Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
TRATAT din 22 septembrie 2017 de extrădare între România şi Republica Argentina
────────── Ratificat prin Legea nr. 263 din 14 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 986 din 21 noiembrie 2018. ────────── România şi Republica Argentina, denumite în continuare părţi, dorind să reglementeze extrădarea reciprocă a infractorilor, reafirmându-şi angajamentul de a acţiona în mod coordonat împotriva infracţionalităţii, în general, şi împotriva infracţionalităţii transnaţionale organizate, în special, au convenit următoarele: ART. 1 Obligaţia de extrădare Părţile se angajează să îşi extrădeze reciproc, potrivit regulilor şi în condiţiile prevăzute în prezentul tratat, orice persoană care, aflată pe teritoriul părţii solicitate, este cerută pentru a fi supusă urmăririi penale, judecăţii sau pentru a executa o pedeapsă privativă de libertate pentru o infracţiune pentru care se poate solicita extrădarea conform articolului 2.
ART. 2 Infracţiuni extrădabile 1. În scopul prezentului tratat sunt considerate infracţiuni extrădabile acele fapte care sunt calificate drept infracţiuni de către legile părţii solicitante şi ale părţii solicitate, cărora li se aplică pedepse privative de libertate a căror durată maximă să fie de cel puţin un an. 2. În cazul în care se cere extrădarea în scopul executării unei pedepse privative de libertate, pedeapsa rămasă de executat trebuie să fie de cel puţin un an. 3. Dacă cererea de extrădare se referă la două sau mai multe infracţiuni pedepsite cu închisoare de către legile părţilor, chiar dacă numai una dintre ele corespunde condiţiilor prevăzute în paragraful 1 privind durata pedepsei, extrădarea poate fi admisă şi pentru celelalte infracţiuni. 4. În cazul infracţiunilor fiscale, extrădarea nu poate fi refuzată pe motiv că legislaţia părţii solicitate nu prevede acelaşi regim de taxe şi impozite sau nu conţine acelaşi tip de reglementare în materie de taxe şi impozite, vamă sau schimb valutar ca legislaţia părţii solicitante.
ART. 3 Motive obligatorii de refuz al extrădării 1. Extrădarea nu va fi acordată în următoarele cazuri: a) infracţiunea pentru care se solicită extrădarea este o infracţiune de natură politică ori exclusiv militară; sau b) există motive serioase să se considere că cererea de extrădare a fost prezentată cu scopul de a se urmări sau de a se pedepsi o persoană pentru considerente de rasă, sex, religie, naţionalitate, etnie sau de opinii politice ori că există riscul ca situaţia acestei persoane să fie agravată pentru unul ori altul dintre motivele sus-menţionate; sau c) dacă persoana a cărei extrădare este solicitată a fost judecată definitiv, graţiată sau amnistiată pe teritoriul părţii solicitate pentru aceeaşi infracţiune care face obiectul cererii de extrădare; sau d) dacă persoana a cărei extrădare se solicită a fost condamnată sau urmează a fi judecată pe teritoriul părţii solicitante de către un tribunal excepţional sau ad-hoc; sau e) dacă hotărârea care motivează cererea de extrădare a fost pronunţată în absenţă, iar partea solicitantă nu oferă garanţii considerate suficiente de către partea solicitată că au fost respectate sau vor fi respectate drepturile şi garanţiile fundamentale ale persoanei reclamate; sau f) dacă pentru infracţiunea pentru care se solicită extrădarea este prevăzută pedeapsa capitală în legislaţia părţii solicitante, iar această parte nu oferă garanţii considerate suficiente de către partea solicitată că această pedeapsă nu este aplicată, iar în cazul în care va fi aplicată că nu va fi executată.
2. Cu privire la prescripţie şi în vederea luării unei decizii de acordare sau de refuz al extrădării se va avea în vedere numai legislaţia părţii solicitante. 3. În sensul prezentului tratat, nu sunt considerate infracţiuni politice, în special: a) atentatul la viaţa, integritatea fizică sau la libertatea unui şef de stat sau de guvern ori a unui membru de familie al acestuia; b) genocidul, crimele de război şi crimele împotriva umanităţii; c) terorismul; d) infracţiunile incluse într-un tratat multilateral la care ambele state sunt parte.
ART. 4 Motive facultative de refuz al extrădării Extrădarea poate fi refuzată în următoarele împrejurări: a) dacă persoana reclamată este judecată la data primirii cererii de extrădare, pe teritoriul părţii solicitate, pentru aceeaşi infracţiune sau infracţiuni pe care se bazează respectiva cerere; b) atunci când este solicitată persoana pentru o infracţiune care, conform legislaţiei părţii solicitate, a fost săvârşită parţial sau în totalitate pe teritoriul său.
