Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: STRATEGIE NATIONALA din 16 februarie 2006 privind accelerarea dezvoltarii serviciilor comunitare de utilitati publice

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

STRATEGIE NATIONALA din 16 februarie 2006 privind accelerarea dezvoltarii serviciilor comunitare de utilitati publice

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 295 din 3 aprilie 2006

Comenteaza legea

STRATEGIE NATIONALA din 16 februarie 2006
privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 295 din 3 aprilie 2006

LISTA ABREVIERI

APM Agenţie pentru protecţia mediului
ANRSC Autoritatea de Reglementare pentru Serviciile Publice de
Gospodãrie Comunalã
BEI Banca Europeanã de Investiţii
BERD Banca Europeanã de Reconstrucţie şi Dezvoltare
BIRD Banca Internationala de Reconstrucţie şi Dezvoltare
CE Consiliul European
CM Comitet de monitorizare
DG Direcţia Generalã
IMA Instalaţii mari de ardere
ISO Organizaţia Internationala pentru Standardizare
ISPA Instrument structural de pre-aderare
l.e. Locuitori echivalenti
MAI Ministerul Administraţiei şi Internelor
MFP Ministerul Finanţelor Publice
MMGA Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor
MMSSF Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei
POS Programele operationale sectoriale
PPP Parteneriat public-privat
IFI Instituţii de finanţare internaţionale
INS Institutul naţional de statistica
PET Ambalaje din polietilena tereftalata
PHARE Ajutor pentru reconstructia economicã - Polonia şi Ungaria
PNGD Planul naţional de gestionare a deşeurilor
SAPARD Instrumentul special de preaderare pentru agricultura şi
dezvoltare ruralã
SIM Sistem integrat de monitorizare
UE Uniunea Europeanã
UCM Unitate centrala de monitorizare
ULM Unitate localã de monitorizare

1. INTRODUCERE
Strategia nationala privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice, asa cum acestea sunt definite în legislaţia în vigoare, are ca obiectiv fundamental îndeplinirea angajamentelor care vizeazã domeniul serviciilor comunitare de utilitãţi publice pe care România şi le-a asumat prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeanã.
Serviciile comunitare de utilitãţi publice, avute în vedere de prezenta strategie, sunt servicii de interes public local - comunal, orasenesc, municipal, judeţean şi/sau intercomunal - înfiinţate şi organizate de autoritãţilor administraţiei publice locale, gestionate şi exploatate sub conducerea/coordonarea, responsabilitatea şi controlul acestora, prin care se asigura urmãtoarele utilitãţi;
a) alimentarea cu apa;
b) canalizarea şi epurarea apelor uzate;
c) colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale
d) salubrizarea localitãţilor şi managementul deşeurilor solide;
e) alimentarea cu energie termica în sistem centralizat;
f) transportul public local;
g) iluminatul public;
Dimensiunea economico-socialã a serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi rolul acestora în menţinerea coeziunii sociale, reclama şi justifica adoptarea şi implementarea unui set de mãsuri având ca obiectiv dezvoltarea durabila, atingerea standardelor Uniunii Europene şi eliminarea disparitatilor economico-sociale dintre statele membre ale acesteia şi România. În contextul implementarii angajamentelor României vizând domeniul serviciilor comunitare de utilitãţi publice, asumate prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeanã, accesul la fondurile comunitare şi creşterea capacitãţii de atragere şi absortie a acestor fonduri a devenit o prioritate a Ministerului Administraţiei şi Internelor, în calitatea acestuia de autoritate a administraţiei publice centrale de specialitate pentru domeniul serviciilor comunitare de utilitãţi publice.
Pentru motivele prezentate mai sus, Ministerul Administraţiei şi Internelor a elaborat şi supune spre aprobare o strategie nationala pe termen lung, cu orizont 2017, destinatã accelerarii şi modernizãrii şi dezvoltãrii infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor comunitare de utilitãţi publice.
În conformitate cu Programul de guvernare pe perioada 2005-2008, aprobat prin <>Hotãrârea Parlamentului nr. 24/2004 pentru acordarea încrederii Guvernului, politicile vizând dezvoltarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi reforma acestui domeniu de activitate, cu implicaţii economico-sociale majore, au la baza urmãtoarele orientãri:
a) organizarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice în raport cu cerinţele populaţiei;
b) introducerea standardelor de calitate (indicatorilor de performanta) în baza cãrora serviciile comunitare de utilitãţi publice sa poatã fi monitorizate şi evaluate;
c) liberalizarea pieţei serviciilor comunitare de utilitãţi publice, precum şi eliminarea din legislaţie a tuturor barierelor instituţionale care impiedica investiţiile private în infrastructura aferentã utilitãţilor publice;
d) promovarea relaţiilor contractuale echilibrate, orientate cãtre rezultat, bazate pe conceptul gestiunii delegate;
e) instituirea unui sistem de monitorizare şi evaluare a executãrii contractelor de delegare a gestiunii serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
f) simplificarea procedurilor de emitere a avizelor, acordurilor, licenţelor şi/sau autorizaţiilor;
g) armonizarea legislaţiei cu privire la sistemul de subvenţii pentru sectorul serviciilor comunitare de utilitãţi publice cu legislaţia comunitara în domeniu şi la îmbunãtãţirea sistemului de tarifare;
h) adoptarea unor proceduri şi mecanisme specifice pentru monitorizarea şi evaluarea performantelor serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
i) continuarea procesului de descentralizare având în vedere limitarea sferei de intervenţie a Guvernului la nivel local numai pentru situaţiile în care anumite servicii publice, programe sau proiecte nu pot fi realizate cu resurse locale şi de cãtre autoritãţile locale, în conformitate cu principiile Cartei Europene a autoguvernarii locale; procesul de descentralizare se va desfasura cu respectarea principiului eficacitatii, economicitatii, eficientei şi cuantificãrii rezultatelor pe 3 direcţii: întãrirea autonomiei locale, descentralizarea administrativã şi descentralizarea fiscalã;
j) corelarea planurilor de amenajare a teritoriului cu proiecte de dezvoltare a serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
k) redimensionarea rolului consiliilor judeţene în privinta furnizarii/prestãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
l) focalizarea activitãţii consiliilor judeţene pe realizarea investiţiilor în infrastructura tehnico-edilitara de interes judeţean;
m) consultarea publica pentru stabilirea standardelor de calitate (indicatorilor de performanta) pentru serviciile comunitare de utilitãţi publice şi evaluarea acestora;
n) extinderea gestiunii delegate a serviciilor comunitare de utilitãţi publice bazatã pe contracte de concesiune şi contracte de parteneriat public-privat, promovarea privatizãrii operatorilor furnizori/prestatori ai serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi atragerea investiţiilor private în dezvoltarea şi modernizarea sistemelor comunitare de utilitãţi publice;
o) introducerea, la nivel municipal şi judeţean, a funcţiei de manager/director general al serviciilor comunitare de utilitãţi publice care sa preia activitatea primarilor / viceprimarilor sau preşedinţilor / vicepreşedinţilor de consilii judeţene legatã de conducerea, coordonarea, monitorizarea şi controlul serviciilor comunitare de utilitãţi publice de interes local, respectiv judeţean;
p) clarificarea principiilor şi mecanismelor decizionale cu privire la iniţierea, fundamentarea, aprobarea şi finanţarea investiţiilor publice de interes local;
q) elaborarea şi aplicarea Cartei serviciilor comunitare de utilitãţi publice în care sa se publice standardele de calitate pentru fiecare tip de serviciu, metodologiile de monitorizare şi evaluare aferente, regulamentele de licentiere s.a.;
r) introducerea manualului de audit urban al Uniunii Europene pentru evaluarea stadiului de dezvoltare şi pentru estimarea necesarului de investiţii în infrastructura edilitar-urbana;
s) eliminarea distorsiunilor care afecteazã concurenta pe piata serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi reducerea prin reglementãri adecvate a influentei caracterului de monopol al acestor servicii;
t) schimbarea actualului sistem de acordare a subventiei pentru energia termica furnizatã populaţiei prin trecerea de la subvenţionarea producţiei brute de energie termica la subvenţionarea energiei termice efectiv furnizatã;
u) compatibilizarea tuturor actelor normative care instituie mãsuri de sprijin susceptibile a constitui ajutoare de stat, cu prevederile legale în domeniu;
v) promovarea privatizãrii operatorilor producãtori şi distribuitori de energie termica şi a implicarii sectorului privat în finanţarea, realizarea şi exploatarea de noi capacitãţi de producţie a energiei termice, bazate pe cogenerare şi pe resurse naturale nepoluante şi regenerabile (energie geotermala, energie solara, gaz de fermentaţie, biomasa);
w) asigurarea unui regim de funcţionare de baza pentru centralele în cogenerare dictat de necesarul urban de energia termica, diferenţa eventuala de energie electrica necesarã municipalitatilor urmând a fi asigurata de Sistemul energetic naţional prin contracte de servicii de sistem şi furnizare de energie de compensare;
x) promovarea unei politici stimulative de readucere a localitãţilor care au abandonat sistemul centralizat de alimentare cu energie termica înapoi la situaţia încãlzirii sigure şi cu caldura ieftina;
y) implementarea programului de contorizare a caldurii la bransamentul utilizatorului prin contoare de bloc sau scara şi trecerea intensiva la contorizarea individualã a locuinţelor;
z) clarificarea rolului şi atribuţiilor statutului, ale autoritãţilor administraţiei publice locale, ale autoritãţilor naţionale de reglementare din domeniu şi ale operatorilor şi asigurarea autonomiei functionale şi financiare a acestora;
z^1) elaborarea unei strategii adecvate, specifice sferei serviciilor comunitare de utilitãţi publice, cu privire la privatizarea operatorilor, inclusiv a celor din sectorul alimentarii centralizate cu energie termica pentru încãlzire şi prepararea apei calde de consum;
z^2) reorganizarea gestiunii centralelor electrice de termoficare prin trecerea lor în totalitate în proprietatea unitãţilor administrativ-teritoriale şi clarificarea statutului juridic şi tehnic al centralelor termice şi electrice de termoficare (cogenerare) administrate de autoritãţile locale;
z^3) utilizarea şi aplicarea principiului "poluatorul plãteşte" în sfera serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi internalizarea costurilor de mediu;
z^4) introducerea la nivelul operatorilor serviciilor comunitare de utilitãţi publice a sistemului de management de mediu ISO 14.001;
z^5) continuarea programelor privind alimentarea cu apa a satelor, conform <>Hotãrârii Guvernului nr. 577/1997 pentru aprobarea programului privind pietruirea drumurilor comunale, alimentarea cu apa a satelor, conectarea satelor la reţeaua de electrificare şi la reţelele telefonice, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare şi <>Hotãrârii Guvernului nr. 687/1997 privind contractarea şi garantarea de cãtre Guvern a unor credite pentru realizarea unor programe guvernamentale privind pietruirea drumurilor comunale, aiimentarea cu apa a satelor, asigurarea cu locuinţe sociale, refacerea şi dezvoltarea infrastructurii în intravilanul localitãţilor rurale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare şi lansarea programului naţional de realizarea a sistemelor de canalizarea şi epurarea a apelor uzate în localitãţile rurale şi localitãţile recent declarate oraş, dar care nu dispun de infrastructura edilitar-urbana aferentã;
z^6) continuarea aplicãrii programului naţional privind asfaltarea drumurilor comunitare prin modificarea şi completarea <>Hotãrârii Guvernului nr. 577/1997 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
z^7) asigurarea fondurilor necesare, inclusiv prin utilizarea Fondului de mediu, pentru realizarea investiţiilor de mediu necesare îndeplinirii angajamentelor asumate de România în procesul de negociere a Capitolului 22 al acquis-ului comunitar, în special pentru implementarea directivelor UE costisitoare, legate de controlul poluarii, calitatea apei, managementul deşeurilor, calitatea aerului;
z^8) implementarea Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor, prin: dezvoltarea unui sistem integrat de management al deşeurilor municipale în localitãţile urbane şi rurale, inclusiv implementarea sistemelor de colectare selectiva şi valorificare a deşeurilor şi ambalajelor la nivelul persoanelor fizice, instituţiilor publice şi al agenţilor economici; constituirea parteneriatelor de tip public-privat în ceea ce priveşte reducerea generarii, refolosirea, reciclarea şi eliminarea deşeurilor municipale; implementarea reglementãrilor care transpun legislaţia comunitara privind depozitarea şi incinerarea deşeurilor;
z^9) reactualizarea standardelor şi reglementãrilor tehnice privind construcţia şi exploatarea sistemelor de canalizare şi a statiilor de epurare a apelor uzate orãşeneşti, vizând îmbunãtãţirea preluãrii, colectãrii, epurarii şi evacuarii apelor uzate;
z^10) realizarea unor sisteme integrate de alimentare cu apa, canalizare şi epurare a apelor uzate la standarde europene, fie prin realizarea unor noi sisteme tehnico-edilitare, fie prin modernizarea şi retehnologizarea celor existente, atât la nivelul localitãţilor urbane, cat şi nivelul localitãţilor rurale;
z^11) pregãtirea unui portofoliu de proiecte eligibile pentru construcţia, dezvoltarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apa şi a sistemelor de canalizare pentru localitãţi urbane şi rurale prin diverse programe de finanţare;
z^12) utilizarea transparenta şi creşterea capacitãţii de atragere, utilizare şi absorbţie a fondurilor de preaderare (PHARE, ISPA şi SAPARD) şi a instrumentelor structurale, dupã 2007, prin pregãtirea, pana la acea data, a unui portofoliu de proiecte şi oljiective de investiţii specifice infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor comunitare de utilitãţi publice.
1.1. Direcţii de acţiune
Strategia nationala privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice are la baza urmãtoarele direcţii de acţiune:
a) definirea şi stabilirea cadrul institutional şi organizatoric necesar îmbunãtãţirii managementului serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
b) stabilirea atribuţiilor, competentelor şi responsabilitãţilor între factorii implicaţi în înfiinţarea, organizarea, funcţionarea, gestionarea şi exploatarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi partajarea acestora pe baza principiului descentralizãrii serviciilor publice, autonomiei locale, subsidiaritãţii şi proportionalitatii;
c) crearea cadrului şi a instrumentelor necesare gestionãrii eficiente a fondurilor de investiţii necesare modernizãrii şi dezvoltãrii infrastructurii tehnico-edilitare aferentã serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
d) popularizarea procedurilor specifice şi facilitarea accesului la resursele financiare necesare accelerarii dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
e) utilizarea eficienta a resurselor - umane, materiale, financiare - disponibile, proprii sau atrase;
f) transferul gradual al componentei de protecţie socialã din zona operationala în zona exclusiva a administraţiei publice centrale şi locale;
g) susţinerea efectivã şi coerenta, prin programe şi politici guvernamentale adecvate, a reabilitãrii, modernizãrii şi dezvoltãrii la standarde UE a serviciilor comunitare de utilitãţi publice, în special în zonele defavorizate, ca factor esenţial pentru menţinerea şi întãrirea coeziunii economico-sociale.
Direcţiile de acţiune adoptate trebuie avute în vedere, însuşite şi aplicate atât la nivel central cat şi la nivel local - de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale comunale, orãşeneşti, municipale sau judeţene - în pregãtirea şi adoptarea propriilor strategii de accelerare a dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice.
1.2. Obiective generate
Strategia nationala privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice are urmãtoarele obiective generale:
a) atingerea conformitatii cu prevederile legislaţiei UE aplicatiile serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
b) respectarea angajamentelor asumate de România cu privire la implementarea acquis-ului comunitar aplicabil serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
c) atingerea conformitatii cu standardele comunitare privind calitatea şi cantitatea serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
d) creşterea capacitãţii de absortie a resurselor financiare alocate din fonduri comunitare şi de atragere a fondurilor de investiţii;
e) creşterea capacitãţii de elaborare, promovare şi finanţare a proiectelor de investiţii aferente infrastructurii de interes local;
f) creşterea graduala a capacitãţii de autofinanţare a serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente, corespunzãtor nivelelor acceptate în Uniunea Europeanã;
g) satisfacerea cerinţelor de interes public ale colectivitãţilor locale şi creşterea bunastarii populaţiei;
h) adoptarea de norme juridice şi reglementãri care sa faciliteze modernizarea şi dezvoltarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente, deschiderea pieţei, eficientizarea furnizarii/prestãrii serviciilor şi creşterea calitãţii acestora.

