Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
──────────
*) Aprobată de Hotărarea Guvernului nr. 780/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 23 octombrie 2015.
──────────
"Migraţia este un proces care trebuie
gestionat şi nu o problemă care trebuie rezolvată."
CAP. I
Consideraţii generale
1. Introducere
1.1. Contextul internaţional
Pentru asigurarea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie în Europa, Uniunea Europeană şi statele membre îşi definesc politicile pe termen scurt şi mediu în contextul unor schimbări structurale, precum evoluţia demografică pe termen lung, lipsa forţei de muncă în anumite domenii, creşterea competiţiei pentru atragerea de lucrători înalt calificaţi sau pe fondul instabilităţii în imediata sa apropiere. Tot mai mulţi cetăţeni ai statelor terţe aleg să vină în Europa pentru a munci, pentru a studia, ca turişti, ca furnizori de servicii sau chiar în căutarea unei forme de protecţie.
În acelaşi timp, Europa se confruntă cu schimbarea continuă a rutelor de migraţie ilegală, ceea ce presupune acţiuni concrete în toate domeniile, de la gestionarea managementului integrat al frontierelor externe, până la stabilirea unui sistem european comun solid şi de încredere privind azilul. Migraţia şi azilul nu pot fi gestionate independent de realităţile la nivel european fiind influenţate în mod direct de dezvoltarea reţelelor de crimă organizată sau a celor de trafic de fiinţe umane, respectiv de demersurile de prevenire şi combatere a terorismului şi de nevoia de asigurare a protecţiei şi promovării drepturilor fundamentale, inclusiv a celor privind datele cu caracter personal, în acelaşi timp cu garantarea securităţii interne a UE.
Este foarte importantă asigurarea unei mai mari coerenţe între acţiunile UE şi acţiunile statelor membre, dar, în mod cert, punctul de plecare pentru politicile naţionale în domeniu îl reprezintă situaţia la nivelul fiecărui stat membru. Consiliul European a stabilit linii directoare în plan legislativ şi operaţional pentru următorii ani, în domeniul libertăţilor, securităţii şi justiţiei. Acestea vor influenţa politicile în domeniul azilului şi migraţiei, frontierelor, dar şi al cooperării poliţieneşti şi judiciare.
Europa nu poate sta cu braţele încrucişate în timp ce se pierd vieţi omeneşti. Eforturile de căutare şi salvare vor fi intensificate, pentru a restabili nivelul intervenţiilor care aveau loc în cadrul fostei operaţiuni italiene Mare Nostrum. În acest context, la nivel European vor fi continuate şi intensificate operaţiunile comune ale Frontex, Triton şi Poseidon, care vor beneficia o capacitate crescută şi îşi vor extinde aria geografică, astfel încât Agenţia Europeană a Frontierelor Externe să îşi poată îndeplini rolul său dublu, de a coordona statele membre care fac obiectul unor presiuni şi de a contribui la salvarea vieţilor migranţilor pe mare.
Sistemele de azil ale statelor membre se confruntă cu o presiune fără precedent care se poate intensifica. Pentru a face faţă situaţiei din Mediterana, Uniunea Europeană şi Statele membre au declanşat sistemul de reacţie de urgenţă. Acest lucru include un sistem temporar de distribuire a persoanelor care au în mod clar nevoie de protecţie internaţională, pentru a asigura participarea echitabilă şi echilibrată a tuturor statelor membre la acest efort comun.
Pe lângă transferul tuturor persoanelor care se găsesc deja pe teritoriul UE, Statele Membre şi-au asumat participare la ajutorarea persoanelor strămutate care au în mod clar nevoie de protecţie internaţională. Aceasta este o responsabilitate comună a comunităţii internaţionale, sarcina de a stabili când cineva nu poate rămâne în propria ţară în condiţii de siguranţă revenindu-i Înaltului Comisar al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (ICNUR). Astfel de persoane vulnerabile nu pot fi lăsate în situaţia de a recurge la reţele infracţionale de trafic de persoane care introduc ilegal migranţi pe teritoriul European. Aceştia trebuie să aibă la dispoziţie modalităţi sigure şi legale de a ajunge în UE.
Pe fondul evenimentelor din Mediterană, la nivel european s-a impus luarea de urgenţă a unor măsuri în vederea salvării de vieţi omeneşti. Aspectele legate de solidaritate şi împărţirea responsabilităţilor cu privire la situaţia din Mediterana au fost abordate în Agenda Europeană privind Migraţia (lansată în data de 13 mai 2015 şi adoptată de Colegiul Comisarilor), iar Consiliul European din 25 - 26 iunie 2015 a convenit asupra unor măsuri interconectate de ajutorare a unui număr de 60.000 de persoane aflate în nevoie de protecţie, după cum urmează:
- Relocarea intra - UE a unui număr de 40.000 de persoane care au în mod clar nevoie de protecţie internaţională, aflate pe teritoriul Republicii Italiene şi Republicii Elene;
- Relocarea extra - UE a unui număr de 20.000 de persoane strămutate care au în mod clar nevoie de protecţie internaţională.
Potrivit celor două scheme de relocare propuse de Comisia Europeană prin pachetul de implementare al Agendei Europene privind Migraţia, pentru România a fost prevăzut un total de 2.362 de persoane, din care 1.705 prin mecanismul de urgenţă - relocare internă (682 din Grecia, 1.023 din Italia), şi 657 prin programul UE de relocare extra-UE.
În acest context, România îşi manifestă o atitudine solidară faţă de situaţia din Mediterană de participare la efortul comun al Statelor Membre pentru diminuarea presiunii migraţiei ilegale.
Astfel, la nivel naţional în data de 02 iulie 2015 s-a aprobat de către Guvernul României Memorandumul cu privire la punerea în aplicare a Concluziilor Consiliului European din 25 - 26 iunie 2015 pe componenta migraţie. Prin acest document s-a aprobat, preluarea de către România a cotei de 1.705 persoane în cadrul mecanismului de relocare internă şi 80 de persoane în cadrul programului UE de relocare extra-UE, care au în mod clar nevoie de protecţie internaţională.
Europa trebuie să dezvolte strategii de maximizare a oportunităţilor de migraţie legală, prin intermediul unor norme coerente şi eficiente şi pe baza unui dialog cu comunitatea de afaceri şi cu partenerii sociali. De asemenea, UE ar trebui să susţină eforturile depuse de statele membre în direcţia punerii în aplicare a unor politici de integrare activă care să promoveze coeziunea socială şi dinamismul economic şi care să prevină excluderea socială la care pot fi expuşi imigranţii. La nivelul UE a fost creat cadrul pentru politicile comune în materie de migraţie externă şi de azil, care permite iniţierea unui dialog cuprinzător cu ţările din vecinătatea sa şi din lume şi contribuie la iniţiativele în curs în domeniul migraţiei şi dezvoltării.
Mobilitatea reprezintă un concept mai larg decât migraţia în general şi include o categorie largă de persoane, incluzând aici cercetătorii, oamenii de afaceri sau cei care îşi vizitează familia.
Pe de altă parte, educaţia şi pregătirea ocupă un rol important în procesul de integrare a migranţilor în societatea gazdă dar şi pe piaţa muncii, de aceea o atenţie deosebită ar trebui acordată politicilor în contextul migraţiei şi mai ales al mobilităţii.
Pentru atragerea cetăţenilor din state terţe care deţin competenţe, abilităţi şi calificări profesionale specifice este nevoie de implementarea unor politici mai flexibile de admitere.
O mobilitate crescută a forţei de muncă provenită din rândul studenţilor din ţările terţe influenţează în mod direct piaţa muncii, dacă aceştia au posibilitatea de angajare după terminarea studiilor.
În ceea ce priveşte gestionarea migraţiei ilegale, la nivelul UE va fi acordată în continuare prioritate eforturilor de returnare voluntară şi trebuie avute în vedere măsurile de returnare voluntară şi de reintegrare cu asistenţa UE, care ar putea fi puse în aplicare în strânsă cooperare cu ţările de origine, cu organizaţiile internaţionale şi cu organizaţiile neguvernamentale.
Politica de returnare trebuie să se bazeze pe standarde comune, care garantează o returnare credibilă şi umană, cu respectarea drepturilor fundamentale şi a demnităţii fiecărei persoane, concomitent cu reducerea cazurilor în care imigranţii nu beneficiază de un statut legal clar şi asigurarea unor proceduri corecte şi eficiente.
Angajamentul UE faţă de protecţia internaţională necesită o politică europeană solidă în domeniul azilului, bazată pe solidaritate şi răspundere. Transpunerea integrală şi punerea în aplicare efectivă a Sistemului european comun de azil (SECA) reprezintă o prioritate. Aceasta ar trebui să aibă drept rezultat standarde comune înalte şi o cooperare mai strânsă, care să creeze condiţii uniforme pe baza cărora solicitanţii de azil să beneficieze de aceleaşi garanţii procedurale şi de aceeaşi protecţie în întreaga Uniune.
Legislaţia privind Sistemul european comun de azil urmăreşte să asigure un acces mai bun la azil persoanelor care au nevoie de protecţie, o mai bună calitate a condiţiilor de primire şi decizii mai rapide şi mai fiabile în materie de azil, ceea ce va permite statelor membre să răspundă provocărilor în materie de protecţie internaţională. Se urmăreşte tot mai mult garantarea unei legături între responsabilitate şi solidaritate, pe bază de voluntariat, în materie de azil. Aceasta înseamnă, pe de o parte, că statele membre trebuie să respecte în totalitate normele acquis-ului UE şi, pe de altă parte, că statele membre ar trebui să acorde sprijin acelor state membre care se confruntă cu presiuni ridicate temporare asupra sistemelor lor de azil.
Un mecanism de avertizare timpurie, de pregătire şi de gestionare a crizelor este, în prezent, consacrat în Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe (Regulamentul Dublin).
Nu trebuie uitată dimensiunea externă, măsurile luate pentru a asigura libertatea, securitatea şi justiţia în Europa fiind, de asemenea, influenţate de evenimentele şi evoluţiile din afara UE. Schimbările politice şi instabilitatea, agravarea disparităţilor în ceea ce priveşte prosperitatea şi schimbările climatice sunt factori care favorizează mobilitatea voluntară la o scară mai mare şi strămutările forţate, care generează presiune asupra frontierelor externe. UE trebuie să stabilească un dialog mai eficace cu ţările învecinate, atât din est, cât şi din sud, precum şi cu cele mai îndepărtate, în vederea abordării cauzelor profunde ale migraţiei ilegale şi forţate.
