Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Glosar de termeni
1. AFIS (Automated Fingerprint Identification System) - sistemul automat de identificare a amprentelor
2. AIS (Automatic Identification System) - sistem de identificare automatã
3. CH - Elveţia
4. CIREFI (Centre for Information, Discussion and Exchange on the Crossing of Frontiers and Immigration) - Centrul pentru informaţii, discuţii şi schimburi în materie de trecere a frontierei şi imigraţie
5. EC (European Commission) - Comisia Europeanã
6. EEA (European Economic Area) - Zona Economicã Europeanã
7. EPN (European Patrol Network) - reţeaua europeanã de patrule
8. EURODAC (European Dactyloscopie) - sistem de amprentare digitalã având acces la baza de date europeanã de amprente pentru identificarea solicitanţilor de azil şi a imigranţilor ilegali
9. EUROJUST - nou organism al Uniunii Europene, înfiinţat în 2002 pentru a creşte eficienţa autoritãţilor competente din statele membre în anchetarea şi punerea sub urmãrire penalã a cazurilor de infracţionalitate transfrontalierã şi crimã organizatã
10. EUROPOL - (European Police Office) - Oficiul European de Poliţie
11. EUROSUR (European Border Surveillance System) - Sistemul european de supraveghere a frontierelor
12. FJST - (Frontex Joint Support Team) - echipe comune FRONTEX pentru sprijin la frontiera externã
13. FRONTEX (European Agency for the Management of Operational Cooperation at the External Borders of the Member States of the European Union) - Agenţia Europeanã pentru Managementul Cooperãrii Operaţionale la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene
14. GIRMIFS - Grupul Interministerial Român pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat
15. OLAF (European Antifraud Office) - Biroul European de Luptã Antifraudã
16. OIM - Organizaţia Internaţionalã pentru Migraţie
17. PTF - punct de trecere a frontierei
18. PFR - Poliţia de Frontierã Românã
19. SPF - sector al poliţiei de frontierã
20. RABIT - (Rapid Border Intervention Team) - echipã de intervenţie rapidã la frontierã
21. SCOMAR - Sistemul de control, supraveghere şi observare la Marea Neagrã
22. SINS - Sistemul informatic naţional de semnalãri
23. SIS - (Schengen Information System) - Sistemul informatic Schengen
24. SISF - Sistemul integrat pentru securitatea frontierei de stat
25. SECI - (Southeast European Cooperative Initiative) - Iniţiativa de Cooperare în Europa de Sud-Est
26. SEPCA - (Southeast Europe Police Chiefs Association)- Asociaţia Şefilor de Poliţie din Europa de Sud-Est
27. TETRA - (Terrestrial Trunked Radio) - standard de telecomunicaţii radio terestre
28. UE - Uniunea Europeanã
29. VIS (Visa Information System) - Sistemul informatic VISA
30. VTS (Vessel Traffic Service) - sistem de monitorizare a traficului maritim
CAP I
Consideraţii generale
SECŢIUNEA 1
Introducere
1.1. Contextul internaţional
(1) De la data integrãrii acquis-ului Schengen în cadrul legislativ şi instituţional al Uniunii Europene, ca rãspuns la concluziile Consiliului European de la Tampere din 15-16 octombrie 1999, UE a întreprins paşi importanţi cãtre un management integrat al frontierelor. La 7 decembrie 2001, Consiliul a emis documentul "Conceptul european de management al controlului frontierelor" (doc. 14570/01 FRONT 69) care oferã baza pentru viitoarele dezvoltãri ale cooperãrii între statele membre.
(2) La întâlnirea de la Laeken din 14-15 decembrie 2001, Consiliul European a statuat cã un management mai bun al controlului frontierelor externe ale UE va sprijini lupta împotriva terorismului, a reţelelor de imigraţie ilegalã şi a traficului de persoane.
(3) Ca urmare a acestor concluzii, Comisia Europeanã a transmis la data de 7 mai 2002 Consiliului şi Parlamentului European un comunicat privind managementul integrat al frontierelor externe al statelor membre ale UE, care cuprinde o analizã a situaţiei existente la nivel operaţional şi normativ şi propune o serie de mãsuri pentru a fi implementate la nivelul UE [COM (2002) 233 final].
(4) Ca urmare a acestui comunicat, Consiliul a adoptat la data de 13 iunie 2002 Planul pentru managementul frontierelor externe ale statelor membre ale UE (doc. 10019/02), avizat de Consiliul European de la Sevilla din 21 şi 22 iunie 2002 şi de Consiliul European de la Salonic din 19 şi 20 iunie 2003. Acesta cuprinde cele 5 componente principale ale unui sistem de management integrat comun: mecanism comun de coordonare şi cooperare, analizã integratã de risc comunã, personal şi echipament interoperaţional, corp comun de legislaţie şi responsabilitãţi împãrţite între statele membre şi UE.
(5) Dupã adoptarea acestui plan, au fost luate mãsuri la nivel operaţional şi legislativ în scopul dezvoltãrii graduale a unui sistem de management integrat comun al frontierelor, printre altele, prin crearea Catalogului Schengen privind controlul frontierelor, adoptarea Codului frontierelor Schengen, realizarea unui Manual practic al poliţistului de frontierã, crearea unui Fond pentru frontierele externe şi prin înfiinţarea Agenţiei FRONTEX cu structurã specializatã în analiza de risc.
(6) În cadrul întâlnirii din 4-5 decembrie 2006, Consiliul pentru Justiţie şi Afaceri Interne a definit scopul managementului integrat al frontierei. S-a elaborat un set de recomandãri şi de "cele mai bune practici" în partea 1 a Catalogului Schengen, structurate pe puncte şi subpuncte de implementare a managementului integrat al frontierei.
(7) O iniţiativã de succes a statelor membre în vederea aprofundãrii cooperãrii poliţieneşti a fost încheierea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Federalã Germania, Regatul Spaniei, Republica Francezã, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Ţãrilor de Jos şi Republica Austria privind aprofundarea cooperãrii transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalitãţii transfrontaliere şi migraţiei ilegale, semnat la Prⁿm la 27 mai 2005. Tratatul are ca obiectiv intensificarea cooperãrii dintre statele semnatare în lupta împotriva terorismului, criminalitãţii transfrontaliere şi migraţiei ilegale, prin intermediul schimbului de date genetice, dactiloscopice, de înmatriculare a vehiculelor şi alte date cu caracter personal. Tratatul prevede, de asemenea, constituirea de patrule comune şi alte forme de intervenţie (însoţitori de securitate la bordul aeronavelor, asistenţã comunã la evenimente de mare anvergurã etc.).
(8) În iunie 2007, Comisia Europeanã a prezentat statelor membre un prim plan pentru crearea unui sistem european de supraveghere a frontierelor, denumit "EUROSUR". Acest concept urmeazã sã se implementeze în 3 faze, în intervalul de timp 2008-2013. În cadrul a douã reuniuni tehnice din iulie şi octombrie 2007, statele membre au salutat abordarea aleasã şi au convenit cã EUROSUR ar trebui sã acopere nu numai frontierele meridionale, ci şi frontierele estice ale UE. Unul dintre obiectivele operaţionale cheie trebuie sã fie interconectarea diferitelor sisteme, ţinând cont de caracteristicile geografice şi de diferenţele dintre tipurile de frontiere, în special între cele terestre şi maritime.
(9) La data de 13 februarie 2008, Comisia Europeanã a emis 3 comunicate, cunoscute sub denumirea de "Border Package": 1. Raport de evaluare şi dezvoltare viitoare a Agenţiei FRONTEX, 2. Sistemul european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR), 3. viitoare provocãri la adresa managementului frontierelor externe ale UE. Au fost întreprinse mãsuri pentru îndeplinirea majoritãţii propunerilor fãcute în comunicate. Mãsurile se reflectã atât la nivelul managementului statelor membre, cât şi la nivelul statelor candidate.
(10) La nivel european au fost emise o serie de documente relevante în domeniul securizãrii frontierei, documente care reglementeazã, alãturi de Tratatul de la Prⁿm, aria descoperirii şi investigãrii infracţiunilor transfrontaliere. Astfel de documente sunt Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperãrii transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului şi a criminalitãţii transfrontaliere, Decizia 2008/616/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind punerea în aplicare a Deciziei 2008/615/JAI privind intensificarea cooperãrii transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului şi a criminalitãţii transfrontaliere, şi Decizia 2008/617/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind îmbunãtãţirea cooperãrii dintre unitãţile speciale de intervenţie ale statelor membre ale Uniunii Europene în situaţii de crizã.
(11) Prima ediţie a Catalogului Schengen "Controlul frontierelor externe, returnarea şi readmisia: Cele mai bune practici şi recomandãri", emisã în februarie 2002, a necesitat, ca urmare a documentelor europene care aduceau modificãri sau completãri la regimul securitãţii frontierelor, actualizarea prevederilor sale în martie 2009.
Catalogul Schengen "Controlul frontierelor externe, returnarea şi readmisia: Cele mai bune practici şi recomandãri" are ca principal obiectiv propunerea de recomandãri şi evidenţierea celor mai bune practici privind punerea în aplicare a regulamentelor şi a celorlalte documente europene în domeniul securitãţii frontierelor externe, prin prezentarea unor exemple menite sã contribuie la aplicarea corectã a acquis-ului Schengen. Catalogul evidenţiazã cele mai bune practici definite în rapoartele Comitetului de evaluare Schengen.
