────────── Aprobată prin HOTĂRÂREA nr. 842 din 29 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 653 din 30 iunie 2022.────────── (a se vedea imaginea asociată) MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI ADMINISTRAŢIEI Strategia Naţională a Locuirii pentru perioada 2022-2050 (a se vedea imaginea asociată) Iunie 2022 STRATEGIA NAŢIONALĂ A LOCUIRII PENTRU PERIOADA 2022-2050 CUPRINS Capitolul I: Context General 1. Introducere. Viziunea strategică 2. Priorităţi, politicile şi cadrul legal existente 2.1. Politici şi priorităţi existente în documente strategice la nivel naţional şi internaţional 2.2. Cadrul normativ şi instituţional actual 2.3. Programe derulate în domeniul locuirii Capitolul II: Analiza contextului şi definirea problemei 1. Prezentarea generală a caracteristicilor locuirii în România 2. Principalele provocări Capitolul III: Scopul, obiectivele generale şi specifice ale Strategiei Naţionale a Locuirii 1. Scopul Strategiei Naţionale a Locuirii 2. Principii generale 3. Obiective, direcţii de acţiune şi măsuri Capitolul IV: Rezultate şi indicatori 1. Rezultate aşteptate 2. Indicatori de monitorizare a implementării Strategiei Naţionale a Locuirii Capitolul V: Monitorizare şi evaluare 1. Structura de guvernanţă 2. Etape ulterioare Capitolul VI: Implicaţii bugetare şi juridice 1. Implicaţiile bugetare şi sursele de finanţare 2. Implicaţiile asupra cadrului juridic Anexă. Planul de acţiune 2022 - 2027 1. Cadrul operaţional al Strategiei Naţionale a Locuirii - de la provocări la obiective Lista figurilor şi tabelelor: Figura 1. Rata supraaglomerării conform nivelului de urbanizare, 2019 Figura 2. Locuinţele în funcţie de anul construirii (% total locuinţe 1990) şi numărul de persoane din locuinţă în anul 1990 Figura 3. Fondul de locuinţe în funcţie de perioada construirii Figura 4. Evoluţia lungimii reţelei simple de distribuţie a apei potabile (km) Figura 5. Evoluţia cursului Euro Figura 6. Volumul creditului (2007-2021) Figura 7. Creşterea anuală a stocului de credite acordate sectorului real şi ponderea creditelor în valută Figura 8. Tranzacţii vs Ipoteci unităţi individuale Figura 9. Indicele preţurilor proprietăţilor rezidenţiale* Figura 10. Evoluţia preţurilor faţă de trimestrul anterior Figura 11. Venituri totale medii lunare ale gospodăriilor Figura 12. Unităţi administrativ-teritoriale în care au fost înregistrate cereri pentru locuinţe Figura 12. Comunităţi marginalizate şi aşezări informale Figura 13. Oraşul de 15 minute Tabelul 1. Date generale privind populaţia şi locuinţele, la recensăminte Tabelul 2. Situaţia locuinţelor din condominii, pe forme de proprietate Tabelul 3. Clasificarea locuinţelor în funcţie de numărul de persoane Tabelul 4. Locuinţele, conform numărului de persoane din gospodării Tabelul 5. Unităţi de locuinţe convenţionale Tabelul 6. Stocul şi nevoia de locuinţe publice estimată pe baza solicitărilor înregistrate la nivel UAT (total) Tabelul 7. Nevoia de locuinţe publice conform documentelor aprobate la nivel local CAP. I Context General 1. Introducere. Viziunea strategică Locuirea este o provocare majoră pentru dezvoltarea României şi necesită o abordare integrată care să ţină cont de impactul economic, social şi de mediu al măsurilor adoptate. Obiectivele şi măsurile strategiei, în special cele privind incluziunea socială, îmbunătăţirea accesibilităţii locuirii, tranziţia verde, dezvoltarea unui cadru instituţional adecvat importanţei şi necesităţilor domeniului, se aliniază principiilor şi recomandărilor Declaraţiei ministeriale de la Nisa (2022). Aceasta a fost adoptată în cadrul Conferinţei ministeriale organizată de Preşedinţia franceză a Consiliului Uniunii Europene, în lumina noilor provocări reprezentate de accelerarea schimbărilor climatice, criza sanitară şi intensificarea procesului de urbanizare. În cadrul Declaraţiei este subliniată necesitatea adaptării politicilor naţionale ale locuirii pentru a face faţă acestor provocări care accentuează vulnerabilitatea domeniului în termeni de: dificultate a accesului la locuire la costuri suportabile, sărăcie energetică, alături de aspectele mai generale privind eficienţa energetică în sectorul rezidenţial şi economia circulară. Totodată, aplicarea obiectivelor şi măsurilor Strategiei Naţionale a Locuirii trebuie să aibă în vedere schimbarea, în contextul pandemiei de Covid-19, a relaţiilor dintre locuinţă, locul de muncă şi condiţiile de viaţă, oferind soluţii pentru deprivarea severă de locuire a celor mai vulnerabile grupuri, în acord cu Pilonul European al Drepturilor Sociale, care vizează locuire şi asistenţă pentru persoanele fără adăpost. Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă prevede până în orizontul 2030 accesul tuturor la locuinţă la un cost accesibil şi reabilitarea cartierelor marginalizate. În calitate de stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, România şi-a exprimat adeziunea la obiectivele celor două agende globale: Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă şi Noua Agendă Urbană. Noua Agendă Urbană reprezintă instrumentul prin care Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă şi cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă ale acesteia sunt operaţionalizate la nivelul oraşelor, astfel încât zonele urbane să ofere oportunităţi de dezvoltare şi condiţii optime de viaţă locuitorilor acestora. Toate cele 17 obiective de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030 au o dimensiune urbană, în timp ce Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 11 este dedicat în totalitate oraşelor şi creşterii durabile, stabilind următoarea direcţie: "oraşele şi aşezările omeneşti să devină incluzive, sigure, reziliente şi durabile". Astfel, atingerea acestui obiectiv necesită corelarea politicilor de planificare urbană şi a celor din domeniul locuirii pentru dezvoltarea unor oraşe şi comunităţi sustenabile, prin transformarea lor în locuri incluzive, sigure şi reziliente. Viziunea comună a documentelor menţionate este aceea de a promova incluziunea şi accesul tuturor, fără nicio discriminare de vreun fel, la aşezări umane şi locuinţe sigure, sănătoase, accesibile, la un preţ rezonabil, reziliente şi durabile, pentru a stimula prosperitatea şi calitatea vieţii şi implicit a locuirii pentru toţi. Factorii de decizie se confruntă, de asemenea, cu provocarea elaborării unor politici integrate, în contextul în care elaborarea şi implementarea politicilor privind locuirea sunt fragmentate între ministere şi niveluri de guvernare. Aceasta reprezintă, pe de o parte, o reflectare a numeroaselor implicaţii ale locuirii atât asupra indivizilor, cât şi asupra economiei, iar pe de altă parte fragmentarea în elaborarea politicilor sectoriale cu impact asupra locuirii determină existenţa unor situaţii şi categorii de nevoi şi probleme care pot rămâne insuficient acoperite. Aceste elemente fac din locuire un domeniu de politici complex, care necesită o abordare interdisciplinară şi cooperare intersectorială pentru a răspunde provocării de a oferi locuinţe durabile. România prezintă un dezechilibru persistent între cererea şi oferta de locuinţe, cu supraaglomerare în marile centre urbane care se confruntă cu creşterea costurilor locuinţelor şi cu expansiunea urbană accelerată, în timp ce oraşele mici şi mijlocii pierd populaţie şi trebuie să identifice metode pentru utilizarea unui surplus de locuinţe vacante. În ansamblu, sectorul locuinţelor din România înregistrează inegalităţi semnificative şi provocări importante în asigurarea accesului la locuinţe în contextul dezechilibrelor înregistrate între cererea şi oferta de locuinţe pe piaţa liberă. Toate aglomerările urbane includ insule de sărăcie, comunităţi segregate spaţial afectate de deprivare de locuire, ocupare a forţei de muncă scăzută şi nivel de educaţie redus. Lipsa condiţiilor de locuire adecvate este strâns legată de gospodăriile sărace care trăiesc în condiţii precare şi care sunt împovărate de cheltuielile pentru locuinţă. Grupurile cu venituri mici sunt din ce în ce mai excluse de pe pieţele imobiliare din oraşele mai mari, având în vedere alternativele limitate de acces la locuinţe la costuri suportabile. România este ţara europeană cu cea mai mare rată a deprivării severe de locuire - ceea ce înseamnă cel mai scăzut nivel de acces al populaţiei la locuinţe. Grupurile sărace şi marginalizate, atât în zonele urbane, cât şi în cele rurale, se confruntă cu provocări legate de condiţiile inadecvate de locuire, acoperirea insuficientă cu servicii şi dotări tehnico-edilitare şi lipsa siguranţei ocupării, în special în cazul aşezărilor informale. Cu toate acestea, nu toţi cei care au dificultăţi în accesarea unei locuinţe adecvate sunt concentraţi spaţial, ceea ce indică faptul că politicile de locuire trebuie, pe de o parte, să vizeze anumite teritorii, şi pe de altă parte să răspundă nevoilor specifice diferitelor categorii de grupuri vulnerabile. Legislaţia din România defineşte locuinţa convenabilă ca tipul de locuinţă care "prin gradul de satisfacere a raportului dintre cerinţa utilizatorului şi caracteristicile locuinţei, la un moment dat, acoperă necesităţile esenţiale de odihnă, preparare a hranei, educaţie şi igienă, asigurând exigenţele minimale stabilite" potrivit Legii locuinţei nr. 114/1996 republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Încercând o mai bună relaţionare a locuirii de contextul mai larg al calităţii vieţii, care nu se limitează exclusiv la satisfacerea necesităţilor şi exigenţelor cuprinse în această definiţie, în cadrul acestei strategii este utilizată sintagma "locuinţă adecvată". Aceasta are sensul de locuinţă care îndeplineşte următoarele caracteristici: securitate, acoperirea nevoilor de bază, utilităţi şi infrastructură, cost echitabil, incluzivitate, accesibilitate, identitate, valori şi principii*1). Termenul este concordant cu decizia E/C.12/ROU/Q/6 din 15.11.2021, a Consiliului Economic şi Social al Organizaţiei Naţiunilor Unite, pe baza propunerilor Comitetului pentru Drepturi Economice, Sociale şi Culturale, prin care dreptul la locuinţă adecvată a fost inclus pe lista problemelor ce trebuie monitorizate în România. *1) UN Habitat (2017), The Human Rights - Based Approach to Housing and Slum Upgrading Având în vedere problemele privind stocul de locuinţe existent în România, riscul seismic, procesul de tranziţie către un sector rezidenţial cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră, criza energetică, este necesară intensificarea acţiunilor de renovare a fondului de locuinţe şi implementarea unor programe de regenerare urbană pentru a creşte calitatea locuirii. Urmărind corelarea cu principalele documente strategice de la nivel european şi naţional, precum şi pentru a răspunde la provocările cu care se confruntă domeniul locuirii în România, a fost elaborată Strategia Naţională a Locuirii pentru perioada 2022-2050, care este structurată pe următorii piloni: ● Locuire incluzivă; ● Locuire accesibilă şi servicii publice de calitate; ● Tranziţia verde - Locuire sigură şi durabilă; ● Întărirea capacităţii administrative. Planul de acţiune al Strategiei Naţionale a Locuirii pentru perioada 2022-2050 vizează perioada 2022-2027, urmând a fi reactualizat pentru fiecare perioada corespunzătoare Cadrului financiar multianual al UE. Viziunea Strategiei Naţionale a Locuirii este: - Implicarea tuturor actorilor relevanţi în asigurarea şi promovarea locuirii accesibile, incluzive, adecvate, durabile şi reziliente, care contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii. În procesul de elaborare a Strategiei Naţionale a Locuirii au fost utilizate rezultatele următoarelor proiecte: ● Proiectul de Strategie Naţională a Locuirii, orizont 2030. ● "Coordonarea şi selecţia eficientă şi transparentă a proiectelor de infrastructură finanţate din instrumente structurale şi de la bugetul de stat pentru perioada 2014 - 2020"*2). *2) Proiect derulat în perioada 01.04.2014 - 31.12.2015, finanţat prin intermediul Programului Operaţional Asistenţă Tehnică 2007 - 2013 - Cod SMIS 48659. Ca parte a proiectului au fost realizate analize şi recomandări în vederea fundamentării Strategiei Naţionale a Locuirii, demers realizat cu sprijinul Băncii Mondiale, care a elaborat trei rapoarte de analiză privind locuirea, respectiv: "Către o strategie naţională a locuirii", "Coordonarea fondurilor guvernamentale cu fondurile europene", "Prioritizarea programelor şi proiectelor". ● "Elaborarea politicii urbane ca instrument de consolidare a capacităţii administrative şi de planificare strategică a zonelor urbane din România" (SIPOCA 711), derulat de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (MDLPA) şi Banca Mondială în cadrul unui parteneriat de asistenţă tehnică şi cofinanţat din Fondul Social European (FSE), prin Programul Operaţional Capacitate Administrativă (POCA) 2014 - 2020*3). *3) Banca Mondială (2021), Livrabilul 3 - Contribuţii la Politica Urbană a României. 2. Priorităţi, politicile şi cadrul legal existente 2.1. Politici şi priorităţi existente în documente strategice la nivel naţional şi internaţional - Documente strategice la nivel naţional ● Politica Urbană a României (PUR, 2021-2035) - în curs de aprobare Politica Urbană a României reprezintă o strategie integrată şi coordonată la nivel naţional şi local pentru a ghida dezvoltarea urbană durabilă, inclusiv creşterea, şi pentru a controla expansiunea urbană necontrolată. O atenţie deosebită este acordată coerenţei formei urbane a oraşelor, valorificării terenurilor virane, densificării şi regenerării, ca forme de creştere rezilientă. Politica Urbană va stabili o agendă comună a autorităţilor publice de la nivel central şi local pentru îmbunătăţirea cadrului de dezvoltare urbană, prin furnizarea unui set de măsuri coerente şi prin coordonarea şi corelarea domeniilor sectoriale şi a diferiţilor actori. Obiectivele de politică, precum şi măsurile asociate lor au scopul de a face oraşele: (a) verzi şi reziliente; (b) competitive şi productive; (c) juste şi incluzive şi (d) bine guvernate. În domeniul locuirii, obiectivele politicii urbane urmăresc îmbunătăţirea accesului la locuinţe şi utilităţi publice de calitate. ● Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă a României (2030) În cadrul Obiectivului de Dezvoltare Durabilă 11 (ODD 11) - "Dezvoltarea oraşelor şi a aşezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente şi durabile" se menţionează, printre problemele identificate în crearea comunităţilor durabile, calitatea slabă a fondului imobiliar existent, numărul mare de clădiri vulnerabile la riscul seismic, locuinţe inadecvate pentru grupurile sărace şi vulnerabile, ineficienţa pieţei de locuinţe şi cadrul legal şi instituţional. Astfel, una dintre ţintele propuse pentru anul 2030 vizează asigurarea accesului la condiţii de locuire adecvate pentru toţi cetăţenii. ● Strategia Naţională de Renovare pe Termen Lung (SNRTL) pentru sprijinirea renovării parcului naţional de clădiri rezidenţiale şi nerezidenţiale, atât publice, cât şi private, şi transformarea sa treptată într-un parc imobiliar cu un nivel ridicat de eficienţă energetică şi decarbonat până în 2050 Implementarea SNRTL include trei măsuri complementare pentru integrarea riscului seismic în investiţiile în eficienţă energetică: (i) expertize structurale şi inspecţii tehnice care trebuie efectuate asupra clădirilor, cu determinarea măsurilor relevante pentru siguranţa structurală a clădirilor înainte de renovări majore de eficienţă energetică; (ii) analiza cost-beneficiu pentru clădirile vulnerabile, comparând cel puţin două alternative obligatorii - renovarea clădirii la nivelul clădirii cu energie aproape zero (nZEB), împreună cu măsuri de creştere a siguranţei seismice, sau demolarea şi construirea unei clădiri noi ca alternativă viabilă în programele de reducere a riscului seismic, conform cu cerinţele nZEB; şi (iii) măsuri obligatorii de creştere a siguranţei seismice a clădirilor pe baza rezultatelor analizei cost-beneficiu de mai sus. Strategia Naţională de Reducere a Riscului Seismic (SNRRS) a adoptat o serie de indicatori din SNRTL pentru a cuantifica contribuţia intervenţiilor de reducere a riscului seismic, la îmbunătăţirea eficienţei energetice a fondului construit. ● Strategia Naţională de Reducere a Riscului Seismic Strategia stabileşte obiectivele şi acţiunile pe termen scurt, mediu şi lung pentru reducerea riscului seismic la nivelul clădirilor în România până în anul 2050, armonizând aceste obiective cu ţintele relevante în vederea creşterii rezilienţei la dezastre sau la schimbări climatice. Obiectivele strategiei sunt: - reducerea riscului seismic la nivel naţional, prin salvarea de vieţi, protejarea bunurilor şi reducerea prejudiciilor materiale, prin investiţii prioritizate şi eficiente; – asigurarea de beneficii asociate privind îmbunătăţirea sustenabilităţii şi funcţionalităţii fondului construit, respectiv pentru îmbunătăţirea incluziunii sociale; – creşterea rezilienţei, se realizează prin integrarea aspectelor de risc seismic în planificarea teritorială şi sectorială şi asigurarea proceselor de redresare şi reconstrucţie; – creşterea gradului de conştientizare a publicului cu privire la riscul seismic şi promovarea participării şi a acţiunii incluzive la implementarea măsurilor de reducere a riscurilor. ● Strategia naţională privind protejarea monumentelor istorice 2022-2032 Strategia vizează fondul construit istoric, susceptibil de a purta valori de patrimoniu, patrimoniul cultural imobil, precum şi diferite niveluri de abordare a acestuia. Obiectivele generale ale strategiei urmăresc: - gestiunea integrată şi durabilă a datelor privind monumentele istorice şi patrimoniul cultural imobil; – optimizarea raportului dintre resursele alocate şi nevoile de gestiune, protejare şi valorificare a monumentelor istorice şi patrimoniului cultural imobil; – stabilirea măsurilor de punere în aplicare a legislaţiei în domeniul protejării monumentelor istorice şi patrimoniului cultural imobil; – crearea şi consolidarea unui sistem performant de educare, formare, cercetare şi inovare; – creşterea accesibilităţii publicului larg la monumentele istorice şi patrimoniul cultural imobil – dezvoltarea durabilă a României recurgând la patrimoniul cultural imobil ca resursă; – stabilirea şi adoptarea unor principii şi criterii de intervenţie. ● Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei pentru perioada 2022-2027 Prin obiectivele Strategiei naţionale privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei şi Planul de acţiune pentru perioada 2022-2027 se urmăreşte reducerea numărului persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială cu cel puţin 7%, până în anul 2027 faţă de anul 2020. Strategia prevede măsuri de combatere a sărăciei, dreptul la asistenţă socială, accesul la servicii de interes public general, oportunitatea de participare socială şi economică a grupurilor vulnerabile, din perspectiva respectării drepturilor omului, precum şi măsuri de redresare şi rezilienţă în sistemul de servicii sociale, în contextul pandemiei Covid-19 sau al altor situaţii speciale. În domeniul locuirii, Strategia prevede investiţii şi reforme pentru locuinţe şi servicii de bază adecvate, sigure, într-un mediu sănătos şi la preţuri accesibile. Astfel, se are în vedere: - Creşterea accesului la locuinţe adecvate pentru categoriile de persoane, în special pentru tineri şi alte grupuri vulnerabile, precum şi persoanele care trăiesc în aşezări informale; – Stabilirea de criterii la nivel naţional pentru acordarea de locuinţe sociale; – Creşterea calităţii condiţiilor de locuire pentru categoriile cu venituri reduse şi vulnerabile; – Acţiuni integrate de reducere a inegalităţilor teritoriale şi integrarea comunităţilor marginalizate din zonele rurale; – Reducerea fenomenului de segregare spaţială rezidenţială. ● Strategia naţională privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi "O Românie echitabilă 2022-2027" şi Planul operaţional privind implementarea Strategiei Documentul adoptat urmăreşte stimularea participării active a persoanelor cu dizabilităţi la viaţa în comunitate, creşterea gradului de conştientizare asupra nevoilor comunităţii, precum şi a vizibilităţii în societate, aspecte care să conducă la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi la creşterea gradului de ocupare în rândul acestor persoane. Strategia are ca obiectiv asigurarea participării depline şi efective a persoanelor cu dizabilităţi, bazată pe libertatea de decizie, în toate domeniile vieţii şi într-un mediu accesibil şi rezilient şi prevede opt domenii prioritare: accesibilitate şi mobilitate; protecţia efectivă a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi; ocupare; protecţie socială, inclusiv abilitare/reabilitare; viaţă independentă şi integrare în comunitate, inclusiv accesul la servicii publice; educaţie; sănătate şi participare politică şi publică. ● Strategia privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost 2021-2027 - Politică publică naţională care vizează persoanele fără adăpost - proiect de strategie Fenomenul persoanelor fără adăpost şi al deprivării severe de locuire există în toate ţările europene. În etapa de analiză pentru elaborarea strategiei a fost evidenţiat faptul că România, până la acest moment nu a raportat nici un sprijin politic sau societal pentru programul "Locuinţe înainte de toate (engl. Housing first)"*4). Nu au fost identificate iniţiative, chiar şi singulare de implementare a acţiunilor/programelor de tip locuinţă înainte de toate (housing first). *4) https://housingfirsteurope.eu/assets/files/2019/10/2019-10-10-HFinEurope_Full-Report2019_final.pdf. Serviciile de locuire de tip Housing First la care face referire prezentul document are în vedere asigurarea accesului rapid la locuinţe pentru persoanele fără adăpost. Obiectivul general al politicii publice este "asigurarea incluziunii sociale a persoanelor fără adăpost în vederea prevenirii şi combaterii riscului de sărăcie a acestora". Luând în considerare particularităţile specifice acestui grup vulnerabil, asigurarea incluziunii sociale a persoanelor fără adăpost se poate realiza prin acţiuni precum asigurarea accesului la servicii sociale, de ocupare, locuinţă, servicii medicale specializate, care converg către prevenirea şi combaterea riscului de sărăcie. ● Strategia naţională pentru promovarea îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice 2015-2020 şi Planul operaţional de acţiuni pentru perioada 2016-2020 Prin elaborarea documentului de strategie, Guvernul îşi propune să îşi concentreze atenţia asupra diminuării disparităţilor regionale, astfel încât să îmbunătăţească situaţia persoanelor vârstnice care necesită sprijin atât în zonele rurale, cât şi în zonele urbane mici, reducând astfel zonele cu o concentrare mare a sărăciei, rata scăzută de ocupare a forţei de muncă, precum şi condiţiile de locuire inadecvate din comunităţile marginalizate care au un ridicat procent de persoane vârstnice ce necesită îngrijire de lungă durată. Aceste obiective vor fi urmărite şi în viitoarea strategie naţională privind îngrijirea de lungă durată şi îmbătrânirea activă pentru perioada 2023-2030, elaborată în cadrul Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă. În prezent, este în curs de elaborare, la nivelul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale Strategia naţională privind îngrijirea de lungă durată şi îmbătrânirea activă pentru perioada 2023-2030. – Documente strategice la nivel internaţional ● Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă Reprezintă un program de acţiune globală în domeniul dezvoltării care promovează echilibrul între cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile - economic, social şi de mediu. Agenda 2030 include 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD), reunite informal şi sub denumirea de Obiective Globale. Prin intermediul Obiectivelor Globale, se stabileşte o agendă de acţiune în vederea eradicării sărăciei extreme, combaterii inegalităţilor şi a injustiţiei şi protejării planetei până în 2030. Toate cele 17 obiective de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030 au o dimensiune urbană, însă Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 11 este dedicat numai oraşelor şi creşterii durabile, stabilind următoarea direcţie de acţiune: "dezvoltarea oraşelor şi a aşezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente şi durabile". Totodată, Agenda 2030 propune "eradicarea sărăciei în toate formele sale şi în orice context". ● Pilonul European al Drepturilor Sociale Cele 20 de principii ale Pilonului European al Drepturilor Sociale reprezintă ghidul către o Europă socială şi stabilesc viziunea pentru "cadrul de reguli sociale". Ele exprimă principii şi drepturi esenţiale pentru pieţele muncii şi sistemele de asistenţă socială care funcţionează în Europa. Unele principii reafirmă drepturile deja prezente în acquis-ul Uniunii, iar altele stabilesc obiective clare pentru provocările care decurg din evoluţiile societale, tehnologice şi economice. Documentul menţionează faptul că accesul la locuinţe la preţuri accesibile reprezintă o preocupare tot mai mare în multe state membre, regiuni şi oraşe. Numărul de persoane fără adăpost este în creştere în majoritatea statelor membre. Chiar dacă politicile de eliminare a fenomenului persoanelor fără adăpost pot avea succes printr-o abordare locală sau regională, este necesar şi un impuls european astfel încât, acest fenomen să fie eliminat la nivelul UE până în 2030. În plus, sărăcia energetică afectează aproape 34 de milioane de europeni care nu îşi pot permite să-şi încălzească locuinţele, ceea ce indică lipsa accesului la locuinţe de calitate la preţuri accesibile pentru multe familii. Se apreciază că implementarea Pactului Ecologic European, prin Iniţiativa Valul Renovării, revizuirea Directivei privind eficienţa energetică şi orientarea şi îndrumarea pentru acţiune locală prin Observatorul UE privind sărăcia energetică, vor contribui la atenuarea sărăciei energetice şi creşterea calităţii locuinţelor, în special pentru gospodăriile cu venituri medii şi mici. O parte dintre principiile susţinute în document au în vedere: - Incluziunea persoanelor cu dizabilităţi - dreptul de a le fi asigurat un trai demn, servicii care le permit să participe la piaţa muncii şi în societate, şi la un mediu de lucru adaptat nevoilor lor, având în vedere faptul că aceste persoane se confruntă cu dificultăţi în ceea ce priveşte accesul la serviciile de educaţie, ocupare, protecţie socială, locuire şi servicii de sănătate; – Locuinţă şi asistenţă pentru persoanele fără adăpost - accesul la locuinţe sociale sau asistenţă pentru locuinţe de bună calitate va fi asigurat celor aflaţi în nevoie; persoanele vulnerabile au dreptul la asistenţă şi protecţie corespunzătoare împotriva evacuării forţate; furnizarea de adăposturi şi servicii adecvate persoanelor fără adăpost pentru a promova incluziunea socială a acestora; – Acces la servicii esenţiale - dreptul de a accesa servicii esenţiale de bună calitate, inclusiv apă, canalizare, energie, transport, servicii financiare şi comunicaţii digitale. ● Valul renovării (Renovation wave) Obiectivul principal al noii strategii este îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirilor, în următorii zece ani, cel puţin dublarea ratei anuale de renovare energetică a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale şi promovarea renovărilor energetice profunde. Potrivit Comisiei Europene, mobilizarea forţelor, la toate nivelurile, către aceste obiective, va duce la 35 de milioane de unităţi de construcţii renovate până în 2030. Una din componentele strategiei este Iniţiativa pentru locuinţe accesibile (Affordable housing iniţiative), care asigură asistenţă tehnică pentru proiecte locale pentru locuinţe sociale şi încurajează dezvoltarea urbană durabilă prin acţiuni inovative, transfer de cunoaştere şi întărirea capacităţii administrative. ● The New Bauhaus În contextul Valului Renovării (Renovation Wave) este creat un cadru participativ unde arhitecţii, artiştii, studenţii, oamenii de ştiinţă, inginerii şi designerii lucrează împreună pentru a face această viziune o realitate. Noul Bauhaus european doreşte a fi o forţă motrice pentru a da viaţă acordului european într-un mod atractiv, inovator şi centrat pe om. Este o mişcare bazată pe sustenabilitate, accesibilitate şi estetică pentru a aduce acordul european mai aproape de oameni şi a face accesibile reciclarea, energiile regenerabile şi biodiversitatea. ● Agenda Urbană pentru Uniunea Europeană (UE) Agenda Urbană pentru UE a fost lansată în mai 2016 odată cu Pactul de la Amsterdam şi reprezintă o nouă metodă de lucru pe mai multe niveluri de guvernanţă care promovează cooperarea între statele membre, oraşe, Comisia Europeană şi alte părţi interesate pentru a stimula creşterea şi inovarea în oraşele europene, precum şi pentru a identifica şi aborda cu succes provocările sociale. În scopul implementării Agendei Urbane pentru UE au fost dezvoltate 14 parteneriate (care cuprind 23 de state membre, inclusiv România prin Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, 96 de oraşe şi/sau regiuni metropolitane, 10 regiuni, 17 directorate din cadrul Comisiei Europene şi 33 de instituţii şi organizaţii europene). Parteneriatele acoperă tematici relevante pentru zonele urbane, în cadrul cărora au fost stabilite 114 acţiuni inovative pentru îmbunătăţirea cadrului de reglementare, de finanţare şi de cunoştinţe de la nivel European. Toate aceste acţiuni se află în acest moment în faza de implementare, unele dintre acestea fiind deja finalizate. Unul dintre parteneriatele Agendei Urbane pentru UE, The Housing Partnership, este dedicat domeniului locuirii. Parteneriatul şi-a propus să contribuie la crearea de cunoştinţe şi de condiţii juridice şi financiare mai bune pentru oraşele din UE, care trebuie să investească în locuinţe la preţuri accesibile pentru populaţia lor. Accentul s-a pus pe abordarea nevoilor de locuinţe la preţuri accesibile şi pe sprijinirea ofertei de locuinţe la preţuri accesibile, inclusiv locuinţe publice, sociale, de închiriere, precum şi în proprietate la preţuri accesibile. ● Noua Cartă de la Leipzig. Puterea transformativă a oraşelor pentru binele comun Luând în considerare provocările globale urgente, cum ar fi schimbările climatice, pierderea biodiversităţii, deficitul de resurse, fluxurile migratorii, schimbările demografice, pandemiile şi economiile în schimbare rapidă, documentul are ca scop urmărirea binelui comun, prin utilizarea puterii transformatoare a oraşelor. Printre acestea se numără bunăstarea generală, servicii publice fiabile de interes general, precum şi reducerea şi prevenirea unor noi forme de inegalităţi sociale, economice, de mediu şi teritoriale. Atât provocările urbane, cât şi măsurile adresate acestora ar trebui să fie concepute la scara spaţială corespunzătoare şi aplicate printr-un mod coordonat la trei niveluri: cartier, nivel local şi la scară funcţională, regională şi metropolitană mai largă. Totodată, prin Noua Cartă de la Leipzig este promovată integrarea dimensiunilor sociale, ecologice şi economice ale dezvoltării durabile prin cele trei dimensiuni cu privire la oraşe: oraşul just, oraşul verde şi oraşul productiv. Având la bază principiile privind abordarea integrată, participare şi guvernanţa multi-nivel, în cadrul documentului este subliniată nevoia coordonării şi modelării infrastructurii, a serviciilor publice şi a bunăstării colective care includ: servicii pentru sănătate, asistenţă socială, educaţie, cultură, aprovizionare cu apă şi energie, gestionarea deşeurilor, transport public, reţele digitale, sisteme de informaţii şi spaţii publice, precum şi infrastructuri verzi-albastre, precum şi asigurarea unei locuinţe sigure, igienice, accesibile, bine concepute şi adecvate. Printr-o politică activă privind terenurile şi amenajarea teritoriului se stabileşte: - promovarea cooperării dincolo de frontierele administrative şi naţionale şi coordonarea planificării spaţiale în zonele urbane funcţionale; – reînnoirea şi regenerarea complexă a zonelor urbane; utilizarea terenurilor astfel încât să echilibreze densitatea urbană, prin favorizarea infrastructurii verzi-albastre, creşterea biodiversităţii urbane şi facilitarea dezvoltării urbane neutre din punct de vedere al climei; – proiectarea şi gestionarea unor spaţii publice sigure şi accesibile; – asigurarea locuinţelor adecvate, sigure, bine concepute şi accesibile, pentru a crea cartiere vibrante şi mixte din punct de vedere social, evitând politica speculativă privind terenurile; – spaţii urbane cu utilizare mixtă, pentru a promova noi forme de producţie şi activitate economică. ● Agenda teritorială 2030. Un viitor pentru toate teritoriile Agenda Teritorială este documentul care a contribuit la orientarea procesului de dezvoltare teritorială, în acord cu principiul coeziunii teritoriale, care a fost inclus în Politica de Coeziune odată cu adoptarea Tratatului de la Lisabona din 2007. Agenda Teritorială 2030 este construită în jurul a două obiective majore: "Europa echitabilă" (cu trei priorităţi: dezvoltarea teritorială echilibrată, bazată pe diversitatea teritoriilor; utilizarea zonelor funcţionale în reducerea decalajelor regionale şi a inegalităţilor dintre teritorii; integrarea transfrontalieră) şi "Europa verde" (acţiunile prioritare incluzând: dezvoltare regională şi urbană neutră din punct de vedere climatic; consolidarea economiilor locale şi dezvoltarea economiei circulare; creşterea conectivităţii fizice şi digitale a teritoriilor). 2.2. Cadrul normativ şi instituţional actual Cadrul juridic care reglementează domeniul locuirii este constituit din Codul administrativ, adoptat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 1275/2000 privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii locuinţei nr. 114/1996, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 962/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv normele de igienă şi sănătate publică. Autorităţile administraţiei publice centrale. În domeniul locuirii, atribuţiile autorităţilor administraţiei publice sunt partajate între autorităţile administraţiei publice centrale (realizarea cadrului strategic, legislativ şi gestionarea programelor de finanţare) şi autorităţile administraţiei publice locale (construirea locuinţelor sociale şi a celorlalte unităţi locative aflate în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale sau în administrarea lor, criteriile pentru repartizarea locuinţelor sociale şi a utilităţilor locative aflate în proprietatea sau în administrarea acestora). Astfel, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (MDLPA) este, printre altele, autoritatea pentru lucrări publice, construcţii, disciplina în construcţii, amenajarea teritoriului, urbanism, arhitectură, locuire, locuinţe, clădiri de locuit, reabilitarea termică a clădirilor, gestiune şi dezvoltare imobiliar-edilitară, dezvoltare regională, coeziune şi dezvoltare teritorială etc. Totodată, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei realizează promovarea unor programe naţionale care să finanţeze activităţi şi acţiuni necesare asigurării dezvoltării durabile şi echilibrate a teritoriului naţional, întărirea coeziunii economice, sociale şi teritoriale, protejarea şi promovarea patrimoniului naţional, precum şi creşterea calităţii locuirii în cadrul aşezărilor umane şi gestionează domeniul locuirii, locuinţelor şi al clădirilor de locuit, al reabilitării termice şi al eficienţei termice a clădirilor. Sub autoritatea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei funcţionează Agenţia Naţională pentru Locuinţe, instituţie prin care sunt derulate programele de locuire reglementate de Legea nr. 152/1998. În ceea ce priveşte responsabilităţile în domeniul locuirii pentru grupurile sărace şi marginalizate, acestea revin Guvernului, prin Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (MMSS) care colaborează cu administraţiile locale formate din consiliile judeţene şi consiliile locale şi autorităţile administraţiei publice locale. Acestea din urmă propun şi operaţionalizează măsurile în domeniul locuirii. Astfel, MDLPA are responsabilitatea de a elabora şi pune în aplicare, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, strategii, politici şi programe în domeniul planificării urbane şi regionale, locuirii, infrastructurii şi dezvoltării locale. MMSS, atât în mod direct, cât şi prin structuri teritoriale, întocmeşte, aprobă şi coordonează metodologic implementarea politicilor de asistenţă socială adresate grupurilor vulnerabile. Cu toate acestea, abordarea faţă de grupurile vulnerabile este diferită, deşi obiectivele naţionale generale sunt aceleaşi. MDLPA gestionează programe de investiţii în infrastructură, în timp ce MMSS gestionează beneficiile de asistenţă socială şi serviciile sociale pentru grupurile vulnerabile. MMSS gestionează implementarea Programului anual pentru finanţarea unor cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru serviciile sociale de tip centre de zi şi rezidenţiale, în baza Hotărârii Guvernului nr. 973/2012. De asemenea, Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse a preluat de la MMSS responsabilităţile legate de gestionarea domeniului serviciilor sociale pentru victimele violenţei domestice şi a serviciilor sociale pentru copii şi familii cu copii. Autorităţile administraţiei publice locale. În conformitate cu prevederile Codului administrativ, în exercitarea atribuţiilor sale, consiliul local asigură, potrivit competenţei sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind locuinţele sociale şi celelalte unităţi locative aflate în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale sau în administrarea sa. Totodată, în exercitarea atribuţiilor sale, consiliul local aprobă construirea locuinţelor sociale, criteriile pentru repartizarea locuinţelor sociale şi a unităţilor locative aflate în proprietatea sau în administrarea sa. Din legislaţia specială în domeniul locuirii, remarcăm faptul că autorităţile administraţiei publice locale au un rol esenţial în ceea ce priveşte stabilirea nevoii de locuinţe la nivel local, finanţarea construcţiei de locuinţe, administrarea fondului de locuinţe, precum şi înscrierea unităţilor administrativ-teritoriale în programele de construcţie, reabilitare sau consolidare a locuinţelor, derulate de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei. 2.3. Programe derulate în domeniul locuirii - Programul de construcţii de locuinţe sociale conform Legii nr. 114/1996 Scopul acestui program este construirea de locuinţe sociale - locuinţe cu chirie subvenţionată, destinate unor categorii de persoane defavorizate prevăzute de lege, cărora nivelul de existenţă nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei. Obiectivul ce se doreşte a fi atins este asigurarea unor condiţii de locuit decente pentru categoriile sociale dezavantajate. Promovarea investiţiilor de locuinţe sociale reprezintă, conform legii, sarcina autorităţilor publice locale. Finanţarea locuinţelor sociale se asigură din bugetele locale, în limitele prevederilor bugetare aprobate anual, ale consiliilor locale. Statul sprijină construcţia de locuinţe sociale prin programul multianual de construcţii de locuinţe sociale prin care transferă sume de la bugetul de stat, în limita creditelor de angajament şi a creditelor bugetare aprobate anual cu această destinaţie şi a estimărilor pentru următorii 3 ani, prevăzute în legea bugetară anuală, Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei. Locuinţele sociale realizate potrivit Legii nr. 114/1996 nu pot fi vândute. Au acces la locuinţă socială, în vederea închirierii, familiile sau persoanele cu un venit mediu net lunar pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul câştigului salarial mediu net lunar pe total economie, comunicat de Institutul Naţional de Statistică în ultimul Buletin statistic anterior lunii în care se analizează cererea, precum şi anterior lunii în care se repartizează locuinţa. Nu pot beneficia de locuinţe sociale persoanele sau familiile care: deţin în proprietate o locuinţă; au înstrăinat o locuinţă după data de 1 ianuarie 1990; au beneficiat de sprijinul statului în credite şi execuţie pentru realizarea unei locuinţe; deţin, în calitate de chiriaş, o altă locuinţă din fondul locativ de stat. În perioada 2007-2022, prin programul de construcţii de locuinţe sociale finanţat prin MDLPA conform Legii nr. 114/1996 au fost finalizate 90 de blocuri de locuinţe sociale însumând 3.911 locuinţe sociale la nivel naţional. – Programul de construcţii de locuinţe de necesitate conform legii nr. 114/1996 Locuinţa de necesitate se finanţează şi se realizează în condiţiile stabilite pentru locuinţa socială, iar acestea se închiriază temporar persoanelor şi familiilor ale căror locuinţe au devenit inutilizabile în urma unor catastrofe naturale sau accidente sau ale căror locuinţe