Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
MAJESTATEA SA REGELE BELGIEI, MAJESTATEA SA REGINA DANEMARCEI, PREŞEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA, PREŞEDINTELE REPUBLICII ELENE, MAJESTATEA SA REGELE SPANIEI, PREŞEDINTELE REPUBLICII FRANŢA, PREŞEDINTELE REPUBLICII IRLANDA, PREŞEDINTELE REPUBLICII ITALIA, ALTEŢA SA REGALĂ MAREA DUCESĂ DE LUXEMBOURG, MAJESTATEA SA REGINA OLANDEI, PREŞEDINTELE REPUBLICII PORTUGALIA, MAJESTATEA SA REGINA REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD,
DECIŞI să marcheze o nouă fază în procesul de integrare europeană întreprins o dată cu instituirea Comunităţilor Europene,
AVÂND ÎN VEDERE importanţa istorică a sfârşitului divizării continentului european şi nevoia de a pune baze solide pentru construirea viitorului Europei,
CONFIRMÂND ataşamentul lor faţă de principiile libertăţii, democraţiei şi respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a ordinii de drept,
CONFIRMÂND ataşamentul lor faţă de drepturile sociale fundamentale aşa cum sunt definite în Carta Socială Europeană, semnată la Turin la data de 18 octombrie 1961, şi în Carta Comunitară a Drepturilor Sociale Fundamentale ale Muncitorilor din 1989,
DORIND să consolideze solidaritatea dintre popoare, cu respectarea istorii, culturii şi tradiţiilor acestora,
DORIND să intensifice în continuare funcţionarea democratică şi eficientă a instituţiilor, astfel încât să le dea posibilitatea să îşi îndeplinească mai bine, într-un cadru instituţional unic, sarcinile care le-au fost încredinţate,
DECIŞI să realizeze consolidarea şi convergenţa economiilor lor şi să instituie o uniune economică şi monetară, în conformitate cu prevederile acestui tratat, inclusiv o monedă unică şi stabilă,
HOTĂRÂŢI să promoveze progresul economic şi social pentru popoarele lor, luând în considerare principiul unei dezvoltări durabile şi contextul realizării pieţei interne şi coeziunii solide şi protecţiei mediului, precum şi să implementeze politicile asigurându-se că progresele în integrarea economică sunt însoţite de progresul paralel în alte domenii,
DECIŞI să stabilească o cetăţenie comună pentru cetăţenii ţărilor lor,
DECIŞI să implementeze o politică comună externă şi de securitate, inclusiv elaborarea unei politici comune de apărare, care ar putea conduce la o apărare comună în conformitate cu prevederile art. 17, consolidând prin acestea identitatea europeană şi independenţa pentru promovarea păcii, securităţii şi progresului în Europa şi în lume,
DECIŞI să faciliteze libera circulaţie a persoanelor, asigurând siguranţa şi securitatea popoarelor lor, stabilind o zonă a libertăţii, securităţii şi dreptăţii, în conformitate cu prevederile acestui tratat,
DECIŞI să continue procesul de creare a unei uniuni şi mai strânse între popoarele Europei, în care deciziile să fie luate în strânsă colaborare cu cetăţenii, în conformitate cu principiul subsidiarităţii,
ÎN VEDEREA luării de alte măsuri pentru a progresa în integrarea europeană,
AU DECIS să instituie o Uniune Europeană şi în acest scop i-au desemnat ca Plenipotenţiari pe:
(Lista plenipotenţiarilor nu este reprodusă)
CARE, după ce au făcut un schimb al împuternicirilor depline, întocmite într-o formă corectă şi corespunzătoare, au convenit după cum urmează.
TITLUL I
PREVEDERI COMUNE
ART. 1
Prin acest tratat, ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE instituie o UNIUNE EUROPEANĂ, denumită în continuare "Uniune".
Acest tratat marchează o nouă fază în procesul de creare a unei uniuni tot mai strânse între popoarele Europei, în care deciziile sunt luate într-un mod cât mai deschis şi într-o colaborare cât mai strânsă cu cetăţenii.
Uniunea are la bază Comunităţile Europene, fiind completată de politicile şi formele de cooperare stabilite prin acest tratat. Ea are misiunea să organizeze relaţiile dintre statele membre şi dintre popoarele lor, într-un mod care să denote coerenţă şi solidaritate.
ART. 2
Uniunea îşi fixează următoarele obiective:
- să promoveze progresul economic şi social şi un înalt nivel de încadrare în muncă şi să realizeze o dezvoltare echilibrată şi durabilă, în special prin crearea unei zone fără frontiere interne, prin consolidarea coeziunii economice şi sociale şi prin instituirea unei uniuni economice şi monetare, incluzând în mod fundamental moneda unică, în conformitate cu prevederile acestui tratat,
- să afirme identitatea pe plan internaţional, în special prin implementarea unei politici comune externe şi de apărare, inclusiv prin elaborarea unei politici comune de apărare, care ar putea conduce la o apărare comună, în conformitate cu prevederile art. 17,
- să consolideze protecţia drepturilor şi intereselor cetăţenilor statelor membre prin introducerea cetăţeniei Uniunii,
- să menţină şi să dezvolte Uniunea ca zonă a libertăţii, securităţii şi dreptăţii, în care se asigură libera circulaţie a persoanelor, în strânsă legătură cu măsurile corespunzătoare referitoare la controlul extern al frontierelor, azil, imigrare şi la prevenirea şi combaterea infracţiunilor,
- să menţină în totalitate acquis-ul comunitar şi să se bazeze pe acesta în vederea examinării necesităţii ca politicile şi formele de cooperare introduse prin acest tratat să fie revizuite în scopul asigurării eficienţei mecanismelor şi instituţiilor Comunităţii.
Obiectivele Uniunii se vor realiza după cum se prevede în acest tratat şi în conformitate cu condiţiile şi programul stabilit în acest tratat, respectându-se principiul subsidiarităţii, aşa cum este definit în art. 5 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.
ART. 3
Uniunea dispune de un cadru instituţional unic care asigură coerenţa şi continuitatea activităţilor desfăşurate pentru atingerea obiectivelor sale, respectând şi bazându-se pe acquis-ul comunitar.
Uniunea asigură în special coerenţa activităţilor sale externe în ansamblul lor în contextul relaţiilor sale internaţionale, securităţii, politicilor economice şi de dezvoltare. Consiliul şi Comisia au răspunderea de a asigura această coerenţă şi cooperează în acest scop. Ele asigură, fiecare în conformitate cu competenţele pe care le deţine, implementarea acestor politici.
ART. 4
Consiliul European imprimă Uniunii avântul necesar pentru dezvoltarea acesteia şi defineşte orientarea politică generală a acesteia.
Consiliul European reuneşte şefii de stat sau de Guvern ai statelor membre şi pe Preşedintele Comisiei. Aceştia sunt asistaţi de miniştrii afacerilor externe ai statelor membre şi de un membru al Comisiei. Consiliul European se întruneşte cel puţin de două ori pe an, fiind prezidat de şeful de stat sau de Guvern care deţine preşedinţia Consiliului.
Consiliul European va prezenta Parlamentului European un raport după fiecare întrunire a sa şi un raport anual scris cu privire la progresul înregistrat de Uniune.