1.2. Contextul naţional şi progresele procesului de securizare a frontierei de stat
(12) Ca urmare a dobândirii calitãţii de stat membru al Uniunii Europene, începând cu 1 ianuarie 2007, România, pentru a deveni parte integrantã a spaţiului de libertate, securitate şi justiţie, are obligaţia implementãrii politicilor comunitare din domeniul managementului integrat al frontierei de stat, în scopul atingerii unui nivel de securitate adecvat al frontierelor sale, conform standardelor Schengen.
(13) În acest sens, urmãtorul obiectiv prioritar pentru România îl reprezintã emiterea deciziei Consiliului de aplicare în totalitate a acquis-ului Schengen.
(14) Aderarea României la Tratatul de la Prⁿm s-a realizat prin <>Legea nr. 146/2008 pentru aderarea României la Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Federalã Germania, Regatul Spaniei, Republica Francezã, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Ţãrilor de Jos şi Republica Austria privind aprofundarea cooperãrii transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalitãţii transfrontaliere şi migraţiei ilegale, semnat la Prⁿm la 27 mai 2005, iar documentul internaţional de referinţã a intrat în vigoare pentru România începând cu 3 martie 2009.
(15) La 25 ianuarie 2008, cu ocazia reuniunii Consiliului pentru Justiţie şi Afaceri Interne din Slovenia, prin Declaraţia comunã de pregãtire pentru aderarea la Spaţiul Schengen, România şi Bulgaria şi-au asumat luna martie a anului 2011 ca termen de aderare la spaţiul Schengen.
1.3. Documente strategice la nivel naţional
(16) Pentru îndeplinirea condiţiilor necesare atingerii acestui obiectiv, prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 482/2003, România a aprobat Strategia managementului integrat al frontierei de stat în perioada 2003-2006.
(17) Ca urmare a evoluţiilor survenite în domeniu la nivel european, actul normativ a fost înlocuit în 2004 de Strategia naţionalã de management integrat al frontierei de stat pentru perioada 2004-2006, aprobatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 471/2004 care prevedea realizarea şi implementarea Sistemului Integrat pentru Securitatea Frontierei (SISF), ca principal instrument de exercitare a managementului integrat al frontierei.
(18) La Reuniunea informalã a miniştrilor justiţiei şi ai afacerilor interne ai UE de la Tampere din 2006, sistemul românesc integrat pentru securitatea frontierei a fost apreciat ca fiind unul dintre cele mai moderne din întreaga lume, corespunzând în totalitate definiţiei şi criteriilor aflate în dezbaterea Consiliului pentru Justiţie şi Afaceri Interne al UE.
(19) În 2007, documentul programatic în domeniul securizãrii frontierei a fost amendat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 324/2007 pentru aprobarea Strategiei naţionale de management integrat al frontierei de stat a României în perioada 2007-2010.
(20) Totodatã, România, pentru a îndeplini cerinţele europene în vederea aderãrii la spaţiul Schengen, a adoptat Strategia naţionalã de aderare la spaţiul Schengen şi a actualizat anual Planul de acţiune Schengen, document programatic care conţine direcţii de acţiune şi mãsuri pe care autoritãţile şi instituţiile responsabile le vor pune în practicã în vederea implementãrii acquis-ului UE şi îndeplinirii condiţiilor de aderare.
(21) Modificãrile aduse documentelor europene care reglementeazã domeniul managementului integrat al frontierei au reliefat necesitatea adaptãrii cadrului strategic naţional la noile cerinţe şi tendinţe europene.
SECŢIUNEA a 2-a
Caracteristici şi tendinţe ale fenomenului infracţional transfrontalier
(22) Infracţionalitatea transfrontalierã organizatã reprezintã o ameninţare globalã, în evoluţie, care a dobândit capacitatea de a influenţa politica statelor şi activitatea instituţiilor democratice. Ea constituie atât o expresie a proliferãrii unor fenomene negative care se amplificã în condiţiile globalizãrii, cât şi o consecinţã directã a gestionãrii ineficiente a schimbãrilor politice, economice şi sociale profunde care s-au produs în Europa.
(23) Poziţia geostrategicã a României face ca ţara noastrã sã gestioneze o parte importantã a frontierelor externe ale UE (care cuprinde întreaga varietate a formelor de relief), fapt care implicã adoptarea unor mãsuri speciale pentru asigurarea unui înalt nivel de control şi supraveghere a frontierei. Este vorba de peste 2.000 km, din care: frontiera cu Moldova - 681,3 km, frontiera cu Ucraina - 649,4 km, frontiera cu Serbia - 546,4 km şi Marea Neagrã - 193,5 km reprezintã, cu începere de la data de 1 ianuarie 2007, frontierã externã a UE.
(24) Spaţiul de interes strategic în care se aflã România este sursã, zonã de tranzit şi destinaţie a unor activitãţi infracţionale, constând în: migraţie ilegalã şi trafic de fiinţe umane, trafic ilegal de armament, muniţie, materii explozive şi radioactive, trafic de stupefiante şi precursori, trafic de produse contrafãcute, trafic ilegal de produse cu dublã utilizare, activitãţi de spãlare a banilor etc.
(25) Prin natura şi amploarea lor, astfel de activitãţi sunt favorizate de existenţa conflictelor locale şi, la rândul lor, pot favoriza terorismul şi proliferarea armelor de distrugere în masã. Devine tot mai evident faptul cã aceastã nouã extindere a faptelor ilicite a gãsit un teren fertil în mediile infracţionale autohtone, reprezentând noi ameninţãri la adresa ordinii, liniştii şi a siguranţei publice.
2.1. Principalele tendinţe care definesc evoluţia fenomenului infracţionalitãţii transfrontaliere
a) amplificarea şi diversificarea fenomenului infracţional transfrontalier privind traficul de migranţi, traficul de fiinţe umane, traficul de stupefiante, maşini furate, traficul ilegal de produse cu dublã utilizare etc.;
b) schimbarea permanentã a rutelor utilizate pentru traficul ilicit de mãrfuri şi stupefiante, în funcţie de formele de manifestare a infracţionalitãţii internaţionale;
c) diversificarea mijloacelor şi a modalitãţilor de sustragere de la controlul legal şi de specialitate al trecerilor peste frontierã a produselor periculoase, a mãrfurilor contrafãcute, subevaluate sau nedeclarate, a speciilor periclitate de faunã şi florã sãlbaticã, a materialului lemnos sau altele;
d) fals şi furt de identitate (prin documente contrafãcute sau falsificate, uz abuziv al unui document al altei persoane, acte eliberate prin substituire de persoanã);
e) implicarea reţelelor de crimã organizatã în traficul ilegal cu valutã şi alte instrumente de platã la purtãtor (carduri bancare, cecuri de cãlãtorie, ordine de platã etc.), precum şi în traficul cu obiecte de patrimoniu.
2.2. Principalii factori externi de risc
a) proliferarea şi dezvoltarea crimei organizate transnaţionale, a traficului ilegal de persoane, droguri, armamente şi muniţie, de materiale radioactive şi strategice;
b) migraţia clandestinã şi apariţia unor fluxuri masive de refugiaţi;
c) decalaje între nivelurile de asigurare a securitãţii şi gradul de stabilitate al statelor din proximitatea României;
d) extinderea terorismului transnaţional şi internaţional, inclusiv sub formele sale biologice şi informatice;
e) eventualul export de insecuritate din partea unor state care se confruntã cu situaţii conflictuale, aflate în proximitatea României cãtre UE;
f) comiterea în apele teritoriale româneşti a unor acte ilegale de cãtre nave aflate sub pavilion strãin.
2.3. Vulnerabilitãţi în situaţia internã
(26) În paralel cu prevenirea sau contracararea punctualã a intervenţiei acestor posibili factori de risc, România este preocupatã sã diminueze vulnerabilitãţile interne care se manifestã în diferite domenii şi care, în anumite circumstanţe, pot avea un impact şi asupra securitãţii transfrontaliere naţionale.
Printre aceste tipuri de vulnerabilitãţi se aflã:
a) posibilitatea producerii unor dezastre ecologice, catastrofe naturale şi procese de degradare a mediului la frontierã;
b) menţinerea unor disparitãţi de dezvoltare între regiunile ţãrii;
c) menţinerea la un nivel scãzut a infrastructurii informaţionale şi întârzieri în realizarea acesteia la standardele impuse de dinamica globalizãrii;
d) întârzieri ale procesului de realizare a SISF;
e) alocarea unor resurse financiare şi logistice insuficiente realizãrii securizãrii frontierei de stat la standarde Schengen;
f) transformarea României în destinaţie a forţei de muncã provenind din rândul cetãţenilor unor state din Asia, Africa şi chiar din Europa, ceea ce va determina mutaţii în volumul, sensul şi în destinaţia migraţiei ilegale, precum şi infracţiuni conexe.
CAP. II
Scopul Strategiei naţionale şi definirea managementului integrat
Scopul şi obiectivul Strategiei naţionale
(27) Scopul prezentului document îl constituie stabilirea de politici, principii şi obiective necesare implementãrii unitare, coerente şi eficiente a managementului integrat al frontierei de stat, pe baza conjugãrii eforturilor autoritãţilor şi instituţiilor cu responsabilitãţi în domeniu.
(28) Obiectivul Strategiei naţionale de management integrat al frontierei de stat a României în perioada 2011-2012 (denumitã în continuare Strategia naţionalã) îl constituie implementarea conceptului de management integrat al frontierei de stat prin îmbunãtãţirea capacitãţii statului român de realizare eşalonatã a unui nivel înalt de control la frontiera externã a UE şi prin adoptarea şi implementarea politicilor comune în domeniu.