sunt supuse demolării în vederea realizării de lucrări de utilitate publică, precum şi lucrărilor de reabilitare ce nu se pot efectua în clădiri ocupate de locatari. În cazuri de extremă urgenţă, consiliile locale pot declara drept locuinţe de necesitate locuinţele libere aflate în fondul de locuinţe sociale, iar locuinţele de necesitate libere se pot constitui temporar ca fond de locuinţe sociale. – Programul de construcţii de locuinţe sociale destinate chiriaşilor evacuaţi din casele naţionalizate Situaţia extraordinară prevăzută la art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, se motivează prin necesitatea stringentă de asigurare a unui cadru adecvat pentru asigurarea locuinţelor pentru chiriaşii din imobile naţionalizate care, prin efectul legii sau datorită unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, sunt obligaţi să părăsească locuinţele pe care le deţin în prezent, având în vedere retrocedarea în natură a proprietăţilor preluate abuziv de către stat. Fondul de locuinţe destinate închirierii persoanelor şi/sau familiilor evacuate sau care urmează a fi evacuate din locuinţele retrocedate în natură foştilor proprietari se constituie din locuinţe construite prin Programul de construcţii de locuinţe pentru tineri, destinate închirierii derulat prin ANL sau locuinţe construite în baza Legii locuinţei nr. 114/1996, cu modificările şi completările ulterioare, de către consiliile locale din acele unităţi administrativ-teritoriale care au înregistrat cereri formulate de către persoanele îndreptăţite, respectiv de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Finanţarea programului multianual de investiţii în construcţia de locuinţe sociale, conform OUG nr. 74/2007, se asigură din transferuri de la bugetul de stat, în limita creditelor de angajament şi a creditelor bugetare aprobate anual cu această destinaţie şi a estimărilor pentru următorii 3 ani, prevăzute în legea bugetară anuală, Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, din bugetele locale în limita sumei prevăzute cu această destinaţie, precum şi din donaţii şi contribuţii de la persoane fizice şi juridice, efectuate conform prevederilor legale în vigoare. În perioada 2009-2021 au fost finanţate, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2007 privind asigurarea fondului de locuinţe sociale destinate chiriaşilor evacuaţi sau care urmează a fi evacuaţi din locuinţele retrocedate foştilor proprietari, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2008, cu modificările şi completările ulterioare, un număr de 263 de blocuri de locuinţe cu un total de 12.796 locuinţe individuale şi au fost finalizate 69 de blocuri, însumând 2.969 de locuinţe individuale. – Programul de construcţii de locuinţe pentru tineri, destinate închirierii, derulat prin Agenţia Naţională pentru Locuinţe (ANL) - inclusiv cele construite şi destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialişti din învăţământ sau sănătate Scopul programului, reglementat de Legea nr. 152/1998, îl reprezintă construirea de locuinţe cu chirie, destinate tinerilor cărora sursele de venit nu le permit achiziţionarea unei locuinţe în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei şi asigurarea stabilităţii tinerilor specialişti, prin crearea unor condiţii de locuit convenabile. Beneficiarii programului sunt persoane majore cu vârsta de până la 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea unei locuinţe construite prin programele ANL, destinate închirierii, şi care pot primi repartiţii în cel mult 60 de luni de la împlinirea acestei vârste, precum şi specialiştii din învăţământ şi din sănătate, persoane majore care pot depune cereri pentru repartizarea unei locuinţe, destinate închirierii, în mod exclusiv specialiştilor din sănătate şi/sau învăţământ, indiferent de vârstă, dacă sunt angajaţi ai unităţilor din domeniile respective aflate pe raza unităţii administrativ-teritoriale în care sunt amplasate locuinţele şi care nu deţin o locuinţă în proprietate pe raza unităţii administrativ-teritoriale respective. Finanţarea multianuală a obiectivelor de investiţii propuse la finanţare prin programele multianuale se efectuează în limita creditelor de angajament aprobate şi a creditelor bugetare aprobate şi/sau estimate pentru anii ulteriori cu această destinaţie în bugetul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei prin legea bugetară anuală, care se înscriu cumulat pentru toată perioada de finanţare, pe o perioadă de maximum 4 ani. Alocaţiile de la bugetul de stat pentru constituirea resurselor ANL, stabilite în condiţiile legii, se cuprind în bugetul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei. Terenurile destinate construirii de locuinţe prin ANL pot fi proprietate publică ori privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi proprietate privată a persoanelor fizice ori juridice. Terenurile proprietate publică ori privată a statului sau a unităţilor administrativ- teritoriale se preiau de ANL în folosinţă gratuită, în condiţiile legii, pe perioada realizării investiţiilor, iar terenurile destinate construcţiei de locuinţe cu chirie prin atragerea capitalului privat se preiau de ANL în folosinţă gratuită pe toată durata de existenţă a construcţiei. – Programul de construcţii de locuinţe prin credit ipotecar, derulat prin ANL Un alt obiectiv al Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, conform Legii nr. 152/1998, îl reprezintă iniţierea şi/sau dezvoltarea, în condiţiile pieţei, a unor programe de construcţii de locuinţe proprietate privată prin credit ipotecar. Resursele de finanţare în construcţia de locuinţe cu credit ipotecar care se realizează prin programele ANL se constituie din sursele proprii ale beneficiarilor şi/sau din credite ipotecare acordate acestora de instituţii financiare autorizate potrivit legii. În cazul în care autorităţile administraţiei publice locale sunt de acord şi hotărăsc prelungirea acordării dreptului de folosinţă gratuită a terenurilor către ANL, dar pentru dezvoltarea de către agenţie a unor programe de construcţii de locuinţe prin credit ipotecar, proiectele de execuţie realizate cu finanţare din surse bugetare se valorifică în cadrul acestor programe, iar sumele rezultate se virează de ANL la bugetul de stat. – Programul de construcţii de locuinţe de serviciu, derulat prin ANL Are în vedere construcţia de locuinţe destinate funcţionarilor publici, precum şi angajaţilor din instituţiile publice centrale şi locale. Aceste locuinţe de serviciu fac obiectul proprietăţii publice a unităţii administrativ-teritoriale şi sunt administrate de instituţiile publice care au solicitat realizarea acestora, în condiţiile legii. Locuinţele de serviciu nu se vând. – Programul de construcţii de locuinţe sociale pentru comunităţile de romi, derulat prin ANL Reprezintă o componentă experimentală a programului de incluziune socială în România pentru îmbunătăţirea accesului comunităţilor de romi la o locuinţă decentă, având în vedere implementarea unor proiecte pentru construcţia a 300 de locuinţe sociale în cele 8 regiuni de dezvoltare ale României, în locurile stabilite de MDLPA împreună cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu Agenţia Naţională pentru Romi. – Programul naţional privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe Realizarea lucrărilor de intervenţie stabilite prin program are drept scop creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, respectiv reducerea consumurilor energetice pentru încălzirea apartamentelor, în condiţiile asigurării şi menţinerii climatului termic interior, precum şi ameliorarea aspectului urbanistic al localităţilor. Creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe are drept scop reducerea consumurilor energetice din surse convenţionale, diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi introducerea, după caz, a unor surse alternative de producere a energiei. Programul privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe are în vedere lucrările de intervenţie pentru creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe construite după proiecte elaborate până la 31 decembrie 2005, precum şi etapele necesare realizării lucrărilor, modul de finanţare a acestora şi obligaţiile şi răspunderile autorităţilor administraţiei publice şi asociaţiilor de proprietari. Autorităţile administraţiei publice locale pot finanţa din bugetele locale, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie, lucrări de intervenţie pentru creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe şi/sau a clădirilor rezidenţiale, în cadrul unor scheme de finanţare, fără ca, în acest scop, să se aloce fonduri de la bugetul de stat şi/sau fonduri comunitare structurale ori de coeziune. Totodată, finanţarea executării lucrărilor de intervenţie se asigură astfel: 60% din alocaţii de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei; 40% din fonduri aprobate anual cu această destinaţie în bugetele locale şi/sau din alte surse legal constituite, precum şi din fondul de reparaţii al asociaţiilor de proprietari şi/sau din alte surse legal constituite. Cota de contribuţie proprie a autorităţilor administraţiei publice locale se stabileşte pe baza unor criterii socio-economice, în limita unei cote de maximum 30% din valoarea executării lucrărilor de intervenţie prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 158/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi se aprobă prin hotărâre a consiliilor locale, respectiv ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz. Cota de contribuţie a asociaţiei de proprietari nu poate fi mai mică de 10% din valoarea executării lucrărilor de intervenţie şi se asigură de către aceasta pe durata executării lucrărilor de intervenţie, în baza situaţiilor de lucrări. Prin programul naţional multianual privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe se finanţează, din alocaţii de la bugetul de stat, executarea lucrărilor de intervenţie pentru: blocurile de locuinţe în care sunt înfiinţate asociaţii de proprietari pentru apartamentele cu destinaţia de locuinţă aflate în proprietatea persoanelor fizice, inclusiv pentru apartamentele aflate în proprietatea persoanelor fizice declarate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului ca sedii sociale de firmă care nu desfăşoară activitate economică şi au destinaţia de locuinţă; locuinţe sociale şi celelalte unităţi locative, aflate în proprietatea/administrarea consiliului local, indiferent dacă sunt amplasate în blocuri de locuinţe sau sunt locuinţe unifamiliale; locuinţe unifamiliale aflate în proprietatea persoanelor fizice, inclusiv pentru locuinţe unifamiliale aflate în proprietatea persoanelor fizice declarate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului ca sedii sociale de firmă care nu desfăşoară activitate economică şi au destinaţie de locuinţă. Finanţarea unor activităţi/lucrări de intervenţie pentru creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe se poate asigura şi din fondurile structurale şi de coeziune ale Uniunii Europene, în conformitate cu regulamentele şi procedurile de accesare a acestor fonduri şi în condiţiile stabilite prin documentele procedurale specifice implementării programelor operaţionale prin care se asigură finanţarea unor astfel de intervenţii, după cum urmează: 60% din fondurile structurale şi de coeziune ale Uniunii Europene şi din alocaţii de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei; 40% din fonduri aprobate anual cu această destinaţie în bugetele locale şi/sau din alte surse legal constituite, precum şi din fondul de reparaţii al asociaţiilor de proprietari şi/sau din alte surse legal constituite. Cota de contribuţie proprie a autorităţilor administraţiei publice locale se stabileşte pe baza documentelor procedurale specifice implementării programelor operaţionale şi se aprobă prin hotărâre a consiliilor locale, respectiv ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz. În perioada 2009-2021, prin programul naţional privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe au fost finanţate 4.827 de blocuri de locuinţe (însumând 213.761 locuinţe individuale) şi au fost finalizate 1.896 de blocuri cu un total de 71.754 locuinţe individuale. – Programele anuale de acţiuni privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de intervenţie pentru reducerea riscului seismic Reducerea riscului seismic al construcţiilor constituie o acţiune complexă, de interes naţional, în contextul atenuării efectelor unui potenţial dezastru provocat de cutremure şi cuprinde măsuri de intervenţie la construcţiile existente care prezintă niveluri insuficiente de protecţie la acţiuni seismice, degradări sau avarieri în urma unor acţiuni seismice. Fondurile necesare pentru finanţarea cheltuielilor privind expertizarea tehnică, proiectarea şi execuţia lucrărilor de intervenţie la construcţiile existente se vor asigura după cum urmează: la construcţiile existente, aflate în proprietatea sau în administrarea instituţiilor publice: (i) din bugetul de stat sau din bugetele locale, pe baza programelor de investiţii ale ordonatorilor principali de credite, fonduri ce se cuprind la poziţia globală "Alte cheltuieli de investiţii"; (ii) din veniturile proprii ale instituţiilor publice finanţate din venituri extrabugetare; la construcţiile existente, aflate în proprietatea sau în administrarea operatorilor economici, din fondurile proprii ale operatorilor economici. Pentru locuinţele proprietate privată a persoanelor fizice fondurile necesare privind finanţarea cheltuielilor pentru expertizarea tehnică, proiectarea şi execuţia lucrărilor de intervenţie se vor asigura astfel: din transferuri de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei pentru expertizarea tehnică; din sursele proprii ale proprietarilor, din despăgubiri acordate de societăţile de asigurare şi/sau din credite, pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de intervenţie. Autorităţile administraţiei publice locale pot hotărî, în condiţiile legii, finanţarea de la bugetele locale, în limita fondurilor alocate anual cu această destinaţie, pentru expertizarea tehnică, proiectarea şi execuţia lucrărilor de intervenţie în cazul locuinţelor proprietate privată a persoanelor fizice. Totodată, autorităţile administraţiei publice locale pot hotărî, în condiţiile legii, finanţarea de la bugetele locale, în limita fondurilor alocate anual cu această destinaţie, a măsurătorilor pentru întocmirea documentaţiei cadastrale necesare înregistrării imobilului în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară în cazul construcţiilor cu destinaţia de locuinţă multietajate, încadrate prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic. Construcţiile cu destinaţia de locuinţă multietajate, încadrate prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic, se includ în programe anuale de acţiuni privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de intervenţie pentru reducerea riscului seismic. Programele anuale se elaborează de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei*5), în baza propunerilor fundamentate de Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi de consiliile judeţene şi avizate de comitetele judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă şi de Comisia Naţională, şi se aprobă, respectiv se actualizează ori de câte ori este necesar, prin hotărâre a Guvernului, în limita prevederilor bugetare anuale aprobate cu această destinaţie. *5) Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. CAP. II Analiza contextului şi definirea problemei 1. Prezentarea generală a caracteristicilor locuirii în România - Caracteristici generale La ultimul Recensământ al populaţiei şi locuinţelor din anul 2011 România înregistra 20,12 milioane de locuitori şi 7,4 milioane de familii*6). Fondul de locuinţe cuprindea 5,3 milioane de clădiri rezidenţiale şi un total de 8,7 milioane locuinţe. Peste jumătate din familiile din România (55,3%) locuiau în zonele urbane. *6) Conform ultimului Recensământ al Institutului Naţional de Statistică (2011). Tabelul 1. Date generale privind populaţia şi locuinţele, la recensăminte
┌─────────────────┬──────┬──────┬──────┐
│ │1992 │2002 │2011 │
├─────────────────┼──────┼──────┼──────┤
│Populaţia (1.000)│22.810│21.680│20.121│
├─────────────────┼──────┼──────┼──────┤
│Familii (mil.) │7,288 │7,32 │7,4 │
├─────────────────┼──────┼──────┼──────┤
│Număr de membri │3,07 │2,92 │2,66 │
│per familie │ │ │ │
├─────────────────┼──────┼──────┼──────┤
│Fond de locuinţe │7,65 │8,1 │8,7 │
│(mil.) │ │ │ │
├─────────────────┼──────┼──────┼──────┤
│Clădiri de locuit│4,49 │4,84 │5,3 │
│(mil.) │ │ │ │
├─────────────────┼──────┼──────┼──────┤
│Număr de locuinţe│ │ │ │
│la 1.000 de │336 │374 │435 │
│locuitori │ │ │ │
├─────────────────┼──────┼──────┼──────┤
│Număr mediu de │ │ │ │
│camere per │2,5 │2,6 │2,7 │
│locuinţă │ │ │ │
├─────────────────┼──────┼──────┼──────┤
│Suprafaţa medie │ │ │ │
│la sol a unei │33,8 │37,6 │46,54 │
│locuinţe (m2) │ │ │ │
├─────────────────┼──────┼──────┼──────┤
│Suprafaţa medie │ │ │ │
│la sol aferentă │11,6 │14,3 │20,38 │
│unei persoane │ │ │ │
│(m2) │ │ │ │
└─────────────────┴──────┴──────┴──────┘
Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică (INS), Datele Recensământului din 1992, 2002 şi 2011*7), preluat din Livrabilul 3 "Contribuţii la Politica Urbană a României", Banca Mondială 2021 *7) Date reunite pentru raportul "Sectorul locuinţelor în România, Către o Strategie Naţională în materie de Locuire", Banca Mondială, 2015 Fondul locativ din oraşele din România este dominat de locuinţe aflate în blocuri de apartamente, ce conţin 67,6% din fondul de locuinţe urban. Doar 2,4% din fondul de locuinţe din zonele rurale se află în blocuri, ceea ce înseamnă că administrarea condominiilor este, în mare măsură, o provocare a vieţii urbane. Locuinţele în proprietate privată reprezintă 98,6% din fondul total de locuinţe (Tabelul 2). De altfel, România este pe primul loc între ţările europene în materie de proprietate privată a locuinţelor. Acest fapt se datorează privatizării rapide a fondului de locuinţe de stat din perioada socialistă. În 1992, la scurt timp după căderea regimului comunist, procentul fondului locativ aflat în proprietate publică era de aproximativ 20,9%, dintre care cea mai mare parte (84%) se afla în blocuri cu mai multe etaje. Procentul de locuinţe publice a scăzut la 2,9% până în 2002, iar tendinţa de scădere a continuat, având în vedere dreptul chiriaşilor din locuinţele publice de a achiziţiona la preţuri reduse locuinţele pe care le închiriau, precum şi fondul limitat de locuinţe publice noi. Tabelul 2. Situaţia locuinţelor din condominii, pe forme de proprietate
┌────────────────────┬─────────┬─────────┬─────────┐
│Categorii de │1992 │2002 │2011 │
│locuinţe │ │ │ │
├────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Locuinţe - TOTAL │7.659.003│8.107.114│8.722.398│
├────────────┬───────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│dintre care │număr │2.984.577│3.102.027│3.315.590│
│locuinţe │absolut│ │ │ │
│situate în ├───────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│clădiri │procent│ │ │ │
│rezidenţiale│din │39,0% │38,3% │38,0% │
│multietajate│total │ │ │ │
├────────────┴───────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Locuinţe în │6.024.772│7.875.940│8.601.517│
│proprietate privată │ │ │ │
├────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│dintre care locuinţe│ │ │ │
│situate clădiri │1.623.303│2.990.447│3.238.316│
│rezidenţiale │ │ │ │
│multietajate │ │ │ │
├────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│procentul de │ │ │ │
│locuinţe în │ │ │ │
│proprietate privată │78,7% │97,1% │98,6% │
│din numărul total de│ │ │ │
│locuinţe │ │ │ │
├────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Locuinţe în │1.603.269│212.341 │98.263 │
│proprietate publică │ │ │ │
├────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│dintre care locuinţe│ │ │ │
│situate în blocuri │1.351.872│106.673 │66.378 │
│cu apartamente pe │ │ │ │
│mai multe etaje │ │ │ │
├────────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│procentul de │ │ │ │
│locuinţe din clădiri│ │ │ │
│rezidenţiale │45,3% │3,4% │2,0% │
│multietajate aflate │ │ │ │
│în proprietate │ │ │ │
│publică │ │ │ │
└────────────────────┴─────────┴─────────┴─────────┘
Notă: suma locuinţelor aflate în proprietate privată şi a celor în proprietate publică nu se adaugă Ia numărul total de locuinţe deoarece Recensământul regrupează şi proprietăţi cu alte tipuri de statut ("proprietate privată de grup" "proprietate în asociaţie"proprietate în cooperativă" şi "proprietăţile cultelor religioase") Sursa datelor: INS, datele Recensământului din 1992,2002 şi 2011, preluat din Livrabilul 3 "Contribuţii la Politica Urbană a României" Banca Mondială 2021 Chiar şi în prezent, în cazul preferinţele culturale şi contextul politicilor publice susţin o tendinţă crescută spre a deţine o locuinţă în proprietate. – Dimensiunea şi structura gospodăriilor Potrivit ultimului Recensământ al populaţiei şi locuinţelor (2011), 97,8% din totalul locuinţelor ocupate erau locuite de o singură familie. În zonele urbane, procentul era de 98,2%, iar 11,2% dintre familii ocupau locuinţe cu o singură cameră, 43,1% în locuinţe cu 2 camere, iar 31,5% în locuinţe cu 3 camere. Locuinţele mai încăpătoare, cu 4 şi cu 5 sau mai multe camere erau ocupate de doar 9,9%, respectiv de 4,08% dintre familiile care locuiau în urban. Tabelul 3. Clasificarea locuinţelor în funcţie de numărul de persoane
┌──────────────────────┬─────────┬─────┐
│Numărul total de │ │ │
│locuinţe convenţionale│7.294.988│100% │
│locuite │ │ │
├──────────────────────┼─────────┼─────┤
│locuite de: │nr. │% │
├──────────────────────┼─────────┼─────┤
│1 persoană │1.873.385│25,68│
├──────────────────────┼─────────┼─────┤
│2 persoane │1.978.949│27,13│
├──────────────────────┼─────────┼─────┤
│3 persoane │1.478.455│20,27│
├──────────────────────┼─────────┼─────┤
│4 persoane │1.040.752│14,27│
├──────────────────────┼─────────┼─────┤
│5 persoane │488,285 │6,69 │
├──────────────────────┼─────────┼─────┤
│6 şi mai multe │435,162 │5,97 │
│persoane │ │ │
└──────────────────────┴─────────┴─────┘
Sursa datelor: INS, Recensământul din 2011 Familiile din România sunt mai numeroase decât în restul Europei şi trăiesc în locuinţe mai puţin spaţioase. Conform recensământului din 2011, numărul mediu de membri ai unei familii era de 2,7 persoane, comparativ cu media europeană de 2,3 persoane. În modelul gospodăriilor ce cuprind mai multe generaţii se regăseau aproximativ 10% dintre familii (Eurostat, 2011). Mai mult de o treime din familiile din România includ mai mult de trei adulţi (35,1%). Acest procent este cel mai mare dintre toate ţările UE şi aproape dublu faţă de media UE-27 (18,5%). Tinerii din România părăsesc locuinţa părinţilor la o vârstă mai înaintată decât în ţările occidentale (Eurofound, 2014), ceea ce poate fi, cel puţin parţial, rezultatul dificultăţilor cu care se confruntă pe piaţa muncii în obţinerea unui loc de muncă decent. Nesiguranţa veniturilor duce la adoptarea modelului familiei multigeneraţională ca modalitate de realizare a economiilor de scară. Mai mult, lipsa serviciilor de îngrijire a copiilor şi a persoanelor în vârstă la preţuri accesibile creşte presiunea de a adopta soluţia gospodăriei cu câteva generaţii prezente*8). *8) "Politici sociale de locuire", Briciu C., 2016, Revista calităţii vieţii, p.47-48. Tabelul 4. Locuinţele, conform numărului de persoane din gospodării
┌─────────────┬─────────────────┬─────────────────┬─────────────────┬─────────────────┬─────────────────┬─────────────────┐
│ │TOTAL │LOCUINŢE CU 1 │LOCUINŢE CU 2 │LOCUINŢE CU 3 │LOCUINŢE CU 4 │LOCUINŢE CU 5 SAU│
│ │ │CAMERĂ │CAMERE │CAMERE │CAMERE │MAI MULTE CAMERE │
├─────────────┼────────┬────────┼────────┬────────┼────────┬────────┼────────┬────────┼────────┬────────┼────────┬────────┤
│ │Nr. de │Nr. de │Nr. de │Nr. de │Nr. de │Nr. de │Nr. de │Nr. de │Nr. de │Nr. de │Nr. de │Nr. de │
│ │locuinţe│persoane│locuinţe│persoane│locuinţe│persoane│locuinţe│persoane│locuinţe│persoane│locuinţe│persoane│
├─────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│Numărul total│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│de locuinţe │7294988 │19920755│653468 │1344577 │2780777 │6758373 │2373367 │6670833 │994066 │3260777 │493310 │1886195 │
│convenţionale│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│locuite │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────┼────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┤
│Distribuţia │ │
│în funcţie de│ │
│numărul de │ │
│familii care │ │
│ocupă │ │
│locuinţa │ │
│respectivă: │ │
├─────────────┼────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┤
│1 familie │7140043 │19023933│650130 │1327985 │2750744 │6602797 │2326916 │6413047 │956285 │3037115 │455968 │1642989 │
├─────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│2 familii │138809 │754360 │3160 │14910 │28651 │145225 │42417 │225178 │34033 │190462 │30548 │178585 │
├─────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│3 familii │13819 │114312 │151 │1324 │1196 │8717 │3715 │29504 │3174 │26411 │5583 │48356 │
├─────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│4 şi mai │2317 │28150 │27 │358 │186 │1634 │319 │3104 │574 │6789 │1211 │16265 │
│multe familii│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────┼────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┤
│ │ │
├─────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│MEDIUL URBAN │ │
├─────────────┼────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┤
│Numărul total│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│de locuinţe │4121926 │10689792│462759 │898009 │1779367 │4206462 │1301842 │3583297 │409428 │1329978 │168530 │672046 │
│convenţionale│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│locuite │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────┼────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┤
│Distribuţia │ │
│în funcţie de│ │
│numărul de │ │
│familii care │ │
│ocupă │ │
│locuinţa │ │
│respectivă: │ │
├─────────────┼────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬────────┤
│1 familie │4047911 │10279717│460812 │889746 │1763628 │4132944 │1279040 │3463622 │393304 │1236469 │151127 │556936 │
├─────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│2 familii │64761 │332630 │1848 │7439 │14870 │68048 │20515 │102867 │14148 │76906 │13380 │77370 │
├─────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│3 familii │7795 │60793 │85 │667 │728 │4462 │2061 │14937 │1662 │13177 │3259 │27550 │
├─────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│4 şi mai │1459 │16652 │14 │157 │141 │1008 │226 │1871 │314 │3426 │764 │10190 │
│multe familii│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└─────────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴────────┘
Sursa: INS, Recensământul din 2011 - http://www.recensamantromania.ro/noutati/voiumul-iv-clădiri-iocuinte-gospodării/ – Dimensiunea şi gradul de ocupare. Supraaglomerarea. Din punctul de vedere al dimensiunii şi tipologiei, 99,1% dintre locuinţele din România sunt clasificate drept "locuinţe convenţionale", constând din una sau mai multe încăperi de locuit (cameră de zi, dormitor), dependinţe (bucătărie, baie.), precum şi alte anexe precum depozitele, independente de locuinţă, cu intrare separată, indiferent dacă sunt ocupate sau neocupate (a se vedea tabelul 5). Tabelul 5. Unităţi de locuinţe convenţionale
┌───────────────┬────────────┬─────────┬─────────┐
│ │Total │Urban │Rural │
├───────────────┼────────────┼─────────┼─────────┤
│Numărul de │ │ │ │
│locuinţe │8.458.756*9)│4.582.717│3.867.890│
│convenţionale │ │ │ │
├───────────────┼────────────┼─────────┼─────────┤
│Număr mediu de │ │ │ │
│camere per │2,7 │2,5 │2,9 │
│locuinţă │ │ │ │
├──────┬────────┼────────────┼─────────┼─────────┤
│Spaţiu│Locuinţă│47,1 │48,1 │45,9 │
│mediu ├────────┼────────────┼─────────┼─────────┤
│la sol│Cameră │ │ │ │
│(mp) │de │17,5 │19,3 │15,7 │
│per: │locuit │ │ │ │
└──────┴────────┴────────────┴─────────┴─────────┘
*9) Numărul total de locuinţe convenţionale se bazează pe Studiul Naţional referitor la Bugetul Gospodăriilor, realizat de Institutul Naţional de Statistică (2014). Sursa: Date din Studiul Naţional referitor la Bugetul Gospodăriilor, realizat de Institutul Naţional de Statistică (2012)*10) *10) "Sectorul locuinţelor în România, Către o Strategie Naţională în materie de Locuire", Banca Mondială, 2015. Fondul de locuinţe din mediul urban este dominat de apartamente cu 2 camere în toate chintilele de venituri. Indiferent de venituri, familiile care şi-ar permite să locuiască în unităţi mai spaţioase sunt constrânse de oferta de locuinţe actuală şi de produsele financiare disponibile pe piaţă. Problema supraaglomerării are relevanţă din perspectiva stării de sănătate, iar în acest sens este necesară respectarea legislaţiei la proiectarea şi executarea locuinţelor, inclusiv cea privind sănătatea publică. În ansamblu, rata supraaglomerării în România se situează printre cele mai ridicate din Europa. În 2019 rata supraaglomerării era de 45,8%, fiind mult mai ridicată faţă de media UE-27 de 17,1% (a se vedea figura de mai jos). Figura 1. Rata supraaglomerării conform nivelului de urbanizare, 2019 (a se vedea imaginea asociată) Sursa: Eurostat, Condiţiile de trai în Europa, ediţia 2020, publicat în mai 2021 Dacă la nivel european există o tendinţă conform căreia oamenii care locuiesc în condiţii de supraaglomerare, care depinde de nivelul de urbanizare, în România rata de supraaglomerare era printre cele mai crescute din Europa în 2019, indiferent de gradul de urbanizare (figura de mai sus). Totuşi, rata supraaglomerării în România a scăzut constant, ajungând de la 49,7% în 2015, la 45,1 în 2020. Conform raportului Băncii Mondiale "Contribuţii la Politica Urbană a României" (2021), populaţia cuprinsă în decilele cu venituri mai mici înregistrează o lipsă mai acută de spaţiu de locuit, cu valori situate la un nivel relativ apropiat în zonele rurale şi în cele urbane. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că în structura gospodăriilor acestei populaţii sunt cuprinşi mai mulţi membri, care înregistrează venituri foarte mici. Multe dintre zonele de locuit supraaglomerate locuite de grupuri cu venituri mici sunt concentrate în zone urbane marginalizate. – Vechimea fondului de locuinţe În anul 1990, 85% din stocul de locuinţe din România era construit după anul 1945, reprezentând în prezent o provocare din punct de vedere al întreţinerii acestui fond consistent de clădiri aflate în proces de degradare fizică şi/sau structurală. Figura 2. Locuinţele în funcţie de anul construirii (% total locuinţe 1990) şi numărul de persoane din locuinţă în anul 1990 (a se vedea imaginea asociată) Sursa: Comisia Economică pentru Europa a Naţiunilor Unite şi Banca Mondială, Proiect SNL orizont 2030 Cele mai multe clădiri rezidenţiale aflate în prezent în uz în România au fost construite în a doua jumătate a secolului XX. Perioada 1961-1980 a fost cea mai semnificativă pentru construcţia de locuinţe, aşa cum este indicat în figura 2. Figura 3. Fondul de locuinţe în funcţie de perioada construirii (a se vedea imaginea asociată) Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică - RPL 2011 – Accesul la utilităţi Conform ultimelor date furnizate de Institutul Naţional de Statistică, în anul 2016, 9.702.739 locuitori aveau locuinţele conectate la sistemele de canalizare, aceştia reprezentând 49,1% din populaţia României. În ceea ce priveşte epurarea apelor uzate, populaţia cu locuinţele conectate la sistemele de canalizare prevăzute cu staţii de epurare, în anul 2016, a fost de 9.415.524 persoane, reprezentând 47,6% din populaţia ţării. Locuinţele urbane din România au un acces mai ridicat la utilităţi, inclusiv apă, canalizare şi electricitate, faţă de cele rurale. În mediul urban, 97% din gospodării deţin instalaţie de alimentare cu apă, 93,9% sunt conectate la reţeaua publică de canalizare, 37,8% primesc gaze de la reţeaua publică şi 99,8% sunt conectate la reţeaua electrică (conform datelor RPL 2011). În mediul urban s-au înregistrat 8.901.872 locuitori cu locuinţele conectate la sistemele de canalizare, reprezentând 82,8% din populaţia urbană a României. În zonele rurale, situaţia este diferită. Chiar dacă lungimea reţelei de distribuţie a apei din zonele rurale a crescut de aproximativ 3 ori între 1990-2015, accesul populaţiei rurale la reţeaua de distribuţie a apei este inferior populaţiei urbane (70,29% în aşezările rurale şi 99% în cele urbane). Accesul la reţelele de distribuţie a apei şi canalizare este scăzut - potrivit INS, în anul 2015, 75% din numărul de comune erau conectate la reţeaua de distribuţie a apei, iar 28% din numărul de comune aveau acces la canalizare publică. Figura 4. Evoluţia lungimii reţelei simple de distribuţie a apei potabile (km) (a se vedea imaginea asociată) Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică - Baza Tempo-online – Piaţa imobiliară Piaţa imobiliară a cunoscut câteva modificări în ultimii doi ani ca urmare a pandemiei globale de Coronavirus şi ca urmare a conflictului în desfăşurare la graniţele României. Astfel, cele două elemente menţionate mai sus au avut un impact direct atât în ceea ce priveşte preţul locuinţelor, cât şi comportamentul cumpărătorilor şi al posibililor cumpărători. Creşterea preţurilor materialelor de construcţii. În ceea ce priveşte preţul locuinţelor, un efect direct al pandemiei a fost creşterea preţurilor la materialele de construcţii, care s-a manifestat prin creşterea rapidă a preţurilor locuinţelor noi cu până la 25-30% faţă de preţurile practicate în anul 2019. Ca efect al pieţei, deşi în mod nejustificat de preţurile materialelor de construcţii, şi preţurile locuinţelor vechi au crescut aproape proporţional cu preţurile locuinţelor noi, deşi acestea prezintă dezavantajele pe care le vom menţiona mai jos. Cursul Euro şi costurile de achiziţie a locuinţelor. Raportat la primul trimestru al anului 2019, în raport cu Leul, Euro a cunoscut o apreciere constantă ajungând de la 4,76 lei la 4,94 lei la sfârşitul primului trimestru al anului 2022. Având în vedere că preţurile locuinţelor sunt de cele mai multe ori exprimate în Euro, atât în cazul vânzărilor, cât şi în cazul închirierilor, în raport cu veniturile în Lei ale populaţiei, creşterea preţurilor locuinţelor este semnificativă chiar şi numai ţinând cont de diferenţa de schimb valutar. Dacă avem în vedere evoluţia cursului Euro în raport cu Leul pe o perioadă mai lungă de timp, observăm că Leul s-a depreciat în raport cu Euro cu aproximativ 9%, de la 4,55 lei în primul trimestru al anului 2017, la 4,94 lei în primul trimestru al anului 2022. Această diferenţă de curs se regăseşte, de cele mai multe ori, în costul suplimentar pe care o persoană/gospodărie îl plăteşte pentru achiziţionarea sau închirierea unei locuinţe. O altă variabilă care a evoluat în defavoarea cumpărătorilor este rata dobânzii şi indicele ROBOR care au avut în ultima perioadă un trend crescător. Astfel, costurile cu locuirea sunt din ce în ce mai mari atât din perspectiva deprecierii Leului în raport cu Euro, dar şi din perspectiva creşterii ratelor lunare pentru creditele ipotecare contractate în vederea achiziţionării de locuinţe. Figura 5. Evoluţia cursului Euro (a se vedea imaginea asociată) Sursa: Banca Naţională a României; bnr.ro Creşterea preţurilor la utilităţi, în special energie electrică, gaze naturale şi energie termică. Deşi preţul utilităţilor nu a avut un impact direct şi imediat asupra preţurilor locuinţelor, evoluţia conflictului armat din Ucraina şi obiectivele Uniunii Europene de reducere a consumului de resurse naturale neregenerabile, precum şi liberalizarea pieţei de furnizare a energiei electrice au generat creşteri alarmate la energie electrică, gaze naturale şi energie termică pentru consumatorii casnici. Creşterea facturilor la utilităţile publice conduce la nevoia de locuinţe cu un înalt grad de eficienţă energetică în vederea reducerii cât mai mult a costurilor pentru utilităţi. În acest sens, aşa cum menţionăm, deşi preţurile locuinţelor vechi neeficiente energetic au crescut proporţional cu preţurile locuinţelor noi, atractivitatea acestora va scădea având în vedere costurile mari necesare asigurării serviciilor de utilităţilor publice, cât şi a celorlalte costuri de întreţinere a acestora. Rata inflaţiei. La începutul trimestrului al II-lea 2022, rata inflaţiei a depăşit 10% ceea ce conduce atât la scumpiri ale tuturor preţurilor cât şi la scăderea puterii de cumpărare. Această evoluţie a ratei inflaţiei cumulată cu celelalte trenduri menţionate mai sus fac pun presiune din ce în ce mai mare atât pe cei care doresc achiziţionarea sau închirierea unei locuinţe, cât şi pentru cei care intenţionează achiziţionarea unei locuinţe la preţurile actuale. Figura 6. Volumul creditului (2007-2021) (a se vedea imaginea asociată) Creditarea în sectorul locuinţelor. Conform Raportului asupra stabilităţii financiare decembrie 2021 publicat de Banca Naţională a României*11), creditarea în sectorul populaţiei a înregistrat valori superioare celor de la sfârşitul anului 2019, în special ca urmare a creditului ipotecar, chiar şi în condiţiile unui raport mai redus al creditelor acordate prin programele guvernamentale pentru achiziţia unei locuinţe (22% în fluxul de credit ipotecar, comparativ cu 29 % în medie în anul 2019). *11) https://www.bnr.ro/DocumentInformation.aspx?idInfoClass=19966&idDocument=38892&directLink=1 Evoluţia rapidă a creditării, în condiţiile menţinerii unui grad ridicat de incertitudine privind evoluţia crizei medicale şi ale tensionării echilibrelor macroeconomice, este necesar a fi monitorizată cu atenţie pentru a nu conduce la acumularea de vulnerabilităţi semnificative la adresa stabilităţii financiare. În acelaşi raport, Banca Naţională arată că interesul pentru creditele ipotecare s-a menţinut în anul 2021, împrumuturile pentru cumpărarea unei locuinţe reprezentând aproximativ jumătate din fluxul de credite. Figura 7. Creşterea anuală a stocului de credite acordate sectorului real şi ponderea creditelor în valută (a se vedea imaginea asociată) Conform aceluiaşi raport al Băncii Naţionale, accelerarea activităţii din piaţa rezidenţială în anul 2021 a fost determinată atât de factori de cerere, cât şi de cei de ofertă. În ceea ce priveşte cererea, modificarea comportamentului de economisire şi muncă pe perioada pandemiei (reducerea timpului petrecut la locul de muncă), nivelul redus al dobânzilor la credite, aşteptările privind creşterea în perioada următoare a preţurilor rezidenţiale, în condiţiile anunţării modificării pragului de aplicare a cotei reduse de TVA pentru achiziţiile de imobile, au susţinut deciziile populaţiei de cumpărare a unei locuinţe. Oferta de bunuri rezidenţiale a urmat, de asemenea, un trend ascendent. Astfel, numărul de locuinţe finalizate s-a majorat cu 15 %, în timp ce indicele activităţii de construcţii a crescut cu 18% în aceeaşi perioadă, iar autorizaţiile de construcţii au cunoscut un avans important (14,2% în T3 2021 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut). Creditele acordate prin programul "Noua casă" s-au majorat substanţial, dar ponderea acestora în fluxul de credite continuă să fie una moderată (22 %, septembrie 2021). Indicele privind accesul la piaţa creditului ipotecar17 s-a majorat uşor, la 0,98 în T3 2021, de la 0,94 în trimestrul precedent, pe fondul creşterii modeste a preţurilor rezidenţiale şi scăderii ratei dobânzii. Locuinţele destinate închirierii. Oficial, fondul de locuinţe de închiriat reprezintă 3% din totalul pieţei din România, iar neoficial se estimează intervalul de 7-15% la nivel naţional. Având în vedere impozitarea veniturilor din chirii, dar şi legislaţia care protejează chiriaşii dar şi locatorii, o mare parte a chiriilor sunt informale. Astfel, o parte semnificativă a pieţei de închiriere este o sursă de evaziune fiscală şi speculaţie în detrimentul statului şi al chiriaşilor. Piaţa închirierii locuinţelor a fost direct şi imediat afectată de pandemia de Coronavirus, acest lucru fiind resimţit în special în marile oraşe centre universitare. În acelaşi timp, având în vedere că majoritatea pieţei de închiriere a locuinţelor nu este la vedere, impactul general asupra acesteia nu poate fi aproximat. Totodată, închirierea locuinţelor fără respectarea prevederilor legale în vigoare, respectiv fără contract de închiriere are următoarele efecte directe: pentru locatar, acesta nu are niciun mijloc de apărare în faţa posibilelor abuzuri ale proprietarului; pentru proprietar, acesta nu beneficiază de pârghiile legale în executarea contractului; pentru stat, această formă de evaziune trebuie diminuată iar statul, prin instituţiile sale trebuie să cunoască stocul de locuinţe, modul în care acesta este utilizat şi să adopte politici şi măsuri specifice pe baza unor informaţii reale şi exacte. Tranzacţiile imobiliare. În ceea ce priveşte tranzacţiile imobiliare din ultimii doi ani, se observă un trend altfel decât în perioada dinaintea pandemiei, trend care a fost accentuat de războiul din Ucraina. Figura 8. Tranzacţii vs Ipoteci unităţi individuale (a se vedea imaginea asociată) Sursa: Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (date statistice la nivel naţional) Astfel, conform datelor publicate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI), dacă anterior pandemiei între numărul tranzacţiilor unităţilor imobiliare individuale şi ipotecile realizate pentru acelaşi tipuri de unităţi imobiliare, diferenţa era relativ mică, se observă că ulterior declanşării pandemiei, începând cu sfârşitul anului 2020 şi accentuat de conflictul de la graniţa României, numărul tranzacţiilor devine aproximativ dublu faţă de numărul ipotecilor. Concluzia evidentă este aceea că un număr foarte mare de locuinţe au fost achiziţionate, în ultima perioadă, cu plata cash, fără credit bancar. Ceea ce atrage atenţia este faptul că plata fără credit bancar a locuinţelor se realizează, de cele mai multe ori, în scop investiţional, speculativ sau pentru transformarea unor economii băneşti în bunuri imobiliare cu o rată de depreciere mult mai scăzută decât orice monedă. Astfel, concluzionăm că aproximativ jumate din tranzacţiile privind locuinţele din ultima perioadă nu reflectă satisfacerea nevoii de locuire, ci nevoia de investiţii. Bineînţeles, există şi un număr semnificativ de împrumuturi destinate achiziţionării unor locuinţe cu scop investiţional şi nu numai în scop locativ, aşa cum reiese din Raportul Băncii Naţionale a României (BNR) asupra stabilităţii financiare decembrie 2021 publicat de Banca Naţională a României. Conform ultimului raport din anul 2021 publicat de Imobiliare.ro, în condiţiile în care cererea pentru locuinţe s-a menţinut la un nivel ridicat, în ciuda situaţiei create de Covid-19, piaţa rezidenţială autohtonă şi-a continuat trendul ascendent şi în al patrulea trimestru din 2021. Astfel, datele centralizate de portalul Imobiliare.ro relevă că, în perioada octombrie-decembrie, valorile de listare ale proprietăţilor rezidenţiale din România (apartamente, dar şi case) au consemnat un avans de 3,4% comparativ cu trimestrul precedent. De menţionat este că, în al treilea pătrar al anului trecut, pretenţiile vânzătorilor de locuinţe înregistrau un avans de 2,8%, după ce în cele două trimestre anterioare se majoraseră cu 3,1% (în T2 2021) şi, respectiv, cu 2,2% (în T1 2021). Figura 9. Indicele preţurilor proprietăţilor rezidenţiale*) *) (2015=100), date trimestriale (a se vedea imaginea asociată) Sursa: Piaţa imobiliară rezidenţială, Trimestrul IV 2021, imobiliare.ro Astfel, după scăderea consemnată strict pe parcursul stării de urgenţă, preţurile solicitate pentru locuinţele disponibile spre vânzare din România au cunoscut un trimestru de stabilizare, după care au urmat 15 luni de creştere susţinută. În ceea ce priveşte valorile de tranzacţionare ale locuinţelor din Uniunea Europeană (UE), cele mai recente date oficiale, publicate de Eurostat, relevă, pentru al treilea trimestru din 2021, un avans de 3,1% comparativ cu cele trei luni anterioare şi, respectiv, un plus de 9,2% faţă de perioada similară a anului trecut. Pe de altă parte, statisticile pentru România arată o creştere de 0,1% faţă de trimestrul anterior, în vreme ce diferenţa de preţ la 12 luni s-a cifrat la 5,9%. Spre comparaţie, în cel de-al doilea pătrar al anului trecut datele oficiale relevau un avans trimestrial de 1,6% al preţurilor de vânzare de pe piaţa rezidenţială autohtonă. Evoluţia preţurilor locuinţelor. Preţurile locuinţelor au reuşit să-şi menţină o traiectorie ascendentă pentru mai bine de 12 luni, în ciuda contextului dificil creat de epidemia de Covid-19. Acest lucru demonstrează că piaţa este susţinută de o cerere solidă, susţine Raportul publicat de Imobiliare.ro. Jucătorii din piaţă se aşteaptă ca tendinţa de creştere să se menţină şi în restul anului, date fiind scumpirile materialelor de construcţii, în corelaţie cu dificultăţile întâmpinate în dezvoltarea unor noi proiecte imobiliare. Aceşti factori specifici domeniului imobiliar trebuie corelaţi cu aspecte social-economice, cum ar fi scumpirile alimentelor şi din domeniul energiei, care au potenţialul de a limita puterea de cumpărare a populaţiei. În ceea ce priveşte diferenţa anuală de preţ, un alt indicator important pentru evoluţia preţurilor proprietăţilor rezidenţiale, a ajuns în al patrulea trimestru din 2021, la o valoare de +12% - ceea ce marchează un avans de 1,7% puncte procentuale faţă de cele trei luni anterioare, când aceasta se situa la +10,3%. În primele trei luni ale anului trecut fusese atinsă cea mai mică valoare a acestui indicator din ultimii şase ani, respectiv +3%. Nivelul actual este cel mai mare consemnat de acest indicator din a doua jumătate a lui 2017 încoace.