Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
TRATAT*) din 27 mai 2005 intre Regatul Belgiei, Republica Federala Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceza, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Tarilor de Jos si Republica Austria privind aprofundarea cooperarii transfrontaliere, in special in vederea combaterii terorismului, criminalitatii transfrontaliere si migratiei ilegale, semnat la Prum la 27 mai 2005
EMITENT: ACT INTERNATIONAL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 590 din 6 august 2008
-----------
*) Traducere.
Înaltele pãrţi contractante ale prezentului tratat, state membre ale Uniunii Europene,
considerând cã, într-un spaţiu de liberã circulaţie a persoanelor, este important ca statele membre ale Uniunii Europene sã îşi intensifice cooperarea pentru a combate mai eficient terorismul, criminalitatea transfrontalierã şi migraţia ilegalã,
din dorinţa ca, în cadrul îmbunãtãţirii cooperãrii în Europa şi fãrã a aduce prejudicii prevederilor Tratatului privind Uniunea Europeanã şi ale Tratatului de instituire a Comunitãţii Europene, sã joace un rol de pionierat în scopul atingerii unui nivel cât mai înalt posibil al propriei cooperãri, în primul rând prin intermediul unui mai bun schimb de informaţii, realizat în special în domeniile legate de combaterea terorismului, a criminalitãţii transfrontaliere şi a migraţiei ilegale, precum şi pentru a permite tuturor celorlalte state membre ale Uniunii Europene sã participe la aceastã cooperare,
în scopul transpunerii dispoziţiile prezentului tratat în cadrul juridic al Uniunii Europene, pentru a se ajunge la o îmbunãtãţire a schimbului de informaţii la nivelul întregii Uniuni Europene, în special în domeniile legate de combaterea terorismului, a criminalitãţii transfrontaliere şi a migraţiei ilegale, precum şi în vederea creãrii în acest sens a bazelor juridice şi tehnice necesare,
cu respectarea drepturilor fundamentale, aşa dupã cum acestea decurg din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi din tradiţiile constituţionale comune ale statelor implicate, fiind conştiente îndeosebi de faptul cã transmiterea datelor cu caracter personal unei alte pãrţi contractante presupune un nivel adecvat de protecţie a datelor din partea pãrţii contractante destinatare,
considerând cã, fãrã a aduce atingere legislaţiei naţionale aflate în prezent în vigoare în statele implicate, este necesar sã se menţinã şi sã se prevadã un control judiciar corespunzãtor asupra mãsurilor prevãzute prin prezentul tratat,
dispuse sã completeze prezentul tratat prin alte acorduri care sã permitã consultarea automatizatã a datelor în alte baze de date corespunzãtoare, în mãsura în care acest lucru este necesar şi proporţional în scopul aprofundãrii cooperãrii transfrontaliere,
au convenit urmãtoarele:
CAP. I
Parte generalã
ART. 1
Principii
(1) Prin prezentul tratat, pãrţile contractante vizeazã sã îşi intensifice cooperarea transfrontalierã, în special schimbul de informaţii.
(2) Aceastã cooperare nu aduce atingere dreptului Uniunii Europene şi, în baza prevederilor prezentului Tratat, rãmâne deschisã spre aderare oricãrui stat membru al Uniunii Europene.
(3) În cadrul prezentului tratat, cooperarea vizeazã dezvoltarea iniţiativelor care sã favorizeze cooperarea europeanã în domeniile descrise prin acesta.
(4) Dupã cel mult 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat va fi prezentatã o iniţiativã pentru transpunerea dispoziţiilor acestuia în cadrul juridic al Uniunii Europene, pe baza unei evaluãri a experienţei dobândite în cadrul aplicãrii prezentului tratat, de comun acord cu Comisia Europeanã sau la propunerea Comisiei Europene, ţinând cont de prevederile Tratatului privind Uniunea Europeanã şi ale Tratatului de instituire a Comunitãţii Europene.
(5) Periodic şi în comun, pãrţile contractante informeazã Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeanã cu privire la evoluţia cooperãrii.
CAP. II
Profiluri ADN, date dactiloscopice şi alte date
ART. 2
Crearea fişierelor naţionale de analizã ADN
(1) Pãrţile contractante se angajeazã sã creeze şi sã gestioneze fişiere naţionale de analizã ADN, în vederea urmãririi faptelor penale. Prelucrarea datelor înregistrate în aceste fişiere, în baza prezentului tratat, se efectueazã în conformitate cu legislaţia naţionalã aplicabilã în procesul prelucrãrii în cauzã, fãrã a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentului tratat.
(2) În vederea aplicãrii prezentului tratat, pãrţile contractante garanteazã cã sunt disponibile datele indexate ca referindu-se la conţinutul fişierelor naţionale de analizã ADN, indicate la alin. (1) prima frazã. Aceste date indexate conţin doar profiluri ADN*1) provenite din partea necodatã a ADN-ului, precum şi o referinţã. Datele indexate nu trebuie sã conţinã nicio datã care sã permitã identificarea directã a persoanei implicate. Datele indexate care nu pot fi atribuite niciunei persoane (urme deschise) trebuie sã fie recunoscute ca atare.
----------
*1) Pentru Republica Federalã Germania, profilurile ADN, în sensul prezentului tratat, sunt modele de identificare ADN.
(3) Odatã cu depunerea instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, fiecare parte contractantã desemneazã fişierele naţionale de analizã ADN cãrora li se aplicã prevederile art. 2-6, precum şi condiţiile ce guverneazã consultarea automatizatã, în baza art. 3 alin. (1).
ART. 3
Consultarea automatizatã a profilurilor ADN
(1) Pãrţile contractante permit punctelor naţionale de contact indicate la art. 6 ale celorlalte pãrţi contractante ca, în vederea urmãririi faptelor penale, sã aibã acces la datele indexate în fişierele lor de analizã ADN şi sã aibã dreptul sã procedeze la o consultare automatizatã cu ajutorul unei comparãri a profilurilor ADN. Consultarea nu poate fi realizatã decât pentru fiecare caz şi cu respectarea legislaţiei naţionale a pãrţii contractante care efectueazã respectiva consultare.
(2) Dacã, în cadrul unei consultãri automatizate, se constatã o concordanţã între un profil ADN transmis şi un profil ADN înregistrat în fişierul pãrţii contractante destinatare, punctul naţional de contact care a lansat consultarea este informat pe cale automatizatã cu privire la existenţa unei concordanţe şi la referinţã. Dacã nu poate fi constatatã nicio concordanţã, comunicarea în acest sens se realizeazã în mod automatizat.
ART. 4
Compararea automatizatã a profilurilor ADN
(1) De comun acord şi prin intermediul propriilor puncte naţionale de contact, pãrţile contractante comparã profilurile ADN ale urmelor lor deschise cu toate profilurile ADN ce provin din datele indexate ale celorlalte fişiere naţionale de analizã ADN, în vederea urmãririi faptelor penale. Transmiterea şi compararea se realizeazã în mod automatizat. Transmiterea ce vizeazã compararea profilurilor ADN ale urmelor deschise nu se realizeazã decât în cazurile în care o asemenea transmitere este prevãzutã prin legislaţia naţionalã a pãrţii contractante solicitante.
(2) Dacã, în cursul comparãrii prevãzute la alin. (1), o parte contractantã constatã cã profiluri ADN transmise corespund celor cuprinse în propriul fişier de analizã ADN, aceasta comunicã fãrã întârziere punctului naţional de contact al celeilalte pãrţi contractante datele indexate pentru care a fost constatatã o concordanţã.
ART. 5
Transmiterea altor date cu caracter personal şi a altor informaţii
În cazul constatãrii concordanţei profilurilor ADN în cadrul procedurii prevãzute la art. 3 şi 4, transmiterea altor date cu caracter personal care se raporteazã la datele indexate, precum şi a altor informaţii se realizeazã în baza legislaţiei naţionale a pãrţii contractante solicitate, inclusiv a dispoziţiilor privind asistenţa judiciarã.
