Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
I. CONSIDERATII GENERALE A. PREMISE Raportul de monitorizare al Comisiei Europene, prezentat în luna mai 2006, menţioneazã progresele înregistrate de ţara noastrã în domeniul luptei împotriva traficului de persoane*1) în principal în ceea ce priveşte combaterea reţelelor de traficanţi şi afirmã cã România "rãmâne o ţarã de tranzit şi, într-o mai micã mãsurã, o ţarã de origine şi destinaţie" pentru traficul de persoane._________ *1) Trafic de persoane înseamnã "recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţã sau prin alte forme de constrângere, prin rãpire, fraudã ori înşelãciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apãra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţãmântului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatãrii acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi." (alin. (1) <>art. 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificãrile şi completãrile ulterioare). Raportul Anual al Departamentului de Stat al SUA referitor la traficul de persoane, dat publicitãţii în luna iunie 2006, confirmã cã România "şi-a îmbunãtãţit semnificativ eforturile de combatere a traficului de persoane şi a fãcut progrese în îmbunãtãţirea coordonãrii activitãţilor antitrafic prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Prevenire a traficului de persoane". Deşi încã nu sunt îndeplinite standardele minime pentru combaterea traficului, numeroasele legi adoptate pentru a întãri pedepsele aplicate traficanţilor, sporirea resurselor poliţiei pentru anchetarea şi aducerea în faţa instanţei a celor implicaţi în comerţul cu persoane sau proiectele privind înfiinţarea de adãposturi de ajutorare a victimelor demonstreazã interesul şi participarea activã a Guvernului României în gestionarea acestui fenomen social. 1. Alinierea la tendinţa europeanã În contextul internaţional al preocupãrii pentru combaterea fenomenului de trafic de persoane. Uniunea Europeanã a lansat un program comun anti-trafic, concretizat în diverse acte normative, în declaraţii, convenţii şi recomandãri ale instituţiilor europene. În luna decembrie a anului trecut a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Planul UE privind cele mai bune practici, standarde si proceduri de combatere si prevenire a traficului de persoane, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C 311 din 9 decembrie 2001, cel mai important "pas comunitar" împotriva traficului de persoane pânã în prezent. Ca parte a procesului de integrare europeanã, România a acceptat integral acquisul comunitar în vigoare la data de 8 decembrie 2004, corespunzãtor Cap. 24 de negociere - Justiţie şi Afaceri Interne, inclusiv Acquis-ul Schengen - conform prevederilor art. 8 din Protocolul privind integrarea acestuia in cadrul acquis-ului comunitar. Nu a fost solicitatã nici o perioadã de tranziţie sau derogare. Ministerul Justiţiei şi Ministerul Administraţiei şi Internelor fiind în mãsurã sã îl implementeze, în întregime, pânã la data aderãrii la Uniunea Europeana. Dezvoltarea unui sistem eficient de acţiune împotriva traficului de persoane este una dintre condiţiile implicite pe care România trebuie sã le îndeplineascã în procesul de integrare şi ca viitor membru al Uniunii Europene. Strategia naţionalã împotriva traficului de persoane 2006 - 2010 şi Planul naţional de acţiune pentru implementarea acesteia îndeplinesc un rol deosebit în contextul integrãrii şi al afacerilor europene, ambele reprezentând un instrument esenţial pentru alinierea la standardele europene. 2. Situaţia internã actuala Prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1806 din 2 iulie 2004 , ale cãrui prevederi sunt completate prin Decizia CSM nr. 269 din 6 iulie 2005, a fost înfiinţatã Reţeaua judecãtorilor specializaţi în soluţionarea cauzelor de trafic de persoane; aceasta este formatã din 56 de judecãtori, câte un judecãtor de la fiecare Curte de Apel şi tribunal. Reţeaua a fost notificatã internaţional Comisiei Europene, Eurojust, Consiliului Europei, Organizaţia Naţiunilor Unite şi altor organisme internaţionale cu atribuţii în acest domeniu. Prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1584/2005 pentru înfiinţarea organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2006, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1083/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 25 august 2006, a fost aprobatã înfiinţarea şi organizarea Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, denumitã în continuare Agenţie. Necesitatea înfiinţãrii acestei structuri a fost impusã de amploarea pe care a luat-o traficul de persoane, acest fapt constituind motiv de îngrijorare pentru majoritatea statelor lumii. Legislaţia naţionala în domeniul traficului de persoane 1. <>Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor acesteia, aprobat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 299/2003 *2)_________ *2) M.Of. nr. 206 din 31 martie 2003. Prin Legea privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane s-au incriminat formele pe care le poate îmbrãca traficul de persoane, s-a creat cadrul juridic pentru utilizarea tehnicilor moderne de investigaţie, necesare descoperirii acestor fapte, s-au introdus norme pentru protecţia şi asistenţa victimelor traficului, a familiilor acestora, precum şi a martorilor. 