*12) *12) Piaţa imobiliară rezidenţială, Trimestrul IV 2021, Imobiliare.ro. Totodată, trebuie avut în vedere că piaţa imobiliară, respectiv piaţa de locuinţe este rezultatul, ca în cazul oricărei pieţe, concursului cererii şi a ofertei. În acest sens, aşa cum constată şi Banca Mondială în cadrul Raport explicativ cu privire la aspecte legate de locuire realizat în contextul elaborării Politicii Urbane a României, există un număr mare de locuinţe vacante inclusiv în oraşele mari unde există o cerere semnificativă de locuinţe. Astfel, se observă că, deşi populaţia României scade, numărul de locuinţe este în continuă creştere, iar necesarul de locuinţe este departe de a fi atins. Spre deosebire de dinamica pieţei locuinţelor din zonele urbane mari, alte oraşe din România se confruntă cu rate de neocupare în creştere. În ultimul deceniu, forţele pieţei au făcut ca unele regiuni şi oraşe să se depopuleze în rate alarmante, în timp ce nu reuşeau să profite de avantajele unei populaţii în creştere în alte oraşe cu o ofertă de locuinţe lentă şi costisitoare.*13) *13) Banca Mondială (2020), Livrabil 7 - Raport explicativ cu privire la aspecte legate de locuire, Politica urbană a României Astfel, piaţa locuinţelor trebuie tratată cu multă prudenţă, atât din perspectiva dezvoltatorilor imobiliari care anticipează o creştere susţinută a preţurilor ca urmare a creşterii costurilor cu materialele de construcţii şi a costurilor cu forţa de muncă (în prezent insuficientă) precum şi o creştere a numărului proiectelor imobiliare care va fi dezvoltat în următorii ani, dar şi din perspectiva persoanelor/gospodăriilor care au nevoie de locuinţe decente la preţuri accesibile şi a căror venituri s-au diminuat pe fondul inflaţiei, creşterii preţurilor la utilităţi şi a ratelor, devalorizării Leului în raport cu moneda europeană, toate acestea conducând accelerat la scăderea puterii de cumpărare la care se adaugă contextul incertitudinilor generate de efectele pandemiei şi de situaţia geopolitică actuală. În acest sens, constatăm că pentru majoritatea populaţiei, respectiv pentru populaţia cu venituri medii şi mici oferta reală de locuinţe decente la preţuri accesibile este în fapt foarte mică sau nu există. Figura 10. Evoluţia preţurilor faţă de trimestrul anterior (a se vedea imaginea asociată) Sursa: Piaţa imobiliară rezidenţială, Trimestrul IV 2021, Imobiliare.ro Programul "Noua casă". Programul "Prima casă", ulterior devenit "Noua casă", a fost lansat de Guvernul României ca răspuns la criza financiară din anul 2008 (având ca temei Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 60/2009, cu modificările şi completările ulterioare) şi a avut ca scop: implementarea măsurilor anticriză iniţiate de Guvernul României pentru susţinerea sectoarelor economice prioritare; deblocarea procesului de creditare şi dinamizarea activităţii de construcţii cu efecte asupra creşterii economice şi asupra creării de noi locuri de muncă; facilitarea accesului persoanelor fizice la achiziţia de imobile pentru locuit în actualul context al crizei financiare şi economice. În prezent, denumit programul "Noua casă", acesta are ca obiectiv facilitarea accesului persoanelor fizice la achiziţia unei locuinţe prin contractarea de credite garantate de stat. Beneficiarii Programului sunt persoanele fizice ce îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: la data solicitării creditului garantat declară pe propria răspundere fie că nu deţin în proprietate exclusivă sau împreună cu soţul ori soţia nicio locuinţă, indiferent de modul şi de momentul în care a fost dobândită, fie că deţin în proprietate exclusivă sau împreună cu soţul ori soţia cel mult o locuinţă, dobândită prin orice alt mod decât prin Program, în suprafaţă utilă mai mică de 50 mp; achiziţionează o singură locuinţă, printr-un credit acordat şi garantat în condiţiile Programului; are calitatea de împrumutat în raport cu finanţatorul. Valoarea finanţării destinate achiziţiei oricărei categorii de locuinţe poate fi de maximum 70.000 EUR, echivalent lei, şi este compusă din finanţarea acordată de instituţia de credit, în valoare de maximum 66.500 EUR, şi avansul plătit de beneficiar. Finanţarea acordată de instituţia de credit este garantată de stat, prin Ministerul Finanţelor, în procent de maximum 50%, exclusiv dobânzile, comisioanele şi spezele bancare aferente finanţării garantate, şi acoperă maximum 95% din preţul de achiziţie al locuinţei, dar nu mai mult decât valoarea rezultată din raportul de evaluare a locuinţei. În cazul în care se achiziţionează locuinţe noi sau locuinţe care au fost supuse unor lucrări de intervenţie în vederea consolidării şi/sau reducerii riscului seismic recepţionate la terminarea lucrărilor cu cel mult 5 ani înainte de data solicitării finanţării garantate, valoarea finanţării poate fi cuprinsă între 70.001 EUR şi maximum 140.000 EUR, echivalent lei, şi este compusă din finanţarea acordată de instituţia de credit, cu o valoare cuprinsă între minimum 59.501 EUR şi maximum 119.000 EUR, la care se adaugă avansul plătit de beneficiar. Finanţarea acordată de instituţia de credit este garantată de stat, prin Ministerul Finanţelor, în procent de maximum 60%, exclusiv dobânzile, comisioanele şi spezele bancare aferente finanţării garantate, şi acoperă maximum 85% din preţul de achiziţie al locuinţei, dar nu mai mult decât valoarea rezultată din raportul de evaluare a locuinţei. Programul menţionat mai sus a avut ca efect, pe lângă deblocarea şi încurajarea procesului de creditare şi dinamizarea activităţii de construcţii, menţinerea preţurilor în jurul plafoanelor reglementate de către Program. Totodată, având în vedere redresarea economică şi creşterea veniturilor medii din ultimii ani, programul "Prima casă" a fost modificat iar plafoanele garantate de stat au fost ajustate atât cu creşterea preţurilor cât şi cu ultimele creşteri ale preţurilor ca urmare a creşterii preţurilor la materialele de construcţii. Astfel, valoarea finanţării poate fi de maxim 70.000 de EUR (finanţarea acordată de instituţia de credit, în valoare de maximum 66.500 EUR, şi avansul plătit de beneficiar) iar în cazul locuinţelor noi (sau a celor reabilitate/consolidate în ultimii 5 ani) valoarea finanţării poate fi cuprinsă între 70.001 EUR şi maximum 140.000 EUR (finanţarea acordată de instituţia de credit, cu o valoare cuprinsă între minimum 59.501 EUR şi maximum 119.000 EUR, la care se adaugă avansul plătit de beneficiar). Un impact indirect al modificării plafoanelor Programului "Noua casă" a fost acela al creşterii preţurilor locuinţelor noi în jurul noilor praguri stabilite de lege, având în vedere aceleaşi reguli de piaţă. Taxa pe Valoare Adăugată în cazul locuinţelor (TVA). Codul fiscal, adoptat prin Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că cota de TVA redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite, care au o suprafaţă utilă de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depăşeşte suma de 450.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziţionate de persoane fizice. Începând cu 1 ianuarie 2022, aceeaşi cotă redusă de TVA se aplică şi la livrarea de locuinţe, ca parte a politicii sociale, care au o suprafaţă utilă de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, şi care depăşesc suma de 450.000 lei (aprox. 90.000 EUR), dar nu depăşeşte suma de 700.000 lei (aprox. 140.000 EUR), exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziţionate de persoane fizice în mod individual sau în comun cu altă persoană fizică/alte persoane fizice. Astfel, orice persoană fizică poate achiziţiona, începând cu data de 1 ianuarie 2022, în mod individual sau în comun cu altă persoană fizică/alte persoane fizice, o singură locuinţă a cărei valoare depăşeşte suma de 450.000 lei (aprox. 90.000 EUR), dar nu depăşeşte suma de 700.000 lei (aprox. 140.000 EUR), exclusiv TVA, cu cota redusă de 5%, ca parte a politicii sociale. Se observă astfel o corelare a plafoanelor prevăzute atât de Codul fiscal cât şi de Programul "Noua casă", acestea fiind modificate până la valoarea de 140.000 EUR astfel încât să încurajeze achiziţia de locuinţe la preţuri mai mari. În afară de încurajarea achiziţionării locuinţelor la preţuri mai mari, aceste măsuri au avut ca efect indirect creşterea preţurilor la locuinţe în jurul marjei prevăzute atât de Codul fiscal cât şi de Programul "Noua casă". Figura 11. Venituri totale medii lunare ale gospodăriilor (a se vedea imaginea asociată) Sursa: Institutul Naţional de Statistică, baza de date TEMPO Conform Regulamentului BNR nr. 17/2012 privind unele condiţii de creditare, cu modificările şi completările ulterioare, la acordarea unui credit, nivelul maxim al gradului total de îndatorare stabilit nu poate depăşi 40%. În cazul persoanelor care nu deţin şi nu au deţinut în proprietate nicio locuinţă, prin excepţie de la cele menţionate mai sus, la acordarea primului credit pentru investiţii imobiliare contractat în scopul achiziţionării unui imobil ce urmează să fie locuit de debitor, nivelul maxim al gradului total de îndatorare nu poate depăşi 45%. Fără a aduce atingere dispoziţiilor anterioare, la acordarea unui credit în valută sau indexat la cursul unei valute unei persoane neacoperite în mod natural la riscul valutar, împrumutătorii se asigură că ponderea obligaţiilor lunare de plată decurgând din credite sau alte finanţări rambursabile în valută sau indexate la cursul unei valute în veniturile nete lunare luate în considerare, respectiv veniturile din care s-au dedus obligaţiile fiscale, nu depăşeşte 20%, cu excepţia acordării primului credit pentru investiţii imobiliare, contractat în scopul achiziţionării unui imobil ce urmează să fie locuit de debitor, unei persoane care nu deţine şi nu a deţinut în proprietate nicio locuinţă, când ponderea la care se face referire în prezentul alineat nu poate depăşi 25%. Astfel, deşi se observă o creştere a venitului mediu lunar al gospodăriilor cu aprox. 277% în anul 2020 faţă de anul 2008, având în vedere impactul multiplu al tuturor factorilor menţionaţi mai sus (rata inflaţiei, creşterea preţurilor la utilităţi, devalorizarea Leului în raport cu Euro şi creşterea preţurilor atât la locuinţele noi cât şi la locuinţele vechi), în ciuda măsurilor stabilite de stat pentru încurajarea achiziţiei şi a creditării locuinţelor, se constată o incapacitate a persoanelor cu venituri mici şi medii de a achiziţiona sau închiria pe piaţă locuinţe decente la preţuri accesibile. În concluzie, intervenţia statului pentru creşterea accesului persoanelor cu venituri mici sau medii la locuinţe decente la preţuri accesibile este cu atât mai necesară cu cât predicţiile privind piaţa imobiliară, rata inflaţiei şi nivelul preţurilor nu sunt încurajatoare pe termen scurt sau mediu. – Nevoia de locuinţe publice Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a desfăşurat în perioada februarie - aprilie 2022 un proces de colectare a informaţiilor statistice privind locuinţele publice, pe baza unui chestionar online, în vederea analizei nevoii de locuinţe publice la nivelul tuturor unităţilor administrativ-teritoriale (UAT). Chestionarul a urmărit estimarea fondului de locuinţe publice existent şi a cererii de locuinţe pentru fiecare categorie definită conform legislaţiei în vigoare, la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale. Estimarea cererii de locuinţe publice a avut în vedere numărul cererilor depuse la nivel de unitate administrativ-teritorială pentru obţinerea unei locuinţe publice pe de o parte, şi estimarea nevoii pentru construcţia de locuinţe din fonduri publice, stabilite prin documente aprobate la nivel local, pe de altă parte. Datele prezentate trebuie interpretate cu prudenţă, ţinând cont de faptul că estimarea nevoii de locuinţe publice pe baza solicitărilor înregistrate subestimează cererea pentru acest tip de locuinţe. Aceasta deoarece nu toţi cei care îndeplinesc condiţiile pentru a primi o locuinţă publică reuşesc să îşi depună dosarul pentru a le fi înregistrată solicitarea (nu au dosarul complet sau nu cunosc că pot solicita o locuinţă). Rata de răspuns la chestionar a fost de 43% în ansamblul eşantionului, respectiv 63% dintre localităţile urbane şi 41% din cele rurale. Din cele 3181 unităţi administrativ-teritoriale, 1384 au transmis răspunsuri complete la chestionarul transmis: 204 municipii şi oraşe şi 1180 comune. 336 de unităţi administrativ-teritoriale care au răspuns la chestionar fac parte din zone urbane funcţionale. Deşi datele colectate reflectă parţial situaţia privind stocul şi nevoia de locuinţe publice, având în vedere rata de răspuns, pun totuşi în evidenţă o serie de concluzii importante (a se vedea Tabelul 7): - La nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, stocul de locuinţe publice este relativ redus şi concentrat la nivel teritorial, având în vedere că doar 14% dintre UAT-urile care au răspuns la chestionar declară că pe teritoriul lor există locuinţe pentru tineri (conform Legii nr. 152 /1998), 12% - locuinţe sociale (conform Legii 114/1996), 5% - locuinţe de necesitate (conform Legii 114/1996) şi 2% - locuinţe pentru specialişti din domeniile sănătate şi educaţie construite prin ANL (conform Legii nr. 152/1998); – Cea mai mare parte a locuinţelor publice sunt situate în zonele urbane, ceea ce era de aşteptat având în vedere rolul acestora şi faptul că ele concentrează un volum mult mai mare de populaţie. În doar 6% dintre UAT-urile care au răspuns la chestionar, situate în rural, există locuinţe sociale şi în 4% locuinţe pentru tineri sub 35 de ani construite prin ANL conform Legii nr. 152/1998; – Numărul solicitărilor pentru locuinţe publice înregistrat la nivelul unităţilor administrativ teritoriale depăşeşte cu mult numărul locuinţelor existente pentru toate categoriile de locuinţe publice; – Cele mai multe solicitări sunt pentru locuinţe sociale (40.161 cereri de locuinţe sociale înregistrate în 222 localităţi) şi locuinţe pentru tineri sub 35 de ani (38.976 cereri de locuinţe pentru tineri înregistrate în 282 localităţi); – Cea mai mare parte a acestor solicitări sunt înregistrate în zonele urbane, după cum se poate observa în figura de mai jos: 33175 cereri de locuinţe pentru tineri şi 38085 cereri de locuinţe sociale; – Cererea de locuinţe este în realitate mult mai mare dacă avem în vedere faptul că rezultatele obţinute nu acoperă toate unităţile administrativ-teritoriale şi că nu toţi cei în nevoie reuşesc să depună o cerere sau sunt informaţi că au acest drept. Tabelul 6. Stocul şi nevoia de locuinţe publice estimată pe baza solicitărilor înregistrate la nivel UAT (total)
┌───────────┬────────┬────────────┬────────────┬────────┐
│ │ │ │ │Număr │
│ │Număr │Număr │% din total │total de│
│ │total de│UAT-uri în │localităţi │cereri │
│Categorii │locuinţe│care există │în care │pentru │
│locuinţe │publice │cereri │există │locuinţe│
│ │(la 1 │înregistrate│cereri │publice │
│ │ianuarie│pentru... │înregistrate│(la 1 │
│ │2022) │ │ │ianuarie│
│ │ │ │ │2022) │
├───────────┼────────┼────────────┼────────────┼────────┤
│Locuinţe │ │ │ │ │
│pentru │ │ │ │ │
│tineri sub │ │ │ │ │
│35 de ani │ │ │ │ │
│construite │21544 │282 │20% │38976 │
│prin ANL │ │ │ │ │
│conform │ │ │ │ │
│Legii nr. │ │ │ │ │
│152/1998 │ │ │ │ │
├───────────┼────────┼────────────┼────────────┼────────┤
│Locuinţe │ │ │ │ │
│pentru │ │ │ │ │
│specialişti│ │ │ │ │
│în sănătate│ │ │ │ │
│si educaţie│1373 │125 │9% │3243 │
│construite │ │ │ │ │
│prin ANL │ │ │ │ │
│conform │ │ │ │ │
│Legii nr. │ │ │ │ │
│152/1998 │ │ │ │ │
├───────────┼────────┼────────────┼────────────┼────────┤
│Locuinţe │ │ │ │ │
│sociale │ │ │ │ │
│conform │16290 │222 │16% │40161 │
│Legii nr. │ │ │ │ │
│114/1996 │ │ │ │ │
├───────────┼────────┼────────────┼────────────┼────────┤
│Locuinţe de│ │ │ │ │
│necesitate │ │ │ │ │
│conform │2071 │46 │3% │1161 │
│Legii nr. │ │ │ │ │
│114/1996 │ │ │ │ │
├───────────┼────────┼────────────┼────────────┼────────┤
│Alte │ │ │ │ │
│locuinţe │ │ │ │ │
│finanţate │ │ │ │ │
│total sau │18761 │70 │5% │8751 │
│parţial de │ │ │ │ │
│la bugetul │ │ │ │ │
│de stat sau│ │ │ │ │
│local │ │ │ │ │
└───────────┴────────┴────────────┴────────────┴────────┘
Sursa: ancheta MDLPA privind nevoia de locuinţe publice (februarie - aprilie 2022) În cazul a 73% dintre UAT-urile care au răspuns la chestionar nu există niciun document de referinţă aprobat la nivel local care să prevadă nevoia de locuinţe, ceea ce pune în evidenţă slaba reprezentare a acestui aspect în documentele strategice. Tabelul 7. Nevoia de locuinţe publice conform documentelor aprobate la nivel local
┌────────────────────────────┬─────────┐
│În documentul de referinţă │ │
│în care se prevede │ │
│construirea de locuinţe din │Număr de │
│fonduri publice este │locuinţe │
│specificat şi fundamentat │prevăzute│
│numărul de locuinţe │ │
│necesare... │ │
├────────────────────────────┼─────────┤
│Locuinţe pentru tineri sub │ │
│35 de ani construite prin │6672 │
│ANL conform Legii nr. 152/ │ │
│1998 │ │
├────────────────────────────┼─────────┤
│Locuinţe pentru specialişti │ │
│în sănătate şi educaţie │1129 │
│construite prin ANL conform │ │
│Legii nr. 152/1998 │ │
├────────────────────────────┼─────────┤
│Locuinţe sociale conform │5018 │
│Legii nr. 114/1996 │ │
├────────────────────────────┼─────────┤
│Locuinţe de necesitate │2064 │
│conform Legii nr. 114/1996 │ │
├────────────────────────────┼─────────┤
│Alte locuinţe finanţate │ │
│total sau parţial de la │1245 │
│bugetul de stat sau local │ │
└────────────────────────────┴─────────┘
Sursa: ancheta MDLPA privind nevoia de locuinţe publice (februarie - aprilie 2022) În acelaşi timp, documentele de referinţă prevăd construirea unui număr mult mai mic de locuinţe în raport cu nevoia de la nivel local, probabil deoarece bugetele locale nu le permit să îşi asume construirea unui număr mai mare de locuinţe. Figura 12. Unităţi administrativ-teritoriale în care au fost înregistrate cereri pentru locuinţe (a se vedea imaginea asociată) Sursa: ancheta MDLPA privind nevoia de locuinţe publice (februarie - aprilie 2022) – Comunităţi marginalizate, aşezări informale şi persoane fără adăpost În ceea ce priveşte zonele urbane marginalizate, acestea sunt definite, conform Atlasului Zonelor Urbane Marginalizate din România (2013)*14), drept zone cu un nivel scăzut de capital uman, cu o rată redusă a ocupării forţei de muncă cu forme legale şi o calitate precară a locuinţelor. Această definiţie a fost extinsă ulterior şi către zonele rurale. *14) Banca Mondială (2013), Atlasul Zonelor Urbane Marginalizate; Zone urbane marginalizate se găsesc în toate categoriile de oraşe (mici, mijlocii, mari) şi în toate regiunile ţării. Totuşi, ponderea populaţiei ce trăieşte în sectoare de recensământ în care au fost identificate comunităţi marginalizate este de peste zece ori mai ridicată în oraşele foarte mici, comparativ cu Bucureşti. În 56 oraşe nu sunt identificate zone marginalizate, dar în cinci oraşe peste o treime din populaţie, aproximativ 47% trăieşte în astfel de zone, în 14 oraşe între 20% şi 31% din populaţie, iar în 50 de oraşe procentul ajunge la 10-19% din populaţia totală. Conform Atlasului zonelor marginalizate rurale şi al dezvoltării umane locale din România (2015)*15), au fost identificate două categorii de zone marginalizate rurale: prima este legată de izolarea geografică, iar a doua este legată de poziţia periferică a zonei marginalizate pe teritoriul satelor bine conectate. La definirea zonelor rurale marginalizate, au fost utilizate trei criterii: (i) capitalul uman, (ii) locurile de muncă declarate şi (iii) condiţiile de locuit. Din perspectiva locuirii, indicatorii care au stat la baza identificării zonelor rurale marginalizate includ: proporţia locuinţelor fără curent electric; proporţia locuinţelor supraaglomerate (<15,33 mp pe persoană); nesiguranţă locativă: proporţia gospodăriilor care nu deţin locuinţa în proprietate. *15) Banca Mondială (2015), Atlasul Zonelor Rurale Marginalizate şi al dezvoltării umane locale din România; Zonele marginalizate rurale sunt distribuite pe teritoriul administrativ al unui număr destul de ridicat de comune (991), respectiv 35% din numărul total de comune al României, diferenţele regionale fiind semnificative (număr maxim în regiunea Nord-Est 11,3% şi minim în regiunea Bucureşti-Ilfov 0,6%). În perioada de programare 2014-2020, strategiile de dezvoltare locală au devenit punctul central al politicilor UE. Abordarea condusă la nivel local a rezultat din formalizarea coeziunii teritoriale ca obiectiv pentru Uniunea Europeană (UE), în conformitate cu Tratatul actualizat privind funcţionarea UE (TFUE) şi reglementările ulterioare pentru Fondurile structurale şi de investiţii europene aprobate în 2013. Trei tipuri de planuri sau instrumente strategice locale au fost integrate prin programele UE, şi anume Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunităţii (DLRC), Investiţiile Teritoriale Integrate (ITI) şi Strategiile integrate de dezvoltare urbană (SIDU). Pentru a fi plasate cu adevărat sub responsabilitatea comunităţii, DLRC necesită eforturi intense de comunicare şi schimb de informaţii între membrii comunităţii şi diferitele părţi interesate Aceasta ar include o serie de aspecte precum priorităţile, obiectivele, succesiunea activităţilor, impactul dorit şi posibilele riscuri pentru proiectele selectate pentru finanţare. Acest lucru trebuie realizat într-o transparenţă totală, în timp ce comunitatea trebuie implicată în toate etapele de elaborare a proiectului şi ale procesului decizional. Mobilizarea comunităţilor marginalizate necesită câteva elemente cheie, inclusiv mobilizarea resurselor, a persoanelor şi a liderilor din comunităţi, participarea unui facilitator extern (formator sau mediator), dezvoltarea unor activităţi de consolidare a comunităţii, implicarea mass-media, precum şi punerea în aplicare a monitorizării bazate pe comunitate. Finanţarea POCU pentru DLRC este condiţionată de prezentarea unei Strategii de Dezvoltare Locală (SDL) detaliate de către Grupurile de Acţiune Locală (GAL)*16). Măsurile propuse în SDL pentru atingerea obiectivelor trebuie să fie coerente cu activităţile eligibile finanţate din POCU (AP 5, Obiectivul specific 5.1) şi cu cele din POR (AP 9, Obiectivul specific 9.1.). La nivelul operaţiunilor/ proiectelor care vor fi finanţate din POCU (Etapa III) se recomandă ca măsurile destinate ocupării forţei de muncă să aibă au o pondere de minim 40% din totalul măsurilor propuse în proiecte. POCU a beneficiat de 201 milioane de Euro pentru finanţarea intervenţiilor DLRC cu scopul reducerii dezechilibrelor teritoriale prin implicarea comunităţilor locale în perioada de programare 2014-2020. *16) Banca Mondială (2020), Livrabilul 1.b Raport cu recomandări practice pentru îmbunătăţirea documentelor strategice, a mecanismelor de implementare şi a planurilor de acţiuni asociate acestora (bazate pe zona studiată), în cadrul acordului de asistenţă tehnică pe tema Evaluărilor impactului teritorial în ceea ce priveşte investiţiile publice De-a lungul anilor, incluziunea socială s-a impus ca un punct focal în eforturile de regenerare urbană din România printr-un accent crescut pus pe politicile de inovare social în cadrul procesului de planificare. Astfel de eforturi au fost ajutate prin emergenţa dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunităţii (DLRC) în cadrul actualei perioade de programare a Uniunii Europene, care serveşte abordării excluziunii sociale prin includerea minorităţilor şi altor categorii defavorizate în cadrul procesului de luare a deciziilor, pentru a se asigura cu privire la îmbunătăţirea calităţii vieţii acestora, mai degrabă decât înrăutăţirea acesteia prin eforturile de dezvoltare urbană şi regenerare urbană*17). Totuşi, luarea în calcul a DLRC drept instrument în elaborarea Strategiilor de Dezvoltare Locală nu a fost consistentă la nivelul ţării, iar o evaluare a DLRC din anul 2019 care a vizat 9 oraşe din România a subliniat lipsa de consistenţă dintre legislaţie şi mecanismul DLRC cu privire la planificarea teritorială şi planificarea la nivel municipal*18). *17) Banca Mondială (2021), Livrabilul 1. Document Însoţitor 2 Analiza documentelor strategice, legislative şi de planificare cu impact asupra dezvoltării urbane, în cadrul acordului pentru servicii de asistenţă tehnică rambursabile privind Politica Urbană a României *18) ROMACT (2019), Primele evoluţii ale abordării DLRC în 9 comunităţi urbane din România, https://coeromact.org/sites/default/files/romact_resources_files/CLLD_REPORT_RO.pdf Aşezările informale sunt definite conform Legii 350/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 151/2019 drept o "grupare de minimum 3 unităţi destinate locuirii dezvoltate spontan, ocupate de persoane sau familii care fac parte din grupuri vulnerabile definite conform Legii asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi care nu au niciun drept asupra imobilelor pe care le ocupă. Aşezările informale sunt situate de obicei la periferia localităţilor urbane sau rurale, cuprind locuinţe improvizate, realizate din materiale recuperate, şi/sau locuinţe realizate din materiale de construcţii convenţionale, iar prin localizarea şi caracteristicile socio-demografice generează excluziune, segregare şi marginalizare socială. Prin situarea în zone de risc natural (alunecări de teren, inundaţii), biologic (gropi de gunoi, depozite de deşeuri, situri contaminate şi altele asemenea) sau antropic (zone de siguranţă sau zone de protecţie ale obiectivelor Seveso, ale infrastructurilor tehnico-edilitare şi altele asemenea), unele aşezări informale pun în pericol siguranţa şi sănătatea locuitorilor lor". Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi de elaborare şi actualizare a documentaţiilor de urbanism, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 233/2016, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, dezvoltării şi administraţiei nr. 3494/2020, în anul 2021 a fost iniţiată procedura de colectare a informaţiilor privind situaţia aşezărilor informale la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. Fişele de date au fost completată de către autorităţile publice locale şi centralizate la nivel judeţean. Toate cele 41 de judeţe şi municipiul Bucureşti (sectoarele 2 şi 3) au transmis informaţiile centralizate Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei. În următoarele judeţe nu au fost identificate aşezări informale, conform definiţiei din Legea 151 / 2019 sau au fost deja implementate o serie de măsuri care nu mai condus la reglementarea situaţiei de informalitate, astfel încât aşezările informale care în trecut existau pe teritoriile acestor judeţe nu mai îndeplinesc criteriile pentru a putea fi încadrate în această categorie: Constanţa, Giurgiu, Gorj, Iaşi, Ialomiţa, Olt, Teleorman, Vaslui. Centralizarea şi analiza acestor date pune în evidenţă faptul că în România există 393 de aşezări informale în care locuiesc 71.965 locuitori. Situaţia privind distribuţia teritorială, amplasarea, expunerea la diverse riscuri naturale şi tehnologice, caracteristici privind locuirea în aceste aşezări informale, caracteristicile socio-demografice şi nivelul de integrare ale rezidenţilor acestor aşezări, precum şi tipuri de măsuri privind îmbunătăţirea condiţiilor de locuire care au fost sau sunt în curs de implementare la nivel local, sunt prezentate în Raportul privind situaţia aşezărilor informale în România, realizat în anul 2022 de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, conform ordinului ministrului lucrărilor publice, dezvoltării şi administraţiei nr. 3494/2020. În ceea ce priveşte unităţile administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora există aşezări informale, precizăm că din cele 3181 de unităţi administrativ-teritoriale, 194 au raportat existenţa acestora pe teritoriul lor. Dintre acestea, 65% sunt situate la nivelul comunelor (125 UAT-uri), 20% în oraşe (38 UAT-uri), 16% în municipii (31 UAT-uri). De asemenea, dintre acestea 62 de UAT-uri, reprezentând 32%, sunt situate în zonele urbane funcţionale. Figura 13. Comunităţi marginalizate şi aşezări informale (a se vedea imaginea asociată) Sursa datelor: Atlasul zonelor urbane şi rurale marginalizate (MMSS, Banca Mondială); baza de date a MDLPA privind aşezările informale Persoanele fără adăpost. Potrivit art. 6 lit. z) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele fără adăpost reprezintă o categorie socială formată din persoane singure ori familii care, din motive singulare sau cumulate de ordin social, medical, financiar-economic, juridic ori din cauza unor situaţii de forţă majoră, trăiesc în stradă, locuiesc temporar la prieteni sau cunoscuţi, se află în incapacitate de a susţine o locuinţă în regim de închiriere ori sunt în risc de evacuare, se află în instituţii sau penitenciare de unde urmează ca, în termen de 2 luni, să fie externate, respectiv eliberate şi nu au domiciliu ori reşedinţă. Potrivit Rapoartelor referitoare la aplicarea prevederilor Legii nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, cu modificările ulterioare elaborate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, la nivelul anului 2020 erau raportate 2.050 de persoane fără adăpost, în creştere faţă de anul 2019, când fuseseră raportate 1.515 de persoane fără adăpost. O altă estimare a numărului persoanelor fără adăpost este prezentată în Politica publică naţională care vizează persoanele fără adăpost, document elaborat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, conform căruia la nivel naţional în anul 2020 erau 5.528 persoane fără adăpost. Această estimare este subevaluată, având în vedere că această valoare se referă numai la persoanele care beneficiază de diferite servicii sociale. De altfel, fenomenul persoanelor fără adăpost şi riscurile de excludere de la locuinţă au crescut şi s-au diversificat într-un ritm mult mai rapid decât răspunsurile sistemelor publice la această realitate socială, conform raportărilor oficiale, ceea ce întăreşte nevoia de intervenţie publică în acord cu principiului 19 al Pilonului european al drepturilor sociale, care prevede că trebuie asigurat accesul la locuinţe sociale şi la asistenţă pentru locuinţe de bună calitate pentru persoanele aflate într-o situaţie dificilă. Conform proiectului de Politică publică naţională care vizează persoanele fără adăpost, elaborat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, din analiza datelor de recensământ reiese faptul că persoanele fără adăpost trăiesc majoritar în mediul urban, o treime din populaţia declarată persoană fără adăpost fiind localizată în capitală. Aceleaşi date de recensământ indică faptul că această categorie vulnerabilă se concentrează majoritar în oraşe reşedinţă de judeţ (peste 85%), fenomenul fiind mai pregnant în rândul persoanelor de sex masculin şi afectând în special adulţii de vârstă activă (între 25 şi 64 de ani). Aceleaşi date de recensământ (2011) indicau faptul că 1 din 10 persoane erau copii. 