ART. 6
Punctul naţional de contact şi acordul de implementare
(1) Fiecare parte contractantã desemneazã un punct naţional de contact pentru transmiterea datelor în baza art. 3 şi 4. Competenţele punctului naţional de contact sunt guvernate de legislaţia naţionalã aplicabilã.
(2) Detaliile tehnice ale procedurilor descrise la art. 3 şi 4 se reglementeazã printr-un acord de implementare prevãzut la art. 44.
ART. 7
Prelevarea de material genetic şi transmiterea profilurilor ADN
Dacã, în cadrul unei proceduri de investigaţii sau al unei proceduri penale aflate în curs de derulare, lipseşte profilul ADN al unei anumite persoane aflate pe teritoriul pãrţii contractante solicitate, aceasta din urmã acordã asistenţã judiciarã, prelevând şi analizând materialul genetic al acestei persoane, precum şi transmiţând profilul ADN obţinut, atunci când:
1. partea contractantã solicitantã comunicã scopul pentru care este necesarã aceastã procedurã;
2. partea contractantã solicitantã prezintã o ordonanţã sau un act de anchetã emis de autoritatea competentã, impus de legislaţia sa naţionalã, din care sã reiasã cã ar fi întrunite condiţiile pentru prelevarea şi analiza materialului genetic, în ipoteza în care persoana în cauzã s-ar gãsi pe teritoriul pãrţii contractante solicitante; şi
3. sunt întrunite condiţiile prealabile pentru prelevarea şi analiza materialului genetic, precum şi pentru transmiterea profilului ADN obţinut, potrivit legislaţiei naţionale a pãrţii contractante solicitate.
ART. 8
Datele dactiloscopice
În vederea aplicãrii prezentului tratat, pãrţile contractante garanteazã disponibilitatea datelor indexate privind conţinutul sistemelor automatizate naţionale de identificare dactiloscopicã, create în vederea prevenirii şi urmãririi faptelor penale. Aceste date indexate nu conţin decât date dactiloscopice şi o referinţã. Datele indexate nu trebuie sã conţinã date care sã permitã identificarea directã a persoanei în cauzã. Datele indexate care nu pot fi atribuite niciunei persoane (urme deschise) trebuie sã poatã fi recunoscute ca atare.
ART. 9
Consultarea automatizatã a datelor dactiloscopice
(1) Pãrţile contractante permit punctelor naţionale de contact ale celorlalte pãrţi contractante, indicate la art. 11, ca, în vederea prevenirii şi urmãririi faptelor penale, sã aibã acces la datele indexate din sistemele lor automatizate de identificare dactiloscopicã, create în acest scop, cu dreptul de a proceda la o consultare automatizatã cu ajutorul unei comparãri a datelor dactiloscopice. Consultarea nu poate fi realizatã decât pentru fiecare caz şi cu respectarea legislaţiei naţionale a pãrţii contractante care efectueazã respectiva consultare.
(2) Stabilirea definitivã a unei legãturi între o datã dactiloscopicã şi o datã indexatã de partea contractantã care gestioneazã fişierul se realizeazã prin punctul naţional de contact al pãrţii contractante ce a efectuat consultarea, pe baza datelor indexate transmise în mod automatizat şi necesare unei atribuiri univoce.
ART. 10
Transmiterea altor date cu caracter personal şi a altor informaţii
În cazul constatãrii concordanţei datelor dactiloscopice în cadrul procedurii prevãzute la art. 9, transmiterea altor date cu caracter personal ce se raporteazã la datele indexate şi a altor informaţii se realizeazã în baza legislaţiei naţionale a pãrţii contractante solicitate, inclusiv a dispoziţiilor privind asistenţa judiciarã.
ART. 11
Punctul naţional de contact şi acordul de implementare
(1) Fiecare parte contractantã desemneazã un punct naţional de contact pentru transmiterea datelor în baza art. 9. Competenţele punctului naţional de contact sunt guvernate de legislaţia naţionalã aplicabilã.
(2) Detaliile tehnice ale procedurilor descrise la art. 9 se reglementeazã printr-un acord de implementare prevãzut la art. 44.
ART. 12
Consultarea automatizatã a datelor din registrele de înmatriculare a vehiculelor
(1) Pentru prevenirea şi urmãrirea faptelor penale pe teritoriul pãrţii contractante care efectueazã consultarea în vederea urmãririi faptelor penale pentru care sunt prevãzute pedepse şi care sunt de competenţa tribunalelor sau a Ministerului Public, precum şi în vederea menţinerii ordinii şi siguranţei publice, pãrţile contractante autorizeazã punctele naţionale de contact ale celorlalte pãrţi contractante, menţionate la alin. (2), sã aibã acces la urmãtoarele date din registrele naţionale ale vehiculelor, cu dreptul de a proceda la o consultare automatizatã pentru fiecare caz:
1. datele privind proprietarii sau, dupã caz, posesorii; precum
şi
2. datele privind vehiculele.
Consultarea nu trebuie sã se realizeze decât utilizându-se un numãr complet de identificare a vehiculului sau un numãr complet al plãcuţei de înmatriculare. Consultarea nu se realizeazã decât cu respectarea legislaţiei naţionale a pãrţii contractante care o efectueazã.
(2) Fiecare parte contractantã desemneazã un punct naţional de contact pentru cererile care îi sunt adresate în vederea transmiterii datelor prevãzute la alin. (1). Competenţele punctului naţional de contact sunt guvernate de legislaţia naţionalã aplicabilã. Detaliile tehnice ale procedurii se reglementeazã printr-un acord de implementare prevãzut la art. 44.
ART. 13
Transmiterea datelor care nu au caracter personal
În vederea prevenirii faptelor penale şi a menţinerii ordinii şi siguranţei publice în timpul manifestãrilor de mare anvergurã, cu dimensiune transfrontalierã, în special în domeniul sportiv sau în legãturã cu reuniunile Consiliului Europei, pãrţile contractante îşi transmit reciproc, atât la cerere, cât şi din proprie iniţiativã, date care nu au caracter personal, ce pot fi necesare în acest scop, cu respectarea legislaţiei naţionale a pãrţii contractante care le transmite.
ART. 14
Transmiterea datelor cu caracter personal
(1) În vederea prevenirii faptelor penale şi a menţinerii ordinii şi siguranţei publice în timpul manifestãrilor de mare anvergurã, cu dimensiune transfrontalierã, în special în domeniul sportiv sau în legãturã cu reuniunile Consiliului Europei, pãrţile contractante îşi transmit reciproc, atât la cerere, cât şi din proprie iniţiativã, date referitoare la persoane, atunci când condamnãri definitive sau alte fapte justificã prezumţia cã aceste persoane vor comite fapte penale în cadrul acestor evenimente sau cã acestea prezintã un pericol pentru ordinea şi siguranţa publice, în mãsura în care transmiterea acestor date este permisã în baza legislaţiei naţionale a pãrţii contractante care le transmite.
(2) Datele cu caracter personal nu vor putea fi prelucrate decât în scopurile prevãzute la alin. (1) şi pentru evenimentul descris în mod precis, pentru care acestea au fost comunicate. Din momentul în care scopurile prevãzute la alin. (1) au fost atinse sau nu mai pot fi atinse, datele transmise trebuie sã fie imediat şterse. În orice caz, datele transmise sunt şterse dupã cel mult un an.
ART. 15
Punctul naţional de contact
Fiecare parte contractantã desemneazã un punct naţional de contact pentru transmiterea datelor în baza art. 13 şi 14. Competenţele punctului naţional de contact sunt guvernate de legislaţia naţionalã aplicabilã.