ART. 5
Parlamentul European, Consiliul, Comisia, Curtea de Justiţie şi Curtea de Conturi îşi exercită puterile în condiţiile şi în scopurile stabilite, pe de o parte, de prevederile tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene şi a tratatelor şi actelor ulterioare, care le-au modificat şi completat, şi, pe de altă parte, de alte prevederi ale acestui tratat.
ART. 6
1. Uniunea are la bază principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ordinea de drept, principii care sunt comune statelor membre.
2. Uniunea respectă drepturile fundamentale, aşa cum sunt garantate de Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată la Roma pe data de 4 noiembrie 1950, precum şi aşa cum rezultă ele din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar.
3. Uniunea respectă identitatea naţională a statelor membre.
4. Uniunea îşi asigură mijloacele necesare pentru a-şi atinge obiectivele şi pentru a-şi susţine politicile.
ART. 7*)
--------
*) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.
1. La propunerea motivată a unei treimi dintre statele membre, a Parlamentului European sau a Comisiei, Consiliul, hotărând cu o majoritate de patru cincimi din membrii săi, după obţinerea acordului Parlamentului European, poate constata că există un risc real ca un într-un stat membru să aibă loc o încălcare gravă a principiilor menţionate în art. 6 alin. 1 şi poate adresa acelui stat recomandările corespunzătoare. Înainte de a face această constatare, Consiliul audiază statul membru în cauză şi, hotărând în conformitate cu aceeaşi procedură, poate să invite persoane independente să depună, într-un termen rezonabil, un raport privind situaţia din statul membru în cauză.
Consiliul verifică cu regularitate dacă motivele care au stat la baza respectivei constatări rămân valabile.
2. Consiliul, reunit la nivel de şefi de stat şi de Guvern şi hotărând în unanimitate asupra propunerii făcute de o treime dintre statele membre sau de Comisie şi după obţinerea acordului Parlamentului European, poate constata că într-un stat membru a avut loc o încălcare gravă şi de durată a principiilor menţionate le art. 6 alin. 1, după ce a invitat guvernul statului membru în cauză să-şi depună observaţiile.
3. Atunci când s-a făcut o constatare conform alin. 2, Consiliul, hotărând cu o majoritate calificată, poate decide suspendarea anumitor drepturi care decurg din aplicarea acestui tratat în statul membru în cauză, inclusiv drepturile de vot ale reprezentanţilor guvernului acelui stat membru în Consiliu. În acest scop, Consiliul va lua în considerare eventualele consecinţe ale acestei suspendări asupra drepturilor şi obligaţiilor persoanelor fizice şi juridice.
Obligaţiile care revin statului membru în cauză potrivit acestui tratat continuă să fie, în orice caz, aplicabile pentru acel stat.
4. Consiliul, hotărând cu o majoritate calificată, poate decide ulterior să modifice sau să anuleze măsurile luate potrivit alin. 3, ca răspuns la schimbările situaţiei care a condus la impunerea lor.
5. În scopul acestui articol, Consiliul hotărăşte fără a lua în considerare votul reprezentantului guvernului statului membru în cauză. Abţinerile membrilor prezenţi personal sau reprezentaţi nu împiedică adoptarea deciziilor la care se face referire în alin. 2. O majoritate calificată se defineşte ca reprezentând aceeaşi proporţie a voturilor ponderate ale membrilor Consiliului, după cum sunt stabilite în art. 205 alin. 2 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.
Acest alineat se aplică, de asemenea, în cazul drepturilor de vot suspendate în temeiul alin. 3.
6. În scopul alin. 1 şi 2, Parlamentul European hotărăşte cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, reprezentând majoritatea membrilor săi.
TITLUL II
PREVEDERI CARE MODIFICĂ TRATATUL DE INSTITUIRE A COMUNITĂŢII ECONOMICE EUROPENE ÎN VEDEREA INSTITUIRII COMUNITĂŢII EUROPENE
ART. 8
(nu este reprodus)
TITLUL III
PREVEDERI CARE MODIFICĂ TRATATUL DE INSTITUIRE A COMUNITĂŢII CĂRBUNELUI ŞI OŢELULUI
ART. 9
(nu este reprodus)
TITLUL IV
PREVEDERI CARE MODIFICĂ TRATATUL DE INSTITUIRE A COMUNITĂŢII EUROPENE A ENERGIEI ATOMICE
ART. 10
(nu este reprodus)
TITLUL V
PREVEDERI PRIVIND O POLITICĂ EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE COMUNĂ
ART. 11
1. Uniunea defineşte şi implementează o politică comună externă şi de securitate care acoperă toate domeniile politicii externe şi de securitate, ale cărei obiective sunt:
- protejarea valorilor comune, intereselor fundamentale, independenţei şi integrităţii Uniunii, respectând principiile Cartei Naţiunilor Unite,
- consolidarea securităţii Uniunii în toate formele,
- menţinerea şi consolidarea securităţii internaţionale, în conformitate cu principiile Cartei Naţiunilor Unite, precum şi cu principiile Actului Final de la Helsinki şi cu obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv cu cele privind frontierele externe,
- promovarea cooperării internaţionale,
- dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi a ordinii de drept, precum şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
2. Statele membre susţin politica externă şi de securitate a Uniunii în mod activ şi fără rezerve, în spiritul loialităţii şi solidarităţii reciproce.
Statele membre colaborează pentru intensificarea şi dezvoltarea solidarităţii lor politice reciproce. Acestea se vor abţine de la orice acţiuni contrare intereselor Uniunii şi care ar putea să afecteze eficienţa acesteia ca forţă de coeziune în relaţiile internaţionale.
Consiliul veghează ca aceste principii să fie respectate.
ART. 12
Uniunea va urmări obiectivele enunţate în art. 11 prin:
- definirea principiilor şi orientării generale pentru politica externă şi de securitate comună,
- stabilirea strategiilor comune,
- adoptarea acţiunilor comune,
- adoptarea poziţiilor comune,
- consolidarea cooperării sistematice între statele membre pentru conducerea politicii lor.
ART. 13
1. Consiliul European defineşte principiile şi orientarea generală pentru politica comună externă şi de securitate, inclusiv pentru probleme care au implicaţii asupra apărării.
2. Consiliul European decide asupra strategiilor comune care urmează să fie implementate de Uniune în domeniile în care statele membre au interese comune importante.
Strategiile comune stabilesc obiectivele, durata şi mijloacele care urmează să fie oferite de Uniune şi de statele membre.
3. Consiliul ia deciziile necesare pentru definirea şi implementarea politicii externe şi de securitate comune pe baza orientării generale definite de Consiliul European.
Consiliul recomandă strategii comune Consiliului European şi le implementează, mai ales prin adoptarea de acţiuni comune şi de poziţii comune.
Consiliul asigură unitatea, coerenţa şi eficienţa acţiunii întreprinse de Uniune.
ART. 14
1. Consiliul adoptă acţiuni comune. Acţiunile comune se adresează unor situaţii speciale în cazul în care acţiunea Uniunii este considerată necesară. Acestea îşi stabilesc obiectivele, sfera, mijloacele care urmează să fie oferite de Uniune, dacă este cazul durata acestora şi condiţiile de implementare a acestora.