2. OBIECTIVELE SPECIFICE SECTORULUI SERVICIILOR COMUNITARE DE UTILITÃŢI PUBLICE
2.1. Serviciul de alimentare cu apa, canalizare şi epurare a apelor uzate
Serviciul public de alimentare cu apa, canalizare şi epurare a apelor uzate este reglementat prin <>Ordonanta Guvernului nr. 32/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apa şi de canalizare, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 634/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
România este în plin proces de construcţie şi adaptarea a sistemelor publice de alimentare cu apa şi de canalizare pentru a se conformã directivelor europene privind calitatea apei potabile şi epurarea apelor uzate. Obiectivul implementarii este concentrarea eforturilor şi a resurselor în vederea conformitatii cu aceste directive.
Cerinţele directivelor europene specifice acestui domeniu sunt transpuse în totalitate în legislaţia româneascã prin: <>Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, respectiv <>Hotãrârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descãrcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
În conformitate cu angajamentele asumate de Guvernul României prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeanã, au fost aprobate Planurile de implementare a Directivei 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman, respectiv a Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate orãşeneşti.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a elaborat legislaţia primara privind organizarea şi funcţionarea serviciului de alimentare cu apa, canalizare şi epurare a apelor uzate care stabileşte responsabilitãţile autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale, ale operatorilor şi ale utilizatorilor serviciului de alimentare cu apa şi de canalizare cu privire la înfiinţarea, organizarea, conducerea, gestionarea, monitorizarea şi controlul serviciilor comunitare de utilitãţi publice furnizate/prestate utilizatorilor, respectiv la funcţionarea, exploatarea, întreţinerea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apa şi canalizare.
De asemenea, legislaţia secundarã şi tertiara subsecventa adoptatã de cãtre Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodãrie Comunalã - A.N.R.S.C, dupã înfiinţarea acesteia în anul 2002, defineste indicatorii de performanta şi parametrii de calitate ai fiecãrui tip de serviciu pe care operatorii trebuie sa îi respecte pentru a putea fi licentiati. Evaluarea operatorilor serviciilor comunitare de utilitãţi publice în vederea licentierii a început în cursul anului 2003 şi include şi conditionalitati privind planurile de conformare la prevederile legale prin care sunt transpuse prevederile directivelor U.E..
Obiectivul conformarii cu acquis-ul comunitar privind calitatea apei potabile este de a proteja sãnãtatea oamenilor de efectele adverse ale contaminarii apei destinate consumului uman şi de a asigura ca apa destinatã consumului uman este potabilã şi curata. Obiectivul conformarii cu legislaţia privind epurarea apelor uzate orãşeneşti este de a proteja mediul înconjurãtor de efectele adverse ale descarcarilor în receptorii naturali a apei uzate colectate de pe teritoriul localitãţilor şi a apei uzate provenite din anumite sectoare industriale, în special din industria alimentara.
România nu poate îndeplini în prezent cerinţele acquis-ul comunitar în domeniu, fapt pentru care, în urma negocierilor purtate cu Uniunea Europeanã, a obţinut anumite perioade de tranzitie în vederea realizãrii conformarii. Principalele motive pot fi identificate în tehnologia de tratare şi epurare depãşitã, în instalaţiile şi echipamentele uzate fizic şi moral care nu sunt adecvate pentru tratarea apei din actualele sursele de apa disponibile sau pentru epurarea apelor uzate, precum şi în starea reţelelor de distribuţie sau a sistemelor de canalizare (reţele vechi pe care se produc avarii frecvente, se înregistreazã pierderi importante de apa şi care faciliteazã contaminarea apei potabile). Toate acestea conduc, în prezent, la imposibilitatea de a asigura la robinetul consumatorilor apa potabilã de calitate timp de 24 de ore/zi. În ceea ce priveşte epurarea apei uzate, ineficienta echipamentului de epurare şi pierderile din sistemul de canalizare sunt principalele motive pentru care cantitãţi mari de apa uzata neepurata sunt încã descãrcate în mediul acvatic sau în panza freatica.
Ministerul Administraţiei şi Internelor este responsabil pentru elaborarea unui program de acţiune pentru reabilitarea, modernizarea şi construcţia sistemelor de alimentare cu apa şi a sistemelor de colectare şi epurare a apelor uzate orãşeneşti în aglomerarile cu peste 2.000 l.e., precum şi pentru centralizarea planurilor de conformare şi monitorizeazã şi controleazã implementarea acestora.
ANRSC este responsabilã pentru elaborarea procedurilor, regulamentelor şi metodologiilor-cadru, licentierea operatorilor, avizarea preţurilor şi tarifelor, şi pentru monitorizarea şi controlul indicatorilor de performanta şi implementarea legislaţiei privind serviciul de alimentare cu apa şi de canalizare.
Autoritãţile administraţiei publice locale sunt responsabile, ţinând seama de cerinţele planurilor de conformare, pentru realizarea sistemelor de alimentare cu apa, canalizare şi epurare a apelor uzate orãşeneşti şi pentru asigurarea condiţiilor pentru ca serviciul public de alimentare cu apa şi canalizare sa se conformeze la prevederile legale prin care sunt transpuse directivele U.E.
Operatorii au responsabilitatea privind conformarea cu prevederile de calitate ale apei potabile furnizate, respectiv a apelor epurate evacuate în receptorii naturali, monitorizarea, informarea consumatorilor, a autoritãţii de sãnãtate publica şi a autoritãţilor administraţiei publice locale.
Pentru a se conformã cerinţelor privind calitatea apei pentru consumul uman, România a preluat urmãtoarele responsabilitãţi de implementare:
a) implementarea unui sistem de monitorizare a calitãţii apei potabile pentru intreaga ţara;
b) implementarea imbunatatirilor tehnologice la staţiile de tratare a apei;
c) reabilitarea reţelelor de transport şi distribuţie a apei potabile;
d) înlocuirea instalaţiilor interioare la nivelul utilizatorilor sl generalizarea contorizarii.
Costurile înlocuirii instalaţiilor interioare trebuie acoperite de cãtre proprietari, ceea ce implica un cost suplimentar. Pentru îndeplinirea în timp a acestor înlocuiri, trebuie introduse stimulente pentru proprietari.
O problema importanta din zona serviciului de alimentare cu apa şi canalizare consta în construirea şi reabilitarea sistemelor de colectare, canalizare, epurare şi evacuare (reţele de canalizare, colectoare, staţii de epurare a apelor uzate orãşeneşti, staţii de pompare s.a.) pentru a se atinge conformitatea tehnica cu acquis-ul comunitar privind epurarea apei uzate. În acelaşi timp, constrangerile importante sunt direct legate de finanţarea insuficienta în raport cu necesarul mare de investiţii identificat.
Costuri foarte mari sunt generate de necesitatea de a:
a) construi noi staţii de epurare a apelor uzate;
b) moderniza / reabilita staţiile existente de epurare a apelor uzate;
c) moderniza / reabilita staţiile existente de epurare a apelor uzate din industria alimentara;
d) extinde şi reabilita sistemele existente de colectare, canalizare şi evacuare a apelor uzate;
e) construi şi/sau extinde sistemele de canalizare şi epurare a apelor uzate.
Întrucât investiţiile ce trebuie realizate în acest domeniu se vor reflecta într-o creştere a tarifelor pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apa şi de canalizare, este necesar şi se ia în calcul faptul ca apa potabilã nu poate fi privitã pur şi simplu ca o marfa, ci ca o componenta vitala a necesitãţilor umane. În acest context, maririle de tarif pentru acest serviciu trebuie limitate la nivelul suportabilitatii populaţiei dar, în acelaşi timp, trebuie sa stimuleze economia şi reducerea consumului.
Având în vedere efortul investitional pe care îl presupune conformarea cu cerinţele acquis-ului comunitar din domeniul serviciului de alimentare cu apa, canalizare şi epurarea apelor uzate, problema ce nu poate fi rezolvatã pana la data aderãrii, sunt necesare mãsuri energice şi coerente, precum şi coordonarea eforturilor şi acţiunilor tuturor pãrţilor implicate, care sa valorifice perioadele de tranzitie obţinute în cadrul procesului de negociere. Planurile de implementare adoptate la nivel local vor tine seama termenele prevãzute în planurile de implementare şi de termenele stabilite cu Autoritãţile de management responsabile şi acceptate de Uniunea Europeanã.
Termenul de implementare a Programului dle reabilitare, modernizare şi construcţie a sistemelor de colectare şi a statiilor de epurare în aglomerarile cu peste 2.000 l.e. este de pana la 31 decembrie 2018 şi este în responsabilitatea autoritãţilor administraţie publice locale. Monitorizarea şi evaluarea anuala, cu începere din anul 2005, a stadiului de implementare a strategiei financiare pentru sistemele de colectare aferente aglomerarilor cu populaţie peste 2.000 l.e. este în responsabilitatea MMGA, MAI şi MFP.
2.2. Serviciul de salubrizare a localitãţilor
Serviciul public de salubrizare a localitãţilor este organizat şi funcţioneazã în baza <>Ordonanţei Guvernului nr. 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localitãţilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 139/2002 precum şi, complementar, în baza <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 426/2001 .
Implementarea în România a politicii UE privind gestiunea deşeurile se asigura prin Strategia nationala de gestionare a deşeurilor şi Planul naţional de gestionare a deşeurilor - PNGD, documente care au fost aprobate prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de gestionare a deşeurilor.
Strategia şi Planul naţional de gestionare a deşeurilor prevãd urmãtoarele obiective strategice:
a) dezvoltarea cadrului institutional şi organizatoric;
b) constientizarea factorilor implicaţi;
c) intensificarea preocuparilor privind reducerea cantitãţilor de deşeuri generate;
d) exploatarea tuturor posibilitãţilor tehnice şi economice privind recuperarea şi reciclarea deşeurilor;
e) dezvoltarea metodelor şi sistemelor pentru sortarea la sursa şi/sau înainte de depozitare;
f) dezvoltarea de tehnologii şi facilitãţi de tratare a deşeurilor conforme cu normele europene şi naţionale;
g) dezvoltarea unor tehnologii de eliminare finala a deşeurilor conforme cu cerinţele europene şi naţionale.
De asemenea, PNGD propune, într-o abordare regionala, un sistem integrat de management al deşeurilor în conformitate cu principiile UE privind managementul deşeurilor:
a) prevenirea producerii de deşeuri: aplicarea tehnologiilor curate, economisirea materialului în timpul manufacturarii şi introducerea standardelor noi de manufacturare pentru producerea bunurilor; prevenirea producerii deşeurilor necesita şi o schimbare în comportamentul consumatorilor, prin orientarea preferintelor acestora spre produsele cu o viata mai lungã;
b) reciclarea deşeurilor urbane: nivelul reciclarii materialelor recuperabile din deşeurile urbane va fi gradual crescut de la 1%, în prezent, la 60% în 2020;
c) reciclarea deşeurilor speciale: rate speciale de recuperare au fost stabilite pentru deşeurile din impachetare, deşeurile petroliere şi deşeurile bateriilor şi acumulatorilor din plumb.
Conform Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor, organizarea activitãţilor de colectare, transport şi eliminare a deşeurilor municipale este una dintre obligaţiile administraţiei publice locale.
PNGD reprezintã instrumentul care stabileşte un sistem unitar pentru managementul deşeurilor municipale, prevede stabilirea graduala la nivel naţional a unui sistem de management al deşeurilor municipale şi consta în:
a) colectarea / colectarea selectiva;
b) transportul şi transferul deşeurilor;
c) recuperarea şi reciclarea anumitor fracţiuni din deşeurile municipale cu accent pe ambalajele de plastic (PET);
d) recuperarea energiei;
e) tratarea deşeurilor şi neutralizarea acestora;
f) depozitarea (eliminarea finala) în depozite controlate, conforme cu legislaţia de mediu în vigoare.
În prezent, la nivel local, deşeurile municipale nu sunt colectate selectiv în vederea valorificãrii materialelor reciclabile (hârtie, carton, sticla, metale, materiale plastice), decât într-o foarte mica mãsura. Se poate afirma ca aproximativ 40% din componentele deşeurilor municipale reprezintã materiale reciclabile, din care cca. 20% au mari sanse de recuperare, nefiind contaminate. În urma colectãrii selective prin proiecte pilot, doar 2% din materialele reciclabile total generate sunt valorificate. Restul se elimina prin depozitare, pierzându-se astfel mari cantitãţi de materii prime secundare şi resurse energetice.
Pentru implementarea colectãrii selective este necesarã introducerea sau modernizarea serviciului de colectare, sistemul dezvoltandu-se în acelaşi timp cu procesul de constientizare şi informare a cetãţenilor.
România, în urma procesului de negociere cu U.E. a obţinut o etapizare a implementarii acestui tip de sistem, astfel:
a) 2004-2006, experimentare (proiecte pilot), constientizare populaţie;
b) 2007-2017, extinderea colectãrii selective la nivel naţional;
c) 2017-2022, implementarea colectãrii selective în zone mai dificile (locuinţe colective, mediu rural dispersat, zone montane).
Aceasta creştere, în acelaşi timp raţionalã şi graduala, a colectãrii selective este cu atât mai justificatã cu cat permite:
a) desfãşurarea în timp a investiţiilor necesare, evitandu-se astfel o creştere prea mare şi rapida a costurilor gestionãrii deşeurilor fata de capacitatea de suportabilitate a populaţiei;
b) consolidarea şi extinderea capacitãţilor de reciclare, care pot astfel sa urmãreascã mai bine evoluţia cantitãţilor colectate, contribuind la o valorificare optima, dezvoltarea industriei de reciclare şi o reducere semnificativã a cantitãţilor de materii prime importate.
Compozitia şi caracteristicile deşeurilor menajere din România (ex. umiditatea de cca. 50-60% şi puterea calorica mai mica de 8400 Kj/kg), precum şi costurile mai ridicate ale acestei metode de eliminare a deşeurilor menajere nu permit incinerarea în viitorul apropiat. În prezent, în România nu exista incineratoare pentru deşeurile municipale. Se asteapta ca prima capacitate de incinerare sa fie instalata pana în 2016.
Depozitarea reprezintã principala forma de eliminare a deşeurilor municipale.
Transpunerea în legislaţia interna a cerinţelor Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor s-a realizat prin adoptarea <>Hotãrârii Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor.
Prin aceasta hotãrâre se introduce urmãtoarea clasificare a depozitelor de deşeurilor, în funcţie de natura deşeurilor depozitate:
a) depozite pentru deşeuri periculoase - clasa "a";
b) depozite pentru deşeuri nepericuloase - clasa "b";
c) depozite pentru deşeuri inerte - clasa "c".
Azi în România exista 256 de depozite de deşeuri municipale în funcţiune în zona urbana (care primesc deşeuri colectate de firmele de salubritate în zonele urbane), din care:
a) 16 depozite sunt conforme sau vor deveni conforme cu normele europene pana la 31.12.2006;
b) 240 de depozite neconforme cu cerinţele europene, care vor sista activitatea de depozitare etapizat.
Depozitele de deşeuri vor fi realizate şi exploatate conform legislaţiei naţionale specifice, armonizata cu legislaţia comunitara.
În România, pana în 2017, se vor construi 65 depozite de deşeuri conforme cu legislaţia U.E,, din care 16 sunt deja realizate.
Strategiile de dezvoltare a serviciilor comunitare de utilitãţi publice adoptate la nivel local, vor conţine prevederi pentru conformare acestora la cerinţele de mediu prevãzute în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeanã, Astfel, se vor prevedea, în planurile de implementare, cerinţele şi indicatorii de performanta ai serviciilor publice de salubrizare a localitãţilor în vederea îndeplinirii tintelor prevãzute pentru colectarea şi valorificarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje, a baterilor şi acumulatorilor, a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice s.a.
În scopul reglementãrii activitãţii de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, a fost adoptatã <>Hotãrârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, care transpune în legislaţia nationala Directiva nr. 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, cu amendamentele ulterioare.
În 2003, nivelul colectãrii deşeurilor a fost de aproximativ 80% în zonele urbane. Se previzioneaza ca se va extinde colectarea deşeurilor în zonele urbane atingand 100% din colectare pana în 2016. În prezent, colectarea selectiva este practicatã doar în anumite zone urbane cu densitate mare şi doar într-un procent foarte scãzut. Se anticipeaza ca nivelul colectãrii selective sa atinga aproximativ 8% (din totalul colectãrii) pana în 2008.
Pentru a minimiza costurile şi impactul asupra mediului, activitãţile de transport vor fi optimizate. Va fi realizatã o reţea de staţii de transfer, luând în calcul distanţele ce sunt acoperite pentru colectare, recuperare, tratament şi depozitare.
Ministerul Administraţiei şi Internelor are urmãtoarele responsabilitãţi cu privire la implementarea Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor:
a) participa la elaborare planurilor de gestionare a deşeurilor municipale;
b) urmãreşte îndeplinirea obiectivelor din PNGD şi sprijinã autoritãţile administraţiei publice locale pentru atingerea acestora;
c) sprijinã autoritãţile administraţiei publice locale în crearea unui sistem pentru reciclarea materialelor şi deşeurilor recuperabile;
d) elaboreazã, împreunã cu autoritãţile administraţiei publice locale, strategii şi programe sectoriale de gestionare a deşeurilor;
e) participa, împreunã cu alte autoritãţi publice, la elaborarea reglementãrilor specifice pentru gestionarea deşeurilor menajere şi municipale;