CAP. III
Mãsuri pentru prevenirea infracţiunilor de terorism
ART. 16
Transmiterea de informaţii pentru prevenirea infracţiunilor de terorism
(1) În anumite cazuri speciale, cu respectarea legislaţiei naţionale şi fãrã cerere, în vederea prevenirii infracţiunilor de terorism, pãrţile contractante pot transmite punctelor naţionale de contact ale celorlalte pãrţi contractante, prevãzute la alin. (3), datele cu caracter personal şi informaţiile prevãzute la alin. (2), în mãsura în care acest lucru este necesar, întrucât anumite fapte justificã prezumţia cã persoanele în cauzã vor comite infracţiuni, precum cele prevãzute la art. 1-3 din Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului.
(2) Datele şi informaţiile de transmis conţin numele, prenumele, data şi locul naşterii, precum şi o descriere a faptelor din care decurge prezumţia indicatã la alin. (1).
(3) Fiecare parte contractantã desemneazã un punct naţional de contact pentru realizarea schimbului de date cu punctele naţionale de contact ale celorlalte pãrţi contractante. Competenţele fiecãrui punct naţional de contact sunt guvernate de legislaţia naţionalã aplicabilã.
(4) În baza legislaţiei naţionale, autoritatea care transmite datele poate stabili condiţii privind utilizarea acestor date şi informaţii de cãtre autoritatea destinatarã. Aceasta din urmã este obligatã sã respecte aceste condiţii.
ART. 17
Însoţitorii înarmaţi la bordul aeronavelor
(1) Fiecare parte contractantã decide în mod autonom, în funcţie de politica sa naţionalã de siguranţã aerianã, cu privire la intervenţia însoţitorilor înarmaţi la bordul aeronavelor în aeronavele înregistrate la partea contractantã respectivã. Intervenţia acestor însoţitori înarmaţi la bordul aeronavelor se efectueazã în conformitate cu Convenţia de la Chicago din 7 decembrie 1944 privind aviaţia civilã internaţionalã şi cu anexele sale, în special anexa 17, cu celelalte documente privind aplicarea sa, ţinând cont de competenţele comandantului de aeronavã în baza Convenţiei de la Tokyo din 14 septembrie 1963 privind infracţiunile şi alte acte ce se produc la bordul aeronavelor, precum şi în conformitate cu alte reglementãri de drept internaţional pertinente, în mãsura în care acestea sunt obligatorii pentru respectivele pãrţi contractante.
(2) În sensul prezentului tratat, însoţitori înarmaţi la bordul aeronavelor sunt funcţionarii de poliţie sau lucrãtori ai autoritãţii publice corespunzãtor pregãtiţi în acest scop şi însãrcinaţi cu menţinerea securitãţii la bordul aeronavelor.
(3) Pãrţile contractante se sprijinã reciproc în pregãtirea iniţialã şi continuã a însoţitorilor înarmaţi la bordul aeronavelor şi colaboreazã îndeaproape în chestiunile legate de echipamentul acestor însoţitori.
(4) Înainte de însoţirea unui zbor, punctul naţional de coordonare competent al pãrţii contractante trimiţãtoare, menţionat la art. 19, trebuie sã informeze în scris aceastã intervenţie. Informarea este transmisã în scris punctului naţional de coordonare competent al celeilalte pãrţi contractante, cu cel puţin 3 zile înainte de zborul în cauzã, cu destinaţia sau din direcţia unui aeroport al unei alte pãrţi contractante. În caz de pericol iminent, informarea scrisã este realizatã fãrã întârziere, în principiu înainte de aterizare.
(5) Informarea scrisã, prelucratã în mod confidenţial de pãrţile contractante, cuprinde datele menţionate în anexa nr. 1 la prezentul tratat. Pãrţile contractante pot modifica anexa nr. 1 printr-un acord separat.
ART. 18
Portul armelor de serviciu, muniţiilor şi al obiectelor de echipament
(1) Pãrţile contractante elibereazã însoţitorilor înarmaţi repartizaţi la bordul aeronavelor celorlalte pãrţi contractante, la cererea acestora din urmã, o autorizaţie generalã de port al armelor de serviciu, muniţiilor şi al obiectelor de echipament, pentru zborurile cu destinaţia sau din direcţia unor aeroporturi ale pãrţilor contractante. Aceastã autorizaţie acoperã portul armelor de serviciu şi al muniţiilor, atât la bordul aeronavelor, cât şi, în condiţiile prevãzute la alin. (2), în zonele de securitate dintr-un aeroport al pãrţii contractante implicate, care nu sunt accesibile publicului.
(2) Portul armelor de serviciu şi al muniţiilor se supune urmãtoarelor condiţii:
1. ieşirea cu arme şi muniţii din aeronavã într-un aeroport sau şederea în zonele de securitate, care nu sunt accesibile publicului, aflate într-un aeroport al unei alte pãrţi contractante, nu este autorizatã decât cu însoţirea de cãtre un reprezentant al autoritãţii naţionale competente a celeilalte pãrţi contractante implicate;
2. imediat ce au fost scoase din aeronavã, armele şi muniţiile aduse sunt depozitate sub escortã într-un loc care trebuie sã fie stabilit de autoritatea naţionalã competentã, în care acestea se depoziteazã în siguranţã şi sub supraveghere.
ART. 19
Punctele naţionale de contact şi de coordonare
Fiecare parte contractantã desemneazã un punct naţional de contact şi de coordonare pentru realizarea sarcinilor prevãzute la art. 17 şi 18.
CAP. IV
Mãsuri privind combaterea migraţiei ilegale
ART. 20
Consilieri de documente
(1) Pe baza evaluãrilor comune ale situaţiei şi ţinând cont de Regulamentul (CE) nr. 377/2004 al Consiliului Uniunii Europene din 19 februarie 2004 privind crearea unei reţele a ofiţerilor de legãturã "Imigraţie", pãrţile contractante convin trimiterea unor consilieri de documente în statele considerate drept state de origine sau de tranzit pentru migraţia ilegalã.
(2) În conformitate cu legislaţia naţionalã, pãrţile contractante se informeazã regulat cu privire la elementele referitoare la migraţia ilegalã, obţinute din activitatea propriilor consilieri de documente.
(3) Cu ocazia trimiterii consilierilor de documente, pãrţile contractante pot desemna o parte contractantã coordonatoare pentru realizarea unor mãsuri concrete. Coordonarea poate, de asemenea, sã aibã o duratã de timp determinatã.
ART. 21
Misiunile consilierilor de documente
Consilierii de documente trimişi de cãtre pãrţile contractante îndeplinesc, în special, urmãtoarele misiuni:
1. consilierea şi pregãtirea membrilor reprezentanţelor diplomatice sau consulare ale pãrţilor contractante cu privire la problemele de vize şi paşapoarte, în special în ceea ce priveşte recunoaşterea documentelor falsificate sau contrafãcute, precum şi cu privire la utilizarea frauduloasã a documentelor şi la migraţia ilegalã;
2. consilierea şi pregãtirea societãţilor de transport în domeniul obligaţiilor ce decurg din Convenţia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea gradualã a controalelor la frontierele comune, semnatã la 19 iunie 1990, şi din anexa 9 la Convenţia de la Chicago din 7 decembrie 1944 privind Aviaţia Civilã Internaţionalã, precum şi în domeniul recunoaşterii documentelor falsificate sau contrafãcute şi al dispoziţiilor pertinente referitoare la intrare; precum şi
3. consilierea şi pregãtirea autoritãţilor şi instituţiilor ţãrii gazdã, care sunt competente pentru controalele poliţieneşti la frontiere.
Nu se aduce atingere competenţelor reprezentanţelor diplomatice sau consulare şi nici autoritãţilor însãrcinate cu misiunile de control poliţienesc la frontierã ale pãrţilor contractante.
ART. 22
Punctele naţionale de contact şi de coordonare
Pãrţile contractante desemneazã puncte naţionale de contact şi de coordonare, care sunt utilizate drept interlocutori pentru punerea de acord în privinţa trimiterii de consilieri de documente, precum şi pentru planificarea, punerea în practicã, îndrumarea şi urmãrirea mãsurilor de consiliere şi pregãtire.