UE îşi propune să consolideze parteneriatele cu ţările terţe în domeniul migraţiei şi mobilităţii, pentru a valorifica pe deplin potenţialul cadrului şi instrumentelor pe care le oferă Abordarea globală privind migraţia*1). Pe lângă dialogurile privind liberalizarea regimului vizelor şi facilitarea eliberării vizelor pe termen scurt care pot contribui la accelerarea creşterii economice în UE şi la promovarea dezvoltării în ţările terţe, activităţile desfăşurate individual, la nivelul fiecărui stat membru sub umbrela parteneriatelor pentru mobilitate pot juca un rol important în abordarea penuriei de forţă de muncă şi a lipsei personalului calificat în Europa şi pentru a facilita mobilitatea legată de comerţ.
──────────
*1) Aprobată de către Consiliul European din 15 şi 16 decembrie 2005.
──────────
Noul cadru financiar în domeniul migraţiei şi azilului acoperă perioada 2015-2020 şi reprezintă un instrument mult mai cuprinzător decât cele trei fonduri pe care le succede (Fondul de Returnare, Fondul de Integrare, respectiv Fondul pentru Refugiaţi), urmând să asigure managementul efectiv şi integrat al fluxurilor migratorii la nivelul UE, odată cu respectarea principiului solidarităţii şi împărţirii responsabilităţii.
O particularitate a noului instrument financiar o reprezintă posibilitatea susţinerii acţiunilor privind dimensiunea externă, în special în ceea ce priveşte implementarea acordurilor de readmisie, parteneriate de mobilitate şi programe de protecţie regională. Acesta prevede şi un mecanism de asistenţă în caz de urgenţă care să ofere o reacţie imediată în cazul unei presiuni migratorii la nivelul statelor membre sau a ţărilor terţe. Acesta va continua să întărească şi să dezvolte Sistemul European Comun de Azil prin asigurarea unei aplicări uniforme şi unitare a aquis-ului UE şi a întăririi solidarităţii între statele membre încurajând, totodată, dezvoltarea unor strategii proactive în domeniul integrării, cu accent deosebit asupra nevoilor beneficiarilor de protecţie internaţională, precum şi a grupurilor vulnerabile. Nu în ultimul rând, acesta va finanţa implementarea şi asigurarea unui management efectiv în materie de returnare, cu accent pe returnarea voluntară asistată.
1.2. Contextul naţional
Având în vedere poziţionarea geografică a ţării, România se află la confluenţa rutelor de migraţie care au ca punct de pornire zona de sud a globului (ţările de pe continentul african), dar şi ţările din Asia şi Asia de Sud-Est. Totuşi, fluxurile migratorii care afectează teritoriul României au ca punct de pornire zone diferite pentru imigraţia legală şi cea ilegală. Astfel, din analiza acestora, se poate concluziona că fluxurile de imigraţie legală provin din state cu care ţara noastră a dezvoltat şi continuă să dezvolte relaţii de cooperare şi care imigrează cu consecvenţă în România, indiferent de modificările aduse regimului de călătorie aplicabil.
În acest context se poate preciza că, începând din anul 2005, ţări precum Republica Moldova, Republica Populară Chineză sau Republica Turcia au reprezentat ponderea cea mai mare a cetăţenilor statelor terţe care au ales să-şi stabilească reşedinţa temporară sau permanentă pe teritoriul României.
Intensitatea fluxurilor de imigraţie legală a fost influenţată, de-a lungul timpului, de factori economici şi sociali, atât din ţara de origine, cât şi din România. Astfel, în perioada anilor '90, România reprezentă o piaţă atractivă şi cetăţenii statelor terţe se bucurau de anumite facilităţi în ceea ce priveşte intrarea, şederea sau derularea de activităţi comerciale, ceea ce a făcut ca în această perioadă să-şi stabilească reşedinţa un număr foarte mare de cetăţeni ai statelor terţe, mai ales în scopul desfăşurării de activităţi comerciale.
Un factor cu influenţă în ceea ce priveşte imigraţia legală în România l-a constituit apariţia şi instaurarea crizei economice care a condus la scăderea în intensitate a fluxului de imigraţie legală, mai ales în ceea ce priveşte imigraţia economică - desfăşurarea de activităţi comerciale sau angajare. În acelaşi mod sunt influenţate şi fluxurile de imigrare ilegală, acestea fiind, la rândul lor, afectate de situaţia economică şi socială din ţările de origine, de poziţionarea geografică a României pe rutele de imigraţie ilegală având ca destinaţie ţările din vestul continentului european, precum şi de schimbările apărute în ceea ce priveşte rutele de imigrare ca urmare a măsurilor luate de autorităţile statelor traversate de acestea.
O caracteristică a fenomenului imigraţiei ilegale pe teritoriul României o constituie bipolaritatea acestuia. Astfel, pe de o parte se poate vorbi de imigraţia ilegală a cetăţenilor statelor terţe care provin, în cea mai mare parte, din ţările care reprezintă ponderea în ceea ce priveşte imigraţia legală (Republica Moldova, Republica Turcia, Republica Populară Chineză). Această categorie este caracterizată de o oarecare continuitate şi de modalităţi de imigrare ilegală "convenţionale" reprezentate de depăşirea termenului de şedere conferit de viza de intrare sau permisul de şedere.
De cealaltă parte se află fluxurile de imigraţie ilegală temporară cauzate de evenimente socio-economice din ţările de origine şi care au reprezentat "valuri noi" pentru fiecare perioadă în parte. Astfel, în anii '90 se pot menţiona fluxurile de imigraţie ilegală a cetăţenilor din Asia de Est, în special Republica Populară Bangladesh şi Republica Islamică Pakistan care foloseau pentru a ajunge în ţările din vestul Europei ruta prin Federaţia Rusă, Republica Moldova sau Ucraina, România cu continuare către Ungaria. La începutul anilor 2000, datorită conflictului din Republica Irak, îşi face simţită prezenţa imigraţia ilegală a cetăţenilor din acest stat care se deplasau pe ruta Republica Turcia- Republica Bulgaria-România şi mai departe către statele vest europene.
O situaţie deosebită a fost înregistrată începând cu a doua jumătate a anului 2011, în contextul primăverii arabe şi a mişcărilor sociale din statele situate în nordul Africii. Astfel, pentru această perioadă se poate vorbi de un aflux al cetăţenilor terţi proveniţi din Republica Populară Democrată Algeria, Maroc, Republica Tunisia şi Republica Arabă Siriană care au imigrat ilegal în România. Creşterea fluxului imigraţionist ilegal şi-a manifestat efectele atât asupra sistemului de migraţie, cât şi a celui de azil din România. Afirmaţia este susţinută de modus operandi al cetăţenilor statelor terţe (intrarea şi şederea ilegală) care implică încălcarea regimului frontierei de stat, precum şi abuzul procedurii de azil - depunerea cererii, abandonarea procedurii şi încercarea de a părăsi fraudulos teritoriul României în vederea pătrunderii în spaţiul Schengen pentru a beneficia de mobilitate crescută şi un control redus din partea autorităţilor asupra legalităţii şederii.
În acelaşi context, al creşterii presiunii fenomenului imigraţiei ilegale asupra Statelor Membre ale Uniunii Europene, se poate menţiona creşterea în intensitate a imigraţiei ilegale pe ruta Balcanilor de Vest care ar putea afecta teritoriul României în aceleaşi condiţii ca şi cele înregistrate în a doua jumătate a anului 2011.
Având în vedere că imigraţia şi azilul sunt influenţate, în foarte mare măsură, de evenimentele care au loc la nivel mondial, au fost identificate următoarele aspecte care pot influenţa, pe termen mediu şi lung, situaţia operativă din zona de competenţă:
- menţinerea situaţiei conflictuale din Republica Arabă Siriană;
- amplificarea conflictului armat din Republica Irak şi extinderea ariilor controlate de grupările teroriste;
- menţinerea unei situaţii instabile în zonele limitrofe României (Ucraina, Transnistria);
- perpetuarea şi creşterea în intensitate a tensiunilor israeliano - palestiniene ce ar putea degenera/escalada într-un conflict;
- menţinerea situaţiei migraţiei ilegale din Republica Turcia, devenită principalul stat de tranzit pentru migraţia ilegală din Orientul Mijlociu sau din Africa spre România, Istanbul fiind principala placă turnantă în drumul spre Occident.
Toate acestea pot conduce, pe termen mediu şi lung, la creşterea numărului de solicitanţi de azil şi imigranţi ilegali care pot ajunge pe teritoriul naţional.
În faţa fenomenului migraţionist, care riscă să devină necontrolabil, este tot mai evidentă necesitatea armonizării eforturilor tuturor ţărilor pentru diminuarea şi eradicarea factorilor care concură la proliferarea migraţiei ilegale.
La nivel naţional imigraţia ilegală se află la un nivel scăzut, încadrându-se în trendul descendent al indicatorilor înregistraţi în ultimii ani (2009-2013). Acest fapt are la bază mai mulţi factori, dintre care: criza economică înregistrată începând cu anul 2009 care a influenţat migraţia în scop economic (angajare, activităţi comerciale, afaceri), înăsprirea sancţiunilor pentru angajatorii care primesc persoane la muncă fără îndeplinirea condiţiilor legale, precum şi activităţile de prevenire şi combatere a imigraţiei ilegale desfăşurate de structurile cu competenţe în domeniu.
România este folosită în continuare ca spaţiu de tranzit pentru imigraţia ilegală către statele mai dezvoltate din vestul UE. Principalele ţări de origine ale străinilor depistaţi au rămas cele cu tradiţie pentru România: Republica Moldova, Republica Turcia şi Republica Populară Chineză. Ca aspect de noutate în ceea ce priveşte naţionalitatea celor depistaţi cu şedere ilegală este înregistrarea unui număr tot mai mare de cetăţeni provenind din Republica Islamică Afganistan, Republica Tunisia şi Republica Arabă Siriană. Un sistem flexibil de admitere şi şedere a străinilor pe teritoriul României poate contribui la atragerea acelor categorii de imigranţi care pot acoperi unele domenii deficitare ori cu impact în dezvoltarea economică şi, implicit, la diminuarea ponderii factorului ilegal în cadrul fenomenului migraţionist.