2. <>Legea nr. 211/2004 privind unele mãsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004 (intratã în vigoare în ianuarie 2005) Legea instituie patru categorii de mãsuri care se adreseazã în mod direct nevoilor victimei infracţiunilor*:________ *) victimele infracţiunii traficului de persoane beneficiazã de aceste mãsuri dacã îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru acordarea lor; a) informarea victimelor infracţiunilor cu privire la drepturile lor; b) consilierea psihologicã; c) asistenţa juridicã gratuitã; Principalele instrumente internaţionale în domeniul traficului de persoane la care România este parte 1. România a semnat la data de 14 decembrie 2000, la Palermo, Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate şi cele douã protocoale ale sale adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, instrumente internaţionale care au fost ratificate prin <>Legea nr. 565/2002 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transfrontaliere organizate, precum şi a Protocolului împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestrã, a aerului şi pe mare, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 813 din 8 noiembrie 2002; 2. România a semnat Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, instrument internaţional ratificat prin <>Legea nr. 300/2006 pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, adoptatã la 3 mai 2005, deschisã spre semnare şi semnatã de România la Varşovia la 16 mai 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 19 iulie 2006. Principalele obiective ale acestei convenţii sunt: a) Prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, cu garantarea respectãrii principiului egalitãţii între bãrbaţi şi femei. b) Protecţia drepturilor fundamentale ale victimelor traficate, prin oferirea unui cadru legal referitor la protecţia şi asistarea victimelor şi martorilor, precum şi la asigurarea eficienţei procesului penal. c) Consolidarea cooperãrii internaţionale în domeniul combaterii traficului de fiinţe umane. B. VIZIUNEA Prin implementarea obiectivelor strategice, România va beneficia de un sistem naţional integrat de servicii publice, care sã asigure monitorizarea, evaluarea şi prevenirea traficului de persoane, identificarea victimelor, protecţia şi reintegrarea socialã a acestora, concomitent cu eficientizarea activitãţilor de identificare şi pedepsire a traficanţilor. C. SCOP Prezenta Strategie naţionalã are ca scop reducerea dimensiunilor fenomenului traficului de persoane şi înlãturarea efectelor negative pe care acesta le are asupra cetãţenilor şi asupra societãţii, în general. D. PRINCIPII DIRECTOARE Activitãţile privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi asistenţa acordatã victimelor traficului de persoane, desfãşurate în conformitate cu obiectivele acestei Strategii naţionale, se subsumeazã, în totalitatea lor, urmãtoarelor principii, a cãror respectare este esenţialã şi obligatorie: 1. Respectarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului - toate activitãţile desfãşurate de instituţiile statului, organizaţiile neguvernamentale şi alte structuri ale societãţii civile pentru prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi acordarea asistenţei necesare victimelor acestuia se desfãşoarã cu respectarea prevederilor convenţiilor şi tratatelor internaţionale privind drepturile şi libertãţile fundamentale ale omului, la care România este parte; o atenţie deosebitã va fi acordatã protecţiei şi asistenţei copiilor, datoritã vulnerabilitãţii speciale a acestei categorii de persoane. 2. Principiul legalitãţii - activitãţile pentru realizarea obiectivelor strategice se desfãşoarã în baza legii şi în conformitate cu aceasta. 3. Principiul prevenirii presupune ca întreaga activitate desfãşurata pentru realizarea obiectivelor strategice trebuie, sa asigure prevenirea traficului de persoane atât printr-o buna cooperare intre instituţiile implicate, cat si printr-o coordonare unitara a implementãrii strategiei. 4. Principiul complementaritãţii, transparenţei si dialogului social presupune, pe de o parte, transparenţa procesului decizional, iar pe de altã parte consultarea membrilor societãţii civile în cadrul acestui proces. Implementarea Strategiei se va face în mod transparent, cu participarea societãţii civile alãturi de instituţiile guvernamentale, în vederea realizãrii obiectivelor. 