ART. 23
Sprijin în cursul mãsurilor de îndepãrtare din teritoriu
(1) Pãrţile contractante se sprijinã reciproc în cursul mãsurilor de îndepãrtare din teritoriu, realizate ţinându-se cont de Decizia 2004/573/CE a Consiliului Uniunii Europene din 29 aprilie 2004 privind organizarea zborurilor comune pentru îndepãrtarea, pornind din teritoriul a douã sau mai multe state membre, a cetãţenilor ţãrilor terţe care fac obiectul mãsurilor de îndepãrtare din teritoriul a douã sau mai multe state membre, şi de Directiva 2003/110/CE a Consiliului Uniunii Europene din 25 noiembrie 2003 privind asistenţa în tranzit în cadrul mãsurilor de îndepãrtare pe cale aerianã. Pãrţile contractante se informeazã reciproc, în timp util, cu privire la mãsurile de îndepãrtare prevãzute a fi realizate şi, în mãsura posibilitãţilor, oferã celorlalte pãrţi contractante posibilitatea de a participa la acestea. În cursul realizãrii mãsurilor comune de îndepãrtare din teritoriu, pãrţile contractante convin asupra însoţirii persoanelor care trebuie îndepãrtate şi asupra mãsurilor de securitate.
(2) O parte contractantã poate proceda la îndepãrtarea unei persoane prin teritoriul unei alte pãrţi contractante, în mãsura în care acest lucru se dovedeşte necesar. Partea contractantã pe al cãrei teritoriu trebuie sã aibã loc îndepãrtarea din teritoriu decide cu privire la executarea acesteia. În decizia sa, aceasta stabileşte modalitãţile de îndepãrtare din teritoriu şi aplicã, în mãsura în care acest lucru se dovedeşte necesar, mijloacele cu caracter obligatoriu care, prin legislaţia sa naţionalã, sunt autorizate împotriva persoanei care trebuie îndepãrtatã.
(3) Pãrţile contractante desemneazã puncte naţionale de contact pentru planificarea şi executarea mãsurilor de îndepãrtare din teritoriu. Experţii se întâlnesc regulat în cadrul unui grup de lucru, în scopul:
1. evaluãrii rezultatelor acţiunilor anterioare şi pentru a se ţine cont de acestea în cursul planificãrii şi executãrii mãsurilor ulterioare de îndepãrtare din teritoriu;
2. examinãrii tuturor eventualelor probleme legate de tranzitul menţionat la alin. (2) şi al identificãrii unor soluţii în aceastã privinţã.
CAP. V
Alte forme de cooperare
ART. 24
Forme comune de intervenţie
(1) În scopul intensificãrii cooperãrii poliţieneşti, precum şi în vederea menţinerii ordinii şi securitãţii publice şi a prevenirii faptelor penale, autoritãţile competente care trebuie desemnate de cãtre pãrţile contractante pot constitui patrule comune, precum şi alte forme de intervenţie comunã, în cadrul cãrora funcţionari sau alţi agenţi ai autoritãţii publice, desemnaţi de cãtre pãrţile contractante (denumiţi în continuare funcţionari) participã la intervenţii pe teritoriul unei alte pãrţi contractante.
(2) În calitate de stat gazdã şi cu acordul statului trimiţãtor, fiecare parte contractantã, în conformitate cu legislaţia sa naţionalã, poate ca, în cadrul formelor de intervenţie comune, sã încredinţeze funcţionarilor celorlalte pãrţi contractante competenţe de autoritate publicã sau, în mãsura în care legislaţia statului gazdã permite acest lucru, poate sã permitã ca funcţionari ai altor pãrţi contractante sã îşi exercite competenţele de autoritate publicã. Competenţele de autoritate publicã nu pot fi exercitate în aceastã privinţã decât sub comanda şi, ca regulã generalã, în prezenţa funcţionarilor statului gazdã. În aceastã privinţã, funcţionarii celeilalte pãrţi contractante se supun legislaţiei naţionale a statului gazdã. Pentru faptele acestora este responsabil statul gazdã.
(3) Funcţionarii unei alte pãrţi contractante care participã la intervenţii comune se supun instrucţiunilor autoritãţii competente a statului gazdã.
(4) Un acord de implementare potrivit art. 44 reglementeazã detaliile tehnice ale cooperãrii.
ART. 25
Mãsuri în cazul unui pericol iminent
(1) În situaţii de urgenţã, funcţionarii unei pãrţi contractante pot trece frontiera comunã cãtre o altã parte contractantã, fãrã autorizaţia prealabilã a acesteia, pentru ca, în zona de frontierã aflatã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante şi cu respectarea legislaţiei naţionale a acesteia, sã întreprindã mãsurile provizorii necesare în vederea înlãturãrii oricãrui pericol iminent pentru viaţa sau integritatea fizicã a persoanelor.
(2) Existã o situaţie de urgenţã, potrivit alin. (1), atunci când, dacã se aşteaptã intervenţia funcţionarilor statului gazdã sau stabilirea unei relaţii de subordonare potrivit art. 24 alin. (2), existã riscul materializãrii pericolului.
(3) Funcţionarii care intervin anunţã fãrã întârziere statul gazdã. Statul gazdã confirmã primirea informaţiei şi este obligat sã întreprindã, fãrã întârziere, mãsurile care se impun în vederea înlãturãrii pericolelor şi a reluãrii controlului asupra situaţiei. Funcţionarii care intervin nu pot acţiona pe teritoriul statului gazdã decât pânã în momentul în care acesta din urmã a întreprins mãsurile necesare pentru înlãturarea pericolului. Funcţionarii care intervin sunt obligaţi sã respecte instrucţiunile statului gazdã.
(4) Pãrţile contractante încheie un acord separat referitor la autoritãţile care trebuie anunţate fãrã întârziere, potrivit alin. (3). Funcţionarii care intervin se supun dispoziţiilor prezentului articol şi legislaţiei naţionale a pãrţii contractante pe teritoriul cãreia acţioneazã.
(5) Statul gazdã este responsabil pentru mãsurile întreprinse de cãtre funcţionarii care intervin.
ART. 26
Asistenţa în cursul unor evenimente de mare anvergurã, catastrofe şi accidente grave
Autoritãţile competente ale pãrţilor contractante se susţin reciproc, cu respectarea legislaţiei lor naţionale, în cursul manifestaţiilor de masã şi al altor evenimente de mare anvergurã, al catastrofelor, precum şi al accidentelor grave, astfel:
1. informându-se reciproc, cât mai curând posibil, cu privire la astfel de evenimente cu implicaţii transfrontaliere, precum şi comunicându-şi informaţiile importante care se raporteazã la acestea;
2. întreprinzând şi coordonând mãsurile poliţieneşti necesare pe propriul teritoriu, în cursul situaţiilor cu implicaţii transfrontaliere;
3. acordând asistenţã, în mãsura posibilitãţilor, la cererea pãrţii contractante pe teritoriul cãreia s-a produs situaţia, prin trimiterea de funcţionari, specialişti şi consilieri, precum şi prin punerea la dispoziţie a obiectelor de echipament.
Nu se aduce atingere acordurilor internaţionale la care pãrţile contractante au aderat, cu privire la asistenţa reciprocã în caz de catastrofe, inclusiv de accidente grave.
ART. 27
Cooperarea la cerere
(1) În cadrul propriilor competenţe şi în conformitate cu legislaţia lor naţionalã, autoritãţile competente ale pãrţilor contractante îşi acordã, la cerere, asistenţã reciprocã.