2. Dacă are loc o schimbare în situaţiile care au un efect semnificativ asupra unei probleme care face obiectul acţiunii comune, Consiliul va examina principiile şi obiectivele acelei acţiuni şi va lua deciziile necesare. Atâta timp cât Consiliul nu a luat o hotărâre, acţiunea comună se menţine.
3. Prin acţiunile comune, statele membre îşi asumă poziţiile pe care le adoptă şi desfăşurarea acţiunilor lor.
4. Consiliul poate cere Comisiei să îi prezinte toate propunerile corespunzătoare referitoare la politica comună externă şi de securitate pentru a asigura implementarea unei acţiuni comune.
5. Ori de câte ori există un plan de adoptare a unei poziţii naţionale sau de adoptare a unei măsuri naţionale pe baza acţiunii comune, informaţiile vor fi oferite din timp pentru a permite, dacă este necesar, organizarea unor consultări preliminare în cadrul Consiliului. Obligaţia de a oferi informaţii preliminare nu se aplică măsurilor care constituie doar o transpunere în plan naţional a deciziilor Consiliului.
6. În cazuri de necesitate imperioasă generată de schimbările de situaţie şi în absenţa unui decizii a Consiliului, statele membre pot lua măsurile necesare în regim de urgenţă, având în vedere obiectivele generale ale acţiunii comune. Statele membre în cauză informează Consiliul de îndată despre astfel de măsuri.
7. Dacă există dificultăţi majore în implementarea unei acţiuni comune, statul membru le va transmite Consiliului care le dezbate şi va cauta soluţiile adecvate. Aceste soluţii nu trebuie să contravină obiectivelor acţiunii comune sau să afecteze eficienţa acesteia.
ART. 15
Consiliul îşi adoptă poziţiile comune. Poziţiile comune definesc modul în care Uniunea abordează o problemă specială de natură geografică sau tematică. Statele membre se asigură că politicile lor naţionale sunt conforme cu poziţiile comune.
ART. 16
Statele membre se informează reciproc şi se consultă în cadrul Consiliului cu privire la orice problemă de politică externă sau de securitate de interes general pentru a se asigura că influenţa Uniunii se exercită cât mai eficient prin intermediul unei acţiuni concertate şi convergente.
ART. 17*)
----------
*) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.
1. Politica comună externă şi de securitate include toate problemele referitoare la securitatea Uniunii, inclusiv elaborarea treptată a unei politicii comune de apărare, care ar putea conduce la o apărare comună, în cazul în care Consiliul European decide astfel. În acest caz, acesta recomandă statelor membre adoptarea unei astfel de decizii, în conformitate cu cerinţele lor constituţionale.
Politica Uniunii, în conformitate cu acest articol, nu aduce atingere caracterului special al politicii de securitate şi de apărare a anumitor state membre şi respectă obligaţiile anumitor state membre, care consideră că apărarea comună se realizează în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), potrivit Tratatului Atlanticului de Nord şi că aceasta este compatibilă cu politica de securitate comună şi de apărare stabilită în cadrul acesteia.
Elaborarea treptată a unei politici comune de apărare va fi susţinută, dacă statele membre consideră că este necesar, prin cooperarea dintre acestea în domeniul armamentului.
2. Problemele la care se face referire în acest articol includ misiuni umanitare şi de salvare, misiuni de menţinere a păcii şi misiuni ale forţelor de luptă pentru rezolvarea situaţiilor de criză, inclusiv pentru restabilirea păcii.
3. Deciziile care au implicaţii asupra apărării de care se ocupă acest articol se iau fără a aduce atingere politicilor şi obligaţiilor la care se face referire în alin. 1, al doilea paragraf.
4. Prevederile acestui articol nu împiedică desfăşurarea unei cooperări mai strânse între două sau mai multe state membre la nivel bilateral, în cadrul Uniunii Europene de Vest (WEU) şi NATO, cu condiţia ca această cooperare să nu fie contrară sau să nu afecteze prevederile acestui titlu.
5. În vederea promovării obiectivelor acestui articol, prevederile acestui articol vor fi reexaminate în conformitate cu art. 48.
ART. 18
1. Preşedinţia reprezintă Uniunea în problemele care intră în sfera politicii comune externe şi de securitate.
2. Preşedinţia este responsabilă de implementarea deciziilor luate potrivit acestui titlu; în această calitate, preşedinţia exprimă, în principiu, poziţia Uniunii în organizaţii internaţionale şi la conferinţe internaţionale.
3. Preşedinţia este asistată de Secretarul General al Consiliului care are funcţia de înalt reprezentant al politicii comune externe şi de securitate.
4. Comisia este asociată pe deplin cu sarcinile la care se face referire în alin. 1 şi 2. Preşedinţia este asistată în îndeplinirea acestor sarcini, dacă este nevoie, de statul membru care urmează să deţină preşedinţia.
5. Consiliul poate să desemneze, ori de câte ori consideră că este necesar, un reprezentant special care are mandat în probleme speciale de politică.
ART. 19
1. Statele membre îşi coordonează acţiunea în cadrul organizaţiilor internaţionale şi la conferinţe internaţionale. Ele susţin politicile comune în aceste forumuri.
În cadrul organizaţiilor internaţionale şi la conferinţe internaţionale la care nu participă toate statele membre, statele care participă susţin politicile comune.
2. Fără a aduce atingere alin. 1 şi art. 14 alin. 3, statele membre reprezentate în cadrul organizaţiilor internaţionale şi la conferinţele internaţionale la care nu participă toate statele membre, informează statele membre care nu participă despre toate problemele de interes comun.
Statele membre care sunt şi membre în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite vor colabora şi le vor ţine la curent pe celelalte state membre. Statele membre care sunt membre permanente în Consiliul de Securitate vor asigura, prin exercitarea funcţiilor lor, apărarea poziţiilor şi intereselor Uniunii, fără a aduce atingere responsabilităţilor acestora, potrivit Cartei Naţiunilor Unite.
ART. 20
Misiunile diplomatice şi consulare ale statelor membre şi delegaţiile Comisiei în ţări terţe şi la conferinţe internaţionale, precum şi reprezentările lor în cadrul organizaţiile internaţionale, cooperează asigurându-se că poziţiile comune şi acţiunile adoptate de Consiliu sunt respectate şi implementate.
Acestea îşi intensifică cooperarea prin schimbul de informaţii, efectuând evaluări comune şi contribuind la implementarea prevederilor la care se face referire în art. 20 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.
ART. 21
Preşedinţia se consultă cu Parlamentul European asupra principalelor aspecte şi asupra alegerilor fundamentale ale politicii comune externe şi de securitate şi se asigură că opiniile Parlamentului European sunt luate în considerare. Parlamentul European este informat cu regularitate de către Preşedinţie şi de către Comisie despre politica externă şi de securitate a Uniunii.
Parlamentul European poate adresa întrebări Consiliului sau poate face recomandări pentru acesta. Parlamentul European organizează o dezbatere anuală privind progresul înregistrat în implementarea politicii comune externe şi de securitate.
ART. 22
1. Orice stat membru sau Comisia poate trimite la Consiliu orice problemă referitoare la politica comună externă şi de securitate şi poate depune propuneri la Consiliu.