2. Principalele provocări Provocările identificate în această secţiune se reflectă în viziunea Strategiei Naţionale a Locuirii, care vizează rezolvarea acestor provocări printr-o serie de obiective strategice şi obiective specifice, care au cel mai mare potenţial să răspundă nevoilor din domeniul locuirii în România. Pilonul 1. Locuire incluzivă 1.1. Provocări privind accesul tuturor la locuinţe - În România se înregistrează una dintre cele mai acute lipse de locuinţe din Europa, mai accentuată în zonele urbane România este ţara cu cea mai mare rată de deprivare de locuinţe la nivelul UE. Grupurile sărace şi marginalizate ale României se confruntă, atât în zonele urbane, cât şi în cele rurale, cu provocări serioase în sectorul locuinţelor, inclusiv în ceea ce priveşte locuinţele de calitate scăzută, infrastructura inadecvată şi lipsa de siguranţă a ocupării. În acest sens, situaţia în zonele urbane este considerată mai gravă decât în zonele rurale sau periurbane. Având în vedere veniturile scăzute şi lipsa de acces la locuinţe adecvate şi accesibile ca preţ, gospodăriile sărace locuiesc adesea în condiţii improprii, în locuinţe supraaglomerate, cămine de nefamilişti sau de confort redus care au aparţinut fostelor unităţi industriale, degradate, sau unităţi de locuinţe sociale slab întreţinute, situate în zone segregate etc. Supraaglomerarea este mai puţin întâlnită în zonele rurale. Deşi în zonele rurale populaţia este mai săracă, valorile suprafeţei locuibile sunt superioare, comparativ cu cele din mediul urban. În ansamblu, sectorul locuinţelor din România înregistrează inegalităţi puternice şi deprivare severă. Toate aglomerările urbane prezintă insule ale sărăciei, comunităţi segregate spaţial ce sunt afectate de lipsa de locuinţe, un nivel scăzut al ocupării forţei de muncă şi al accesului la educaţie. În zone unde nu este reglementată funcţiunea de locuire, conform documentaţiilor urbanistice în vigoare, gradul de informalitate al locuirii a crescut. Grupurile cu venituri reduse sunt din ce în ce mai excluse de la locuinţele adecvate din oraşele mijlocii şi mari, având în vedere alternativele limitate de acces la locuinţe la preţuri accesibile. Lipsa locuinţelor variază adesea din punct de vedere teritorial. Zonele marginalizate nu sunt monitorizate cu periodicitate prin raportări statistice în ceea ce priveşte calitatea locuirii şi implicit a vieţii, nivelul de venituri şi gradul de dezvoltare în diferite zone din interiorul unităţilor administrativ-teritoriale. Una dintre categoriile afectate de lipsa de locuinţe este reprezentată de persoanele de etnie romă, ca urmare a participării mai scăzute la educaţie, discriminării şi ocupării reduse. Factorii istorici (adică sedentarizarea forţată începând cu anii '50) au generat apariţia fenomenului aşezărilor informale. Locuitorii acestor aşezări sunt afectaţi de nesiguranţa locuirii, în absenţa titlurilor de proprietate sau a formelor legale de ocupare, a accesului scăzut la serviciile şi utilităţile publice, iar sănătatea şi siguranţa acestora sunt adesea expuse riscului de privare severă şi de apariţie a fenomenului persoanelor fără adăpost, având în vedere starea locuinţelor lor. Persoanele cu dizabilităţi, tinerii care provin din sistemul de îngrijire instituţionalizat şi vârstnicii sunt alte grupuri vulnerabile în raport cu locuirea adecvată şi accesul la locuinţe accesibile. Nevoile lor reflectă faptul că facilitarea accesului la o locuinţă este insuficient în lipsa asistenţei necesare pentru ca astfel de grupuri să ajungă la o viaţă independentă. Locuinţele pentru grupurile vulnerabile trebuie, de asemenea, să respecte anumite elemente de accesibilitate: rampe, uşi de acces, nevoia unui anumit spaţiu pentru băi etc. Strategia naţională pentru includerea persoanelor cu dizabilităţi*19) indică faptul că "pentru o proporţie semnificativă a persoanelor cu dizabilităţi, accesul la clădirile de locuit, spaţiile de muncă, clădirile disponibile pentru public, infrastructura de transport şi alte facilităţi, rămâne o barieră". *19) Strategia Naţională privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi "O Românie echitabilă" 2022-2027 – Nevoia de intervenţii în zonele marginalizate şi aşezări informale Degradarea fizică şi structurală a locuinţelor din zonele marginalizate şi din cadrul aşezărilor informale, coroborată cu capitalul uman scăzut, criminalitatea şi marginalizarea, au făcut ca unele cartiere să se transforme treptat în zone segregate cu condiţii de locuire insalubre ce pun în pericol starea de sănătate a ocupanţilor. Problemele s-au agravat de-a lungul timpului, astfel de zone fiind de obicei marginale în cadrul intervenţiilor publice, deoarece soluţionarea lor necesită măsuri şi instrumente de intervenţie integrate de incluziune. Aşa cum este ilustrat de "Atlasul zonelor urbane marginalizate din România" şi "Atlasul zonelor rurale marginalizate şi al dezvoltării umane locale din România", realizate de Banca Mondială, atât zonele rurale, cât şi oraşele din România se confruntă cu insule de sărăcie severă, privarea de locuinţe fiind un element-cheie. Zonele marginalizate necesită intervenţii atât prin programe de reabilitare fizică, renovare, construcţie de noi infrastructuri utilitare şi de acces, amenajări de spaţii publice, cât prin îmbunătăţirea accesului la servicii publice de bază, în mod deosebit de sănătate şi educaţie, precum şi servicii sociale. În contextul unei planificări urbane şi teritoriale deficitare, fenomenul locuirii informale cunoaşte o dinamică necontrolată, implicând comunităţile sărace localizate la marginea oraşelor sau în zone mai greu accesibile. Locuinţele situate în aceste zone sunt cele mai expuse riscurilor sociale şi deprivării severe de la locuire, dat fiind că acestea nu au trecut printr-un proces convenţional de planificare şi autorizare. Locuitorii se confruntă cu nesiguranţa ocupării, ceea ce le limitează accesul la servicii şi investiţii publice. Nerecunoaşterea fenomenului şi a problemelor asociate, le face în mare parte neeligibile pentru majoritatea programelor de finanţare a investiţiilor. Până în prezent programele de finanţare publice sau din fonduri europene nerambursabile din România au fost puţin orientate să funcţioneze într-o logică a reducerii sau combaterii fenomenului de informalitate a locuinţelor - de exemplu, nu se pot accesa fonduri UE pentru a construi un drum într-o zonă în care din documentele oficiale, nu reiese că locuiesc rezidenţi. Autorităţile publice locale au avut tendinţa de a îndepărta persoanele aflate în situaţia de sărăcie în afara comunităţii, sărăcia fiind adesea asociată cu lipsa de educaţie, comportamentul deviant şi infracţionalitatea. Segregarea spaţială a accentuat cercul sărăciei, împiedicând accesul acestor comunităţi la servicii de educaţie, sănătate şi locuri de muncă. În România există aproximativ 72.000 de locuitori care trăiesc în aşezări informale, la marginea satelor şi oraşelor (rezultate parţiale la nivelul lunii aprilie 2022 ale procesului de colectare a datelor). Această estimare este rezultatul unui proces de colectare a datelor privind aşezările informale, demarat de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei în anul 2021, pe baza unei fişe de date, completate de către autorităţile administraţiei publice locale pentru fiecare aşezare informală de pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale din România. Au fost raportate aproximativ 393 de aşezări informale. În temeiul Legii nr. 151/2019, aşezările informale sunt "grupuri de cel puţin 3 unităţi locative dezvoltate spontan, ocupate de persoane sau familii care fac parte din grupuri vulnerabile definite conform Legii asistenţei sociale nr. 292/2011, şi care nu au drepturi asupra terenului pe care îl ocupă. Aşezările informale sunt situate de obicei la periferia localităţilor urbane sau rurale, includ locuinţe improvizate, realizate din materiale recuperate şi / sau locuinţe realizate din materiale de construcţie convenţionale, iar prin localizarea lor şi caracteristicile socio-demografice generează excludere, segregare şi marginalizare socială. Situându-se în zone cu risc natural (alunecări de teren, inundaţii), risc biologic (gropi de gunoi, depozite de deşeuri, situri contaminate şi altele asemenea) sau risc antropic (zone de siguranţă sau protecţie definite de obiectivele SEVESO, ale infrastructurilor tehnico-publice şi aşa mai departe), unele aşezări informale pun în pericol siguranţa şi sănătatea locuitorilor lor." Principalul factor care a dus la apariţia primelor nuclee de aşezări informale este istoric şi este legat de sedentarizarea forţată a romilor în perioada comunistă, începând cu 1948. Împreună cu sistematizarea forţată a satelor, populaţia de romi s-a mutat adesea în unităţi locative la marginea oraşelor şi satelor, în special în zonele urbane sărace sau în aşezările semi-urbane din zonele agricole. Mai mulţi factori socio-economici au contribuit la apariţia şi la răspândirea acestui fenomen. Aceştia sunt legaţi de urbanizarea rapidă şi de sistematizarea forţată a terenurilor în perioada 1950-1975; mobilitatea rezidenţială provocată de acestea; şi restructurarea post-socialistă a economiei naţionale, care a dus la o creştere a sărăciei şi a excluziunii sociale, precum şi la un acces scăzut la locuinţe pentru categoriile defavorizate după 1990. Mai mult, un sistem de planificare a teritoriului slab, precum şi lipsa unor instrumentele de gestionare a terenurilor au contribuit la acest fenomen. Locuinţa informală este rezultatul marginalizării sociale şi economice, determinat de restructurarea bazei economice locale a multor oraşe româneşti, în deceniile următoare căderii regimului comunist. Deşi aşezările informale şi zonele urbane defavorizate sunt cunoscute ca zone de segregare socio-rezidenţială, oferirea de locuinţe publice de închiriere la chirii subvenţionate, pentru a reloca persoanele care locuiesc în acestea, nu poate fi soluţia unică sau predominantă. Mulţi locuitori din aşezări informale, după cum indică consultările făcute în cadrul proiectelor de cercetare anterioare despre acest fenomen în România*20), nu se aşteaptă neapărat la o locuinţă diferită, ci mai degrabă la o îmbunătăţire sau extindere a locuinţei lor existente, împreună cu sprijin pentru a obţine titluri de proprietate asupra terenurilor şi o mai bună racordare la utilităţile publice. Schemele de relocare asistată ar fi necesare pentru acele cazuri în care locuinţele sunt situate în zone expuse la pericole sau sunt periculoase sau în zone mult prea îndepărtate pentru a fi posibilă o conexiune cu drumurile şi utilităţile. *20) Proiectul "No Man's Land: Locuirea informală în comunităţile de romi. Recunoaştere, responsabilitate şi soluţii comune" proiect prezentat pe site-ul www.locuireinformala.ro – Fenomenul lipsei de adăpost Fenomenul persoanelor fără adăpost şi riscurile de excludere de la locuinţă au crescut şi s-au diversificat într-un ritm mult mai rapid decât răspunsurile sistemelor publice la această realitate socială. Persoanele care locuiesc în condiţii inadecvate au fost estimate în 2019 la aproximativ 15.000 la nivel naţional, cu o concentraţie ridicată (88%) în marile oraşe şi municipii, în special în Bucureşti cu aproximativ 5.000 de persoane, dintre care cel puţin un sfert erau copii şi tineri cu vârsta sub 35 de ani. Analiza din raportul ESPN (2019) de ţară al României privind Strategii naţionale de combatere a lipsei unui adăpost şi a excluderii de la locuire*21) (Naţional strategies to fight homelessness and housing exclusion) indică faptul că datele disponibile nu permit o evaluare exactă a dinamicii fenomenului, furnizorii de servicii sociale fiind de acord că profilul persoanelor fără adăpost de pe stradă s-a schimbat în ultimele decenii. Ponderea adulţilor tineri care locuiesc pe stradă a crescut şi au apărut două noi categorii de persoane fără adăpost: persoanele în vârstă (din cauza escrocheriilor imobiliare) şi familiile întregi (din cauza evacuărilor). *21) Naţional strategies to fight homelessness and housing exclusion, European Social Policy Network (ESPN), https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1135&furtherNews=yes&langId=en&newsId=9456 Noua dinamică înregistrată indică o schimbare a cauzelor lipsei unui adăpost de la motive individuale (de exemplu, dependenţa de droguri, violenţa şi dezintegrarea familiei, divorţul şi/sau decesul unui membru al familiei) la motive structurale (evacuări în masă datorate recuperării proprietăţilor, lipsa politicilor de sprijin pentru locuinţe şi fond insuficient de locuinţe sociale). A apărut o nouă formă de excludere de la locuire, transformând persoanele fără adăpost într-o realitate colectivă şi segregată - comunităţi marginalizate şi habitate informale, înrădăcinate în realităţile economice post-comuniste*22). *22) Politică publică naţională care vizează persoanele fără adăpost, Proiect: "FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost şi a impactului serviciilor sociale existente asupra calităţii vieţii acestora" COD: SIPOCA 575 (SMIS 126131), Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, http://www.mmuncii.ro/j33/images/proiecte/SIPOCA575/SIPOCA575-politica-publica.pdf Abordarea României cu privire la lipsa adăpostului şi de excludere de la locuinţă este o combinaţie de programe privind locuinţele (dezvoltare de locuinţe sociale/de necesitate şi reabilitare/regenerare a zonelor de locuit precare) şi servicii de răspuns în caz de urgenţă. Serviciile preventive şi serviciile de sprijin tind să fie oferite doar de către autorităţile locale care au capacitatea administrativă şi financiară de a le furniza. Beneficiile sociale ca mijloc atât de prevenire a excluziunii de la locuire, cât şi de a permite accesul la locuinţe adecvate la preţuri accesibile, sunt limitate la beneficiile de încălzire acordate în lunile reci. Astfel, puterea lor de a oferi o protecţie adecvată este scăzută. Majoritatea ONG-urilor şi coaliţiilor pentru drepturile la locuinţă propun o abordare centrată pe: a) creşterea fondului de locuinţe sociale, împreună cu reabilitarea fondului de locuinţe atât private, cât şi publice, în zonele marginalizate şi /sau comunităţi informale; şi b) construcţia de locuinţe la preţuri accesibile pentru grupurile cele mai vulnerabile, în special populaţia de romi. Totodată, susţin furnizarea de către autorităţile locale de locuinţe sigure şi accesibile ca preţ, disponibilitatea unor locuinţe sociale adecvate, accesul echitabil la locuinţe al persoanelor fără adăpost şi al celor care se confruntă cu riscul de evacuare*23). *23) Naţional strategies to fight homelessness and housing exclusion, European Social Policy Network (ESPN), https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1135&furtherNews=yes&langId=en&newsId=9456 – Deficitul locuinţelor accesibilizate pentru vârstnici şi persoane cu dizabilităţi Vârstnicii care reprezintă un grup demografic în creştere în condiţiile manifestării unui proces accentuat de îmbătrânire demografică în România, persoanele cu dizabilităţi sau adulţii tineri care ies din sistemul instituţional de îngrijire a copiilor au nevoi speciale care nu sunt legate exclusiv de capacitatea lor de a-şi permite o casă adecvată. Astfel de grupuri necesită scheme de însoţire a locuinţelor, inclusiv asistenţă medicală, sprijin în diferite activităţi gospodăreşti, asistenţă psihologică, precum şi - în special pentru ultimele grupuri - consiliere pentru adaptarea la responsabilităţile individuale şi drepturile vieţii independente şi sprijin pentru accesarea unui loc de muncă, pentru a face faţă costurilor de locuinţă. În plus, grupurile cu mobilitate redusă (vârstnici, cu dizabilităţi) pot necesita caracteristici speciale pentru accesibilitate, rampe pentru scaune cu rotile, praguri de uşă optimizate, precum şi alte elemente de proiectare incluzivă. În 2018, România încă număra peste 18.000*24) de adulţi cu dizabilităţi instituţionalizaţi. *24) http://anpd.gov.ro/web/wp-content/uploads/2018/10/ANPD-evoluţii-trim-II-2018-MMJS-publicabil.pdf Convenţia ONU*25) pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, semnată de guvernul României în urmă cu mai bine de un deceniu, subliniază necesitatea promovării şi respectării demnităţii şi autonomiei individuale a persoanelor cu dizabilităţi, inclusiv dreptul la viaţă independentă şi luarea propriilor alegeri/decizii. Dezinstituţionalizarea este o prioritate pentru Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, însă există prea puţine practici şi prea puţine evoluţii pentru ca locuinţele să devină mai accesibile pentru acele grupuri. *25) http://anpd.gov.ro/web/convenţia/ – Locuinţele pentru închiriat Oficial, fondul de locuinţe de închiriat reprezintă 3% din totalul pieţei din România, iar neoficial se estimează intervalul de 7-15% la nivel naţional.*26) O parte semnificativă a pieţei de închiriere este o sursă de evaziune fiscală şi speculaţie în detrimentul statului şi al chiriaşilor. Doi factori principali pot contribui la aceasta: regulile evacuării pro-chiriaşi şi proprietarii care nu doresc să semneze un contract de închiriere oficial, deoarece evacuarea unui chiriaş "rău-platnic" devine atunci dificilă. Proprietarii plătesc impozite pe veniturile din închiriere, inclusiv contribuţia de asigurări sociale de sănătate (CASS), iar acest lucru este un factor de descurajare pentru crearea unui contract de închiriere oficial. *26) "Către o Strategie Naţională în materie de locuinţe: Evaluarea domeniului locuirii", Banca Mondială, 2015 În plus, fondul public de locuinţe, oferit spre închiriere la preţuri accesibile, este foarte limitat, ceea ce împiedică accesul la locuinţe al gospodăriilor care nu îşi permit să achiziţioneze locuinţe pe piaţa liberă. O evaluare generală a fondului de locuinţe publice de închiriere existent este dificilă, parţial din cauza terminologiei confuze. Pe scurt, există mai multe categorii de locuinţe publice de închiriere, unele folosite interschimbabil: "locuinţe sociale" pot fi utilizate ca "locuinţe de necesitate" şi invers, după cum impun condiţiile. Autorităţile locale au adesea diferite alte categorii de imobile în fondul de locuinţe aflat în proprietatea lor, utilizate ca "locuinţe de stat". Acestea includ unităţi de locuinţe naţionalizate pentru care nu au fost depuse cereri pentru restituire sau de achiziţionare din partea chiriaşilor, foste cămine pentru muncitori trecute în proprietatea publică în urma restructurării unor mari foste companii de stat. Astfel de unităţi sunt de obicei închiriate (deşi aceasta nu este regula) grupurilor cu venituri mici, astfel că au un caracter social. Totuşi, acestea nu se încadrează formal în denumirea juridică de "locuinţe sociale". Pe lângă acestea, există şi "locuinţe protejate", pentru persoanele cu dizabilităţi, locuinţe pentru diferite categorii profesionale necesare în circumscripţia respectivă. Această confuzie terminologică a contribuit la dificultatea monitorizării fondului public de locuinţe şi la direcţionarea acestuia către nevoile reale, cele mai stricte. Un sondaj realizat în anul 2014 pentru fundamentarea Strategiei Naţionale a Locuirii şi pentru Strategia de Incluziune Socială şi de Reducere a Sărăciei evidenţiază o serie de probleme privind locuinţele sociale în termeni de fond disponibil şi calitatea acestuia. Astfel, multe dintre gospodăriile beneficiare de locuinţe sociale înregistrează datorii restante la plata utilităţilor. De asemenea, majoritatea locuinţelor sociale sunt apartamente supraaglomerate de dimensiuni mici, de 1-2 camere / 10-37 mp. Spaţiile şi instalaţiile comune (electricitate, canalizare, apă etc.) sunt de obicei deteriorate şi / sau nu sunt întreţinute, adesea deconectate din cauza arieratelor. Deoarece majoritatea instalaţiilor sunt vechi şi nu au fost întreţinute corespunzător, subsolurile acestor blocuri sunt de obicei inundate şi insalubre, prezentând pericole pentru sănătate. Localizarea noilor locuinţe publice destinate închirierii ridică adesea probleme. Terenul deţinut de autorităţile publice locale nu este utilizat în mod optim sau transparent pentru construcţia de locuinţe publice spre închiriere*27), deşi Guvernul a finanţat construcţia unor "locuinţe sociale", "locuinţe de strictă necesitate" şi "locuinţe pentru tineri" pe terenurile deţinute de autorităţile locale. Practica selectării terenurilor pentru construcţia de locuinţe publice de închiriere ridică trei probleme importante. Prima se referă la absenţa generală a unei abordări integrate a grupurilor vulnerabile - inclusiv prin localizarea locuinţelor sociale în zone accesibile, care sunt, de asemenea, dotate cu infrastructură de educaţie, infrastructură de sănătate şi transport public. Mai mult, deşi este esenţial pentru integrarea persoanelor marginalizate, crearea unui mediu incluziv din punct de vedere social nu este un principiu practicat în planificarea dezvoltării locuinţelor sociale în România. În acest sens, multe terenuri identificate de autorităţile publice pentru construirea sau cumpărarea de locuinţe sociale se găsesc izolate de oraş, în zone neaccesibilizate sau în cartiere care au deja probleme sociale, ceea ce contribuie la segregarea acestor grupuri. *27) ***, 2020, Document de poziţie în domeniul politicilor publice privind domeniul locuirii sociale în vederea iniţierii demersurilor pentru modificarea legislaţiei în domeniu şi îmbunătăţirea Programului de Construcţii de Locuinţe Sociale derulat de către Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei. Asociaţia Alături de Voi - Iaşi. Al doilea aspect, corelat cu primul, se referă la un decalaj semnificativ în legislaţia naţională în ceea ce priveşte politicile funciare şi rezervele de terenuri. Legislaţia de planificare urbană nu include prevederi care permit rezervarea de terenuri pentru infrastructura publică şi locuinţe sociale în zonele de dezvoltare urbană. Lipsa rezervelor de teren este adesea menţionată ca una dintre cele mai importante constrângeri legate de implementarea proiectelor de construcţie de locuinţe sociale. Al treilea aspect este legat de inventarierea şi gestionarea bunurilor imobiliare ale autorităţilor publice locale, şi anume practica de a avea un inventar actualizat al terenurilor şi clădirilor pe care le deţin şi de a le utiliza într-un mod eficient, din punct de vedere social şi financiar, pentru dezvoltarea de proiecte publice (inclusiv construcţia de noi locuinţe sociale sau renovarea şi reconversia clădirilor existente în acest scop). Deşi autorităţile publice locale au fost obligate să efectueze aceste inventare imobiliare potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, există încă multe situaţii în care acestea nu au toate informaţiile necesare şi nu valorifică bunuri imobile care pot fi mobilizate pentru a dezvolta, printre altele, locuinţe sociale. Locuinţele de închiriat trebuie să fie promovate ca o alternativă de locuire, importantă în special pentru atragerea şi reţinerea rezidenţilor în oraşele lipsite de locuri muncă, dar cu economii în ascensiune. Trebuie stimulată formalizarea contractelor de închiriere şi includerea locuinţelor disponibile în fondul de locuinţe destinate închirierii. Politicile din domeniul locuirii trebuie să accelereze furnizarea şi alocarea mai bună a locuinţelor publice pentru a răspunde nevoilor celor mai vulnerabile grupuri. Astfel de locuinţe publice de închiriat trebuie să ia în considerare profilul şi provocările beneficiarilor vizaţi, şi în acelaşi timp să ţină cont de amplasare, asigurarea mixului social şi standardele de proiectare a locuinţelor. Cu toate acestea, locuinţele de închiriat nu sunt singura soluţie posibilă pentru a asigura accesul la locuinţe al celor care au nevoie. Schemele de vouchere ar putea fi luate în considerare în zone cu echipare tehnico-edilitară adecvată. Programele de îmbunătăţire şi de adaptare a locuinţelor ar putea funcţiona şi pentru familiile care au o locuinţă, însă inadecvată în ceea ce priveşte dimensiunea, funcţionalitatea şi siguranţa. În plus, este nevoie de asistenţă complementară pentru locuinţe pentru a sprijini viaţa independentă a persoanelor cu dizabilităţi, vârstnici şi a altor grupuri constând în servicii personalizate de asistenţă socială, asistenţă psihologică şi medicală, calificarea forţei de muncă şi mediere. PILONUL 2. LOCUIRE ACCESIBILĂ ŞI SERVICII PUBLICE DE CALITATE 2.1. Provocări privind locuinţele adecvate la costuri accesibile Fiind ţara cu cea mai întinsă suprafaţă din Europa de Sud-Est, România are aproximativ 20,12 milioane de locuitori şi 7,4 milioane de familii*28). Fondul de locuinţe cuprinde 5,3 milioane de clădiri rezidenţiale, în total 8,7 milioane de unităţi de locuinţe. Potrivit celui mai recent recensământ oficial, peste jumătate din familiile din România (55,3%) locuiau în zonele urbane. *28) Conform ultimului Recensământ al Institutului Naţional de Statistică (2011). Fondul locativ din oraşele din România este dominat de locuinţe aflate în blocuri de apartamente, ce conţin 67,6% din fondul de locuinţe urban. Doar 2,4% din fondul de locuinţe din zonele rurale se află în blocuri. Aceasta înseamnă că administrarea condominiilor este, în mare măsură, o provocare a vieţii urbane. – Deficienţe privind accesibilitatea locuinţelor Accesul la o locuinţă adecvată la costuri accesibile este o condiţie de bază pentru o viaţă decentă, pentru toţi locuitorii, indiferent de vârstă şi statut socioeconomic. Accesul la locuinţe este recunoscut în Declaraţia universală a drepturilor omului (articolul 25) ca unul dintre drepturile fundamentale ale indivizilor. Cu toate acestea, costurile locuinţelor sunt în continuă creştere (cumpărare, chirie, întreţinere), ceea ce face dificil pentru multe familii să îşi permită o locuinţă decentă. Situaţia inaccesibilităţii unei locuinţe este evaluată în general prin măsurarea cheltuielilor cu locuinţa*29) comparativ cu venitul net al acelei gospodării. Eurostat defineşte o gospodărie ca "supraîncărcată" atunci când costurile totale ale locuinţelor reprezintă mai mult de 40% din venitul net. În 2018, 9,6% din populaţia UE-27 trăia în gospodării care au cheltuit 40% sau mai mult din venitul lor echivalent disponibil pentru locuinţe. Proporţia populaţiei ale cărei costuri de locuinţe au depăşit 40% din venitul lor disponibil echivalent a fost cea mai mare pentru chiriaşii cu chirii de preţ de piaţă (25,1%) şi cea mai mică pentru persoanele din locuinţele ocupate de proprietari cu împrumut sau ipotecă (4,0%). *29) "Cheltuielile cu locuinţa" cuprind cheltuielile cu ipoteca, dobânzile, chiria şi utilităţile, întreţinerea şi asigurarea structurală. Citat preluat din "Housing Affordability in the EU: Current situation and recent trends", Alice Pittini et. all, CECODHAS, 2012. Media UE-27 indică diferenţe semnificative între statele membre ale UE: la o extremă există o serie de ţări în care o proporţie relativ mică din populaţie s-a confruntat cu o "supraîncărcare" a costului locuinţelor în 2018, în special Malta (1,7%) şi Cipru (2,0%). La cealaltă extremă, două din cinci persoane (39,5%) din Grecia şi mai mult de una din şase (17,9%) din populaţia din Bulgaria au cheltuit mai mult de 40% din venitul lor echivalent disponibil pentru locuinţe, la fel ca în jur de una din 10 persoane în România (10,3 %).*30) *30) Eurostat, 2018 (cod pentru date online ilc_lvho07a). În privinţa statutului de proprietate şi proporţiei populaţiei ale cărei costuri de locuinţe au depăşit 40% din venitul lor disponibil (în cazul chiriaşilor cu chirii de preţ de piaţă), există, de asemenea, diferenţe mari între statele membre ale UE. În 2018, au existat şase state membre în care mai mult de o treime din populaţia care locuia ca chiriaşi cu chirii de preţ de piaţă s-a confruntat cu o suprasolicitare a costului locuinţei, această proporţie a populaţiei depăşind două cincimi în România (46,3%) şi Ungaria (46,9%), ajungând la jumătate în Bulgaria (50,1%) şi depăşind patru cincimi (83,1%) în Grecia. În România, ponderea populaţiei supraîndatorate de costurile cu locuinţa este de 10,3%, cu diferenţe semnificative în raport cu tipul de proprietate. Accesibilitatea locuinţelor este cea mai dificilă pentru chiriaşii care închiriază de pe piaţa liberă (46,3% din aceste gospodării). În funcţie de categoriile de costuri ale locuinţelor, există implicaţii diferite asupra diferitelor categorii ale populaţiei. Prin urmare, accesibilitatea locuinţelor presupune accesibilitatea de a cumpăra, închiria sau întreţine. a. Accesibilitatea de a achiziţiona o locuinţă România înregistrează procentul cel mai ridicat din UE privind populaţia care deţine în proprietate o locuinţă. Politicile şi programele publice, începând cu privatizarea în masă la costuri foarte reduse în anii 1990 şi achiziţionarea locuinţelor de la stat, au încurajat achiziţionarea locuinţelor ca formă de investiţie, generând o masă semnificativă de proprietari. Programul "Prima casă" a favorizat accesul la proprietatea locuinţei prin împrumuturi ipotecare garantate de stat. Cu toate acestea, programul nu a stabilit nicio restricţie legată de veniturile beneficiarilor săi. Deşi datele disponibile despre beneficiarii săi sunt limitate, consultările anterioare cu sectorul bancar*31) arătând că principalul beneficiar al acestui program sunt familiile cu venituri medii din mediul urban. În acest scop, acest program nu a făcut prea mult pentru a sprijini accesibilitatea pentru grupurile cu venituri mici. *31) Consultări în vederea documentării raportului intitulat "Sectorul locuinţelor în România, Către o Strategie Naţională în materie de Locuire", Banca Mondială, 2015. Creşterea plafonului la 140.000 euro pentru achiziţia unei locuinţe noi nu permite accesul tuturor categoriilor de populaţie la o locuinţă adecvată şi accesibilă ca preţ din perspectiva pe care o pun cheltuielile legate de locuinţă asupra bugetului gospodăriei, construită într-o zonă accesibilizată din perspectiva serviciilor şi a dotării tehnico-edilitare, fiind o măsură care a condus artificial la creşterea preţului la locuinţele noi şi implicit la construirea de către dezvoltatori a unor anumite tipuri de locuinţe limitate ca suprafaţă utilă, reducând posibilitatea noilor proprietari de a opta în timp pentru o locuinţă cu o suprafaţă adaptată la noile nevoi şi cerinţe în materie de locuire. b. Riscul de deprivare severă de locuire din perspectiva costurilor locuirii Această problemă este legată în România de cheltuielile cu locuinţa din totalul veniturilor lunare ale unei familii. Costurile cu locuinţa constând în special cele aferente utilităţilor sunt calculate ca procent din venit. Persoanele cu venituri mici trăiesc în cele mai precare condiţii şi cheltuiesc o parte mai mare din veniturile lor pe locuinţă (în medie, 43,7% din venitul gospodăriei este cheltuit doar pentru utilităţi). Observatorul European al Locuinţelor Sociale a raportat în 2021*32) că persoanele cu venituri mici au fost cel mai mult afectate de costul locuirii. Aceste costuri reprezentau 35% din veniturile celor cu risc de sărăcie. Situaţia variază semnificativ între ţări, de la ţări peste sau apropiate de media UE, cum ar fi România, la ţări în care costurile de locuire au avut un impact relativ mai mic asupra veniturilor gospodăriilor (de exemplu, Malta, Portugalia, Slovenia). *32) Observatorul European al Locuinţelor Sociale a raportat în 2021, disponibil online https://www.stateofhousing.eu/#p=18 Totodată, noul context mondial generat de pandemia de Covid-19, precum şi actualul context geopolitic au condus atât la creşterea costurilor privind utilităţile publice, cât şi la creşterea preţului locuinţelor, indiferent de anul construcţiei acestora. Astfel, se constată o creştere accentuată a gradului de împovărare a persoanelor cu venituri mici şi medii în ceea ce priveşte cheltuielile cu achiziţionarea locuinţelor, cât şi cu utilităţile publice, toate acestea pe fondul creşterii inflaţiei şi pe fondul scăderii puterii de cumpărare. În acest sens, se constată nevoia de intervenţie a statului în vederea facilitării accesului populaţiei la locuinţe accesibile din punct de vedere al costurilor în contextul creşterii preţurilor de achiziţie, inclusiv la materialele de construcţie, al preţurilor la utilităţi, a creditelor imobiliare şi a coşului zilnic pentru un trai decent. c. Accesibilitatea în scopul închirierii În contextul în care costurile locuinţelor private de închiriat de pe piaţa liberă pot fi inaccesibile pentru grupurile cu venituri mai mici, chiria pentru locuinţele sociale (unităţi publice date spre închiriere) se limitează la 10% din venitul lunar. Cu toate acestea, familiile cu venituri mici au dificultăţi să susţină aceste cheltuieli, având în vedere costurile pe cap de locuitor ale chiriei publice şi povara costurilor utilităţilor. Costurile nu sunt, de asemenea, frecvent reflectate în confortul oferit de condiţiile de locuire. În plus, fondul public de locuinţe de închiriere este foarte limitat, astfel că locuinţele sociale nu reprezintă o opţiune viabilă pentru mulţi dintre cei care au nevoie. – Supraaglomerarea locuinţelor Rata supraaglomerării în România se situează printre cele mai ridicate din Europa. În 2019 rata supraaglomerării se apropia de 45,8%, fiind mult mai ridicată faţă de media UE-27 de 17,1%. Deşi nu depinde de gradul de urbanizare, înregistrând valori comparabile atât în zonele rurale, cât şi cele urbane, o lipsă mai acută a spaţiului de locuit este înregistrată în cazul persoanelor cu venituri mai mici. Multe dintre zonele de locuit supraaglomerate locuite de grupuri cu venituri mici sunt concentrate în zone urbane marginalizate. – Surplus în domeniul locuirii În acelaşi timp, România se plasează la mijlocul ierarhiei statelor UE în funcţie de procentul de locuinţe neocupate, înregistrând 1.427.410 unităţi de locuit convenţionale neocupate la Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor din 2011, reprezentând 16,4% din numărul total de unităţi de locuit convenţionale. Totodată, având în vedere creşterea stocului de locuinţe din ultimii ani, este de aşteptat ca numărul unităţilor de locuit convenţionale neocupate să fie substanţial mai mare comparativ cu anul 2011. În acest sens, alături de problemele identificate privind închirierea locuinţelor fără contract, achiziţionarea de locuinţe poate fi interpretată ca investiţie de către persoanele care deţin resurse financiare disponibile, generând astfel, în anumite situaţii, senzaţia unei cereri crescute care însă nu este bazată pe nevoia de locuinţe, ci pe cererea de investiţii în active imobiliare. Ponderea locuinţelor neocupate este mai mică în mediul urban şi mai mare în mediul rural (13,5%, comparativ cu 19,8%). În funcţie de contextul local ar trebui analizat dacă şi în ce fel acest surplus poate fi mobilizat pentru a răspunde nevoii de locuinţe, astfel încât răspunsul autorităţilor publice să vizeze nu numai construcţia de locuinţe, ci şi utilizarea eficientă a stocului existent. – Piaţa locuinţelor din România prezintă dinamici foarte variate la nivel naţional care reflectă evoluţia socio-economică la nivel teritorial şi necesită dezvoltarea unor politici adecvate acestora Proiectele de finalizare a locuinţelor noi din ultimul deceniu s-au concentrat în zonele urbane mai mari, în special în noile dezvoltări rezidenţiale la marginea oraşului. În toată România, cele mai dinamice pieţe de locuinţe sunt situate în regiunile de vest şi centru şi în jurul Capitalei. Oraşele mai mari din România se confruntă cu lipsa locuinţelor şi preţuri în creştere şi provocări privind accesul la locuinţe pentru anumite grupuri sociale. În schimb, oraşele mijlocii înregistrează locuinţe neocupate tot mai numeroase din cauza migraţiei pronunţate şi declinului demografic. În timp ce creşterea economică a fost concentrată într-o serie de zone urbane, noua ofertă de locuinţe a fost mai mare în părţile de vest ale ţării şi mai mică în părţile de sud şi de est (cu excepţia Bucureştiului). Astfel, în timp ce Regiunile Nord-Est şi Sud Muntenia sunt în fruntea celor mai populate regiuni, acestea înregistrează scoruri mai mici în ceea ce priveşte noile unităţi de locuit finalizate. Astfel de dinamici reflectă, de asemenea, tendinţe socio-demografice mai largi de emigraţie - mai pronunţate în părţile de est ale României*33) - şi saturaţia forţei de muncă în părţile de vest ale ţării, care sunt mai bine poziţionate pentru industriile orientate spre export. *33) "Oraşe Magnet", Banca Mondială, 2018, p. 101. Cea mai dinamică creştere a ofertei de locuinţe (dezvoltarea de noi unităţi locative) în ultimii 5 ani s-a înregistrat în regiunile nord-vest şi central. Spre deosebire, Regiunea de nord est se confruntă cu o scădere a ofertei de locuinţe, în timp ce regiunile de sud ale Munteniei, Olteniei şi Bucureşti-Ilfov incluse au tendinţe moderate de creştere-staţionare. Tendinţele pieţei imobiliare din România în ultimul deceniu au fost marcate de o redresare a preţurilor după criza pieţei financiare globale din 2008-2009. Preţurile pieţei locuinţelor au atins în cele din urmă rate de creştere pozitive în perioada 2013-2014 şi de atunci au crescut constant într-un ritm lent. La nivel urban creşterea preţului locuinţelor a fost mai ridicată în oraşele vestice. De exemplu, preţurile locuinţelor în Municipiul Cluj-Napoca au crescut mai mult decât cele înregistrate în capitală, chiar dacă veniturile medii din Municipiul Bucureşti sunt mai ridicate comparativ cu cele înregistrate în judeţul Cluj, ceea ce înseamnă că zonele urbane precum Municipiul Cluj-Napoca au devenit tot mai puţin accesibile pentru cea mai mare parte a populaţiei. – Puternică tradiţie de proprietate asupra locuinţelor şi redusă în materie de închiriere, cu consecinţe asupra mobilităţii forţei de muncă În ansamblu, românii au o puternică preferinţă culturală pentru proprietate, statut favorizat de o succesiune de politici şi programe desfăşurate în ultimele decenii: privatizarea în masă a fondului locativ de stat, dreptul chiriaşilor de a cumpăra locuinţele construite de ANL, programul Prima Casă de susţinere a cumpărării de locuinţe, oferind garanţii de împrumut şi dobânzi subvenţionate cumpărătorilor de primă casă. Piaţa de închiriere este considerabil mai puţin dezvoltată şi o mare parte din aceasta funcţionează fără contracte formale. Una dintre implicaţiile faptului că cea mai mare parte a fondului de locuinţe se află în proprietate privată, în paralel cu oferta limitată de locuinţe la preţuri scăzute, este că mobilitatea forţei de muncă în România este restricţionată. În esenţă, oamenii tind să fie captivi acolo unde se află casa lor. – Intervenţii proactive reduse ale autorităţilor pe piaţa locuinţelor Pieţele imobiliare primare sunt legate intrinsec de pieţele funciare. Noua dinamică a ofertei de locuinţe depinde dacă există şi unde este situat terenul disponibil, în ce măsură terenul disponibil este pe piaţă, dacă poate fi uşor dezvoltat şi este echipat cu infrastructura de accesibilitate şi utilităţi edilitare. Piaţa locuinţelor secundare depinde de practicile de întreţinere şi renovare, precum şi de dinamica cartierelor din interiorul oraşului: densitatea şi provocările cu care se confruntă, transformările sociale, calitatea infrastructurii şi serviciile publice. Toate acestea susţin potenţialele mijloace de intervenţie a sectorului public pentru a influenţa oferta de locuinţe şi întreţinerea fondului de locuinţe. Politicile de administrare a terenurilor aproape inexistente la nivel local, acoperirea slabă a cadastrului digital, litigiile şi proprietatea incertă în urma unui proces lent de restituire au contribuit la creşterea presiunii asupra terenurilor din afara graniţelor administrative ale oraşului, acestea fiind mai ieftine şi uşor de obţinut. Impozitele pe proprietate în România sunt foarte mici, astfel posibilitatea de a stimula dezvoltarea terenurilor neutilizate din interiorul oraşelor este limitată. În plus, autorităţile din România au avut, în ultimele decenii, un rol mai puţin activ ca furnizor de locuinţe, locuinţele cu finanţare publică înregistrând un declin brusc în ultimele decenii, ajungând la o pondere nesemnificativă din producţia totală în prezent. – Lipsa de accesibilitate a unei locuinţe pentru tineri cu vârste între 18-35 de ani Datele Eurostat*34) evidenţiază o serie de probleme cu care se confruntă tinerii din România în ceea ce priveşte accesul la locuinţe. Astfel, în anul 2020, 57,8% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 şi 34 de ani locuiau cu părinţii, situaţia fiind diferenţiată în funcţie de gen - 54% din totalul bărbaţilor cu vârste cuprinse între 25-34 ani, comparativ cu 28% dintre femei. Totodată, conform aceleiaşi surse, statele în care tinerii care părăsesc casa părintească la o vârstă mai înaintată au o probabilitate mai mare de a se confrunta mai puternic cu fenomenul tinerilor NEET, tineri care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare. *34) Eurostat (2020), Living conditions in Europe - poverty and social exclusion 11,1% dintre tinerii între 20 şi 24 ani din România trăiesc în gospodării care utilizează mai mult de 40% din venit pentru cheltuielile cu locuinţa conform datelor Eurostat din anul 2020, împovărând bugetele gospodăriilor. Rezultatele unei analize realizate de Consiliul Tineretului din România, referitor la accesul tinerilor la programul Noua Casă*35) evidenţiază faptul că în condiţiile în care gradul de îndatorare recomandat este de 28%, iar un grad ideal ar fi de 20%, aceasta ar însemna că venitul net minim lunar al unui tânăr ar trebui să fie de 10.757 lei, respectiv 15.060 de lei pentru a putea achiziţiona o locuinţă profitând de plafonul maxim al garanţiei de stat. Practic, programul Noua Casă este orientat către beneficiari cu resurse financiare mai mari, în detrimentul tinerilor care au o mai mare nevoie. *) 35 Consiliul Tineretului din România (2022), Tineri acasă, https://ctr.ro/wp-content/uploads/2022/05/Analiza-Tineri-Acasa.pdf 2.2. Corelarea ineficientă a politicilor din domeniul locuirii cu politicile de planificare spaţială Locuinţele, ca domeniu politic, sunt legate intrinsec de politicile de planificare urbană şi de gestionare a terenurilor. Deficienţele acestora din urmă afectează rezultatele în domeniul locuinţelor. Sistemul de planificare urbană şi teritorială nu a anticipat şi nu a abordat suficient nevoile de locuinţe şi extinderea urbană la periferia oraşului. De multe ori, deoarece extinderea s-a făcut dincolo de graniţele administrative ale oraşului, o planificare urbană coerentă a acestor zone rezidenţiale în expansiune ar necesita cooperarea între primăriile învecinate la nivel metropolitan. Există puţină experienţă şi practică a acestor colaborări, chiar dacă nevoia de planificare la nivel metropolitan a fost semnalată de mult timp ca un domeniu important de îmbunătăţire*36). *36) "Oraşe Magnet: Migraţia şi naveta în România", Banca Mondială, 2018. La nivel local, autorităţile publice au mai degrabă o abordare bazată pe oportunităţi decât una strategică, bazată pe nevoi. În acest sens, proiectele predominante în domeniul locuirii, înscrise cu prioritate în strategiile de dezvoltare locală, au în general legătură cu izolarea termică a condominiilor, având în vedere disponibilitatea finanţării UE pentru acest aspect sau cu construcţia de locuinţe prin programele naţionale actuale. Multe oraşe din România nu au un plan urbanistic general actualizat. Cadastrul digital nu este actualizat. Practica administrării activelor municipale - inclusiv fondul său de locuinţe - este deficitară. În plus, sistemele oficiale de colectare a datelor oferă informaţii statistice cu o granularitate teritorială care ascunde fenomenele sărăciei concentrate spaţial şi privarea de locuinţe. Toate acestea reprezintă bariere în ceea ce priveşte cunoaşterea provocărilor legate de locuinţe, elaborarea şi direcţionarea acţiunilor. Creşterea cererii de locuinţe şi a preţurilor acestora în oraşele mari din România a stat la baza tendinţei de extindere urbană. După cum a arătat analiza precedentă a Băncii Mondiale*37), zona metropolitană a tuturor celor 7 aşa-numiţi "poli de creştere" a scăzut în realitate din punct de vedere demografic în perioada 1992-2012, creşterea demografică şi dezvoltările rezidenţiale fiind concentrate în regiunea peri-urbană. Mai precis, 32,5%*38) dintre noile unităţi locative construite între 1990 şi 2015 în România au fost realizate în zonele suburbană şi peri-urbană a Bucureştiului şi a municipiilor-reşedinţă de judeţ. Adeseori, o astfel de dezvoltare rezidenţială cu ritm rapid la periferie nu a fost precedată - uneori nici urmată - de planificare urbană coerentă şi investiţii adecvate în infrastructura de utilităţi, dotări publice şi sisteme de transport metropolitan pentru a permite naveta. *37) "Polii de creştere. Etapa următoare", Banca Mondială, 2013. *38) Comentariu al expertului BM în materie de dezvoltare urbană referitor la prelucrarea datelor pentru raportul Oraşe Magnet (Banca Mondială, 2018), disponibil la adresa: https://blogs.worldbank.org/europeandcentralasia/come-job-stay-city-attraction- magnet-cities-românia Spre deosebire de dinamica pieţei locuinţelor din zonele urbane mari, alte oraşe din România se confruntă cu rate de neocupare în creştere. În ultimul deceniu, unele regiuni şi oraşe s-au depopulat masiv, în timp ce altele au înregistrat creşteri demografice semnificative, având însă o ofertă redusă de locuinţe. Prin urmare, există o subutilizare semnificativă a locuinţelor, pe de o parte, şi o lipsă de locuinţe, pe de altă parte. Cu alte cuvinte, există locuinţe colective sau individuale, însă nu întotdeauna localizate acolo unde sunt locurile de muncă. Rata ridicată a proprietăţii nu conferă mobilitatea rezidenţială necesară în raport cu dinamica pieţei forţei de muncă şi valorificarea oportunităţilor pe care aceasta le oferă. – Inegalităţi inter-regionale, intra-regionale şi urban-rurale Dinamica pieţelor locuinţelor variază foarte mult pe teritoriul României. Majoritatea dezvoltărilor rezidenţiale din ultimele decenii s-au înregistrat în zonele periurbane ale oraşelor mari. Capitala şi regiunile din vest regrupează cel mai mare procentaj al clădirilor noi, spre deosebire de regiunile sudice şi estice. Oraşele mari se