(2) Autoritãţile competente ale pãrţilor contractante îşi acordã asistenţã reciprocã potrivit art. 39 alin. (1) prima frazã din Convenţia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985, în special prin:
1. verificarea identitãţii proprietarilor şi posesorilor, precum şi a conducãtorilor vehiculelor rutiere, vapoarelor şi navelor sau aeronavelor, în mãsura în care aceastã acţiune nu este deja reglementatã la art. 12;
2. informaţii privind permisele de conducere, permisele de navigaţie şi autorizaţiile asemãnãtoare;
3. verificãri privind locurile de şedere şi de reşedinţã;
4. verificãri privind titlurile de şedere;
5. verificãri ale identitãţilor abonaţilor din reţeaua telefonicã şi a abonaţilor altor echipamente de telecomunicaţii, în mãsura în care acestea sunt accesibile public;
6. verificãri privind identitatea;
7. anchete privind provenienţa unor obiecte precum arme, vehicule cu motor sau vapoare şi nave (cereri privind modalitãţile de dobândire);
8. elemente de informaţii rezultate din culegerea de date poliţieneşti şi din documente ale poliţiei, precum şi informaţii rezultate din culegerea de date ale autoritãţilor administrative accesibile public;
9. semnalãri urgente privind armele şi explozivii, precum şi semnalãri privind falsurile de monedã şi înscrisurile de valoare;
10. informaţii privind executarea practicã a mãsurilor de supraveghere transfrontalierã, a urmãririlor transfrontaliere şi a livrãrilor supravegheate; şi
11. notificarea disponibilitãţii unei persoane de a da declaraţii.
(3) Dacã autoritatea solicitatã nu este competentã în problema prelucrãrii cererii, aceasta transmite cererea cãtre autoritatea competentã. Autoritatea solicitatã informeazã autoritatea solicitantã cu privire la transmiterea cererii şi la autoritatea competentã pentru prelucrarea acesteia. Autoritatea competentã prelucreazã cererea şi transmite rezultatul cãtre autoritatea solicitantã.
CAP. VI
Dispoziţii generale
ART. 28
Utilizarea armelor de serviciu, muniţiilor şi mijloacelor de intervenţie
(1) Funcţionarii unei pãrţi contractante, care, în cadrul unei intervenţii comune, se aflã pe teritoriul unei alte pãrţi contractante, pot purta propriile uniforme naţionale de serviciu. Funcţionarii pot avea asupra lor armele de serviciu, muniţiile şi mijloacele de intervenţie, admise potrivit legislaţiei naţionale a statului trimiţãtor. Orice parte contractantã poate interzice funcţionarilor statului trimiţãtor portul anumitor arme de serviciu, muniţii şi mijloace de intervenţie.
(2) Armele de serviciu, muniţiile şi mijloacele de intervenţie enumerate în anexa nr. 2 nu pot fi folosite decât în cazul legitimei apãrãri sau al apãrãrii altui stat. În afara cadrului menţionat în prima frazã, funcţionarul responsabil cu intervenţia al statului gazdã poate autoriza, de la caz la caz şi cu respectarea legislaţiei naţionale, utilizarea armelor de serviciu, muniţiilor şi a mijloacelor de intervenţie. Utilizarea armelor de serviciu, muniţiilor şi a mijloacelor de intervenţie se supune legislaţiei statului gazdã. Autoritãţile competente se informeazã reciproc cu privire la respectivele arme de serviciu, muniţii şi mijloace de intervenţie autorizate, precum şi la condiţiile care guverneazã utilizarea acestora.
(3) Printr-un acord separat, pãrţile contractante pot sã modifice anexa nr. 2.
(4) Dacã, în cadrul mãsurilor întreprinse potrivit prezentului tratat, funcţionarii uneia dintre pãrţile contractante implicã vehicule cu motor pe teritoriul unei alte pãrţi contractante, aceştia se supun aceloraşi reguli de circulaţie ca şi funcţionarii statului gazdã, inclusiv în privinţa folosirii prerogativelor de autoritate publicã în domeniul utilizãrii dispozitivelor sonore sau luminoase şi în privinţa respectãrii regulilor de circulaţie.
(5) Un acord de implementare, potrivit art. 44, reglementeazã aspectele practice ale utilizãrii armelor de serviciu, muniţiilor şi mijloacelor de intervenţie.
(6) Nu se aduce atingere prevederilor art. 18.
ART. 29
Protecţie şi asistenţã
Pãrţile contractante sunt obligate sã acorde funcţionarilor trimişi de cãtre cealaltã parte contractantã, în exercitarea atribuţiilor lor, aceeaşi protecţie şi asistenţã ca şi în cazul propriilor funcţionari.
ART. 30
Reglementare generalã privind rãspunderea
În materie de rãspundere, în cadrul prezentului tratat se aplicã mutatis mutandis art. 43 din Convenţia de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985, semnatã la 19 iunie 1990. Prima frazã nu se aplicã art. 17 şi 18.
ART. 31
Poziţia juridicã a funcţionarilor în comparaţie cu dreptul penal Funcţionarii care, în baza prezentului tratat, acţioneazã pe teritoriul unei alte pãrţi contractante, în ceea ce priveşte faptele penale pe care le comit sau care sunt comise împotriva lor, sunt asimilaţi funcţionarilor celeilalte pãrţi contractante, cu excepţia unor dispoziţii contrare cuprinse într-un alt acord în vigoare pentru pãrţile contractante.
ART. 32
Relaţiile de serviciu
Funcţionarii care, în baza prezentului tratat, acţioneazã pe teritoriul unei alte pãrţi contractante, în materie de relaţii de serviciu, în special în cea disciplinarã, se supun în continuare dispoziţiilor în vigoare din propriul stat.
CAP. VII
Dispoziţii generale privind protecţia datelor
ART. 33
Definiţii şi aria de aplicare
(1) În sensul prezentului tratat, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. prelucrarea datelor cu caracter personal - orice prelucrare sau înlãnţuire de prelucrãri referitoare la date cu caracter personal, realizatã cu sau fãrã ajutorul procedurilor automatizate, care se raporteazã la datele cu caracter personal, precum prelevarea, stocarea, sistematizarea, pãstrarea, adaptarea sau modificarea, citirea, investigarea, consultarea, utilizarea, comunicarea prin intermediul unei transmiteri, difuzarea sau orice altã formã de punere la dispoziţie, combinarea sau conexarea, ca şi blocarea, ştergerea sau distrugerea datelor; în sensul prezentului tratat, prelucrarea cuprinde şi informaţia privind existenţa sau absenţa unei concordanţe;
2. consultarea automatizatã - accesul direct într-o bancã de date automatizate a unei alte autoritãţi, care se efectueazã astfel încât rãspunsul obţinut la consultare sã se realizeze în întregime pe cale automatizatã;
3. marcare - aplicarea unui semn la datele cu caracter personal înregistrate, fãrã a se cãuta limitarea prelucrãrii lor în viitor;
4. blocarea - marcarea datelor cu caracter personal înregistrate, în vederea limitãrii prelucrãrii lor în viitor.
(2) Urmãtoarele dispoziţii sunt aplicabile datelor care sunt sau care au fost transmise în baza prezentului tratat, în mãsura în care capitolele precedente nu conţin dispoziţii contrare.
ART. 34
Nivelul de protecţie a datelor
(1) În ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal care sunt sau au fost transmise în cadrul prezentului tratat, fiecare parte contractantã garanteazã datelor, prin legislaţia sa naţionalã, un nivel de protecţie cel puţin egal celui care rezultã din Convenţia Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protejarea persoanelor faţã de prelucrarea automatizatã a datelor cu caracter personal, precum şi din Protocolul adiţional din 8 noiembrie 2001, fiecare parte contractantã ţinând cont, în aceastã privinţã, şi de Recomandarea nr. R (87) 15 din 17 septembrie 1987 privind utilizarea datelor cu caracter personal în domeniul poliţienesc, fãcutã statelor membre de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, inclusiv în mãsura în care datele nu sunt prelucrate în mod automatizat.