1.3. Cadrul juridic existent
Cadrul normativ actual prin care se reglementează regimul cetăţenilor statelor terţe în România, al cetăţenilor statelor membre ale UE şi ale Spaţiului Economic European, precum şi normele de drept care reglementează azilul în România este conferit în principal de Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţa Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit protecţie internaţională sau un drept de şedere în România, precum şi a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobată cu modificări prin Legea nr. 185/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Aderarea la UE a declanşat un amplu complex de armonizare legislativ în vederea asigurării conformităţii cu legislaţia europeană în domeniu şi cu alte instrumente juridice cu caracter internaţional la care statul român este parte.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, transpune următoarele directive:
- Directiva 2001/40/CE a Consiliului din 28 mai 2001 privind recunoaşterea reciprocă a deciziilor de îndepărtare a resortisanţilor ţărilor terţe, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 149 din 2 iunie 2001;
- Directiva 2001/51/CE a Consiliului din 28 iunie 2001 de completare a dispoziţiilor prevăzute la articolul 26 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 187 din 10 iulie 2001;
- Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 251 din 3 octombrie 2003;
- Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 16 din 23 ianuarie 2004, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2011/51/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2011 de modificare a Directivei 2003/109/CE a Consiliului în vederea extinderii domeniului său de aplicare la beneficiarii de protecţie internaţională, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 132 din 19 mai 2011:
- Directiva 2003/110/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind asistenţa la tranzit în cadrul măsurilor de îndepărtare pe cale aeriană, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 321 din 6 decembrie 2003;
- Directiva 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condiţiile de admisie a resortisanţilor ţărilor terţe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 375 din 23 decembrie 2004;
- Directiva 2005/71/CE a Consiliului din 12 octombrie 2005 privind o procedură specială de admisie a resortisanţilor ţărilor terţe în scopul desfăşurării unei activităţi de cercetare ştiinţifică, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 289 din 3 noiembrie 2005;
- Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 348 din 24 decembrie 2008;
- Directiva 2009/50/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor din ţările terţe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 155 din 18 iunie 2009;
- Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancţiunile şi măsurile la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 168 din 30 iunie 2009, cu excepţia art. 9-12;
- Directiva 2011/98/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanţii ţărilor terţe în vederea şederii şi ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre şi un set comun de drepturi pentru lucrătorii din ţările terţe cu şedere legală pe teritoriul unui stat membru, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 343 din 23 decembrie 2011.
Legea nr. 122/2006, cu modificările şi completările ulterioare, transpune:
- Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecţiei temporare, în cazul unui aflux de persoane strămutate, şi măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane şi suportarea consecinţelor acestei primiri, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene seria L, nr. 212, din 7 august 2001;
- Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanţilor de azil în statele membre, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 31, din 6 februarie 2003;
- Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 251, din 3 octombrie 2003;
- art. 2 lit. f), art. 12 alin. (3a) şi (3b) şi art. 19a alin. (1) şi (2) din Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2011/51/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2011 de modificare a Directivei 2003/109/CE a Consiliului în vederea extinderii domeniului său de aplicare la beneficiarii de protecţie internaţională, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 132, din 19 mai 2011;
- Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecţie internaţională, la un statut uniform pentru refugiaţi sau pentru persoanele eligibile pentru obţinerea de protecţie subsidiară şi la conţinutul protecţiei acordate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 337 din 20 decembrie 2011, cu excepţia art. 7 şi art. 9 alin. (3).
România aplică prevederile Regulamentului (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid*2) şi ale Regulamentului (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind instituirea sistemului "Eurodac" pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid şi privind cererile autorităţilor de aplicare a legii din statele membre şi a Europol de comparare a datelor Eurodac în scopul asigurării respectării aplicării legii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011 de instituire a Agenţiei europene pentru gestionarea operaţională a sistemelor informatice la scară largă, în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie*3).
──────────
*2) Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L180 din 29 iunie 2013.
*3) Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L180 din 29 iunie 2013.
──────────
De asemenea, România aplică parţial prevederile Regulamentului (UE) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen)*4), precum şi ale Regulamentului (UE) nr. 810/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize)*5).
──────────
*4) Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 105 din 13 aprilie 2006.
*5) Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 243 din 15 septembrie 2009.
──────────
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, transpune Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 şi de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004.
Ordonanţa Guvernului nr. 44/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 185/2004, cu modificările şi completările ulterioare, urmăreşte facilitarea integrării sociale a cetăţenilor statelor terţe şi ai UE care au dobândit o formă de protecţie în România.
1.4. Cadrul instituţional
În scopul coordonării implementării documentelor strategice periodice din domeniul imigraţiei, prin Hotărârea Guvernului nr. 572/2008 privind constituirea Grupului de coordonare a implementării Strategiei naţionale privind imigraţia, cu modificările şi completările ulterioare, s-a constituit un mecanism de cooperare interinstituţională cu caracter permanent, element principal pentru implementarea eficientă a strategiei, politicilor şi legislaţiei în domeniu, respectiv, Grupul de coordonare a implementării Strategiei naţionale privind imigraţia, denumit în continuare Grupul de coordonare.
Acesta reuneşte, printr-un management participativ, instituţii cu competenţe în domeniul imigraţiei, rolul de coordonator revenindu-i Ministerului Afacerilor Interne prin Inspectoratul General pentru Imigrări. În contextul ultimelor evoluţii în plan geopolitic, proiectul a fost completat în sensul includerii unor instituţii care ar putea contribui la eficientizarea gestionării eventualelor situaţii de criză care ar putea interveni în domeniul imigraţiei. Modificarea şi completarea proiectului a mai vizat şi o dezvoltare instituţională care să facă faţă provocărilor impuse având în vedere faptul că, de la constituirea acestuia şi până în prezent, la nivelul instituţiilor membre ale Grupului de coordonare au apărut o serie de schimbări din punct de vedere organizatoric şi al competenţelor. Grupului de coordonare îi revine şi rolul, conform prevederilor legale, de a stabili modalităţile de cooperare interinstituţională în vederea realizării obiectivelor strategiei, de a urmări adaptarea politicilor strategiei în funcţie de mutaţiile în domeniu survenite la nivel naţional, regional şi internaţional, precum şi dezvoltarea cadrului instituţional necesar implementării politicilor în domeniu.
De la constituirea acestuia şi până în prezent, relaţiile de colaborare dezvoltate în cadrul Grupului de coordonare au permis obţinerea de rezultate semnificative în domeniul de referinţă. Acest fapt impune continuarea şi chiar îmbunătăţirea cooperării interinstituţionale, scopul fiind eficientizarea managementului imigraţiei pe teritoriul naţional în deplină concordanţă cu politicile în domeniu ale UE şi, implicit, implementarea obiectivelor pe care România, prin instituţiile competente, şi le-a propus prin Strategia naţională privind imigraţia, denumită în continuare Strategia naţională.
2. Caracteristici şi tendinţe ale fenomenului migraţionist
Europa, şi implicit România, se va confrunta, de asemenea, cu consecinţele instabilităţii din multe părţi ale lumii şi, în special, din imediata sa vecinătate. Evenimente precum primăvara arabă şi criza actuală din Siria necesită un răspuns adecvat şi coordonat la afluxurile mixte de migraţie, drept pentru care vor fi necesare eforturi suplimentare pentru a se evita producerea de noi tragedii în Marea Mediterană.
România rămâne o ţară de tranzit pentru imigranţii ilegali şi solicitanţii de azil. Analiza datelor arată că România este folosită ca spaţiu de tranzit pentru imigraţia ilegală către statele mai dezvoltate din vestul UE. Fluxul migrator ilegal pe teritoriul României este reprezentat de cetăţeni proveniţi din state afectate de conflicte (Republica Arabă Siriană, Republica Islamică Afganistan, Republica Islamică Iran, Republica Irak, Magreb). În ceea ce priveşte fluxul migrator reprezentat de cetăţenii sirieni, acesta s-a menţinut la un nivel normal. Deşi, în ultima vreme, unele state din regiune (Republica Turcia, Republica Elenă şi Republica Bulgaria) se confruntă cu un aflux de imigranţi ilegali şi solicitanţi de azil din Republica Arabă Siriană, situaţia din România se menţine la cote normale. Dat fiind caracterul dinamic al fenomenului migraţiei, s-a impus o monitorizare permanentă a evoluţiei acestuia în vederea luării măsurilor legislative adecvate şi asigurarea unui management corespunzător.
Având în vedere poziţia geografică a României în calea rutelor folosite de către imigranţi pentru a ajunge în ţările de destinaţie apreciem că fenomenul migraţiei ilegale va înregistra o pantă accentuat ascendentă. În acest context, perioada următoare va putea fi marcată de o creştere a numărului de cereri de azil în România, prin prisma următoarelor considerente:
- creşterea numărului cetăţenilor sirieni care îşi părăsesc ţara de origine pe fondul situaţiei de instabilitate existentă în acest stat;
- rutele folosite de aceşti cetăţeni pot include şi România, aceştia venind din Republica Bulgaria sau Republica Turcia, state care de altfel se confruntă cu un număr foarte mare de străini din Republica Arabă Siriană;
- o mare parte dintre cetăţenii sirieni care nu îşi vor putea prelungi dreptul de şedere în România, în contextul imposibilităţii întoarcerii în ţara de origine, vor avea posibilitatea de a depune cerere de azil;
- creşterea semnificativă a cazurilor de migraţie ilegală pe Marea Neagră.
De asemenea, trebuie avută în vedere respectarea angajamentelor României în ceea ce priveşte preluarea de către România a unor persoane care au în mod clar nevoie de protecţie internaţională în cadrul sistemului de împărţire a responsabilităţii între Statele Membre ale Uniunii Europene, precum şi consolidarea capacităţii autorităţilor locale în vederea asigurării asistentei sustenabile a persoanelor relocate şi adaptarea serviciilor instituţiilor cu responsabilităţi în preluarea şi integrarea persoanelor aflate în nevoie de protecţie internaţională care vor fi relocate în România din Uniunea Europeană sau ţări terţe, ca urmare a deciziilor luate la nivelul Uniunii Europene.
De aceea pregătirea instituţiilor cu atribuţii în domeniu în vederea gestionării unui aflux de imigranţi şi luarea unor măsuri care să anticipeze şi să prevină acest fenomen, dar şi transferul persoanelor care au în mod clar nevoie de protecţie internaţională va constitui o responsabilitate.
Autorităţile vor avea în vedere actualizarea protocoalelor de cooperare din domeniu care nu mai corespund modificărilor aduse cadrului legislativ ori evoluţiei situaţiei operative sau care nu sunt actualizate recent.
Intensificarea schimbului de informaţii de interes operativ pe linia prevenirii şi combaterii imigraţiei ilegale prin intermediul ataşaţilor de interne, al reprezentanţilor misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României în state terţe, precum şi prin intermediul altor instituţii cu atribuţii în domeniu, va avea un rol semnificativ în prevenirea apariţiei unor presiuni asupra frontierelor statului român.
Apartenenţa României la spaţiul Schengen va produce efecte în ceea ce priveşte domeniul azilului/protecţiei internaţionale. Astfel, se preconizează că numărul cererilor de protecţie internaţională primite de autorităţile române şi care vor fi procesate va creşte. Desfiinţarea controlului la frontierele interne (cu Republica Bulgaria şi Ungaria) va produce efecte şi asupra aplicării Regulamentului UE nr. 603/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 de către România.