confruntă cu provocări mai mari decât acelea din oraşele medii şi mici. Prima categorie de oraşe se confruntă cu creşterea preţurilor şi cu expansiunea urbană, pe când cea a oraşelor medii şi mici se reduce ca dimensiuni demografice şi trebuie să facă faţă condiţiilor modeste de pe piaţă, creşterii numărului de locuinţe disponibile şi degradării fizice şi structurale accentuate. Creşterile preţurilor locuinţelor în oraşele din vestul României reprezintă o provocare pentru reţinerea sau atragerea forţei de muncă necesare pentru a sprijini economiile locale în creştere şi pentru a face faţă deficitului tot mai accentuat de forţă de muncă. Peste 200.000 de persoane s-ar putea muta în zonele urbane funcţionale din municipiile Cluj-Napoca şi Timişoara în viitorul apropiat, aşa cum se estimează în cercetările anterioare ale Băncii Mondiale privind modelele de migraţie*39). *39) "Oraşe Magnet", Banca Mondială, 2018, p. 115. Unele dintre zonele urbane mai mari ale României au devenit, de asemenea, din ce în ce mai atractive pentru turism, astfel achiziţionarea de locuinţe a crescut ca o investiţie potenţială sau o utilizare ca a doua locuinţă. Oraşe precum municipiul Constanţa, situate la malul mării, sau cele din Transilvania precum municipiile Sibiu, Braşov şi Cluj-Napoca au înregistrat, de exemplu, o tendinţă accentuată în listarea unităţilor rezidenţiale drept închirieri turistice. În ceea ce priveşte accesul la servicii de bază, în ansamblu, datele oficiale indică un acces relativ mai crescut la utilităţile publice, cum ar fi sistemele de apă şi canalizare din zonele urbane, comparativ cu zonele rurale. – Dezvoltări rezidenţiale noi şi extinderea de la periferia marilor oraşe O planificare urbană solidă care precedă dezvoltările rezidenţiale este o condiţie esenţială a locuinţelor de calitate, deoarece asigură o echipare adecvată cu infrastructură, utilităţi, spaţii publice şi servicii publice de bază - precum şcoli, spitale etc. - şi asigură o conectivitate adecvată a acestora. Fondul actual de locuinţe din România este un rezultat al unor principii, practici şi reglementări urbanistice substanţial diferite - şi adesea contradictorii - în perioada comunistă şi post-comunistă. Extinderea suprafeţei intravilanului oraşelor s-a realizat în majoritatea cazurilor nejustificat, fără o valorificare optimă a terenurilor vacante din interiorul oraşelor sau a terenurilor fostelor unităţi industriale ce necesită operaţiuni de regenerare şi sunt localizate în zone accesibilizate. Multe din noile dezvoltări imobiliare sunt localizate la periferia oraşului. Acestea nu sunt lipsite de propriile lor provocări. România are încă un sistem de planificare şi proiectare urbană şi teritorială ineficient, care a permis extinderea zonelor rezidenţiale pe fostele terenuri agricole ieftine situate în special în extravilan, prin proceduri facile şi fără acces la infrastructura tehnico-edilitară de bază. Migrarea dinspre centru spre periferie în căutarea satisfacerii anumitor nevoi şi opţiuni de locuire s-a făcut organic, creându-se astfel o presiune suplimentară asupra infrastructurii din interiorul oraşelor, în raport cu lipsa acesteia în noile zone rezidenţiale periferice şi intercondiţionarea noilor dezvoltări de asigurarea infrastructurii şi serviciilor publice de bază. Noile zone rezidenţiale construite după 1990 la periferia oraşelor s-au confruntat cu un alt tip de dinamică. În anii 1990, investiţiile imobiliare s-au realizat într-un vid legislativ privind proiectarea şi planificare urbană şi teritorială. Până la emiterea Legii nr. 350/2001 privind urbanismul şi amenajarea teritoriului, cu modificările şi completările ulterioare, investiţiile imobiliare au fost realizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În absenţa unor reglementări juridice precise şi a unor norme tehnice de planificare urbană, care să apere interesul public, dezvoltările rezidenţiale au fost în mare parte realizate în interesul economic al investitorului/dezvoltatorului. Multe dintre noile zone rezidenţiale construite în această perioadă au fost realizate pe baza planurilor urbanistice zonale iniţiate de dezvoltator, care s-au concentrat doar pe schimbarea utilizării terenului dintr-o singură parcelă (de exemplu, din teren agricol în rezidenţial), fără a se ţine cont de contextul zonal sau urban de ansamblu. Aceste iniţiative la nivelul parcelei, care sunt practicate chiar şi astăzi, nu oferă o viziune pentru dezvoltarea zonelor adiacente sau a contextului urban mai larg, ci mai degrabă una fragmentată la nivelul parcelei şi nu este în măsură să ia în considerare infrastructura publică şi servicii care ar fi necesare pentru o dezvoltare mai extinsă. Legislaţia din anii 2000 a încurajat şi mai mult extinderea intravilanului. Prin legea finanţării publice locale din 2006*40) s-a modificat distribuţia transferurilor interguvernamentale proporţional cu suprafaţa de intravilan din unitatea teritorială, printre alţi factori. Acest lucru a creat un stimulent pentru autorităţile locale de a-şi extinde suprafeţele construibile, fără a fi obligate să justifice cererea de noi terenuri urbane. Acest lucru a încurajat şi sprijinit extinderea urbană şi fragmentarea spaţiului construit. *40) Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Disfuncţionalităţile sistemului de urbanizare s-au manifestat într-o perioadă de presiuni crescânde în sensul dezvoltării la periferia oraşelor, dintre care majoritatea prin reconversia terenurilor ieftine, uşor de transformat din terenuri agricole. Implicaţiile negative ale acestui fenomen se reflectă atât în calitatea vieţii din aceste zone rezidenţiale, cât şi în centrele urbane din vecinătatea lor. Deoarece noile zone rezidenţiale astfel dezvoltate tind să fie cu o funcţiune unică (rezidenţial), ele generează mai multe provocări legate de deplasarea la locul de muncă şi accesul la serviciile publice (cum ar fi unităţile educaţionale, de sănătate şi administrative), crescând presiunea asupra celor existente în proximitate şi provocând în acelaşi timp congestii suplimentare de trafic şi poluare. O altă provocare ridicată de astfel de dezvoltări este legată de infrastructura de utilităţi publice (de exemplu, reţelele de apă şi canalizare), care de obicei nu se dezvoltă în acelaşi ritm cu zonele rezidenţiale nou dezvoltate. În consecinţă, multe dintre aceste zone rămân deconectate de ani de zile sau încă nu au acces la utilităţile de bază. Mai mult, reducerea terenurilor agricole şi împădurite ca urmare a extinderii urbane, împreună cu traficul sporit şi poluarea aerului rezultată, cauzează disfuncţionalităţi de mediu atât pentru zona nou locuită, cât şi pentru oraşele învecinate. – Reducerea spaţiului public Populaţia urbană s-a triplat în timpul regimului comunist ca urmare a politicii de urbanizare accelerată, susţinută de investiţii publice majore în dezvoltarea de locuinţe urbane şi industrializare, care vizau asigurarea locurilor de muncă în oraş pentru nou-veniţii din zonele rurale. Ca urmare a acestor politici, 70% din fondul de locuinţe a fost realizat între anii 1960-1989, majoritatea fiind situate în blocuri de locuinţe colective. Calitatea vieţii în aceste cartiere socialiste este în prezent marcată de transformările societale şi spaţiale care au avut loc în deceniile următoare construirii lor. Aceste zone de locuire colectivă, echipate iniţial cu servicii publice şi infrastructură proiectate pentru un anumit număr de rezidenţi şi vehicule, au suferit o densificare necontrolată, supraîncărcând infrastructura publică.*41) În multe cazuri, pe spaţiile publice verzi dintre aceste blocuri, restituite proprietarilor iniţiali, au fost dezvoltate noi clădiri rezidenţiale sau cu alte funcţiuni.*42) În alt caz, proprietarii unităţilor de la parter şi-au extins locuinţele spre exterior sau şi-au apropiat spaţii verzi împrejmuite, destinate iniţial uzului comun. Astfel, spaţiul public a scăzut dramatic, chiar dacă numărul locuitorilor din aceste cartiere a crescut. În plus, numărul de maşini a crescut de aproape patru ori - de la 2,2 milioane în 1989 la 8,2 milioane de maşini în 2018 în toată ţara - cu o creştere mică sau deloc corespunzătoare a locurilor de parcare în aceste complexe de locuinţe. Acest lucru este vizibil în "marea" de maşini parcate pe trotuarele marilor oraşe ale României. *41) "Sectorul locuinţelor în România, Către o Strategie Naţională în materie de Locuire", Banca Mondială, 2015. *42) Potrivit Legii Funciare nr. 18/1991. – Administrarea necorespunzătoare a clădirilor rezidenţiale Din punctul de vedere al tipologiilor clădirilor rezidenţiale, 72% dintre locuinţele situate în zonele urbane se află în blocuri cu mai multe etaje, ce numără, în medie 40 de apartamente într-un bloc*43). Depăşirea duratei de viaţă, coroborată cu necesitatea unor ample operaţiuni de renovare moderată sau aprofundată a condominiilor impune întreţinerea corespunzătoare a acestui fond de locuinţe. Dincolo de vârsta clădirilor, multe dintre clădirile rezidenţiale urbane multifamiliale sunt deteriorate din cauza unei întreţineri deficitare.*44) *43) Ibid *44) "Sectorul locuinţelor în România, Către o Strategie Naţională în materie de Locuire", Banca Mondială, 2015. Privatizarea rapidă a fondului de locuinţe în anii 1990 a făcut ca o generaţie de chiriaşi să devină proprietari, cu efort financiar mic şi o înţelegere limitată a responsabilităţii lor colective de a administra un condominiu. Ratele de proprietate în mediul urban au crescut de la 63,54% la 95,89% în anii care au urmat căderii regimului comunist. În 1992, 84% din locuinţele de stat erau situate în blocuri multietajate. Din acest fond de stat, mai mult de 92% dintre unităţi au fost privatizate în mai puţin de un deceniu. Mai mulţi factori au condus la neglijarea şi degradarea treptată a structurilor şi spaţiilor comune ale acestor clădiri, dintre care: capacitatea financiară sau tehnică limitată a proprietarilor de a gestiona sau întreţine clădirile şi lipsa mecanismelor de asigurare a întreţinerii de către asociaţiile de proprietari (care au mandat legal să întreţină şi să administreze astfel de clădiri). Asociaţiile de proprietari sunt structuri relativ recente în România, un prim act normativ dedicat care reglementează gestionarea condominiului şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari fiind adoptat în anul 2001, înlocuită succesiv în anul 2007 şi 2018. Lipsa de reglementări legislative în acest sens din anii 1990 şi 2000 a făcut ca, în cazul în care erau înfiinţate asociaţii de proprietari de locuinţe, să fie utilizate, în general, exclusiv pentru plata facturilor de utilităţi comune. PILONUL 3. LOCUIRE SIGURĂ ŞI DURABILĂ 3.1. Provocări în asigurarea condiţiilor pentru un fond de locuinţe sigure şi durabile - Învechirea fondului de locuinţe România are un fond de locuinţe învechit, a cărui degradare este accentuată de întreţinerea deficitară şi de riscurile naturale. România este o ţară expusă riscurilor multiple, care se confruntă totodată cu presiunile determinate de schimbările climatice. În acelaşi timp, declinul demografic pronunţat afectează dinamica pieţelor imobiliare, atât în zonele urbane în declin, cât şi în zonele rurale. În plus, întrucât cea mai mare parte a fondului de locuinţe este construit înainte de 1989, acesta trebuie adaptat standardelor de eficienţă energetică şi consolidat seismic. Cartierele istorice se confruntă cu problema depopulării, incertitudini privind statutul juridic al imobilelor care sunt subiectul litigiilor aferente procesului de retrocedare, neglijenţa proprietarilor sau lipsa resurselor pentru renovare. Într-adevăr, a interveni pentru protejarea şi punerea în valoare a clădirilor clasate ca monument istoric sau a celor amplasate în zone construite protejate, implică un proces de autorizare lung şi dificil. Cartierele de blocuri socialiste, construite pe tot parcursul procesului de urbanizare cu ritm rapid al României se confruntă cu degradarea, pe măsură ce depăşesc durata de viaţă normată. Numeroasele locuinţe neocupate, în special în oraşele cele mai afectate de migraţie şi declin demografic, asociate cu problema asociaţiilor de proprietari de locuinţe cu capacitate redusă de întreţinere a imobilelor, fac ca gestiunea acestui fond să fie dificilă. Stimulate de politicile UE şi sprijinite prin finanţare guvernamentală şi din fonduri europene nerambursabile, măsurile privind îmbunătăţirea performanţei energetice au vizat multe astfel de clădiri rezidenţiale multietajate. O critică obişnuită a unor astfel de intervenţii este calitatea scăzută a lucrărilor, favorizată de licitaţii publice realizate exclusiv pe criterii bazate pe costuri. În mediul urban, peste 80% dintre locuinţe au fost construite înainte de 1980, astfel încât o parte semnificativă din fondul de locuinţe existent necesită reparaţii ori îmbunătăţiri, având în vedere vulnerabilitatea seismică a fondului construit din România şi gradul scăzut de eficienţă energetică a clădirilor rezidenţiale. Clădirile rezidenţiale multifamiliale construite în perioada 1947-1989 au în special nevoie de intervenţii de eficienţă energetică şi de modernizare şi reabilitare a zonelor comune şi a elementelor de clădire comune. Spre deosebire de acestea, vechiul fond de locuinţe realizat înainte de 1947, precum şi unele blocuri construite în perioada comunistă înainte de codul de proiectare seismică din 1978 ar putea necesita adaptare seismică şi intervenţii mai mari de regenerare urbană. Conform Strategiei Naţionale de Reducere a Riscului Seismic (SNRRS), aproximativ 57% din fondul construit rezidenţial este expus unui nivel de hazard seismic mediu, iar aproximativ 12% din acesta este expus unui nivel de hazard seismic ridicat. – Expunerea la risc seismic România este una dintre ţările cel mai expuse la riscul seismic*45) dintre toate statele membre UE. La nivel mondial, România şi Italia apar în topul primelor 10 state cu cele mai mari suprafeţe de terenuri situate în intravilan, în zone cu risc crescut de producere a cutremurelor*46). România este expusă la seisme din mai multe surse, cea mai semnificativă fiind sursa seismică de adâncime medie Vrancea, care afectează două treimi din România, având impact major şi în sudul şi estul ţării, inclusiv asupra Bucureştiului. *45) "Diagnostic sistematic de ţară pentru România - Contextul aspectelor de mediu înconjurător şi catastrofele naturale", Banca Mondială. 2018. *46) Atlasul uman al Lumii 2017: Expunerea mondială la riscuri de dezastre naturale - https://ec.europa.eu/jrc/en/publication/eurscientific-and-technical-research-reports/atlas-human-planet-2017-global- exposure-natural-hazards Un procentaj mare din clădirile rezidenţiale din România sunt expuse riscului seismic. Cele mai recente date privind expunerea clădirilor rezidenţiale şi a populaţiei la cutremure în România au fost produse în cadrul proiectului Ro-RISK ("Evaluarea riscurilor de dezastre la nivel naţional"), care a luat în considerare numărul şi distribuţia geografică a clădirilor, a unităţilor de locuinţe convenţionale şi a rezidenţilor din ultimele trei recensăminte naţionale*47). *47) Pe baza lucrărilor efectuate în cadrul Serviciilor consultative rambursabile pentru "Consolidarea capacităţii de planificare strategică a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pentru renovarea fondului naţional de clădiri pentru eficienţă energetică şi risc seismic în România"; Clădirile construite înainte de utilizarea codurilor moderne în materie de construcţii sunt considerate cu un grad mai mare de vulnerabilitate. Codurile de construcţie din 1978 până în 2012 prevedeau o rezistenţă seismică moderată sau bună. Rezistenţa clădirilor construite în această perioadă este influenţată de întreţinerea clădirii şi de modificările întreprinse în timp. Mai mult, chiar şi clădirile construite mai recent pot suferi daune în caz de cutremur, deoarece performanţa lor depinde de calitatea construcţiei, precum şi de întreţinerea lor în timp.*48) *48) Pe baza studiilor din cadrul Acordului de Servicii Tehnice Rambursabile din Programul de Dezvoltare Urbană a Bucureştiului, Componenta 4 - Programul de Reducere a Riscului Seismic din Bucureşti; Deşi au fost efectuate anchete tehnice la nivel naţional pentru a evalua nivelul riscului seismic pentru clădirile rezidenţiale multietajate, acestea nu reflectă amploarea reală a clădirilor rezidenţiale vulnerabile la riscul seismic din România. Astfel de sondaje au fost efectuate până în prezent, iar rezultatele au fost făcute publice doar pentru doar aproximativ 3.000 de clădiri rezidenţiale din România, acestea reprezentând doar 0,05% din numărul total de clădiri estimate a fi expuse riscului seismic, conform evaluărilor Ro-Risk. Dintre acestea, 446 de clădiri au fost încadrate în Clasa I de risc seismic - foarte riscant (din care 356 sunt situate în Bucureşti), însumând 7.579 de locuinţe. Bucureştiul este capitala cea mai expusă la cutremure din Uniunea Europeană*49), dată fiind vecinătatea sa cu zona seismică Vrancea. Riscul aferent şi expunerea la un viitor cutremur în contextul Bucureştiului este important de evidenţiat, având în vedere dimensiunea sa demografică (capitala cumulează 10% din populaţia României), fondul construit învechit şi faptul că Bucureştiul şi împrejurimile sale generează mai mult de 25% din PIB-ul ţării. *49) Pavel, Văcăreanu et al. (2018), Assessment of seismic risk scenarios for Bucharest, România, Nat Hazards Au trecut peste 25 de ani de la lansarea unui program guvernamental de cofinanţare a consolidării seismice a clădirilor rezidenţiale multietajate având risc seismic I (RS I) (în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare). Totuşi, rezultatele programului au fost limitate până în prezent de alocările bugetare reduse, de dificultatea de a mobiliza rezidenţii / proprietarii imobilelor vizate de aceste măsuri, precum şi de lipsa viabilităţii economice a intervenţiilor de adaptare în condiţii de piaţă nefavorabile. Deşi este obligatorie, gradul de cuprindere în asigurare al locuinţelor la nivel naţional este scăzut. Nivelul actual de acoperire cu poliţe de asigurare pentru calamităţi naturale oferite de PAID este de 19,41% din locuinţele din România şi de 39,32% din totalul locuinţelor din Bucureşti. Gradul de cuprindere în asigurare al locuinţelor mai mare în Bucureşti este explicat de numărul de ipoteci active pe locuinţe, care impun asigurarea locuinţei, şi de existenţa celei mai dinamice pieţe imobiliare rezidenţiale din România. – Degradarea clădirilor rezidenţiale istorice Clădirile rezidenţiale istorice se confruntă cu provocări în materie de administrare. Ca urmare a schimbării regimurilor de proprietate, începând cu naţionalizarea din timpul regimului comunist, până la retrocedarea lentă şi la proceselor în contencios care au urmat după 1990, aceste clădiri s-au degradat în timp din cauza lipsei sau a întreţinerii necorespunzătoare. Mai mult decât atât, deşi zonele centrale ale oraşelor, unde sunt amplasate cele mai multe clădiri istorice şi arhitecturale proeminente, ar trebui să fie cele mai dinamice, actualul regim juridic şi fiscal nu încurajează regenerarea acestor zone. De fapt, în numeroase oraşe acestea se numără printre zonele în care se fac cele mai modeste investiţii. Impozitele scăzute pe proprietate nu stimulează sau nu incită renovarea sau utilizarea optimă a proprietăţilor, deoarece este o soluţie ieftină ca proprietarii să lase proprietăţile neocupate şi / sau neîntreţinute. În plus, procesele greoaie de autorizare pentru reabilitarea clădirilor istorice, inclusiv costul ridicat al reparaţiilor şi sprijinul limitat de cofinanţare înseamnă că astfel de active sunt adesea evitate de investitorii privaţi sau chiar de cei publici. Există, de asemenea, multe gospodării cu venituri mici şi medii care trăiesc în clădiri sau cartiere istorice în locuinţe degradate, dar fără a avea resursele financiare şi sprijin din partea autorităţilor administraţiei publice locale pentru a face îmbunătăţirile necesare. În contextul promovării proiectului de Lege privind Codul Patrimoniului Cultural, este necesară consolidarea procesului de inventariere şi instituire a regimului de protecţie legală a patrimoniului cultural imobil, iar în vederea salvării de la dispariţie sau deteriorare semnificativă a monumentelor istorice, Guvernul şi autorităţile administraţiei publice locale pot derula programe de expropriere a imobilelor înscrise pe lista monumentelor istorice în stare fizică de precolaps şi colaps. – Locuinţele de necesitate Conform Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, locuinţa de necesitate este o locuinţă destinată cazării temporare a persoanelor şi familiilor ale căror locuinţe au devenit inutilizabile în urma unor catastrofe naturale sau accidente sau ale căror locuinţe sunt supuse demolării în vederea realizării de lucrări de utilitate publică, precum şi a lucrărilor de reabilitare ce nu se pot efectua în clădiri locuite. Conform raportului elaborat de Banca Mondială - "Locuirea în România. Prioritizarea programelor şi proiectelor" - (2015), numărul locuinţelor de necesitate trebuie să crească, iar asigurarea unui fond imobiliar de necesitate ar trebui să reprezinte o măsură preventivă şi nu reactivă pentru situaţiile prevăzute în Legea nr. 114/1996. De asemenea, nevoia urgentă de consolidare seismică va necesita relocarea temporară a ocupanţilor din clădirile periculoase în locuinţe temporare. Aceste locuinţe trebuie furnizate de stat sub forma unor locuinţe aflate în proprietatea statului sau vouchere pentru închiriere. Având în vedere deficitul de locuinţe aflate în proprietatea statului, este prioritară extinderea acestui fond imobiliar care poate fi utilizat pentru soluţionarea necesarului de locuinţe temporare în caz de dezastre naturale sau pentru realizarea lucrărilor de consolidare. În acest context, furnizarea de către unităţile administrativ-teritoriale a locuinţelor de necesitate sub forma unor vouchere pentru închiriere poate reprezenta doar o măsură complementară. Totodată, Legea nr. 114/1996 prevede cadrul prin care autorităţile locale pot aloca fonduri pentru locuinţe de necesitate. Instituţiile care pun în aplicare prevederile privind locuinţele de necesitate sunt, prin urmare, autorităţile administraţiei publice locale. Acelaşi raport al Băncii Mondiale evidenţiază faptul că deşi cadrul legal permite autorităţilor locale să facă investiţii în locuinţe de necesitate, stimulentele sunt puţine, iar monitorizarea modului în care autorităţile locale continuă acest proces este slabă. Astfel, este necesară definirea la nivelul Strategiei Naţionale a Locuirii a: - cadrului de extindere a fondului imobiliar aflat în proprietatea statului care ar putea fi utilizat ca fond imobiliar de necesitate; – asigurarea unui sistem adecvat de monitorizare a nevoii de investiţii în sectorul locuinţe de necesitate în raport cu expunerea la risc (identificată prin hărţile de risc); – crearea unui sistem de mentenanţă a acestui fond imobiliar. 3.2. Provocări în creşterea calităţii locuirii - Problema calităţii aerului interior - expunerea la radon în clădirile rezidenţiale Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră radonul a doua cauză de cancer pulmonar în rândul populaţiei generale, după tabagism. Radonul este un gaz radioactiv incolor, inodor, care apare în mod natural în diferite cantităţi pe toate tipurile de roci şi soluri. Poate deveni dăunător pentru sănătatea publică dacă oamenii sunt expuşi o perioadă lungă de timp, chiar şi la niveluri mai scăzute sau medii. Din acest motiv, expunerea la radon în clădirile rezidenţiale a început să fie vizată de politicile de atenuare a radonului în diferite ţări, pe lângă expunerea la radon la locul de muncă, deoarece oamenii îşi petrec cel mai mult timp în casele lor. O directivă UE din 2013*50) a obligat statele membre UE să adopte standarde corespunzătoare şi Planurile Naţionale de Acţiune la Radon (PNAR) pentru a sprijini cercetarea cu privire la expunerea la radon şi a institui măsuri adecvate de diminuare a riscului şi de sensibilizare a populaţiei. Datorită acestei directive, Guvernul României a adoptat în 2018 un plan de acţiune la nivel naţional*51). MDLPA participă, alături de lângă Ministerul Sănătăţii, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Ministerul Cercetării şi Inovării la implementarea PNAR. Teritoriul României este expus acestui pericol, confirmat de cercetări care vizează până acum zone din centrul şi vestul ţării. Nivelul de referinţă al concentraţiei de radon interior este de 300 Bq / mc. Directiva UE 2013/59 impune statelor membre să identifice locuinţele cu concentraţii de radon (ca medie anuală) care depăşesc nivelul de referinţă şi să încurajeze, după caz, prin mijloace tehnice sau prin alte mijloace, măsuri de reducere a concentraţiei de radon în aceste locuinţe (Art. 74*52)). *50) Directiva 2013/59/EURATOM a Consiliului din 5 decembrie 2013 prevede principalele standarde de siguranţă vizând protecţia împotriva pericolelor care decurg din expunerea la radiaţii de ionizare şi abrogă Directivele 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom şi 2003/122/Euratom. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 2014; L13; *51) Pe baza Hotărârii Guvernului nr. 526/2018 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune la radon; *52) Textul integral al Directivei 2013/59/EURAT0M poate fi consultat la adresa: https://eur-lex.europa.eu/legal- content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32013L0059&from=EN Gestionarea acestui pericol natural este important să fie luată în considerare atât în construcţia de clădiri noi (prevenire), cât şi în cazul clădirilor existente (atenuare sau remediere). OMS indică faptul că "strategiile primare de prevenire şi atenuare a radonului se concentrează pe etanşarea căilor de intrare a radonului şi pe inversarea diferenţelor de presiune a aerului dintre spaţiul interior ocupat şi solul exterior prin diferite tehnici de depresurizare a solului." Dacă în România măsurile publice în acest sens au fost aproape inexistente până în prezent, alte state coordonează birouri dedicate acestei probleme şi campanii de sensibilizare publică pentru a-i ajuta pe proprietari să afle dacă locuinţa lor este situată într-o zonă cu expunere ridicată la radon. În caz afirmativ, autorităţile oferă sprijin prin pachete de măsurare a expunerii la radon, asistenţă tehnică pentru stabilirea măsurilor de reducere a nivelului de radon şi cofinanţare pentru implementarea unor astfel de măsuri. – Gradul scăzut de eficienţă energetică a clădirilor rezidenţiale Având în vedere vârsta predominantă a fondului de locuinţe, renovarea şi reînnoirea sunt provocări semnificative, în special pentru zonele din centrul oraşelor. Această provocare este şi mai complicată în cazul clădirilor rezidenţiale cu proprietăţi comune care necesită consens, acţiuni comune şi investiţii pentru renovarea şi modernizarea unui condominiu. Varietatea programelor care vizează renovarea locuinţelor este limitată. Cele mai mari alocări bugetare sunt acordate lucrărilor de eficienţă energetică şi izolare termică a clădirilor rezidenţiale multietajate, cofinanţate de UE. Un program de consolidare a clădirilor rezidenţiale cu mai multe etaje cu risc seismic a fost stabilit pe baza dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994. Cu toate acestea, rezultatele acestui program au fost modeste, chiar dacă că au avut loc mai multe modificări ale programului, în special în ceea ce priveşte caracterul anual al alocărilor bugetare care generează întârzieri şi lipsă de previzibilitate în implementare. Riscurile cauzate de sistemele individuale de încălzire tot mai numeroase. Un studiu realizat în 2017 de MDLPA menţionează că, în ultimul deceniu, a existat o tendinţă constantă de deconectare de la sistemele de încălzire centralizate pentru a le trece la sistemele individuale de încălzire a apartamentelor pe bază de gaze, din cauza eficienţei scăzute cu care se confruntă vechile sisteme centralizate de termoficare.*53) Deşi sunt considerate o alternativă viabilă la un sistem centralizat de termoficare, multe dintre centralele individuale de încălzire nu mai sunt conforme cu reglementările de siguranţă, în cazul celor mai vechi. Un raport*54) al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă din 2018 a estimat că sute de oameni îşi pierd viaţa şi mii de gospodării înregistrează pagube materiale în fiecare an din cauza improvizaţiilor făcute la instalaţiile electrice sau de gaz. *53) Strategia de mobilizare a investiţiilor pentru reabilitarea fondului actual de clădiri rezidenţiale şi comerciale, atât publice, cât şi private, la nivel naţional, 2017. *54) http://www.dsu.mai.gov.ro/wp-content/uploads/2019/02/Brosura-Bilanţ-DSU-2018.pdf PILONUL 4. ÎNTĂRIREA CAPACITĂŢII ADMINISTRATIVE 4.1. Provocări ale cadrului de reglementare şi a structurii de guvernanţă în domeniul locuirii - Cadrul juridic şi instituţional cu privire la locuire este ineficace în gestionarea celor mai acute dificultăţi din domeniu Autorităţile responsabile cu domeniul locuirii au rolul central în privinţa monitorizării nevoii de locuinţe şi stabilirii cadrului de reglementare şi finanţare în acest domeniu. Acest lucru necesită, totuşi, în primul rând un cadru adecvat de reglementare, competenţe şi capacităţi instituţionale şi resurse bugetare. Cadrul legal care stă la baza locuinţelor are nevoie de actualizare pentru a spori transparenţa, armonizarea cu alte domenii de politică complementare şi pentru a ajuta la eficacitatea programelor de finanţare. Strategia naţională în domeniul locuirii are rolul de a coordona diversele direcţii de acţiune şi de a stabili obiective strategice asumate de instituţii şi niveluri de autoritate cu atribuţii complementare. Practica elaborării strategiilor locale de locuinţe trebuie promovată, în special pentru autorităţile locale care gestionează teritorii care se confruntă cu lipsa acută de locuinţe. Indisponibilitatea datelor spaţiale relevante pentru monitorizarea necesarului de locuinţe şi a rezultatelor programelor este, de asemenea, o provocare majoră pentru guvernanţă în acest domeniu. Cadrul juridic esenţial cu privire la locuinţe este depăşit. În special, diferitele denumiri juridice ale unităţilor locative deţinute de autorităţile locale, unele interschimbabile şi cu grupuri ţintă suprapuse (adică "locuinţe sociale", "locuinţe de necesitate", "locuinţe pentru tineri", "locuinţe de serviciu", "locuinţe protejate"), îngreunează transparenţa, raportarea şi alocarea. Cadrul instituţional nu este conceput astfel încât să răspundă nevoilor de locuinţe. La nivel central, problema locuinţelor se încadrează între responsabilităţile a două ministere. Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Administraţiei, pe de o parte, supraveghează problema renovării fondurilor de locuinţe, gestionează un program de investiţii în locuinţe sociale şi coordonează activitatea Agenţiei Naţionale a Locuinţelor. Pe de altă parte, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale este autoritatea administraţiei publice centrale însărcinată cu combaterea sărăciei şi are propriile sale instrumente de sprijinire a accesului la locuinţe pentru grupurile vulnerabile, în principal sub formă de servicii sociale. În plus, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor promovează programe pentru a reduce amprenta de carbon prin scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul rezidenţial. Nu în ultimul rând, Ministerul Finanţelor facilitează achiziţia unui imobil cu destinaţia de locuinţă, prin intermediul contractării de credite garantate de stat în cadrul programului Noua Casă. Aceste linii de acţiune nu sunt, în general, armonizate la nivelul unor obiective strategice care să contribuie la satisfacerea nevoii de locuinţe a tuturor cetăţenilor. Deconectarea instituţională la nivel central se reflectă în continuare şi la nivelul local. Aparatul de specialitate al autorităţilor administraţiilor publice locale nu este structurat astfel încât să stabilească, implementeze şi să monitorizeze direcţii de acţiune la nivel local în domeniul locuirii, fiind necesară crearea şi consolidarea unor structuri specializate în organigramă pe tema locuirii. În sectorul locuirii este necesar să se aloce resurse bugetare mai mari şi mai bine direcţionate, susţinute de resurse umane adecvate şi de cunoştinţe practice (precum ghiduri, metodologii etc.) atât la nivel central, cât şi la nivel local. Este important să subliniem că "fondurile mai bine cheltuite" sunt mai importante decât "mai multe fonduri" - analizele Băncii Mondiale au indicat că există numeroase programe şi investiţii în domeniul locuinţelor în România, cu toate acestea, impactul şi implementarea lor sunt puţin evaluate, iar adesea ele nu sunt asociate cu obiective strategice generale. După patru decenii de urbanizare în ritm alert, în care noua ofertă de locuinţe a fost controlată şi condusă de stat, primul deceniu post-revoluţie a înregistrat o scădere accentuată a ofertei de locuinţe în zonele urbane şi, de asemenea, o scădere accentuată a ofertei de locuinţe realizate cu finanţare publică. Între anii 1990 şi 2000, unităţile destinate locuirii dezvoltate cu fonduri publice au scăzut de la 88% la 6% din oferta anuală de locuinţe, pondere care a continuat să scadă până la 2-3% în ultimii 5 ani. O creştere a ponderii locuinţelor cu finanţare publică a fost înregistrată la începutul anilor 2000, ca urmare a contractării de împrumuturi de la instituţiile internaţionale pentru ANL pentru a extinde rezultatele Programului de locuinţe pentru tineri, în timp ce oferta totală de locuinţe era foarte mică în perioada respectivă, piaţa dezvoltatorilor privaţi fiind încă limitată. În perioada 2013-2018, oferta medie de unităţi destinate locuirii construite cu fonduri publice a fost de 2.016 unităţi / an la nivel naţional. – Locuinţele nu se numără printre principalele domenii politice prioritare ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale din România Construcţia de locuinţe este un obiectiv major, de interes naţional pe termen lung, al administraţiei publice centrale şi locale, conform art. 1 din Legea nr. 114/1996. Unul dintre motive este lipsa dezbaterii publice şi progresul limitat pentru îmbunătăţirea politicilor şi reglementărilor în domeniul locuinţelor în ultimele două decenii. Astfel, este necesară armonizarea terminologiei în domeniu, clarificarea rolurilor autorităţilor publice în ceea ce priveşte locuinţele, evaluarea rezultatelor şi impactului programelor guvernamentale implementate, integrarea principiilor şi practicilor europene actuale în domeniu. Locuinţa nu mai apare în titlul ministerului cu responsabilităţi în domeniu (aşa cum a apărut pentru o perioadă scurtă de timp între 2007 şi 2009). Ca domeniu politic, locuinţa nu este domeniul central al niciunui departament din cadrul MDLPA. De asemenea, bugetele publice nu conţin niciun capitol distinct pentru a contura investiţiile în locuinţe, ceea ce face dificilă monitorizarea investiţiilor publice în acest domeniu. Agenţia Naţională pentru Locuinţe are o vastă răspundere în ceea ce priveşte implementarea programelor de locuinţe, astfel cum este definită de lege. Astfel, ANL este de aşteptat să dezvolte programe pentru construirea de locuinţe de închiriere pentru tineri, locuinţe sociale şi de necesitate, locuinţe pentru specialişti în educaţie şi sănătate, reabilitare / reconstrucţie a locuinţelor distruse sau grav deteriorate afectate de calamităţi naturale, construirea de locuinţe de închiriere prin atragerea de capital privat, prin concesiune de lucrări publice, în condiţiile legii, construirea altor proprietăţi publice ale statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi intervenţii la construcţiile existente. Cu toate acestea, în practică, cea mai mare parte a fondului de locuinţe construit de ANL este constituit din locuinţe de închiriat pentru tineri şi un fond limitat de locuinţe destinat pentru împrumuturi ipotecare private. Edificarea locuinţelor prin programul propriu al ANL se realizează doar din fonduri private, asigurate de viitorii proprietari (avans şi credit ipotecar contractat de beneficiar de la o instituţie financiar bancară cu care colaborează ANL). Aceste tipuri de locuinţe se edifică doar dacă sunt asigurate sursele de finanţare de către viitorii beneficiari. Există discrepanţe semnificative în ceea ce priveşte politicile de locuire coordonate de către MDLPA, pe de o parte, şi politicile promovate de către Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, pe de altă parte. Primul coordonează principalele programe de investiţii guvernamentale în ceea ce priveşte locuinţele subvenţionate, în timp ce cel de-al doilea este în general responsabil cu politicile şi programele pentru grupurile marginalizate. Fiecare dintre cele două ministere are responsabilităţi şi mandate complementare definite de un cadru legislativ specific, chiar dacă acestea se suprapun asupra unor obiective similare de a asigura accesul la locuinţe pentru persoanele marginalizate. Cu toate acestea, există mai multe domenii de reglementare şi acţiune în care cele două instituţii ar avea nevoie de o mai bună coordonare pentru acordarea dreptului la locuinţă (prevăzută de Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, cu modificările ulterioare, a cărei implementare este coordonată de către MMSS), precum şi accesul gratuit şi nelimitat la locuinţe ca drept al oricărui cetăţean (prevăzut de Legea Locuinţei nr. 114/1996 a cărei implementare este coordonată de MDLPA). Programele de locuinţe guvernamentale şi locale nu sunt armonizate şi nu fac parte dintr-o politică naţională sau locală de locuinţe. La nivel naţional şi local există informaţii limitate despre nevoile de locuinţe. Dispoziţiile legale care stabilesc monitorizarea nevoii de locuinţe şi impactul / rezultatele obţinute prin implementarea programelor de locuinţe nu sunt puse în aplicare. În acest context, este foarte dificil să se evalueze impactul programelor existente şi ajustarea acestora în raport cu nevoile locale care trebuie satisfăcute la nivel local şi naţional. Autorităţile publice locale au multe responsabilităţi în domeniul asigurării accesului la locuinţe (pentru cumpărare sau chirie) pentru diferite categorii de persoane. Cu toate acestea, lipseşte orice politică generală sau prevederi legale pentru a stabili priorităţi în îndeplinirea acestor responsabilităţi. În plus, atribuirea de responsabilităţi către autorităţile publice locale în domeniul locuirii, nu este întotdeauna însoţită de resurse suficiente (umane şi financiare) pentru îndeplinirea acestor responsabilităţi. Discrepanţele existente la nivel central între programele de investiţii în locuinţe gestionate de către MDLPA şi sprijinul pentru acoperirea costurilor de închiriere asigurat prin MMSS se reflectă şi la nivel local. Există unităţi însărcinate cu administrarea activelor publice, departamente de asistenţă socială care identifică persoanele eligibile pentru beneficii sociale, departamente de investiţii care implementează diferite investiţii pentru modernizarea drumurilor, renovarea şcolilor sau construirea de locuinţe. Totuşi, locuirea - ca şi alte domenii de politică locală - are nevoie de gândire strategică şi capacitate operaţională pentru a acoperi acţiuni complementare: investiţii, gestionarea activelor, gestionarea cazurilor gospodăriilor vulnerabile, etc. – Insuficientă promovare a bunelor practici în materie de întreţinere a locuinţelor şi de inovaţie în sectorul construcţiilor Autorităţile publice au avut în mică măsură rolul de promotori în ceea ce priveşte exploatarea noilor tehnici şi promovarea noilor standarde şi principii în domeniul locuirii. La aceasta au contribuit lipsa dezbaterii publice şi progresul limitat pentru îmbunătăţirea politicilor şi reglementărilor în domeniul locuinţelor în ultimele două decenii. Există o sensibilizare insuficientă din partea autorităţilor cu privire la riscul pe care îl prezintă diferitele hazarde, astfel încât proprietarii din sectorul rezidenţial să fie mobilizaţi să participe la implementarea măsurilor pentru reducerea riscului seismic la imobilele cu destinaţia de locuinţe. În cazul oricărei acţiuni, acestea au fost mai degrabă de sus în jos, fiind executate lucrări de consolidare de autorităţile administraţiei publice locale, fără a dezvolta capacitatea proprietarilor de locuinţe şi a asociaţiilor de proprietari de a acţiona în beneficiul lor. – Programele şi instrumentele existente nu sunt eficiente şi suficient de bine monitorizate Există o varietate de programe şi instrumente juridice care permit acţiuni privind diferite aspecte legate de locuinţe. Totuşi, nu există un mecanism de raportare sau procedură instituită care să ajute la colectarea datelor privind nevoile de locuinţe sau să monitorizeze rezultatele şi eficacitatea acestor instrumente. Oferta de locuinţe este în mare parte dominată de dezvoltări private bazate pe mecanisme de piaţă şi completată într-o măsură limitată de locuinţe