f) organizeazã şi realizeazã, împreunã cu autoritãţile administraţiei publice locale, sisteme de gestionare a deşeurilor menajere, integrate în planurile de urbanism general şi amenajarea teritoriului şi urmãreşte realizarea proiectelor din acest domeniu;
g) elaboreazã reglementãri specifice privind obligaţiile consiliilor locale legate de gestionarea deşeurilor.
În vederea implementarii Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor, autoritãţile judeţene au urmãtoarele responsabilitãţi:
a) coordoneazã activitatea autoritãţilor locale, în vederea realizãrii serviciilor publice de interes judeţean şi interjudetean privind gestionarea deşeurilor;
b) acorda autoritãţilor locale spijin şi asistenta tehnica în elaborarea planurilor locale de gestiune a deşeurilor;
c) adopta planurile judeţene privind gestiunea deşeurilor;
d) hotãrãsc asocierea cu alte autoritãţi ale administraţiei publice locale şi/sau judeţene pentru realizarea unor lucrãri de interes public privind gestiunea deşeurilor;
e) analizeazã propunerile fãcute de autoritãţile administraţiei publice locale - comunitare, orãşeneşti, municipale - în vederea elaborãrii prognozelor pentru refacerea şi protecţia mediului;
f) urmãresc şi asigura respectarea de cãtre autoritãţile locale a prevederilor actelor normative din domeniul gestiunii şi depozitarii deşeurilor, elaboreazã, revizuieste şi publica planuri de gestionare a deşeurilor la nivel judeţean.
În vederea implementarii Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor, autoritãţile locale - comunitare, orãşeneşti, municipale - au urmãtoarele responsabilitãţi:
a) urmãresc şi asigura:
- îndeplinirea prevederilor din planurile de gestionare a deşeurilor şi asigura curãţenia localitãţilor prin: sistemul de colectare, transport, neutralizare, valorificare, incinerare şi depozitare finala;
- implementarea şi controlul functionarii sistemului, inclusiv respectarea etapizarii colectãrii selective a deşeurilor;
- dotarea cãilor de comunicaţie şi a locurilor publice de colectare cu un numãr suficient de recipiente pentru colectarea selectiva a deşeurilor;
- colectarea selectiva şi transportul la timp al întregii cantitãţii de deşeuri produse pe teritoriul localitãţilor;
- existenta unor depozite finale pentru deşeurile colectate selectiv, dimensionate corespunzãtor şi amenajate pentru a asigura protecţia sãnãtãţii populaţiei şi a mediului;
- interzicerea depozitarii deşeurilor în alte locuri decât cele destinate depozitelor stabilite prin documentaţiile urbanistice;
- elaborarea de instrucţiunii pentru agenţii economici, instituţii şi populaţie privind modul de gestionare a deşeurilor în cadrul localitãţilor şi aducerea la cunostinta acestora prin mijloace adecvate;
b) aproba studii şi prognoze privind gestionarea deşeurilor;
c) hotãrãsc asocierea cu alte autoritãţi ale administraţiei publice locale, precum şi colaborarea cu agenţii economici, în scopul realizãrii unor lucrãri de interes public privind gestiunea deşeurilor;
d) acţioneazã pentru refacerea şi protecţia mediului.
2.3. Serviciul de alimentare cu energie termica în sistem centralizat
Serviciul de alimentare cu energie termica în sistem centralizat se desfãşoarã în baza prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 73/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciului de alimentare cu energie termica produsã centralizat, coroborate cu prevederile: <>Legii nr. 199/2000 privind utilizarea eficienta a energiei, republicatã, <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 78/2002 privind asigurarea condiţiilor de funcţionare a unor centrale termice şi electrice de termoficare aflate în proprietatea consiliilor judeţene sau locale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 643/2002 , <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 48/2004 pentru adoptarea unor mãsuri privind furnizarea energiei termice populaţiei, pentru încãlzirea locuinţei şi prepararea apei calde de consum prin sisteme publice centralizate de alimentare cu energie termica, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 430/2004 , <>Hotãrârea Guvernului nr. 933/2004 privind contorizarea consumatorilor racordati la sistemele publice centralizate de alimentare cu energie termica, s.a.
Politicile şi prioritãţile privind restructurarea serviciului public de alimentare cu energie termica în sistem centralizat au fost stabilite prin Strategia nationala privind alimentarea cu energie termica a localitãţilor prin sisteme de producere şi distribuţie centralizate, aprobatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 882/2004 .
Principale reglementãrile U.E. aplicabile domeniului încãlzirii urbane în sistem centralizat sunt:
a) Directiva 2001/80/CE privind limitarea emisiilor anumitor poluanti în aer proveniţi de la instalaţiile mari de ardere;
b) Directiva 93/76/CE privind limitarea emisiilor de dioxid de carbon prin îmbunãtãţirea eficientei energetice;
c) Directiva 96/61/CE privind prevenirea şi controlul integrat al poluarii;
d) Directiva 2004/8/CE privind promovarea cogenerarii pe baza cererii de caldura utila pe piata interna;
e) Directiva 2002/91/CE privind performanta energetica a clãdirilor;
f) Directiva 2004/8/CE privind producerea în cogenerare a energiei electrice bazatã pe cererea de energie termica utila.
În vederea armonizarii legislaţiei interne cu legislaţia U.E. a fost adoptatã <>Hotãrârea Guwernului nr. 541/2003 privind stabilirea unor mãsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanti proveniţi din instalaţii mari de ardere, care transpune în legislaţia interna prevederile Directivei 2001/80/CE .
Conform prevederilor acesteia, Ministerului Administraţiei şi Internelor îi revine sarcina de a coordona implementarea prevederilor acestui act normativ la nivelul unitãţilor administrativ-teritoriale.
Obligaţiile privind reducerea emisiilor la cos a instalaţiilor mari de ardere şi încadrarea în prevederile Directivei 2001/80/CE , respectiv <>Hotãrârii Guvernului nr. 541/2003 , revin deţinãtorilor de astfel de instalaţii iar procesul de modernizare a acestor instalaţii trebuie initiat şi condus de autoritãţile administraţiei publice locale.
În România au fost identificate 80 de instalaţii mari de ardere - IMA - aflate în proprietatea unitãţilor administrativ-teritoriate şi în administrarea consiliilor judeţene sau locale.
Tintele prioritare stabilite pentru instalaţiile mari de ardere din România sunt urmãtoarele:
a) reducerea sau limitarea emisiilor provenite din IMA, astfel încât sa se respecte integral prevederile Directivei 2001/80/CE ;
b) stabilirea şi atingerea plafoanelor naţionale de reducere a emisiilor provenite din IMA;
c) monitorizarea, evaluarea şi raportarea emisiilor de poluanti proveniţi din IMA în conformitate cu prevederile Directivei 2001/80/CE .
În baza propunerilor operatorilor, respectiv a autoritãţilor administraţiei publice locale au fost solicitate perioade de tranzitie care au fost acceptate de cãtre Comisia Europeanã.
Responsabilitãţile specifice operatorilor, respectiv a autoritãţilor administraţiei publice locale, cu privire la IMA sunt:
a) elaborarea propunerilor de programe de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, în conformitate cu prevederile <>Hotãrârii Guvernului nr. 541/2003 ;
b) alocarea fondurilor de investiţii, cu respectarea condiţiilor impuse prin Regulamentul Consiliului Concurentei cu privire la ajutorul de stat pentru protecţia mediului şi prin <>Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat republicatã, precum şi implementarea programelor de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi;
c) respectarea procedurilor specifice ale Directivei 2001/80/CE privind situaţiile de funcţionare necorespunzãtoare a instalaţiilor sau de întrerupere a functionarii echipamentelor de reducere a emisiilor;
d) monitorizarea emisiilor şi a parametrilor de proces, cu raportare la APM.
Costurile de conformare au fost estimate pe baza evaluãrilor pentru conformarea tehnica la care s-au adãugat costurile de monitorizare aferente IMA, care sunt coordonate de autoritãţile administraţiei publice locale. Deoarece nivelul facturii pentru încãlzire şi prepararea apei calde de consum este apropiat de limitele maxime de suportabilitate şi se asteapta o presiune suplimentarã asupra tarifelor în urmãtorii ani datoritã internalizarii costurilor de mediu, eliminãrii treptate pana în 2007 a preţului naţional de referinta şi a subvenţiilor operationale de la bugetul de stat, va fi creat un program special cu o importanta componenta de grant pentru modernizarea infrastructurii aferente şi contorizarea la nivel de bransament de imobil sau scara, în maxim 1 an dupã ce aceasta strategie este aprobatã.
Investiţiile IMA aflate în coordonarea MAI, aferente perioadei 2005-2017 sunt estimate la 608.300.000 Euro, din care 580.100.000 Euro sunt estimate pentru perioada 2005-2013.
Internalizarea costurilor de mediu se va face cu începere din trim. I 2006 şi din aceasta sursa sa preconizeaza a se asigura cca. 27% din costurile de modernizare.
Pentru diferenţa se vor folosi:
a) surse ale bugetului de stat şi surse proprii: cca. 33%;
b) fondul de mediu: cca. 3%;
c) fonduri comunitare: cca. 37%.
Deoarece nivelul facturii pentru încãlzire şi prepararea apei calde de consum este apropiat de limitele maxime de suportabilitate şi se asteapta o presiune suplimentarã în anii urmãtori datoritã internalizarii costurilor de mediu, eliminãrii treptate pana în anul 2007 a preţului naţional de referinta şi scaderii subventiei operationale de la bugetul de stat, va fi creat un program special cu o importanta componenta de grant pentru modernizarea infrastructurii aferente şi contorizarii la nivel de bransament. Unitatea centrala de monitorizare, pe baza discuţiilor cu alte entitãţi responsabile va realiza un studiu pentru a crea un astfel de program în maxim 1 an dupã ce aceasta strategie este adoptatã.
Metodologia de estimare a necesarului de investire şi a intervenţiei grantului va fi desfasurata pe baza urmãtoarei metodologii:
a) împãrţirea oraşelor şi municipiilor cu sisteme centralizate de încãlzire urbana, în 5 grupe pe baza mãrimii comunitãţii şi numãrului de utilizatori bransati la sistem;
b) selectarea unei comunitãţi reprezentative pentru fiecare grupa (5 cazuri) şi pregãtirea unui studiu privind necesarul de investiţii, strategia operationala şi scenariul de finanţare;
c) extinderea rezultatelor analizei la nivel naţional şi estimarea nivelului necesar al grantului.
La stabilirea metodologiei de estimare a necesarului de investiţii, în cazul IMA aflate în proprietatea unitãţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor judeţene sau locale, se va tine seama şi de planul de implementare, evaluarile şi termenele acceptate de Uniunea Europeanã.
2.4. Serviciul de transportul public local
Serviciul de transport public local este organizat şi funcţioneazã în baza <>Ordonanţei Guvernului nr. 86/2001 privind serviciile de transport public local de cãlãtori, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 284/2002 .
Datoritã (i) lipsei de fonduri şi (ii) expertizei instituţionale insuficiente, municipalitatile intampina dificultãţi în întreţinerea atât a drumurilor publice cat şi a sistemului de transport public. Aceasta conduce la deteriorarea pavajului drumurilor şi a infrastructurii asociate din sectorul drumurilor urbane şi la imbatranirea parcului de vehicule şi deteriorarea sinelor de tramvai în sectorul de transport public local.
Aceasta problema permanenta necesita mãsuri imediate pentru a aduce sistemul la nivelul de întreţinere din propriile activitãţi. Un sistem efectiv şi stabil de transport public local este acela care îndeplineşte cerinţele utilizatorilor sãi şi care este suportabil pentru plãtitorii de taxe. În plus, viitoarea aderare la UE, cu standardele corespunzãtoare, impune necesitatea revizuirii radicale a întregului sector.
În România, numãrul de pasageri care utilizeazã serviciul de transport public a fost, în ultimii zece ani, în scãdere. Aceasta a dus la o reducere a folosirii mijloacelor traditionale de transport public. Factorii importanti ce influenţeazã nivelul cererii sunt:
a) creşterea numãrului proprietarilor de autoturisme;
b) schimbãrile din structura economicã, cu impact asupra numãrului şi locatiilor locurilor de munca.
Cele mai importante aspecte ce trebuie luate în considerare sunt urmãtoarele:
a) transportul public trebuie sa fie perceput de cãtre publicul larg ca fiind un mijloc de transport: suportabil, confortabil şi avantajos; pentru ca aceasta cerinta sa fie atinsa, sunt necesare investiţii periodice în mijloacele de transport şi infrastructura aferentã pentru a se asigura ca declinul calitãţii actuale a serviciului oferit este stopat. În acelaşi timp, sunt necesare scheme de imbunatatire a managementului traficului care sa acorde prioritate transportului public, inclusiv mãsuri pentru restrangerea utilizãrii maşinilor personale, cum ar fi parcarea controlatã în centrele oraşelor.
b) exista o nevoie urgenta de reevaluare a reţelei stradale ce este folositã de transportul public şi a tipurilor mijloacelor de transport ce pot fi folosite. Aceasta va necesita o analiza pentru a determina dacã reţeaua actuala poate fi optimizata şi dacã îndeplineşte necesitãţile pasagerilor existenţi şi potenţiali. De asemenea, se va analiza dacã operarea a trei tipuri de modalitãţi de transport (tramvai, troleibuz şi autobuz) este cea mai eficienta metoda de operare.
c) de asemenea, se poate opta, în anumite oraşe, pentru renunţarea la transportul cu troleibuzul. Aceasta se poate realiza prin concentrarea asupra sistemului de tramvai ca fiind coloana vertebrala a sistemului de transport public electric, în acelaşi timp permitandu-se autobuzelor şi microbuzelor sa opereze în zonele în care nu exista linii de tramvai şi sa se comporte ca afluente pentru sistemul de tramvai. Considerând succesul relativ al microbuzului ca o forma de transport atractiva, vor fi luati în calcul operatorii privati de microbuze care vor continua sa opereze, în timp ce se asigura disponibilitatea resurselor adecvate pentru compania municipala de autobuze. Pentru a evita dublarea rutelor, se va asigura ca exista concurenta pentru rute şi nu competiţie pe cãlãtori transportaţi pe aceeaşi ruta.
Este necesar un pachet important de mãsuri de investiţii pentru a facilita revenirea sectorului la un nivel susţinut. Acest pachet poate fi împãrţit în câteva componente, dupã cum urmeazã:
a) la nivel naţional, Guvernul va promova o entitate centrala (un institut) ca centru de excelenta în domeniul transportului public. Acest institut va fi responsabil cu:
● diseminarea exemplelor pozitive, a companiilor ce opereazã în alte oraşe, a profesionistilor ce lucreazã în municipalitati, a noilor autoritãţi de transport stabilite în oraş şi a operatorilor de transport public,
● constatarea necesitãţilor de instruire şi stabilirea şi desfãşurarea cursurilor corespunzãtoare. Institutul va avea de asemenea puterea de a acorda calificãri corespunzãtoare.
b) la nivel local, municipal sau judeţean, administraţiile locale se vor concentra pe:
● întocmirea unor planuri-directoare, desfãşurarea de studii de optimizare a rutelor, permitand municipalitatilor sa decidã dacã vor pãstra reţelele actuale de transport public sau le vor modifica;
● pregãtirea unei strategii şi politici de transport corespunzãtoare;
● stabilirea unei autoritãţi de transport pentru oraş;
● pregãtirea programelor de investiţii corespunzãtoare şi fezabile care pot oferi accesul uşor la fondurile structurale ale UE şi, unde este cazul, conducerea studiilor de fezabilitate;
c) la nivelul companiilor de transport, aspectele principale ce trebuie considerate, sunt dupã cum urmeazã:
● creşterea transparenţei în relaţiile dintre municipalitate şi companiile de transport public. Introducerea unui contract de servicii comunitare de utilitãţi publice, care deja se foloseşte în alte tari europene, va ajuta fiecare parte sa se concentreze asupra propriului rol.
● practicile de lucru din cadrul companiilor de transport public local trebuie sa fie raportate la indicatorii celor mai bune companii care opereazã în transportul public. Instruirea în managementul financiar, utilizarea optima a activelor de capital şi managementul personalului vor forma baza unui program educaţional.
Programe de investiţii realiste şi suportabile trebuie pregãtite pentru a acoperi necesitãţile transportului public din fiecare localitate.
Aceste programe trebui sa aibã în vedere corelarea reţelelor serviciului de transport public local cu celelalte servicii de transport public judeţean, regional şi naţional, prin coordonarea graficelor de circulaţie / operare ale operatorilor acestora.
De asemenea, strategia de dezvoltare durabila a serviciului de transport public local trebuie integrata în strategia de dezvoltare durabila a localitãţilor, strategie elaborata de autoritãţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene în colaborare cu toţi factorii de decizie implicaţi.
Participarea sectorului privat trebuie luatã în considerare, în special acolo unde fondurile municipale sunt reduse. În acest scop, va fi evaluatã posibilitatea de a introduce scheme de tip PPP pentru gestiunea serviciului şi finanţarea infrastructurii aferente acestuia.
2.5. Serviciul de iluminat public
În vederea obţinerii unui serviciu de iluminat public unitar, modern şi eficient, în confomnitate cu directivele Uniunii Europene, a fost adoptatã <>Ordonanta Guvernului nr. 42/2003 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de iluminat public, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 475/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care stabileşte cadrul juridic privind înfiinţarea, organizarea, exploatarea, gestionarea, finanţarea, şi controlul functionarii serviciului de iluminat public în comune, oraşe şi municipii.