Astfel, va creşte numărul cetăţenilor statelor terţe care vor face obiectul transferului din România. De asemenea, odată cu eliminarea controalelor la frontierele interne şi posibilitatea solicitanţilor de azil din România de a se deplasa pe teritoriile altor state membre, există probabilitatea creşterii numărului cetăţenilor statelor terţe transferaţi în cadrul procedurii Dublin, România urmând a îndeplini obligaţiile ce îi revin pe linie de returnare în statele de origine a celor care au finalizat procedura azilului.
În urma conflictului din estul Ucrainei, începând cu anul 2014, organizaţiile internaţionale, atât cele guvernamentale (Biroul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului din cadrul ONU), cât şi cele neguvernamentale (Comitetul Internaţional al Crucii Roşii) au semnalat cazuri în care locuitorii din Donetsk şi Lugansk au părăsit regiunile. Cei mai mulţi dintre aceştia au fost deplasaţi în interiorul graniţelor ucrainene, dar au existat şi situaţii în care au solicitat statutul de refugiat în statele din vecinătate, ca urmare a prelungirii conflictului din zonele separatiste. În funcţie de evoluţia situaţiei, cetăţenii statelor terţe pot alege sau pot fi obligaţi să părăsească Ucraina. Printre aceste persoane s-ar regăsi şi acelea care au fost recunoscute drept refugiaţi sau înregistrate ca solicitanţi de azil în Ucraina.
CAP. II
Scopul Strategiei naţionale
Prin prezenta Strategie naţională sunt stabilite obiectivele avute în vedere la nivel naţional, urmând ca autorităţile române să realizeze implementarea acestora prin acţiuni şi măsuri concrete în domeniul imigraţiei, în baza planurilor anuale de acţiune. Strategia naţională are ca scop crearea pârghiilor necesare pentru realizarea cooperării interinstituţionale, aşa cum este prevăzută în Hotărârea Guvernului nr. 572/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea identificării celor mai bune soluţii pentru gestionarea imigraţiei, atât legale, cât şi ilegale.
Un management participativ va influenţa pozitiv gestionarea imigraţiei, înţeleasă ca ansamblu de acţiuni de alocare şi gestionare a resurselor publice pentru a controla şi coordona fluxul de cetăţeni proveniţi din state terţe care intră legal sau ilegal pe teritoriul României, în limitele politicilor care fundamentează atitudinea statului faţă de acest fenomen.
Gestionarea benefică a imigraţiei este echivalentă cu gestionarea eficientă a resurselor publice alocate pentru crearea şi aplicarea legislaţiei specifice domeniului şi a instituţiilor implicate, precum şi pentru preîntâmpinarea unor riscuri generate de imigraţia ilegală, traficul de migranţi şi traficul de persoane.
CAP. III
Principii generale
Strategia naţională are la bază următoarele principii generale:
a) principiul legalităţii - activităţile pentru realizarea obiectivelor strategice se desfăşoară în baza legii şi în conformitate cu aceasta;
b) principiul responsabilităţii - răspunderea implementării Strategiei naţionale revine fiecăreia dintre autorităţile şi instituţiile cu responsabilităţi în domeniul imigraţiei, în părţile ce o privesc;
c) principiul suveranităţii - reflectă dreptul statului român de a stabili politici în domeniul admiterii, şederii şi returnării cetăţenilor statelor terţe în scopul promovării intereselor politice, economice, sociale, culturale şi umanitare şi respecării obligaţiilor asumate prin tratate, convenţii, acorduri şi înţelegeri încheiate cu alte state;
d) principiul cooperării şi coerenţei - presupune cooperarea activă în elaborarea şi implementarea unei politici comune a UE în domeniul imigraţiei, precum şi corelarea Strategiei naţionale cu măsurile şi politicile stabilite la nivelul altor state membre;
e) principiul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului - toate activităţile desfăşurate de autorităţile şi instituţiile cu responsabilităţi în domeniul imigraţiei se desfăşoară cu respectarea prevederilor convenţiilor şi tratatelor internaţionale privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului la care România este parte;
f) principiul acţiunii unitare - vizează implementarea unitară a politicii statului şi a prevederilor legale în domeniul imigraţiei, precum şi o implementare concertată la toate nivelurile;
g) principiul transparenţei - presupune implementarea unei politici active de informare şi, după caz, consultare a societăţii civile cu privire la deciziile şi procedurile aplicate în contextul imigraţiei.
CAP. IV
Obiective strategice generale şi specifice
I. Obiectiv strategic general - Promovarea migraţiei legale în beneficiul tuturor părţilor: societatea românească, imigranţi şi statele lor de origine
Obiective specifice:
I.1. Facilitarea accesului pe teritoriul României a cetăţenilor terţi care răspund nevoilor de ocupare a forţei de muncă (crearea cadrului juridic pentru atragerea şi menţinerea forţei de muncă potrivit nevoilor identificate)
Acest obiectiv are drept scop asigurarea coerenţei între migraţie şi ocuparea forţei de muncă, educaţie, dezvoltare şi politicile comerciale şi reglementarea admiterii cetăţenilor statelor terţe pe teritoriul României în funcţie de cerinţele pieţei muncii din România. Pentru a identifica mai bine sectoarele economice şi profesiile care se confruntă cu dificultăţi în ceea ce priveşte recrutarea de personal sau lipsa personalului calificat, ar trebui efectuată o evaluare comună a cerinţelor prin consultarea patronatelor şi a sindicatelor cu privire la posibilitatea acoperirii acestui necesar cu lucrători migranţi şi la mobilitatea legată de comerţ. Migranţii vor fi informaţi cu privire la formarea profesională şi recunoaşterea calificărilor pe teritoriul României. Iniţiativele antreprenoriale ale migranţilor ar trebui facilitate prin asigurarea continuităţii şederii pe teritoriul României şi prin facilitarea accesului la informaţii şi la oportunităţi de participare la reţele profesionale. Vor fi întreprinse acţiuni suplimentare privind transferul drepturilor de pensie şi al drepturilor sociale pentru perioadele lucrate în România, de exemplu, pentru a permite lucrătorilor migranţi să-şi transfere drepturile de pensie ocupaţională dintr-un sector în altul şi dintr-o ţară în alta, inclusiv din ţări terţe, în aceeaşi măsură ca şi cetăţenii Uniunii Europene.
Direcţii de acţiune:
- Monitorizarea pieţei muncii autohtone, de către instituţiile cu competenţe în domeniu, pentru identificarea deficitelor de forţă de muncă;
- Stabilirea contingentelor anuale anuale de lucrători nou admişi pe piaţa forţei de muncă din România;
- Stabilirea unor mecanisme de facilitare a admiterii pe piaţa forţei de muncă din România a cetăţenilor statelor terţe în domenii în care există deficit de forţă de muncă;
- Revizuirea/modificarea condiţiilor de angajare în muncă în profesii liberale reglementate prin legi speciale, astfel încât să poată fi aplicabile şi cetăţenilor statelor terţe;
- Negocierea/încheierea unor acorduri bilaterale cu ţări terţe interesate în admiterea propriilor cetăţeni pe piaţa forţei de muncă din România.
I.2. Favorizarea accesului cetăţenilor statelor terţe către instituţiile de învăţământ superior din România pentru domeniile şi profesiile identificate ca deficitare
Atragerea studenţilor proveniţi din state terţe, precum şi promovarea educaţiei în rândul migranţilor aflaţi în situaţie de şedere legală vor contribui la asigurarea competenţelor necesare pentru acoperirea deficitului existent pe piaţa forţei de muncă. În acest sens, va fi continuat procesul de încurajare şi consolidare a recunoaşterii calificărilor şi a competenţelor profesionale. Acest lucru va contribui, de asemenea, la valorificarea în mod corespunzător a competenţelor şi a calificărilor migranţilor aflaţi în situaţie de şedere legală. Pentru a spori atractivitatea, studenţii şi cercetătorii vor beneficia de proceduri mai simple şi mai rapide de obţinere a vizelor.
Direcţii de acţiune:
- Dezvoltarea cooperării dintre instituţiile de învăţământ superior autorizate şi/sau acreditate din România şi autorităţile publice şi organismele profesionale interesate în stabilirea nevoilor/necesarului de instruire/pregătire a cetăţenilor din state terţe pentru domeniile/profesiile ce prezintă interes;
- Stabilirea facilităţilor care vor fi acordate cetăţenilor din state terţe care îndeplinesc condiţiile stabilite pentru continuarea şederii pe teritoriul României după absolvirea şi finalizarea studiilor la instituţii de învăţământ autorizate şi/sau acreditate din România;
- Îmbunătăţirea mecanismelor de facilitare a admiterii pe teritoriul României a studenţilor şi cercetătorilor proveniţi din state terţe;
- Crearea procedurilor necesare facilitării procesului de recunoaştere a calificărilor şi competenţelor profesionale.
I.3. Facilitarea admiterii şi şederii cetăţenilor din state terţe pentru dezvoltarea/derularea de afaceri pe teritoriul României în concordanţă cu interesul economic naţional
În vederea accelerării creşterii economice vor fi luate măsuri de stimulare a investiţiilor, de creare de locuri de muncă şi de încurajare a reformelor destinate competitivităţii. De aceea, acordarea unor facilităţi privind admiterea şi şederea pe teritoriul României a acestei categorii de străini constituie o prioritate. Acest lucru va avea un efect benefic atât pentru investitorii şi angajaţii proveniţi din state terţe, cât şi pentru angajaţii români. În vederea încurajării investiţiilor străine în România, autorităţile române vor crea cadrul necesar atragerii pe teritoriul naţional a potenţialilor investitori, precum şi a cetăţenilor statelor terţe a căror prezenţă este necesară pentru buna implementare şi derulare a investiţiilor.
Direcţii de acţiune:
- Exonerarea de la îndeplinirea unor condiţii la acordarea vizei şi prelungirea dreptului de şedere pentru această categorie de cetăţeni proveniţi din state terţe, aplicarea unor facilităţi de natură economică şi fiscală etc.;
- Întărirea cooperării în domeniul eliberării vizelor între autorităţile emitente şi alte instituţii cu atribuţii în procesul decizional aferent, în vederea aplicării unor proceduri accelerate de procesare/acordare a vizelor;
- Revizuirea listei statelor pentru care se aplică în prezent procedura specială a invitaţiei şi eliminarea de pe listă a statelor care prezintă interes din punct de vedere economic pentru România;
- Reevaluarea legislaţiei incidente în domeniul înfiinţării societăţilor comerciale şi a altor entităţi economice în vederea identificării unor elemente de atractivitate pentru potenţialii investitori.