construite cu fonduri publice. Construirea locuinţelor individuale în regim privat este încă un fapt comun, în special - dar nu exclusiv - în zonele rurale. Lipsesc scheme alternative de furnizare a locuinţelor la preţuri accesibile, în cadrul cărora autorităţile administraţiei publice să contribuie prin cofinanţare sau resurse (cum ar fi terenuri, clădiri cu potenţial de reconversie rezidenţială, etc.), iar entităţile private să contribuie prin investiţii private. Un set de programe au fost iniţiate de ANL cu scopul de a reuni fonduri private şi resurse publice, dar nu au încă rezultate, fie din cauza alocărilor bugetare limitate / absente, fie a altor provocări de proiectare a programelor. Acest model trebuie studiat în continuare, deoarece prezintă o oportunitate de a valorifica resursele publice, alocate locuinţelor, într-un mod mai eficient, adică pentru o producţie mai mare de unităţi de locuinţe accesibile în raport cu fondurile investite. Mai multe ajustări ale cadrului legal au deschis calea către mecanisme alternative de producţie a locuinţelor, cum ar fi cooperativele de locuinţe. Legea din 2005 care reglementează cooperarea în România*55) a introdus noţiunea de cooperative de locuinţe, descrise ca persoane juridice asociative care reunesc resurse pentru dezvoltarea sau administrarea unităţilor de locuinţe. Cu toate acestea, această dispoziţie nu are, până în prezent, niciun ghid de implementare şi instrumente de sprijin, iar practicile actuale ale cooperativelor de locuinţe nu au fost documentate şi implementate în România. Mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru cumpărătorii unei prime locuinţe a fost extins în 2017*56) astfel încât să includă posibilitatea de a accesa un credit prin "structuri asociative care dezvoltă locuinţe colective". Nu există date cu privire la măsura în care această prevedere a fost implementată în practică. Ultima modificare a programului Prima Casă, adoptată în septembrie 2020, a exclus finanţarea acestor structuri asociative. *55) Lege nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată, cu modificările ulterioare. *56) Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 717/2009 privind aprobarea normelor de implementare a programului "Prima casă", astfel cum a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 80/2017. Finanţarea în sectorul locuirii în România a cunoscut o creştere rapidă până în 2008, însă creditele pentru locuinţe au înregistrat rate ale creşterii semnificative la scurt timp după aceea. Astfel, în perioada 2011-2018, valoarea creditelor pentru locuinţe restante s-a dublat, de la 7,7 mld. la 15,8 mld. EUR. România încă mai are o datorie scăzută la creditele pentru locuinţe pe cap de locuitor (cu vârsta mai mare de 18 ani), respectiv 998 EUR (Bulgaria înregistrează valoarea cea mai scăzută, de 805 EUR). Acest nivel reprezintă doar 5,7% din media UE 28. EMF consideră că România este o piaţă ipotecară cu potenţial de creştere semnificativ, întrucât creditele pentru locuinţe reprezintă doar 7,7% din PIB, cel mai mic nivel din UE. Printre motivele menţionate de CEM care justifică acest potenţial de creştere se numără faptul că România este o piaţă ipotecară pentru locuinţe de dată recentă, primele împrumuturi pentru locuinţe fiind acordate în 2001, procentul populaţiei care locuieşte în locuinţe supraaglomerate este ridicat, iar fondul de locuinţe este vechi*57). Potrivit Eurostat, doar 1,1% din proprietarii de case au un credit ipotecar sau de locuinţă, o pondere considerabil mai mică decât alte ţări din EUR. *57) Hypostat (2019), EMF - Federaţia Europeană a Creditului Ipotecar, disponibil la: https://hypo.org/emf/publications/hypostat/ Piaţa ipotecară a fost iniţial dominată de împrumuturi în valută (în 2012, 95% din creditele ipotecare erau exprimate în valută), până când reformele, combinate cu o scădere a ratelor dobânzii în moneda locală în perioada 2012-2014, au îndreptat treptat soldul către împrumuturile în RON*58). O critică obişnuită este aceea că dezvoltatorii au construit locuinţe de dimensiuni mai mici şi de calitate inferioară, pentru a se încadra în valoarea creditului acordat de programul "Prima Casă". Anul 2017 a adus schimbări importante programului "Prima Casă", cu noi tipuri de împrumuturi incluse în program*59). Astfel, beneficiarii programului au putut accesa împrumuturi pentru consolidarea seismică a unui imobil pe care intenţionau să îl cumpere. *58) Banca Mondială (2014), Evaluare în domeniul locuirii *59) Conform modificărilor aduse prin Hotărârea Guvernului nr. 80/2017 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 717/2009 privind aprobarea normelor de implementare a programului "Prima casă". Un dezavantaj semnificativ al acestui program este acela că criteriile pentru tipurile de locuinţe care ar putea fi achiziţionate prin intermediul acestui program (care au suferit numeroase modificări începând cu 2009) au condus la distorsiuni semnificative ale ofertei de locuinţe. Astfel, valoarea maximă a împrumutului impusă de program (max. 60.000 EUR, crescută mai recent la 72.000 EUR pentru anumite categorii, respectiv 140.000 euro din 2020) a favorizat puternic dezvoltarea unităţilor de locuinţe de dimensiuni mai mici, cu un confort mai redus, în acest prag maxim al împrumutului. Acest lucru a alimentat o creştere a proiectelor imobiliare la marginea oraşelor mari (ex. Popeşti-Leordeni, Domneşti, Chiajna, Floreşti, Ciurea, etc.), prin conversia terenurilor agricole, care erau uşor disponibile şi ieftine, dar aceste zone nu beneficiau de echipare tehnico-edilitară. CAP. III Scopul, obiectivele generale şi specifice ale Strategiei Naţionale a Locuirii 1. Scopul Strategiei Naţionale a Locuirii Asigurarea cadrului instituţional, de reglementare şi finanţare pentru susţinerea locuirii incluzive şi îmbunătăţirea accesului la locuinţe şi condiţii de locuire adecvate, sigure, durabile şi la preţuri accesibile pentru toate categoriile de persoane, până în anul 2050. Astfel, intervenţiile promovate prin Strategia Naţională a Locuirii vor fi corelate cu cele stabilite prin Strategia Naţională de Renovare pe Termen Lung, ambele contribuind la îmbunătăţirea condiţiilor de locuire şi a accesului tuturor la locuire adecvată, precum şi la atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă în termeni de creştere a performanţei energetice în sectorul rezidenţial şi reducerea amprentei de carbon. Direcţiile de acţiune şi măsurile propuse în Strategia Naţională a Locuirii (SNL) vizează perioada 2022-2027 şi fac parte integrantă din Planul de Acţiune, care va fi reactualizat pentru fiecare exerciţiu financiar stabilit la nivel european prin Cadrul financiar multianual al UE. 2. Principii generale Principiile care stau la baza Strategiei Naţionale a Locuirii sunt următoarele: Cooperarea - mecanismele de coordonare şi decizie din domeniul locuirii vor fi consolidate, prin creşterea participării factorilor interesaţi în monitorizarea implementării strategiei, prin utilizarea formatelor de dialog iniţiate prin Politica Urbană a României. Pentru atingerea obiectivelor propuse în cadrul strategiei este susţinută mobilizarea tuturor actorilor relevanţi. Un rol important va reveni Comitetului de monitorizare a Strategiei Naţionale a Locuirii, grup de lucru interministerial, fără personalitate juridică, care va fi organizat în coordonarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei. Comitetul de monitorizare a Strategiei Naţionale a Locuirii are ca atribuţie monitorizarea implementării Strategiei Naţionale a Locuirii. În plus, politicile privind locuirea trebuie să fie suficient de flexibile pentru a reflecta într-o manieră mai bună realităţile şi provocările de la nivel naţional şi local, astfel încât modificarea planului de acţiune al Strategiei după perioada 2022-2027 să conducă la identificarea celor mai bune direcţii de acţiune în raport cu obiectivele asumate. Complementaritatea intervenţiilor - atingerea obiectivelor Strategiei are în vedere corelarea intervenţiilor tuturor actorilor de la nivel central, cu responsabilităţi în domeniul locuirii, asigurând astfel coerenţa investiţiilor în infrastructură şi servicii furnizate. La aceasta va contribui activitatea desfăşurată de Comitetul de monitorizare a Strategiei Naţionale a Locuirii. Transparenţă - pe parcursul întregului proces de implementare a strategiei, documentele de implementare, raportare şi monitorizare a progresului trebuie să fie publice pentru a creşte gradul de implicare al părţilor interesate. Totodată, prin indicatorii de monitorizare a programelor din domeniul locuirii este asigurat un proces transparent de evaluare a rezultatelor strategiei în termeni de ţinte şi reforme. Relevanţa nevoilor de intervenţie - definirea ariilor prioritare şi implementarea măsurilor în funcţie de nevoile reale, a programelor şi proiectelor pentru o mai mare eficienţă în vederea realizării obiectivelor, în special prin reformarea şi propunerea unor noi programe în domeniul locuirii, precum şi coordonarea investiţiilor, pentru o acţiune coerentă şi eficientă. Adiţionalitatea fondurilor - alocarea eficace şi suficientă de resurse prin utilizarea complementară a fondurilor de la bugetul de stat, de la bugetele locale, a instrumentelor financiare ale UE sau a altor surse de finanţare va asigura sinergia intervenţiilor în atingerea obiectivelor Strategiei. Orientarea către rezultate şi predictibilitate - pentru îndeplinirea ţintelor asumate prin Strategie, autorităţile publice centrale vor adapta şi revizui Planul de acţiune şi programele de investiţii, pe baza monitorizării rezultatelor obţinute, asigurând totodată şi resursele financiare necesare, atât prin bugetul de stat, cât şi prin finanţările europene nerambursabile. Nimeni nu este lăsat în urmă - Strategia Naţională a Locuirii preia principiul "leave no one behind", promovat de Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă şi Noua Agendă Urbană, concentrând o serie de măsuri care vizează îmbunătăţirea condiţiilor de locuire şi asigurarea locuirii pentru persoanele care provin din comunităţi marginalizate şi grupuri vulnerabile în cadrul Pilonului 1 - Locuire incluzivă, recunoscând că locuirea reprezintă o nevoie de bază şi un drept fundamental. Astfel, intervenţiile statului sunt orientate către asigurarea condiţiilor adecvate de locuire îndeosebi în cazul persoanelor care întâmpină dificultăţi în satisfacerea acestei nevoi prin resurse proprii, în condiţiile excluderii accesului la diferite pieţe (a muncii, a locuirii). Crearea unui mediu incluziv din punct de vedere social (mixitate socială) - măsurile propuse în cadrul Strategiei Naţionale a Locuirii urmăresc evitarea situaţiilor de segregare socială, prin concentrarea spaţială a persoanelor care fac parte din grupuri vulnerabile, în special formarea unor insule de sărăcie urbană. În acest sens, se va evita construirea locuinţelor publice în zone izolate, departe de centrele urbane, precum şi faţă de mijloacele de transport public şi de serviciile publice de bază, precum cele de sănătate, educaţie şi servicii sociale. Principiul nediscriminării şi al egalităţii de şanse - recunoscând locuirea ca fiind un drept fundamental al omului, toate categoriile de persoane, inclusiv cele fac parte din grupuri vulnerabile, provin comunităţi marginalizate sau aşezări informale, beneficiază de măsuri şi acţiuni privind accesul la locuire adecvată indiferent de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vârstă, apartenenţă politică, dizabilitate. Intervenţia bazată pe dovezi - procesul decizional pentru fundamentarea investiţiilor şi reformelor incluse în planul de acţiune al Strategiei, precum şi revizuirea acestuia după perioada 2022-2027 se bazează pe analiza de date factuale, informaţii statistice furnizate de către autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, indicatori de monitorizare a programelor de investiţii din domeniul locuirii, precum şi pe expertiza profesională a specialiştilor. Asigurarea dreptului la un mediu de viaţă sănătos - are în vedere adoptarea unei perspective antidiscriminatorii în sensul Noii Carte de la Leipzig prin care este promovat conceptul de "oraş just" care oferă şanse egale la un mediu de viaţă sănătos pentru toţi, indiferent de sex, statut socio-economic, vârstă şi origine. În acest sens, Strategia Naţională a Locuirii subliniază nevoia corelării politicilor mediu, de locuire şi de sănătate printr-o "perspectivă antirasistă şi să elimine posibilitatea ca oamenii stigmatizaţi şi inferiorizaţi pe baza etniei sau clasei sau statutului lor social, să fie forţaţi, din cauze diverse, să locuiască într-un mediu toxic ce le pune sănătatea şi viaţa în pericol"*60). *60) Fundaţia Desire (2022), Enhojust Policy Brief: Pentru O Justiţie Antirasistă De Mediu Şi De Locuire (În România), https://www.desire-ro.eu/wp-content/uploads/ENHOJUST_policy-brief_romana.pdf 3. Obiective, direcţii de acţiune şi măsuri Obiectivele strategiei sunt construite în jurul celor 4 piloni: locuire incluzivă, locuire accesibilă şi servicii publice de calitate, tranziţia verde - locuire sigură şi durabilă, întărirea capacităţii administrative. Pilonul 1: Locuire incluzivă cuprinde obiectivele şi direcţiile de acţiune identificate pentru accesul la locuinţă şi îmbunătăţirea condiţiilor de locuire ale persoanelor care provin din comunităţi marginalizate şi grupuri vulnerabile, inclusiv aşezări informale. Obiectivul strategic corespunzător pilonului 1: Îmbunătăţirea, facilitarea şi simplificarea accesului persoanelor care provin din comunităţi marginalizate şi grupuri vulnerabile la locuinţe şi condiţii adecvate de locuire Obiectivul strategic derivă din provocările care vizează accesul dificil la locuinţe al persoanelor care provin din comunităţi marginalizate, inclusiv aşezări informale, sau al celor care fac parte din grupuri vulnerabile. Accesul la locuire este unul dintre drepturile fundamentale ale omului, iar guvernele naţionale au obligaţia de a crea premisele instituţionale şi cadrul legal pentru garantarea acestui drept. Prin decizia E/C.12/ROU/Q/6 din 15.11.2021, Consiliul Economic şi Social al Organizaţiei Naţiunilor Unite, pe baza propunerilor Comitetului pentru Drepturi Economice, Sociale şi Culturale a inclus dreptul la locuinţă adecvată pe lista problemelor ce trebuie monitorizate în România, în conformitate cu prevederile Convenţiei Internaţionale cu Privire la Drepturile Economice, Sociale şi Culturale, adoptată de Adunarea Generală a ONU în decembrie 1966. Statele membre semnatare ale Declaraţiei de la Lisabona privind Platforma europeană pentru combaterea fenomenului persoanelor fără adăpost, printre care şi România, şi-au asumat angajamentul de a combate lipsa de adăpost, care reprezintă una dintre formele extreme de excluziune socială, afectând negativ sănătatea fizică şi mentală a oamenilor, bunăstarea şi calitatea vieţii, precum şi accesul acestora la locuri de muncă şi servicii economice şi sociale. Totodată, unul dintre principiile Pilonului european al drepturilor sociale, semnat de către Consiliul UE, Parlamentul European şi Comisia Europeană în anul 2017, este asigurarea accesului la locuinţe sociale sau la o asistenţă pentru locuinţe de bună calitate pentru persoanele aflate într-o situaţie dificilă, precum şi servicii adecvate, pentru a promova incluziunea lor socială. De asemenea, adaptarea sau gândirea unor noi locuinţe şi cartiere trebuie să răspundă provocărilor unei societăţi din ce în ce mai îmbătrânite şi nevoilor unor categorii sociale cu nevoi speciale. În politicile de locuire incluzive, locuinţele sunt recunoscute ca drept al cetăţenilor, mai degrabă decât un activ financiar sau un bun privilegiat. Acesta este un principiu fundamental, propus de convenţiile organizaţiilor internaţionale, politicile şi orientările UE. Costurile legate de locuire pun cea mai mare presiune asupra bugetelor gospodăriilor din România. Astfel, guvernele centrale şi locale trebuie să propună programe de sprijin pentru a ajuta grupurile vulnerabile să aibă acces la condiţii adecvate de locuire. Politicile din domeniul locuirii trebuie să accelereze furnizarea şi alocarea mai bună a locuinţelor pentru a răspunde nevoilor celor mai vulnerabile grupuri. În acest sens, este necesară dezvoltarea unor noi instrumente, inclusiv prin analizarea şi promovarea oportunităţii funcţionării unui organism la nivel regional/local în domeniul închirierii sociale. În acelaşi timp, politicile din domeniul locuirii trebuie să ia în considerare şi să fie sensibile la caracteristicile socio-economice ale beneficiarilor vizaţi şi provocările cu care aceştia se confruntă, contribuind la integrarea socială prin asigurarea accesului la servicii publice de bază, cum sunt cele de sănătate,educaţie şi servicii sociale. Astfel, este susţinută construirea de locuinţe pentru specialişti prin armonizarea diferitelor intervenţii care vizează oferirea unor servicii publice de calitate de care să beneficieze comunităţile marginalizate şi grupurile vulnerabile, în special la nivelul localităţilor mici, unde există un deficit acut de personal calificat în domeniul educaţiei şi sănătăţii. Având în vedere că aşezările informale şi comunităţile marginalizate reprezintă forme de excludere socială şi segregare spaţială este necesară identificarea unor soluţii de îmbunătăţire a accesului la servicii de bază, inclusiv prin atragerea de specialişti din domeniile educaţie şi sănătate care să desfăşoare activităţi în beneficiul acestor comunităţi. În cazul acestor comunităţi, complementar măsurilor care vizează îmbunătăţirea condiţiilor de locuire, sunt necesare intervenţii integrate care să faciliteze incluziunea socială astfel încât persoanele care provin din grupuri vulnerabile şi comunităţi marginalizate să depăşească situaţia de vulnerabilitate, ieşind din cercul vicios al sărăciei. În acest sens, investiţiile care vizează îmbunătăţirea calităţii locuinţelor pentru categoriile şi grupurile vulnerabile, reducând privarea severă de locuinţă, în special pentru persoanele din comunităţile marginalizate din zonele urbane şi rurale: - vor asigura o abordare care garantează complementaritatea/corespunde cu investiţiile existente sau viitoare ale centrelor comunitare integrate (adică furnizarea de servicii educaţionale, sociale şi de asistenţă medicală de bază) finanţate în cadrul FSE+ şi al fondurilor viitoarei politici de coeziune; – vor asigura acces complementar la educaţie şi la servicii de sănătate în comunităţile marginalizate (conform versiunii actualizate a Atlasului comunităţilor marginalizate); – vor asigura evitarea segregării sociale; – vor asigura posibilitatea de a utiliza zonele metropolitane, consorţiile administrative şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară (ADI) pentru implementarea investiţiilor. Având în vedere aceste aspecte, precum şi provocările cu care se confruntă comunităţile marginalizate, inclusiv populaţia din aşezările informale, şi grupurile vulnerabile, pentru atingerea acestui obiectiv strategic, sunt propuse următoarele obiective specifice şi direcţii de acţiune:
┌─────────────┬────────────────────────┐
│Obiectiv │Direcţii de acţiune │
│specific │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │[ ] Creşterea accesului │
│ │la locuinţe adecvate │
│ ├────────────────────────┤
│ │[ ] Abordarea │
│ │provocărilor complexe │
│ │aferente comunităţilor │
│ │marginalizate, inclusiv │
│ │aşezări informale, prin │
│ │creşterea accesului la │
│ │locuinţă, condiţii │
│ │adecvate de locuire şi │
│Asigurarea │servicii publice de │
│accesului la │sănătate şi educaţie │
│locuinţe ├────────────────────────┤
│ │[ ] Sprijinirea │
│ │implementării │
│ │Declaraţiei de la │
│ │Lisabona privind │
│ │Platforma europeană de │
│ │combatere a fenomenului │
│ │lipsei de adăpost │
│ ├────────────────────────┤
│ │[ ] Abordarea │
│ │provocărilor în materie │
│ │de locuinţe pentru │
│ │închiriat │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │[ ] Implementarea │
│ │măsurilor destinate │
│ │aşezărilor informale şi │
│ │îmbunătăţirea │
│ │condiţiilor de locuire a│
│ │populaţiei din aceste │
│ │aşezări │
│ ├────────────────────────┤
│Îmbunătăţirea│[ ] Asigurarea │
│condiţiilor │locuinţelor adecvate │
│de locuire │pentru categorii sociale│
│ │cu nevoi speciale │
│ ├────────────────────────┤
│ │[ ] Promovarea │
│ │conceptului de │
│ │îmbătrânire în │
│ │comunitate şi │
│ │dezvoltarea opţiunilor │
│ │de locuire pentru │
│ │persoanele vârstnice │
└─────────────┴────────────────────────┘
(a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) Pilonul 2: Locuire accesibilă şi servicii publice de calitate cuprinde obiectivele şi direcţiile de acţiune identificate pentru îmbunătăţirea accesului la locuinţe şi la condiţii de locuire la costuri suportabile. Obiectivul strategic corespunzător pilonului 2: Dezvoltarea cadrului de reglementare şi finanţare în vederea asigurării locuirii accesibile şi a serviciilor publice de calitate în acord cu tendinţele de dezvoltare urbană şi teritorială Acest obiectiv strategic are rolul de a răspunde provocărilor legate de deprivarea severă de locuinţe, determinată de costurile ridicate de achiziţie şi de întreţinere a locuinţelor. Această situaţie a fost accentuată de situaţia economică generată de pandemia de Covid-19 care a condus la creşterea vulnerabilităţii gospodăriilor cu venituri reduse pe de-o parte, precum şi împovărarea gospodăriilor în general prin costurile ridicate ale locuirii, pe de altă parte. În plus, criza sanitară a pus în evidenţă nevoia furnizării unor servicii de calitate în proximitatea locuinţei, printr-o bună planificare urbană. Tot în acest sens, accesul la spaţii publice care conferă calitate locuirii reprezintă o problemă, atât în cazul oraşelor care se confruntă cu extindere urbană, cât şi în cazul celor afectate de declin. De asemenea, serviciile publice de bază de sănătate şi educaţie sunt afectate de slaba armonizare a politicilor locale de locuire cu cele de planificare spaţială. Pentru a reduce inegalităţile urban-rurale în ceea ce priveşte accesul la reţele de utilităţi şi la servicii publice, se are în vedere creşterea atractivităţii zonelor rurale prin continuarea investiţiilor implementate prin programele naţionale de dezvoltare locală, cât şi prin programe de finanţare prin fonduri europene nerambursabile. Construcţia de locuinţe pentru specialişti din sănătate şi învăţământ va conduce la creşterea atractivităţii zonelor rurale pentru specialişti de a lucra în respectivele localităţi, contribuind la depăşirea dificultăţilor de atragere a personalului calificat în aceste zone. Strategia Naţională a Locuirii subliniază importanţa furnizării unor locuinţe de calitate, care să fie bine conectate la reţeaua de spaţii verzi şi să fie amplasate în zone compacte, cu funcţiuni mixte. Totodată, strategia are în vedere recomandările Declaraţiei ministeriale de la Nisa (2022) privind rolul noilor dezvoltări rezidenţiale şi al intervenţiilor pentru renovarea stocului existent de locuinţe asupra creşterii accesibilităţii locuirii în termeni de suportabilitate a costurilor. Aceste noi dezvoltări rezidenţiale trebuie să aibă în vedere principiile dezvoltării urbane integrate, pentru a reduce consumul nesustenabil de terenuri prin extindere urbană. Pentru a consolida relaţia dintre politicile de locuire şi cele de planificare urbană, este necesară explorarea unei noi abordări a spaţiilor urbane care să ţină cont mai bine de diferitele nevoi şi tranziţii de la o logică a mobilităţii la una a accesului la dotările şi serviciile de bază*61). Unul dintre conceptele cheie care poate contribui la creşterea calităţii vieţii, în special în cazul noilor dezvoltări rezidenţiale, care trebuie să beneficieze de toată infrastructura tehnico-edilitară şi socială, este cel al "oraşului de 15 minute". Sintetic, principalele elemente pe care acesta pune accent sunt prezentate în diagrama următoare. *61) Politica Urbană a României, raport al Băncii Mondiale "Livrabil 3. Contribuţii la Politica Urbană 2020-2035" (2021) Figura 14. Oraşul de 15 minute*62) (a se vedea imaginea asociată) *62) Adaptare după "Shanghai Community Planning Guidelines" (2016); Promovat de Carlos Moreno şi primarul Parisului, Anne Hidalgo, conceptul oraşului de 15 minute a obţinut un sprijin semnificativ din cauza pandemiei. Oraşul de 15 minute este o paradigmă urbanistică care susţine un mod de viaţă mai local, având în prim plan un timp redus al navetei. Având în vedere aceste aspecte, sunt propuse următoarele obiective specifice şi direcţii de acţiune:
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Obiectiv │Direcţii de acţiune │
│specific │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │[ ] Creşterea ofertei │
│ │de locuinţe la costuri│
│ │accesibile │
│ ├──────────────────────┤
│ │[ ] Eficientizarea │
│ │alocării subvenţiilor │
│ │şi resurselor │
│ │guvernamentale pentru │
│ │reducerea riscului de │
│ │deprivare severă de │
│Locuinţe │locuinţă │
│adecvate la ├──────────────────────┤
│costuri │[ ] Creşterea fondului│
│accesibile │de locuinţe publice │
│ │(în special a fondului│
│ │de locuinţe sociale şi│
│ │de necesitate) │
│ ├──────────────────────┤
│ │[ ] Abordarea │
│ │provocărilor privind │
│ │criza energetică şi │
│ │impactul asupra │
│ │consumatorilor │
│ │casnici, inclusiv a │
│ │celor vulnerabili │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │[ ] Combaterea │
│ │extinderii urbane │
│ │necontrolate şi │
│ │creşterea condiţiilor │
│ │de locuire în noile │
│ │cartiere rezidenţiale │
│ │de la periferia │
│ │oraşului │
│ ├──────────────────────┤
│ │[ ] Adaptarea │
│ │politicilor de locuire│
│ │în oraşele care se │
│ │restrâng, pentru a │
│ │aborda provocările │
│Dezvoltarea │specifice ale │
│locuinţelor în │declinului urban │
│corelare cu ├──────────────────────┤
│politicile de │[ ] Reducerea │
│planificare │inegalităţilor │
│urbană si │rural-urbane prin │
│teritorială │creşterea calităţii │
│ │locuirii în zonele │
│ │rurale │
│ ├──────────────────────┤
│ │[ ] Asigurarea │
│ │necesarului de │
│ │locuinţe pentru │
│ │specialişti │
│ ├──────────────────────┤
│ │[ ] Asigurarea │
│ │spaţiului public de │
│ │calitate şi a │
│ │facilităţilor/ │
│ │serviciilor publice de│
│ │bază adecvate │
└───────────────┴──────────────────────┘
(a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) Pilonul 3: Tranziţia verde - Locuire sigură şi durabilă cuprinde obiectivele şi direcţiile de acţiune identificate pentru creşterea calităţii, siguranţei şi durabilităţii locuirii, asigurând îndeplinirea obiectivelor de mediu şi a tranziţiei verzi. Obiectivul strategic corespunzător pilonului 3: Creşterea rezilienţei zonelor de locuit la riscuri naturale şi a contribuţiei domeniului locuirii la îndeplinirea obiectivelor privind atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice şi implementarea Pactului Ecologic European Acest obiectiv strategic corespunde preocupărilor de la nivelul Uniunii Europene în ceea ce priveşte reducerea amprentei de carbon prin scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră şi a consumului de energie în sectorul rezidenţial. Aceste aspecte sunt semnalate şi în Declaraţia ministerială de la Nisa (2022), conform căreia este necesară îmbunătăţirea performanţei energetice a fondului existent de clădiri, promovarea utilizării surselor regenerabile de energie la clădiri, creşterea gradului de ocupare a locuinţelor vacante, asigurarea calităţii fondului construit care face parte din patrimoniul cultural imobil şi încurajarea economiei circulare în activităţile de renovare şi construire a clădirilor de locuit. În stabilirea obiectivelor specifice aferente pilonul 3 al Strategiei Naţionale a Locuirii s-a urmărit corelare cu principiile propuse prin strategia UE Renovation Wave, Strategia Naţională de Renovare pe Termen Lung şi Strategia Naţională de Reducere a Riscului Seismic, din perspectiva unei abordări integrate pentru atingerea obiectivelor de climă, energie şi consolidare seismică. În ceea ce priveşte economia circulară, o provocare este faptul că domeniul construcţiilor generează un volum considerabil de deşeuri, aproape toate provenind din reabilitări sau demolări ale clădirilor. Gestionarea deşeurilor generate de sectorul construcţiilor, inclusiv cele rezidenţiale, joacă un rol important în performanţa de mediu a clădirilor şi a infrastructurii, pe parcursul întregii durate de viaţă a acestora, conform Comunicării Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor COM(2015) 614 "Închiderea buclei - un plan de acţiune al UE pentru economia circulară". Obiectivele specifice şi direcţiile de acţiune sunt următoarele:
┌─────────────┬────────────────────────┐
│Obiectiv │Direcţii de acţiune │
│specific │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │[ ] Reducerea riscului │
│ │seismic al clădirilor │
│ │rezidenţiale │
│ │multifamiliale │
│ ├────────────────────────┤
│ │[ ] Promovarea economiei│
│Asigurarea │circulare în gestionarea│
│condiţiilor │fondului de locuinţe │
│pentru un ├────────────────────────┤
│fond de │[ ] Regenerarea fondului│
│locuinţe │de locuinţe incluse în │
│reziliente şi│patrimoniul cultural │
│durabile │imobil │
│ ├────────────────────────┤
│ │[ ] Promovarea bunelor │
│ │practici de întreţinere │
│ │a fondului de clădiri │
│ │rezidenţiale │
│ │multifamiliale │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │[ ] Îmbunătăţirea │
│ │calităţii aerului │
│ │interior din clădirile │
│ │rezidenţiale │
│Creşterea │multifamiliale │
│calităţii │(reducerea expunerii la │
│locuirii │radon) │
│ ├────────────────────────┤
│ │[ ] Creşterea │
│ │performanţei energetice │
│ │a locuinţelor │
└─────────────┴────────────────────────┘
(a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) Pilonul 4: Întărirea capacităţii administrative cuprinde obiectivele şi direcţiile de acţiune destinate creşterii cooperării şi îmbunătăţirii structurii de guvernanţă a domeniului locuirii. Obiectivul strategic corespunzător pilonului 4: Întărirea cooperării între nivelurile administrative, armonizarea obiectivelor trans-sectoriale cu impact asupra domeniului locuirii şi eficientizarea procesului de monitorizare a măsurilor în acest domeniu Strategia Naţională a Locuirii urmăreşte realizarea reformei legislative şi instituţionale, prin identificarea şi clarificarea rolului fiecărui actor relevant în domeniul locuirii cu scopul asigurării cadrului de guvernanţă şi a unui mecanism de colaborare şi schimb de bune practici. Una dintre reformele vizate de acest obiectiv strategic se referă la modernizarea cadrului legislativ al domeniului locuirii pentru a integra priorităţile asociate locuirii incluzive, accesibile, durabile şi reziliente, precum şi pentru a redefini elementele care fac obiectul Legii Locuinţei nr. 114/1996 - tipurile de locuinţe, criteriile de eligibilitate pentru acordarea unui tip de locuinţă publică, drepturile şi obligaţiile care decurg din proprietatea asupra locuinţei. În vederea îmbunătăţirii cadrului de guvernanţă, este propusă consolidarea rolului pe care îl are Agenţia Naţională pentru Locuinţe în domeniu prin creşterea capacităţii de monitorizare a programelor pe care le gestionează şi a cererii de locuinţe în vederea armonizării programelor în raport cu nevoia de locuinţe. Totodată, prin acest obiectiv strategic este promovată colaborarea între diferite niveluri administrative atât în ceea ce priveşte raportarea unor indicatori comuni, în profil teritorial, în vederea dezvoltării programelor şi politicilor din domeniul locuirii care să fie cât mai aproape de specificul local, cât şi în sensul schimbului de bune practici şi identificării de soluţii comune. Obiectivele specifice şi direcţiile de acţiune sunt următoarele:
┌─────────────┬────────────────────────┐
│Obiectiv │Direcţii de acţiune │
│specific │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │[ ] Armonizarea │
│ │legislaţiei privind │
│ │locuirea cu │
│ │metodologiile şi │
│ │legislaţia privind │
│ │urbanismul şi amenajarea│
│ │teritoriului şi │
│ │promovarea practicii │
│ │elaborării strategiilor │
│ │locale de locuire │
│ ├────────────────────────┤
│ │[ ] Clarificarea rolului│
│ │şi competenţelor tuturor│
│Îmbunătăţirea│actorilor implicaţi │
│cadrului de ├────────────────────────┤
│reglementare │[ ] Creşterea nivelului │
│si a │de pregătire a │
│structurii de│personalului în rândul │
│guvernanţă │autorităţilor │
│în domeniul │administraţiei publice │
│locuirii │locale cu │
│sigure şi │responsabilităţi în │
│durabile │domeniul locuirii/ │
│ │Consolidarea capacităţii│
│ │de a lua măsuri în │
│ │materie de locuire │
│ ├────────────────────────┤
│ │[ ] Consolidarea rolului│
│ │Agenţiei Naţionale │
│ │pentru Locuinţe │
│ ├────────────────────────┤
│ │[ ] Dezvoltarea şi │
│ │aplicarea instrumentelor│
│ │de monitorizare a │
│ │programelor de finanţare│
│ │în corelare cu necesarul│
│ │de locuinţe │
└─────────────┴────────────────────────┘
(a se vedea imaginea asociată) CAP. IV Rezultate şi indicatori 1. Rezultate aşteptate Strategia Naţională a Locuirii urmăreşte atingerea până în anul 2050 a ţintelor prezentate în continuare, cu precizarea faptului că Planul de acţiune pentru perioada 2022-2027 reprezintă o etapă intermediară către atingerea acestora: - Construirea a cel puţin 60.000 de locuinţe publice, din care minim 40.000 locuinţe sociale; – Nicio persoană lipsită de adăpost; – Clarificarea situaţiei juridice a tuturor aşezărilor informale şi condiţii adecvate de locuire pentru toţi locuitorii; – Un parc naţional de clădiri rezidenţiale cu un nivel ridicat de performanţă energetică, decarbonat şi rezilient la cutremure; – Asigurarea accesului tuturor gospodăriilor la infrastructura de echipare tehnico-edilitară şi servicii publice (de educaţie, sănătate şi transport); – Alinierea ratei supraaglomerării la media înregistrată la nivelul Uniunii Europene. Rezultatele Planului de Acţiune pentru perioada 2022-2027, din cadrul Strategiei Naţionale a Locuirii sunt formulate în sensul atingerii unui set minimal de ţinte şi implementării unor reforme care sunt corelate cu priorităţile stabilite în cadrul noii perioade de programare 2021-2027 şi investiţiile asumate prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă.
┌──────────┬──────────────┬──────────────┬───────────┐
│Pilon │Măsura │Ţintă - │Surse de │
│ │ │Orizont 2027 │finanţare │
├──────────┼──────────────┼──────────────┼───────────┤
│ │ │ │Programul │
│ │ │ │de │
│ │ │ │construcţii│
│ │Construirea de│ │de │
│ │locuinţe │ │locuinţe │
│ │sociale pentru│ │sociale │
│ │persoanele ce │ │conform │
│ │provin din │ │Legii │
│ │grupuri │ │Locuinţei │
│ │vulnerabile, │8.000 unităţi │nr. 114/ │
│ │categorii │locative │1996; │
│ │expuse │ ├───────────┤
│ │riscului de │ │Programul │
│ │excluziune │ │Operaţional│
│ │socială şi │ │Incluziune │
│ │marginalizare │ │şi │
│ │ │ │Demnitate │
│ │ │ │Socială │
│ │ │ │2021-2027 │
│ │ │ │(POIDS) │
│ ├──────────────┼──────────────┼───────────┤
│ │Construirea de│ │ │
│ │locuinţe │4.418 unităţi │ │
│ │pentru tineri │locative; │ │
│ │sub 35 de ani │Reducerea cu │Planul │
│ │care provin │20% a │Naţional de│
│ │din comunităţi│procentului │Redresare │
│ │marginalizate │populaţiei │şi │
│ │sau grupuri │care locuieşte│Rezilienţă │
│ │vulnerabile, │în aşezări │ │
│ │inclusiv │informale │ │
│ │aşezări │ │ │
│ │informale │ │ │
│ ├──────────────┼──────────────┼───────────┤
│ │Sprijinirea │ │ │
│Locuire │accesului │ │ │
│incluzivă │persoanelor │ │ │
│ │care provin │ │ │
│ │din comunităţi│ │ │
│ │marginalizate │ │ │
│ │sau grupuri │ │Planul │
│ │vulnerabile la│1.104 unităţi │Naţional de│
│ │servicii │locative │Redresare │
│ │publice de │ │şi │
│ │sănătate şi │ │Rezilienţă │
│ │educaţie prin │ │ │
│ │construirea de│ │ │
│ │locuinţe │ │ │
│ │pentru │ │ │
│ │specialişti în│ │ │
│ │aceste domenii│ │ │
│ ├──────────────┼──────────────┼───────────┤
│ │Îmbunătăţirea │ │ │
│ │calităţii │ │ │
│ │vieţii │ │ │
│ │populaţiei din│887.500 mp de │Planul │
│ │comunităţi │suprafaţă │Naţional de│
│ │marginalizate │renovată │Redresare │
│ │şi grupuri │energetic │şi │
│ │vulnerabile │ │Rezilienţă │
│ │prin lucrări │ │ │
│ │de renovare │ │ │
│ │energetică │ │ │
│ ├──────────────┼──────────────┼───────────┤
│ │Reglementarea │ │Programul │
│ │situaţiei │ │Operaţional│
│ │aşezărilor │200 de aşezări│Incluziune │
│ │informale; │informale cu │şi │
│ │Reglementarea │statut juridic│Demnitate │
│ │urbanistică a │reglementat │Socială │
│ │aşezărilor │ │2021-2027 │
│ │informale │ │(POIDS) │
├──────────┼──────────────┼──────────────┼───────────┤
│ │ │Reducerea cu │ │
│ │ │6,1 puncte │ │
│ │ │procentuale a │ │
│ │ │ratei de │ │
│Locuire │Creşterea │suprapopulare │ │
│accesibilă│stocului de │a locuinţelor,│Planul │
│şi │locuinţe │conform │Naţional de│
│servicii │publice │indicatorului │Redresare │
│publice de│destinate │Eurostat │şi │
│calitate │închirierii │(ILC_LVHO05A),│Rezilienţă │
│ │ │utilizând │ │
│ │ │valoarea de │ │
│ │ │referinţă de │ │
│ │ │45,1 % din │ │
│ │ │2020 │ │
├──────────┼──────────────┼──────────────┼───────────┤
│ │Renovarea │ │ │
│ │integrată │200.000 mp │ │
│ │moderată şi │suprafaţă │ │
│Tranziţia │aprofundată a │renovată │Planul │
│verde - │clădirilor │integrat │Naţional de│
│locuire │rezidenţiale │(eficienţă │Redresare │
│sigură şi │multifamiliale│energetică şi │şi │
│durabilă │(eficienţă │consolidare │Rezilienţă.│
│ │energetică şi │seismică) │ │
│ │consolidare │ │ │
│ │seismică) │ │ │
└──────────┴──────────────┴──────────────┴───────────┘
Reformele propuse prin Strategia Naţională a Locuirii urmăresc clarificarea şi îmbunătăţirea cadrului normativ, precum şi dezvoltarea unor instrumente care să faciliteze implementarea acestuia.
┌──────────────┬───────────────────────┐
│PILON │REFORME │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- Revizuirea, │
│ │simplificarea şi │
│ │transparentizarea │
│ │procedurii de alocare a│
│ │locuinţelor sociale │
│ ├───────────────────────┤
│Locuire │- Analizarea şi │
│incluzivă │promovarea │
│ │oportunităţii │
│ │funcţionării unui │
│ │organism la nivel │
│ │regional/local în │
│ │domeniul închirierii │
│ │sociale │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- Elaborarea unui Plan │
│ │Naţional de Acţiune │
│ │dedicat problematicii │
│ │aşezărilor informale │
│ ├───────────────────────┤
│ │- Încurajarea │
│ │dezvoltării pieţei │
│Locuire │chiriilor prin │
│accesibilă şi │îmbunătăţirea cadrului │
│servicii │normativ care │
│publice de │reglementează │
│calitate │închirierea locuinţelor│
│ ├───────────────────────┤
│ │- Crearea unui cadru de│
│ │reglementare privind │
│ │acordarea unor │
│ │stimulente pentru a │
│ │încuraja închirierea pe│
│ │piaţă a locuinţelor │
│ │neutilizate/vacante │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- Sprijinirea │
│ │dezvoltării unor │
│ │proiecte demonstrative │
│ │pentru testarea şi │
│ │implementarea unor │
│ │tehnici de construcţie │
│Tranziţia │ecologice │
│verde - ├───────────────────────┤
│locuire sigură│- Elaborare ghid │
│şi durabilă │dedicat administrării │
│ │condominiilor de către │
│ │asociaţiile de │
│ │proprietari (tipuri de │
│ │intervenţii, exemple de│
│ │bune practici, │
│ │mecanisme legislative │
│ │şi financiare) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- Revizuirea Legii │
│ │locuinţei nr. 114/1996,│
│ │prin clarificarea │
│ │tipurilor de locuinţe │
│ │şi a regimului juridic │
│ │al acestora, precum şi │
│ │a structurii de │
│ │guvernanţă în domeniul │
│ │locuirii │
│ ├───────────────────────┤
│ │- Revizuirea şi │
│ │actualizarea actelor │
│ │juridice cheie │
│ │(inclusiv norme │
│ │metodologice, │
│ │reglementări tehnice) │
│ │privind locuinţele │
│ ├───────────────────────┤
│ │- Armonizarea │
│Întărirea │metodologiilor şi │
│capacităţii │instrumentelor de │
│administrative│monitorizare a │
│ │necesarului de locuinţe│
│ │(inclusiv a bazelor de │
│ │date) utilizate de │
│ │către autorităţile cu │
│ │responsabilităţi în │
│ │domeniu │
│ ├───────────────────────┤
│ │- Consolidarea │
│ │domeniului locuirii la │
│ │nivel central şi local │
│ ├───────────────────────┤
│ │- Consolidarea rolului │
│ │Agenţiei Naţionale │
│ │pentru Locuinţe │
│ ├───────────────────────┤
│ │- Plan Naţional de │
│ │Acţiune pentru Locuinţe│
│ │Sociale pentru │
│ │îmbunătăţirea │
│ │guvernanţei în domeniu │
└──────────────┴───────────────────────┘
2. Indicatori de monitorizare a implementării Strategiei Naţionale a Locuirii Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei va monitoriza implementarea Strategiei Naţionale a Locuirii printr-un set de indicatori care corespund fiecărui obiectiv specific şi va elabora un Raport privind starea locuirii în România la un interval de trei ani. În procesul de colectare a datelor în profil teritorial vor fi implicate autorităţile administraţiei publice locale şi ministerele cu responsabilităţi în domeniul locuirii. De asemenea, Raportul va cuprinde şi indicatori de monitorizare a programelor în domeniul locuirii, gestionate de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei sau de către alte autorităţi ale administraţiei publice centrale.