2. În cazurile care necesită o decizie rapidă, preşedinţia, din proprie iniţiativă sau la cererea Comisiei sau a unui stat membru, va convoca o adunare extraordinară a Consiliului în termen de 48 de ore sau, în caz de urgenţă, într-un termen mai scurt.
ART. 23*)
----------
*) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.
1. Deciziile prevăzute în acest titlu se iau de către Consiliu care hotărăşte în unanimitate. Abţinerile membrilor prezenţi personal sau reprezentaţi nu împiedică adoptarea acestor decizii.
Atunci când se abţine de la vot, orice membru al Consiliului îşi poate motiva abţinerea făcând o declaraţie oficială potrivit prezentului paragraf. În acest caz, nu este obligat să pună în aplicare decizia, dar acceptă faptul că decizia este obligatorie pentru Uniune. În spiritul solidarităţii reciproce, statele membre în cauză se vor abţine de la orice acţiuni care ar putea intra în conflict sau ar putea afecta acţiunea Uniunii bazată pe acea decizie, iar celelalte state membre îi vor respecta poziţia. Dacă membrii Consiliului care îşi motivează astfel abţinerea reprezintă mai mult de o treime din voturile ponderate, potrivit art. 205 alin. 2 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, decizia nu se adoptă.
2. Prin derogare de la prevederile alin. 1, Consiliul hotărăşte cu o majoritate calificată:
- în cazul adoptării acţiunilor comune, poziţiilor comune sau a luării altor decizii pe baza strategiei comune,
- în cazul adoptării oricăror decizii de implementare a acţiunii comune sau a poziţiei comune,
- în cazul desemnării unui reprezentant special, în conformitate cu art. 18 alin. 5.
Dacă un membru al Consiliului declară că, din motive importante şi declarate de politică naţională, intenţionează să se opună adoptării unei decizii care urmează să fie luată cu o majoritate calificată, votarea nu va mai avea loc. Consiliul poate, hotărând cu o majoritate calificată, să solicite ca problema să fie trimisă la Consiliul European pentru o decizie în unanimitate.
Voturile membrilor Consiliului sunt ponderate potrivit art. 205 alin. 2 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. Pentru adoptarea deciziilor este nevoie de cel puţin 62 de voturi pentru, exprimate de cel puţin 10 membri**).
--------
**) Acest paragraf se va modifica pe data de 1 ianuarie 2005, în conformitate cu Protocolul de extindere a Uniunii Europene (a se vedea anexa).
Acest alineat nu se aplică deciziilor cu implicaţii militare sau de apărare.
3. Pentru problemele de procedură, Consiliul hotărăşte cu o majoritate calificată a membrilor săi.
ART. 24
1. Când este necesară încheierea unui acord cu unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale pentru implementarea acestui titlu, Consiliul poate să autorizeze preşedinţia, asistată de Comisie, dacă este cazul, să deschidă negocierile în acest caz. Aceste acorduri se încheie de către Consiliu la recomandarea Preşedinţiei.
2. Consiliul hotărăşte în unanimitate atunci când acordul acoperă o problemă pentru care este nevoie de unanimitate pentru adoptarea deciziilor interne.
3. Când se preconizează un acord pentru implementarea unei acţiuni comune sau a unei poziţii comune, Consiliul va hotărî cu o majoritate calificată, în conformitate cu art. 23 alin. 2.
4. Prevederile acestui articol se aplică problemelor din cadrul Titlului VI. Atunci când un acord acoperă o problemă pentru care este nevoie de unanimitate pentru adoptarea deciziilor interne sau a măsurilor, Consiliul va hotărî cu o majoritate calificată, în conformitate cu art. 34 alin. 3.
5. Nici un acord nu este obligatoriu pentru un stat membru al cărui reprezentant în Consiliu declară că trebuie să respecte cerinţele propriei proceduri constituţionale; ceilalţi membri ai Consiliului pot conveni că acordul se aplică, totuşi, provizoriu.
6. Acordurile încheiate în condiţiile enunţate în acest articol sunt obligatorii pentru instituţiile Uniunii.
ART. 25*)
----------
*) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.
Fără a aduce atingere art. 207 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Comitetul pentru Politică şi Securitate monitorizează situaţia internaţională în domeniile acoperite de politica comună externă şi de securitate şi contribuie la definirea politicilor, dând avize Consiliului la cererea Consiliului sau din proprie iniţiativă. De asemenea, acesta monitorizează implementarea politicilor asupra cărora au convenit, fără a aduce atingere responsabilităţii Preşedinţiei şi Comisiei.
În sfera acestui titlu, Comitetul exercită, fiind în responsabilitatea Consiliului, controlul politic şi orientarea strategică a operaţiunilor de rezolvare a situaţiilor de criză.
Consiliul poate să autorizeze Comitetul, în scopul şi pe durata rezolvării unei situaţii de criză, stabilită de Consiliu, să ia deciziile relevante privind controlul politic şi orientarea strategică a operaţiunilor, fără a aduce atingere art. 47.
ART. 26
Secretarul General al Consiliului, înalt reprezentant al politicii comune externe şi de securitate, asistă Consiliul în probleme care intră în sfera politicii comune externe şi de securitate, în special contribuind la formularea, pregătirea şi implementarea deciziilor politice şi conducând dialogul politic cu terţii, după caz, şi hotărând în numele Consiliului la cererea Preşedinţiei.
ART. 27
Comisia este asociată în întregime cu activitatea desfăşurată în domeniul politicii comune externe şi de securitate.
ART. 27a*)
----------
*) Articol introdus prin Tratatul de la Nisa.
1. Cooperarea intensă în oricare dintre domeniile la care se face referire în acest titlu urmăreşte protejarea valorilor şi servirea intereselor Uniunii în ansamblu lor, prin afirmarea identităţii sale ca forţă de coeziune pe plan internaţional. Aceasta respectă:
- principiile, obiectivele, orientarea şi coerenţa politicii comune externe şi de securitate şi deciziile luate în cadrul acestei politici,
- puterile Comunităţii Europene şi
- coerenţa tuturor politicilor Uniunii şi a activităţilor sale externe.
2. Art. 11 - 27 şi art. 27b - 28 se aplică cooperării intense prevăzute în acest articol, dacă nu se prevede altfel în art. 27c şi art. 43 - 45.
ART. 27b*)
-----------
*) Articol introdus prin Tratatul de la Nisa.
Cooperarea intensă în temeiul acestui titlu se referă la implementarea unei acţiuni comune sau a unei poziţii comune. Aceasta nu se referă la probleme cu implicaţii militare sau de apărare.
ART. 27c*)
------------
*) Articol introdus prin Tratatul de la Nisa.
Statele membre care intenţionează să stabilească între ele o cooperare intensă, potrivit art. 27b, adresează o cerere Consiliului în acest sens.
Cererea este înaintată Comisiei şi, în scopul informării, Parlamentului European. Comisia îşi dă avizul în special cu privire la coerenţa cooperării intense propuse cu politicile Uniunii. Consiliul acordă autorizaţia, hotărând în conformitate cu al doilea şi al treilea paragraf din art. 23 alin. 2 şi în conformitate cu art. 43 şi 45.
ART. 27d*)
Fără a aduce atingere puterilor Preşedinţiei şi Comisiei, Secretarul General al Consiliului, înalt reprezentant al politicii comune externe şi de securitate, se asigură, în special, că Parlamentul European şi toţi membrii Consiliului sunt complet informaţi asupra implementării cooperării intense în domeniul politicii comune externe şi de securitate.