I.4. Asigurarea unei informări mai bune a cetăţenilor statelor terţe privind posibilităţile şi condiţiile de imigraţie legală
Astfel, se urmăreşte, în principal, creşterea nivelului de informare a potenţialilor imigranţi, a gradului de respectare a legislaţiei române de către aceştia, cunoaşterea politicii României în domeniul imigraţiei de către autorităţile din statele terţe, precum şi îmbunătăţirea sistemului de furnizare şi acces a cetăţenilor statelor terţe la informaţii de interes public în domeniul migraţiei legale. Asigurarea unei informări cu privire la riscurile la care se expun în cazul încheierii căsătoriilor de convenienţă are ca scop prevenirea formelor de abuz şi fraudă.
Direcţii de acţiune:
- Organizarea unor campanii de informare cu privire la modalităţile de admitere şi şedere pe teritoriul României;
- Informarea cetăţenilor în statele de origine prin autorităţile cu competenţe în domeniul emigrării cu privire la posibilităţile de migrare, drepturile şi obligaţiile lor în România;
- Implicarea în procesul de informare a cetăţenilor statelor terţe atât a misiunilor diplomatice ale României din ţările de origine ale acestora, cât şi a misiunilor diplomatice ale acestor state în România.
II. Obiectiv strategic general - Întărirea controlului legalităţii şederii cetăţenilor statelor terţe pe teritoriul României şi aplicarea corespunzătoare a măsurilor de îndepărtare şi a măsurilor restrictive
Obiective specifice:
II.1. Informarea permanentă cu privire la riscurile generate de migraţia ilegală şi munca nedeclarată, precum şi a sancţiunilor şi măsurilor restrictive ce pot fi aplicate
Prevenirea şi reducerea migraţiei ilegale reprezintă o parte esenţială a oricărui sistem de migraţie bine gestionat. Autorităţile române au ca scop informarea corectă şi completă a potenţialilor imigranţi, precum şi a cetăţenilor din state terţe aflaţi pe teritoriul României, pe de o parte, cu privire la măsurile legale care pot fi luate împotriva lor în eventualitatea încălcării legislaţiei în domeniul imigraţiei, respectiv îndepărtarea de pe teritoriul naţional şi instituirea unei interdicţii de a intra pe teritoriul României şi, implicit, pe teritoriul altor state membre, iar pe de altă parte, cu privire la riscurile asimilate statutului de migrant ilegal (trafic de migranţi, diverse forme de exploatare a acestora, luarea în custodie publică, politicile de returnare etc.). Astfel, se urmăreşte limitarea migraţiei ilegale prin folosirea unor mijloace eficiente de informare a resortisanţilor statelor terţe cu potenţial migrator ridicat. Totodată, se va pune accentul pe informarea imigranţilor cu privire la condiţiile de returnare voluntară umanitară asistată.
Direcţii de acţiune:
- Informarea potenţialilor migranţi prin intermediul misiunilor diplomatice ale României din ţările cu înalt potenţial migrator pentru ţara noastră;
- Informarea cetăţenilor din state terţe aflaţi deja pe teritoriul României cu privire la obligaţiile ce le revin şi măsurile ce pot fi dispuse în cazul nerespectării acestora;
- Informarea angajatorilor cu privire la obligaţiile prevăzute de legislaţia privind angajarea sau detaşarea cetăţenilor statelor terţe pe teritoriul României;
- Informarea altor categorii relevante de persoane fizice sau juridice cu privire la nerespectarea obligaţiilor în materie de imigraţie şi riscurile aferente facilitării migraţiei ilegale (ex. agenţii de turism, firme de recrutare a forţei de muncă etc.).
II.2. Eficientizarea controlului legalităţii şederii şi muncii cetăţenilor statelor terţe pe teritoriul României
Gestionarea corespunzătoare a procesului imigraţiei presupune implicit limitarea efectelor negative ale imigraţiei ilegale asupra societăţii. Efectuarea unui control eficient în ceea ce priveşte legalitatea şederii şi muncii cetăţenilor din state terţe pe teritoriul naţional necesită alocarea resurselor aferente autorităţilor competente în raport cu nevoile identificate şi cu evoluţia situaţiei operative care se află într-o dinamică continuă. Deşi în prezent numărul cetăţenilor proveniţi din state terţe este scăzut în raport cu populaţia autohtonă, o eventuală creştere semnificativă a indicatorilor de imigraţie ar implica în mod automat o alocare suplimentară de resurse pentru gestionarea noii situaţii. Totodată, autorităţile competente trebuie să identifice permanent noi metode de lucru şi soluţii necesare ajustării cadrului normativ în domeniu.
Direcţii de acţiune:
- Dezvoltarea capacităţii operative a autorităţilor implicate, adaptat la evoluţia indicatorilor de migraţie înregistraţi (resurse umane şi logistice);
- Dezvoltarea unor noi metode şi mijloace eficiente de control (ex. sistem de înregistrare online a prezenţei cetăţenilor statelor terţe);
- Analizarea permanentă a cadrului legislativ şi procedural în vederea eliminării deficienţelor şi perfecţionarea modului de lucru.
II.3. Întărirea cooperării cu autorităţile române competente pentru combaterea imigraţiei ilegale şi a muncii nedeclarate a cetăţenilor din state terţe
Având în vedere contextul regional şi naţional cu privire la fluxurile migratorii, dar mai ales odată cu aplicarea în totalitate a dispoziţiilor acquis-ului Schengen, autorităţile române sunt obligate să intensifice cooperarea în vederea creşterii eficienţei în domeniul prevenirii şi combaterii imigraţiei ilegale. În acest context, se va acorda o atenţie sporită tuturor elementelor componente, respectiv prevenirea imigraţiei ilegale prin utilizarea unor canale de imigraţie aparent legale, combaterea şederii ilegale şi combaterea traficului de migranţi şi a traficului de persoane, urmând ca autorităţile competente să intensifice cooperarea potrivit atribuţiilor conferite de lege. Dată fiind influenţa directă pe care dezvoltarea economică şi necesităţile pieţei muncii o poate avea asupra tendinţelor de imigraţie ilegală, autorităţile competente trebuie să joace un rol activ şi în ceea ce priveşte combaterea muncii nedeclarate a cetăţenilor din state terţe.
Direcţii de acţiune:
- Întărirea cooperării în domeniul eliberării vizelor şi a permiselor de şedere între autorităţile emitente şi alte instituţii cu atribuţii în procesul decizional aferent, în vederea prevenirii utilizării unor canale de imigraţie aparent legale;
- Dezvoltarea cooperării operative dintre Inspectoratul General pentru Imigrări, pe de o parte, şi Poliţia de Frontieră Română, Poliţia Română şi Jandarmeria Română, pe de altă parte, în scopul creşterii eficacităţii combaterii şederii ilegale;
- Dezvoltarea cooperării între Poliţia de Frontieră Română şi Poliţia Română pe problematica combaterii traficului de migranţi şi a traficului de persoane, precum şi cu alte autorităţi cu competenţe în domeniu;
- Dezvoltarea cooperării, între Inspectoratul General pentru Imigrări, pe de o parte, şi Inspecţia Muncii, pe de altă parte, în scopul creşterii eficacităţii combaterii muncii nedeclarate;
- Instruirea permanentă a personalului autorităţilor care, prin natura atribuţiilor conferite de lege pot intra în legătură directă cu cetăţenii statelor terţe, cu privire la regimul juridic aplicabil acestora, tipurile de vize şi de documente emise acestora, procedurile de urmat etc.
II.4. Aplicarea măsurilor de returnare a imigranţilor ilegali la standardele Uniunii Europene
În contextul în care statele membre din sudul Europei se confruntă cu o mare presiune imigraţionistă ca urmare a extinderii spaţiului Schengen este posibilă o intensificare a deplasărilor migranţilor ilegali către şi prin România. Autorităţile române sunt conştiente că acest fenomen poate conduce la o creştere a presiunii asupra capacităţii de cazare în centrele de luare în custodie publică, care ar putea deveni insuficientă din punctul de vedere al asigurării asistenţei medicale şi materiale, precum şi asupra capacităţii de implementare a măsurilor de returnare. De aceea, creşterea operativităţii şi capacităţii structurilor competente pentru returnarea imigranţilor ilegali reprezintă un obiectiv major în perioada imediat următoare, a cărui realizare va fi urmărită în strictă conformitate cu standardele UE în domeniul returnării, cu cele mai bune practici în ceea ce priveşte returnarea voluntară sau forţată a persoanelor aflate în situaţii ilegale, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi a demnităţii umane.
În vederea eficientizării măsurilor de returnare este necesară dezvoltarea cooperării cu autorităţiile statelor terţe, cât şi consolidarea cooperării României cu statele din vecinătatea estică şi din regiunea Mării Negre prin instrumente ale Abordării globale a migraţiei.
Direcţii de acţiune:
- Creşterea operativităţii şi a capacităţii de returnare a imigranţilor ilegali, prin încurajarea cu prioritate a returnării voluntare, precum şi prin dezvoltarea corespunzătoare a resurselor umane şi materiale existente, în funcţie de evoluţiile înregistrate în domeniu;
- Cooperarea în domeniul returnării cu statele membre ale UE, în special prin participarea României la zborurile comune, derulate sub coordonarea Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (Agenţia Frontex)*6);
──────────
*6) Instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului din 26 octombrie 2004, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 349 din 25 noiembrie 2004.
──────────
- Colaborarea cu organizaţiile internaţionale cu atribuţii în domeniu, precum şi cu organizaţii neguvernamentale în vederea elaborării şi derulării unor programe comune pentru sprijinirea cetăţenilor statelor terţe cu şedere ilegală în vederea repatrierii voluntare, precum şi crearea unui mecanism eficient în scopul reintegrării acestora în statele de origine;
- Aplicarea procedurilor de returnare în conformitate cu standardele UE şi dreptul internaţional în materie, inclusiv prin asigurarea condiţiilor specifice de cazare în centrele de custodie publică;
- Dezvoltarea şi consolidarea mecanismului independent de monitorizare a activităţilor desfăşurate cu ocazia implementării măsurilor de returnare forţată;
- Dezvoltarea cooperării cu misiunile diplomatice, oficiile consulare şi autorităţile relevante ale statelor terţe producătoare de migranţi, precum şi cu structurile competente din ţările terţe de tranzit;
- Valorificarea eficientă a fondurilor puse la dispoziţia statelor membre prin Fondul de returnare din cadrul Programului general "Solidaritatea şi Gestionarea Fluxurilor Migratorii" şi Programul General "Azil, Migraţie şi Integrare" (AMIF) pentru perioada 2014-2020.