┌──────────────┬─────────────┬───────────────┬──────────┐
│Pilon │Obiectiv │Indicator │Sursa │
│ │specific │ │ │
├──────────────┼─────────────┼───────────────┼──────────┤
│ │ │ │INS │
│ │ │ │(indicator│
│ │ │ │colectat │
│ │ │Rata depravării│pentru │
│ │ │severe de │Strategia │
│ │ │locuire │Naţională │
│ │ │ │de │
│ │ │ │Dezvoltare│
│ │ │ │Durabilă) │
│ │ ├───────────────┼──────────┤
│ │ │Numărul de │ │
│ │ │persoane care │ │
│ │ │trăiesc în │ │
│ │ │aşezări │ │
│ │ │informale │ │
│ │ ├───────────────┼──────────┤
│ │ │Ponderea │ │
│ │ │cererilor de │ │
│ │Asigurarea │locuinţe │ │
│ │accesului la │sociale │MDLPA │
│ │locuinţe │soluţionate din│ │
│ │ │totalul │ │
│ │ │cererilor │ │
│ │ │înregistrate │ │
│ │ ├───────────────┼──────────┤
│ │ │Numărul de │ │
│ │ │persoane fără │ │
│ │ │adăpost │ │
│ │ │beneficiare de │MMSS │
│ │ │servicii │ │
│ │ │conform │ │
│ │ │legislaţiei în │ │
│ │ │vigoare │ │
│ │ ├───────────────┼──────────┤
│ │ │Numărul de │ │
│ │ │familii/ │ │
│Locuire │ │persoane din │MDLPA │
│incluzivă │ │locuinţe │ │
│ │ │sociale │ │
│ ├─────────────┼───────────────┼──────────┤
│ │ │ │INS │
│ │ │Persoane care │(indicator│
│ │ │nu au baie/duş │colectat │
│ │ │şi nici toaletă│pentru │
│ │ │în locuinţă, │Strategia │
│ │ │după statutul │Naţională │
│ │ │de sărăcie │de │
│ │ │ │Dezvoltare│
│ │ │ │Durabilă) │
│ │ ├───────────────┼──────────┤
│ │ │Populaţia care │ │
│ │ │trăieşte într-o│ │
│ │ │locuinţă cu un │ │
│ │ │acoperiş cu │ │
│ │ │probleme de │ │
│ │ │izolaţie, │ │
│ │Îmbunătăţirea│pereţi, podele │ │
│ │condiţiilor │sau fundaţie cu│EUROSTAT │
│ │de locuire │igrasie sau │ │
│ │ │mucegai la │ │
│ │ │nivelul │ │
│ │ │cadrelor │ │
│ │ │ferestrelor sau│ │
│ │ │al podelei │ │
│ │ │ │ │
│ │ ├───────────────┼──────────┤
│ │ │Cheltuieli │ │
│ │ │guvernamentale │ │
│ │ │cu locuirea, │ │
│ │ │inclusiv │MMSS, │
│ │ │subvenţii │MDLPA │
│ │ │pentru chirie │ │
│ │ │şi ajutoare │ │
│ │ │pentru plata │ │
│ │ │utilităţilor │ │
├──────────────┼─────────────┼───────────────┼──────────┤
│ │ │ │INS │
│ │ │ │(indicator│
│ │ │ │colectat │
│ │ │ │pentru │
│ │ │Rata de │Strategia │
│ │ │supraaglomerare│Naţională │
│ │ │ │de │
│ │ │ │Dezvoltare│
│ │ │ │Durabilă) │
│ │ │ │ │
│ │ ├───────────────┼──────────┤
│ │ │ │MDLPA │
│ │ │ │(Cadrul de│
│ │Locuinţe │ │Referinţă │
│ │adecvate la │ │pentru │
│ │costuri │Asigurarea de │Oraşe │
│ │accesibile │locuinţe │Durabile, │
│ │ │accesibile ca │indicator │
│ │ │preţ │preluat │
│ │ │ │din │
│ │ │ │Politica │
│ │ │ │Urbană a │
│ │ │ │României) │
│ │ ├───────────────┼──────────┤
│ │ │Ponderea │ │
│ │ │cheltuielilor │ │
│Locuire │ │cu locuinţa din│INS │
│accesibilă şi │ │coşul minim de │ │
│servicii │ │consum pentru │ │
│publice de │ │un trai decent │ │
│calitate ├─────────────┼───────────────┼──────────┤
│ │ │ │MDLPA │
│ │ │ │(Cadrul de│
│ │ │ │Referinţă │
│ │ │Raportul dintre│pentru │
│ │ │consumul de │Oraşe │
│ │ │teren şi rata │Durabile, │
│ │ │de creştere a │indicator │
│ │ │populaţiei │preluat │
│ │ │ │din │
│ │Dezvoltarea │ │Politica │
│ │locuinţelor │ │Urbană a │
│ │în corelare │ │României) │
│ │cu politicile├───────────────┼──────────┤
│ │de │Populaţia │ │
│ │planificare │conectată la │ │
│ │urbană şi │sistemele de │ │
│ │teritorială │apă potabilă, │MDLPA │
│ │ │canalizare şi │ │
│ │ │staţii de │ │
│ │ │epurare │ │
│ │ ├───────────────┼──────────┤
│ │ │Gradul de │ │
│ │ │satisfacţie │MDLPA – │
│ │ │faţă de │Barometrul│
│ │ │condiţiile de │urban │
│ │ │viaţă din │ │
│ │ │zonele urbane │ │
├──────────────┼─────────────┼───────────────┼──────────┤
│ │Asigurarea │ │ │
│ │condiţiilor │Numărul de │ │
│ │pentru un │clădiri │ │
│ │fond de │rezidenţiale │MDLPA │
│Tranziţia │locuinţe │consolidate │ │
│verde - │sigure şi │seismic │ │
│locuire sigură│durabile │ │ │
│şi ├─────────────┼───────────────┼──────────┤
│durabilă │ │Numărul de │ │
│ │Creşterea │clădiri │ │
│ │calităţii │rezidenţiale │MDLPA │
│ │locuirii │reabilitate │ │
│ │ │termic │ │
├──────────────┼─────────────┼───────────────┼──────────┤
│ │ │Număr de │ │
│ │ │structuri │ │
│ │ │dedicate │ │
│ │ │domeniului │ │
│ │ │locuirii, │ │
│ │ │incluse în │ │
│ │ │organigramele │ │
│ │ │autorităţilor │ │
│ │ │publice locale │ │
│ │ │ │ │
│ │ ├───────────────┼──────────┤
│ │Îmbunătăţirea│Număr de │ │
│ │cadrului de │documente cu │ │
│Întărirea │reglementare │caracter │ │
│capacităţii │şi a │strategic, │ │
│administrative│structurii de│elaborate la │MDLPA │
│ │guvernanţă în│nivel local, │ │
│ │domeniul │care includ │ │
│ │locuirii │problematica │ │
│ │ │locuirii │ │
│ │ ├───────────────┼──────────┤
│ │ │Reglementări şi│ │
│ │ │tipuri de │ │
│ │ │instrumente │ │
│ │ │(ghiduri, │ │
│ │ │metodologii) │ │
│ │ │dezvoltate în │ │
│ │ │domeniul │ │
│ │ │locuirii, la │ │
│ │ │nivel central │ │
└──────────────┴─────────────┴───────────────┴──────────┘
CAP. V Monitorizare şi evaluare 1. Structura de guvernanţă Implementarea, monitorizarea şi evaluarea Strategiei Naţionale a Locuirii implică crearea unei structuri de guvernanţă care să includă toţi actorii relevanţi. În acest sens, în cadrul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei va fi creată o structură cu atribuţii specifice în domeniul locuirii care să asigure coordonarea acestei structuri de guvernanţă. Totodată, structura de guvernanţă a SNL este corelată cu cea dezvoltată în cadrul Politicii Urbane a României, astfel încât vor fi preluate formatele de dialog ale acesteia: ● Comitetul de coordonare format din reprezentanţi la nivel politic - secretari de stat - ai ministerelor relevante din perspectiva domeniului locuirii (spre exemplu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse, Ministerul Finanţelor, Ministerul Educaţiei, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Ministerul Fondurilor şi Proiectelor Europene, Ministerul Sănătăţii) şi reprezentanţi ai structurilor asociative ale autorităţilor publice locale. La nivel tehnic, acesta va fi reprezentat de specialişti din cadrul ministerelor de linie şi reprezentanţi la nivel tehnic ai structurilor asociative ale autorităţilor publice locale, cu rol de corelare şi monitorizare a activităţilor şi a îndeplinirii indicatorilor cheie de performanţă aferenţi strategiei, care vor constitui Comitetul de monitorizare a Strategiei Naţionale a Locuirii; ● Comitetul consultativ format din specialişti din mediul universitar, mediul privat, ONG, precum şi din alte instituţii publice. Funcţiile de monitorizare şi evaluare sunt asigurate de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, prin direcţia de specialitate, cu sprijin din partea autorităţilor locale şi ale autorităţilor publice centrale cu responsabilităţi în domeniul locuirii, care fac parte din Comitetul de monitorizare a Strategiei Naţionale a Locuirii. Aceasta reprezintă un grup de lucru interministerial, fără personalitate juridică, care va fi organizat în coordonarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, având ca atribuţie monitorizarea implementării Strategiei Naţionale a Locuirii şi propunerea de măsuri care să conducă la respectarea termenelor din prezenta strategie şi atingerea ţintelor. Din Comitetul de monitorizare a Strategiei Naţionale a Locuirii fac parte autorităţi ale administraţiei publice centrale cu responsabilităţi în domeniul locuirii, structuri asociative ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor din României şi autorităţi de management pentru programele de investiţii privind locuirea şi reprezentanţi ai Secretariatului General al Guvernului. Principalele responsabilităţi ale Comitetul de monitorizare a Strategiei Naţionale a Locuirii: ● Asigură datele şi informaţiile necesare procesului de monitorizare a implementării SNL; ● Analizează raportările periodice (din trei în trei ani) elaborate de către MDLPA, privind starea locuirii în România; ● Propune măsuri prin care sunt corelate strategiile naţionale sau europene cu impact în domeniul locuirii Principalele responsabilităţi ale MDLPA: ● Asigură secretariatul tehnic al Comitetului de monitorizare a Strategiei Naţionale a Locuirii; ● Integrează recomandările Comitetului de monitorizare a Strategiei Naţionale a Locuirii în activitatea de implementare a strategiei; ● Asigură implementarea SNL în corelare cu măsurile prevăzute în alte politici naţionale (ex. Politica Urbană a României, Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă a României, Strategia Naţională de Renovare pe Termen Lung, Strategia pentru Reducerea Riscului Seismic, Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei pentru perioada 2022-2027); ● Dezvoltarea procedurii şi a instrumentelor de monitorizare şi evaluare; ● Dezvoltarea de parteneriate interinstituţionale pentru colectarea datelor; ● Pregătirea şi diseminarea Raportului privind starea locuirii în România, elaborat din trei în trei ani, prin care se realizează monitorizarea implementării SNL şi rezultatele obţinute, atât în termeni de atingere a ţintelor, cât şi a provocărilor din domeniu; ● Elaborarea variantei revizuite a planului de acţiune pentru perioada următoare de implementare, post 2027; ● Stabilirea unui mecanism în parteneriat cu ministerele care au competenţe în domeniul locuirii - Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse, Ministerul Finanţelor, Ministerul Educaţiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Ministerul Fondurilor şi Proiectelor Europene - pentru monitorizarea implementării măsurilor prevăzute în SNL şi de adaptare a planului de acţiune în raport cu nevoia de locuire; ● Stabilirea unui mecanism în parteneriat cu Agenţia Naţională pentru Locuinţe în scopul întăririi rolului strategic al ANL, prin monitorizarea implementării măsurilor prevăzute în SNL, identificarea nevoii dezvoltării unor noi programe, evaluarea programelor în derulare şi a nevoii de locuinţe în România, precum şi adaptarea planului de acţiune în raport cu nevoia de locuinţe şi provocările din domeniul locuirii; ● Monitorizarea programelor de dezvoltare locală şi a celor cu finanţare europeană nerambursabilă prin care sunt create condiţiile optime de locuire la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale; ● Monitorizarea anuală a evoluţiei aşezărilor informale conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul şi de elaborare şi actualizare a documentaţiilor de urbanism, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 233/2016, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, dezvoltării şi administraţiei nr. 3494/2020. Principalele responsabilităţi ale autorităţilor locale sunt: ● Transmiterea anuală de date şi informaţii către MDLPA şi ANL privind implementarea programelor naţionale în domeniul locuirii, a investiţiilor realizate de la bugetele locale, stocul şi nevoia de locuinţe; ● Transmiterea anuală a fişelor de date privind aşezările informale către MDLPA, în vederea preluării în Observatorul Teritorial Naţional; ● Monitorizarea la nivel local a problemelor din domeniul locuirii, precum şi a nevoii de locuinţe; ● Monitorizarea la nivel local a programelor şi investiţiilor din domeniul locuirii şi transmiterea propunerilor de îmbunătăţire către Comitetul de monitorizare a Strategiei Naţionale a Locuirii, prin MDLPA. Raportul privind starea locuirii în România este realizat din trei în trei ani, după intrarea în vigoare a SNL, şi are rolul de a oferi input în procesul de actualizare a Planului de Acţiune. Raportul cuprinde analize ale: - indicatorilor de monitorizare a implementării SNL, prezentaţi în capitolul "Rezultate aşteptate şi Indicatori"; – principalilor indicatori în profil teritorial din domeniul locuirii, colectaţi prin Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor, precum şi cei publicaţi periodic de către Institutul Naţional de Statistică; – indicatorilor de monitorizare a programelor naţionale de investiţii în domeniul locuirii, care vor fi stabiliţi de către Comitetul de monitorizare a Strategiei Naţionale a Locuirii, la propunerea MDLPA; – indicatorilor puşi la dispoziţia MDLPA de către Comitetul de monitorizare a Strategiei Naţionale a Locuirii care vizează dimensiunile sectoriale ale locuirii. Planul de acţiune al Strategiei Naţionale a Locuirii este reactualizat pentru fiecare perioadă corespunzătoare Cadrului financiar multianual al UE, pe baza rapoartelor privind starea locuirii în România, a recomandărilor şi a solicitărilor formulate în cadrul Comitetului de Monitorizare a Strategiei Naţionale a Locuirii de specialiştii din cadrul ministerelor cu responsabilităţi în domeniul locuirii, precum şi a priorităţilor strategice stabilite la nivel european şi naţional. 2. Etape ulterioare În termen de 3 ani de la adoptarea Strategiei Naţionale a Locuirii, va fi elaborat Raportul privind starea locuirii în România. Acesta va reprezenta documentul pe care căruia va fi reactualizat Planul de Acţiune. În procesul de elaborare a acestuia va fi implicat Comitetul de monitorizare a Strategiei Naţionale a Locuirii, care are rolul de a analiza evoluţia principalelor dimensiuni cuprinse în Strategie şi de a formula recomandări privind reactualizarea Planului de Acţiune. Planul de Acţiune este elaborat pentru perioadele corespunzătoare fiecărei perioade de finanţare din Cadrul de finanţare multianual al UE. Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei va iniţia Raportul privind starea locuirii în României, care va cuprinde date şi informaţii furnizate de către membrii Comitetului de monitorizare a Strategiei Naţionale a Locuirii şi tipurile de indicatori prezentaţi în secţiunea "Rezultate aşteptate şi Indicatori". CAP. VI Implicaţii bugetare şi juridice 1. Implicaţiile bugetare şi sursele de finanţare Strategia Naţională a Locuirii cuprinde atât măsuri care nu presupun finanţări suplimentare, întrucât acestea se încadrează în acţiunile deja iniţiate pentru reformarea cadrului de reglementare în domeniul locuirii, cât şi măsuri pentru care este necesară alocarea de finanţare din diverse surse. Acestea din urmă au scopul de a îmbunătăţi accesul tuturor la condiţii adecvate de locuire, de a creşte fondul de locuinţe, de a asigura rezilienţa şi durabilitatea stocului de locuinţe şi de a dezvolta spaţii publice de calitate, precum şi a facilităţilor/serviciilor publice de bază adecvate. Implementarea eficientă a măsurilor prevăzute în Strategia Naţională a Locuirii depinde de alocarea corespunzătoare de resurse financiare, prin utilizarea complementară a fondurilor de la bugetul de stat, a instrumentelor financiare ale UE din noua perioadă de programare, a fondurilor de la bugetele locale şi a altor surse de finanţare, într-un mod integrat, cu scopul evitării fragmentării finanţării sau a suprapunerilor care vizează aceleaşi intervenţii. Reformele şi măsurile care vizează îmbunătăţirea capacităţii administrative, propuse prin Strategia Naţională a Locuirii, necesită identificarea unor noi oportunităţi de finanţare la nivel european privind asistenţa tehnică şi susţinerea implementării unor reforme, precum şi alocări de la bugetul de stat. Principalele surse de finanţare din fonduri UE şi naţionale sunt următoarele:
┌──────────────┬─────────────┬──────────────┐
│Pilon │Obiectiv │Sursa de │
│ │specific │finanţare │
├──────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ │Programul │
│ │ │Operaţional │
│ │ │Demnitate şi │
│ │ │Incluziune │
│ │ │Socială; │
│ │ ├──────────────┤
│ │ │Planul │
│ │ │Naţional de │
│ │ │Redresare şi │
│ │ │Rezilienţă, │
│ │ │Componenta 10 │
│ │ │- │
│ │ │Fondul Local; │
│ │ ├──────────────┤
│ │ │Programul de │
│ │ │construcţii de│
│ │Asigurarea │locuinţe │
│ │accesului la │sociale │
│ │locuinţe │finanţat prin │
│ │ │MDLPA conform │
│ │ │Legii nr. 114/│
│ │ │1996; │
│ │ ├──────────────┤
│ │ │Programul de │
│ │ │construcţii de│
│ │ │locuinţe │
│ │ │sociale │
│ │ │destinate │
│ │ │chiriaşilor │
│ │ │evacuaţi din │
│Locuire │ │casele │
│incluzivă │ │naţionalizate;│
│ │ │ │
│ │ ├──────────────┤
│ │ │Bugetele │
│ │ │locale │
│ ├─────────────┼──────────────┤
│ │ │Programul │
│ │ │Operaţional │
│ │ │Demnitate şi │
│ │ │Incluziune │
│ │ │Socială; │
│ │ ├──────────────┤
│ │ │Planul │
│ │ │Naţional de │
│ │ │Redresare şi │
│ │ │Rezilienţă, │
│ │ │Componenta 5 -│
│ │Îmbunătăţirea│Valul │
│ │condiţiilor │Renovării; │
│ │de locuire │ │
│ │ ├──────────────┤
│ │ │Bugetul de │
│ │ │stat (prin │
│ │ │Ministerul │
│ │ │Muncii şi │
│ │ │Solidarităţii │
│ │ │Sociale); │
│ │ │ │
│ │ ├──────────────┤
│ │ │Bugetele │
│ │ │locale │
├──────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ │Planul │
│ │ │Naţional de │
│ │ │Redresare şi │
│ │ │Rezilienţă, │
│ │ │Componenta 10 │
│ │ │- Fondul │
│ │ │Local; │
│ │ │ │
│ │ ├──────────────┤
│ │ │Programul de │
│ │ │construcţii de│
│ │ │locuinţe prin │
│ │ │credit │
│ │ │ipotecar, │
│ │ │derulat prin │
│ │ │ANL; │
│ │ │ │
│ │Locuinţe ├──────────────┤
│ │adecvate la │Programul de │
│ │costuri │construcţii de│
│ │accesibile │locuinţe │
│ │ │pentru tineri,│
│ │ │destinate │
│ │ │închirierii, │
│ │ │derulat prin │
│ │ │ANL (inclusiv │
│ │ │cele │
│ │ │construite şi │
│ │ │destinate în │
│ │ │mod exclusiv │
│ │ │închirierii │
│ │ │tinerilor │
│ │ │specialişti │
│ │ │din învăţământ│
│ │ │sau sănătate);│
│Locuire │ │ │
│accesibilă şi │ ├──────────────┤
│servicii │ │Bugetele │
│publice de │ │locale │
│calitate ├─────────────┼──────────────┤
│ │ │Programul │
│ │ │Operaţional │
│ │ │Dezvoltare │
│ │ │Durabilă; │
│ │ │ │
│ │ ├──────────────┤
│ │ │Programele │
│ │ │Operaţionale │
│ │ │Regionale; │
│ │ │ │
│ │ ├──────────────┤
│ │ │Agenţia │
│ │ │Naţională │
│ │Dezvoltarea │pentru │
│ │locuinţelor │Cadastru şi │
│ │în corelare │Publicitate │
│ │cu politicile│Imobiliară - │
│ │de │Programul │
│ │planificare │Naţional de │
│ │urbană şi │Cadastru şi │
│ │teritorială │Carte │
│ │ │Funciară; │
│ │ │ │
│ │ ├──────────────┤
│ │ │Programul │
│ │ │Naţional de │
│ │ │Dezvoltare │
│ │ │Locală; │
│ │ │ │
│ │ ├──────────────┤
│ │ │Programului │
│ │ │Naţional de │
│ │ │Investiţii │
│ │ │"Anghel │
│ │ │Saligny" │
├──────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │Asigurarea │Planul │
│ │condiţiilor │Naţional de │
│ │pentru un │Redresare şi │
│ │fond de │Rezilienţă - │
│ │locuinţe │Componenta 5 │
│ │sigure şi │Valul │
│ │durabile │Renovării; │
│ ├─────────────┼──────────────┤
│ │ │Planul │
│ │ │Naţional de │
│ │ │Redresare şi │
│ │ │Rezilienţă - │
│ │ │Componenta 10 │
│ │ │Fondul local; │
│ │ ├──────────────┤
│ │ │Administraţia │
│ │ │Fondului de │
│ │ │Mediu - │
│ │ │programele │
│ │ │pentru │
│ │ │creşterea │
│ │ │eficienţei │
│Tranziţia │ │energetice; │
│verde - │ │ │
│locuire sigură│ ├──────────────┤
│şi durabilă │ │MDLPA - │
│ │ │programele de │
│ │Creşterea │la bugetul de │
│ │calităţii │stat pentru │
│ │locuirii │îmbunătăţirea │
│ │ │performanţei │
│ │ │energetice şi │
│ │ │consolidarea │
│ │ │seismică; │
│ │ │ │
│ │ ├──────────────┤
│ │ │Programul │
│ │ │Operaţional │
│ │ │Tranziţie │
│ │ │Justă; │
│ │ │ │
│ │ ├──────────────┤
│ │ │Programele │
│ │ │Operaţionale │
│ │ │Regionale; │
│ │ │ │
│ │ ├──────────────┤
│ │ │Bugetele │
│ │ │locale │
├──────────────┼─────────────┼──────────────┤
│ │ │DG REFORM - │
│ │Îmbunătăţirea│Instrumentul │
│ │cadrului de │de Asistenţă │
│ │reglementare │Tehnică (TSI);│
│ │şi a │Programul │
│Îmbunătăţirea │structurii de│Operaţional │
│capacităţii │guvernantă în│Asistenţă │
│administrative│domeniul │Tehnică │
│ │locuirii │2021-2027 │
│ │sigure şi │ │
│ │durabile ├──────────────┤
│ │ │Bugetele │
│ │ │locale. │
└──────────────┴─────────────┴──────────────┘
2. Implicaţiile asupra cadrului juridic Din perspectiva implicaţiilor juridice, pentru implementarea Strategiei Naţionale a Locuirii şi a Planului de acţiune pentru perioada 2022-2027 este necesară aplicarea măsurilor care au ca scop clarificarea şi îmbunătăţirea cadrului normativ, prin modificarea şi simplificarea reglementărilor existente, precum şi elaborarea de noi reglementări pentru a îndeplini în mod eficient obiectivele de politică din domeniul locuirii. Pentru aplicarea prevederilor Strategiei Naţionale a Locuirii, sunt necesare următoarele măsuri normative: revizuirea Legii locuinţei nr. 114/1996, prin clarificarea tipurilor de locuinţe şi a regimului juridic al acestora; revizuirea şi actualizarea actelor juridice cheie (inclusiv norme metodologice, reglementări tehnice) privind locuinţele, ca efect al modificării Legii nr. 114/1996. Reformele susţinute prin Strategia Naţională a Locuirii urmăresc: revizuirea, simplificarea şi transparentizarea procedurii de alocare a locuinţelor sociale; analizarea şi promovarea oportunităţii funcţionării unui organism la nivel regional/local în domeniul închirierii sociale; elaborarea unui Plan Naţional de Acţiune dedicat problematicii aşezărilor informale; încurajarea dezvoltării pieţei chiriilor prin îmbunătăţirea cadrului normativ care reglementează închirierea locuinţelor; crearea unui cadru de reglementare privind acordarea unor stimulente pentru a încuraja închirierea pe piaţă a locuinţelor neutilizate/vacante. ANEXA 1 Planul de acţiune 2022 - 2027 1. Cadrul operaţional al Strategiei Naţionale a Locuirii - de la provocări la obiective
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│PILONUL 1. Locuire incluzivă │
├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Obiectiv strategic: │
│Îmbunătăţirea, facilitarea şi simplificarea accesului persoanelor care provin │
│din comunităţi marginalizate şi grupuri vulnerabile la locuinţe şi condiţii │
│adecvate de locuire │
├─────────────┬──────────────┬───────────────────┬──────────────────┬───────────────┤
│Obiective │Direcţii de │Provocări cheie │Măsuri propuse │Responsabili │
│specifice │acţiune │ │ │ │
├─────────────┼──────────────┼───────────────────┼──────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │ │Autorităţi ale │
│ │ │ │Construirea de │administraţiei │
│ │ │ │locuinţe sociale │publice locale;│
│ │ │ │pentru persoanele │ │
│ │ │ │ce provin din │Ministerul │
│ │ │ │grupuri │Dezvoltării, │
│ │ │ │vulnerabile │Lucrărilor │
│ │ │ │(inclusiv │Publice şi │
│ │ │ │refugiaţi), │Administraţiei;│
│ │ │ │categorii expuse │ │
│ │ │ │riscului de │Ministerul │
│ │ │În România se │excluziune socială│Investiţiilor │
│ │ │înregistrează una │şi marginalizare │şi Proiectelor │
│ │ │dintre cele mai │ │Europene │
│ │ │acute lipse de ├──────────────────┼───────────────┤
│ │ │locuinţe din Europa│Analizarea │ │
│ │ │având în vedere │oportunităţii │ │
│ │ │situaţia locativă a│dezvoltării unor │ │
│ │ │persoanelor cu │instrumente de │ │
│ │ │venituri mici care │sprijinire a │ │
│ │ │nu îşi pot permite │accesului la │Ministerul │
│ │ │o locuinţă adecvată│locuinţe destinate│Dezvoltării, │
│ │ │de pe piaţă şi a │închirierii pentru│Lucrărilor │
│ │ │persoanelor aflate │categoriile expuse│Publice şi │
│ │1.1. Creşterea│în risc de │riscului de │Administraţiei │
│ │accesului la │evacuare, a celor │excluziune socială│ │
│ │locuinţe │fără adăpost │şi marginalizare, │ │
│ │adecvate │adecvat în sensul │pentru situaţiile │ │
│ │ │definiţiei FEANTSA │în care piaţa │ │
│ │ │şi a categoriilor │liberă a chiriilor│ │
│ │ │expuse riscului de │poate fi o opţiune│ │
│ │ │marginalizare şi ├──────────────────┼───────────────┤
│ │ │excluziune socială,│Stabilirea │ │
│ │ │a persoanelor ce │cadrului legal │ │
│ │ │fac parte din │pentru │Ministerul │
│ │ │categoria │întreţinerea │Dezvoltării, │
│ │ │grupurilor │locuinţelor │Lucrărilor │
│ │ │vulnerabile │sociale pentru a │Publice şi │
│ │ │definite conform │evita degradarea │Administraţiei;│
│ │ │Legii asistenţei │fondului de │ │
│ │ │sociale nr. 292 din│locuinţe cu │ │
│ │ │2011. │această destinaţie│ │
│ │ │ ├──────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Revizuirea, │ │
│ │ │ │simplificarea şi │ │
│ │ │ │transparentizarea │ │
│ │ │ │procedurii de │ │
│ │ │ │alocare a │ │
│ │ │ │locuinţelor │ │
│ │ │ │sociale │ │
│ │ │ │(modificarea │ │
│ │ │ │cadrului de │ │
│ │ │ │reglementare) │ │
│ ├──────────────┼───────────────────┼──────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Construirea de │ │
│ │ │ │locuinţe pentru │ │
│ │ │ │tineri sub 35 de │ │
│ │ │ │ani care provin │ │
│ │ │ │din comunităţi │ │
│ │ │ │marginalizate sau │ │
│ │ │ │grupuri │ │
│ │ │ │vulnerabile, │ │
│ │ │ │inclusiv aşezări │ │
│ │ │ │informale │ │
│ │ │ │(destinate │ │
│ │ │ │închirierii) │ │
│ │ │ ├──────────────────┤ │
│ │ │ │Sprijinirea │ │
│ │ │ │accesului │ │
│ │ │În ansamblu, │persoanelor care │ │
│ │ │sectorul │provin din │ │
│ │ │locuinţelor din │comunităţi │ │
│ │ │România │marginalizate sau │ │
│ │ │înregistrează │grupuri │ │
│ │ │inegalităţi │vulnerabile la │ │
│ │ │puternice şi │servicii publice │ │
│ │ │deprivare severă. │de sănătate şi │ │
│ │ │Zonele │educaţie prin │ │
│ │ │marginalizate │construirea de │ │
│ │ │necesită │locuinţe pentru │ │
│ │ │intervenţii atât │specialişti în │ │
│ │ │prin programe de │aceste domenii │ │
│ │1.2. Abordarea│reabilitare fizică,├──────────────────┤ │
│ │provocărilor │renovare, │Îmbunătăţirea │Ministerul │
│ │complexe │construcţie de │calităţii vieţii │Dezvoltării, │
│ │aferente │locuinţe şi noi │populaţiei din │Lucrărilor │
│ │comunităţilor │infrastructuri, │comunităţi │Publice şi │
│ │marginalizate,│amenajări de spaţii│marginalizate şi │Administraţiei;│
│ │inclusiv │publice, cât prin │grupuri │Autorităţi ale │
│ │aşezări │îmbunătăţirea │vulnerabile, │administraţiei │
│ │informale, │accesului la │inclusiv prin │publice locale │
│ │prin creşterea│servicii publice de│lucrări de │/ zone │
│Asigurarea │accesului la │bază, în mod │renovare │metropolitane /│
│accesului la │locuinţă, │deosebit de │energetică şi alte│consorţii │
│locuinţe │condiţii │sănătate şi │intervenţii pentru│administrative │
│ │adecvate de │educaţie. Totodată,│crearea de │/ ADI; │
│ │locuire şi │limitarea │beneficii │Ministerul │
│ │servicii │extinderii │suplimentare │Investiţiilor │
│ │publice de │aşezărilor │(creşterea │şi Proiectelor │
│ │sănătate şi │informale necesită │calităţii aerului │Europene │
│ │educaţie │măsuri de integrare│interior, condiţii│ │
│ │ │socială care │igienico-sanitare,│ │
│ │ │vizează atât │reducerea │ │
│ │ │îmbunătăţirea │nivelului sărăciei│ │
│ │ │condiţiilor de │energetice şi │ │
│ │ │locuire şi a │asigurarea unei │ │
│ │ │accesul la servicii│încălziri │ │
│ │ │publice de │accesibile │ │
│ │ │sănătate şi │financiar pentru │ │
│ │ │educaţie, cât şi │familiile cu │ │
│ │ │construcţia noi │venituri modeste) │ │
│ │ │locuinţe pentru ├──────────────────┤ │
│ │ │populaţia rezidentă│Relocarea │ │
│ │ │în acestea. │persoanelor │ │
│ │ │ │evacuate cu │ │
│ │ │ │respectarea │ │
│ │ │ │normelor de │ │
│ │ │ │locuire adecvată, │ │
│ │ │ │conform Ordinului │ │
│ │ │ │3.494/2020 pentru │ │
│ │ │ │modificarea şi │ │
│ │ │ │completarea │ │
│ │ │ │Normelor │ │
│ │ │ │metodologice de │ │
│ │ │ │aplicare a Legii │ │
│ │ │ │nr. 350/2001 │ │
│ │ │ │privind amenajarea│ │
│ │ │ │teritoriului şi │ │
│ │ │ │urbanismul │ │
│ ├──────────────┼───────────────────┼──────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Asigurarea │ │
│ │ │ │evidenţei şi │ │
│ │ │ │evaluarea anuală a│Ministerul │
│ │ │ │fenomenului │Muncii şi │
│ │ │ │privind │Solidarităţii │
│ │ │ │persoanele fără │Sociale │
│ │ │ │adăpost şi a │ │
│ │ │ │nevoilor lor de │ │
│ │ │Fenomenul │locuire │ │
│ │1.3. │persoanelor fără ├──────────────────┼───────────────┤
│ │Sprijinirea │adăpost şi │Asigurarea │ │
│ │implementării │riscurile de │accesului la │ │
│ │Declaraţiei de│excluziune de la │servicii de │ │
│ │la Lisabona │locuinţă au │locuire pentru │Autorităţi ale │
│ │privind │crescut şi s-au │persoanele fără │administraţiei │
│ │Platforma │diversificat │adăpost, prin │publice locale │
│ │europeană de │într-un ritm mult │intervenţii de tip│ │
│ │combatere a │mai rapid decât │„locuinţă înainte │ │
│ │fenomenului │răspunsurile │de toate” (engl. │ │
│ │lipsei de │sistemelor publice │housing first) │ │
│ │adăpost │la această ├──────────────────┼───────────────┤
│ │ │realitate socială. │Creşterea ofertei │Ministerul │
│ │ │ │de locuinţe │Muncii şi │
│ │ │ │sociale pentru │Solidarităţii │
│ │ │ │persoanele fără │Sociale; │
│ │ │ │adăpost în │ │
│ │ │ │corelare cu │Ministerul │
│ │ │ │planurile privind │Dezvoltării, │
│ │ │ │incluziunea │Lucrărilor │
│ │ │ │socială │Publice şi │
│ │ │ │ │Administraţiei │
│ ├──────────────┼───────────────────┼──────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │ │Autorităţi ale │
│ │ │ │Utilizarea │administraţiei │
│ │ │ │schemelor de │publice locale;│
│ │ │ │vouchere destinate│ │
│ │ │ │închirierii pentru│Ministerul │
│ │ │Fondul public de │anumite categorii │Muncii şi │
│ │ │locuinţe de │de beneficiari │Solidarităţii │
│ │ │închiriat la │precum studenţii, │Sociale; │
│ │ │preţuri mai mici │grupurile │ │
│ │1.4. Abordarea│decât valorile │profesionale │Ministerul │
│ │provocărilor │pieţei, este foarte│specifice, │Dezvoltării, │
│ │în materie de │limitat, ceea ce │persoanele cu │Lucrărilor │
│ │locuinţe │împiedică accesul │venituri reduse │Publice şi │
│ │pentru │la locuinţe al │ │Administraţiei │
│ │închiriat │gospodăriilor care ├──────────────────┼───────────────┤
│ │ │nu îşi permit să │Analizarea şi │Ministerul │
│ │ │cumpere sau să │promovarea │Dezvoltării, │
│ │ │închirieze o │oportunităţii │Lucrărilor │
│ │ │locuinţă de pe │funcţionării unui │Publice şi │
│ │ │piaţă. │organism la nivel │Administraţiei;│
│ │ │ │regional/local în │ │
│ │ │ │domeniul │Ministerul │
│ │ │ │închirierii │Muncii şi │
│ │ │ │sociale │Solidarităţii │
│ │ │ │ │Sociale │
├─────────────┼──────────────┼───────────────────┼──────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Reglementarea │ │
│ │ │ │situaţiei │ │
│ │ │ │aşezărilor │ │
│ │ │ │informale prin │ │
│ │ │ │măsuri de: │ │
│ │ │ │identificare a │ │
│ │ │ │aşezărilor │ │
│ │ │Nevoia de │informale, │ │
│ │ │intervenţii în │identificare a │ │
│ │ │aşezările informale│regimului juridic │Autorităţi ale │
│ │ │- deşi aşezările │şi economic al │administraţiei │
│ │1.5. │informale sunt │terenurilor; │publice locale;│
│ │Implementarea │cunoscute ca zone │identificarea │ │
│ │măsurilor │de segregare │riscurilor la care│Ministerul │
│ │destinate │socio-rezidenţială,│sunt expuşi │Dezvoltării, │
│ │aşezărilor │nu există încă │locuitorii din │Lucrărilor │
│ │informale şi │instrumente │aşezările │Publice şi │
│ │îmbunătăţirea │integrate de │informale; │Administraţiei │
│ │condiţiilor de│planificare urbană │îmbunătăţirea │ │
│ │locuire a │şi de politici │condiţiilor de │ │
│ │populaţiei din│publice care să │locuire şi a │ │
│ │aceste aşezări│susţină │calităţii vieţii │ │
│ │ │îmbunătăţirea ├──────────────────┤ │
│ │ │condiţiilor de │Reglementarea │ │
│ │ │viaţă ale │urbanistică a │ │
│ │ │populaţiei din │aşezărilor │ │
│ │ │aceste aşezări. │informale │ │
│ │ │ ├──────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Elaborarea unui │Ministerul │
│ │ │ │Plan Naţional de │Dezvoltării, │
│ │ │ │Acţiune dedicat │Lucrărilor │
│Îmbunătăţirea│ │ │problematicii │Publice şi │
│condiţiilor │ │ │aşezărilor │Administraţiei │
│de locuire │ │ │informale │ │
│ ├──────────────┼───────────────────┼──────────────────┼───────────────┤
│ │1.6. │ │Integrarea │ │
│ │Asigurarea │ │principiilor de │Autorităţi ale │
│ │locuinţelor │ │proiectare │administraţiei │
│ │adecvate │ │incluzive în │publice locale;│
│ │pentru │ │procedura de │ │
│ │categorii │Vârstnicii, un grup│autorizare a │Ministerul │
│ │sociale cu │demografic în │lucrărilor de │Dezvoltării, │
│ │nevoi speciale│creştere în │construire a │Lucrărilor │
│ │ │condiţiile │locuinţelor │Publice şi │
│ ├──────────────┤manifestării unui ├──────────────────┤Administraţiei;│
│ │ │proces accentuat de│Modernizarea │ │
│ │ │îmbătrânire │cartierelor, prin │Ministerul │
│ │ │demografică în │accesibilizarea │Muncii şi │
│ │ │România, persoanele│imobilelor de │Solidarităţii │
│ │ │cu dizabilităţi sau│locuit, a │Sociale; │
│ │1.7. │adulţii tineri care│clădirilor şi │ │
│ │Promovarea │ies din sistemul │spaţiilor publice │ │
│ │conceptului de│instituţional de ├──────────────────┼───────────────┤
│ │îmbătrânire în│îngrijire a │Dezvoltarea unor │ │
│ │comunitate şi │copiilor au nevoi │programe de │ │
│ │dezvoltarea │speciale care nu │finanţare a │ │
│ │opţiunilor de │sunt legate │lucrărilor de │ │
│ │locuire pentru│exclusiv de │accesibilizare a │ │
│ │persoanele │capacitatea lor de │imobilelor de │Operatori │
│ │vârstnice │a-şi permite o casă│locuit, pentru a │economici │
│ │ │adecvată. │sprijini adaptarea│ │
│ │ │ │fondului imobiliar│ │
│ │ │ │la condiţiile │ │
│ │ │ │persoanelor cu │ │
│ │ │ │nevoi speciale şi │ │
│ │ │ │ale vârstnicilor │ │
└─────────────┴──────────────┴───────────────────┴──────────────────┴───────────────┘
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│PILONUL 2. Locuire accesibilă şi servicii publice de calitate │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Obiectiv strategic: │
│Dezvoltarea cadrului de reglementare şi finanţare în vederea asigurării │
│locuirii accesibile şi a serviciilor publice de calitate în acord cu │
│tendinţele de dezvoltare urbană şi teritorială │
│ │
├───────────┬──────────────┬────────────────┬─────────────────┬───────────────┤
│Obiective │Direcţii de │Provocări cheie │Măsuri propuse │Responsabili │
│specifice │acţiune │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼────────────────┼─────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │ │ │
│ │ │Autorităţile │Eficientizarea │ │
│ │ │publice din │programelor de │Ministerul │
│ │ │România au avut,│construire de │Dezvoltării, │
│ │ │în ultimele │locuinţe din │Lucrărilor │
│ │ │decenii, un rol │fonduri publice │Publice şi │
│ │ │mai puţin activ │prin │Administraţiei │
│ │ │ca furnizor de │simplificarea │Autorităţi ale │
│ │ │locuinţe, │procedurilor de │administraţiei │
│ │ │locuinţele cu │aplicare şi │publice locale;│
│ │ │finanţare │monitorizare │ │
│ │ │publică │ │ │
│ │ │înregistrând un │ │ │
│ │ │declin brusc în │ │ │
│ │ │ultimele ├─────────────────┼───────────────┤
│ │ │decenii, │ │ │
│ │ │ajungând la o │Continuarea │ │
│ │ │pondere │programelor de │ │
│ │ │nesemnificativă │facilitare a │ │
│ │ │din producţia │achiziţiei de │ │
│ │ │totală în │locuinţe, prin │Ministerul │
│ │ │prezent. │intermediul │Finanţelor │
│ │ │ │contractării de │ │
│ │ │Costurile │credite garantate│ │
│ │ │locuinţelor sunt│de stat │ │
│ │ │în continuă │ │ │
│ │ │creştere │ │ │
│ │ │(cumpărare, │ │ │
│ │ │chirie, ├─────────────────┼───────────────┤
│ │ │întreţinere), │ │ │
│ │ │ceea ce face │Creşterea │ │
│ │ │dificil pentru │stocului de │ │
│ │ │multe familii să│locuinţe publice │ │
│ │ │îşi permită o │destinate │ │
│ │ │locuinţă │închirierii │Autorităţi ale │
│ │ │decentă. │ │administraţiei │
│ │ │ │ │publice locale;│
│ │ │În acelaşi timp,│ │Ministerul │
│ │ │rata ├─────────────────┤Dezvoltării, │
│ │ │supraaglomerării│ │Lucrărilor │
│ │ │în Romania se │Furnizarea │Publice şi │
│ │ │situează printre│accelerată şi o │Administraţiei │
│ │ │cele mai │mai bună alocare │ │
│ │ │ridicate din │a locuinţelor │ │
│ │ │Europa. │publice de │ │
│ │ │ │închiriat │ │
│ │ │Totodată, având │ │ │
│ │ │în vedere că de │ │ │
│ │ │cele mai multe │ │ │
│ │ │ori preţul de ├─────────────────┼───────────────┤
│ │ │tranzacţie al │ │ │
│ │2.1. Creşterea│locuinţelor şi │ │Ministerul │
│ │ofertei de │preţul chiriilor│ │Dezvoltării, │
│ │locuinţe la │este diferit de │ │Lucrărilor │
│ │costuri │preţul solicitat│Demararea │Publice şi │
│ │accesibile │de vânzător/ │măsurilor pentru │Administraţiei │
│ │ │locator (conform│instituirea unui │ │
│ │ │ofertelor │mecanism de │Uniunea │
│ │ │publicate), este│publicare în timp│Naţională a │
│ │ │necesară o │real a preţurilor│Notarilor │
│ │ │imagine de │de vânzare şi │Publici din │