(29) Prevederile Strategiei naţionale reglementeazã mãsurile ce urmeazã a fi luate la nivel administrativ, tehnic şi instituţional în domeniul managementului integrat al frontierei pentru ca România sã îndeplineascã condiţiile necesare aderãrii la spaţiul Schengen.
(30) De la data aderãrii se vor ridica controalele la frontierele comune ale României cu celelalte state membre Schengen, denumite în continuare frontiere interne.
(31) Pentru asigurarea securitãţii în interiorul spaţiului de liberã circulaţie al UE, România va avea obligaţia întãririi supravegherii şi controlului la frontierele comune cu statele nemembre Schengen, respectiv la frontierele externe.
(32) Perioada de implementare a Strategiei naţionale are în vedere orizontul temporal 2011-2012, pentru a permite elaborarea politicilor necesare aderãrii la spaţiul Schengen în 2011, dar şi pentru a da posibilitatea actualizãrii prevederilor sale în funcţie de evoluţiile rapide în domeniul managementului integrat la nivel european în perioada postaderare.
(33) De la momentul eliminãrii controalelor la frontierele comune cu celelalte state membre Schengen, România va aplica un set de mãsuri compensatorii pentru sporirea securitãţii şi a ordinii publice în interiorul ţãrii.
1.1. Managementul integrat al frontierei de stat
(34) Managementul integrat al frontierei reprezintã expresia interesului comun al statelor membre ale UE în implementarea unui sistem de securitate constând într-un complex de mãsuri de organizare şi coordonare a structurilor cu responsabilitãţi în domeniu, în scopul facilitãrii liberei circulaţii a persoanelor şi bunurilor în interiorul unor frontiere deschise, dar securizate.
(35) Managementul integrat este o componentã a securitãţii naţionale care se realizeazã şi se implementeazã în concordanţã cu alte mãsuri menite sã întãreascã starea de securitate naţionalã.
(36) Managementul integrat al frontierei va asigura securizarea frontierei externe, cu respectarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului.
(37) Managementul integrat al frontierei la nivel naţional va constitui o componentã a sistemului de securitate al spaţiului comun european. Controlul frontierelor externe nu serveşte doar intereselor naţionale, ci, în baza principiului solidaritãţii, tuturor statelor membre Schengen. România trebuie sã menţinã în mod constant un control eficient al frontierelor sale externe şi sã aibã în vedere combaterea infracţionalitãţii transfrontaliere sub toate aspectele, inclusiv a fenomenelor care nu au un impact direct asupra securitãţii sale naţionale.
1.2. Cadrul instituţional
(38) Securitatea integratã a frontierei se bazeazã pe participarea tuturor instituţiilor cu competenţe în acest domeniu, printr-un management participativ şi prin cooperare interinstituţionalã, naţionalã şi internaţionalã.
(39) Coordonarea unitarã a sarcinilor ce revin autoritãţilor cu atribuţii la frontierã reprezintã un element-cheie al aplicãrii corecte şi coerente a modelului integrat de management al frontierei. Managementul integrat are la bazã forma consultativã şi deliberativã de fundamentare şi luare a deciziilor, în cadrul organismului special constituit în acest scop, Grupul Interministerial Român pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat, denumit în continuare GIRMIFS.
(40) GIRMIFS stabileşte concepţia de ansamblu şi asigurã coordonarea unitarã, pe baza Strategiei naţionale, a acţiunilor şi mãsurilor pentru realizarea managementului frontierei de stat desfãşurate de autoritãţile şi instituţiile publice cu atribuţii în domeniu.
(41) Coordonarea şi monitorizarea acţiunilor întreprinse pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei naţionale se realizeazã de cãtre Ministerul Administraţiei şi Internelor, denumit în continuare M.A.I.
(42) Instituţiile şi autoritãţile responsabile la nivel naţional de implementarea obiectivelor care decurg din direcţiile de acţiune ale prezentei strategii naţionale sunt:
a) M.A.I.;
b) Ministerul Afacerilor Externe;
c) Ministerul Apãrãrii Naţionale;
d) Ministerul Finanţelor Publice;
e) Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii;
f) Ministerul Justiţiei;
g) Ministerul Comunicaţiilor şi Societãţii Informaţionale;
h) Serviciul de Telecomunicaţii Speciale;
i) Autoritatea Naţionalã de Supraveghere a Prelucrãrii Datelor cu Caracter Personal;
j) Ministerul Sãnãtãţii;
k) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;
l) Serviciul de Informaţii Externe;
m) Serviciului Român de Informaţii;
n) Ministerul Public;
o) Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor;
p) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale;
q) Autoritatea Naţionalã a Vãmilor;
r) Garda de Mediu;
s) Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor.
(43) Instituţiile şi autoritãţile implicate în realizarea obiectivelor Strategiei naţionale trebuie sã demareze implementarea mãsurilor de ordin instituţional şi operativ în vederea aplicãrii coerente şi unitare a mãsurilor specifice domeniului de responsabilitate propriu.
1.3. Principii generale
Prezenta strategie naţionalã are la bazã urmãtoarele principii generale:
a) principiul legalitãţii - activitãţile pentru realizarea obiectivelor strategice se desfãşoarã în baza legii şi în conformitate cu aceasta;
b) principiul responsabilitãţii - rãspunderea implementãrii Strategiei naţionale revine fiecãreia dintre autoritãţile şi instituţiile cu responsabilitãţi în domeniu, în pãrţile ce le privesc;
c) principiul cooperãrii şi coerenţei - autoritãţile şi instituţiile cu responsabilitãţi în domeniul managementului integrat al frontierei de stat vor dovedi disponibilitate pentru cooperarea cu alte instituţii publice şi organizaţii neguvernamentale, astfel încât sã se asigure o concepţie coerentã asupra obiectivelor ce trebuie îndeplinite şi a mãsurilor ce urmeazã a fi luate şi, simultan, un statut de parteneriat şi relaţii echilibrate pe toate coordonatele activitãţii;
d) principiul continuitãţii şi coordonãrii - acţiunile adoptate în vederea realizãrii obiectivelor prezentei strategii naţionale continuã mãsurile întreprinse pentru implementarea Strategiei naţionale de management integrat al frontierei de stat a României în perioada 2007-2008, acestea fiind coordonate unitar de GIRMIFS;
e) principiul subsidiaritãţii, conform cãruia nivelul cel mai adecvat pentru implementarea prezentei strategii naţionale este cel al fiecãrei autoritãţi/instituţii publice reprezentate în GIRMIFS. GIRMIFS intervine doar subsidiar, în probleme ce pot fi mai eficient soluţionate la nivelul sãu;
f) principiul proporţionalitãţii, conform cãruia mãsurile trebuie sã respecte criteriile necesitãţii, adecvãrii şi echilibrului, respectiv mãsurile luate vor fi necesare atingerii obiectivului, vor fi cele mai potrivite pentru realizarea acestuia şi efectele pozitive ale aplicãrii mãsurilor vor depãşi efectele negative;
g) principiul respectãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului - toate activitãţile desfãşurate de autoritãţile şi instituţiile cu responsabilitãţi în domeniul managementului integrat al frontierei se desfãşoarã cu respectarea prevederilor convenţiilor şi tratatelor internaţionale privind drepturile şi libertãţile fundamentale ale omului la care România este parte;
h) principiul evitãrii suprapunerilor investiţionale, conform cãruia autoritãţile şi instituţiile cu responsabilitãţi în domeniul managementului integrat al frontierei îşi vor planifica acţiunile astfel încât sã nu existe finanţãri redundante pentru realizarea acestora;
i) principiul evitãrii suprapunerilor de competenţe, conform cãruia nu vor exista mai multe structuri sau instituţii cu aceleaşi atribuţii legale în realizarea unei mãsuri.
CAP. III
Obiective strategice şi direcţii de acţiune
SECŢIUNEA 1
Controlul şi supravegherea frontierei externe. Analiza de risc.
Date şi informaţii prelucrate privind infracţionalitatea
(44) Pentru îndeplinirea responsabilitãţilor ce îi revin României în calitate de viitor membru al spaţiului Schengen, managementul integrat al frontierei de stat reprezintã o componentã a securitãţii la nivelul spaţiului comun şi va fi conturat pe o schemã bazatã pe 5 obiective strategice, astfel:
1. controlul şi supravegherea frontierei pe baza analizei de risc relevante şi a datelor şi informaţiilor prelucrate privind infracţionalitatea;
2. cooperarea autoritãţilor în descoperirea şi investigarea infracţiunilor transfrontaliere;
3. asigurarea implementãrii modelului celor 4 filtre (mãsuri în ţãri terţe, cooperarea cu statele vecine, controlul frontierelor şi mãsuri de control în interiorul spaţiului comun, inclusiv returnarea);
4. cooperarea interinstituţionalã atât la nivel naţional (între autoritãţile naţionale cu competenţe în domeniu - poliţia de frontierã, vama, poliţia, structurile de informaţii şi altele), cât şi la nivel internaţional;
5. coordonarea şi coroborarea activitãţilor instituţiilor naţionale cu cele ale organismelor UE.
(45) Principalul obiectiv strategic în domeniul managementului integrat îl constituie realizarea supravegherii şi controlului frontierei externe pe baza unei analize de risc relevante şi a evaluãrii datelor şi informaţiilor prelucrate din domeniul infracţionalitãţii.