3. MANAGEMENTUL SERVICIILOR COMUNITARE DE UTILITÃŢI PUBLICE
3.1. Principii generale
Serviciile comunitare de utilitãţi publice sunt acele servicii publice de interes local, judeţean sau regional organizate - în urma unui larg acord social exprimat printr-o decizie democratica adoptatã de autoritãţile administraţiei publice locale competente - la nivelul unitãţilor administrativ-teritoriale în beneficiul locuitorilor acestora şi care funcţioneazã sub conducerea sau coordonarea, responsabilitatea şi controlul autoritãţilor administraţiei publice locale, în baza unor reguli specifice care trec dincolo de regulile obişnuite aplicabile altor servicii: universalitate, continuitate, adaptabilitate, accesibilitate, transparenta.
Aceste servicii sunt furnizate /prestate fie prin modalitatea gestiunii directe, bazatã pe darea în administrare cãtre operatori de drept public, fie prin modalitatea gestiunii indirecte (delegate), bazatã pe contracte de delegare a gestiunii încheiate cu operatori de drept privat.
Autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale, dupã caz, trebuie sa-şi fundamenteze politicile, initiativele, programele sau reformele naţionale / locale privind serviciile comunitare de utilitãţi publice pe urmãtoarele principii:
a) serviciile comunitare de utilitãţi publice sunt una din expresiile de autonomie ale colectivitãţilor locale şi un mijloc puternic de care acestea dispun pentru a servi interesul general; ele contribuie la exerciţiul competentelor colectivitãţilor locale, care, în cadrul legislaţiei naţionale sau regionale aplicabile, îşi asuma responsabilitatea pentru exerciţiul acestor competente;
b) serviciile comunitare de utilitãţi publice contribuie la pãstrarea coeziunii sociale deoarece furnizeazã prestaţii cu caracter social şi asigura punerea în practica a politicilor de asistenta hotãrâte la nivel naţional sau local; ele asigura strângerea legãturilor de solidaritate dintre locuitori, evitarea ruperii legãturilor sociale şi menţinerea coeziunii în cadrul comunitãţilor locale, graţie calitãţii bunurilor pe care le furnizeazã populaţiei şi în particular categoriilor defavorizate;
c) serviciile comunitare de utilitãţi publice trebuie sa reprezinte o prioritate a autoritãţilor administraţiei publice locale deoarece au o contribuţie esenţialã la dezvoltarea durabila a comunitãţilor locale, conditionand chiar dezvoltarea economico-socialã a acestora; totodatã, serviciile comunitare de utilitãţi publice contribuie la repartizarea echilibrata, echitabila şi raţionalã a resurselor disponibile pe teritoriul colectivitãţii locale, ele ţin seama de interdependenta dintre lumea urbana şi lumea ruralã, dintre zonele cu activitãţi agricole şi cele cu activitãţi industriale, precum şi de spaţiile / zonele libere care merita sa fie prezervate; ele imbina exigenţele dezvoltãrii şi economiei cu cele ale protecţiei sociale şi protecţiei mediului, sprijinindu-se, dacã este cazul, pe ajutorul regiunilor, statului şi al organizaţiilor internaţionale.
d) apropierea serviciilor comunitare de utilitãţi publice locale fata de cerinţele populaţie este o necesitate fundamentalã, iar autoritãţile administraţiei publice locale au de jucat un rol esenţial în furnizarea/prestarea acestor servicii; acesta presupune, în general, un grad important de descentralizare şi autonomie localã, ca şi participarea activa a colectivitãţilor locale la luarea deciziilor cu privire la furnizarea/prestarea acestor servicii.
e) descentralizarea în domeniul serviciilor comunitare de utilitãţi publice trebuie sa respecte principiile de coerenta şi unitate de aplicarea a politicilor publice în beneficiul tuturor cetãţenilor, de coordonare şi de solidaritate teritorialã.
f) gradul posibil şi dorit de descentralizare depinde de factori ca structura teritorialã, dimensiunea colectivitãţilor locale şi regionale, natura, importanta şi dimensiunea teritorialã a serviciului, capacitatea efectivã a autoritãţilor administraţiei publice locale şi judeţene de a-şi asuma sarcinile corespunzãtoare.
g) oferta serviciilor comunitare de utilitãţi publice trebuie sa fie fondatã pe nevoile şi asteptarile colectivitãţii şi, în consecinta, autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa ia în considerare mai întâi populaţia vizata când stabilesc cea mai buna cale de a furniza serviciile de care sunt responsabile, în contextul societãţii actuale, asteptarile în creştere ale cetãţenilor şi condiţiile obiective evolueaza rapid, în special din cauza noii economii mondiale, ceea ce obliga autoritãţile publice, centrale şi locale, sa-şi separare competentele şi responsabilitãţile, sa evalueze nivelul serviciilor şi sa asigure adaptarea şi îmbunãtãţirea acestora.
În domeniul serviciilor comunitare de utilitãţi publice, trebuie sa se stabileascã o delimitare clara a competentelor şi responsabilitãţilor între autoritãţile administraţiei publice centrale sl cele locale, dupã caz, la diverse nivele de guvernare şi o definire echilibrata, coerenta şi acceptabilã a drepturilor şi obligaţiilor ce revin diferiţilor actorii implicaţi în furnizarea/prestarea serviciilor: autoritãţi publice - operatori - utilizatori. În definirea responsabilitãţilor autoritãţilor administraţiei publice locale este necesar sa se evite, pe de o parte, situaţiile de vid de competenta şi, pe de alta parte, dublarile de competenta; aceasta definire trebuie sa se facã ţinându-se seama de exigenţele urmãtoare:
a) apropierea serviciilor în raport cu utilizatorii;
b) posibilitatea entitatii însãrcinate cu furnizarea/prestarea serviciului de a-l adapta nevoilor şi circumstanţelor (flexibilitate, adaptabilitate);
c) asigurarea indicatorilor de performanta în ceea ce priveşte calitatea, continuitatea, eficacitatea, eficienta, serviciilor furnizate/prestate;
d) complementaritatea în acţiunea autoritãţilor centrale şi locale.
Autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale, dupã caz, trebuie sa asigure un cadrul juridic, institutional şi organizatoric privind serviciile comunitare de utilitãţi publice, cu vocaţie comercialã sau nu, suficient de flexibil în scopul de a permite diversificarea modului de furnizare şi de alegere a furnizorului / prestatorului, acesta putând fi de drept public sau de drept privat, în funcţie de modalitatea de gestiune adoptatã de autoritãţile responsabile.
Autoritãţile administraţiei publice centrale sl locale, dupã caz, trebuie sa garanteze, în limita constrangerilor economice şi bugetare, continuitatea calitativã şi cantitativã a acelor servicii comunitare de utilitãţi publice considerate esenţiale pentru comunitatile locale în ansamblul lor: populaţie şi agenţi economici (utilizatori persoane fizice şi utilizatori persoane juridice).
3.2. Linii directoare adresate autoritãţilor administraţiei publice centrale
Aceste linii directoare sunt destinate autoritãţilor administraţiei publice centrale, în mãsura în care acestea sunt responsabile cu definirea cadrului legal şi a controlului activitãţii autoritãţilor administraţiei locale sau regionale. Linii directoare avute în vedere de autoritãţile administraţiei publice centrale cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice, sunt:
3.2.1. Punerea utilizatoritor în centrul preocuparilor
a) definirea şi punerea în practica a politicilor din domeniul serviciilor comunitare de utilitãţi publice la nivel naţional, regional şi local trebuie sa se facã pe baza unei orientãri globale şi integrate, care sa ia în considerare persoana - nevoile sale - în totalitate, în scopul de a oferi servicii pe mãsura şi personalizate.
b) obligaţia de a informa este un corolar ai principiului egalitãţii de tratament; a face publicitate actelor şi deliberãrilor autoritãţilor administraţiei publice locale, regionale sau naţionale, face parte din principiile fundamentale pe care se sprijinã sistemele juridice europene şi care ar trebui sa fie în general o condiţie a caracterului executoriu al deciziei administrative.
c) obligaţia de a difuza o informaţie, generalã şi completa, trebuie sa se refere nu numai la regulile de drept dar şi la ansamblul datelor referitoare la organizarea şi funcţionarea serviciului (natura prestaţiilor, preţ, calitate, orare), care trebuie sa fie puse la indemana oricui dupã modalitãţi diferenţiate, ţinându-se seama de tipul de serviciu şi de caracteristicile populaţiei vizate.
d) autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie sa adopte, cu referinta la nevoile specifice şi în consultare cu colectivitatile locale, norme minime pentru protecţia utilizatorilor şi, dacã este cazul, conforme prescripţiilor instrumentelor internaţionale şi europene la care România a aderat, şi sa creeze mecanismul necesar de supraveghere a respectãrii acestor norme.
3.2.2. Punerea în practica a unui sistem de evaluare a performantei serviciilor
a) ameliorarea constanta a serviciilor comunitare de utilitãţi publice trebuie sa constituie o preocupare comuna a tuturor autoritãţilor administraţiei publice centrale. În acest context, autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie sa stimuleze şi sa însoţeascã crearea şi punerea în practica de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale a unor sisteme de evaluare a serviciilor comunitare de utilitãţi publice, care sa se sprijine pe indicatori uniformi, în funcţie de serviciu sau tipul serviciului. Totuşi, orice efort pentru a stabili sisteme de evaluare a performantei serviciilor trebuie sa fie urmãrit ţinându-se seama de competentele atribuite fiecãrui nivel de administraţie şi de principiul subsidiaritãţii.
b) realizarea unui acord între autoritatea centrala şi colectivitatile locale, care sa se bazeze pe o metodologie şi o serie de definiţii comune, fãrã acest acord nefiind posibila luarea de mãsuri comparabile în spaţiu şi timp. Pentru aceasta, este indispensabil ca mijloacele de analiza sa fie adaptate multiplelor servicii comunitare de utilitãţi publice şi sa fie suficient de suple pentru a tine seama de diferenţele considerabile care exista între colectivitatile locale şi de asemenea de contextul în care se situeaza.
c) autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie generalizeze implementarea în practica a sistemului de evaluare a serviciilor comunitare de utilitãţi publice locale. În funcţie de situaţia proprie fiecãrei comunitãţi, o asemenea generalizare ar putea sa rezulte din adeziunea spontana a colectivitãţilor locale şi dintr-un pachet de mãsuri stimulatoare şi constrangatoare. Adeziunea spontana este preferabila şi mai uşor de obţinut dacã colectivitatile locale sunt consultate la definirea şi stabilirea metodologiei pe care urmeazã sa o aplice şi dacã aceasta metodologie permite o punere în practica în etape, astfel încât fiecare colectivitate sa poatã sa se angajeze în proces alegandu-şi punctul de plecare.
d) aplicarea sistemului trebuie sa fie constanta în timp şi informaţia despre rezultatele evaluãrii trebuie sa fie continua, corecta şi completa.
e) evaluarea performantei nu trebuie sa fie folositã în scopuri politice: a arata, în funcţie de interesele politice ale momentului, numai rezultatele bune sau numai pe cele slabe ale colectivitãţilor locale, constituie o folosire inselatoare a informatiei.
3.2.3. Stabilirea unei politici naţionale de informare şi consultare a partenerilor sociali
a) autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie sa punã în practica o politica de informare la nivel naţional care ar trebui sa urmãreascã un dublu obiectiv: sa permitã cetãţenilor, în general, şi utilizatorilor, în particular, accesul la informaţiile esenţiale privind serviciile comunitare de utilitãţi publice (obiective, resurse financiare, rezultate, etc.) şi sa promoveze schimburile de experienta între autoritãţile administraţiei publice locale şi regionale care au adoptat un sistem de evaluare.
b) autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie sa asigure publicarea în fiecare an, la nivel naţional, a informaţiilor disponibile privind serviciile furnizate de autoritãţile administraţiei publice locale, într-o forma care sa poatã fi inteleasa de marele public; este necesarã asigurarea publicitãţii experientelor inovatoare şi a rezultatelor cele mai semnificative prin publicaţii şi rapoarte difuzate pe lângã diferitele colectivitãţi, disponibile pentru public.
3.2.4. Mãsuri de stimulare a dezvoltãrii serviciilor şi a infrastructurii aferente acestora
a) trebuie întreprinse studii şi analize periodice privind servicii comunitare de utilitãţi publice, nu numai pentru a urmãri mai bine activitãţile locale, dar şi pentru a stimula punerea la punct a unor metode şi instrumente comune şi pentru a favoriza cunoaşterea şi rãspândirea bunelor practici.
b) autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie sa organizeze seminarii naţionale pentru alesii locali şi regionali şi pentru functionarii din aparatul administraţiilor locale, chiar adevãrate cicluri de formare, pentru a favoriza evoluţia mentalitatilor şi pregãtirea terenului pentru introducerea unui sistem de evaluare sau pentru dezvoltarea pregãtirii profesionale a acestora.
c) autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie sa conditioneze nivelul sprijinului financiar al statului pentru anumite cheltuieli, în special cheltuielile pentru echipamente aferente serviciile comunitare de utilitãţi publice, de existenta unui sistem de evaluare a performantelor, respectiv de obţinerea anumitor rezultate care trebuie mãsurate prin acest sistem.
3.2.5. Funcţionarea structurilor de suport specifice
a) autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie sa ofere fiecãrei colectivitãţi care doreşte, oricare ar fi resursele sale umane şi financiare, posibilitatea evoluţiei gestiunii serviciilor sale. În consecinta, autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie sa incerce sa facã fata dificultãţilor tehnice şi financiare intalnite de colectivitatile locale şi regionale în punerea în practica a sistemelor de evaluare.
b) autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie sa facã o analiza a nevoilor colectivitãţilor care doresc sa introducã un sistem de evaluare a performantei cu privire la dotarea tehnico-materialã, la personal, la situaţia economico-financiarã şi la costuri. Asemenea auditari trebuie încredinţate funcţionarilor specializaţi din administraţia publica centrala, cabinetelor de consultanţa specializate sau ar putea fi efectuate de colectivitatile în cauza, cu asistenta acestora.
c) colectarea şi exploatarea datelor statistice sau a altor date, în vederea evaluãrii performantei, pot cere folosirea unor resurse de care colectivitatile interesate nu dispun, sau pe care nu sunt în mãsura sa le deblocheze cu rapiditatea cerutã. Autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie sa stabileascã un sistem de colectare a informatiei care sa cuprindã centre naţionale şi regionale de gestiune a datelor şi care, în colaborare cu alte autoritãţile publice interesate, sunt însãrcinate cu prelucrarea datelor privind serviciile comunitare de utilitãţi publice şi indicatorii de performanta ai acestora. Autoritãţile administraţiei publice centrale pot sa susţinã financiar initiativele luate în acest sens de colectivitatile locale şi regionale.
3.2.6. Stabilirea liniilor directoare şi a cadrului de referinta la nivel naţional
a) în anumite cazuri, în special pentru a asigura gradul de armonizare necesar pentru reusita sistemului de evaluare, autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie sa adopte şi sa defineascã, cu consultarea colectivitatile locale, o politica nationala de evaluare a performantei serviciilor comunitare de utilitãţi publice, inclusiv un ansamblu de principii directoare indicând modalitatea în care sectorul serviciilor comunitare de utilitãţi publice trebuie sa integreze şi sa utilizeze sistemul de evaluare a performantei. Cadrul de referinta astfel definit trebuie sa nu fie constrangator şi sa lase o perioada rezonabila de adaptare colectivitãţilor a cãror situaţie nu permite punerea în practica imediata a sistemului adoptat.
b) o politica nationala de evaluare a performantei serviciilor comunitare de utilitãţi publice locale trebuie sa cuprindã elementele urmãtoare:
- un sistem de strangere şi prelucrare a informaţiilor transparent care sa favorizeze utilizarea unei contabilitati separate pentru fiecare serviciu comunal de utilitãţi publice, local sau regional, în scopul asigurãrii unei evaluãri adecvate a costurilor;
- indicatori standardizati (de ex.: productivitatea, calitatea prestaţiei, eficacitatea, nivelul de satisfactie al utilizatorilor etc.) pentru fiecare serviciu comunal de utilitãţi publice sau pentru fiecare tip de serviciu, pe care colectivitatile locale pot sa-i utilizeze pentru a determina propria performanta în furnizarea/prestarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice.
c) când mãsurile luate la nivel naţional creeazã obligaţii în sarcina colectivitãţilor locale sau regionale, autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie sa le aducã tot sprijinul lor, adoptând mãsurile cerute, inclusiv financiare, şi creând structurile potrivite.
3.2.7. Concesiunea serviciilor comunitare de utilitãţi publice cãtre sectorul privat
a) autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie sa adopte un cadru juridic care sa lase colectivitãţilor locale posibilitatea de a alege concesiunea gestiunii serviciilor comunitare de utilitãţi publice cãtre sectorul privat atunci când aceasta soluţie oferã avantaje pentru utilizatori. Regulile de pe pieţele publice privind achiziţiile de bunuri şi servicii trebuie aplicate de cãtre colectivitatile locale şi în cazul gestiunii delegate a serviciului prin intermediul sectorului privat.
b) atunci când protecţia cetãţenilor o cere şi în special pentru serviciile importante, dispoziţiile de baza privind (i) condiţiile pe care operatorii privati trebuie sa le satisfacã atunci când oferã servicii comunitare de utilitãţi publice şi (ii) controlul pe care autoritãţile administraţiei publice centrale sau locale îl exercita pentru a garanta respectul acestor condiţii trebuie fixat prin legislaţie.
c) autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie sa pregãteascã ghiduri, manuale şi modele de contracte pentru a ajuta colectivitatile locale care decid sa concesioneze servicii comunitare de utilitãţi publice şi pentru a asigura un serviciu de consultanţa tehnica pentru autoritãţile administraţiei publice locale care cer acest lucru.
d) autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie sa stimuleze şi sa ajute colectivitatile locale şi asociaţiile lor la punerea în practica a modulelor de formare specifica pentru personalul şi alesii lor, cu privire la gestiunea şi finanţarea serviciilor şi la relaţiile autoritãţilor administraţiei publice locale cu operatorii privati.
În asociere cu autoritãţile administraţiei publice locale şi asociaţiile lor, autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie sa defineascã, la nivel naţional, un sistem unitar şi performant de evaluare şi de comparare a performantelor operatorilor privati furnizori/prestatori de servicii comunitare de utilitãţi publice.
3.2.8. Cooperarea intercomunitara
a) Autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa aibã libertatea de a se asocia între ele. Formele de cooperare permise de lege trebuie sa fie suficient de flexibile pentru ca colectivitatile interesate sa le poatã adapta nevoilor lor specifice şi obiective lor, cu condiţia ca acestea sa reflecte efectiv interesul comun şi ca acesta sa fie definit de consiliile locale sau judeţene, dupã caz.
b) Structurile de cooperare intercomunitara (asociaţiile de dezvoltare comunitara) trebuie sa rãmânã supuse principiilor serviciului public, adicã:
- principiul schimbãrii sau a adaptabilitatii (prestaţiile sunt adaptate permanent nevoilor şi evolueaza în cantitate şi în calitate);
- principiul egalitãţii (accesibilitati egale) utilizatorilor (utilizatorii sunt plasati pe o poziţie egala, fãrã discriminãri sau avantaje speciale);
- principiul continuitãţii (activitatea se desfãşoarã într-o maniera regulatã şi continua).
3.2.9. Alte forme de cooperare
a) autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie sa consulte autoritãţile administraţiei publice locale şi/sau structurile asociative ale acestora în toate etapele elaborãrii, punerii în practica şi evaluãrii serviciilor pe care acestea le furnizeazã în mod direct şi sa ajute, în mãsura posibilului, colectivitatile locale în punerea în practica a propriilor lor proiecte şi servicii.
b) autoritãţile administraţiei publice centrale trebuie sa foloseascã În totalitate diferitele forme de cooperare internationala disponibile în scopul de a face schimb de experienta şi de a identifica bunele practici, în special în domenii în care exista în general mai putina experienta, asa cum este evaluarea nevoilor, a riscurilor, evaluarea performantelor serviciilor şi a impactului prestaţiilor.
c) cadrul legislativ al participãrii sectorului privat la gestiunea (furnizarea/prestarea) serviciilor comunitare de utilitãţi publice locale, cu orientare comercialã sau non-comercialã, trebuie sa faciliteze parteneriatul public-privat şi formele moderne de contracte publice şi trebuie sa permitã dezvoltarea cooperãrii, inclusiv utilizând facilitãţile oferite de domeniul tehnologiilor informatiei.
3.3. Liniile directoare adresate autoritãţilor administraţiei publice locale
Aceste linii directoare sunt destinate autoritãţilor administraţiei publice locale, în mãsura în care acestea sunt responsabile cu înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea, evaluarea şi controlul serviciilor comunitare de utilitãţi publice, precum şi cu adoptarea şi definirea normelor locale privind aceste servicii.
3.3.1. Servicii adaptate nevoilor
a) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa organizeze serviciile a cãror responsabilitate şi-o asuma astfel încât sa rãspundã într-o maniera eficace nevoilor populaţiei care trãieşte în teritoriul administrat, ţinând seama de necesitatea de a ameliora continuu calitatea serviciilor lor publice pentru a tine pasul cu evoluţia cererilor sociale, a prioritatilor politice generale, a exigenţelor unei bune gestiuni economice şi a evolutiilor tehnologice.
b) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa vizeze asigurarea egalitãţii între utilizatori serviciilor comunitare de utilitãţi publice, ceea ce ar putea necesita, dacã este cazul, ca acestora sa le fie aplicat un tratament diferenţiat (tarife, ajutoare, condiţii de acces etc.) pentru a tine seama de situaţiile obiective diferite în care se gãsesc aceşti utilizatori sau candidaţii la utilizarea serviciului.
c) operatorii serviciilor comunitare de utilitãţi publice trebuie sa respecte principiile de neutralitate şi de non-discriminare în ceea ce îi priveşte pe utilizatorii, liberitatea de opinie a acestora şi ansamblul libertãţilor publice.
d) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa incerce sa amelioreze accesibilitatea serviciilor prin:
- o mai buna apropiere geograficã, implicând o optimizare a organizãrii birourilor şi serviciilor administrative;
- formalitãţi simplificate şi un timp redus de acces la serviciul public;
- orare de acces compatibile cu programul cotidian al locuitorilor;
- costuri de acces reduse, în special pentru categoriile cele mai defavorizate;
- o mai buna administrare a cazurilor speciale (handicapati, persoane defavorizate).
e) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa organizeze serviciile comunitare de utilitãţi publice, în special cele de natura comercialã sau industriala, astfet încât sa asigure utilizatorilor, de câte ori pare adecvat, posibilitatea de a opta între mai multe prestaţii, chiar între mai mulţi furnizori, pentru a evita ca o situaţie de monopol sau statutul public al serviciilor sa antreneze dificultãţi în relaţiile cu utilizatorii.
3.3.2. Informaţie şi publicitate
a) autoritãţile administraţiei publice locale şi operatorii serviciilor comunitare de utilitãţi publice trebuie sa organizeze modul de a comunica cu utilizatorii astfel încât sa asigure tuturor persoanelor interesate o cunoaştere adecvatã a drepturilor lor şi a prestaţiilor pe care pot sa le obţinã ca şi a regulilor aplicabile şi astfel încât sa constituie un mijloc de a face sa progreseze calitatea serviciului intensificand raporturile pe care le întreţine cu mediul sau. În acest scop, trebuie definitã şi implementata o adevarata politica de informare, în conformitate cu dreptul la informare recunoscut utilizatorilor;
b) pentru toate marile proiecte utilizatorii trebuie sa primeascã informaţii circustantiale şi preliminare. Trebuie sa se ofere posibilitatea ca utilizatorii sa participe la procesul de luare a deciziilor.
3.3.3. Simplificare administrativã
a) înfiinţarea, organizarea şi conducerea serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi specializarea structurilor administraţiei publice locale trebuie fãcute în funcţie de nevoile cetãţenilor mai curând decât în funcţie de nevoile administrative, astfel încât sa se evite blocarea fluxului documentelor, procedurile artificiale sau puţin transparente pentru utilizator, sa se creeze ghisee unice şi/sau birouri mobile etc.
3.3.4. Modul de tratare a petitiilor utilizatorilor
a) rezolvarea reclamatiilor utilizatorilor trebuie sa fie o activitate normalã a oricãrui operator, indiferent de forma de gestiune şi trebuie conceputã şi organizatã în consecinta. Aceasta activitate trebui sa includã doua aspecte: (i) soluţionarea rapida a problemelor ridicate şi (ii) remedierea în profunzime a cauzelor, când cererea este fondatã.
b) procedurile de primire a reclamatiilor trebuie sa fie simple, uşor de asimilat şi de folosit de cãtre utilizatori; de asemenea, trebuie aduse pe larg la cunostinta acestora şi organizate pentru a permite o rezolvare rapida.
3.3.5. Participarea utilizatorilor la gestimea serviciilor comunitare de utilitãţi publice
a) utilizatorii trebuie sa dispunã de multiple canale pentru a-şi exprima cererile şi a-şi face cunoscute criticile privind serviciile comunitare de utilitãţi publice prin: alegerea consilierilor locali şi a primarului, dreptul de petiţie şi reclamaţie, dreptul de a asista la reuniunile deliberative ale consiliului local/judeţean, participare la referendumuri şi eventual la alte iniţiative populare etc.
b) utilizatorii serviciilor comunitare de utilitãţi publice, în calitate de beneficiari / consumatori, trebuie sa fie respectati şi satisfacuti. Aceştia trebui sa fie luati în considerare şi ascultaţi, atât în calitatea lor de utilizatori, cat şi în calitatea lor de alegatori sau cetãţeni şi trebui sa poatã sa influenteze în mod direct furnizarea / prestarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice, indiferent de forma de gestiune adoptatã de autoritãţile administraţiei publice locale.
c) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa incurajeze initiativele private şi societatea civilã care pot sa contribuie, în legatura sau în complementaritate cu serviciile lor publice, la satisfacerea nevoilor colective ale locuitorilor. Autoritãţile administraţiei publice locale nu trebuie sa vada aceste iniţiative ca o concurenta ce trebuie franata ci, din contra, sa contribuie la inflorirea lor pentru ca ele reprezintã o resursa naturala de o valoare adesea foarte apreciabila, care nu s-ar putea gãsi în bugetul local şi constituie o manifestare remarcabila de spirit civic şi solidaritate.
3.4. Furnizarea/prestarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice
3.4.1. Gestiunea serviciilor
a) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa asigure punerea în practica a unei gestiuni eficace, performanţe şi durabile, orientata asupra rezultatelor. O evaluare periodicã şi publica a performantei operatorilor este un instrument puternic în ameliorarea gestiunii acestora. Pentru a face posibila o asemenea evaluare, este necesar sa se stabileascã sisteme adecvate de informare şi culegere a datelor privind serviciile furnizate/prestate şi nevoile populaţiei şi sa se asigure un schimb de informaţii pertinente între diferitele autoritãţi implicate.
b) o gestiune eficace, orientata asupra rezultatelor, cere o reexaminare periodicã a serviciilor, pe baza urmãtoarelor principii:
- punerea în dezbatere a: de ce, cum şi de cãtre cine este furnizat / prestat un serviciu;
- asigurarea comparatiei cu performanta altora, cu ajutorul unei game de indicatori pertinenţi, luând în considerare atât opiniile utilizatorilor serviciilor cat şi ale furnizorilor potenţiali;
- consultarea contribuabililor locali, a utilizatorilor serviciilor, a partenerilor şi a celei mai largi comunitãţi de afaceri pentru a stabili noi obiective şi criterii de performanta;
- utilizarea unei competitii echitabile şi deschise, de fiecare data când acest lucru este posibil, ca mijloc de a asigura eficienta şi eficacitatea serviciilor.
c) serviciile comunitare de utilitãţi publice trebuie adaptate, în fiecare caz, la formele de gestiune şi la modul de finanţare care asigura cea mai buna sinteza între toate interesele legitime ale utilizatorilor şi care oferã cel mai bun raport cost / avantaje. Pentru aceasta ele trebuie sa ţinã cont de efectele directe ca şi de efectele induse de activitatea furnizatã /prestatã în ceea ce priveşte solidaritatea socialã, protecţia mediului şi amenajarea teritoriutui.
3.4.2. Finanţarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice
a) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa asigure operatorului, public sau privat, resurse suficient de stabile şi durabile pentru a-i permite sa-şi ia angajamente şi sa-şi îndeplineascã misiunea la timp.
b) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa asigure un just echilibru între participarea beneficiarilor la finanţarea serviciilor prin tarif şi finanţarea prin impozite şi taxe, adicã între principiul responsabilitãţii şi responsabilizarii individuale şi principiul solidaritãţii. Aceste principii nu sunt conflictuale; ponderea unuia sau a altuia trebuie sa varieze în funcţie de circumstanţe şi în vederea atingerii rezultatelor preconizate.
c) în mãsura posibilului, autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa punã la contribuţie pe toţi care beneficiazã direct sau indirect de efectele pozitive ale serviciilor
d) serviciile comunitare de utilitãţi publice trebuie sa beneficieze de un mod de finanţare bine adaptat particularitatilor acestora, ratiunilor economice şi exigenţelor sociale. Dupã circumstanţe, care pot varia funcţie de tipul serviciului, de loc, de modalitatea de gestiune, sunt posibile diferite tipuri de finanţare a serviciilor pe baza principiului "beneficiarul plãteşte": prin tarif, prin impozit, prin taxe speciale de tipul "poluatorul plãteşte" prin subvenţii sau prin combinatii ale acestora.
3.4.3. Modernizare şi inovare
a) operatorii serviciilor comunitare de utilitãţi publice trebuie sa participe la modernizarea gestiunii serviciilor publice. Ei trebuie sa se adapteze nevoilor schimbatoare ale populaţiei şi sa promoveze tehnologiile şi tehnicile noi atunci când acestea favorizeazã progresul şi permit ameliorarea satisfacerii nevoilor utilizatorilor.
3.5. Gestiunea performantei
3.5.1. Principiile evaluãrii performantei
a) evaluarea performantei trebuie sa devinã criteriul principal în baza cãruia se iau decizii privind opţiunile politice, în special atunci când se iau decizii privind sistemul de gestiune a serviciilor comunitare de utilitãţi publice, deoarece aceasta este un mijloc:
- de a ameliora serviciile comunitare de utilitãţi publice, de corelare a rezultatele cu nevoile, de evaluare a impactului şi a raportului calitate-preţ;
- de a îmbunãtãţi controlul autoritãţilor administraţiei publice locale asupra utilizãrii resurselor publice;
- de a asigura utilizatorilor o informare adecvatã privind serviciile;
- de a garanta o mai mare transparenta a acţiunii publice;
- de a întãri participarea cetãţenilor la stabilirea strategiilor locale şi la luarea deciziilor privind organizarea şi funcţionarea serviciilor care trebuie furnizate / prestate.
b) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa evalueze performanta serviciilor prin intermediul indicatorilor de performanta. Scopul final vizat nu trebuie sa fie judecarea unei situaţii, ci ameliorarea serviciului examinat (în termeni de eficacitate, de eficienta şi de economie), dar şi satisfacerea cerinţelor utilizatorilor.
c) controalele politice şi administrative trebuie sa se concentreze asupra fixãrii obiectivelor şi evaluãrii rezultatelor, lãsând în acelaşi timp o libertate de acţiune şi o responsabilitate suficiente pentru operatorii serviciilor comunitare de utilitãţi publice. Aceste controale trebuie sa vizeze nu numai prevenirea sau sancţionarea neregularitãţilor, dar şi sa asigure îmbunãtãţirea calitãţii prestaţiilor, punând accentul pe coerenta între obiectivele fixate şi rezultatele obţinute, pe evaluarea rezultatelor şi pe mãsurile de corectie necesare.
d) prin competenta lor tehnica, diversele organe de control, specializate sau generale (autoritãţi statale, jurisdicţii, corpuri de inspecţie etc), trebuie sa fie considerate ca garanţi şi ajutoare preţioase pentru utilizatori atunci când se constata insuficientele serviciilor publice. Rezultatul investigatiilor lor trebuie sa fie comunicat autoritãţilor responsabile care exercita coordonarea şi supraveghere serviciului în cauza şi trebuie sa facã obiectul unei informãri adecvate a utilizatorilor.
3.5.2. Punerea în practica a sistemului de evaluare
a) autoritãţile administraţiei publice locale şi regionale trebuie sa facã eforturi pentru a planifica - în baza orientarilor fixate la nivel naţional - punerea în practica, în etape, a unui sistem de evaluare a performantei serviciilor. În acest scop, ele trebuie sa se sprijine pe experientele acumulate deja în ţãrile Uniunii Europene.
b) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa îşi exercite competentele privind evaluarea performantelor fie direct (prin personal propriu, specializat), fie indirect (prin recursul la auditori de gestiune independenţi) şi sa se asigure ca persoanele însãrcinate cu evaluarea nu sunt susceptibile a fi influentate de furnizorii/prestatorii serviciilor.
c) pentru colectarea şi prelucrarea datelor statistice, sau a altor date privind serviciile comunitare de utilitãţi publice, autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa participe activ la sistemul de colectare a informatiei şi sa furnizeze centrelor de gestiune create la nivel naţional sau regional toate datele şi indicatorii de care dispun.
d) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa coopereze, sa facã schimb de informaţii şi experienţe proprii în vederea generalizarii bunelor practici şi a unui cadru de auto-evaluare.
3.5.3. Ameliorarea gestiunii serviciilor comunitare de utilitãţi publice locale
a) criteriile utilizate în evaluarea performantei trebuie sa fie cuantificabile, precise, fiabile, chiar şi atunci când situaţia evolueaza, sa fie cunoscute dinainte fãrã sa genereze mecanisme de adaptare perverse.
b) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa organizeze sisteme de analiza comparativa pentru a fi utilizate permanent de cãtre cei care iau decizii şi de cãtre personalul însãrcinat cu monitorizarea indicatorilor de performanta, schimbãrilor şi rezultatelor diferitelor politici dar şi pentru a permite comparatia cu rezultatele obţinute de alte servicii similare. Sistemele de analiza comparativa şi rezultatele monitorizarii trebuie sa fie publicate şi accesibile tuturor utilizatorilor, prin diverse mijloace de difuzare în masa.