(2) Transmiterea datelor cu caracter personal, prevãzutã în prezentul tratat, nu poate fi iniţiatã decât atunci când dispoziţiile prezentului capitol au fost transpuse în legislaţia naţionalã aplicabilã pe teritoriul pãrţilor contractante implicate în aceastã transmitere. Printr-o decizie, Comitetul Miniştrilor prevãzut la art. 43 constatã dacã aceste condiţii sunt întrunite.
ART. 35
Scopul utilizãrii
(1) Partea contractantã destinatarã nu poate prelucra datele cu caracter personal decât în scopurile pentru care acestea au fost transmise în baza prezentului tratat; prelucrarea în alte scopuri nu este permisã decât cu autorizarea prealabilã a pãrţii contractante care le gestioneazã şi cu respectarea legislaţiei naţionale a pãrţii contractante destinatare. Autorizaţia poate fi eliberatã în mãsura în care legislaţia naţionalã a pãrţii contractante care gestioneazã datele permite ca prelucrarea acestora sã se realizeze şi în aceste alte scopuri.
(2) Prelucrarea datelor transmise în baza art. 3, 4 şi 9 de cãtre partea contractantã care efectueazã consultarea sau compararea datelor este autorizatã exclusiv în vederea:
1. stabilirii concordanţei dintre profilurile ADN sau dintre datele dactiloscopice comparate;
2. pregãtirii şi introducerii unei cereri de asistenţã administrativã sau judiciarã, potrivit legislaţiei naţionale, în cazul concordanţei acestor date;
3. realizãrii unei înregistrãri, potrivit art. 39.
Partea contractantã care gestioneazã fişierul nu poate prelucra datele care i-au fost transmise în baza art. 3, 4 şi 9 decât dacã aceastã prelucrare este necesarã pentru a realiza o comparare, pentru a rãspunde pe cale automatizatã la o cerere sau pentru a realiza înregistrarea potrivit art. 39. La încheierea comparãrii sau a transmiterii rãspunsului automatizat, realizatã la cerere, datele transmise sunt şterse fãrã întârziere, mai puţin în cazul în care este necesarã continuarea prelucrãrii în vederea atingerii scopurilor menţionate la pct. 2 şi 3.
(3) Datele transmise în baza art. 12 pot fi utilizate de cãtre partea contractantã care gestioneazã fişierul exclusiv dacã acest lucru este necesar pentru a rãspunde pe cale automatizatã la cerere sau pentru a realiza înregistrarea potrivit art. 39. La încheierea transmiterii rãspunsului automatizat, realizatã la cerere, datele transmise sunt şterse fãrã întârziere, mai puţin în cazul în care este necesarã continuarea prelucrãrii pentru realizarea înregistrãrii potrivit art. 39. Partea contractantã solicitantã nu poate utiliza datele obţinute în cadrul rãspunsului decât în scopurile realizãrii procedurii pe baza cãreia a fost efectuatã consultarea.
ART. 36
Autoritãţile competente
Datele cu caracter personal transmise pot fi prelucrate exclusiv de cãtre autoritãţile şi instanţele care au competenţã pentru îndeplinirea unor sarcini în vederea atingerii scopurilor indicate la art. 35. În special comunicarea datelor transmise altor autoritãţi nu poate fi realizatã decât cu autorizarea prealabilã a pãrţii contractante care le-a transmis şi cu respectarea legislaţiei naţionale a pãrţii contractante destinatare.
ART. 37
Exactitatea, actualitatea şi durata de stocare a datelor
(1) Pãrţile contractante sunt obligate sã asigure exactitatea şi actualitatea datelor cu caracter personal. Dacã, din oficiu sau ca urmare a unei comunicãri realizate de cãtre persoana implicatã, se dovedeşte cã au fost furnizate date incorecte sau care nu ar fi trebuit sã fie transmise, partea contractantã destinatarã sau pãrţile contractante destinatare trebuie sã fie informatã/informate în acest sens şi fãrã întârziere. Acestea sunt obligate sã procedeze la corectarea sau la ştergerea datelor. În plus, datele cu caracter personal trebuie sã fie corectate dacã se dovedesc a fi incorecte. Dacã autoritatea destinatarã are indicii pe baza cãrora prezumã cã datele transmise sunt incorecte sau ar fi trebuit sã fie şterse, informeazã în acest sens şi fãrã întârziere autoritatea care le-a transmis.
(2) Datele a cãror exactitate este contestatã de cãtre persoana în cauzã şi a cãror corectitudine sau incorectitudine nu poate fi constatatã, la cererea persoanei în cauzã, trebuie sã fie marcate potrivit legislaţiei naţionale a pãrţilor contractante. În acest caz, marcarea nu poate fi ridicatã, potrivit legislaţiei naţionale, decât cu consimţãmântul persoanei în cauzã sau pe baza unei hotãrâri a instanţei competente ori a autoritãţii independente, competentã în domeniul controlului protecţiei datelor.
(3) Datele cu caracter personal transmise trebuie sã fie şterse atunci când nu ar fi trebuit sã fie transmise sau primite. Datele transmise şi primite legal trebuie sã fie şterse:
1. dacã nu sunt sau nu mai sunt necesare în scopurile pentru care ele au fost transmise. Dacã datele cu caracter personal au fost transmise fãrã sã fi existat o cerere, autoritatea destinatarã este obligatã sã examineze în ce mãsurã acestea sunt necesare pentru atingerea scopurilor pentru care au fost transmise;
2. la expirarea termenului maxim prevãzut pentru pãstrarea acestora în legislaţia naţionalã a pãrţii contractante care transmite datele, atunci când autoritatea competentã care transmite datele indicã autoritãţii destinatare acest termen maxim în momentul realizãrii transmiterii.
În baza legislaţiei naţionale, se procedeazã la blocare în loc de ştergere, atunci când existã posibilitatea ca ştergerea sã aducã atingere intereselor ce impun protecţia persoanei în cauzã. Datele blocate nu pot fi utilizate sau transmise decât în scopurile pentru care nu a mai avut loc ştergerea.
ART. 38
Mãsuri tehnice şi organizatorice pentru garantarea protecţiei şi a securitãţii datelor
(1) Autoritatea destinatarã şi autoritatea care transmite datele sunt obligate sã protejeze în mod eficient datele cu caracter personal împotriva oricãrei distrugeri accidentale sau neautorizate, pierderi accidentale, acces neautorizat, modificãri accidentale sau neautorizate şi divulgãri neautorizate.
(2) Un acord de implementare, potrivit art. 44, reglementeazã detaliile tehnice ale procedurii de consultare automatizatã şi garanteazã cã:
1. în concordanţã cu starea actualã a tehnicii sunt întreprinse mãsuri pentru asigurarea protecţiei şi securitãţii datelor, prin care sã fie garantate în special confidenţialitatea şi integritatea acestora,
2. în cursul utilizãrii reţelelor accesibile public se recurge la proceduri de realizare a criptãrii şi a autentificãrii recunoscute în acest sens de cãtre autoritãţile competente; şi
3. poate fi controlatã admisibilitatea consultãrilor realizate în baza art. 39 alin. (2), (4) şi (5).
ART. 39
Documentarea şi înregistrarea, dispoziţii speciale privind transmiterea automatizatã şi neautomatizatã
(1) Fiecare parte contractantã va garanta cã orice transmitere neautomatizatã şi orice primire neautomatizatã de date cu caracter personal sunt documentate de cãtre autoritatea solicitantã şi de autoritatea care gestioneazã fişierul în scopul realizãrii controlului admisibilitãţii transmiterii. Documentarea cuprinde urmãtoarele indicaţii:
1. motivul care a stat la baza transmiterii;
2. datele transmise;
3. data transmiterii; şi
4. denumirea sau referinţa autoritãţii solicitante şi a autoritãţii care gestioneazã fişierul.