(46) Controlul frontierelor contribuie la combaterea migraţiei ilegale şi a traficului de fiinţe umane şi previne orice ameninţare la adresa securitãţii interne, a politicilor publice, a relaţiilor internaţionale şi a sãnãtãţii publice, în interesul tuturor statelor membre ale spaţiului Schengen.
1.1. Controlul trecerii frontierei (verificãri la frontierã)
(47) Controlul şi supravegherea frontierei externe vor fi exercitate în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de cãtre persoane (Codul Frontierelor Schengen), cu modificãrile ulterioare. Exercitarea sarcinilor poliţiei de frontierã se face în conformitate cu recomandãrile şi instrucţiunile stipulate în Manualul Schengen (Manualul poliţistului de frontierã).
(48) La punctele de trecere a frontierei vor fi efectuate verificãri pentru a se garanta cã persoanele, inclusiv mijloacele lor de transport şi obiectele pe care le posedã, pot fi autorizate sã intre pe teritoriul naţional sau pot fi autorizate sã îl pãrãseascã.
(49) În linia I sunt controlate toate persoanele care traverseazã PTF de cãtre poliţiştii de frontierã instruiţi şi susţinuţi de mijloacele tehnice şi de infrastructura necesare identificãrii persoanelor şi documentelor de cãlãtorie.
(50) În linia a II-a, diferitã de prima linie şi situatã fizic la distanţã de aceasta, se realizeazã controale suplimentare amãnunţite în situaţii care excedeazã competenţei sau posibilitãţilor de verificare din linia I.
(51) Resursele umane şi materiale şi infrastructura necesare controlului frontierei vor fi dimensionate potrivit volumului şi profilului fluxului de pasageri, evaluãrii ameninţãrilor şi analizei de risc, conform prevederilor documentelor comunitare.
(52) Organizarea controlului la frontiere trebuie fãcutã în funcţie de rata infracţionalitãţii transfrontaliere. Aceasta oferã o bazã pentru necesitãţile de ordin tactic ale controlului, cum ar fi culegerea şi analiza informaţiilor, stabilirea profilurilor, rata verificãrilor în linia a II-a, utilizarea echipamentelor speciale etc. Vor fi stabilite la nivel naţional criterii pentru calcularea ratei infracţionalitãţii transfrontaliere.
(53) Infrastructura necesarã PTF se va face respectând prevederile Catalogului Schengen, în funcţie de fluxurile (cantitative şi calitative) de pasageri, iar poliţia de frontierã din PTF va lua mãsurile necesare astfel încât sã se evite creşterea nejustificatã a timpului de aşteptare. În PTF, ordinea publicã va fi asiguratã de cãtre poliţia de frontierã.
1.2. Supravegherea frontierei
(54) Supravegherea frontierei de stat, constând în ansamblul de mãsuri şi acţiuni, sistematice şi permanente, realizate într-o concepţie unitarã, se va realiza atât între PTF, cât şi în PTF în afara orarului de funcţionare al acestora.
(55) Supravegherea frontierei se efectueazã prin observare şi patrulare, cu unitãţi fixe şi mobile, folosind mijloace tehnice şi electronice. Echipamentele şi mijloacele folosite vor fi adecvate tipului şi specificului frontierei.
1.3. Reintroducerea controlului frontierelor interne
(56) În eventualitatea unei ameninţãri grave la adresa securitãţii interne, România va dezvolta capacitatea de a reintroduce temporar, cu respectarea principiului proporţionalitãţii şi al cooperãrii, controlul la frontierele interne.
(57) În acest sens, vor fi elaborate planuri necesare consolidãrii temporare a capacitãţilor de supraveghere şi control pentru situaţii care impun reintroducerea temporarã a controlului la frontierele interne.
1.4. Analiza de risc
(58) Controlul frontierelor se va sprijini pe un sistem de analizã de risc ce va scoate în evidenţã tendinţele şi ameninţãrile privind securitatea frontierelor, în vederea stabilirii mecanismelor de contracarare a acestora.
(59) Activitãţile de analizã de risc vor fi realizate centralizat la nivelul poliţiei de frontierã, pe baza datelor furnizate de toate autoritãţile şi structurile cu atribuţii în domeniul managementului integrat al frontierei. Pentru desfãşurarea optimã a activitãţii de analizã a riscului, vor funcţiona unitãţi de analizã la nivel naţional, sectorial şi regional.
(60) La nivel naţional va fi utilizat modelul european comun de analizã a riscului, care va integra toate informaţiile relevante disponibile.
(61) Informaţiile care prezintã interes şi pentru alte state Schengen vor fi permanent evaluate, actualizate şi puse la dispoziţia acestora prin produse specifice, cum ar fi analizele de risc efectuate periodic de cãtre FRONTEX.
(62) La nivel naţional va fi elaboratã o analizã strategicã de risc care va prelucra informaţiile strategice-cheie în scopul extragerii potenţialelor schimbãri şi propunerii de politici.
(63) Analiştilor din cadrul unitãţilor de analizã de risc li se vor pune la dispoziţie informaţiile necesare referitoare la tiparele şi mobilurile activitãţilor infracţionale, la ameninţãrile şi posibilele riscuri reliefate, precum şi alte informaţii relevante.
(64) SISF va conţine un modul de aplicaţii informatice specializat pentru analiza de risc, care va prelucra şi va ordona informaţii relevante şi va pune la dispoziţia lucrãtorilor operativi profiluri de risc actualizate.
1.5. Analiza datelor şi informaţiilor privind infracţionalitatea
(65) Managementul frontierelor şi analiza riscurilor se vor baza pe datele şi informaţiile prelucrate şi sistematizate din domeniul infracţionalitãţii. Analiza datelor şi informaţiilor presupune prelucrarea şi corelarea datelor cu informaţiile potenţial relevante din domeniul poliţienesc şi judiciar. Scopul acestei analize va fi de a sprijini autoritãţile de aplicare a legii şi factorii de decizie în gestionarea eficientã a situaţiilor neprevãzute, de a avertiza din timp asupra posibilelor ameninţãri şi de a sprijini munca operativã.
(66) Activitatea de analizã a datelor şi informaţiilor prelucrate privind infracţionalitatea va fi desfãşuratã la nivel strategic, operaţional şi tactic.
(67) Analiza strategicã va oferi informaţii factorilor decizionali de nivel superior, având drept scop avertizarea din timp asupra ameninţãrilor şi sprijinirea acestora în prioritizarea activitãţilor de pregãtire pentru gestionarea eficientã a fenomenelor infracţionale.
(68) Analiza strategicã a informaţiilor prelucrate va organiza toate informaţiile şi va putea oferi o imagine de ansamblu asupra situaţiei operaţionale (fenomene de interes şi factori determinanţi).
(69) Aceastã analizã va genera statistici, tendinţe şi descrieri calitative ale situaţiei operaţionale. Pe baza acestora, factorii de conducere vor putea lua decizii privind alocarea de resurse, perfecţionarea pregãtirii în activitatea de combatere a infracţionalitãţii şi/sau acoperirea lacunelor care pot influenţa buna derulare a acestei activitãţi.
(70) Analiza operaţionalã va corela informaţiile obţinute în teren cu informaţiile strategice (input/output în ambele sensuri) într-un ansamblu operaţional. Aceastã analizã va sprijini obţinerea de rezultate concrete în activitatea de aplicare a legii (de exemplu, arestãri, confiscãri de bani sau bunuri obţinute din activitãţi ilegale sau destructurarea grupãrilor infracţionale etc.).
(71) Analiza tacticã a informaţiilor prelucrate va realiza un flux de date bidirecţional între agenţii din teren şi sistemul de informaţii.
(72) Pe lângã efectuarea controalelor de intrare-ieşire în prima linie la frontierele externe, pentru direcţionarea şi dimensionarea optimã a mãsurilor de urmat la nivel tactic, poliţiştii de frontierã vor utiliza profiluri de risc. Persoanele care corespund profilurilor vor fi supuse unor controale mai amãnunţite în linia a II-a.
1.6. Pregãtirea personalului
(73) Structurile cu atribuţii în domeniu vor realiza un cadru de iniţiere şi pregãtire continuã a personalului, adecvat cerinţelor privind cooperarea cu instituţiile şi statele membre Schengen.
(74) Pregãtirea personalului poliţiei de frontierã se va realiza potrivit curriculei comune de pregãtire de bazã pentru poliţiştii de frontierã (Common Core Curriculum) şi curriculei de nivel mediu (Common Midlevel Curriculum), inclusiv în cadrul Centrului Multifuncţional de Pregãtire Schengen.
(75) Instituţiile cu atribuţii la frontierã îşi vor recruta, evalua şi pregãti personalul astfel încât sã asigure un nivel înalt, eficient şi uniform al îndeplinirii sarcinilor de control şi supraveghere la frontiere. Un program de pregãtire continuã va fi stabilit la nivel central, regional şi local.
1.7. Controlul navelor şi supravegherea fluviului Dunãrea
(76) De la data aderãrii Românei şi Bulgariei la spaţiul Schengen, fluviul Dunãrea va avea regim de frontierã terestrã internã pe porţiunea comunã cu Bulgaria.