------------
*) Articol introdus prin Tratatul de la Nisa.
ART. 27e*)
----------
*) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.
Orice stat membru care doreşte să participe la cooperarea intensă stabilită în conformitate cu art. 27c va notifica această intenţie Consiliului şi va informa Comisia. Comisia va da un aviz Consiliului în termen de trei luni de la data primirii notificării. În termen de patru luni de la data primirii notificării, Consiliul va lua o decizie asupra cererii şi asupra măsurilor pe care le-ar putea considera necesare. Se consideră că s-a luat o decizie dacă Consiliul, hotărând cu o majoritate calificată în cadrul aceluiaşi termen, nu decide să ţină această decizie în suspendare; în acest caz, Consiliul va preciza motivele care au stat la baza deciziei şi va fixa un termen pentru reexaminarea acesteia. În scopul acestui articol, Consiliul va hotărî cu o majoritate calificată. Majoritatea calificată se defineşte ca reprezentând aceeaşi proporţie a voturilor ponderate şi aceeaşi proporţie a numărului de membri ai Consiliului ca cele prevăzute în al treilea paragraf al art. 23 alin. 2.
ART. 28
1. Art. 189, 190, 196 - 199, 203, 204, 206 - 209, 213 - 219, 255 şi 290 din a Tratatul de instituire a Comunităţii Europene se aplică prevederilor privind domeniile la care se face referire în acest titlu.
2. Cheltuielile administrative pe care le presupun prevederile privind domeniile la care se face referire în acest titlu în cazul instituţiilor se percep de la bugetul Comunităţilor Europene.
3. Cheltuielile de exploatare generate de implementarea acestor prevederi sunt, de asemenea, percepute de la bugetul Comunităţilor Europene, cu excepţia cheltuielilor rezultate din operaţiuni cu implicaţii militare sau de apărare şi cu excepţia cazurilor în care se decide altfel de către Consiliu, care hotărăşte în unanimitate.
În cazurile în care cheltuielile nu sunt percepute de la bugetul Comunităţilor Europene, acestea se vor impune statelor membre, în conformitate cu nivelul produsului intern brut, dacă nu se decide altfel de către Consiliu, care hotărăşte în unanimitate. În ceea ce priveşte cheltuielile rezultate din operaţiuni cu implicaţii militare sau de apărare, statele membre ai căror reprezentanţi în Consiliu au făcut o declaraţie oficială potrivit art. 23 alin. 1, al doilea paragraf, nu sunt obligate să contribuie la finanţarea lor.
4. Procedura bugetară stabilită în Tratatul de instituire a Comunităţii Europene se aplică cheltuielilor percepute de la bugetul Comunităţilor Europene.
TITLUL VI
PREVEDERILE ASUPRA COOPERĂRII CU POLIŢIA ŞI A COOPERĂRII JUDICIARE ÎN MATERIE PENALĂ
ART. 29*)
----------
*) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.
Fără a aduce atingere puterilor Comunităţii Europene, obiectivul Uniunii este acela de a oferi cetăţenilor un înalt nivel de securitate în cadrul unei zone a libertăţii, securităţii şi dreptăţii, prin desfăşurarea unei acţiuni comune între statele membre în domenii precum cooperarea cu poliţia şi cooperarea judiciară în materie civilă şi prin prevenirea şi combaterea rasismului şi xenofobiei.
Acest obiectiv se va atinge prin prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate sau altfel, în special a terorismului, traficului de persoane şi a infracţiunilor săvârşite împotriva copiilor, traficului de droguri şi traficului de arme, corupţiei şi fraudei, prin:
- cooperarea mai strânsă dintre forţele de poliţie, autorităţile vamale şi alte autorităţi competente din statele membre, direct sau prin Biroul European de Poliţie (Europol), în conformitate cu prevederile art. 30 şi 32,
- cooperarea mai strânsă dintre autorităţile judiciare şi alte autorităţi competente din statele membre, inclusiv cooperarea prin intermediul Unităţii Europene de Cooperare Judiciară ("Eurojust"), în conformitate cu prevederile art. 31 şi 32,
- armonizarea, dacă este cazul, a regulilor în materie civilă din statele membre, în conformitate cu prevederile art. 31 lit. (e).
ART. 30
1. Acţiunea comună în domeniul cooperării cu poliţia include:
(a) cooperarea operaţională dintre autorităţile competente, inclusiv serviciile de poliţie, vamale şi alte servicii specializate de descoperire şi reprimare a infracţiunilor din statele membre în legătură cu prevenirea, descoperirea şi anchetarea infracţiunilor penale;
(b) strângerea, depozitarea, prelucrarea, analizarea şi schimbul de informaţii relevante, inclusiv de informaţii deţinute de serviciile de descoperire şi reprimare a infracţiunilor privind rapoartele asupra tranzacţiilor financiare suspecte, în special prin Europol, sub rezerva prevederilor corespunzătoare privind protecţia datelor personale;
(c) cooperarea şi iniţiativele comune privind calificarea, schimbul de agenţi de legătură, detaşările, folosirea echipamentelor şi cercetarea legistă;
(d) evaluarea comună a tehnicilor speciale de anchetare legate de descoperirea unor forme grave de criminalitate organizată.
2. Consiliul promovează cooperarea prin Europol şi, în special, în termen de cinci ani de la data intrării în vigoare a Tratatului de la Amsterdam:
(a) va ajuta Europolul să faciliteze şi să susţină pregătirea şi să încurajeze coordonarea şi realizarea de acţiuni speciale de anchetă de către autorităţile competente din statele membre, inclusiv acţiunile operaţionale ale echipelor comune formate din reprezentanţi ai Europol care susţin aceste acţiuni;
(b) va adopta măsuri care să permită Europolului să ceară autorităţilor competente din statele membre să efectueze sau să îşi coordoneze anchetele în cazuri speciale şi să realizeze o expertiză specială care ar putea fi pusă la dispoziţia statelor membre pentru a le ajuta să ancheteze cazurile de criminalitate organizată;
(c) va promova măsurile de contact dintre oficialii cu atribuţii de urmărire penală sau de anchetă care se specializează în lupta împotriva criminalităţii organizate în strânsă colaborare cu Europolul;
(d) va stabili reţeaua de cercetare, documentare şi de statistică privind criminalitatea transfrontalieră.
ART. 31*)
----------
*) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.
1. Acţiunea comună privind cooperarea în materie penală include:
(a) facilitarea şi accelerarea cooperării dintre ministerele competente şi autorităţile judiciare sau echivalente din statele membre, inclusiv, dacă este cazul, cooperarea prin Eurojust, în legătură cu procedurile şi cu deciziile de descoperire şi reprimare a infracţiunilor;
(b) facilitarea extrădării între statele membre;
(c) asigurarea compatibilităţii regulilor aplicabile în statele membre, întrucât acestea ar putea fi necesare pentru îmbunătăţirea acestei cooperări;
(d) prevenirea conflictelor de jurisdicţie dintre statele membre;
(e) adoptarea treptată de măsuri care stabilesc reguli minime referitoare la elementele constitutive ale actelor penale şi la pedepsele din domeniul criminalităţii organizate, terorismului şi traficului de droguri.