3.6. Concesiunea serviciului public cãtre sectorul privat

3.6.1. Decizia de concesiune
a) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa ia decizia de a concesiona un serviciu comunal de utilitãţi publice având în vedere numai interesul comunitãţii şi pe baza de date clare şi fiabile şi în special în funcţie de raportul calitate/preţ; concesionarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice se face, de regula, prin licitaţie publica deschisã şi are drept scop selectarea acelui operator capabil sa îndeplineascã serviciul încredinţat la indicatorii de performanta solicitati prin caietul de sarcini şi la cele mai mici preţuri. În cazul în care încredinţarea serviciului se face prin alte proceduri de concesionare prevãzute în <>Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt aplicabile prevederile Regulamentului Consiliului Concurentei privind ajutorul de stat sub forma compensãrilor acordate anumitor întreprinderi cãrora le-a fost încredinţatã prestarea serviciilor de interes economic general;
b) autoritãţile administraţiei publice locale nu trebuie sa concesioneze competentele care implica o utilizare importanta a puterii publice; concesiunea serviciului nu trebuie sa punã în pericol drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor, garanţiile legale şi alte exigente ale unei bune guvernari (de ex. dreptul cetãţenilor de a fi ascultaţi în chestiunile care îi privesc, necesitatea de a justifica deciziile şi dreptul de recurs).
c) în caz de concesiune a serviciului public, autoritatea concedenta trebuie sa pãstreze responsabilitatea politica şi juridicã. Este bine sa se stabileascã mecanisme performanţe de evaluare, cuantificare, de monitorizare şi control a contractului de concesionare şi a rezultatelor activitãţilor încredinţate operatorului privat însãrcinat cu furnizarea/prestarea serviciului. Costul financiar pentru autoritatea publica concedenta şi condiţiile de acordare a oricãrei contribuţii financiare publice trebuie sa fie definite în prealabil în vederea evitãrii conferirii unui avantaj economic operatorului. Contribuţiile financiare publice sub forma compensãrilor nu trebuie sa depãşeascã suma necesarã acoperirii totale sau parţiale a costurilor înregistrate de operatorul privat sau public, luându-se în considerare veniturile relevante, precum şi un profit rezonabil.
3.6.2. Clauze contractuale
a) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa defineascã în mod clar, în caietele de sarcini, obiectivele concesiunii, în termeni cantitativi şi calitativi şi sa asigure, în contractul de delegare a gestiunii, o partajare clara a riscurilor şi responsabilitãţilor, o structura de finanţare clara, precum şi proceduri stricte de informare şi de evaluare a rezultatelor.
b) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa defineascã durata contractelor de concesiune a serviciului ţinând seama de nevoia operatorului de a-şi dezvolta politicile şi de a-şi amortiza investiţiile, dar şi de necesitatea de a stimula operatorul sa-şi amelioreze performanţele pentru a obţine reînnoirea contractului; ca regula generalã, o durata de la zece la doua zeci de ani ar trebui sa rãspundã exigenţelor.
c) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa asigure responsabilizarea operatorilor privati, asociindu-i, prin clauze contractuale şi structura de finanţare a serviciilor, diferitelor tipuri de risc: investitional, industrial (costurile) şi comercial (încasãrile).
3.6.3. Finanţarea serviciilor în cazul gestiunii delegate
a) autoritãţile administraţiei publice locale nu trebuie sa utilizeze transferurile de fonduri publice cãtre operator pentru a compensa rezultatele unei proaste gestiuni, ci pentru:
- a împãrţi costurile între beneficiarii direcţi şi indirecti;
- a acţiona în beneficiul persoanelor defavorizate;
- a incuraja serviciile cele mai puţin dãunãtoare pentru mediu;
- a asigura o dezvoltare durabila, a face oraşul mai atractiv pentru habitat şi pentru întreprinderi.
b) dupã fixarea partii din costuri care trebuie sa fie acoperitã din resurse publice, autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa finanteze aceasta parte cu prioritate prin compensãri pentru constrangerile specifice serviciului public (de ex. compensaţie pentru zonele indepartate, pentru tarifele reduse etc.)
c) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa identifice în mod clar subvenţiile implicite (de ex. alocaţii de la bugetul local, diminuarea fiscalitatii, etc.), sa le consolideze în orice analiza de gestiune şi sa le acorde în urma unei alegeri clare şi fãcute în deplina cunostinta de cauza.
d) orice forma de transfer de fonduri publice cãtre operatorii privati din sfera serviciilor comunitare de utilitãţi publice trebuie sa fie facuta pe baza unui contrat, stipuland ex-ante condiţiile de acordare, obiectivele de atins şi modalitãţile de calcul ale sumei ce trebuie transferata.
e) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa îşi organizeze evidenta relaţiilor financiare care au loc între ele şi operatorii de servicii comunitare de utilitãţi publice, precum şi evidenta sumelor acordate pentru fiecare operator în parte.

3.7. Cooperarea

3.7.1. Cooperarea cu sectorul privat
a) participarea sectorului privat, cu orientare comercialã sau non-comercialã, în furnizarea/prestarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice este de o mare valoare şi trebuie sa fie incurajata. Aceasta nu înseamnã ca autoritãţile administraţiei publice locale sa evite responsabilitãţile ce le revin fata de cetãţeni, ci sa dea forţelor vii ale societãţii civile locul ce le aparţine şi posibilitatea de a se implica.
b) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa incerce sa se asocieze cu ONG-urile şi cu ceilalţi actori din sectorul privat lucrativ şi non-lucrativ în definirea politicilor şi strategiilor serviciilor, sa utilizeze energia acestora în gestiunea şi urmãrirea activitãţilor, sa utilizeze informaţiile pe care aceştia le deţin şi sa punã la dispoziţia acestora o parte din informaţiile deţinute de administraţie, sa participe la finanţarea activitãţilor acestora etc.
c) formele de parteneriat între autoritatea localã responsabilã şi operatorii privati trebuie sa fie complementare serviciilor oferite de operatorii direct subordonaţi autoritãţii administraţiei publice locale. Autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa aibe posibilitatea de a utiliza gestiunea delegatã. În alegerea între gestiunea directa (publica) şi gestiunea delegatã (privatã), decidentii trebuie sa urmãreascã un echilibru just între binele public şi cel mai bun raport calitate/preţ.
3.7.2. Cooperarea intercomunitara
a) autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa foloseascã formele de cooperare intercomunitare existente, în special în cazul în care cooperarea între colectivitãţi constituie condiţia necesarã pentru furnizarea eficace a unui serviciu, de exemplu atunci când mãrimea unei colectivitãţi şi/sau capacitatea sa financiarã sunt limitate în raport cu dimensiunile şi costul serviciului în cauza.
b) în majoritatea domeniilor, trebuie ca structurile de cooperare intercomunitare sa atinga o masa critica, aceea care permite sinergii şi economii de fonduri, dar trebuie şi sa se asigure pãstrarea contactului între aceste structuri şi fiecare din asociaţii sãi şi chiar fiecare din beneficiarii sãi. Aceasta masa critica poate sa varieze în funcţie de situaţii concrete (în special tipul de serviciu, situaţia geograficã şi demograficã, situaţia infrastructurii tehnico-edilitare etc.).
c) cu ocazia creãrii unei asociaţii intercomunitare, viitorii asociaţi trebuie sa stabileascã un plan financiar în care sa fie justificatã suma capitalului social.
d) finanţarea structurilor de cooperare intercomunitara trebui sa aibã un anumit grad de stabilitate şi sa fie în general asigurata prin capitalul propriu, prin preţuri şi tarife plãtite de utilizatorii serviciilor, prin cotizarile anuale ale asociaţilor şi prin recurgerea la împrumut şi la diversele subvenţii.

4. FUNDAMENTAREA STRATEGIEI PRIVIND ACCELERAREA DEZVOLTÃRII SERVICIILOR COMUNITARE DE UTILITÃŢI PUBLICE

Pentru fundamentarea strategiei privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi pentru asigurarea unei dezvoltãri durabile a sectorului serviciilor comunitare de utilitãţi publice s-au avut în vedere urmãtoarele:
a) asigurarea universalitatii, continuitãţii, adaptabilitatii, transparenţei şi accesului nediscriminatoriu al populaţiei la serviciile comunitare de utilitãţi publice de interes vital (principiul serviciului public);
b) aplicarea principiilor economiei de piata în sectorul serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
c) respectarea standardelor naţionale şi ale UE privind serviciile comunitare de utilitãţi publice şi a angajamentelor României privind implementarea acquis-ului comunitar, luate în vederea aderãrii;
d) menţinerea unui balante echitabile între veniturile populaţiei şi tarifele pentru serviciile comunitare de utilitãţi publice (principiul suportabilitatii);
e) realizarea managementului integrat al serviciilor comunitare de utilitãţi publice care asigura coordonarea între autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale cu atribuţii şi responsabilitãţi privind realizarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi planificarea echilibrata a resurselor financiare în funcţie de prioritati;
f) asistarea autoritãţilor administraţiei publice locale cu privire la înfiinţarea, organizarea şi gestionarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
g) elaborarea studiilor de prognoza în vederea reducerii costurilor şi creşterii eficientei serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
h) armonizarea reglementãrilor interne cu prevederile legislaţiei UE aplicabile serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
i) rãspândirea informaţiilor de interes public în scopul asigurãrii unui management performant al serviciilor comunitare de utilitãţi publice la nivelul autoritãţilor administraţiei publice locale, operatorilor şi utilizatorilor/beneficiarilor;
j) facilitarea participãrii societãţii civile la luarea deciziilor privind sectorul serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
k) implicarea activa a sectorului privat în finanţarea, realizarea şi exploatarea/operarea serviciilor;
l) coordonarea iniţiativelor colectivitãţilor locale şi asocierea intercomunitara;
m) promovarea dezvoltãrii integrate a serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi monitorizarea planurilor de implementare pe baza participãrii tuturor pãrţilor implicate;
n) atingerea şi garantarea stabilitatii instituţionale şi financiare a colectivitãţilor locale.
Strategia:
Strategia nationala privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice este fundamentatã pe trei piloni:
a) Pilonul 1: Crearea unui cadru institutional durabil
Pentru implementarea prezentei strategii, Ministerul Administraţiei şi Internelor, în calitate de autoritate centrala în sfera serviciilor comunitare de utilitãţi publice, va crea cadrul institutional adecvat prin înfiinţarea a doua structuri: "Comitetul interministerial pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice" şi "Unitatea centrala pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice".
b) Pilonul 2: Reorientarea politicii de tarifare şi finanţare a activitãţilor operationale şi a investiţiilor aferente serviciilor comunitare de utilitãţi publice.
Pentru aceasta este necesarã redefinirea politicilor ce privesc: stabilirea, ajustarea, modificarea şi aprobarea preţurilor şi tarifelor; acordarea subvenţiilor; delegarea gestiunii serviciilor; licentierea operatorilor; accesul la resursele de finanţare a investiţiilor; prioritizarea şi planificarea multianuala a proiectelor.
c) Pilonul 3: Creşterea capacitãţii de absorbţie a fondurilor de investiţii în anii urmãtori trebuie sa se implementeze programe de investiţii privind modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare a unitãţilor administrativ-teritoriale, ceea ce reclama îmbunãtãţirea semnificativã a capacitãţii de absorbţie a fondurilor de investiţii la toate nivelele: pregãtirea proiectelor, implementarea/execuţia proiectelor şi operarea/furnizarea serviciilor dupã punerea în funcţiune a obiectivelor realizate.