(77) Controlul navelor se va efectua având în vedere portul de origine, respectiv cel de destinaţie şi segmentul de Dunãre tranzitat, numai la intrarea sau numai la ieşirea din spaţiul Schengen sau atât la intrarea, cât şi la ieşirea în/din cadrul acestuia în situaţia în care porturile de origine şi destinaţie sunt situate în state terţe. Porturile româneşti în care va fi efectuat controlul sunt: Drobeta-Turnu Severin, Orşova, Moldova Nouã, Calafat/Vidin, Galaţi, Sulina, Constanţa-Sud Agigea, Tulcea şi Isaccea.
(78) Navele care navigheazã exclusiv între porturi situate în spaţiul Schengen, fãrã a se opri într-un port situat pe teritoriul unui stat terţ, nu vor fi supuse controlului trecerii frontierei.
(79) Pe baza unei evaluãri a riscurilor legate de securitatea internã şi migraţia ilegalã, echipajul şi pasagerii navelor pot fi supuşi exercitãrii prerogativelor poliţieneşti, precum şi unui control fizic al ambarcaţiunii.
(80) În vederea evitãrii aglomerãrii traficului portuar, controlul navelor va putea fi efectuat la bordul acestora, fãrã sã fie oprite sau sã îşi modifice cursul, de cãtre o echipã mixtã, mobilã, constituitã din poliţişti de frontierã şi lucrãtori vamali, însoţiţi de reprezentanţi ai autoritãţii navale.
(81) Pe porţiunea de frontierã internã dintre România şi Bulgaria, între punctul situat la limita frontierei externe ("Triplex Confinium româno-bulgaro-sârb") şi portul Calafat/Vidin (în care, având în vedere destinaţia navelor, se va efectua controlul acestora), la intrarea/ieşirea în/din spaţiul Schengen se va continua supravegherea fluviului utilizând patrule fixe şi mobile, terestre şi fluviale.
(82) Porţiunile de frontierã fluvialã dintre România şi Serbia, respectiv Ucraina îşi vor pãstra caracterul de frontiere externe.
SECŢIUNEA a 2-a
Cooperarea autoritãţilor în descoperirea şi investigarea infracţiunilor transfrontaliere
2.1. Infracţiuni transfrontaliere
(83) În exercitarea sarcinilor proprii, poliţia de frontierã are atribuţii de investigare a infracţiunilor transfrontaliere, cum ar fi traficul de persoane, migranţi, bunuri, droguri şi arme, depistarea documentelor de cãlãtorie false, autoturismelor furate, bunurile furate date în urmãrire etc.
(84) Pentru investigarea acestor infracţiuni poliţia de frontierã îşi va întãri capacitatea de identificare a modurilor de operare, a rutelor de imigraţie ilegalã şi îşi va perfecţiona procesul de analizã a indicatorilor de risc şi a realizãrii profilurilor.
2.2 Cooperarea interinstituţionalã în vederea descoperirii şi investigãrii infracţiunilor transfrontaliere
(85) Cooperarea interinstituţionalã în investigarea criminalitãţii transfrontaliere va fi realizatã prin schimbul de informaţii relevante dintre diferite autoritãţi, în vederea coordonãrii activitãţilor de investigaţii, prin înfiinţarea de grupuri comune de investigaţii, prin analiza de risc şi a informaţiilor prelucrate şi prin utilizarea în comun a bazelor de date.
(86) În acest context, se va consolida şi dezvolta cooperarea interinstituţionalã în cadrul structurilor de contact, prin asigurarea prezenţei atât a reprezentanţilor PFR, cât şi a reprezentanţilor Poliţiei Române, Oficiului Român pentru Imigrãri şi Autoritãţii Naţionale a Vãmilor. Se vor înfiinţa noi structuri de contact la viitoarele frontiere interne Schengen.
(87) În scopul dezvoltãrii cooperãrii interinstituţionale în domeniul supravegherii traficului maritim şi pentru asigurarea unui nivel eficient de control la frontierele albastre, PFR va accelera procesul de implementare a conceptului EUROSUR. În acest sens, se va intensifica şi lãrgi aria de cuprindere a activitãţilor desfãşurate la nivelul Centrului operaţional de coordonare din cadrul PFR. Centrul operaţional de coordonare are în plan local centre locale de coordonare corespondente.
(88) În primã fazã, Centrul operaţional de coordonare are atribuţii exclusiv pe frontiera maritimã, asigurând supravegherea traficului naval şi schimbul de informaţii cu alte structuri naţionale cu atribuţii în acest domeniu.
(89) În contextul EUROSUR şi în vederea deplinei implementãri a SISF, aceastã structurã îşi va extinde atribuţiile pe toate tipurile de frontierã, schimbul de informaţii urmând a fi efectuat atât cu celelalte state membre, cât şi cu FRONTEX.
SECŢIUNEA a 3-a
Modelul celor 4 filtre
3.1 Filtrul I - Activitãţi desfãşurate în ţãri terţe, în special în ţãrile de origine şi de tranzit
(90) Primul filtru constã într-un set de mãsuri pe care România le va lua în ţãri terţe, în special în ţãrile de origine şi de tranzit cu potenţial migrator ori în zone cu problematicã teroristã activã, care constituie o sursã importantã de riscuri generate de imigraţia ilegalã.
(91) Mãsurile acestui filtru presupun ca ofiţerii de legãturã şi/sau experţii în domeniu sã informeze şi sã instruiascã oficialii consulari aflaţi la post şi personalul companiilor transportatoare cu privire la detectarea documentelor false şi identificarea indicatorilor de risc în cererile de vizã. La furnizarea datelor prelucrate pentru elaborarea analizei de risc vor contribui şi ataşaţii militari din partea Ministerului Apãrãrii Naţionale.
(92) În cadrul misiunilor României în care nu sunt ataşaţi ai M.A.I., ataşatul Ministerului Apãrãrii Naţionale sau, în lipsa acestuia, consulul va deveni punct de contact, prin intermediul Centralei Ministerului Afacerilor Externe, cu statut de acreditare, în ceea ce priveşte cooperarea şi coordonarea pe domeniile filtrului I.
(93) Realizarea acestor mãsuri necesitã o colaborare la nivel bilateral sau multilateral a autoritãţilor cu atribuţii la frontierã cu ofiţerii de legãturã ai statelor membre Schengen şi companiile de transport care îşi desfãşoarã activitatea într-un stat terţ, sursã de imigraţie ilegalã.
(94) Intensificarea cooperãrii cu statele terţe va presupune dezvoltarea colaborãrii în cadrul FRONTEX şi creşterea schimbului de informaţii în cadrul iniţiativelor existente la nivel internaţional, cum sunt SECI, Iniţiativa Central Europeanã, SEPCA, OIM etc.
(95) În scopul facilitãrii cãlãtoriilor/migraţiei legale, vor fi adoptate şi implementate proceduri şi politici comune statelor membre Schengen privind procesarea cererilor de vizã.
(96) Autoritãţile competente vor derula acţiuni specifice pe teritoriul statelor terţe pentru a informa (la nivelul ambasadelor, consulatelor sau reprezentanţelor) asupra modalitãţii în care se realizeazã accesul cetãţenilor acestor state pe piaţa muncii din România.
3.2. Filtrul II - Cooperarea cu statele vecine
(97) Cooperarea cu statele vecine va fi realizatã prin stabilirea unui set de mecanisme de colaborare în domeniul schimbului de informaţii, a unor canale de comunicare adecvate, puncte de contact naţionale, regionale şi locale, proceduri pentru situaţii de urgenţã, metode de soluţionare a incidentelor menite sã evite disputele diplomatice etc.
(98) Principalele mãsuri de realizare a obiectivelor acestui filtru vor avea în vedere dezvoltarea cadrului juridic bilateral încheierea şi implementarea prevederilor documentelor referitoare la regimul frontierei, mecanismele specifice de cooperare la frontierã (instituţia împuternicitului de frontierã), combaterea criminalitãţii transfrontaliere şi optimizarea schimbului de informaţii.
(99) În cadrul cooperãrii cu statele vecine se vor putea organiza schimburi de date statistice şi analize comune la frontierã, investigaţii comune în cazuri de interes, sesiuni de pregãtire în domenii de interes comun.
(100) Dezvoltarea cooperãrii cu ţãrile terţe vecine se va face şi prin încheierea sau punerea în aplicare a acordurilor privind regimul juridic specific micului trafic de frontierã.
(101) O altã mãsurã specificã acestui filtru o reprezintã consolidarea poziţiei României în spaţiul Mãrii Negre prin participarea la diferite iniţiative de cooperare şi dezvoltarea contribuţiei PFR în cadrul Iniţiativei de Cooperare la Marea Neagrã între poliţiile de frontierã/gãrzile de coastã. Acest model de cooperare este implementat prin semnarea unui document de cooperare de cãtre statele riverane Mãrii Negre şi prin înfiinţarea unei structuri de implementare a politicilor stabilite în cadrul iniţiativei, şi anume Forumul de cooperare la Marea Neagrã. În cadrul acestei structuri se realizeazã o coordonare a politicilor de securitate ale poliţiilor de frontierã/gãrzilor de coastã ale statelor riverane prin stabilirea unor obiective comune de cooperare, a unui sistem unic de schimb de informaţii privind navele suspecte, a unor grupuri de lucru pentru soluţionarea problemelor identificate, a unor sesiuni comune de pregãtire în probleme de interes comun.