2. Consiliul încurajează cooperarea prin intermediul Eurojust:
(a) ajutând Eurojust să faciliteze o coordonare adecvată între autorităţile naţionale de urmărire penală ale statelor membre;
(b) promovând ajutorul acordat de Eurojust în anchetele penale în cazurile de gravă criminalitate transfrontalieră, mai ales în cazurile de criminalitate organizată, având în vedere, în special, analizele efectuate de Europol;
(c) facilitând strânsa cooperare în special dintre Eurojust şi Reţeaua Europeană Judiciară, pentru a facilita executarea scrisorilor rogatorii şi implementarea cererilor de extrădare.
ART. 32
Consiliul stabileşte condiţiile şi limitările potrivit cărora autorităţile competente la care se face referire în art. 30 şi 31 îşi pot desfăşura activitatea pe teritoriul altui stat membru, în colaborare şi în acord cu autorităţile acelui stat.
ART. 33
Acest titlu nu afectează exercitarea responsabilităţilor care le revin statelor membre cu privire la menţinerea legii şi ordinii şi la protejarea securităţii interne.
ART. 34
1. În domeniile la care se face referire în acest titlu, statele membre se informează reciproc şi se consultă în cadrul Consiliului, în vederea coordonării activităţii lor. În acest scop, ele stabilesc o colaborare între departamentele administraţiilor lor.
2. Consiliul ia măsuri şi promovează cooperarea, folosindu-se de metodele şi procedurile corespunzătoare enunţate în acest titlu, contribuind la urmărirea obiectivelor Uniunii. În acest scop, hotărând în unanimitate la iniţiativa oricărui stat membru sau a Comisiei, Consiliul poate:
(a) să adopte poziţii comune care să definească abordarea de către Uniune a unei probleme speciale;
(b) să adopte decizii-cadru în scopul armonizării legilor şi reglementărilor statelor membre. Deciziile-cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privinţa rezultatului care urmează să se obţină, dar forma şi metodele sunt lăsate la alegerea autorităţilor naţionale. Acestea nu au efect direct;
(c) să adopte decizii în orice scop, conform cu obiectivele acestui titlu, exceptând armonizarea legilor şi reglementărilor statelor membre. Aceste decizii sunt obligatorii şi nu au efect direct; Consiliul, hotărând cu o majoritate calificată, adoptă măsurile necesare de implementare a deciziilor la nivelul Uniunii;
(d) să stabilească convenţii pe care le recomandă spre adoptare statelor membre în conformitate cu prevederile lor constituţionale. Statele membre încep procedurile aplicabile într-un termen care urmează să fie stabilit de Consiliu.
Dacă în convenţii nu se prevede altfel, acestea, odată adoptate de cel puţin jumătate din statele membre, vor intra în vigoare pentru acele state membre. Măsurile de implementare a convenţiilor se adoptă în cadrul Consiliului cu o majoritate de două treimi a părţilor contractante.
3.*) Atunci când i se cere Consiliului să hotărască cu o majoritate calificată, voturile membrilor săi sunt ponderate aşa cum se prevede în art. 205 alin. 2 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, iar pentru adoptarea lor actele Consiliului au nevoie de cel puţin 62 de voturi pentru, exprimate de cel puţin 10 membri.
----------
*) Acest alineat se va modifica pe data de 1 ianuarie 2005, în conformitate cu Protocolul de extindere a Uniunii Europene (a se vedea anexa).
4. În problemele de procedură, Consiliul hotărăşte cu o majoritate a membrilor săi.
ART. 35
1. Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene are jurisdicţia, sub rezerva condiţiilor stabilite în acest articol, de a da sentinţe preliminare asupra valabilităţii şi interpretării deciziilor-cadru şi deciziilor, asupra interpretării convenţiilor stabilite potrivit acestui titlu şi asupra valabilităţii şi interpretării măsurilor pentru implementarea lor.
2. Orice stat membru poate să accepte jurisdicţia Curţii de Justiţie de a da sentinţe preliminare aşa cum se precizează în alin. 1, făcând o declaraţie la momentul semnării Tratatului de la Amsterdam sau oricând după aceea.
3. Un stat membru care face o declaraţie în temeiul alin. 2 precizează faptul că:
(a) orice instanţă sau tribunal din acel stat împotriva deciziilor cărora nu este prevăzut nici un recurs jurisdicţional poate să ceară Curţii de Justiţie să dea o sentinţă preliminară asupra unei probleme ridicate într-o cauză care a fost adusă înaintea ei şi asupra valabilităţii sau interpretării unui act la care se face referire în alin. 1, dacă acea instanţă sau acel tribunal consideră că este nevoie de o decizie cu privire la acea problemă pentru a putea pronunţa o hotărâre; sau
(b) orice instanţă sau tribunal din acel stat poate să ceară Curţii de Justiţie să dea o sentinţă preliminară asupra unei probleme ridicate într-o cauză care a fost adusă înaintea ei şi asupra valabilităţii sau interpretării unui act la care se face referire în alin. 1, dacă acea instanţă sau acel tribunal consideră că este nevoie de o decizie cu privire la acea problemă pentru a putea pronunţa o hotărâre.
4. Orice stat membru, fie că a făcut sau nu o declaraţie în temeiul alin. 2, este îndreptăţit să depună o expunere a faptelor sau observaţii scrise la Curte în cazurile rezultate potrivit alin. 1.
5. Curtea de Justiţie nu are jurisdicţia de a examina valabilitatea sau proporţionalitatea operaţiunilor efectuate de poliţie sau de alte servicii de descoperire şi reprimare a infracţiunilor dintr-un stat membru sau exercitarea responsabilităţilor care le revin statelor membre cu privire la menţinerea legii şi ordinii şi la protejarea securităţii interne.
6. Curtea de Justiţie are jurisdicţia de a examina legalitatea deciziilor-cadru şi a deciziilor în acţiunile introduse de un stat membru sau de Comisie din motive de incompetenţă, de încălcare a unei cerinţe esenţiale de procedură, încălcare a acestui tratat sau a ordinii de drept legate de aplicarea sa sau de încălcare a atribuţiilor. Procedurile prevăzute în acest alineat se instituie în termen de două luni de la publicarea măsurii.
7. Curtea de Justiţie are jurisdicţia de a se pronunţa în orice litigiu dintre statele membre asupra interpretării sau aplicării actelor adoptate potrivit art. 34 alin. 2 ori de câte ori acest litigiu nu poate fi soluţionat de către Consiliul în termen de şase luni de la trimiterea sa la Consiliu de unul dintre membrii săi. Curtea are, de asemenea, jurisdicţia de a se pronunţa asupra oricărui litigiu dintre statele membre şi Comisie privind interpretarea sau aplicarea convenţiilor stabilite potrivit art. 34 alin. 2 lit. (d).
ART. 36
1. Se instituie Comitetul de Coordonare care este format din funcţionari superiori. În completarea rolului său coordonator, sarcina Comitetului este:
- de a da avize în atenţia Consiliului, la cererea Consiliului sau din proprie iniţiativă,
- de a contribui, fără a aduce atingere art. 207 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, la pregătirea discuţiilor Consiliului în domeniile la care se face referire în art. 29.