5. Principiul cooperãrii - Instituţiile implicate în prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi acordarea asistenţei victimelor acestuia vor coopera, în condiţiile pãstrãrii propriilor lor identitãţi funcţionale în conformitate cu prevederile cadrului legal, astfel încât sã se asigure simultan un statut partenerial şi relaţii echilibrate pe toate coordonatele activitãţii, o concepţie coerentã, integratã asupra problematicii şi mãsurilor angajate ori planificate, o coordonare adecvatã a eforturilor depuse şi demersurilor întreprinse. 6. Principiul parteneriatului public-privat presupune cooptarea societãţii civile în activitãţile concrete de implementare a mãsurilor de prevenire a traficului de persoane şi consultarea membrilor societãţii civile în cadrul procesului decizional. 7. Principiul responsabilitãţii presupune obligaţia instituţiilor responsabile cu îndeplinirea activitãţilor subsumate realizãrii obiectivelor prevãzute de Strategia naţionalã, precum si a instituţiilor partenere, de a îndeplini în cea mai bunã manierã posibilã sarcinile stabilite. 8. Principiul confidenţialitãţii - activitãţile proprii vor fi date publicitãţii numai în condiţiile prevãzute de lege, astfel încât sã nu pericliteze bunul mers şi finalitatea acestora şi nici drepturile şi libertãţile persoanelor implicate. E. Cauze si factori de risc ai traficului de persoane Abordarea fenomenului de trafic de persoane porneşte de la o bunã cunoaştere a cauzelor generatoare şi a factorilor favorizanti. Studiile privind traficul de persoane includ un numãr impresionant de cauze, de la sãrãcie sau lãcomie, la discriminare în funcţie de gen, de etnie sau politici guvernamentale referitoare la migraţie în ţãrile de origine şi/sau de destinaţie. Conform cercetãrii sociologice realizate de IMAS în anul 2005 cu sprijinul UNICEF, factorii de risc ai traficului de persoane se pot grupa în factori macrosociali, microsociali şi individuali, care interacţioneazã în proporţii diferite, de la un caz la altul. 1. Factori macro-sociali au un nivel ridicat de generalitate şi se referã la: a) Scãderea drasticã a nivelului de trai al populaţiei şi şomajul sau lipsa de acces la mijloace legitime de trai pentru mari segmente de populaţie. b) Lipsa/insuficienţa unor programe educaţionale relevante (educaţie sexualã, relaţii de cuplu etc.), precum şi deficitul de oportunitãţi educaţionale pentru anumite segmente de populaţie. c) Un mediu socio-cultural tolerant la discriminare pe bazã de gen sau etnie, precum şi la comportamente de tipul violenţei domestice. d) Dezvoltarea migraţiei internaţionale pentru muncã. e) Ineficienta/ slaba implicare a sistemului politic si juridic. f) Dezastre naturale sau catastrofe care provoacã sãrãcirea bruscã a unui numãr mare de gospodãrii, în principal a celor care trãiesc predominant din agriculturã. g) Abandon familial. 2. Factori micro-sociali plasaţi la nivelul unor grupuri sociale şi a gospodãriilor: a) Sãrãcia gospodãriei şi lipsa de acces la locuri de muncã, prestaţiile şi programele de asistenţã socialã disponibile. b) Nivel redus de educaţie şi lipsa unei pregãtiri profesionale, atât a persoanelor traficate, cât şi a membrilor familiilor lor de origine. Traficul de persoane este adeseori asociat cu abandonul şcolar. c) Instabilitate familialã şi/sau relaţii deficitare între adulţi şi copii. d) Comportamente deviante precum alcoolismul, consumul de droguri, violenţa domesticã şi/sau antecedente penale. 3. Factorii individuali sunt extrem de diverşi, spre exemplu: a) Discrepanţa între nivelul de aşteptãri/scopuri şi resursele (individului şi gospodãriei) pentru atingerea acestora prin mijloace legitime. b) Disponibilitatea de a încãlca unele norme legale în vederea unui loc de muncã în strãinãtate şi lipsa de informare privind riscurile asociate. c) Dorinţa de aventurã şi/sau presiunea din partea "anturajului". d) Relaţii sentimentale ratate şi/sau debutul vieţii sexuale la vârsta adolescenţei, precum şi o posibilã istorie de agresiuni sexuale. e) Labilitate psihicã, alienare. f) Lipsa de încredere în propriile forţe şi/sau un complex de inferioritate. g) Lipsa de încredere în ceilalţi şi în instituţiile care ar putea oferi asistenţã şi suport. II. DOMENII DE ACŢIUNE ŞI OBIECTIVE STRATEGICE, METODE DE EVALUARE A ÎNDEPLINIRII OBIECTIVELOR Pentru o coerenţã cât mai bunã a strategiei şi pentru adaptarea acesteia la contextul realitãţii româneşti s-a recurs la o diferenţiere clarã a domeniilor de acţiune şi o definire a obiectivelor strategice în funcţie de acestea. Astfel fiecãrei direcţii de acţiune si fiecãrui obiectiv strategic, reunite