3.3. Filtrul III - Controlul şi supravegherea frontierelor
(102) Filtrul III garanteazã controlul la frontierã al persoanelor şi bunurilor care tranziteazã frontiera externã. Totodatã, filtrul III asigurã un nivel adecvat de supraveghere a frontierei între PTF sau pe mare. Documentele de cãlãtorie vor integra date biometrice ale posesorilor, pentru a permite identificarea sigurã a persoanei şi creşterea mãsurilor de siguranţã, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
(103) Instituţia principalã de supraveghere şi control (PFR) va coopera cu celelalte instituţii implicate în securizarea frontierei pentru realizarea obiectivelor comune.
3.3.1. Controlul frontierelor
(104) În PTF administratorii acestora vor amenaja cãi de acces, bariere, garduri, împrejmuiri, clãdiri etc., în conformitate cu cerinţele Catalogului Schengen, potrivit specificului fiecãrui PTF (terestru, portuar, aeroportuar) şi adaptat volumului de pasageri (cantitativ şi calitativ). Separarea fluxurilor de pasageri se va face prin culoare separate pentru cetãţeni UE, EEA şi CH şi pentru cetãţeni ai statelor terţe. Controalele generale se vor efectua în linia I, iar cele suplimentare amãnunţite se vor face în linia a II-a, potrivit reglementãrilor referitoare la frontierele Schengen.
(105) Pentru persoanele împotriva cãrora s-a instituit mãsura interzicerii intrãrii în România sau care au fost declarate indezirabile, se vor amenaja încãperi speciale care trebuie monitorizate permanent prin mijloace tehnice sau de cãtre personal. De asemenea, în PTF vor exista facilitãţi adiţionale pentru solicitanţii de azil.
(106) Pentru controlul fluxurilor de pasageri şi pentru a rãspunde ameninţãrilor reieşite din analiza de risc trebuie alocat un volum adecvat de personal şi echipament specific.
(107) La nivelul fiecãrui PTF se vor asigura infrastructura de transmisie de date adecvatã, echipamentele informatice şi de comunicaţii necesare şi accesul la resursele software, ţinând seama de cerinţele de compatibilitate şi interoperabilitate cu sistemele existente la nivel naţional şi european.
(108) Poliţiştii de frontierã din PTF vor avea acces la datele existente în sistemele informatice implementate la nivel european (SIS, VIS etc.) şi bazele de date naţionale relevante cu privire la persoane cãrora nu le este aplicabil dreptul comunitar la liberã circulaţie. De asemenea, aceştia vor avea în vedere şi alertele introduse în SIS cu privire la cetãţenii comunitari, luând mãsurile ce se impun.
(109) În scopul monitorizãrii situaţiei operative, în PTF se vor înregistra informaţii referitoare la numãrul şi motivele controalelor în linia a II-a, cetãţenia pasagerilor, timpul mediu de aşteptare, documentele false descoperite, cãlãuzele reţinute, informaţii obţinute de la celelalte autoritãţi care desfãşoarã activitãţi în PTF, precum şi orice alte informaţii relevante.
(110) Controlul documentelor de cãlãtorie ale pasagerilor din autocare şi trenuri trebuie efectuat cu echipamente mobile. În PTF cu trafic intens controalele pentru persoanele care cãlãtoresc cu autocarul trebuie desfãşurate în terminale pentru pasageri sau culoare separate.
(111) În PTF cu specific portuar, controlul asupra pasagerilor trebuie efectuat pe navã cu ajutorul echipamentelor mobile sau trebuie debarcaţi pasagerii pentru efectuarea controlului în port. De asemenea, va fi asigurat accesul la baze de date specifice despre nave, identitatea marinarilor, agenţi şi proprietari de nave suspecţi.
(112) Fiecare PTF aeroportuar va avea acces la o aplicaţie care oferã, înainte de aterizare, date şi informaţii cu privire la pasageri şi membrii echipajului fiecãrei aeronave (Advanced Passenger Information System).
3.3.2. Supravegherea frontierei
(113) Supravegherea frontierelor trebuie efectuatã în conformitate cu prevederile Codului Frontierelor Schengen, Catalogului Schengen - Controlul la frontierele externe, returnarea şi readmisia şi ale Manualului Schengen, sens în care, la frontiera verde, albastrã şi aerianã va fi realizat şi implementat un sistem coerent de supraveghere.
(114) Activitãţile de supraveghere în zonele de frontierã vor fi susţinute de echipamente fixe şi mobile de comunicare şi supraveghere. Sistemele de comunicare vor permite schimbul permanent de date între patrule, vehicule, nave, aeronave şi centre de comandã şi control, iar sistemele de supraveghere vor fi alcãtuite din sisteme integrate de senzori, radare, camere video şi alte echipamente fixe sau mobile.
(115) Mãsurile de supraveghere a frontierei vor fi luate pe baza analizei de risc şi în funcţie de capacitatea de reacţie a efectivelor cu atribuţii în supraveghere. La nivelul sectoarelor de frontierã vor fi create centre de comandã şi control care vor dispune mãsurile necesare optime pentru o supraveghere eficientã. Pentru îndeplinirea misiunilor se vor constitui echipe de intervenţie special instruite.
(116) Pentru frontierele maritime, va fi realizat un dispozitiv de supraveghere a frontierei pe ţãrm cu patrule fixe şi mobile susţinut de sisteme de supraveghere fixe/mobile, mijloace de mobilitate terestrã/navalã.
(117) Pentru zona de frontierã maritimã se va asigura interoperabilitatea sistemului de supraveghere şi observare SCOMAR cu alte sisteme de supraveghere la Marea Neagrã implementate de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Ministerul Dezvoltãrii Regionale şi Turismului, Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale (VTS/AIS) şi, totodatã, cu sistemele de monitorizare prin satelit a navelor de pescuit.
3.4. Filtrul IV - Mãsuri de control în interiorul spaţiului comun
(118) Filtrul IV presupune mãsuri întreprinse în interiorul spaţiului de liberã circulaţie. Aceste mãsuri previn imigraţia ilegalã şi infracţiunile transfrontaliere în interiorul teritoriului naţional, prin intensificarea mãsurilor de cãutare, control şi supraveghere bazate pe informaţii existente la nivel naţional.
(119) Imigranţii ilegali depistaţi pe teritoriul naţional vor fi înregistraţi şi puşi sub controlul autoritãţilor cu competenţe în domeniu, iar în cazul în care nu existã indicii de rezidenţã legalã sau nu existã motive umanitare sau bazate pe legislaţie internaţionalã care sã le permitã şederea, aceştia vor fi returnaţi în ţãrile de origine.
(120) Autoritãţile competente în domeniu vor lua mãsurile necesare ca strãinii din statele care nu sunt membre ale UE şi/sau apatrizii sã pãrãseascã teritoriul României dupã expirarea dreptului de şedere pe teritoriul naţional. O atenţie deosebitã se va acorda cetãţenilor strãini sau apatrizi provenind din state cu potenţial migrator ori din zone cu problematicã teroristã activã.
(121) Structurile cu competenţe în domeniu vor planifica mãsuri sistematice pentru controlul zonelor critice cunoscute ca destinaţii pentru naţionalii ţãrilor terţe cu şedere ilegalã sau pentru monitorizarea cãilor de comunicaţii transfrontaliere.
(122) Pentru a se asigura o protecţie eficientã în domeniul imigraţiei ilegale şi pentru returnarea lucrãtorilor în ţãrile de origine la expirarea perioadei de şedere, în cadrul mãsurilor acestui filtru se va modifica şi actualiza, în conformitate cu legislaţia UE, cadrul instituţional şi normativ prin care se reglementeazã recrutarea şi plasarea forţei de muncã strãine în România.
(123) Se va urmãri impunerea de sancţiuni angajatorilor care angajeazã resortisanţi provenind dintr-o ţarã terţã aflaţi în situaţie de şedere ilegalã pe teritoriul unui stat membru, în conformitate cu legislaţia UE incidentã în materie.
(124) Pentru obţinerea complementaritãţii şi/sau a congruenţei între mãsurile adoptate pe linia asigurãrii securitãţii frontierei şi cele în materie de prevenire şi combatere a terorismului, se va utiliza şi cadrul de cooperare asigurat de Sistemul naţional de prevenire şi combatere a terorismului şi, de asemenea, se va perfecţiona cadrul legal privind prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale, a terorismului şi a infracţionalitãţii transfrontaliere.
SECŢIUNEA a 4-a
Cooperarea interinstituţionalã la nivel naţional şi internaţional
4.1. Cooperarea la nivel naţional
(125) Politicile şi strategiile modului de cooperare interinstituţionalã se vor realiza la nivelul GIRMIFS, iar la nivel operativ, prin Centrul operaţional de coordonare şi prin centrele de coordonare locale şi regionale. GIRMIFS stabileşte concepţia de ansamblu şi asigurã coordonarea unitarã pe baza unui set de obiective specifice ce vizeazã, pe de o parte, aplicarea unui management performant al frontierei de stat, iar pe de altã parte, realizarea şi implementarea SISF.
(126) Toate instituţiile, structurile şi autoritãţile implicate în activitãţi de asigurare a securitãţii frontierelor vor colabora la nivel local, regional şi naţional în baza protocoalelor de cooperare, iar acţiunile comune vor fi coordonate astfel încât sã nu existe suprapuneri de competenţe sau autoritate.
(127) Protocoalele de cooperare vor acoperi la toate nivelurile schimbul de informaţii, analiza de risc integratã, schimbul de experienţã, pregãtirea comunã, cooperarea în culegerea şi prelucrarea informaţiilor, investigaţii, precum şi utilizarea în comun a bazelor de date.