2. Comisia este asociată pe deplin cu activitatea din domeniile la care se face referire în acest titlu.
ART. 37
În cadrul organizaţiilor internaţionale şi la conferinţele internaţionale la care participă, statele membre îşi apără poziţiile comune adoptate potrivit prevederilor acestui titlu.
Articolele 18 şi 19 se aplică corespunzător problemelor care intră în sfera acestui titlu.
ART. 38
Măsurile la care se face referire în art. 24 pot cuprinde problemele care intră în sfera acestui titlu.
ART. 39
1. Consiliul se consultă cu Parlamentul European înainte de a adopta orice măsură la care se face referire în art. 34 alin. 2 lit. (b), (c) şi (d). Parlamentul European îşi va da avizul într-un termen care poate fi stabilit de Consiliu, care nu poate fi mai scurt de trei luni. În absenţa unui aviz în cadrul acelui termen, Consiliul poate să ia o hotărâre.
2. Preşedinţia şi Comisia informează regulat Parlamentul European despre discuţiile în domeniile acoperite de acest titlu.
3. Parlamentul European poate adresa întrebări Consiliului sau poate să facă recomandări acestuia. În fiecare an, acesta organizează o dezbatere privind progresul înregistrat în domeniile la care se face referire în acest titlu.
ART. 40*)
----------
*) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.
1. Cooperarea intensă în oricare dintre domeniile la care se face referire în acest titlu are scopul de a permite Uniunii să se dezvolte mai repede în zona libertăţii, securităţii şi dreptăţii, respectând puterile Comunităţii Europene şi obiectivele stabilite în acest titlu.
2. Articolele 29 - 39 şi art. 40a - 41 se aplică în cazul cooperării intense prevăzute în acest articol, dacă nu se prevede altfel în art. 40a şi art. 43 - 45.
3. Prevederile Tratatului de instituire a Comunităţii Europene privind puterile Curţii de Justiţie şi exercitarea acestor puteri se aplică acestui articol şi art. 40a şi 40b.
ART. 40a*)
-----------
*) Articol introdus prin Tratatul de la Nisa.
1. Statele membre care intenţionează să stabilească o cooperare intensă între ele, potrivit art. 40, vor adresa o cerere Comisiei, care poate să depună o propunere la Consiliu în acest scop. În cazul în care Comisia nu depune o propunere, aceasta informează statele membre în cauză despre motivele acţiunii sale. După aceea, acele state membre pot să prezinte Consiliului o iniţiativă destinată obţinerii autorizaţiei pentru cooperarea intensă în cauză.
2. Autorizaţia la care se face referire în alin. 1 se acordă, în conformitate cu art. 43 - 45, de către Consiliu, care hotărăşte cu o majoritate calificată asupra propunerii Comisiei sau asupra iniţiativei a cel puţin opt state membre, precum şi după consultarea Parlamentului European. Voturile membrilor Consiliului sunt ponderate în conformitate cu art. 205 alin. 2 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.
Un membru al Consiliului poate solicita trimiterea problemei la Consiliul European. După ce acea problemă a fost ridicată înaintea Consiliului European, Consiliul poate hotărî în conformitate cu primul paragraf al acestui alineat.
ART. 40b*)
-----------
*) Articol introdus prin Tratatul de la Nisa.
Orice stat membru care doreşte să participe la cooperarea intensă stabilită în conformitate cu art. 40a informează Consiliul şi Comisia despre intenţia sa, iar Comisia dă un aviz Consiliului în termen de trei luni de la data primirii notificării, care poate fi însoţită de o recomandare pentru măsurile specifice pe care le-ar putea considera necesare pentru ca acel stat membru să ia parte la cooperarea în cauză. Consiliul va lua o decizie asupra cererii în termen de patru luni de la data primirii acelei notificări. Se consideră că s-a luat o decizie cu excepţia cazului în care Consiliul, hotărând cu o majoritate calificată în cadrul aceluiaşi termen, decide să o ţină în suspendare; în acest caz, Consiliul precizează motivele care au stat la baza deciziei şi fixează un termen pentru reexaminarea acesteia.
În scopul acestui articol, Consiliul hotărăşte în condiţiile enunţate în art. 44 alin. 1.
ART. 41
1. Articolele 189, 190, 195, art. 196 - 199, art. 203, 204, art. 205 alin. 3, art. 206 - 209, art. 213 - 219, art. 255 şi 290 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene se aplică prevederilor privind domeniile la care se face referire în acest titlu.
2. Cheltuielile administrative pe care le presupun prevederile privind domeniile la care se face referire în acest titlu în cazul instituţiilor se percep de la bugetul Comunităţilor Europene.
3. Cheltuielile de exploatare generate de implementarea acestor prevederi sunt, de asemenea, percepute de la bugetul Comunităţilor Europene, cu excepţia cazurilor în care se decide altfel de către Consiliu, care hotărăşte în unanimitate. În cazurile în care cheltuielile nu sunt percepute de la bugetul Comunităţilor Europene, acestea se impun statelor membre, în conformitate cu nivelul produsului intern brut, dacă nu se decide altfel de către Consiliu, care hotărăşte în unanimitate.
4. Procedura bugetară stabilită în Tratatul de instituire a Comunităţii Europene se aplică cheltuielilor percepute de la bugetul Comunităţilor Europene.
ART. 42
Consiliul, hotărând în unanimitate asupra iniţiativei Comisiei sau a unui stat membru şi după consultarea Parlamentului European, poate să decidă că acţiunea în domeniile la care se face referire în art. 29 intră în sfera Titlului IV din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi stabileşte în acelaşi timp condiţiile de votare legate de aceasta. Consiliul recomandă statelor membre adoptarea acestei decizii în conformitate cu cerinţele lor constituţionale.
TITLUL VII
PREVEDERI PRIVIND COOPERAREA INTENSĂ
ART. 43*)
----------
*) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.
Statele membre care intenţionează să stabilească o cooperare intensă între ele pot folosi instituţiile, procedurile şi mecanismele stabilite în acest tratat şi de Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, cu condiţia ca cooperarea propusă:
(a) să urmărească promovarea obiectivelor Uniunii şi ale Comunităţii, să protejeze şi să servească interesele şi să consolideze procesul lor de integrare;
(b) să respecte tratatele amintite şi cadrul unic instituţional al Uniunii;
(c) să respecte acquis-ul comunitar şi măsurile adoptate potrivit celorlalte prevederi ale tratatelor amintite;
(d) să rămână în limitele puterilor Uniunii şi ale Comunităţii şi să nu afecteze domeniile care intră în competenţa exclusivă a Comunităţii;
(e) să nu submineze piaţa internă, aşa cum este definită în art. 14 alin. 2 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, sau coeziunea economică şi socială stabilită în conformitate cu Titlul XVII din acest tratat;
(f) să nu constituie un obstacol în calea schimburilor comerciale sau o discriminare privind schimburile comerciale dintre statele membre şi să nu distorsioneze concurenţa dintre acestea;
(g) să presupună participarea a cel puţin opt state membre;
(h) să respecte competenţele, drepturile şi obligaţiile acelor state membre care nu participă la această cooperare;
(i) să nu afecteze prevederile Protocolului de integrare a acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene;
(j) să fie deschisă tuturor statelor membre, în conformitate cu art. 43b.