5. PILONUL 1 - CREAREA CADRULUI INSTITUTIONAL DURABIL

5.1. Nivelul central

5.1.1. Autoritãţile responsabile
Responsabilitatea furnizarii/prestãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice revine autoritãţilor administraţiei publice locale.
La nivel naţional, responsabilitatea elaborãrii Strategiei naţionale privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice, precum şi monitorizarea şi evaluarea implementarii acesteia revine Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Alte autoritãţi ale administraţiei centrale cu responsabilitãţi în zona serviciilor comunitare de utilitãţi publice sunt:
a) Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor: pentru problemele privind conservarea şi protecţia mediului;
b) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului: pentru probleme privind infrastructura;
c) Ministerul Economiei şi Comerţului: pentru politica în domeniul energetic;
d) Ministerul Finanţelor Publice: pentru problemele legate de finanţarea programelor de investiţii publice de interes local;
e) Ministerul Integrãrii Europene: pentru probleme privind cofinantarea programelor de investiţii din fonduri comunitare;
f) Ministerul Sãnãtãţii: pentru probleme privind protecţia stãrii de sãnãtate a populaţiei;
g) Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei: pentru probleme privind politica în domeniul ajutoarelor sociale;
h) Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale: pentru probleme privind cooperarea în domeniul dezvoltãrii rurale;
i) Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodãrie Comunalã - ANRSC: pentru probleme privind reglementarea domeniului serviciilor comunitare de utilitãţi publice - avizarea preţurilor şi tarifelor, acordarea licenţelor, monitorizarea şi controlul indicatorilor de performanta şi implementarea legislaţiei specifice serviciilor.
5.1.2. Comitetul interministerial pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice
Strategia:
La nivel naţional, se va infiinta Comitetul interministerial pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice care va fi format din reprezentanţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor, Ministerul Economiei şi Comerţului, Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Ministerul Integrãrii Europene, Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, Ministerului Sãnãtãţii şi ai Autoritãţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitãţi Publice.
Comitetul interministerial pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice, denumit în continuare Comitet de monitorizare - CM, are ca atribuţie principala monitorizarea şi evaluarea implementarii Strategiei naţionale şi a strategiilor locale privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice adoptate la nivel local - comunal, orasenesc, municipal sau judeţean - precum şi evaluarea acţiunilor întreprinse pentru implementarea acquis-ului comunitar cu impact în domeniul serviciilor comunitare de utilitãţi publice, în conformitate cu angajamentele României în acest sens.
Activitatea de monitorizare are ca scop corelarea şi coordonarea politicilor publice cu impact asupra serviciilor comunitare de utilitãţi publice adoptate la nivelul autoritãţilor administraţiei publice centrale, evaluarea şi prioritizarea proiectelor de investiţii, identificarea surselor de finanţare şi planificarea fondurilor de investiţii, precum şi evaluarea şi adaptarea continua a politicilor şi strategiilor adoptate la nivel central şi local în vederea atingerii obiectivelor asumate de România prin semnarea Tratatului de aderare.
Comitetul de monitorizare asigura cadrul institutional de cooperare cu ministerele desemnate ca autoritãţi de management. În ceea ce priveşte evaluarea, planificarea, coordonarea şi alocarea asistenţei financiare nerambursabile necesare accelerarii dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice.
Comitetul de monitorizare va analiza rapoartele asupra activitãţilor desfãşurate de Unitatea centrala pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi de autoritãţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene şi va adopta, pentru fiecare tip de serviciu, mãsuri şi politici ce vor fi recomandate autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale responsabile.
Mãsura şi termen:
Comitetul de monitorizare va fi creat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în termen de maxim 30 de zile de la intrarea în vigoare a hotãrârii Guvernului pentru aprobarea prezentei strategii şi va cuprinde reprezentanţi la nivel de secretari de stat desemnaţi de ministerele şi instituţiile menţionate.
Prin acest ordin se va aproba componenta nominalã a comitetului şi regulamentul sau de organizare şi funcţionare.
5.1.3. Unitatea centrala pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice
Strategia:
Ministerul Administraţiei şi Internelor va infiinta, în cadrul Direcţiei Generale pentru Serviciile de Interes General şi Parteneriat cu Asociaţiile Aleşilor Locali, prin reorganizarea acesteia, o structura specializatã denumita Unitatea centrala pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice.
Unitatea centrala pentru monitorizarea serviciile comunitare de utilitãţi publice, denumita în continuare Unitatea centrala de monitorizare - UCM, coordoneazã şi monitorizeazã implementarea Strategiei naţionale de accelerare a dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice, a Planului multianual de dezvoltare a serviciilor comunitare de utilitãţi publice, precum şi a strategiilor şi a planurilor de implementare a acestora adoptate la nivel local, în conformitate cu angajamentele asumate pentru respectarea acquis-ului comunitar.
Unitatea centrala de monitorizare va avea urmãtoarele atribuţii şi competente principale:
a) urmãrirea îndeplinirii obiectivelor Strategiei naţionale;
b) urmãrirea întocmirii şi a adoptãrii strategiilor locale de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale;
c) urmãrirea modului în care sunt îndeplinite obiectivele strategiilor locale şi programele de implementare a acestora;
d) monitorizarea îndeplinirii angajamentelor asumate de Guvernul României pentru îndeplinirea acquis-ului comunitar cu impact în domeniul serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
e) raportarea datelor rezultate din procesul de monitorizare a îndeplinirii obiectivelor din planurile de implementare a directivelor Uniunii Europene cãtre MMGA.
Responsabilitatea principala a UCM va fi monitorizarea autoritãţilor administraţiei publice locale, comunitare, orãşeneşti, municipale sau judeţene în procesul de implementare, conform programului centralizat, a tuturor angajamentelor României incluse în planurile de implementare a acquis-ului comunitar şi în planurile de conformare.
UCM este subordonata secretarului de stat pentru comunitatile locale din cadrul Ministrului Administraţiei şi Internelor care este şi preşedintele Comitetului de monitorizare.
UCM prezintã rapoarte Comitetului de Monitorizare, periodic sau ori de câte ori i se solicita, şi are compartimente de monitorizare în fiecare judeţ, la nivelul instituţiei prefectului.


 
                       ┌─────────────────┐
                       │   Ministerul    │
                       │Administraţiei şi│
                       │    Internelor   │
                       └─────────────────┘
                                ↑
                                │
                                ↓
                       ┌────────────────────┐     ┌─────────────────┐
                       │Unitatea centrala de│←───
 │  Comitetul de   │
                       │monitorizare - UCM  │     │monitorizare - CM│
                       └────────────────────┘     └─────────────────┘
                                ↑
                                │
                 ┌──────────────┼──────────────────────────┐
                 │              │                          │
                 ↓              ↓                          ↓
       ┌──────────────────┐ ┌──────────────────┐     ┌──────────────────┐
       │Compartiment de   │ │Compartiment de   │     │Compartiment de   │

│(nivel prefectura)│ │(nivel prefectura)│ │(nivel prefectura)│


       └──────────────────┘ └──────────────────┘     └──────────────────┘
                ↑                   ↑                          ↑
                │                   │                          │
                ↓                   ↓                          ↓
        ┌────────────────┐  ┌────────────────┐        ┌────────────────┐
        │ Autoritãţi ale │  │ Autoritãţi ale │        │ Autoritãţi ale │

│ publice locale │ │ publice locale │ │ publice locale │


        └────────────────┘  └────────────────┘        └────────────────┘

Principalele responsabilitãţi ale Unitãţii centrale de monitorizare vor fi:
a) monitorizarea şi evaluarea implementarii Strategiei naţionale şi a strategiilor locale privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
b) prezentarea de rapoarte de activitate periodice Comitetului de monitorizare cu privire la stadiul realizãrii planurilor de implementare a Strategiei naţionale şi a strategiilor locale privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
c) organizarea în mod regulat a consultãrilor cu reprezentanţii altor ministere şi instituţii cum ar fi Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Integrãrii Europene, Delegaţia UE, reprezentanţii instituţiilor financiare internaţionale pentru a analiza stadiului şi progresul implementarii Strategiei naţionale şi a strategiilor locale privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice, fondurile alocate/disponibile în sectorul serviciilor comunitare de utilitãţi publice, precum şi mãsurile necesare pentru asigurarea acestora;
d) informarea entitatilor responsabile asupra nevoilor de resurse financiare pentru sectorul serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
e) ajustarea Strategiei naţionale privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice conform dezvoltarilor din sector, dar fãrã a schimba obiectivele importante (îndeplinirea tuturor angajamentelor incluse în planurile de implementare a acquis-ului comunitar);
f) asigurarea secretariatul tehnic al Comitetului de monitorizare.
Personalul Unitãţii centrale de monitorizare va fi selectat conform legii. Persoanele ce vor ocupa aceste poziţii trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele cerinţe din punct de vedere al pregãtirii profesionale:
a) sa aibã pregãtire tehnica şi o buna înţelegere a sectorului serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi a cerinţelor de conformitate cu normele tehnice din UE;
b) sa aibã pregãtire financiarã, experienta în modelarea financiarã şi o buna înţelegere a sectorului serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
c) sa aibã pregãtire juridicã, în special în materia legislaţiei serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi participãrii sectorului privat;
d) sa fie specializat în probleme instituţionale;
e) sa aibã abilitaţi bune de comunicare şi de operare a computerului;
f) o mare parte din personalul menţionat trebuie sa aibã cunoştinţe avansate de limba engleza, franceza sau alte limbi de circulaţie internationala;
Mãsura şi termen:
Ministerul Administraţiei şi Internelor va organiza, prin ordin al ministrului, Unitatea centrala de monitorizare în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a hotãrârii Guvernului pentru aprobarea prezentei Strategii naţionale.

5.2. Nivelul local

5.2.1. Autoritatite adiministratiei publice locale
Strategia:
Autoritãţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor, oraşelor municipiilor, municipiului Bucureşti şi judeţelor, dupã caz, au, în conformitate cu prevederile Legii serviciilor comunitare de utilitãţi publice, obligaţia elaborãrii şi aprobãrii strategiilor locale, proprii, privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi a planurilor de implementare aferente acestora, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a hotãrârii Guvernului pentru aprobarea prezentei Strategii naţionale.
Autoritãţile administraţiei publice locale, municipale şi judeţene, vor infiinta prin hotãrâri ale consiliilor municipale sau judeţene, dupã caz, prin reorganizarea aparatului propriu, structuri specializate denumite Unitãţi Municipale/Judeţene pentru Monitorizarea Serviciilor Comunitare de Utilitãţi Publice, denumite în continuare Unitãţi locale de monitorizare - ULM.
Unitãţile locale de monitorizare, municipale sau judeţene, sunt responsabile cu elaborarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea implementarii strategiilor locale, municipale sau judeţene, privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi a implementarii acestora.
În cazul comunelor şi oraşelor, responsabilitatea coordonãrii elaborãrii, centralizarii şi implementarii strategiilor locale privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi a planurilor de implementare aferente acestora revine unitãţilor locale de monitorizare de la nivelul judeţean.


 
                       ┌──────────────────────┐
                       │   Autoritate a       │
                       │administraţiei publice│
                       │ municipala/judeteana │
                       └──────────────────────┘
                                 ↑
                                 │
           ┌────────────────┬────┴─────────────────────┐
           │                │                          │
           ↓                ↓                          ↓
     ┌─────────────┐ ┌─────────────┐        ┌──────────────────────┐
     │ Departament │ │ Departament │ etc.   │   Unitatea localã    │


     └─────────────┘ └─────────────┘        │  monitorizarea - ULM │
           ↑                ↑               └──────────────────────┘
           ↓                ↓                          ↑
           ────────────────────────────────────────────┘

Principalele responsabilitãţi ale ULM organizate la nivelul municipiilor şi oraşelor vor fi:
a) pregãtirea strategilor locale pentru accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice, în colaborare cu operatorii existenţi şi prezentarea acestora autoritãţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene, spre aprobare;
b) implementarea strategiilor locale, municipale sau judeţene pentru accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi monitorizarea rezultatelor fiecãrui operator;
c) asigurarea conformitatii clauzelor ataşate la contractele de delegarea a gestiunii serviciilor comunitare de utilitãţi publice cu prevederile Strategiei naţionale;
d) pregãtirea şi trimiterea raportului de activitate cãtre birourile de monitorizare de la nivel de prefectura;
e) asistarea operatorilor de interes local, municipal sau judeţean şi a consiliilor locale, municipale sau judeţene în procesul de accesare a fondurilor pentru investiţii;
f) prezentarea rapoartelor de activitate şi supunerea acestora spre aprobarea consiliului local, municipal sau judeţean;
g) pregãtirea şi supunerea spre aprobare a ajustarilor strategiei locale, municipale sau judeţene prin consultãri cu autoritãţile responsabile;
h) administrarea relatiei cu reprezentanţi ai UE, ai instituţiilor financiare internaţionale, ai bãncilor şi ai autoritãţilor administraţiei publice centrale;
Suplimentar, UCM -urile de la nivel judeţean asigura şi coordonarea elaborãrii strategiilor locale privind dezvoltarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice pentru comunele şi oraşele din judeţ şi a planurilor de implementare aferente acestora, precum şi centralizarea şi implementarea acestora, alãturi de autoritãţile administraţiei publice locale comunitare şi orãşeneşti implicate.
Personalul unitãţilor locale de monitorizare, municipale sau judeţene, va fi selectat conform legii. Principalele calificãri ale persoanelor ce vor ocupa aceste poziţii vor trebui sa fie urmãtoarele:
a) cunoştinţe tehnice şi o buna înţelegere a sectorului serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi a cerinţelor de conformitate ale normelor tehnice din UE;
b) cunoştinţe financiare şi o buna înţelegere a sectorului serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
c) cunoştinţe juridice şi specializare în legislaţia serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi parteneriatul public-privat (participarea sectorului privat);
d) cunoştinţe specifice problemelor instituţionale;
e) abilitaţi bune de comunicare şi de operare a computerului;
f) o mare parte din personalul menţionat trebuie sa aibã cunoştinţe bune de limba engleza, franceza sau alte limbi de circulaţie internationala.
Fiecare autoritate a administraţiei publice locale, municipala sau judeteana, va determina mãrimea unitãţii şi poate lua în calcul posibilitatea ca o persoana sa acopere o singura calificare sau mai multe.
Termen:
Fiecare autoritate a administraţiei publice locale, municipala sau judeteana, va infiinta ULM prin reorganizarea aparatului propriu, prin hotãrâre a consiliului municipal, respectiv a consiliului judeţean, în termen de maxim 60 de zile de la intrarea în vigoare a hotãrârii Guvernului pentru aprobarea prezentei Strategii naţionale.
5.2.2. Operatorii serviciilor comunitare de utilitãţi publice
Operatorii serviciilor comunitare de utilitãţi publice, definiţi potrivit legislaţiei privind serviciile comunitare de utilitãţi publice în vigoare, vor conlucra îndeaproape cu autoritãţile administraţiei publice locale a implementa prezenta Strategie nationala, indiferent de natura capitalului lor şi de modalitatea de gestiune adoptatã.
Operatorii au obligaţia de a raporta periodic cãtre ULM stadiul de realizare a prevederilor strategiilor locale privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi a planurilor de implementare aferente.

6. PILONUL 2 - REORIENTAREA POLITICII DE TARIFARE ŞI FINANŢARE A ACTIVITÃŢILOR OPERATIONALE ŞI A INVESTIŢIILOR AFERENTE SERVICIILOR COMUNITARE DE UTILITÃŢI PUBLICE