III. Obiectiv strategic general - Îmbunătăţirea sistemului naţional de azil în scopul eficientizării şi asigurării conformităţii cu standardele legale naţionale, europene şi internaţional aplicabile.
Inspectoratul General pentru Imigrări îşi propune să implementeze şi să contribuie la elaborarea unei politici clare şi coerente a României în domeniul azilului, ca parte componentă a politicii în domeniul imigraţiei, în care se respectă obligaţiile asumate pe plan european şi internaţional prin instrumentele legale la care statul român a aderat, pe de o parte, şi interesul naţional, pe de altă parte, prin realizarea unui echilibru între drepturile şi obligaţiile persoanelor aflate în nevoie de protecţie internaţională. În realizarea acestui obiectiv un rol determinant îl va reprezenta, într-o primă fază, efortul de realizare a transpunerii instrumentelor care alcătuiesc acquis-ul UE în materie, respectiv Sistemul European Comun de Azil. Totodată, continuarea dezvoltării şi consolidării mecanismelor prin care se asigură menţinerea unei practici unitare şi de calitate pe linia procesării cererilor de azil la nivel naţional constituie o garanţie solidă a existenţei unui sistem de azil eficient şi funcţional. Având în vedere contextul geopolitic şi geostrategic actual la nivel regional şi mondial şi posibilitatea apariţiei unor afluxuri de imigranţi ilegali pe teritoriul României, generate de situaţii de criză de natură politică, socială, economică sau militară etc., se va urmări gestionarea unitară şi coerentă a situaţiilor menţionate, în vederea planificării, organizării, monitorizării, coordonării şi stabilirii modului de acţiune al instituţiilor abilitate, precum şi creşterea capacităţii instituţionale şi operaţionale a Inspectoratului General pentru Imigrări pentru o abordare mai complexă a fenomenului migraţionist, în contextul ultimelor evoluţii în plan geopolitic.
La nivel naţional în data de 02 iulie 2015 s-a aprobat de către Guvernul României Memorandumul cu privire la punerea în aplicare a Concluziilor Consiliului European din 25 - 26 iunie 2015 pe componenta migraţie. Prin acest document s-a aprobat, preluarea de către România a cotei de 1.705 persoane în cadrul mecanismului de relocare internă şi 80 de persoane în cadrul programului UE de relocare extra-UE,care au în mod cert nevoie de protecţie internaţională. Pentru gestionarea eficientă a situaţiei care face obiectul Memorandumului, Ministerul Afacerilor Interne are rol coordonator, iar la nivelul acestuia va fi elaborat un plan de măsuri integrat pentru aplicarea Memorandumului Guvernului României adoptat în baza Concluziilor Consiliului European din 25-26.06.2015.
Obiective specifice:
III.1. Continuarea asigurării accesului la procedura de azil şi respectarea principiului non refoulement
Se urmăreşte asigurarea unei proceduri de azil eficiente şi corecte pentru solicitanţii de azil, atât în punctele de trecere a frontierei, cât şi la nivelul centrelor regionale de azil, prin creşterea calităţii serviciilor de interpretariat, prin recrutarea şi instruirea de noi interpreţi, a serviciilor de consiliere juridică oferite de către consilierii juridici ce îşi desfăşoară deja activitatea în centrele regionale. De asemenea, se doreşte îmbunătăţirea asistenţei oferite de avocaţi prin extinderea şi perfecţionarea unei reţele de avocaţi specializaţi. Toate cererile de azil se analizează în mod individual, prin raportarea motivelor invocate în susţinerea cererii la informaţiile din statul de origine.
Direcţii de acţiune:
- Asigurarea serviciilor de interpretare, a consilierii şi asistenţei juridice a solicitanţilor de azil;
- Consolidarea dialogului între factorii de decizie în cadrul procedurii de azil în vederea asigurării unei interpretări şi aplicări uniforme a principiilor şi conceptelor specifice în domeniu, precum şi în scopul identificării de bune practici şi a diseminării acestora;
- Actualizarea unor ghiduri şi proceduri pentru personalul misiunilor diplomatice pe linia asistenţei refugiaţilor şi a persoanelor cu protecţie subsidiară;
- Continuarea pregătirii personalului din cadrul altor autorităţi/instituţii cu atribuţii pe linia azilului.
III.2. Procesarea cererilor de azil în mod eficient şi conform standardelor legale naţionale, europene şi internaţionale aplicabile
În perioada următoare este absolut necesar ca acordarea asistenţei corespunzătoare solicitanţilor de azil pe toată durata procedurii de azil să fie realizată în paralel cu asigurarea unui standard de calitate crescut al interviurilor şi deciziilor, în condiţiile soluţionării în termene rezonabile a cererilor de azil.
În acest sens, o atenţie deosebită se va acorda mecanismului de asigurare şi control al calităţii procedurii de azil, implementat în cadrul Acordului de Cooperare dintre Inspectoratul General pentru Imigrări şi UNHCR România, semnat la data de 28.09.2011. Prin acest Acord au fost stabilite condiţiile de cooperare ulterior datei de 01.10.2011, după încheierea proiectului "Dezvoltarea Continuă a Calităţii Sistemelor de Azil în Uniunea Europeană" pentru a asigura sustenabilitatea în timp a rezultatelor sale şi funcţionarea efectivă şi corespunzătoare a mecanismelor interne de evaluare a calităţii procedurii de azil. Astfel, în exercitarea atribuţiilor sale specifice, mecanismul de management al calităţii procedurii de azil va contribui în mod semnificativ la asigurarea unei practici unitare la nivel naţional, în concordanţă cu standardele impuse de bunele practici şi legislaţia europeană şi internaţională relevantă.
Direcţii de acţiune:
- Menţinerea unei durate scăzute a procedurii de azil în faza administrativă a procedurii;
- Consolidarea mecanismului de control al calităţii procedurii de azil;
- Adaptarea practicilor şi procedurilor naţionale pentru procesarea corespunzătoare a categoriilor vulnerabile de solicitanţi de azil;
- Asigurarea accesului la informaţii din ţările de origine pentru toate părţile implicate în procedura de azil;
- Continuarea pregătirii personalului cu atribuţii pe linia procedurilor de azil din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări, în special prin implementarea la nivel naţional a modulelor de pregătire dezvoltate în cadrul Curriculei Europene în domeniul azilului.
III.3 Combaterea eficientă a abuzului la procedura de azil
Aplicarea de către România în totalitate a acquis-ului Schengen, în condiţiile adoptării de către Consiliul European a unei decizii în acest sens, va produce efecte şi în ceea ce priveşte implementarea Regulamentului Dublin III şi a Regulamentului Eurodac. Astfel, odată cu creşterea numărului solicitărilor de azil, datorită fluxului de migraţie ilegală dinspre Grecia şi Bulgaria, va creşte şi numărul cetăţenilor statelor terţe depistaţi în sistemul Eurodac cu cereri de azil depuse în alte state membre.
Acest fapt va genera o presiune administrativă pentru amprentarea şi identificarea cetăţenilor statelor terţe care depun cereri de azil în România, procesarea unui număr mare de cereri Dublin adresate Greciei şi Bulgariei şi punerea în executare a deciziilor de transfer prin conducerea la frontieră sau escortarea cetăţenilor terţi în statele membre responsabile.
Lipsa controlului la frontierele interne din spaţiul Schengen va conduce şi la creşterea numărului solicitărilor de transfer către România, marea majoritate venind din Ungaria, Republica Austria, Republica Federală Germania, Republica Franceză şi Confederaţia Elveţiană.
Direcţii de acţiune:
- Îmbunătăţirea procedurilor de identificare a solicitanţilor de azil fără documente de identitate/călătorie, precum şi analiza posibilităţii determinării ţării de origine a acestora pe baza analizei lingvistice;
- Continuarea participării la mecanismul Dublin şi derularea eficientă a procedurilor prevăzute de Regulamentul Dublin III în vederea transferului în statele membre responsabile a cetăţenilor terţi cărora România le-a respins accesul la procedura de azil;
- Asigurarea resurselor financiare şi umane necesare funcţionalităţii sistemului Eurodac, a echipamentelor şi infrastructurii de comunicaţii naţionale, în vederea depistării cetăţenilor statelor terţe care abuzează de procedura de azil;
- Analiză de impact privind înfiinţarea în România a unor centre cu regim închis pentru cazarea solicitanţilor de azil.
III.4. Asigurarea unui standard demn de viaţă al solicitanţilor de azil conform standardelor legale naţionale, europene şi internaţionale aplicabile
Solicitanţii de azil sunt o categorie aparte de persoane care, datorită exilului forţat, în marea lor majoritate, se află într-o situaţie precară atât din punct de vedere fizic, psihic, cât şi financiar. Aceasta impune ca statul căruia i-a fost cerută protecţia, pe perioada analizării cererii de azil, să asigure condiţii decente de cazare, întreţinere materială şi asistenţă medicală în conformitate cu normele UE în domeniul azilului. Crearea unui standard de viaţă adecvat va determina reducerea tendinţei de mişcare secundară a solicitanţilor de azil către alte state membre ale UE, tendinţa acestora de a lucra ilegal pe piaţa forţei de muncă pentru a-şi suplimenta veniturile şi, de asemenea, va preîntâmpina conflictele şi situaţiile care să pericliteze ordinea şi siguranţa publică. Este necesară adoptarea unor standarde pentru primirea solicitanţilor care să fie suficiente pentru a le garanta un nivel de trai demn şi condiţii de viaţă comparabile cu statele membre. Recepţia persoanelor cu nevoi speciale de primire trebuie să fie o preocupare majoră a autorităţilor naţionale pentru a asigura faptul că o astfel de primire este concepută special pentru a putea răspunde nevoilor acestora în materie de recepţie şi cazare.
Direcţii de acţiune:
- Dezvoltarea de noi infrastructuri şi servicii de cazare, precum şi structuri şi sisteme administrative în funcţie de nevoi şi de situaţia operativă, respectiv înfiinţarea de noi centre regionale de cazare şi proceduri şi/sau extinderea capacităţii de cazare a actualelor centre;
- Îmbunătăţirea şi/sau menţinerea infrastructurii de cazare şi a serviciilor aferente, precum şi adaptarea condiţiilor de recepţie la nevoile persoanelor din categoria grupurilor vulnerabile;
- Asigurarea asistenţei materiale, medicale şi sociale a solicitanţilor de azil prin asigurarea resurselor necesare de la buget şi atragerea de resurse complementare prin parteneriate cu ONG-uri, organizaţii internaţionale şi prin resursele alocate în cadrul programelor cu finanţare europeană;
- Pregătirea managementului şi a personalului centrelor regionale de cazare şi proceduri de azil pe linia asigurării condiţiilor de recepţie şi cazare;
- Coordonarea adecvată între autorităţile competente cu privire la recepţia solicitanţilor şi favorizarea cooperării între comunităţile locale şi centrele de cazare;
- Modificarea şi completarea legislaţiei în domeniul azilului pentru transpunerea Directivei 2013/33/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanţilor de protecţie internaţională (reformare), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 180 din 29 iunie 2013.