ART. 43a*)
----------
*) Articol introdus prin Tratatul de la Nisa.
Cooperarea intensă poate fi întreprinsă doar ca ultimă alternativă, atunci când în cadrul Consiliului s-a constatat că obiectivele acestei cooperări nu pot fi atinse într-un termen rezonabil, prin aplicarea prevederilor relevante ale tratatelor.
ART. 43b*)
----------
*) Articol introdus prin Tratatul de la Nisa.
Atunci când se stabileşte cooperarea intensă, aceasta este deschisă tuturor statelor membre. De asemenea, aceasta este deschisă statelor membre în orice moment, în conformitate cu art. 27e şi 40b din acest tratat şi cu art. 11a din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, sub rezerva respectării deciziilor fundamentale şi a deciziilor luate în acest cadru. Comisia şi statele membre care participă la cooperarea intensă se asigură că sunt încurajate să participe cât mai multe state membre.
ART. 44**)
----------
**) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.
În scopul adoptării actelor şi deciziilor necesare pentru implementarea cooperării intense la care se face referire în art. 43, se aplică prevederile instituţionale relevante ale acestui tratat şi ale Tratatului de instituire a Comunităţii Europene. Totuşi, deşi toţi membrii Consiliului pot lua parte la deliberări, doar cei care reprezintă statele membre care participă la cooperarea intensă iau parte la adoptarea deciziilor. Majoritatea calificată se defineşte ca având aceeaşi proporţie a voturilor ponderate şi aceeaşi proporţie a numărului de membri ai Consiliului ca cele prevăzute în art. 205 alin. 2 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi în al doilea şi al treilea paragraf al art. 23 alin. 2 din acest tratat în ceea ce priveşte cooperarea intensă stabilită pe baza art. 27c. Unanimitatea este alcătuită doar din membrii Consiliului interesaţi.
Aceste acte şi decizii nu fac parte din acquis-ul Uniunii.
Statele membre aplică, în ceea ce le priveşte, actele şi deciziile adoptate pentru implementarea cooperării intense la care participă. Aceste acte şi decizii sunt obligatorii doar pentru statele membre care participă la această cooperare şi, după caz, sunt aplicabile direct doar în acele state. Statele membre care nu participă la această cooperare nu vor împiedica implementarea acesteia de către statele membre care participă.
ART. 44a***)
----------
***) Articol introdus prin Tratatul de la Nisa (fostul art. 44 alin. 2).
Cheltuielile rezultate din implementarea cooperării intense, cu excepţia costurilor administrative în cazul instituţiilor, se suportă de statele membre care participă la cooperarea intensă, cu excepţia cazului în care toţi membrii Consiliului, hotărând în unanimitate după consultarea Parlamentului European, iau o altă decizie.
ART. 45*)
----------
*) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.
Consiliul şi Comisia asigură coerenţa activităţilor întreprinse pe baza acestui titlu şi coerenţa acestor activităţi cu politicile Uniunii şi Comunităţii şi cooperează în acest scop.
TITLUL VIII
PREVEDERI FINALE
ART. 46*)
-----------
*) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.
Prevederile Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, ale Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi ale Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice cu privire la puterile Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi exercitarea acestor puteri se aplică doar următoarelor prevederi din acest tratat:
(a) prevederilor care modifică Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene în vederea instituirii Comunităţii Europene, Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice;
(b) prevederilor Titlului VI, în condiţiile prevăzute în art. 35;
(c) prevederile Titlului VII, în condiţiile prevăzute în art. 11 şi 11a din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi în art. 40 din acest tratat;
(d) art. 6 alin. 2 cu privire la acţiunea instituţiilor, în măsura în care Curtea are jurisdicţie potrivit Tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene şi potrivit acestui tratat;
(e) prevederile procedurale din art. 7, Curtea hotărând la cererea statelor membre în cauză în termen de o lună de la data hotărârii luate de Consiliu prevăzută în acel articol;
(f) art. 46 - 53.
ART. 47
Nici o prevedere din acest tratat nu afectează Tratatele de instituire a Comunităţilor Europene şi Tratatele şi Actele ulterioare care le modifică sau le completează, sub rezerva prevederilor care modifică Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene în vederea instituirii Comunităţii Europene, Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice şi acestor prevederi finale.
ART. 48
Guvernul unui stat membru sau Comisia pot depune la Consiliu propuneri de modificare a tratatelor pe baza cărora este fondată Uniunea.
Dacă Consiliul, după consultarea Parlamentului European, şi, dacă este cazul, Comisia dau un aviz în favoarea convocării unei conferinţe a reprezentanţilor guvernelor statelor membre, conferinţa este convocată de Preşedintele Consiliului în scopul stabilirii de comun acord a modificărilor care urmează să se facă în aceste tratate. Banca Centrală Europeană este consultată şi în cazul schimbărilor monetare în zona monetară.
Amendamentele intră în vigoare după ce au fost ratificate de toate statele membre, în conformitate cu prevederile lor constituţionale.
ART. 49
Orice stat european care respectă principiile enunţate în art. 6 alin. 1 poate cere să devină membru al Uniunii. Acesta îşi trimite cererea la Consiliu, care hotărăşte în unanimitate după consultarea Comisiei şi după ce a primit acordul Parlamentului European, care hotărăşte cu o majoritate absolută a membrilor care îl compun.
Condiţiile de admitere şi adaptările la tratatele pe baza cărora este fondată Uniunea, pe care le presupune această admitere, fac obiectul unui acord dintre statele membre şi statul care face cererea. Acest acord se depune pentru ratificarea de către toate statele contractante, în conformitate cu prevederile lor constituţionale.
ART. 50
1. Se abrogă art. 2 - 7 şi art. 10 - 19 din Tratatul de instituire a unui Consiliu Unic şi a unei Comisii Unice a Comunităţilor Europene, semnat la Bruxelles la data de 8 aprilie 1965.
2. Se abrogă art. 2, art. 3 alin. 2 şi Titlul III din Actul Unic European, semnat la Luxemburg la data de 17 februarie 1986 şi la Haga la data de 28 februarie 1986.
ART. 51
Acest tratat se încheie pe o perioadă nedeterminată.
ART. 52
1. Acest tratat se ratifică de înaltele părţi contractante în conformitate cu cerinţele lor constituţionale. Instrumentele de ratificare se depun la Guvernul Republicii Italia.
2. Acest tratat intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1993, cu condiţia ca toate instrumentele de ratificare să fie depuse, sau, dacă nu, în prima zi a lunii care urmează după depunerea Instrumentului de ratificare de ultimul stat care a luat această măsură.
ART. 53
Acest tratat, întocmit într-un singur exemplar original în limbile daneză, olandeză, engleză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, portugheză şi spaniolă, toate textele din aceste limbi fiind în mod egal autentice, se depune la arhiva guvernului Republicii Italia, care va transmite câte o copie legalizată fiecăruia dintre guvernele celorlalte state semnatare.
În temeiul Tratatului de Aderare din 1994, versiunile acestui tratat în limbile finlandeză şi suedeză sunt, de asemenea, autentice.
Ca urmare, subsemnaţii Plenipotenţiari au semnat prezentul tratat.
Întocmit la Maastrich pe data de 7 februarie 1992.
(Lista semnatarilor nu este reprodusă)
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