ART. 5 Extrădarea propriilor cetăţeni Cetăţenia persoanei reclamate nu va putea fi invocată pentru a refuza extrădarea.
ART. 6 Autorităţi centrale 1. În scopul prezentului tratat, autorităţile centrale desemnate de către părţi sunt: a) pentru România: Ministerul Justiţiei; b) pentru Republica Argentina: Ministerul Relaţiilor Externe şi Cultelor.
2. Părţile se vor informa reciproc, prin canale diplomatice, cu privire la orice modificări referitoare la autorităţile centrale.
ART. 7 Cererea de extrădare şi documentele aferente 1. Cererea de extrădare va fi prezentată în scris şi va fi transmisă, împreună cu toate documentele care trebuie să o însoţească, fie direct autorităţii centrale a părţii solicitate, fie prin canale diplomatice. Totuşi, în cazuri de urgenţă, cererea poate fi înaintată prin orice mijloc de comunicare care să lase dovadă în scris. 2. Cererea de extrădare trebuie să conţină următoarele: a) datele de identificare ale persoanei urmărite, împreună cu orice altă informaţie utilă în stabilirea identităţii, cetăţeniei şi a locului în care aceasta se află; b) descrierea faptei, inclusiv a împrejurărilor de timp şi de loc, precum şi gradul de participare al persoanei urmărite; c) informaţii despre infracţiunea pentru care se solicită extrădarea; d) dispoziţiile legale prin care fapta este incriminată şi prin care este stabilită pedeapsa pentru aceasta; e) în cazul unei persoane condamnate, copia certificată de pe hotărârea de condamnare şi de pe mandatul de executare a pedepsei închisorii sau de pe orice alt act având putere egală; se va indica, de asemenea, durata pedepsei care a fost executată şi restul pedepsei rămase de executat; f) în cazul unei persoane învinuite sau inculpate, copia certificată a mandatului de arestare emis de autoritatea competentă a părţii solicitante.
3. Documentaţia transmisă prin mijloacele stabilite în prezentul tratat este scutită de obligativitatea certificării sau legalizării. 4. Dacă informaţiile comunicate de partea solicitantă sunt considerate insuficiente pentru a permite părţii solicitate să ia o decizie în conformitate cu prevederile prezentului tratat, partea solicitată va cere informaţii suplimentare pe care partea solicitantă le va transmite in termen de 45 ( patruzeci şi cinci) de zile calendaristice de la data la care partea solicitantă a fost informată cu privire la necesitatea suplimentării informaţiilor.
ART. 8 Arestarea provizorie 1. În cazuri urgente, persoana reclamată poate, potrivit legii părţii solicitate, să fie arestată provizoriu la cererea autorităţilor competente ale părţii solicitante. 2. Cererea de arestare provizorie trebuie să indice intenţia de a solicita extrădarea şi să includă: a) declaraţia despre existenţa unui mandat de arestare sau a unei hotărâri de condamnare; b) datele de identificare ale persoanei reclamate; c) o scurtă descriere a faptei; d) încadrarea juridică a faptei, precum şi pedeapsa prevăzută.
3. Persoana arestată pe baza cererii de arestare provizorie este pusă în libertate dacă, la expirarea termenului de 45 (patruzeci şi cinci) de zile calendaristice de la data arestării sale, partea solicitată nu a primit, în mod formal, cererea de extrădare. Cu toate acestea, dacă există motive întemeiate şi înainte de expirarea acestui termen, partea solicitantă poate cere o prelungire a termenului cu încă 15 (cincisprezece) zile calendaristice. 4. Punerea în libertate nu exclude o nouă arestare şi nici extrădarea persoanei urmărite, dacă cererea de extrădare este primită ulterior. 5. Cererea de arestare provizorie poate fi transmisă prin intermediul Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală (INTERPOL), direct autorităţii centrale a părţii solicitate, ori pe cale diplomatică şi poate fi transmisă prin orice mijloc de comunicare care să lase dovadă în scris.