│ │ │ansamblu cu │închiriere a │România; │
│ │ │privire la │locuinţelor │ │
│ │ │valorile reale │ │Ministerul │
│ │ │ale acestora. │ │Finanţelor │
│ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│ │ ├────────────────┼─────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Încurajarea │ │
│ │ │ │dezvoltării │ │
│ │ │Lipsa unor │pieţei chiriilor │Ministerul │
│ │ │reglementări │prin │Dezvoltării, │
│ │ │clare privind │îmbunătăţirea │Lucrărilor │
│ │ │închirierea │cadrului normativ│Publice şi │
│ │ │locuinţelor. │care │Administraţiei │
│ │ │ │reglementează │ │
│ │ │ │închirierea │ │
│ │ │ │locuinţelor │ │
│ │ ├────────────────┼─────────────────┼───────────────┤
│ │ │În zonele │Crearea unui │Ministerul │
│ │ │urbane, │cadru de │Dezvoltării, │
│ │ │îndeosebi în │reglementare │Lucrărilor │
│ │ │oraşele mici şi │privind acordarea│Publice şi │
│ │ │mijlocii, există│unor stimulente │Administraţiei;│
│ │ │un surplus de │pentru a încuraja│ │
│ │ │locuinţe care │închirierea pe │Ministerul │
│ │ │poate fi │piaţă a │Finanţelor; │
│ │ │utilizat pentru │locuinţelor │ │
│ │ │a satisface │neutilizate/ │Autorităţi ale │
│ │ │cererea de │vacante │administraţiei │
│ │ │locuinţe. │ │publice locale │
│ │ ├────────────────┼─────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │ │Ministerul │
│ │ │Generaţiile │Analiza │Dezvoltării, │
│ │ │tinere se │oportunităţii │Lucrărilor │
│ │ │confruntă cu un │dezvoltării unor │Publice şi │
│ │ │deficit de │măsuri integrate │Administraţiei │
│ │ │locuinţe │care să │ │
│ │ │disponibile la │faciliteze │Agenţia │
│ │ │preţuri │accesul tinerilor│Naţională │
│Locuinţe │ │accesibile, │la piaţa │pentru Locuinţe│
│adecvate la│ │afectând │imobiliară pentru│ │
│costuri │ │posibilităţile │achiziţionarea, │Ministerul │
│accesibile │ │de dezvoltare │construirea sau │Finanţelor │
│ │ │socio- economică│închirierea unei │ │
│ │ │şi de întemeiere│locuinţe │Autorităţi ale │
│ │ │a unei familii. │ │administraţiei │
│ │ │ │ │publice locale │
│ ├──────────────┼────────────────┼─────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Asigurarea │ │
│ │2.2. │Pe lângă costul │accesibilităţii │Ministerul │
│ │Eficientizarea│locuinţelor, şi │utilităţilor din │Energiei; │
│ │alocării │cel al │punct de vedere │ │
│ │subvenţiilor │utilităţilor │al preţului │Ministerul │
│ │şi resurselor │înregistrează │pentru toţi │Muncii şi │
│ │guvernamentale│creşteri, punând│consumatorii, │Solidarităţii │
│ │pentru │presiune asupra │prin măsuri │Sociale; │
│ │reducerea │bugetelor │financiare de │ │
│ │riscului de │gospodăriilor, │protecţie socială│Ministerul │
│ │deprivare │în special al │(vouchere, │Familiei, │
│ │severă de │celor cu │plafonarea │Tineretului şi │
│ │locuinţă │venituri reduse.│tarifelor, │Egalităţii de │
│ │ │ │ajutoare pentru │Şanse │
│ │ │ │încălzire, etc.) │ │
│ ├──────────────┼────────────────┼─────────────────┼───────────────┤
│ │ │Asigurarea unui │Creşterea │ │
│ │ │fond imobiliar │fondului de │ │
│ │ │de necesitate ar│locuinţe de │ │
│ │ │trebui să │necesitate │ │
│ │ │reprezinte o │disponibil pentru│Ministerul │
│ │ │măsură │relocare │Dezvoltării, │
│ │ │preventivă şi nu│temporară, în │Lucrărilor │
│ │ │reactivă pentru │special pentru │Publice şi │
│ │ │situaţiile │grupurile │Administraţiei;│
│ │ │prevăzute în │vulnerabile din │ │
│ │ │Legea 114/1996. │clădiri unde se │Autorităţi ale │
│ │ │De asemenea, │efectuează │administraţiei │
│ │2.3. Creşterea│nevoia urgentă │lucrări de │publice locale │
│ │fondului de │de consolidare │consolidare │ │
│ │locuinţe │seismică va │seismică de │ │
│ │publice (în │necesita │anvergură │ │
│ │special a │relocarea │ │ │
│ │fondului de │temporară a ├─────────────────┼───────────────┤
│ │locuinţe │ocupanţilor din │Creşterea │ │
│ │sociale şi de │clădirile │numărului de │ │
│ │necesitate) │vulnerabile. │locuinţe de │ │
│ │ │ │necesitate în │Ministerul │
│ │ │Acest fond este │scopul │Dezvoltării, │
│ │ │necesar mai ales│satisfacerii │Lucrărilor │
│ │ │în contextul │nevoilor în │Publice şi │
│ │ │actual în care │situaţii de │Administraţiei;│
│ │ │România se │urgenţă (dezastre│ │
│ │ │confruntă cu un │naturale, │Autorităţi ale │
│ │ │val important de│accidente │administraţiei │
│ │ │refugiaţi ca │tehnologice, │publice locale │
│ │ │urmare a │situaţii de │ │
│ │ │conflictelor │război) │ │
│ │ │armate. │ │ │
│ ├──────────────┼────────────────┼─────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Creşterea │ │
│ │ │ │performanţei │ │
│ │ │ │energetice a │ │
│ │ │ │imobilelor │ │
│ │ │ │existente │ │
│ │ │ │destinate │ │
│ │ │ │locuirii prin │ │
│ │ │ │lucrări de │ │
│ │ │ │renovare │ │
│ │ │În mediul urban,│energetică, │ │
│ │ │peste 80% dintre│pentru reducerea │ │
│ │ │locuinţe au fost│consumurilor de │ │
│ │ │construite │energie şi a │Ministerul │
│ │ │înainte de 1980,│emisiilor de gaze│Dezvoltării, │
│ │ │astfel încât o │cu efect de seră │Lucrărilor │
│ │ │parte ├─────────────────┤Publice şi │
│ │ │semnificativă │Creşterea │Administraţiei;│
│ │2.4. Abordarea│din fondul de │numărului de │ │
│ │provocărilor │locuinţe │clădiri noi al │Autorităţi ale │
│ │privind criza │existent nu │cărei consum de │administraţiei │
│ │energetică şi │îndeplineşte │energie este │publice locale │
│ │impactul │cerinţele minime│aproape egal cu │ │
│ │asupra │de performanţă │zero (nZEB), la │ │
│ │consumatorilor│energetică şi │care consumul de │ │
│ │casnici, │alte cerinţe │energie este │ │
│ │inclusiv a │fundamentale de │aproape egal cu │ │
│ │celor │calitate, motiv │zero sau este │ │
│ │vulnerabili │pentru care │foarte scăzut şi │ │
│ │ │necesită │este acoperit, în│ │
│ │ │reparaţii ori │proporţie de │ │
│ │ │îmbunătăţiri, la│minimum 30%, cu │ │
│ │ │care se adaugă │energie din surse│ │
│ │ │vulnerabilitatea│regenerabile │ │
│ │ │la acţiuni ├─────────────────┼───────────────┤
│ │ │seismice. │Creşterea │ │
│ │ │ │capacităţilor de │ │
│ │ │ │producere a │Ministerul │
│ │ │ │energiei │Mediului, │
│ │ │ │electrice din │Apelor şi │
│ │ │ │surse │Pădurilor prin │
│ │ │ │regenerabile │Administraţia │
│ │ │ │pentru acoperirea│Fondului de │
│ │ │ │consumului │Mediu │
│ │ │ │propriu al │ │
│ │ │ │gospodăriilor │ │
├───────────┼──────────────┼────────────────┼─────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Asigurarea │ │
│ │ │ │rezervelor de │ │
│ │ │ │terenuri pentru │ │
│ │ │ │infrastructură │ │
│ │ │ │prin corelarea │ │
│ │ │ │politicilor de │ │
│ │ │ │dezvoltare urbană│ │
│ │ │ │şi teritorială cu│ │
│ │ │ │politicile de │ │
│ │ │ │locuire │ │
│ │ │ ├─────────────────┤ │
│ │ │ │Susţinerea │ │
│ │ │ │proiectelor de │ │
│ │ │ │regenerare urbană│Autorităţi ale │
│ │ │ ├─────────────────┤administraţiei │
│ │ │ │Reconversia │publice locale │
│ │ │Corelarea │funcţională a │/ zone │
│ │ │ineficientă a │terenurilor │metropolitane /│
│ │ │politicilor din │pentru asigurarea│consorţii │
│ │ │domeniul │unei rezerve de │administrative │
│ │ │locuirii cu │terenuri inclusiv│/ ADI │
│ │2.5. │politicile de │pentru noile │ │
│ │Combaterea │planificare │locuinţe │ │
│ │extinderii │urbană şi ├─────────────────┤ │
│ │urbane │teritorială. │Asigurarea │ │
│ │necontrolate, │ │mixităţii │ │
│ │a efectelor │La nivel local, │funcţionale şi │ │
│ │negative ale │autorităţile │sociale │ │
│ │acesteia şi │publice au mai │(condiţionarea │ │
│ │creşterea │degrabă o │autorizării │ │
│ │condiţiilor de│abordare bazată │construirii de │ │
│ │locuire în │pe oportunităţi │locuinţe raportat│ │
│ │noile cartiere│decât │la accesul la │ │
│ │rezidenţiale │strategică, │serviciile │ │
│ │de la │bazată pe nevoi,│publice) │ │
│ │periferia │lipsind ├─────────────────┼───────────────┤
│ │oraşului │strategiile │Identificarea şi │ │
│ │ │locale în │implementarea de │ │
│ │ │domeniul │soluţii în │ │
│ │ │locuirii care să│vederea │ │
│ │ │includă o │asigurării unei │ │
│ │ │dimensiune │abordări │ │
│ │ │teritorială. │integrate de │ │
│ │ │ │adaptabilitate, │Ministerul │
│ │ │ │sustenabilitate, │Dezvoltării, │
│ │ │ │rezilienţă şi │Lucrărilor │
│ │ │ │modularitate a │Publice şi │
│ │ │ │spaţiului urban │Administraţiei;│
│ │ │ │în vederea │ │
│ │ │ │readaptării a │Autorităţi ale │
│ │ │ │modului de │administraţiei │
│ │ │ │proiectare a │publice locale │
│ │ │ │elementelor │ │
│ │ │ │urbane promovând │ │
│ │ │ │dezvoltarea │ │
│ │ │ │compactă şi │ │
│ │ │ │limitarea │ │
│ │ │ │expansiunii │ │
│ │ │ │urbane │ │
│ ├──────────────┼────────────────┼─────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │ │ │
│ │ │Oraşele mai mari│Regenerarea şi │ │
│ │ │din România se │reutilizarea │Autorităţi ale │
│ │ │confruntă cu │stocului existent│administraţiei │
│ │ │provocări │de locuinţe │publice locale │
│ │ │privind accesul │ │ │
│ │ │la locuinţe │ │ │
│ │ │pentru anumite ├─────────────────┼───────────────┤
│ │ │grupuri sociale,│ │ │
│ │ │determinate de │Identificarea │ │
│ │ │lipsa │modelelor de bune│Ministerul │
│ │ │locuinţelor şi │practici în │Dezvoltării, │
│ │ │de preţurile în │parteneriatul │Lucrărilor │
│ │ │creştere. │public- privat în│Publice şi │
│ │ │În schimb, în │domeniul locuirii│Administraţiei │
│ │ │oraşele mici şi │ │ │
│ │ │mijlocii există │ │ │
│ │ │locuinţe ├─────────────────┼───────────────┤
│ │ │neocupate tot │ │ │
│ │ │mai numeroase │ │Autorităţi ale │
│ │ │din cauza │ │administraţiei │
│ │ │migraţiei │ │publice locale │
│ │2.6. Adaptarea│pronunţate şi a │Identificarea │/ zone │
│ │politicilor de│declinului │soluţiilor pentru│metropolitane /│
│ │locuire în │demografic. în │menţinerea şi │consorţii │
│ │oraşele care │contextul │creşterea │administrative │
│ │se restrâng, │provocărilor │sustenabilităţii │/ ADI; │
│ │pentru a │demografice şi │serviciilor de │Ministerul │
│ │aborda │sociale actuale,│utilităţi publice│Dezvoltării, │
│ │provocările │localităţile │ │Lucrărilor │
│ │specifice ale │urbane, în │ │Publice şi │
│ │declinului │special cele │ │Administraţiei │
│ │urban │mici foste mono-│ │ │
│ │ │industriale │ │ │
│ │ │deţin un stoc ├─────────────────┼───────────────┤
│ │ │semnificativ de │ │ │
│ │ │locuinţe vacant,│Identificarea │ │
│ │ │depreciat din │unor soluţii │ │
│ │ │punct de vedere │pentru │ │
│ │ │al preţului de │sprijinirea │ │
│ │ │piaţă. Astfel, │îmbunătăţirii │ │
│ │ │spre deosebire │condiţiilor de │ │
│ │ │de dinamica │locuit ale │ │
│ │ │pieţei │rezidenţilor din │Autorităţi ale │
│ │ │locuinţelor din │condominiile │administraţiei │
│ │ │zonele urbane │structural care │publice locale │
│ │ │mari, oraşele │nu îndeplinesc │ │
│ │ │mici şi mijlocii│cerinţele de │ │
│ │ │din România se │calitate (din │ │
│ │ │confruntă cu │perspectiva │ │
│ │ │rate de │siguranţei │ │
│ │ │neocupare în │structurale şi a │ │
│ │ │creştere. │funcţionalităţii)│ │
│ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
│ ├──────────────┼────────────────┼─────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Realizarea, │ │
│ │ │Dinamica │extinderea şi │ │
│ │ │pieţelor │modernizarea │ │
│ │ │locuinţelor │infrastructurii │ │
│ │ │variază foarte │de alimentare cu │ │
│ │ │mult pe │apă, canalizare │ │
│Dezvoltarea│ │teritoriul │şi drumuri │ │
│locuinţelor│ │României. │publice prin │Ministerul │
│în corelare│ │Majoritatea │programe de │Dezvoltării, │
│cu │ │dezvoltărilor │finanţate de la │Lucrărilor │
│politicile │ │rezidenţiale din│bugetul de stat, │Publice şi │
│de │ │ultimele decenii│fonduri europene │Administraţiei;│
│planificare│ │s-au înregistrat│nerambursabile şi│ │
│urbană şi │ │în zonele │bugetele locale │Ministerul │
│teritorială│ │periurbane ale │ │Investiţiilor │
│ │ │oraşelor mai ├─────────────────┤şi Proiectelor │
│ │ │mari. Multe din │Încurajarea │Europene; │
│ │ │aceste noi │cooperării în │ │
│ │2.7. Reducerea│dezvoltări sunt │cadrul zonelor │Ministerul │
│ │inegalităţilor│lipsite de │urbane │Agriculturii şi│
│ │rural-urbane │servicii publice│funcţionale şi a │Dezvoltării │
│ │prin creşterea│de bază de │consorţiilor │Rurale; │
│ │calităţii │sănătate şi │administrative în│ │
│ │locuirii în │educaţie. │vederea │Autorităţi ale │
│ │zonele rurale │ │gestionării în │administraţiei │
│ │ │În acelaşi timp,│comun a │publice locale │
│ │ │există │problemelor │ │
│ │ │localităţi │legate de locuire│ │
│ │ │rurale cu un │şi a │ │
│ │ │grad scăzut al │îmbunătăţirii │ │
│ │ │calităţii │accesului la │ │
│ │ │locuirii, atât │servicii publice │ │
│ │ │din perspectiva │ │ │
│ │ │siguranţei şi ├─────────────────┼───────────────┤
│ │ │calităţii │ │Autorităţi ale │
│ │ │construcţiilor, │ │administraţiei │
│ │ │cât şi a │Regenerarea şi │publice locale;│
│ │ │accesului la │modernizarea │ │
│ │ │servicii publice│stocului existent│Ministerul │
│ │ │de sănătate şi │de locuinţe din │Dezvoltării, │
│ │ │educaţie şi la │zona rurală │Lucrărilor │
│ │ │utilităţi │ │Publice şi │
│ │ │publice. │ │Administraţiei │
│ │ │ │ │ │
│ ├──────────────┼────────────────┼─────────────────┼───────────────┤
│ │ │Piaţa │ │ │
│ │ │locuinţelor din │ │ │
│ │ │România prezintă│ │ │
│ │ │dinamici foarte │ │ │
│ │ │variate la nivel│ │ │
│ │ │naţional care │ │ │
│ │ │reflectă │ │ │
│ │ │evoluţia │ │ │
│ │ │socio-economică │ │ │
│ │ │la nivel │ │ │
│ │ │teritorial şi │ │Autorităţi ale │
│ │ │necesită │Construirea de │administraţiei │
│ │ │dezvoltarea unor│locuinţe │publice locale │
│ │ │politici │destinate │/ zone │
│ │2.8. │adecvate │specialiştilor, │metropolitane /│
│ │Asigurarea │acestora. │în special din │consorţii │
│ │necesarului de│ │domeniile │administrative │
│ │locuinţe │Scăderea │sănătăţii şi │/ ADI; │
│ │pentru │calităţii │educaţiei, în │ │
│ │specialişti │vieţii, inclusiv│vederea creşterii│Ministerul │
│ │ │în comunităţile │accesului │Dezvoltării, │
│ │ │marginalizate, │populaţiei la │Lucrărilor │
│ │ │este determinată│aceste servicii │Publice şi │
│ │ │de lipsa │ │Administraţiei │
│ │ │accesului la │ │ │
│ │ │servicii publice│ │ │
│ │ │de bază şi lipsa│ │ │
│ │ │atractivităţii │ │ │
│ │ │acestor zone │ │ │
│ │ │pentru │ │ │
│ │ │specialişti în │ │ │
│ │ │domenii │ │ │
│ │ │esenţiale precum│ │ │
│ │ │sănătate şi │ │ │
│ │ │educaţie. │ │ │
│ ├──────────────┼────────────────┼─────────────────┼───────────────┤
│ │ │Zonele de │ │ │
│ │ │locuire │ │ │
│ │ │colectivă, │ │ │
│ │ │echipate iniţial│ │ │
│ │ │cu facilităţi │ │ │
│ │ │publice şi │ │ │
│ │ │infrastructură │Identificarea │ │
│ │ │proiectate │rezervelor de │Autorităţi ale │
│ │ │pentru un anumit│teren neutilizate│administraţiei │
│ │ │număr de │/ subutilizate │publice locale │
│ │ │rezidenţi şi │pentru a fi │/ zone │
│ │ │vehicule, au │integrate în │metropolitane /│
│ │ │suferit o │intervenţii de │consorţii │
│ │ │densificare │amenajare a │administrative │
│ │ │necontrolată, │spaţiilor publice│/ ADI │
│ │ │supraîncărcând │şi de regenerare │ │
│ │ │infrastructura │urbană │ │
│ │ │publică şi │ │ │
│ │ │creând astfel o │ │ │
│ │ │presiune │ │ │
│ │ │suplimentară │ │ │
│ │ │asupra acesteia │ │ │
│ │ │care nu a fost │ │ │
│ │2.9. │proiectată să ├─────────────────┼───────────────┤
│ │Asigurarea │facă faţă unui │ │ │
│ │spaţiului │asemenea volum │ │ │
│ │public de │de populaţie.. │ │ │
│ │calitate şi a │în multe cazuri,│ │ │
│ │facilităţilor/│pe spaţiile │ │ │
│ │serviciilor │publice verzi │ │ │
│ │publice de │dintre aceste │Utilizarea │ │
│ │bază adecvate │blocuri, │instrumentelor de│ │
│ │ │restituite │planificare │ │
│ │ │proprietarilor │urbană pentru │Ministerul │
│ │ │iniţiali, au │deblocarea │Dezvoltării, │
│ │ │fost dezvoltate │terenurilor │Lucrărilor │
│ │ │noi clădiri │existente │Publice şi │
│ │ │rezidenţiale sau│neutilizate în │Administraţiei;│
│ │ │cu alte │zonele din │Autorităţi ale │
│ │ │funcţiuni. │interiorul │administraţiei │
│ │ │Multe din noile │oraşului, pentru │publice locale │
│ │ │dezvoltări │susţinerea │/ zone │
│ │ │imobiliare s-au │dezvoltării │metropolitane /│
│ │ │întins la │urbane compacte │consorţii │
│ │ │marginea │şi creşterea │administrative │
│ │ │oraşelor, dar nu│eficienţei │/ ADI │
│ │ │au fost însoţite│costurilor │ │
│ │ │de planificarea │pentru furnizarea│ │
│ │ │şi realizarea │de servicii │ │
│ │ │corespunzătoare │conexe locuirii │ │
│ │ │de utilităţi, │ │ │
│ │ │infrastructură, │ │ │
│ │ │de conectivitate│ │ │
│ │ │sau alte │ │ │
│ │ │facilităţi. │ │ │
│ │ │ │ │ │
└───────────┴──────────────┴────────────────┴─────────────────┴───────────────┘
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│PILONUL 3. Tranziţia verde-Locuire sigură şi durabilă │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Obiectiv strategic: │
│Creşterea rezilienţei zonelor de locuit la riscuri naturale şi a contribuţiei│
│domeniului locuirii la îndeplinirea obiectivelor privind atenuarea şi │
│adaptarea la schimbările climatice şi implementarea Pactului Ecologic │
│European şi a Strategiei UE Renovation Wave │
├───────────┬──────────────┬──────────────────┬───────────────┬───────────────┤
│Obiective │Direcţii de │Provocări cheie │Măsuri propuse │Responsabili │
│specifice │acţiune │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────────────┼───────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Programe de │ │
│ │ │ │mobilizare a │ │
│ │ │ │investiţiilor │ │
│ │ │ │în măsuri de │ │
│ │ │ │reducere a │ │
│ │ │ │riscului │ │
│ │ │ │seismic al │ │
│ │ │Mare parte din │clădirilor │ │
│ │ │fondul construit │rezidenţiale │ │
│ │ │existent în │multifamiliale │ │
│ │ │România este expus├───────────────┤ │
│ │ │unor niveluri de │Asistenţă │ │
│ │ │hazard seismic │tehnică pentru │ │
│ │ │mediu sau ridicat.│administraţiile│ │
│ │ │ │publice locale │ │
│ │3.1. Reducerea│Clădirile │în │ │
│ │riscului │construite conform│implementarea │Ministerul │
│ │seismic al │unor versiuni │programelor de │Dezvoltării, │
│ │clădirilor │anterioare ale │reducere a │Lucrărilor │
│ │rezidenţiale │normelor/codurilor│riscului │Publice şi │
│ │multifamiliale│de proiectare sunt│seismic │Administraţiei │
│ │ │considerate ca ├───────────────┤ │
│ │ │fiind mai │Creşterea │ │
│ │ │vulnerabile la │nivelului de │ │
│ │ │cutremur decât │conştientizare │ │
│ │ │clădirile │a │ │
│ │ │proiectate conform│proprietarilor │ │
│ │ │versiunilor mai │imobilelor │ │
│ │ │recente │privind riscul │ │
│ │ │ │seismic şi │ │
│ │ │ │necesitatea │ │
│ │ │ │lucrărilor de │ │
│ │ │ │intervenţie │ │
│ │ │ │pentru │ │
│ │ │ │reducerea │ │
│ │ │ │riscului │ │
│ │ │ │seismic │ │
│ ├──────────────┼──────────────────┼───────────────┼───────────────┤
│ │ │La nivelul Uniunii│ │ │
│ │ │Europene, │ │ │
│ │ │gestionarea │ │ │
│ │ │deşeurilor din │ │ │
│ │ │construcţii şi │ │ │
│ │ │demolări │ │ │
│ │ │reprezintă unul │Sprijinirea │ │
│ │3.2. │dintre domeniile │dezvoltării │ │
│ │Promovarea │prioritare de │unor proiecte │Ministerul │
│ │economiei │acţiune, întrucât │demonstrative │Dezvoltării, │
│ │circulare în │acesta generează │pentru testarea│Lucrărilor │
│ │gestionarea │între 25% şi 30% │şi │Publice şi │
│ │fondului de │din deşeurile │implementarea │Administraţiei │
│ │locuinţe │totale, dar are în│unor tehnici de│ │
│ │ │acelaşi timp un │construcţie │ │
│ │ │potenţial │ecologice │ │
│ │ │semnificativ de │ │ │
│Asigurarea │ │reutilizare, │ │ │
│condiţiilor│ │reciclare şi alte │ │ │
│pentru │ │operaţiuni de │ │ │
│un fond de │ │valorificare │ │ │
│locuinţe │ │materială │ │ │
│reziliente ├──────────────┼──────────────────┼───────────────┼───────────────┤
│şi durabile│ │ │Ghid tehnic │ │
│ │ │ │adresat │ │
│ │ │Clădirile │proprietarilor │Ministerul │
│ │ │rezidenţiale │de clădiri │Culturii; │
│ │ │istorice se │rezidenţiale │ │
│ │ │confruntă cu │privind metode │Ministerul │
│ │ │provocări în │şi bune │Dezvoltării, │
│ │ │materie de │practici pentru│Lucrărilor │
│ │ │administrare. Ca │întreţinerea │Publice şi │
│ │ │urmare a │locuinţelor │Administraţiei │
│ │ │schimbării │care fac parte │ │
│ │3.3. │regimurilor de │din patrimoniul│ │
│ │Regenerarea │proprietate, │cultural imobil│ │
│ │fondului de │începând cu ├───────────────┼───────────────┤
│ │locuinţe │naţionalizarea din│Dezvoltarea │ │
│ │incluse în │timpul regimului │programelor de │ │
│ │patrimoniul │comunist până la │regenerare a │ │
│ │cultural │retrocedarea lentă│zonelor │Autorităţi ale │
│ │imobil │şi la proceselor │istorice şi │administraţiei │
│ │ │în contencios care│îmbunătăţirea │publice locale;│
│ │ │au urmat după │condiţiilor de │Ministerul │
│ │ │1990, acele │locuit în acord│Culturii; │
│ │ │clădiri s-au │cu bunele │Ministerul │
│ │ │degradat în timp │practici şi │Dezvoltării, │
│ │ │din cauza lipsei │legislaţia │Lucrărilor │
│ │ │sau a întreţinerii│privind │Publice şi │
│ │ │necorespunzătoare.│protejarea şi │Administraţiei │
│ │ │ │conservarea │ │
│ │ │ │patrimoniului │ │
│ │ │ │cultural imobil│ │
│ ├──────────────┼──────────────────┼───────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Sprijinirea │ │
│ │ │ │asociaţiilor de│ │
│ │ │ │proprietari de │ │
│ │ │ │către APL │ │
│ │ │ │pentru │Autorităţi ale │
│ │ │Dincolo de vârsta │întreţinerea │administraţiei │
│ │ │clădirilor şi de │condominiilor │publice locale │
│ │ │structura sau de │(prin întâlniri│ │
│ │3.4. │amenajarea │periodice cu │ │
│ │Promovarea │inadecvată la │APL, sprijin │ │
│ │bunelor │momentul │financiar) │ │
│ │practici de │construcţiei, ├───────────────┼───────────────┤
│ │întreţinere a │multe dintre │Elaborare ghid │ │
│ │fondului de │clădirile │dedicat │ │
│ │clădiri │rezidenţiale │administrării │ │
│ │rezidenţiale │urbane │condominiilor │ │
│ │multifamiliale│multifamiliale │de către │Ministerul │
│ │ │sunt deteriorate │asociaţiile de │Dezvoltării, │
│ │ │din cauza │proprietari │Lucrărilor │
│ │ │întreţinerii │(tipuri de │Publice şi │
│ │ │necorespunzătoare.│intervenţii, │Administraţiei │
│ │ │ │exemple de bune│ │
│ │ │ │practici, │ │
│ │ │ │mecanisme │ │
│ │ │ │legislative şi │ │
│ │ │ │financiare) │ │
├───────────┼──────────────┼──────────────────┼───────────────┼───────────────┤
│ │ │ │ │Ministerul │
│ │ │ │ │Dezvoltării, │
│ │ │ │ │Lucrărilor │
│ │ │ │ │Publice şi │
│ │ │OMS consideră │ │Administraţiei;│
│ │ │radonul ca fiind a│ │ │
│ │ │doua cauză de │Dezvoltarea │Ministerul │
│ │ │cancer pulmonar în│unui program de│Mediului, │
│ │ │rândul populaţiei │monitorizare a │Apelor şi │
│ │ │generale, după │emisiilor de │Pădurilor; │
│ │ │tabagism. │radon în zonele│ │
│ │ │ │rezidenţiale │Comisia │
│ │3.5. │Dacă în România │ │Naţională │
│ │Îmbunătăţirea │măsurile publice │ │pentru │
│ │calităţii │în acest sens au │ │Controlul │
│ │aerului │fost aproape │ │Activităţilor │
│ │interior din │inexistente până │ │Nucleare │
│ │clădirile │în prezent, alte │ │(CNCAN) │
│ │rezidenţiale │state coordonează ├───────────────┼───────────────┤
│ │multifamiliale│birouri dedicate │Promovarea de │ │
│ │(reducerea │acestei probleme │noi │ │
│ │expunerii la │şi campanii de │reglementări │ │
│ │radon) │sensibilizare │tehnice │ │
│ │ │publică pentru a-i│(ghiduri) │ │
│ │ │ajuta pe │privind │Ministerul │
│ │ │proprietari să │metodele de │Dezvoltării, │
│ │ │afle dacă locuinţa│prevenire a │Lucrărilor │
│ │ │lor este situată │pătrunderii │Publice şi │
│ │ │într-o zonă cu │radonului │Administraţiei │
│ │ │expunere ridicată │pentru │ │
│ │ │la radon. │clădirile noi │ │
│ │ │ │şi de remediere│ │
│ │ │ │a fiecărui tip │ │
│ │ │ │de clădire │ │
│ │ │ │existentă │ │
│ ├──────────────┼──────────────────┼───────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Valorificarea │ │
│ │ │ │oportunităţilor│ │
│ │ │ │oferite prin │ │
│ │ │ │Componenta │ │
│ │ │ │"Valul │ │
│ │ │ │renovării” │ │
│ │ │ │(PNRR) privind │ │
│ │ │ │finanţarea │ │
│ │ │ │lucrărilor de │ │
│ │ │ │creştere a │ │
│ │ │ │eficienţei │ │
│Creşterea │ │ │energetice a │ │
│calităţii │ │ │clădirilor │ │
│locuirii │ │ │rezidenţiale │ │
│ │ │ │multifamiliale │ │
│ │ │ ├───────────────┤Ministerul │
│ │ │ │Renovarea │Dezvoltării, │
│ │ │ │integrată │Lucrărilor │
│ │ │ │moderată şi │Publice şi │
│ │ │Având în vedere │aprofundată a │Administraţiei;│
│ │ │vechimea fondului │clădirilor │ │
│ │ │de locuinţe, │rezidenţiale │Administraţia │
│ │ │renovarea şi │multifamiliale │Fondului pentru│
│ │ │reînnoirea sunt │(eficienţă │Mediu │
│ │ │provocări │energetică şi │ │
│ │ │semnificative, în │consolidare │ │
│ │ │special pentru │seismică) │ │
│ │ │zonele centrale ├───────────────┤ │
│ │3.6. Creşterea│ale oraşelor. │Continuarea │ │
│ │performanţei │Această provocare │mobilizării │ │
│ │energetice a │este şi mai │finanţărilor │ │
│ │locuinţelor │accentuată în │din fonduri │ │
│ │ │cazul clădirilor │publice prin │ │
│ │ │rezidenţiale cu │programe de │ │
│ │ │spaţii comune care│creştere a │ │
│ │ │necesită consens, │eficienţei │ │
│ │ │acţiuni comune şi │energetice a │ │
│ │ │investiţii pentru │clădirilor │ │
│ │ │renovarea şi │unifamiliale │ │
│ │ │modernizarea unui ├───────────────┼───────────────┤
│ │ │condominiu. │ │Ministerul │
│ │ │ │ │Mediului, │
│ │ │ │ │Apelor şi │
│ │ │ │ │Pădurilor; │
│ │ │ │Decarbonarea │ │
│ │ │ │sectorului │Ministerul │
│ │ │ │rezidenţial, │Energiei; │
│ │ │ │prin creşterea │ │
│ │ │ │ponderii │Ministerul │
│ │ │ │energiei din │Investiţiilor │
│ │ │ │surse │şi Proiectelor │
│ │ │ │regenerabile în│Europene; │
│ │ │ │consumul final │ │
│ │ │ │brut de energie│Autorităţi ale │
│ │ │ │în sectorul │administraţiei │
│ │ │ │încălzire şi │publice locale/│
│ │ │ │răcire │zone │
│ │ │ │ │metropolitane /│
│ │ │ │ │consorţii │
│ │ │ │ │administrative │
│ │ │ │ │/ ADI │
└───────────┴──────────────┴──────────────────┴───────────────┴───────────────┘
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│PILONUL 4. Întărirea capacităţii administrative │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Obiectiv strategic: │
│Întărirea cooperării între nivelurile administrative, armonizarea obiectivelor │
│trans-sectoriale cu impact asupra domeniului locuirii şi eficientizarea │
│procesului de monitorizare a măsurilor în acest domeniu │
├─────────────┬────────────────┬──────────────┬──────────────────┬───────────────┤
│Obiective │Direcţii de │Provocări │Măsuri propuse │Responsabili │
│specifice │acţiune │cheie │ │ │
├─────────────┼────────────────┼──────────────┼──────────────────┼───────────────┤
│ │ │Cadrul juridic│ │ │
│ │ │şi │ │ │
│ │ │instituţional │ │ │
│ │ │cu privire la │Revizuirea Legii │ │
│ │ │locuire este │locuinţei nr. 114/│ │
│ │ │ineficace în │1996, prin │ │
│ │ │gestionarea │clarificarea │ │
│ │ │celor mai │tipurilor de │ │
│ │ │acute │locuinţe şi a │ │
│ │ │dificultăţi │regimului juridic │ │
│ │ │din domeniu. │al acestora, │ │
│ │ │ │precum şi a │ │
│ │ │Este necesară │structurii de │ │
│ │ │o simplificare│guvernanţă în │ │
│ │4.1. Armonizarea│a │domeniul locuirii │ │
│ │legislaţiei │terminologiei │ │ │
│ │privind locuirea│juridice, │ │ │
│ │cu metodologiile│pentru a │ │ │
│ │şi legislaţia │asigura o mai ├──────────────────┤ │
│ │privind │mare │ │Ministerul │
│ │urbanismul şi │transparenţă │ │Dezvoltării, │
│ │amenajarea │şi │ │Lucrărilor │
│ │teritoriului, cu│monitorizare a│Revizuirea şi │Publice şi │
│ │legislaţia │instrumentelor│actualizarea │Administraţiei │
│ │privind │şi programelor│actelor juridice │ │
│ │prevenirea şi │juridice │cheie (inclusiv │ │
│ │combaterea │existente. │norme │ │
│ │marginalizării │ │metodologice, │ │
│ │sociale │În ciuda unor │reglementări │ │
│ │ │deziderate de │tehnice) privind │ │
│ │ │protecţie a │locuinţele, │ │
│ │ │grupurilor │inclusiv accesul │ │
│ │ │vulnerabile, │la condiţii │ │
│ │ │legislaţia │adecvate de │ │
│ │ │actuală nu a │locuire a │ │
│ │ │fost │persoanelor care │ │
│ │ │actualizată │provin din grupuri│ │
│ │ │astfel încât │vulnerabile sau │ │
│ │ │evacuările să │comunităţi │ │
│ │ │fie evitate, │marginalizate, în │ │
│ │ │în lipsa unor │risc de evacuare │ │
│ │ │alternative de│ │ │
│ │ │locuire. │ │ │
│ │ │ │ │ │
│ ├────────────────┼──────────────┼──────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Armonizarea │ │
│ │ │ │mandatelor şi │ │
│ │ │ │instrumentelor │ │
│ │ │ │diferitelor │ │
│ │ │ │autorităţi ale │Ministerul │
│ │ │ │guvernului │Dezvoltării, │
│ │ │ │central, cu un │Lucrărilor │
│ │ │ │accent deosebit pe│Publice şi │
│ │ │ │o mai bună │Administraţiei;│
│ │ │ │coerenţă între │ │
│ │ │ │investiţiile MDLPA│Ministerul │
│ │ │ │şi politicile de │Muncii şi │
│ │ │ │planificare │Solidarităţii │
│ │ │ │urbană, pe de o │Sociale; │
│ │ │ │parte, şi │ │
│ │ │ │strategiile legate│ │
│ │ │ │de incluziune │ │
│ │ │ │socială │ │
│ │ │ ├──────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Armonizarea │ │
│ │ │ │metodologiilor şi │ │
│ │ │ │instrumentelor de │ │
│ │ │ │monitorizare a │Ministerul │
│ │ │ │necesarului de │Familiei, │
│ │ │ │locuinţe (inclusiv│Tineretului şi │
│ │ │ │a bazelor de date)│Egalităţii de │
│ │ │ │utilizate de către│Şanse │
│ │ │ │autorităţile cu │ │
│ │ │ │responsabilităţi │ │
│ │ │Locuinţele nu │în domeniu │ │
│ │ │se numără ├──────────────────┼───────────────┤
│ │4.2. │printre │ │Ministerul │
│ │Clarificarea │principalele │ │Dezvoltării, │
│ │rolului şi │domenii │ │Lucrărilor │
│ │competenţelor │politice │ │Publice şi │
│ │tuturor │prioritare ale│ │Administraţiei;│
│ │actorilor │autorităţilor │Monitorizarea │ │
│ │implicaţi │centrale şi │programelor din │Ministerul │
│ │ │locale din │domeniul locuirii │Muncii şi │
│ │ │România. │care vizează atât │Solidarităţii │
│ │ │ │serviciile, cât şi│Sociale; │
│ │ │ │infrastructura │ │
│ │ │ │ │Ministerul │
│ │ │ │ │Familiei, │
│ │ │ │ │Tineretului şi │
│ │ │ │ │Egalităţii de │
│ │ │ │ │Şanse │
│ │ │ ├──────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Monitorizarea │ │
│ │ │ │adecvată a │ │
│ │ │ │segregării sociale│ │
│ │ │ │şi a sărăciei │Ministerul │
│ │ │ │concentrate │Muncii şi │
│ │ │ │teritorial prin │Solidarităţii │
│ │ │ │actualizarea │Sociale │
│ │ │ │periodică a │ │
│ │ │ │instrumentelor de │ │
│ │ │ │tipul atlaselor │ │
│ │ │ │teritoriale │ │
│ │ │ ├──────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Integrarea │ │
│ │ │ │conceptului de │ │
│ │ │ │„reconstrucţie │Ministerul │
│ │ │ │sustenabilă” în │Dezvoltării, │
│ │ │ │acţiunile de │Lucrărilor │
│ │ │ │refacere a zonelor│Publice şi │
│ │ │ │afectate de │Administraţiei │
│ │ │ │manifestarea unor │ │
│ │ │ │dezastre naturale │ │
│ ├────────────────┼──────────────┼──────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Elaborarea unor │ │
│ │ │ │documente │ │
│ │ │ │strategice la │ │
│ │ │ │nivel local şi a │ │
│ │ │ │planurilor locale │ │
│ │ │ │în domeniul │ │
│ │ │ │locuirii │ │
│ │ │ ├──────────────────┤ │
│ │ │ │Aprofundarea │ │
│Îmbunătăţirea│ │ │problematicii │Autorităţi ale │
│cadrului de │ │ │locuirii în │administraţiei │
│reglementare │ │ │documente │publice locale │
│şi a │ │ │strategice locale │ │
│structurii de│ │ │de tipul │ │
│guvernanţă în│ │ │strategiilor │ │
│domeniul │ │ │integrate de │ │
│locuirii │ │ │dezvoltare urbană │ │
│ │ │ │şi a strategiilor │ │
│ │ │ │aferente │ │
│ │ │ │planurilor │ │
│ │ │ │urbanistice │ │
│ │ │ │generale │ │
│ │ │ ├──────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Ghiduri de │ │
│ │ │ │intervenţie la │ │
│ │ │ │nivel local pentru│Ministerul │
│ │ │Insuficientă │reglementarea şi │Dezvoltării, │
│ │ │promovare a │monitorizarea │Lucrărilor │
│ │ │bunelor │fenomenului │Publice şi │
│ │ │practici în │aşezărilor │Administraţiei │
│ │ │materie de │informale │ │
│ │ │întreţinere a ├──────────────────┤Ministerul │
│ │ │locuinţelor şi│Ghid dedicat APL │Muncii şi │
│ │ │de inovaţie în│privind bunele │Solidarităţii │
│ │ │construcţii. │practici de │Sociale │
│ │ │ │colaborare cu │ │
│ │ │Insuficienta │proprietarii din │ │
│ │ │coordonare │condominii │ │
│ │ │între ├──────────────────┼───────────────┤
│ │ │autorităţile │Plan Naţional de │ │
│ │4.3. Creşterea │administraţiei│Acţiune pentru │ │
│ │nivelului de │publice pentru│Locuinţe Sociale │ │
│ │pregătire a │schimb de bune│în vederea │ │
│ │personalului în │practici şi │îmbunătăţirii │ │
│ │rândul │cunoştinţe în │guvernanţei în │ │
│ │autorităţilor │domeniul │acest domeniu şi │ │
│ │administraţiei │locuirii. │dezvoltării │ │
│ │publice locale │ │stocului de │Ministerul │
│ │cu │Slaba │locuinţe sociale │Investiţiilor │
│ │responsabilităţi│conştientizare│ │şi Proiectelor │
│ │în domeniul │a importanţei ├──────────────────┤Europene │
│ │locuirii/ │existenţei │Ghid dedicat APL │ │
│ │Consolidarea │unui stoc de │privind modele de │ │
│ │capacităţii de a│locuinţe │bune practici în │ │
│ │lua măsuri în │sociale care │domeniul locuirii │ │
│ │materie de │să satisfacă │sociale, precum şi│ │
│ │locuire │cererea la │cu privire la │ │
│ │ │nivel local │drepturile omului │ │
│ │ │pentru astfel │în raport cu │ │
│ │ │de locuinţe şi│locuirea │ │
│ │ │a beneficiilor├──────────────────┼───────────────┤
│ │ │pe care │Cooperarea │ │
│ │ │extinderea │inter-ministerială│ │
│ │ │accesului la │şi între diferite │ │
│ │ │locuinţe │niveluri │ │
│ │ │sociale le are│administrative │ │
│ │ │pentru │pentru sprijinirea│ │
│ │ │integrarea │transferului de │ │
│ │ │socială a │cunoştinţe şi bune│Autorităţi ale │
│ │ │celor în │practici în │administraţiei │
│ │ │nevoie. │domeniul locuirii │publice locale;│
│ │ │ │(inclusiv la nivel│ │
│ │ │ │european) │Ministerul │
│ │ │ │ │Dezvoltării, │
│ │ │ ├──────────────────┤Lucrărilor │
│ │ │ │Încurajarea │Publice şi │
│ │ │ │formării la │Administraţiei │
│ │ │ │nivelul │ │
│ │ │ │administraţiei │ │
│ │ │ │publice locale a │ │
│ │ │ │unei structuri │ │
│ │ │ │dedicate │ │
│ │ │ │problematicii │ │
│ │ │ │locuirii │ │
│ │ │ ├──────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Întărirea │ │
│ │ │ │capacităţii │ │
│ │ │ │administrative a │ │
│ │ │ │autorităţilor de │Ministerul │
│ │ │ │la nivel central │Dezvoltării, │
│ │ │ │responsabile de │Lucrărilor │
│ │ │ │domeniul locuirii │Publice şi │
│ │ │ │prin înfiinţarea │Administraţiei │
│ │ │ │unei structuri │ │
│ │ │ │dedicate │ │
│ │ │ │problematicii │ │
│ │ │ │locuirii │ │
│ ├────────────────┼──────────────┼──────────────────┼───────────────┤
│ │ │ │Revizuirea şi │ │
│ │ │ │eficientizarea │ │
│ │ │Agenţia │programelor de │ │
│ │ │Naţională │locuinţe │ │
│ │ │pentru │implementate de │ │
│ │ │Locuinţe are o│către ANL │ │
│ │ │vastă ├──────────────────┤ │
│ │ │răspundere în │Monitorizarea │ │
│ │ │ceea ce │cererii de │ │
│ │ │priveşte │locuinţe, prin │ │
│ │ │implementarea │elaborarea unor │ │
│ │ │programelor de│rapoarte periodice│ │
│ │ │locuinţe. în │privind acoperirea│Agenţia │
│ │ │practică, cea │nevoii de locuinţe│Naţională │
│ │4.4. │mai mare parte│prin programele │pentru │
│ │Consolidarea │a fondului de │implementate │Locuinţe; │
│ │rolului Agenţiei│locuinţe ├──────────────────┤ │
│ │Naţionale pentru│construit de │Identificarea unui│Ministerul │
│ │Locuinţe │NL este │set de indicatori │Dezvoltării, │
│ │ │constituit din│de monitorizare a │Lucrărilor │
│ │ │locuinţe de │implementării │Publice şi │
│ │ │închiriat │programelor de │Administraţiei │
│ │ │pentru tineri │locuinţe şi a │ │
│ │ │şi un fond │rezultatelor │ │
│ │ │limitat de │acestora │ │
│ │ │locuinţe ├──────────────────┤ │
│ │ │construit │Evaluarea ex-post │ │
│ │ │pentru │a programelor de │ │
│ │ │împrumuturi │locuinţe - │ │
│ │ │ipotecare │stabilirea unui │ │
│ │ │private. │set de indicatori │ │
│ │ │ │şi elaborarea unor│ │
│ │ │ │raportări │ │
│ │ │ │periodice │ │
│ ├────────────────┼──────────────┼──────────────────┼───────────────┤
│ │4.5. Dezvoltarea│ │Dezvoltarea unui │ │
│ │şi aplicarea │Programele şi │sistem de │ │
│ │instrumentelor │instrumentele │monitorizare a │Ministerul │
│ │de monitorizare │existente nu │programelor │Dezvoltării, │
│ │a programelor │sunt eficiente│naţionale de │Lucrărilor │
│ │de finanţare în │şi suficient │investiţii în │Publice şi │
│ │corelare cu │de bine │domeniul │Administraţiei │
│ │necesarul de │monitorizate. │locuinţelor │ │
│ │locuinţe │ │ │ │
└─────────────┴────────────────┴──────────────┴──────────────────┴───────────────┘
---- 