(128) Din punct de vedere tehnic se va folosi SISF ca platformã comunã pentru realizarea schimbului de informaţii între structurile cu atribuţii şi responsabilitãţi în domeniu.
(129) Mãsurile adoptate pe linia asigurãrii securizãrii frontierei vor fi corelate cu cele în materie de prevenire şi combatere a terorismului, în scopul utilizãrii cu eficienţã a cadrului de cooperare asigurat de Sistemul naţional de prevenire şi combatere a terorismului.
4.2. Cooperarea internaţionalã
(130) Cooperarea internaţionalã are la bazã acordurile bilaterale sau multilaterale încheiate în domeniul cooperãrii poliţieneşti, judiciare, repatriere şi readmisie. Aceastã cooperare va fi desfãşuratã pe mai multe planuri, astfel:
(i) cooperarea cu toate statele membre vecine; aceasta presupune cooperarea bilateralã şi multilateralã între statele membre vecine în domeniul combaterii infracţionalitãţii şi imigraţiei ilegale, în baza unor analize de risc, planuri şi acţiuni comune;
(ii) cooperarea cu agenţiile de specialitate; aceasta presupune colaborarea şi participarea activã la structurile: INTERPOL, birourile SIRENE, FRONTEX (inclusiv prin asigurarea prezenţei membrilor rezervei naţionale RABIT şi FJST), EUROPOL, EUROJUST, OLAF etc. De asemenea, România va colabora, prin intermediul structurii naţionale FRONTEX, cu celelalte state membre vecine în cadrul iniţiativei EPN care reprezintã cadrul de cooperare operativã a statelor membre în domeniul supravegherii frontierelor maritime, prin asigurarea de patrule navale comune;
(iii) cooperarea cu statele terţe vecine; aceasta presupune întãrirea securitãţii pe baza unui mecanism adecvat de colaborare privind schimbul de informaţii, canale de comunicaţii special alocate, puncte locale de contact şi proceduri de urgenţã la nivel naţional, regional şi local;
(iv) cooperarea cu statele terţe cunoscute ca având un potenţial ridicat de imigraţie ilegalã; aceasta va fi realizatã prin acorduri de colaborare bilaterale.
SECŢIUNEA a 5-a
Coordonarea şi coroborarea activitãţilor instituţiilor naţionale cu cele ale organismelor UE
(131) România va participa activ la lucrãrile Consiliului şi la iniţiativele de dezvoltare şi amendare a legislaţiei UE în cadrul grupurilor de lucru "Frontiere", "Schengen" "Evaluation", "CIREFI", "Migraţie şi expulzare", "VISA", "Frontiere/Documente false" şi alte reuniuni relevante. Ca urmare a participãrii reprezentanţilor României la aceste grupuri de lucru, vor fi elaborate şi diseminate informãri cãtre toate structurile cu atribuţii în domeniul managementului integrat.
(132) Se vor trimite reprezentanţi în misiunile de evaluare Schengen, fapt care ajutã la cunoaşterea modalitãţilor de implementare corectã a acquis-ului UE, sprijinind o dezvoltare uniformã a managementului integrat al frontierei la nivelul UE. Participarea în cadrul misiunilor de evaluare permite perfecţionarea propriului sistem de management integrat al frontierei.
CAP. IV
Mijloace şi instrumente pentru realizarea managementului integrat al frontierei
(133) Managementul integrat al frontierei de stat suportã, în prezenta Strategie naţionalã, o abordare bivalentã, în funcţie de statutul pe care îl are, respectiv pe care îl va avea România în spaţiul Schengen.
(134) Prevederile acestei Strategii naţionale acoperã mãsuri şi activitãţi referitoare la implementarea managementului integrat al frontierei care vor fi întreprinse în perioada de preaderare, precum şi direcţii de acţiune menite a consolida poziţia României ca membru al spaţiului Schengen în perioada imediat ulterioarã aderãrii.
(135) Astfel, în contextul Strategiei naţionale se are în vedere stabilirea de mijloace şi instrumente compatibile cu cele mai noi tendinţe care se manifestã în momentul de faţã la nivel european.
(136) SISF este un sistem special proiectat pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor şi mãsurilor specifice care reies din prevederile Strategiei naţionale, iar funcţionalitãţile acestuia se regãsesc la nivelul fiecãreia dintre direcţiile de acţiune ale prezentei Strategii naţionale.
(137) Realizarea SISF a constituit şi rãmâne o prioritate a României, prin prisma asigurãrii securitãţii propriilor frontiere şi a frontierei externe a UE, în perspectiva integrãrii în zona europeanã de libertate, securitate şi justiţie.
(138) UE a propus, prin intermediul Comunicãrii Comisiei COM (2006) 733 din 30 noiembrie 2006 privind consolidarea gestionãrii frontierelor maritime meridionale, crearea unui sistem european de supraveghere a frontierelor numit "EUROSUR". Acesta a avut iniţial scopul de a preveni trecerile neautorizate ale frontierei maritime, de a reduce numãrul de imigranţi ilegali care îşi pierd viaţa pe mare şi de a întãri securitatea internã a UE prin contribuţia la prevenirea criminalitãţii transfrontaliere, sistem care urmeazã a fi integrat şi extins la nivelul întregii frontiere externe a UE.
(139) În considerarea faptului cã la nivel european se contureazã acest sistem de supraveghere comunã a frontierelor, România trebuie sã urmãreascã configurarea propriului sistem de management integrat al frontierei în corelare cu dezvoltarea EUROSUR.
(140) SISF conţine fundamentele conceptului EUROSUR, ceea ce înseamnã cã sunt deja create premisele unei abordãri unitare a ideii de management european comun. SISF va constitui, la nivel naţional, baza implementãrii viitorului concept european EUROSUR.
(141) Din perspectiva activitãţilor de combatere a migraţiei ilegale şi a infracţionalitãţii transfrontaliere desfãşurate de PFR, acest sistem va permite crearea unui cadru tehnic comun tuturor statelor membre, care va asigura, prin intermediul unui centru operaţional de coordonare:
a) exercitarea unui control permanent asupra situaţiei operative;
b) crearea unei imagini situaţionale comune;
c) schimbul de informaţii cu autoritãţile similare din celelalte state membre, dar şi cu FRONTEX, în vederea realizãrii unor analize de risc comune şi a intervenţiilor în situaţii operative la frontiera comunã.
SECŢIUNEA 1
Sistemul integrat pentru securitatea frontierei (SISF)
(142) SISF reprezintã principalul instrument pentru managementul integrat al frontierei de stat a României. Este un sistem complex, care integreazã un ansamblu de subsisteme tehnice şi operaţionale, structurate pe o platformã de comunicaţii electronice comunã. Acest sistem include un set de aplicaţii informatice care permit schimbul de informaţii în timp real între structurile naţionale şi internaţionale cu atribuţii în domeniul supravegherii şi controlului frontierelor.
(143) SISF este un sistem complex, scalabil, independent şi deschis, care desfãşoarã prin intermediul subsistemelor (elementelor) sale componente o serie de activitãţi specifice, care împreunã concurã la realizarea obiectivului sãu fundamental, şi anume la securizarea frontierei. Fiind de tip deschis, SISF este capabil de a se interconecta cu alte sisteme naţionale sau internaţionale cum ar fi: Sistemul de ordine publicã şi siguranţã naţionalã, Sistemul naţional de gestionare a crizelor, Sistemul de prevenire şi combatere a terorismului, SINS, EURODAC, EUROPOL, SIS, VIS, AFIS, SCOMAR, Sistemul de monitorizare a traficului în Deltã şi pe Dunãre, Centrul de cooperare şi informare al ţãrilor riverane la Marea Neagrã şi al altor state sau sisteme similare ale altor ţãri.
(144) Platforma comunã SISF este realizatã astfel încât sã permitã interconectarea şi interoperabilitatea echipamentelor şi a diferitelor baze de date naţionale şi internaţionale care deţin informaţii utile în domeniu, în scopul de a facilita persoanelor autorizate accesul la datele relevante în exercitarea atribuţiilor.
1.1. Concepţia şi arhitectura SISF
(145) SISF se dezvoltã pe 3 componente fundamentale interdependente:
a) componenta operativã, formatã din subsistemul legislativ, subsistemul resurselor umane şi subsistemul procedurilor operaţionale. Aceasta cuprinde cadrul legislativ ce reglementeazã funcţionarea SISF, personalul adecvat pregãtit pentru operarea şi întreţinerea SISF, precum şi ansamblul procedurilor aplicate în cadrul activitãţilor specifice asigurãrii securitãţii frontierei;
b) componenta tehnicã, reprezentatã de subsistemele-suport ale SISF (platforma tehnicã de comunicaţie şi schimb de informaţie, echipamentele specifice fixe şi mobile şi aplicaţiile informatice), detaliate mai jos;
c) componenta formativã, reprezentatã de sistemul electronic de pregãtire, testare şi evaluare (sistemul de e-learning). Prin acesta se asigurã instruirea unitarã şi conformã cu cerinţele europene în domeniul managementului frontierelor a unui numãr mare de cursanţi ai poliţiei de frontierã.
1.2. Subsistemele suport ale SISF
1.2.1. Subsistemul IT back-up
(146) Subsistemul IT back-up asigurã infrastructura de comunicaţii necesarã şi cuprinde ansamblul mijloacelor tehnice, inclusiv aplicaţiile informatice, menite a îmbunãtãţi supravegherea şi controlul frontierelor la nivel de SPF-uri şi PTF-uri, asigurând comunicaţiile de voce şi date între toate locaţiile PFR, accesul la bazele de date naţionale relevante proprii sau ale altor instituţii, incluzând facilitarea procedurii de acordare a vizelor de intrare la PTF, precum şi alte funcţionalitãţi specifice.