ART. 9 Cereri de extrădare sau predare formulate de mai multe state 1. Dacă partea solicitată primeşte cereri de extrădare privind aceeaşi persoană de la partea solicitantă şi de la un alt stat sau de la alte state, fie pentru aceeaşi infracţiune, fie pentru infracţiuni diferite, partea solicitată va stabili cărui stat, dacă este cazul, îi va extrăda acea persoană. 2. În cazul în care România primeşte o cerere de extrădare formulată de Republica Argentina şi o cerere de predare în baza unui mandat european de arestare pentru aceeaşi persoană, fie pentru aceeaşi infracţiune, fie pentru infracţiuni diferite, autoritatea sa competentă determină cărui stat, dacă este cazul, îi extrădează sau predă acea persoană. 3. În luarea unei decizii potrivit paragrafelor 1 şi 2, partea solicitată ţine seama de toate elementele relevante, inclusiv de următoarele: a) dacă cererile au fost formulate în baza unui tratat; b) de locul unde fiecare infracţiune a fost săvârşită; c) de gravitatea infracţiunilor; d) cetăţenia victimei; e) reşedinţa persoanei căutate; f) posibilitatea unei extrădări ulterioare între statele solicitante; şi g) ordinea cronologică a primirii cererilor de la statele solicitante.
ART. 10 Hotărârea de extrădare şi predarea extrădatului 1. Partea solicitată informează partea solicitantă, prin canale diplomatice sau prin intermediul autorităţilor centrale, despre hotărârea sa asupra cererii de extrădare. 2. În cazul în care cererea de extrădare este respinsă, partea solicitată va comunica şi motivele refuzului. 3. Dacă cererea este admisă, partea solicitantă informează despre locul şi data predării persoanei extrădate, precum şi despre durata arestării în vederea extrădării. 4. Predarea trebuie să se efectueze într-un termen de 45 (patruzeci şi cinci) de zile calendaristice de la comunicarea către partea solicitantă a deciziei legate de predare. În cazul în care părţii solicitante îi este imposibil să efectueze preluarea în acest termen, partea solicitată va putea acorda, o singură dată, o prelungire cu încă 15 (cincisprezece) zile calendaristice. 5. În caz de forţă majoră sau de boală gravă dovedită în mod corespunzător care să împiedice sau să îngreuneze predarea persoanei reclamate, această circumstanţă este comunicată celeilalte părţi înainte de expirarea termenului prevăzut în paragraful anterior şi se va putea stabili o nouă dată pentru predare. 6. După expirarea termenelor prevăzute în paragraful 4 al prezentului articol fără efectuarea predării persoanei reclamate, aceasta este pusă în libertate, iar partea solicitantă nu poate adresa o nouă cerere de extrădare pentru acea infracţiune.
ART. 11 Extrădarea simplificată 1. În orice etapă a procedurii de extrădare, persoana reclamată îşi va putea da consimţământul legat de extrădare în faţa autorităţii competente a părţii solicitate, iar aceasta va trebui să decidă cu celeritate şi, respectiv, să o predea în termenul prevăzut în articolul 10. 2. Consimţământul trebuie să fie liber, explicit şi voluntar, iar persoana reclamată trebuie notificată cu privire la drepturile sale şi la consecinţele deciziei sale. Odată decisă extrădarea, consimţământul este irevocabil.
ART. 12 Predarea amânată 1. Partea solicitată poate, după aprobarea extrădării, să amâne predarea persoanei reclamate atunci când există proceduri în desfăşurare împotriva acesteia sau atunci când persoana reclamată se află în executarea unei pedepse pe teritoriul părţii solicitate pentru o infracţiune diferită de cea pentru care a fost aprobată extrădarea, până la încheierea procedurilor sau a executării în totalitate a pedepsei care i-a fost aplicată. 2. Partea solicitată va notifica de îndată partea solicitantă cu privire la amânare.
ART. 13 Predarea temporară Odată aprobată extrădarea şi în cazul în care persoana reclamată se află în executarea unei pedepse sau este judecată în cadrul unui proces penal pe teritoriul părţii solicitate, partea solicitantă va putea cere predarea temporară a acesteia. Persoana reclamată va putea fi predată temporar pentru a fi judecată şi va fi returnată părţii solicitate în condiţiile şi în termenul convenite de ambele părţi.
ART. 14 Remiterea bunurilor 1. În cazul în care cererea de extrădare este admisă, partea solicitată va transmite, în măsura în care îi permite legea proprie, părţii solicitante toate bunurile care: a) pot servi ca probe ale infracţiunii; sau b) au fost dobândite de către persoana reclamată prin săvârşirea infracţiunii şi se află în posesia acesteia ori au fost descoperite ulterior; sau c) au fost folosite pentru săvârşirea infracţiunii.