(2) Pentru consultãrile automatizate de date, în baza art. 3, 9 şi 12, sau pentru compararea automatizatã, în baza art. 4, se aplicã urmãtoarele dispoziţii:
1. consultarea sau compararea automatizatã poate fi efectuatã numai de funcţionarii punctelor naţionale de contact, special abilitaţi în acest scop. La cerere, lista funcţionarilor abilitaţi pentru consultare sau comparare automatizatã este pusã la dispoziţia autoritãţilor de supraveghere indicate la alin. (5), precum şi a altor pãrţi contractante;
2. fiecare parte contractantã garanteazã cã autoritatea care gestioneazã fişierul şi autoritatea solicitantã vor ţine evidenţa, într-un registru de înregistrãri, a oricãror trimiteri şi primiri de date, inclusiv a informaţiilor privind existenţa sau absenţa unei concordanţe. Înregistrarea cuprinde urmãtoarele informaţii:
a) datele transmise;
b) data şi ora exactã ale transmiterii; şi
c) denumirea sau referinţa autoritãţii solicitante şi a autoritãţii care gestioneazã fişierul.
Autoritatea solicitantã consemneazã atât motivul solicitãrii sau transmiterii, cât şi referinţele agentului care a efectuat consultarea şi ale agentului care s-a aflat la originea cererii sau transmiterii.
(3) La cerere, autoritatea care realizeazã înregistrarea informeazã fãrã întârziere autoritãţile competente în domeniul controlului protecţiei datelor ale pãrţii contractante în legãturã cu datele înregistrate, cel târziu în 4 sãptãmâni de la data primirii cererii. Datele înregistrate pot fi utilizate exclusiv în urmãtoarele scopuri:
1. controlul protecţiei datelor;
2. garantarea securitãţii datelor.
(4) Datele înregistrate trebuie protejate prin dispoziţii corespunzãtoare împotriva oricãrei utilizãri diferite de scopurile sus-menţionate şi împotriva oricãrui alt abuz şi trebuie pãstrate timp de 2 ani. Dupã expirarea termenului de pãstrare, datele înregistrate trebuie şterse fãrã întârziere.
(5) Responsabilitatea controlului juridic al transmiterii sau primirii de date cu caracter personal revine autoritãţilor independente competente în domeniul controlului protecţiei datelor al respectivelor pãrţi contractante. În baza legislaţiei naţionale, orice persoanã poate solicita acestor autoritãţi sã verifice legalitatea procesãrii datelor care o privesc. Independent de astfel de solicitãri, aceste autoritãţi şi autoritãţile responsabile cu înregistrarea trebuie, de asemenea, sã efectueze controale aleatorii pentru a verifica legalitatea transmiterilor, cu ajutorul dosarelor care au stat la baza consultãrilor. Rezultatele acestei activitãţi de control trebuie pãstrate timp de 18 luni, pentru realizarea controlului autoritãţilor independente competente în domeniul protecţiei datelor. Dupã expirarea acestui termen, rezultatele trebuie imediat şterse. Fiecãrei autoritãţi competente pentru controlul protecţiei datelor i se poate solicita de cãtre autoritatea independentã de control al protecţiei datelor a unei alte pãrţi contractante sã îşi exercite atribuţiile în conformitate cu legislaţia naţionalã. Autoritãţile independente competente în materie de control al protecţiei datelor ale pãrţilor contractante asigurã realizarea cooperãrii reciproce necesare îndeplinirii sarcinilor de control, în special prin schimbul de informaţii pertinente.
ART. 40
Dreptul persoanelor implicate de a fi informate şi despãgubite
(1) La cerere, persoanei implicate îi vor fi comunicate, dupã probarea identitãţii, de cãtre autoritatea competentã, conform legislaţiei naţionale, fãrã cheltuieli nejustificate, într-o formã generalã comprehensibilã şi fãrã o întârziere nejustificatã, datele prelucrate care o privesc şi originea acestora, destinatarii sau categoriile de destinatari, scopul prelucrãrii şi baza legalã ce guverneazã prelucrarea. În plus, persoana implicatã are dreptul la corectarea datelor incorecte şi la ştergerea datelor prelucrate ilegal. Pãrţile contractante asigurã, în plus, ca, în cazul încãlcãrii drepturilor sale privind protecţia datelor cu caracter personal, persoana implicatã sã poatã adresa o plângere efectivã unei instanţe independente şi imparţiale, stabilitã prin lege, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, sau unei autoritãţi independente de control, în sensul art. 28 din Directiva 95/46/CE, şi îi oferã posibilitatea ca, pe cale judiciarã, sã solicite un drept la despãgubire sau la o altã formã de compensaţie. Detaliile de procedurã pentru aplicarea acestor drepturi şi motivele pentru limitarea dreptului la informare vor fi guvernate de prevederile legislaţiei naţionale a statului în care acesta îşi cere drepturile.
(2) Dacã o autoritate a unei pãrţi contractante a transmis date cu caracter personal, în baza prezentului tratat, autoritatea destinatarã a unei alte pãrţi contractante nu poate invoca faptul cã datele transmise nu sunt corecte, pentru a se exonera de rãspunderea sa, care îi revine, conform propriei legislaţii naţionale, faţã de persoana lezatã. Dacã autoritatea destinatarã acordã despãgubiri pentru o pagubã provocatã din cauza utilizãrii de date incorecte transmise, atunci autoritatea trimiţãtoare va rambursa în totalitate autoritãţii destinatare sumele pe care aceasta le-a plãtit ca despãgubiri.
ART. 41
Informaţii la cererea pãrţilor contractate
Partea contractantã destinatarã informeazã partea contractantã care transmite datele cu privire la prelucrarea efectuatã asupra datelor transmise şi la rezultatele astfel obţinute.
CAP. VIII
Dispoziţii privind aplicarea şi dispoziţii finale
ART. 42
Declaraţii
(1) În momentul depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, fiecare parte contractantã desemneazã autoritãţile competente cu aplicarea prezentului tratat prin prezentarea unei declaraţii statului depozitar. Trebuie desemnate:
1. punctele naţionale de contact pentru analiza ADN, indicate la art. 6 alin. (1);
2. punctele naţionale de contact pentru datele dactiloscopice, indicate la art. 11 alin. (1);
3. punctele naţionale de contact pentru datele din registrul de înmatriculare a vehiculelor, indicate la art. 12 alin. (2);
4. punctele naţionale de contact pentru schimbul de informaţii la manifestaţii de mare anvergurã, indicate la art. 15;
5. punctele naţionale de contact pentru informaţiile privind prevenirea infracţiunilor de terorism, indicate la art. 16 alin. (3);
6. punctele naţionale de contact şi coordonare pentru însoţitorii înarmaţi, indicate la art. 19;
7. punctele naţionale de contact şi coordonare pentru consilierii de documente, indicate la art. 22;
8. punctele naţionale de contact pentru planificarea şi executarea mãsurilor de îndepãrtare din teritoriu, indicate la art. 23 alin. (3);
9. autoritãţile şi funcţionarii indicaţi la art. 24-27.
(2) Declaraţiile fãcute în baza alin. (1) pot fi modificate în orice moment, printr-o declaraţie adresatã depozitarului. Modificarea produce efecte începând de la data primirii acesteia de cãtre depozitar.
ART. 43
Comitetul de Miniştri
(1) Pãrţile contractante înfiinţeazã un comitet format din miniştri ai pãrţilor contractante. Comitetul de Miniştri ia deciziile necesare transpunerii şi aplicãrii prezentului tratat. Deciziile Comitetului de Miniştri se iau în unanimitate de toate pãrţile contractante.
(2) Pentru a sprijini Comitetul de Miniştri, un grup comun de lucru, alcãtuit din reprezentanţi ai pãrţilor contractante, controleazã transpunerea şi interpretarea prezentului tratat şi stabileşte dacã trebuie completat şi dezvoltat. Grupul comun de lucru este convocat la cererea unei pãrţi contractante.