III.5. Asigurarea compatibilităţii şi interoperabilităţii cu celelalte sisteme de azil din statele membre, coordonarea cu Biroul European de Sprijin în domeniul Azilului, precum şi întărirea şi creşterea calităţii procedurii de azil şi a măsurilor de integrare a persoanelor cu o formă de protecţie internaţională din ţările terţe
Biroul European de Sprijin în domeniul Azilului (BESA) a fost înfiinţat sub forma unei agenţii de reglementare, entitate juridică autonomă creată în vederea punerii în aplicare a unei politici europene comune, iar mandatul său are în vedere trei sarcini principale: sprijinirea cooperării practice în materie de azil, susţinerea statelor membre care se confruntă cu presiuni deosebite şi contribuţia la punerea în aplicare a sistemului european comun de azil.
În acest context, autorităţile române cu competenţe în domeniul azilului vor continua demersurile în vederea creării mecanismelor necesare colaborării cu BESA în scopul asigurării capacităţii acestei agenţii de a-şi îndeplini mandatul.
Astfel se urmăreşte promovarea şi susţinerea expertizei româneşti în vederea accesării unor proiecte (europene sau internaţionale) de asistenţă tehnică în domeniul azilului şi al integrării persoanelor cu o formă de protecţie internaţională, în contactele la diverse niveluri, cu oficiali din ţările terţe (de tranzit şi/sau de origine) implicate în iniţiative şi procese regionale de interes pentru România.
Direcţii de acţiune:
- Participarea la definitivarea şi implementarea mecanismului de asigurare a solidarităţii între statele membre în cazul unor afluxuri mixte de persoane aflate în nevoie de protecţie (repartizarea solicitanţilor de azil/relocarea persoanelor aflate în nevoie de protecţie în funcţie de densitatea populaţiei, PIB etc.);
- Dezvoltarea cadrului legal şi instituţional necesar pentru întărirea rolului activ în derularea acţiunilor comune în sprijinul statelor membre care se confruntă cu un fenomen migraţionist ce depăşeşte capacitatea obişnuită de procesare, precum şi pentru consolidarea Punctului Naţional de Contact;
- Asigurarea pregătirii personalului propriu prin participarea la programul european comun de formare în materie de azil, care va fi dezvoltat în cadrul BESA;
- Asigurarea cadrului necesar desfăşurării activităţilor specifice mecanismului de alertă timpurie, pregătire şi gestionare a crizelor în domeniul azilului;
- Participarea la reuniunile Consiliului de Administraţie şi ale grupurilor de lucru organizate în cadrul BESA;
- Consolidarea cooperării practice prin schimbul de experienţă şi bune practici cu autorităţile din alte state ale UE;
- Iniţierea unor măsuri active de promovare a expertizei româneşti în contactele la diverse niveluri, cu oficiali din ţările terţe (de tranzit şi/sau de origine) implicate în iniţiative şi procese regionale de interes pentru România;
- Acordarea de asistenţă tehnică în domeniul azilului statelor terţe în scopul întăririi şi creşterii calităţii procedurii de azil şi/sau de asigurare a unor soluţii durabile la situaţia persoanelor aflate în nevoie internaţională de protecţie din aceste ţări;
- Implicarea activă în procesul comun UE de împărţire a responsabilităţii prin analiza în vederea punerii în comun a capacităţilor de primire a solicitanţilor de azil în situaţii de urgenţă.
III.6. Gestionarea unitară şi coerentă a situaţiilor apariţiei unui aflux de imigranţi ilegali pe teritoriul României, generat de situaţii de criză de natură politică, socială, economică sau militară şi gestionarea eficientă a participării României la mecanismele de relocare intra şi extra-UE de la nivelul UE
Situaţia de instabilitate din regiune şi din Orientul Apropiat şi Mijlociu reprezintă un factor generator al migraţiei ilegale la frontierele României. În cazul menţinerii presiunii asupra frontierei terestre a României şi ţărilor vecine, există posibilitatea ca autorităţile din aceste ţări să nu mai facă faţă situaţiei, ceea ce poate conduce la încercări de părăsire ilegală a teritoriului statelor vecine către România ceea ce va conduce la creşterea numărului de solicitări de azil, dar şi a numărului de imigranţi ilegali împotriva cărora vor fi dispuse măsuri de îndepărtare de pe teritoriu. În acest context, există posibilitatea unei presiuni crescute asupra capacităţii de cazare a centrelor de azil din subordinea Inspectoratului General pentru Imigrări, iar, ulterior, în situaţia respingerii cererilor de azil, asupra celor două centre de cazare a străinilor luaţi în custodie publică.
Direcţii de acţiune:
- Adoptarea unei legislaţii specifice prin care să se stabilească principiile generale pentru evaluarea riscurilor, a situaţiei operative, precum şi ansamblul măsurilor desfăşurate de autorităţile publice centrale şi locale în vederea realizării unui management eficient al situaţiilor de criză în domeniul imigraţiei;
- Gestionarea unitară şi coerentă a situaţiilor menţionate, în vederea planificării, organizării, monitorizării, coordonării şi stabilirii modului de acţiune al instituţiilor abilitate;
- Pregătirea personalului din cadrul unităţilor administrativ teritoriale/ judeţene/municipiului Bucureşti în vederea gestionării situaţiilor de criză - consolidarea mecanismului de cooperare interinstituţională din punct de vedere operaţional în situaţii de criză cu sprijinul prefectului şi al celorlalte autorităţi locale aflate în coordonarea acestuia, precum şi al celorlalte instituţii implicate în gestionarea crizei, pe liniile de competenţă ale acestora;
- Elaborarea unui plan de măsuri integrat pentru aplicarea Memorandumului Guvernului României adoptat în baza Concluziilor Consiliului European din 25- 26.06.2015 şi punerea în aplicare a acestuia.
IV. Obiectiv strategic general - Participarea activă a României la eforturile comunităţii internaţionale şi statelor membre ale Uniunii Europene la identificarea unor soluţii durabile pentru persoanele aflate în nevoie de protecţie internaţională şi integrarea socială a cetăţenilor statelor terţe.
Se urmăreşte ca, pe termen mediu şi lung, România să se implice în furnizarea de expertiză în ceea ce priveşte accesul la soluţii durabile, inclusiv prin schimb de informaţii cu statele participante la programele regionale de protecţie finanţate de Comisia Europeană.
De asemenea, se are în vedere menţinerea contactelor stabilite cu participanţii la Grupul de Lucru în domeniul Relocării şi a Grupului de Lucru privind Punctele Naţionale de Contact în domeniul integrării în vederea schimbului de date şi informaţii în domeniul relocării şi integrării refugiaţilor, participarea la dezbaterile care vor avea loc în cadrul forurilor internaţionale al căror obiectiv îl reprezintă identificarea şi accesul la soluţii durabile, precum şi la Grupul de lucru pe probleme de relocare organizat sub egida Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, a Conferinţelor interministeriale privind relocarea sau a Reuniunilor experţilor pe teme de relocare a beneficiarilor de protecţie internaţională organizate de Comisia Europeană.
Integrarea este un proces dinamic, bidirecţional de interacţiune reciprocă, ce necesită nu doar eforturi din partea autorităţilor naţionale, regionale şi locale, ci şi un angajament sporit din partea comunităţii-gazdă şi a imigranţilor.
Integrarea socială reprezintă procesul de participare activă a cetăţenilor terţi, care au reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul României, la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii româneşti, respectându-se în acelaşi timp identitatea culturală a acestora.
Obiective specifice
IV.1. Integrarea socială a persoanelor care au dobândit o formă de protecţie în România şi a celor cu şedere legală
Persoanele care se bucură de o formă de protecţie reprezintă categoria cea mai vulnerabilă dintre cetăţenii statelor terţe cu şedere legală în România, din cauza exilului forţat la care au fost supuşi şi trebuie să beneficieze de o atenţie sporită şi de servicii speciale din partea autorităţilor române. Facilitarea integrării locale a cetăţenilor statelor terţe cu o formă de protecţie reprezintă o soluţie durabilă la situaţia cu care aceştia se confruntă şi reprezintă, în mare măsură, şi o obligaţie a autorităţilor române asumată în momentul acordării protecţiei acestor persoane.
De asemenea, un alt grup ţintă al politicii de integrare este reprezentat de persoanele nou venite în România, care necesită cunoştinţe de limba română şi orientare în societate. Deşi voluntară, participarea cetăţenilor statelor terţe la cursuri de limba română, sesiuni de orientare culturală şi consiliere, reunite în programe de integrare, are rolul de a le facilita acestora obţinerea dreptului de şedere permanentă şi, ulterior, a cetăţeniei române, prin însuşirea cunoştinţelor necesare unui nivel corespunzător de integrare în societatea românească. Având în vedere că integrarea efectivă se realizează la nivelul comunităţilor locale, autorităţile locale şi serviciile deconcentrate au un rol deosebit şi datoria de a furniza servicii specializate în domenii ca: accesul la locuinţe, educaţie, asistenţă socială şi medicală, accesul pe piaţa forţei de muncă. În acest sens, instituţiile cu competenţe în domeniu, printr-un management participativ, vor contribui la crearea de oportunităţi, inclusiv prin modificarea cadrului legal, în vederea asigurării integrării sociale.
Organizaţiile nonguvernamentale pot furniza servicii complementare celor asigurate de autorităţile centrale şi locale în vederea facilitării integrării.
Direcţii de acţiune:
- Atragerea organizaţiilor reprezentative ale comunităţilor de cetăţeni ai statelor terţe şi implicarea acestora în acţiuni prilejuite de diferite evenimente, la care să participe a alături de cetăţeni români, în scopul promovării cunoaşterii şi înţelegerii reciproce;
- Continuarea derulării programelor de integrare pentru cetăţenii statelor terţe care au reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul României prin asigurarea resurselor necesare de la buget şi atragerea de resurse complementare din parteneriate cu organizaţii nonguvernamentale, organizaţii internaţionale şi prin resursele alocate în cadrul programelor cu finanţare europeană nerambursabilă;
- Continuarea pregătirii personalului instituţiilor publice şi organizaţiilor nonguvernamentale cu atribuţii în integrarea cetăţenilor statelor terţe din România;
- Informarea cetăţenilor statelor terţe cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le au pe teritoriul României, precum şi asupra oportunităţilor de integrare în societatea românească, îmbunătăţirea calităţii serviciilor privind facilitarea integrării prin crearea de birouri de integrare în oraşele cu un număr ridicat de cetăţeni terţi şi a reţelelor de suport local din care să facă parte reprezentanţi ai tuturor autorităţilor responsabile pe linie de integrare;
- Acordarea de asistenţă specializată persoanelor cu nevoi specifice/aflate în situaţie de vulnerabilitate.