6.1. Consideratii generale
Aceasta secţiune prezintã modul de abordare a celor mai importante probleme ale sectorului şi criteriile de stabilire a prioritatilor, şi anume:
a) pregãtirea studiilor de fezabilitate pentru obiectivele de investiţii aferente serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
b) abordarea şi limitarile privind finanţarea;
c) abordarea şi limitarile privind stabilirea tarifului;
d) abordarea şi limitarile privind problemele fiscale;
e) abordarea şi limitarile privind subvenţiile pentru serviciile comunitare de utilitãţi publice;
6.2. Analiza necesarului de Investiţii
Principiu:
Necesarul de investiţii aferent infrastructurii tehnico-edilitare a unitãţilor administrativ-teritoriale se fundamenteazã prin studii de fezabilitate, elaborate şi aprobate potrivit legii de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale în subordinea /coordonarea cãrora funcţioneazã serviciile comunitare de utilitãţi publice.
Stabilirea necesarului de investiţii trebuie sa cuprindã urmãtoarele etape:
a) analiza situaţiei existente a serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi a necesitãţilor obiective ale comunitãţilor locale;
b) elaborarea şi aprobarea unor strategii proprii, locale, privind dezvoltarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice;
c) identificarea obiectivelor de investiţii necesare la nivelul fiecãrei comunitãţi locale;
d) prioritizarea obiectivelor de investiţii;
e) identificarea resurselor - umane, materiale şi financiare - necesare pentru realizarea proiectelor;
f) elaborarea şi aprobarea studiilor de fezabilitate.
Metodologia de identificare a resurselor pentru finanţarea necesarului de investiţii va respecta urmãtoarele:
a) tarifele serviciilor pot fi majorate, în corelare cu rata de suportabilitate, astfel încât nivelul facturii sa nu ducã la depãşirea acesteia (a se avea în vedere, în acest sens, secţiunea "Creşterea de tarif");
b) nivelul maxim al resurselor financiare proprii (surse directe pentru investiţii rezultate din creşterile de tarif, împrumuturi ce pot fi contractate luând în considerare costurile rambursarii, participarea sectorului privat considerând rentabilitatea capitalului investit, etc.) va fi calculat pe baza resurselor generate de creşterile tarifare;
c) deficitul financiar - reprezentând valoarea aferentã volumului de investiţii neacoperit - va fi finanţat din urmãtoarele surse:
- fonduri comunitare;
- surse de la bugetul local;
- surse de la bugetul de stat;
- împrumuturi.
Strategia:
Autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa realizeze o analiza diagnostic a situaţiei existente, sa evalueze nivelul necesarului investitional şi structura institutionala la nivel local pentru ca toate serviciile comunitare de utilitãţi publice sa respecte angajamentele României fata de UE.
La analiza necesarului de investiţii trebuie sa se ţinã seama de planurile de implementare, evaluarile de costuri şi perioadele de tranzitie acceptate de Uniunea Europeanã.
Analiza la nivel local va fi realizatã prin consultarea tuturor actorilor implicaţi în sfera serviciilor comunitare de utilitãţi publice, respectând atât principiul comunitar al "parteneriatului" cat şi <>Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala în administraţia publica.
Mãsura:
Fiecare autoritate a administraţiei publice locale trebuie, cu concursul operatorilor din subordine /coordonare, sa elaboreze şi sa aprobe un Plan-director pentru fiecare sector al serviciilor comunitare de utilitãţi publice, în care sa identifice necesitãţile investitionale, sa le prezinte coerent sub forma de proiecte şi sa le atribuie un grad de prioritate, pe baza unor criterii de evaluare şi selecţie adoptate în conformitate cu Normeie metodologice privind criteriile de evaluare şi selecţie a obiectivelor de investiţii publice aprobate prin <>Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 980/2005 .
Structura Planului-director trebuie sa fie pregatita în conformitate cu prevederile legislaţiei romane, sa ţinã cont de programele privind dezvoltarea economico-socialã a unitãţilor administrativ-teritoriale, de planurile de amenajare a teritoriului şi de planurile de urbanism.
Consiliul judeţean va coordona întreg procesul în cazul proiectelor de investiţii publice ce necesita o abordare judeteana sau care înglobeazã oraşe şi/sau zone rurale. Pentru proiectele care necesita o abordare regionala consiliile judeţene trebuie sa colaboreze cu agenţiile de dezvoltare regionale.
6.3. Surse de finanţare
Pe baza programului de investiţii şi a prioritatilor de investire identificate în Planul-director, fiecare autoritate a administraţiei publice locale trebuie sa identifice sursele pentru finanţarea proiectelor de investiţii publice. Sursele pe care autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa le ia în considerare la pregãtirea planului de finanţare sunt prezentate, fãrã a se limita la acestea, în urmãtoarele capitole.
6.3.1. Fonduri de la Uniunea Europeanã
Asistenta financiarã primitã de la Uniunea Europeanã opereazã pe baza urmãtoarelor principii-cheie:
a) programarea - principiu care implica diagnosticarea situaţiei existente, formularea unei strategii multianuale integrate şi coerente şi definirea de obiective concrete şi fezabile;
b) subsidiaritatea - principiu de baza a functionarii U.E. care se traduce prin faptul ca o autoritate superioarã nu trebuie şi nu poate prelua activitãţile unei autoritãţi inferioare, atât timp cat aceasta poate sa atinga scopul în mod eficient (de aceea, fondurile structurale nu sunt direct alocate de Comisia Europeanã, principalele prioritati ale unui program de dezvoltare fiind definite de autoritãţi naţionale/regionale în cooperare cu Comisia Europeanã, iar selecţia şi managementul proiectelor rãmân în responsabilitatea exclusiva a autoritãţilor naţionale/regionale);
c) concentrarea resurselor - principiu care asigura directionarea celei mai mari pãrţi a resurselor financiare pe câteva obiective prioritare cãtre regiunile cu cele mai critice situaţii economice şi cãtre grupurile sociale cele mai dezavantajate;
d) aditionalitatea - principiu care implica faptul ca asistenta furnizatã de U.E. este complementara celei asigurate de un stat membru (ajutorul comunitar trebuie sa fie suplimentar şi nu un substitut pentru activitãţile şi cheltuielile naţionale);
e) parteneriatul - principiu-cheie care implica cooperarea strânsã între Comisia Europeanã şi autoritãţile corespunzãtoare, naţionale/regionale/locale, inclusiv parteneri economici şi sociali.
Principiu:
Nivelul intervenţiei grantului va fi calculat pe baza metodologiei descrise în ghidurile Comisiei Europene pentru analiza cost-beneficiu a proiectelor de investiţii şi va fi stabilit prin documentele de programare şi finanţare agreate de România cu Uniunea Europeanã.
Nivelul intervenţiei grantului trebuie folosit ca un instrument pentru combinarea diferitelor surse de finanţare. Nivelul intervenţiei grantului trebuie folosit ca un instrument de maximizare a altor resurse financiare ce au costuri scãzute cum ar fi împrumuturile de co-finanţare, în principal de la instituţiile financiare internaţionale, şi co-finanţarea prin PPP.
Pentru accesarea fondurilor UE, autoritãţile administraţiei publice locale vor parcurge urmãtoarele etape:
a) tarifele serviciilor vor fi mãrite pana când nivelul facturii pentru un serviciu va atinge nivelul acceptat ale ratei suportabilitatii (pentru mai multe detalii vezi secţiunea "Creşterea de tarif");
b) pe baza veniturilor generate din creşterile tarifare va fi calculat nivelul maxim al resurselor financiare proprii (pe baza costului şi a perioadei rambursarii co-finanţãrii);
c) pentru partea ce a rãmas de acoperit se vor cauta soluţii de co-finanţare din împrumuturi şi/sau granturi din fondurile UE.
Strategia:
Autoritãţile de management, constituite pentru gestionarea asistenţei financiare comunitare acordate prin instrumentele structurale vor comunica U.C.M., pentru fiecare an bugetar, fondurile disponibile de la UE pentru domeniul serviciilor comunitare de utilitãţi publice.
Fondurile disponibile vor fi grupate pe sectoare; pentru fiecare sector al serviciilor comunitare de utilitãţi publice ce va beneficia de fondurile UE se va dezvolta un program de investiţii publice de interes local, municipal sau judeţean.
Beneficiarii finali vor depune proiecte pe baza necesitãţilor investitionale identificate în prealabil în Planul multianual de dezvoltare a serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi vor accesa fondurile disponibile conform criteriile de eligibilitate specifice fiecãrui program.
Sectoarele serviciilor comunitare de utilitãţi publice care pot primi alocari din fondurile UE sunt:
a) alimentarea cu apa potabilã;
b) canalizarea şi epurarea apelor uzate;
c) managementul deşeurilor solide;
d) alimentarea cu energie termica în sistem centralizat;
e) transportul public local;
f) iluminatul public.
Metodologia de accesare a fondurilor UE, specifica fiecãrui sector al serviciilor comunitare de utilitãţi publice va fi comunicatã U.C.M. de cãtre autoritãţile de management responsabile.
Mãsura:
Unitatea centrala de monitorizare va colabora cu autoritãţile de management relevante pentru elaborarea documentelor de programare a fondurilor comunitare pentru domeniul serviciilor comunitare de utilitãţi publice.
6.3.2. Resurse de la instituţiile financiare locale, de la instituţii financiare internaţionale şi/sau obţinute prin PPP
Principiu:
Aceasta sursa de finanţare va fi folositã pentru a:
a) co-finanta proiecte cu componenta de grant de la UE;
b) finanta proiectele de sine-stãtãtoare;
Autoritãţile administraţiei publice locale pot accesa resursele atât de la instituţiile financiare internaţionale, cat şi de la cele locale.
6.3.2.1. Resursele de la instituţiile financiare locale şi/sau obţinute prin PPP constau, fãrã a fi limitate la acestea, în urmãtoarele:
a) împrumuturi de la bãncile comerciale;
b) obligaţiuni municipale;
c) alte instrumente financiare;
d) forme contractuale în cadrul PPP.
Resursele de la instituţiile financiare locale vor fi accesate direct de autoritãţile administraţiei publice locale şi pot fi contractate luând în considerare urmãtoarele optiuni:
a) împrumuturi contractate direct de cãtre operator fãrã implicarea autoritãţii administraţiei publice locale;
b) împrumuturi contractate de cãtre operator, dar cu garanţia parţialã sau totalã a autoritãţii administraţiei publice locale, cu respectarea legislaţiei în domeniul ajutorului de stat;
c) împrumuturi contractate de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale.
Relaţia cu instituţiile financiare locale va fi administratã direct de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale fãrã implicarea autoritãţilor administraţiei publice centrale.
Resursele obţinute în cadrul PPP vor fi accesate şi utilizate conform clauzelor contractuale.
6.3.2.2. Resursele de la instituţiile financiare internaţionale constau în principal în împrumuturi. Modul de abordare privind contractarea împrumuturilor de la instituţiile financiare internaţionale presupune respectarea urmatorului protocol:
a) autoritãţile administraţiei publice locale vor contacta Ministerul Finanţelor Publice pentru a-şi prezenta intentiile, iar toate relaţiile cu entitatile strãine se vor realiza prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice;
b) pentru instituţiile financiare care cer doar garanţie localã: autoritãţii administraţiei publice locale vor negocia direct cu instituţiile financiare internaţionale dar vor cere aprobarea /autorizaţia de a contracta datoria externa de la Ministerul Finanţelor Publice, înainte de a semna acordul de împrumut.
Autoritãţile administraţiei publice locale se vor conformã legislaţiei româneşti privind limitarea serviciului datoriei (<>Legea datoriei publice nr. 313/2004 ). Conformitatea cu aceasta limita va face subiectul aprobãrii Comisiei interministeriale pentru fiecare nou serviciu al datoriei pe care autoritatea localã îl va contracta sau îl va garanta.
Prezenta strategie recomanda autoritãţii administraţiei publice locale sa contracteze datorii care sa aducã resurse financiare pentru finanţarea investiţiilor în infrastructura tehnico-edilitara aferentã serviciilor comunitare de utilitãţi publice pana când serviciul datoriei asociat va reprezenta minim 10% din limita serviciului datoriei de 20% pentru fiecare an.
Autoritãţile administraţiei publice locale au libertate deplina în ceea ce priveşte sursele de rambursare a datoriilor ce aduc resurse financiare. Opţiunile posibile, fãrã a se limita la acestea, sunt:
a) rambursarea din creşterile tarifare;
b) rambursarea din sursele proprii ale autoritãţii administraţiei publice locale;
c) realizarea unui PPP;
d) combinatii între cele de mai sus.
Pe baza strategiei adoptate la nivel local autoritãţile administraţiei publice locale vor decide care este opţiunea cea mai buna pentru rambursarea serviciului datoriei, luând în considerare particularitãţile condiţiilor locale.
Strategia:
Unitatea centrala de monitorizare va informa regulat instituţiile financiare internaţionale în privinta implementarii Strategiei naţionale şi a nevoilor financiare pe termen scurt şi mediu pentru a permite acestora dezvoltarea de programe financiare eficiente şi consistente.
Este de dorit ca UCM sa joace un rol important în limitarea intervenţiei statului ca garantor şi doar pentru acele cazuri în care acest lucru nu poate fi evitat.
Mãsura:
Comitetul de monitorizare pentru serviciile comunitare de utilitãţi publice, prin Unitatea centrala de monitorizare, va asigura existenta unui mecanism clar şi funcţional pentru iniţierea discuţiilor cu instituţiile financiare şi negocierea accesului la fonduri.
Unitatea centrala de monitorizare, în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale de profil, va susţine programe de instruire a operatorilor furnizori/prestatori ai serviciilor comunitare de utilitãţi publice cu privire la mecanismul negocierilor cu instituţiile financiare internaţionale şi al accesarii împrumuturilor.
6.3.3. Bugetul de stat
Principiu:
Destinaţia fondurilor de la bugetul de stat consta, fãrã a se limita la acestea, în urmãtoarele:
a) co-finanţarea proiectelor de investiţii finanţate de UE;
b) finanţarea proiectelor de sine-stãtãtoare în cazurile în care alte surse nu sunt accesibile datoritã diferitelor constrângeri (constrangerile suportabilitatii, constrangerile limitãrii serviciului datoriei, etc);
Strategia:
Nivelul fondurilor de la bugetul de stat pentru investiţii în sectorul serviciilor comunitare de utilitãţi publice, ca şi co-finanţare a proiectelor finanţate din fonduri comunitare, va fi comunicat CM şi UCM de cãtre autoritãţile de management relevante, corespunzãtor fiecãrui sector al serviciilor comunitare de utilitãţi publice.
Criteriul pentru acordarea contribuţiilor de la bugetul de stat pentru investiţiile publice de interes local vizând modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor comunitare de utilitãţi publice se va baza pe:
a) suportabilitatea localã scãzutã (ca şi contribuţii locale de finanţare);
b) prioritatea acordatã proiectelor ce servesc mai multor autoritãţi ale administraţiei publice locale;
c) capacitatea de suport pentru atragerea altor surse de finanţare.
Mãsura:
U.C.M. va colabora cu autoritãţile de management relevante, precum şi cu alte ministere sau instituţii care gestioneazã fonduri de la bugetul de stat în ceea ce priveşte elaborarea documentelor de programare şi urmãrirea modului de utilizare a fondurilor alocate serviciilor comunitare de utilitãţi publice.
6.3.4. Bugetul local
Principiu:
Autoritãţile administraţiei publice locale pot contribui la finanţarea proiectelor de investiţii luând în considerare urmãtoarele optiuni:
a) alocarea fondurilor de la bugetul local;
b) contractarea împrumuturilor;
c) garantarea împrumuturilor;
d) realizarea de PPP.
Asa cum s-a menţionat în secţiunile anterioare privind împrumutul contractat şi garantat, prezenta strategie recomanda ca autoritãţile administraţiei publice locale sa contracteze datorii care atrag resurse financiare pentru finanţarea investiţiilor în infrastructura tehnico-edilitara aferentã serviciilor comunitare de utilitãţi publice pana când serviciul datoriei asociat atinge minim 10% (50% din maxim) din limita serviciului datoriei publice pentru fiecare an.
Autoritãţile administraţiei publice locale se vor conformã legislaţiei româneşti privind limitarea serviciului datoriei. Conformitatea cu aceasta limita va fi subiectul aprobãrii Comisiei interministeriale pentru fiecare nou serviciu al datoriei pe care municipalitatea îl va contracta sau îl va garanta.
Autoritãţile administraţiei publice locale au libertate deplina în ceea ce priveşte sursele de rambursare a datoriilor ce aduc resurse financiare. Opţiunile posibile, fãrã a se limita la acestea, sunt:
a) rambursarea din creşterile tarifare;
b) rambursarea din sursele proprii ale autoritãţilor administraţiei publice locale;
c) realizarea de PPP.
Pe baza strategiei adoptate la nivel local, autoritãţile administraţiei publice locale vor decide care este opţiunea cea mai buna pentru rambursarea serviciului datoriei luând în considerare particularitãţile condiţiilor locale.
Strategia:
Fiecare autoritate a administraţiei publice locale va stabili ponderea fiecãrei surse de finanţare pentru respectivul an şi pentru urmãtorii 3 ani, pe baza unei planificari multlanuale a investiţiilor cuprinse în planurile de dezvoltare localã. Autoritãţile administraţiei publice locale vor respecta regulile de alocare ale donorilor şi vor fructifica toate oportunitatile oferite de diverse programe de finanţare.
Mãsura:
Resursele disponibile din bugetul local pentru investiţiile publice de interes local pe urmãtorii 3 ani vor fi comunicate Unitãţii centrale de monitorizare în termen de maxim 9 luni de la aprobarea prezentei strategii.
6.3.5. Principiul acoperirii costurilor
Principiu:
Rata de suportabilitate este procentajul din venitul mediu lunar al familiei (gospodãriei) cheltuit pe o categorie de servicii comunitare de utilitãţi publice (nivelul facturii medii lunare împãrţit la venitul mediu lunar ai gospodãriei exprimat în procente).
Rata de suportabilitate trebuie sa fie calculatã pentru fiecare judeţ, iar în interiorul judeţului separat pentru zonele urbane şi rurale. Suportabilitatea va fi calculatã lunar (factura medie lunarã împãrţitã la veniturile lunare medii ale gospodãriei) dar considerând datele medii pentru o perioada de cel puţin 1 an. Consiliile locale, consiliile judeţene sau asociaţiile de dezvoltare comunitara, dupã caz, pot stabili, în situaţii justificate, un nivel al ratei de suportabilitate diferit de cel judeţean.
Operatorii serviciilor comunitare de utilitãţi publice vor calcula factura medie pe gospodãrie (apartament) pentru fiecare tip de serviciu. Metodologia de calcul a facturii medii pe gospodãrie conţine, fãrã a se limita la aceasta, urmãtorii pasi:
a) Datele cerute:
● cantitatea totalã facturatã pentru consumatorii casnici pentru fiecare categorie de serviciu: (TQ(i)) (pe perioada consideratã);
● numãrul total de consumatori casnici (numãrul populaţiei): (TC(i));
● numãrul mediu al persoanelor pe gospodãrie (Institutul Naţional de Statistica): (n);
● tariful mediu pe fiecare categorie de servicii, inclusiv TVA: (TF(i)) (pe perioada consideratã);
● numãrul de luni luate în considerare (perioada consideratã) pentru calcularea datelor medii: (m) (valoarea recomandatã este de cel puţin 1 an).
b) Formula:
Total factura pe luna = (f2Σ((TQ(i) / TC(i))xTf(i)/m) x n
Rata de suportabilitate va fi calculatã de autoritãţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene implicate luând în considerare urmãtoarea formula:
Rata de suportabilitate(%)=Total factura pe luna/ Venitul mediu x100
Rata de suportabilitate va fi calculatã pentru fiecare judeţ, separat pentru zona urbana şi separat pentru zona ruralã. Dacã birourile statistice teritoriale sau autoritãţile administraţiei publice locale pot furniza date mai detaliate privind veniturile gospodãriei pentru fiecare judeţ (ex. pentru zonele urbane mari), rata suportabilitatii va fi calculatã pentru fiecare zona separatã în care exista date oficiale statistice privind veniturile gospodariilor.
Nivelurile generale recomandate pentru ratele de suportabilitate, calculate pe baza formulei anterioare, sunt:
a) alimentare cu apa - canalizare ape uzate: rata de suportabilitate = 3,5%
b) managementul deşeurilor solide (colectarea, transportul şi depozitarea): rata de suportabilitate = 1%
c) transportul public local: rata de suportabilitate = 3%
d) alimentarea cu energie termica în sistem centralizat: rata de suportabilitate = 10% (valoare medie dacã factura anuala este împãrţitã pe luni) sau 20% (dacã rata de suportabilitate ia în considerare doar lunile din sezonul rece).
Creşterile de tarif ca rezultat al acestei abordari vor fi considerate ca şi cote de dezvoltare şi vor fi folosite numai pentru a finanta proiectele de investiţii şi costurile suplimentare legate de proiectele de investiţii.
Pentru epurarea apelor uzate, autoritãţile administraţiei publice locale pot aproba tarife diferenţiate pentru consumatorii economici pe baza gradului de poluare a apei uzate comparativ cu valorile medii pentru regiune (dupã principiul "poluatorul plãteşte").
Implementarea ajustarilor tarifare conform celor prezentate reprezintã o condiţie prealabilã pentru accesarea fondurile de la Uniunea Europeanã.
Strategia:
Pentru ca serviciile comunitare de utilitãţi publice sa atinga conformitatea cu toate angajamentele României incluse în planurile de implementare a directivelor UE, metodologia de tarifare va fi schimbatã pentru a lua în considerare urmãtoarea abordare:
a) tarifele pot fi mãrite pentru fiecare categorie de servicii comunitare de utilitãţi publice pana când nivelul mediu al facturii va atinge nivelele acceptate ale ratei suportabilitatii pentru consumatorii casnici; aceste nivele sunt recomandate pe plan naţional;
b) pentru realizarea unor proiecte de interes major pentru comunitate şi pe perioade determinate - pe baza strategilor pregãtite la nivel local, cu consultarea prealabilã a comunitãţilor locale beneficiare ale serviciilor şi dupã adoptarea unor mãsuri de protecţie socialã a categoriilor defavorizate - autoritãţile administraţiei publice locale pot adopta tarife pentru serviciile comunitare de utilitãţi publice peste nivelul recomandat pentru gradul de suportabilitate; ANRSC va aviza noile tarife din punct de vedere metodologic pe baza raportului de analiza privind necesitatea creşterii tarifelor, prezentat de autoritãţile administraţiei publice locale.
Mãsura:
ANRSC va include prezenta abordare în metodologia de stabilire a tarifului în termen de maxim 12 luni de la aprobarea prezentei Strategii naţionale.
În termen de maxim 6 luni de la aprobarea prezentei Strategii naţionale, Institutul Naţional de Statistica va elabora o metodologie pentru a calcula şi publica nivelul venitului mediu pe gospodãrie, atât pentru zonele urbane, cat şi pentru zonele rurale, iar birourile locale din fiecare judeţ o vor implementa.
6.3.6. Participarea sectorului privat
Principii:
Autoritãţile administraţiei publice locale pot decide, în conformitate cu legislaţia existenta privind parteneriatul public-privat, implicarea sectorul privat pentru a eficientiza operarea serviciilor, pentru un raport calitate/preţ mai bun, pentru a extinde aria de operare, pentru a asigura creşterea calitãţii şi continuitãţii serviciilor comunitare de utilitãţi publice, pentru a transfera o parte din riscurile şi garanţiile de operare şi finanţare sectorului privat şi pentru acoperirea nevoilor de co-finanţare în cadrul programelor europene (granturi).
Participarea sectorului privat nu trebuie consideratã un obiectiv ci ca o modalitate de a atinge obiectivele propuse. Principalele obiective pe care autoritãţile administraţiei publice locale trebuie sa le ia în considerare atunci când decid implicarea sectorului privat sunt:
a) aportul de expertiza tehnica, managerialã şi tehnologicã în sector;
b) îmbunãtãţirea eficientei economice (investiţii operationale şi de capital);
c) injectarea investiţiilor de capital la scara mare sau castigarea accesului la pieţele private de capital;
d) reducerea subvenţiilor publice (ceea ce permite redirectionarea fondurilor eliberate);
e) izolarea sectorului de intervenţia externa pe termen scurt;
f) mãrirea receptivitatii sectorului la nevoile şi preferintele consumatorilor;
g) atragerea de fluxuri financiare extrabugetare;
h) disponibilizarea unor fonduri publice şi utilizarea lor în alte domenii de interes local.
Considerând cerinţele de investire pentru urmãtorii ani, autoritãţile administraţiei publice locale vor trebui sa se concentreze în principal asupra problemelor de finanţare atunci când vor decide implicarea sectorului privat prin corelarea urmãtoarelor caracteristici:
a) necesarul mare de finanţare în sectoarele de mediu pentru a îmbunãtãţi şi extinde serviciile de utilitãţi publice în conformitate cu cerinţele aderãrii la U.E. şi prevederile efective ale serviciului;
b) lipsa de finanţare din fondurile publice disponibile şi incapacitatea de a acoperi costurile din resurse de la instituţii financiare internaţionale.
Aceasta implica nu doar identificarea surselor suplimentare de finanţare ci şi intenţia utilizãrii mai eficiente a fondurilor publice şi creşterea impactului lor.
Strategia:
Autoritãţile administraţiei publice locale vor decide dacã atingerea obiectivelor stabilite în strategia localã pot fi implementate mult mai eficient prin luarea în considerare a unei optiuni de participare a sectorului privat.
Înainte de orice implicare a sectorului privat, autoritãţile administraţiei publice locale vor pregati un studiu privind oportunitatea participãrii sectorului privat, luând în considerare principiile prezentate mai sus.
6.3.7. Alte surse de finanţare
Principiu:
Autoritãţile administraţiei publice locale pot folosi alte surse de finanţare a necesarului de investiţii, dacã studiile realizate arata ca folosirea acestor fonduri este fezabila.
Strategia:
Pentru a putea recurge la fonduri rambursabile, autoritãţile administraţiei publice locale vor trebui sa asigure ca au potenţial pentru rambursarea fondurilor. În acest sens este necesarã elaborarea în prealabil a unui studiu detaliat privind sursele de rambursare a fondurilor (împrumuturilor) şi a posibilitãţilor de rambursare.
Mãsura:
Fiecare autoritate a administraţiei publice locale, prin Unitatea localã pentru monitorizarea servicii comunitare de utilitãţi publice, municipala sau judeteana, vor trebui sa informeze biroul de monitorizare de la nivel de prefectura în privinta acestor resurse financiare, în termen de maxim 1 luna de la începutul discuţiilor iniţiale cu finantatorii.
6.4. Probleme fiscale
Principiu:
Scopul ajustarilor de tarife pana la atingerea limitelor general acceptate ale ratei de suportabilitate trebuie sa fie generarea de resurse financiare pentru finanţarea proiectelor de investiţii solicitate. Creşterea valorii facturilor pentru serviciile comunitare de utilitãţi publice (creşterile de tarif) vor fi însoţite de reglementãri administrative şi fiscale.
Proiectele anterioare din sectorul serviciilor comunitare de utilitãţi publice, realizate prin co-finanţare de la instituţii financiare internaţionale, au relevat necesitatea modificãrilor de ordin fiscal, aceasta abordare creând premizele pentru o dezvoltare durabila. Reglementãrile fiscale prezentate mai jos vor trebui implementate o data cu crearea unui fond de tip IID - Întreţinere, Înlocuire şi Dezvoltare.
Strategia:
Având în vedere cele de mai sus, în sectorul serviciilor comunitare de utilitãţi publice vor fi implementate urmãtoarele mãsuri fiscale:
a) impozitul pe profit plãtit autoritãţilor administraţiei publice locale, va fi rambursat într-un fond special pentru investiţii şi pentru plata serviciului datoriei;
b) taxa de concesiune (redeventa) plãtitã autoritãţilor administraţiei publice locale va fi rambursata într-un fond special pentru investiţii şi pentru plata serviciului datoriei şi/sau va fi gestionata direct de autoritatea administraţiei publice locale, pentru investiţiile planificate;
c) cota din profit plãtitã autoritãţilor administraţiei publice locale în cazul gestiunii directe, precum şi redeventa plãtitã autoritãţilor administraţiei publice locale în cazul gestiunii delegate va fi rambursata într-un fond special pentru investiţii şi pentru plata serviciului datoriei şi/sau va fi gestionata direct de autoritatea administraţiei publice locale pentru investiţiile planificate.
Mãsura:
Ministerul Finanţelor Publice a legiferat deja acest principiu pentru toţi operatorii, pe baza unei metodologii de creare şi utilizare a fondurilor de tip IID, prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/2005 .
6.5. Metodologia pentru erearea unui fond de tip IID
Principiu:
Constituirea, alimentarea şi utilizarea Fondului de întreţinere, înlocuire şi dezvoltare, denumit în continuare Fond IID, este obligatorie pentru toţi operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi/sau unitãţile administrativ-teritoriale, dupã caz, care deruleazã proiecte de dezvoltare şi modernizare a infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi care beneficiazã de asistenta financiarã nerambursabila din partea Uniunii Europene şi/sau de împrumuturi pentru cofinantarea proiectelor din partea instituţiilor financiare internaţionale.
Baza legalã pentru crearea acestui tip de fond este stabilitã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 198/2005 privind constituirea, alimentarea şi utilizarea Fondului de întreţinere, înlocuire şi dezvoltare pentru proiectele de dezvoltare a infrastructurii serviciilor publice care beneficiazã de asistenta financiarã nerambursabila din partea Uniunii Europene, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1193/30.12.2005 şi a normelor metodologice care fac parte din aceasta.
6.6. Metodologia de subventionare
Strategia:
O noua strategie de subventionare va fi elaborata pentru a acoperi nevoile consumatorilor casnici cu venituri scãzute pentru toate serviciile comunitare de utilitãţi publice, nu separat pe fiecare serviciu.
Subvenţionarea gospodariilor (consumatorilor casnici) pentru plata serviciilor comunitare de utilitãţi publice, inteleasa ca mãsura socialã a categoriilor defavorizate ale populaţiei, se vor concentra pe nevoi, nu pe preţ/tarif. O analiza detaliatã va fi desfasurata de specialiştii M.M.S.S.F., M.F.P., M.A.I., A.N.R.S.C. şi I.N.S. folosind venitul şi cheltuielile pe gospodãrie ca baza pentru determinarea categoriilor de populaţie care se încadreazã în criteriile luate în calcul şi a sumei acordate sub forma de ajutoare sociale.
Mãsura:
M.M.S.S.F., M.F.P., M.A.I., A.N.R.S.C. şi I.N.S. vor pregati şi furniza Guvernului o astfel de analiza în termen de maxim 6 luni de la aprobarea acestei strategii.
Pe baza acestei analize, Ministerul Muncii Solidaritãţii Sociale şi Familiei, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor vor elabora o noua metodologie privind ajutoarele sociale pentru serviciile comunitare de utilitãţi publice, nu mai târziu de 6 luni dupã aprobarea prezentei strategii.