2. Partea solicitată va putea să reţină temporar aceste bunuri sau să le predea sub condiţia ca acestea să fie restituite, în legătură cu o cauză aflată pe rol pe teritoriul său. 3. Aceste prevederi nu aduc atingere drepturilor părţii solicitate sau ale terţilor de bună-credinţă. Dacă aceste drepturi există, bunurile vor fi înapoiate, la cerere, părţii solicitate, în mod gratuit, cât mai curând posibil.
ART. 15 Regula specialităţii 1. Persoana care a fost extrădată nu va fi supusă niciunei restricţii a libertăţii sale individuale şi nu va fi urmărită penal, judecată sau deţinută pentru o infracţiune săvârşită înaintea predării sale, alta decât cea pentru care a fost extrădată, cu excepţia următoarelor cazuri: a) când partea care a predat-o consimte. Cererea în vederea exprimării consimţământului va fi transmisă prin canale diplomatice, împreună cu documentele prevăzute la articolul 7 şi cu înregistrarea legală a declaraţiilor făcute de persoana extrădată în legătură cu infracţiunea săvârşită; b) când persoana având posibilitatea de a părăsi teritoriul părţii unde a fost extrădată nu a făcut acest lucru în 45 (patruzeci şi cinci) de zile calendaristice de la punerea sa în libertate ori s-a întors pe acel teritoriu după ce l-a părăsit.
2. Când încadrarea juridică dată infracţiunii se modifică în cursul procesului, persoana extrădată va fi urmărită penal, judecată sau condamnată doar în cazul în care infracţiunea, prin noua sa încadrare juridică, conţine elementele unei infracţiuni care permite extrădarea. 3. Persoana nu va fi reextrădată, fără consimţământul părţii solicitate, într-un stat terţ pentru o infracţiune săvârşită înainte de predarea sa pe teritoriul părţii solicitante.
ART. 16 Tranzit 1. Când una dintre părţile prezentului tratat se pregăteşte să efectueze preluarea unei persoane conform unei extrădări convenite cu terţe state, prin teritoriul celeilalte părţi, cererea de tranzit este transmisă respectivei părţi, prin intermediul autorităţii centrale sau prin canale diplomatice. 2. Autorizaţia de tranzit va fi considerată acordată dacă, în termen de 7 (şapte) zile calendaristice de la primirea respectivei cereri, partea solicitată nu refuză în mod expres acest lucru. 3. Autorizaţia de tranzit nu este necesară atunci când pentru preluarea persoanei se folosesc mijloace de transport aerian care nu au prevăzută aterizarea pe teritoriul statului de tranzit.
ART. 17 Limbile utilizate Cererea de extrădare şi documentele anexe vor fi însoţite de traduceri în limba părţii solicitate.
ART. 18 Cheltuieli 1. Partea solicitată va suporta cheltuielile care au avut loc pe teritoriul său în vederea extrădării către partea solicitantă. 2. Partea solicitantă va suporta costurile asociate cu transportul persoanei extrădate.
ART. 19 Relaţia cu alte tratate internaţionale Prezentul tratat nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor părţilor stabilite în alte tratate internaţionale la care acestea sunt parte.
ART. 20 Consultări şi soluţionarea divergenţelor 1. Părţile se vor consulta reciproc cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor prezentului tratat. 2. Divergenţele apărute în legătură cu interpretarea şi aplicarea prezentului tratat vor fi soluţionate prin negocieri diplomatice directe.
ART. 21 Dispoziţii finale 1. Prezentul tratat se încheie pe o perioada nedeterminată, va fi supus ratificării şi va intra în vigoare după 30 (treizeci) de zile calendaristice de la data schimbului instrumentelor de ratificare. 2. Prezentul tratat poate fi modificat prin acordul părţilor, modificările intrând în vigoare în conformitate cu procedura prevăzută la paragraful 1. 3. Oricare dintre părţi poate denunţa prezentul tratat prin transmiterea unei notificări în acest sens celeilalte părţi. Denunţarea îşi produce efectele în termen de 6 (şase) luni de la primirea notificării de denunţare. 4. Denunţarea prezentului tratat nu va afecta valabilitatea unei cereri formulate anterior ieşirii din vigoare a acestuia. 5. Prezentul tratat se aplică, de asemenea, infracţiunilor săvârşite înainte de intrarea sa în vigoare.
Încheiat la New York în 22 septembrie 2017, în două exemplare originale, în limbile română şi spaniolă, ambele texte fiind egal autentice.
Pentru România, Teodor-Viorel Meleşcanu Pentru Republica Argentina, Jorge Marcelo Faurie
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