IV.2. Încorporarea aspectelor integrării în toate celelalte politici din domeniile relevante
Politica privind integrarea socială a cetăţenilor statelor terţe are ca obiectiv oferirea posibilităţii acelora care şi-au stabilit reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul României de a achiziţiona un bagaj minim de cunoştinţe şi deprinderi, în principal prin cursuri de limba română, programe de orientare culturală şi de consiliere care să le permită să acceseze celelalte servicii şi politici sociale în condiţii asemănătoare cu cetăţenii români.
Direcţii de acţiune:
- Creşterea capacităţii actorilor relevanţi în susţinerea procesului de integrare socială a cetăţenilor statelor terţe (cu o formă de protecţie şi şedere legală);
- Îmbunătăţirea mecanismului de cooperare interinstituţională autorităţilor/instituţiilor implicate în procesul integrării cetăţenilor statelor terţe;
- Dezvoltarea strategiilor de integrare, inclusiv analiza nevoilor, îmbunătăţirea indicatorilor şi evaluarea integrării sociale;
- Modificarea legislaţiei în domeniul integrării cetăţenilor statelor terţe în România;
- Identificarea unor soluţii de asigurare a unei coordonări eficiente între politica de integrare şi procedura de acordare a cetăţeniei române.
IV.3. Crearea unui mediu care să faciliteze integrarea cetăţenilor statelor terţe
Alături de oferirea de servicii specifice cetăţenilor statelor terţe care au reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul României, în vederea facilitării integrării, politica privind integrarea socială are ca obiectiv şi crearea unei societăţi multiculturale, deschise şi primitoare.
Direcţii de acţiune:
- Cunoaşterea situaţiei privind integrarea cetăţenilor statelor terţe în România prin derularea de studii şi cercetări ştiinţifice anuale;
- Promovarea dialogului intercultural şi a contactelor la toate nivelurile societăţii prin organizarea de activităţi multiculturale;
- Crearea unei imagini pozitive în rândul opiniei publice din România privind fenomenul imigraţiei şi al integrării cetăţenilor statelor terţe prin derularea de activităţi de informare şi campanii de conştientizare.
IV.4. Asumarea obligaţiilor României ca stat de relocare a refugiaţilor
Stabilirea programului naţional de relocare are ca avantaje, alături de respectarea obligaţiilor asumate la nivel internaţional privind protecţia refugiaţilor şi imagine favorabilă pe plan extern, selectarea refugiaţilor ce urmează să fie relocaţi în funcţie de propriile criterii naţionale şi atragerea de fonduri comunitare, operaţiunile de relocare fiind finanţate prin Fondul European pentru Azil, Migraţie şi Integrare.
Direcţii de acţiune:
- Continuarea programului de relocare a refugiaţilor în România;
- Participarea la schema comună a Uniunii Europene de relocare şi la mecanismul de solidaritate între statele membre ale Uniunii Europene şi modificarea legislaţiei în domeniul azilului care să permită posibilitatea relocării intra UE de solicitanţi de azil;
- Continuarea pregătirii personalului instituţiilor implicate în desfăşurarea operaţiunilor de relocare a refugiaţilor în România;
- Implicarea activă la procesul comun UE privind stabilirea de reguli pentru un cadru de efectuare a transferurilor de persoane care au dobândit o formă de protecţie internaţională.
IV.5. Continuarea derulării operaţiunilor prin Centrul de Relocare de Urgenţă de la Timişoara conform Acordului dintre Guvernul României şi Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie privind evacuarea temporară în România a unor persoane aflate în nevoie urgentă de protecţie internaţională şi relocarea ulterioară a acestora, semnat la Bucureşti la 8 mai 2008, ratificat prin Legea nr. 291/2008*7) (denumit în continuare Acord tripartit). Documentul de cooperare a intrat în vigoare la data de 21 noiembrie 2008.
──────────
*7) Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 20 noiembrie 2008.
──────────
O politică comună în domeniul azilului, cuprinzând un sistem european comun de azil, este un element constitutiv al obiectivului UE de stabilire progresivă a unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie deschis celor care, forţaţi de împrejurări, caută în mod legitim protecţie în UE. O astfel de politică este guvernată de principiul solidarităţii şi al distribuirii echitabile a răspunderii între statele membre.
Această politică presupune armonizarea sistemelor de azil din statele membre pe baza unor standarde comune, promovarea unui sistem de împărţire a eforturilor şi a responsabilităţii între statele membre, întărirea cooperării între statele membre şi, nu în ultimul rând, componenta externă a politicii de azil care presupune asistenţă pentru statele din zonele de origine şi de tranzit ale refugiaţilor şi promovarea principiului solidarităţii.
Funcţionarea în România a Centrului de tranzit în regim de urgenţă (CTU) în scopul relocării temporare a unor persoane aflate în nevoie urgentă de protecţie a fost primită favorabil pe plan internaţional, statul român consolidându-şi în acest fel imaginea de membru activ şi responsabil al comunităţii internaţionale.
Direcţii de acţiune:
- Continuarea aplicării Acordului tripartit în România prin evacuarea temporară în România a unor persoane aflate în nevoie urgentă de protecţie internaţională şi relocarea ulterioară a acestora;
- Asigurarea transferului de expertiză către alte state de relocare cu privire la practica României legată de înfiinţarea CTU şi derularea Acordului tripartit în România.
CAP. V
Resurse financiare
Resursele financiare necesare implementării Strategiei naţionale provin, în principal, din:
- fonduri de la bugetul de stat alocate fiecărui minister şi fiecărei instituţii cu competenţă în implementarea Strategiei naţionale;
- fonduri stabilite la nivelul UE pentru gestionarea imigraţiei la nivel european;
- donaţii şi sponsorizări oferite/acceptate în condiţiile legii;
- alte surse.
Planurile de acţiune anuale pentru implementarea Strategiei naţionale specifică sursele de finanţare necesare îndeplinirii fiecărui obiectiv stabilit.
CAP. VI
Implicaţii juridice
Prezenta Strategie naţională nu implică modificări legislative cu privire la mecanismele de cooperare interinstituţională şi implementare a obiectivelor strategice.
Caracterul dinamic al imigraţiei poate genera apariţia unor situaţii sau fenomene concrete care să necesite noi soluţii legislative la nivel european sau naţional, situaţii în care fiecare instituţie este responsabilă să exercite dreptul la iniţiativă legislativă pe domeniul de competenţă, sens în care mecanismul de implementare al prezentei Strategii naţionale creează cadrul necesar consultării şi coordonării instituţiilor implicate.
CAP. VII
Proceduri de monitorizare şi evaluare
Implementarea la nivel naţional a Strategiei naţionale va fi realizată prin mecanismul de cooperare interinstituţională, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 572/2008, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin planuri de acţiune anuale.
În vederea realizării unor sarcini specifice stabilite prin planurile de acţiune anuale care necesită dezbateri publice, Grupul de coordonare, prin Secretariatul tehnic, poate invita la reuniunile sale reprezentanţi ai altor autorităţi, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile sau ai organizaţiilor internaţionale din domeniul imigraţiei şi azilului.
Totodată, dacă subiectele propuse pe agenda de lucru o impun, la reuniunile Grupului de coordonare pot fi invitaţi reprezentanţi ai instituţiilor UE, precum şi experţi din statele membre.
CAP. VIII
Factori de risc
Dat fiind caracterul complex, dinamic şi global al fenomenului imigraţiei, implementarea prezentei Strategii naţionale poate fi influenţată de factori de risc externi sau interni aflaţi, de cele mai multe ori, într-o strânsă legătură de cauzalitate.
Pe plan extern pot surveni într-un timp scurt modificări semnificative ale fluxurilor migratorii la nivel regional, precum şi situaţii de presiune particulară asupra statelor membre din zonă, inclusiv asupra României, care pot impune adaptarea strategiei la noile realităţi. Totodată, lipsa de cooperare din partea autorităţilor statelor terţe cu potenţial migraţionist ridicat ar putea conduce la neîndeplinirea sau îndeplinirea parţială a obiectivelor care necesită implicarea acestora.
Pe plan intern, riscurile identificate se referă în primul rând la nerespectarea termenelor asumate în planurile anuale de acţiuni, din cauza indisponibilităţii fondurilor necesare finanţării, nesincronizării proiectelor aflate în derulare sau a lipsei resurselor umane necesare instituţiilor responsabile. Fiecare instituţie este responsabilă de planificarea şi asigurarea din bugetele proprii a fondurilor necesare finanţării activităţilor ce îi cad în responsabilitate. În acest sens, se vor efectua activităţi de monitorizare şi evaluări periodice (semestriale şi anuale) care să permită instituirea unor măsuri corective. Insuficienta cooperare între instituţiile participante la implementarea Strategiei naţionale este un alt risc care trebuie luat în considerare de autorităţile şi instituţiile cu responsabilităţi în domeniu.
CAP. IX
Etape ulterioare şi instituţii responsabile
Măsurile concrete pentru implementarea în practic a obiectivelor Strategiei naţionale sunt cuprinse în planuri de acţiune anuale elaborate pe baza propunerilor instituţiilor din cadrul Grupului de coordonare şi aprobate de Guvern. Planurile de acţiune anuale stabilesc activităţile concrete şi responsabilităţile ce revin tuturor ministerelor şi instituţiilor cu atribuţii în domeniul imigraţiei pentru realizarea obiectivelor stabilite prin Strategia naţională. Pentru realizarea activităţilor cuprinse în planul de acţiune anual, fiecare dintre instituţiile cu competenţe în materie va elabora propriile planuri de măsuri, detaliind acţiunile a căror responsabilitate de implementare le revine.
Dacă pe parcursul implementării actualei Strategii naţionale, contextul internaţional sau naţional suferă modificări majore, care implică stabilirea unor noi obiective generale, Guvernul României va modifica şi completa prezenta hotărâre, la propunerea Grupului de coordonare. Instituţiile responsabile pentru implementarea planurilor de acţiune anuale fac parte din Grupul de coordonare, activitatea sa fiind condusă de secretarul de stat care coordonează activitatea Inspectoratului General pentru Imigrări din cadrul Ministerului Afacerilor Interne care îndeplineşte funcţia de preşedinte.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