ART. 44
Acorduri de implementare
În baza şi în cadrul prezentului tratat, autoritãţile competente ale pãrţilor contractante pot încheia acorduri pentru implementarea acestuia din punct de vedere administrativ.
ART. 45
Domeniul de aplicare teritorialã
Dispoziţiile prezentului tratat sunt aplicabile pe teritoriul pãrţilor contractante. Pentru Regatul Ţãrilor de Jos, prezentul tratat este aplicabil exclusiv în partea din teritoriul Regatului Ţãrilor de Jos aflatã în Europa. Pentru Republica Francezã, prezentul tratat se aplicã exclusiv pãrţii din teritoriul Republicii Franceze aflate în Europa.
ART. 46
Cheltuieli
Fiecare parte contractantã suportã costurile ce decurg pentru propriile autoritãţi din aplicarea prezentului tratat. În cazuri speciale, pãrţile contractante implicate pot conveni asupra unor reglementãri derogatorii.
ART. 47
Relaţia cu alte acorduri bilaterale sau multilaterale
(1) Dispoziţiile prezentului tratat se aplicã numai în mãsura în care sunt compatibile cu dreptul Uniunii Europene. Dacã Uniunea Europeanã va stabili în viitor reglementãri legate de domeniul de aplicare al prezentului tratat, dreptul Uniunii Europene va prevala asupra dispoziţiilor respective ale prezentului tratat, în privinţa aplicãrii acestora. Pãrţile contractante pot modifica sau înlocui dispoziţiile prezentului tratat, în funcţie de noile dispoziţii prevãzute în materie în dreptul Uniunii Europene.
(2) Prezentul tratat nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor rezultate din acordurile bilaterale sau multilaterale existente între pãrţile contractante. Pãrţile contractante îşi rezervã dreptul ca în relaţiile reciproce sã aplice acordurile bilaterale sau multilaterale existente între ele. În caz de contradicţie cu drepturile sau obligaţiile ce decurg din astfel de acorduri, prevaleazã prevederile prezentului tratat.
ART. 48
Ratificarea, acceptarea sau aprobarea
Prezentul tratat este supus ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare sunt depuse la depozitar. În momentul depunerii instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare, poate fi fãcutã o declaraţie privind aria de aplicare teritorialã.
ART. 49
Depozitarul
(1) Guvernul Republicii Federale Germania este depozitarul prezentului tratat.
(2) Depozitarul notificã celelalte pãrţi contractante, fãrã întârziere, asupra ratificãrilor, acceptãrilor, aprobãrilor, aderãrilor, rezervelor şi denunţãrilor, precum şi asupra oricãrei declaraţii fãcute în legãturã cu prezentul tratat.
(3) Depozitarul asigurã înregistrarea prezentului tratat la Secretariatul Naţiunilor Unite, în conformitate cu art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite.
ART. 50
Intrarea în vigoare
(1) Prezentul tratat intrã în vigoare, între pãrţile contractante care l-au ratificat, acceptat sau aprobat, la 90 de zile dupã depunerea celui de-al doilea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare. Pentru celelalte pãrţi contractante, prezentul tratat intrã în vigoare la 90 de zile dupã depunerea instrumentelor lor de ratificare, acceptare sau aprobare.
(2) Depozitarul notificã tuturor pãrţilor contractante data intrãrii în vigoare.
ART. 51
Aderarea
(1) Prezentul tratat este deschis pentru aderare oricãrui stat membru al Uniunii Europene. La aderare, toate acordurile de implementare încheiate pânã în acel moment, în baza art. 44, precum şi celelalte înţelegeri privind prezentul tratat devin obligatorii pentru statele care aderã.
(2) Instrumentele de aderare sunt depuse la depozitar. În cazul aderãrii, o declaraţie privind aria de aplicare teritorialã poate fi fãcutã cu ocazia depunerii instrumentelor de aderare.
(3) Pentru orice stat care aderã, prezentul tratat intrã în vigoare la 90 de zile dupã depunerea instrumentului de aderare, cel mai devreme de data intrãrii în vigoare a tratatului, în conformitate cu art. 50.
ART. 52
Denunţarea
(1) Prezentul tratat este încheiat pe o perioadã nedeterminatã.
(2) Fiecare parte contractantã poate denunţa prezentul tratat, pe cale diplomaticã, printr-o notificare adresatã depozitarului. Denunţarea va produce efecte la 6 luni dupã primirea de cãtre depozitar a notificãrii.
Încheiat la Prum la 27 mai 2005, într-un singur exemplar original în limbile germanã, spaniolã, francezã şi neerlandezã, cele 4 texte fiind egal autentice. Originalul va fi depus în arhivele depozitarului, care va transmite o copie certificatã fiecãrui stat semnatar şi statului care aderã.
Pentru Regatul Belgiei
Pentru Republica Federalã Germania
Pentru Regatul Spaniei
Pentru Republica Francezã
Pentru Marele Ducat de Luxemburg
Pentru Regatul Ţãrilor de Jos
Pentru Republica Austria
ANEXA 1
Informaţii necesare, în baza art. 17 alin. (5), pentru notificarea scrisã:
1. timpii de intervenţie, care descriu durata prevãzutã a şederii;
2. datele zborurilor (inclusiv numerele şi orarele acestora);
3. numãrul membrilor echipei de însoţitori înarmaţi la bordul aeronavelor;
4. numele şi prenumele tuturor persoanelor, cu indicarea numelui şefului echipei;
5. numerele paşapoartelor;
6. marca, tipul şi numãrul de serie ale armelor;
7. cantitatea şi tipul muniţiilor;
8. obiectele de echipament aduse de cãtre echipã, care servesc la îndeplinirea misiunilor.
ANEXA 2
Armele de serviciu, muniţiile şi mijloacele de intervenţie autorizate în baza art. 28 frazele 1 şi 2 ale alin. 2
1. Pentru Regatul Belgiei:
- arme de foc autorizate şi muniţii autorizate;
- spray-uri paralizante autorizate şi mijloace de intervenţie autorizate;
- gaze lacrimogene autorizate şi mijloace de intervenţie autorizate.
2. Pentru Republica Federalã Germania:
- arme de foc autorizate şi muniţii autorizate.
3. Pentru Regatul Spaniei:
- arme de foc autorizate;
- arme de apãrare autorizate, potrivit dispoziţiilor regulamentare aplicabile agenţilor care participã la intervenţia comunã, spre exemplu bastonul de poliţie (matrac), spray-uri, gaze lacrimogene şi alte mijloace de intervenţie autorizate.
4. Pentru Republica Francezã:
- arme de serviciu şi mijloace de constrângere aflate în dotarea individualã, autorizate prin legislaţia naţionalã.
5. Pentru Marele Ducat de Luxemburg:
- arme de foc autorizate şi muniţia autorizatã;
- spray-uri paralizante autorizate şi mijloace de intervenţie autorizate;
- gaz lacrimogen autorizat şi mijloace de intervenţie autorizate.
6. Pentru Regatul Ţãrilor de Jos:
- arme de foc autorizate şi muniţii autorizate;
- spray-uri paralizante autorizate şi mijloace de intervenţie autorizate;
- gaz lacrimogen autorizat şi mijloace de intervenţie autorizate.
7. Pentru Republica Austria:
- arme de foc autorizate şi muniţia autorizatã;
- spray-uri paralizante autorizate şi mijloace de intervenţie autorizate.
Certific cã textul precedent este o copie conformã cu textul original depozitat de cãtre Guvernul Republicii Federale Germania.
Berlin, 14 martie 2007
Dr. Ludwig Biewer,
consilier de legaţie
S.S. indescifrabilã
L.S. ştampila
Certific cã textul în limba românã este o traducere oficialã a textului original în limba germanã al Tratatului depozitat de cãtre Guvernul Republicii Federale Germania.
Corneliu Alexandru,
director general al Direcţiei
Generale Afaceri Europene şi
Relaţii Internaţionale
comisar-şef,
Mircea Bacalu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