7. PILONUL 3 - CREŞTEREA CAPACITÃŢII DE ABSORBŢIE A FONDURILOR DE INVESTIŢII

Dimensiunea economico-financiarã a serviciilor comunitare de utilitãţi publice şi rolul lor în menţinerea şi evitarea excluziunii sociale reclama şi indreptateste accesul acestui domeniu de activitate la fondurile comunitare nerambursabile al cãror obiectiv este, tocmai, armonizarea economico-socialã cu standardele Uniunii Europene şi reducerea disparitatilor economice şi sociale existente între diversele regiuni ale Europei.
Creşterea capacitãţii de absorbţie şi de atragere a fondurilor de investiţii este legatã de capacitatea României şi a autoritãţilor administraţiei publice locale - comunale, orãşeneşti, municipale sau judeţene - de a pregati proiecte de investiţii publice, ca numãr şi calitate, acceptabile pentru entitatile finanţatoare şi de a implementa programe de investiţii în conformitate cu planurile de acţiune adoptate.
Responsabilitãţile pentru planificarea, fundamentarea, promovarea, aprobarea şi implementarea lucrãrilor din infrastructura tehnico-edilitara a localitãţilor aferentã serviciilor comunitare de utilitãţi publice revin, potrivit legislaţiei în vigoare, autoritãţilor administraţiei publice locale. Autoritãţile de la nivel central vor exercita doar un rol de îndrumare, monitorizare şi control, nu un rol de conducere în pregãtirea şi implementarea proiectelor de investiţii.
7.1. Asistenta tehnica pentru Unitatea centrala de monitorizare
Strategia:
Pentru Unitatea centrala de monitorizare va fi creat un program de asistenta tehnica în maxim 9 luni de la aprobarea prezentei strategii Obiectivele programului de asistenta tehnica vor fi, fãrã a se limita la acestea, urmãtoarele:
a) crearea unui SIM (Sistem Integrat de Monitorizare) pentru monitorizarea şi implementarea strategiei;
b) pregãtirea procedurilor de lucru;
c) instruirea personalului de la birourile centrale şi prefecturale;
d) implementarea unui program de tip TOT (instruirea instructorilor) pentru personalul de la birourile centrale şi locale privind pregãtirea strategiei, pregãtirea proiectului şi procesul de imbunatatire operationala şi financiarã;
e) crearea unui soft (baza de date) care va fi folosit pentru monitorizarea implementarii Strategiei naţionale. Acest soft va fi compatibil cu baza de date privind serviciile comunitare de utilitãţi publice gestionata de ANRSC.
Mãsura:
Ministerul Administraţiei şi Internelor va realiza o analiza astfel încât sa creeze un astfel de program de asistenta tehnica în termen de maxim 9 luni de la aprobarea prezentei strategii.
7.2. Asistenta pentru elaborarea, monitorizarea şi evaluarea strategiilor locale, municipale sau judeţene
Strategia:
Personalul Unitãţii centrale de monitorizare, atât cel de la biroul central, cat şi cel de la birourile locale prefecturale va pregati un program detaliat de lucru cu implicarea autoritãţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene ce va conţine, dar nu se va limita la, urmãtoarele elemente:
a) instruirea specialiştilor autoritãţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene şi ai Unitãţilor locale, municipale sau judeţene pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice în privinta metodologiei de monitorizare şi ajustare a strategiilor locale, municipale sau judeţene;
b) disponibilitatea de a se intalni cu specialiştii autoritãţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene pentru clarificãri şi discutarea strategiei pe baza unui program;
c) programarea vizitelor pe teren pentru monitorizarea implementarii strategiilor adoptate la nivel local, municipal sau judeţean.
7.3. Asistenta pentru fazele de pregãtire a proiectului
Strategia:
Personalul Unitãţii centrale de monitorizare, atât cel al biroului central, cat şi cel al birourilor prefecturale va pregati un program detaliat de lucru cu implicarea autoritãţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene ce va conţine, dar nu se va limita la, urmãtoarele elemente:
a) instruirea specialiştilor Unitãţilor locale, municipale sau judeţene pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice în privinta metodologiei de accesare a diferitelor tipuri de fonduri şi de pregãtire a proiectelor;
b) instruirea specialiştilor Unitãţilor locale, municipale sau judeţene pentru monitorizarea servicii comunitare de utilitãţi publice în privinta administrãrii relaţiilor cu diferite instituţii (UE, IFI, etc);
c) disponibilitatea de a se intalni cu specialiştii Unitãţilor locale, municipale sau judeţene de monitorizare pentru discuţii de clarificare, pe baza unui program (calendar).
7.4. Asistenta în procesul de imbunatatire operationala şi financiarã
Strategia:
Personalul Unitãţii centrale de monitorizare, atât cel al biroului central, cat şi cel al birourilor prefecturale va pregati un program detaliat de lucru cu implicarea autoritãţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene ce va conţine, dar nu se va limita la, urmãtoarele elemente:
a) instruirea specialiştilor autoritãţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene şi ai operatorilor în privinta procesului de implementare şi monitorizare a strategiilor de restructurare şi a programelor de dezvoltare durabila;
b) sprijinirea specialiştilor de la nivel local, municipal sau judeţean (autoritãţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene şi operatori) cu scopul de a creste capacitatea acestora de a coordona şi implementa strategiile proprii;
c) monitorizarea procesului de implementare a strategiei pentru serviciile comunitare de utilitãţi publice.
7.5. Abordarea privind administrarea asistenţei tehnice la nivel local, municipal sau judeţean
Strategia:
Pentru a maximiza folosirea resurselor financiare existente, vor fi implementate noi principii cu privire la metodologia de remunerare pentru programele de asistenta tehnica privind consolidarea institutionala şi pregãtirea proiectelor, astfel:
a) remunerarea se va realiza pe baza performantelor proiectului, şi nu pe baza efortului depus;
b) partea fixa va fi de maxim 40% din valoarea contractului;
c) partea variabila (comision de succes) va fi de 60% din valoarea totalã a contractului şi va fi plãtitã dupã îndeplinirea cu succes a sarcinilor;
d) valoarea maxima a contractelor de asistenta tehnica aferentã proiectelor de investiţii va fi de maximum 6% din valoarea proiectului de investiţii şi nu va putea depãşi 3 milioane Euro.
Mãsura:
Entitatile responsabile vor implementa aceste principii în termen de maxim 6 luni de la aprobarea prezentei strategii.

8. MÃSURI LA NIVEL LOCAL

8.1. Consideratii generale
Conformarea serviciilor comunitare de utilitãţi publice cu toate angajamentele României incluse în planurile de implementare pentru acquis-ul comunitar relevant se afla în responsabilitatea autoritãţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene.
Responsabilitatea pregãtirii şi implementarii strategiilor locale, municipale sau judeţene revine autoritãţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene.
Pregãtirea strategiilor proprii, la nivel local, municipal sau judeţean, pentru serviciile comunitare de utilitãţi publice trebuie sa fie în conformitate cu toate angajamentele României incluse în planurile de implementare pentru acquis-ul comunitar, şi trebuie sa incorporeze toate principiile prezentei Strategii naţionale.
Autoritãţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene au responsabilitatea sa determine şi sa monitorizeze ca toţi operatorii de la nivel local, municipal sau judeţean sa se conformeze tuturor angajamentelor României incluse în planurile de implementare pentru acquis-ul comunitar în timpul programat.
8.2. Pregãtirea strategiilor locale, municipale sau judeţene
Strategia:
Fiecare autoritate a administraţiei publice locale, municipale sau judeţene va pregati propria strategie localã/judeteana privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice (aplicabilã fiecãrui tip de serviciu), luând în considerare, fãrã a se limita la acestea, urmãtoarele puncte:
a) misiune;
b) obiective;
c) analiza situaţiei existente;
d) necesarul de investiţii pentru a atinge obiectivele şi prioritizarea acestora (plan-director şi studiile de fezabilitate);
e) analiza institutionala;
f) sursele de finanţare;
g) planul de implementare;
h) monitorizarea şi ajustarea strategiei.
Mãsura:
Autoritãţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene vor pregati o strategie la nivel local, municipal sau judeţean pentru fiecare categorie de servicii în parte, pe baza principiilor stabilite în prezenta strategie, în termen de maxim 6 luni de la aprobarea prezentei Strategii naţionale.
8.3. Planul de implementare
Strategia:
Pe baza necesarului de investiţii publice şi a resurselor disponibile, autoritãţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene, în colaborare cu fiecare operator de servicii comunitare de utilitãţi publice, vor pregati planuri de implementare proprii care sa conţinã, fãrã sa se limiteze la acestea, urmãtoarele informaţii:
a) parametrii serviciului ce vor fi atinsi pentru fiecare sector al serviciilor comunitare de utilitãţi publice, cu un program detaliat pentru fiecare parametru pana în 2020, corelat cu programul de conformare stabilit de comun acord cu UE;
b) necesarul total de investiţii pentru fiecare sector care sa fie în conformitate cu toate cerinţele, eşalonat pe ani pana în 2020;
c) sursele de finanţare considerate pentru fiecare proiect de investiţii detaliate pe surse şi pe ani pana în 2020;
d) mãsurile pe care autoritãţile administraţiei publice locale doresc sa le implementeze în programul propus.
Planurile de implementare a strategiilor proprii privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice, adoptate la nivel local ori judeţean, vor tine seama de termenele prevãzute în planurile de implementare a acquis-ului comunitar şi de termenele stabilite cu autoritãţile administraţiei publice centrale.
Planurile de implementare vor face parte din strategia proprie pe care autoritãţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene o vor pregati pentru accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice. Strategiile ce conţin planurile proprii de implementare vor fi transmise Unitãţii centrale de monitorizare.
Mãsura:
Trimestrial, autoritãţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene vor trimite un raport compartimentului de monitorizare de la nivelul instituţiilor prefectului în care vor descrie progresele obţinute în implementarea strategiei, comparand prevederile planului de implementare cu rezultatele concrete obţinute.

9. MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA STRATEGIEI NAŢIONALE

La nivelul autoritãţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene, funcţia de monitorizare şi evaluare va fi asigurata de ULM.
Unitatea municipala/judeteana de monitorizare - ULM - va pregati trimestrial rapoartele de monitorizare şi evaluare pentru fiecare tip de serviciu comunal de utilitãţi publice şi le va transmite urmãtoarelor entitãţi în nu mai mult de 45 de zile de la sfârşitul trimestrului:
a) consiliului local, judeţean, sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti;
b) biroului de monitorizare de la nivelul prefecturii;
c) altor entitãţi, dacã e cazul.
Raportul trimestrial va prezenta performanţele procesului de implementare şi va cuprinde doua seturi de date:
a) informaţii corespunzãtoare trimestrului încheiat;
b) informaţii cumulate, corespunzãtoare trimestrelor parcurse din anul respectiv.
Compartimentele de monitorizare de la nivelul instituţiilor prefectului vor colecta toate rapoartele şi vor centraliza informaţiile la nivel judeţean dupã care vor transmite informaţiile Unitãţii centrale de monitorizare de la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor nu mai târziu de 45 de zile de la sfârşitul trimestrului respectiv.
Unitatea centrala de monitorizare de la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor va centraliza informaţia la nivel naţional pentru fiecare tip de serviciu comunal de utilitãţi publice, va include concluziile într-un raport şi le va prezenta Comitetului de monitorizare nu mai târziu de 75 de zile dupã sfârşitul trimestrului.
Orice schimbãri în strategiile locale, municipale sau judeţene realizate de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene vor fi comunicate Unitãţii centrale de monitorizare în maxim 30 de zile dupã aprobarea acestora.
Pe baza rapoartelor de evaluare, Comitetul de monitorizare poate propune schimbãri în Strategia nationala privind accelerarea dezvoltãrii serviciilor comunitare de utilitãţi publice.

-------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Strategie, Guvernul Romaniei, STRATEGIE NATIONALA din 16 februarie 2006

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"