în cadrul prezentei strategii, îi corespunde o serie de obiective specifice şi metode de realizare ce vor fi dezvoltate în planul naţional de acţiune pentru implementarea acesteia. A. Sistemul naţional integrat de monitorizare şi evaluare a fenomenului traficului de persoane Responsabilitãţi instituţionale cu privire la colectarea şi prelucrarea datelor referitoare la traficul de persoane revin în prezent: 1. ANITP, pentru toate domeniile traficului de persoane; 2. IGPR (prin DGCCO - DCCO - Centrul de Resurse colecteazã date privind victimele traficului de fiinţe umane identificate de IGPR şi IGPF). Monitorizarea nu este viabilã în toate ariile de acţiune, mai ales în ceea ce priveşte asistarea victimei. Victimele traficului de persoane sunt subsumate "cazurilor sociale" în vederea accesului la programe de reintegrare socialã (educaţie, obţinerea unui loc de muncã) sau, uneori, a asistenţei medicale. În aceste privinţe, nu se poate determina numãrul/ proporţia victimelor traficului de persoane care au beneficiat de asistenţã. Deşi colectarea datelor trebuie realizatã de fiecare instituţie în parte, în vederea monitorizãrii propriei activitãţi, este absolut necesarã o unificare din perspectiva metodologiei de înregistrare. Aceastã metodologie ar trebui sã fie aliniatã la definiţiile internaţionale, astfel încât sã permitã analize comparative la nivel internaţional. Lipsa unui sistem de identificare şi referire a victimelor şi lipsa unor proceduri clare de colaborare interinstituţionalã cu privire la culegerea, schimburile şi accesul la date diminueazã considerabil capacitatea sistemului de a produce statistici şi analize cauzale, care sã ghideze politicile şi acţiunile anti-trafic. Obiectiv strategic A: Îmbunãtãţirea gradului de cunoaştere a dimensiunilor, caracteristicilor şi tendinţelor traficului de persoane ce afecteazã România. Obiective specifice: 1. Crearea şi dezvoltarea unui sistem naţional centralizat de evidenţã a datelor privind traficul de persoane, care sã includã date statistice referitoare atât la combaterea fenomenului, cât şi la prevenirea acestuia şi asistenţa acordatã victimelor în vederea reintegrãrii sociale 2. Cercetarea şi evaluarea periodicã a caracteristicilor, dimensiunilor şi evoluţiei fenomenului traficului de persoane B. Coordonarea interinstitutionala Cadrul instituţional actual
┌────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ INSTITUŢII RESPONSABILE │
├────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │MAI(ANITP, IGPR prin ICPC), MSP (ASP), MEdC (ISJ, CCD, CID),│
│PREVENIRE │MMSSF (DGASPC)), ANPDC, ANOFM, ANES, Organizaţii │
│ │neguvernamentale şi Organizaţii internaţionale │
├────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────┤
│COMBATERE │MAI (IGPR, IGPF), MP (DIICOT), MJ (Reţeaua Naţionala de │
│ │Judecãtori) │
├────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ASISTARE │MSP (ASP), MEdC (ISJ, CCD), MMSSF (ANPDC, ANOFM, DGASPC - │
│ │Consiliile judeţene/sector) MJ (servicii de probaţiune), │
│ │MAE, Organizaţii neguvernamentale şi Organizaţii │
│ │internaţionale │
├────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────┤
│MONITORIZAREA │ANITP, ANPDC │
│ASISTENTEI │ │
└────────────────┴────────────────────────────────────────────────────────────┘
ANES Agenţia Naţionalã pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bãrbaţi
ANITP Agenţia Naţionalã împotriva Traficului de Persoane
ANPDC Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Drepturilor Copilului
ANOFM Agenţia Naţionalã pentru Ocuparea Forţei de Muncã
ANR Agenţia Naţionalã pentru Romi
ASP Autoritãţile de Sãnãtate Publicã
CCD Casa Corpului Didactic
CID Centre de Informare şi Documentare
CSM Consiliul Suprem al Magistraturii
DCCO Direcţia de Combatere a Crimei Organizate
DGASPC Direcţia Generalã de Asistenţã Socialã şi Protecţie a Copilului
DGCCO Direcţia Generalã de Combatere a Criminalitãţii Organizate
DIICOT Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizatã şi Terorism
HG Hotãrâre a Guvernului
ICMPD Centrul Internaţional pentru Dezvoltarea Politicilor de Migraţie
ICPC Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalitãţii
IGPF Inspectoratul General al Poliţiei de Frontierã
IGPR Inspectoratul General al Poliţiei Române
IMAS Institutul de Marketing şi Sondaje
ISJ Inspectorat Şcolar Judeţean
MAE Ministerul Afacerilor Externe
MAI Ministerul Administraţiei şi Internelor
MEC Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii
MJ Ministerul Justiţiei
MMSSF Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei
M. Of. Monitorul Oficial
MP Ministerul Public
MSP Ministerul Sãnãtãţii Publice
OIM Organizaţia Internaţionalã pentru Migraţie
ONG Organizaţie neguvernamentalã
UE Uniunea Europeanã
UNICEF Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