(147) Acesta presupune ansamblul funcţional de reţele terestre sau radio şi echipamente fixe şi mobile de comunicaţii digitale care permite personalului autorizat cu atribuţii la frontierã accesul în timp real la bazele de date specifice, asigurarea unui standard comun de aplicaţii şi echipamente (IT, comunicaţii şi securitate) la nivelul tuturor locaţiilor PFR, precum şi implementarea unei soluţii de management al reţelei care permite administrarea de la nivel central a acestor echipamente.
1.2.2. Subsistemul informatic (IT)
(148) Subsistemul informatic (IT) va funcţiona în regim on-line şi va fi disponibil tuturor instituţiilor cu atribuţii în domeniul managementului integrat al frontierei, conform competenţelor. Acesta va cuprinde echipamentele hardware şi ansamblul aplicaţiilor informatice necesare pentru stocarea şi procesarea datelor de interes şi va asigura interconectarea cu sistemele informatice naţionale şi internaţionale, precum: VIS, SIS, EURODAC, Interpol, Europol, AFIS, Sistemul de informaţii despre pasageri din aeroporturi şi alte baze de date relevante într-un timp de rãspuns care se încadreazã în valorile impuse de cerinţele Schengen.
(149) Subsistemul IT asigurã implementarea, automatizarea şi operaţionalizarea cerinţelor de control conform recomandãrilor Schengen şi bunelor practici pentru ambele linii de control din cadrul PTF, precum şi aplicaţii specializate de analizã a riscului şi comandã control ce vin în sprijinul desfãşurãrii, în condiţii optime, a activitãţii specifice lucrãtorilor poliţiei de frontierã din toate punctele şi sectoarele de trecere a frontierei de stat. Funcţionarea sa este în strânsã corelaţie cu celelalte subsisteme (IT back-up, subsistemul de comunicaţii fixe, subsistemul radiocomunicaţii mobile, subsistemul comunicaţii voce şi date etc.) şi numai împreunã cu acestea realizeazã îndeplinirea în totalitate şi la parametrii necesari a cerinţelor pentru care a fost destinat.
1.2.3. Subsistemul de comunicaţii fixe
(150) Subsistemul de comunicaţii fixe este format din infrastructura terestrã de transport de date digitale, de bandã largã, necesarã pentru asigurarea suportului fizic al schimbului de informaţii între locaţiile fixe ale reţelei, specifice aplicaţiilor informatice.
(151) Reţeaua naţionalã fixã va interconecta toate nodurile de comunicaţie relevante pentru funcţionarea SISF (PTF-uri, SPF-uri, sedii ale structurilor cu responsabilitãţi în domeniu, locaţii tehnice etc.).
1.2.4. Subsistemul radiocomunicaţii mobile (PMR)
(152) Subsistemul radiocomunicaţii mobile (PMR) reprezintã componenta de radiocomunicaţii digitale mobile a SISF, parte integrantã a platformei naţionale comune TETRA. Subsistemul asigurã comunicaţii mobile de voce şi date pentru toate structurile/instituţiile cu atribuţii la frontierã, inclusiv suportul de comunicaţii de date pentru aplicaţiile informatice mobile din cadrul subsistemului IT.
1.2.5. Subsistemul comunicaţii voce şi date
(153) Subsistemul comunicaţii voce şi date este format din infrastructura de transmisie de date la nivel naţional (WAN), metropolitan (MAN) şi local (LAN) şi reprezintã suportul fizic de comunicaţie de date şi voce între utilizatorii SISF.
1.2.6. Subsistemul de supraveghere
(154) Subsistemul de supraveghere reprezintã ansamblul de mijloace tehnice specifice menite sã sprijine acţiunile de observare a frontierei în spaţiile situate între PTF, în vederea prevenirii trecerii ilegale.
(155) Acesta presupune utilizarea unor tehnologii bazate pe senzori, radare, supraveghere video sau alte mijloace de detecţie optice sau optoelectronice cu vedere pe timp de zi şi noapte, montate pe piloni sau mobile (vehicule, nave, elicoptere etc.), interconectate cu centrele de comandã şi control şi cu unitãţile de intervenţie, în vederea coordonãrii acţiunilor. Informaţiile obţinute sunt transmise prin subsistemele de comunicaţii şi sunt procesate prin subsistemul IT.
(156) Pentru supravegherea apelor maritime interioare, mãrii teritoriale, zonei contigue şi zonei economice exclusive ale României va fi utilizat sistemul integrat de supraveghere şi control al traficului de nave de la Marea Neagrã, SCOMAR. Subsistemul de supraveghere va comunica cu acesta şi cu alte sisteme specifice cum ar fi VTS/AIS, RO-RIS sau altele.
1.2.7. Subsistemul de control
(157) Subsistemul de control reprezintã ansamblul de mijloace tehnice menite a asigura controlul cãlãtorilor, al mijloacelor de transport şi al bunurilor PTF, în vederea prevenirii pãtrunderii în spaţiul naţional a imigranţilor ilegali sau a produselor neautorizate.
(158) PTF vor fi dotate cu toate echipamentele necesare controlului în linia I şi a II-a, în conformitate cu cerinţele Catalogului Schengen.
(159) Informaţiile culese vor fi integrate în baze de date relevante prin intermediul subsistemului IT.
(160) Cu ajutorul unor interfeţe special construite, personalul autorizat va interoga respectivele baze de date şi va fi informat în timp real cu privire la alerte şi riscuri atât din puncte de lucru fixe, cât şi mobile.
1.2.8. Subsistemul infrastructurã
(161) În cadrul acestui subsistem se realizeazã infrastructura operativã care constã în construirea de clãdiri şi facilitãţi noi pentru poliţia de frontierã şi în reabilitarea şi/sau extinderea clãdirilor existente, în funcţie de necesitãţile SISF. Subsistemul cuprinde, de asemenea, şi componente de infrastructurã de comunicaţii, cum ar fi turnuri şi stâlpi pentru a amplasa antene, radare, camere video etc., precum şi diferite construcţii civile necesare desfãşurãrii activitãţilor specifice de control şi supraveghere.
1.2.9. Subsistemul de mobilitate
(162) Acest subsistem cuprinde platforma tehnicã terestrãnavalã-aerianã ce va fi utilizatã pentru sistemul de securitate a frontierei şi include toate mijloacele de transport şi supraveghere destinate pentru operaţiuni de supraveghere şi intervenţie la frontiera de stat (vehicule de diferite tipuri, nave, aeronave etc.). Astfel se asigurã supravegherea şi patrularea, transportul forţelor şi al echipamentelor pentru intervenţie, transportul operaţional între diferitele structuri operaţionale şi transporturile logistice pentru aprovizionare şi mentenanţã. Subsistemul are drept componente mobilitatea terestrã, navalã şi aerianã.
1.2.10. Subsistemul de suport logistic integrat
(163) Subsistemul de suport logistic integrat reprezintã ansamblul operaţiunilor de mentenanţã şi suport tehnic al SISF. Acesta include instruirea şi documentarea personalului de exploatare şi întreţinere.
(164) Subsistemul cuprinde toate activitãţile destinate întreţinerii SISF pe întreaga perioadã a ciclului de viaţã al acestuia şi include un serviciu de suport tehnic centralizat, precum şi procedurile aferente pentru a asigura disponibilitatea permanentã a sistemului, la un nivel maxim de disponibilitate şi în parametrii prevãzuţi în documentaţia tehnicã a SISF.
SECŢIUNEA a 2-a
Centre de coordonare
(165) Pentru coordonarea şi controlul activitãţilor structurilor cu competenţe în zona de frontierã, în cadrul PFR se va înfiinţa un centru operaţional de coordonare, care va funcţiona în regim permanent şi va monitoriza situaţia la frontiera terestrã, aerianã şi maritimã. Acesta va avea rolul de a coordona activitãţile şi misiunile comune ale autoritãţilor naţionale implicate în procesul de implementare, în România, a conceptului de management integrat.
(166) Acest centru va oferi suport deciziilor şi va reprezenta punctul unic de contact pentru statele membre, pentru FRONTEX sau pentru alte instituţii europene cu atribuţii în securitatea frontierelor.
(167) Vor fi înfiinţate centre de coordonare regionale la nivelul inspectoratelor poliţiei de frontierã, care vor avea drept rol principal asigurarea comunicaţiei operaţionale, managementul informaţiei şi comanda coerentã în cadrul acţiunilor comune, în regim permanent.
(168) Centrele de coordonare regionale vor avea autoritatea de a lansa acţiuni în situaţii de urgenţã şi de a coordona intervenţiile.
(169) Se vor înfiinţa, la nivel ierarhic inferior, centre de coordonare locale funcţionale în mod permanent, cu activitãţi specifice similare centrelor regionale, dar la nivel local (de sector).
CAP. V
Resurse financiare
(170) Fondurile aferente îndeplinirii obiectivelor prezentei strategii naţionale se planificã în bugetele proprii de cãtre fiecare dintre instituţiile cu atribuţii în domeniu, în raport cu prioritãţile, resursele disponibile şi în mod corelat cu etapele de realizare a Sistemului de management integrat, în condiţiile legii.
(171) Sursele de finanţare pentru implementarea Strategiei naţionale pot fi:
a) fonduri de la bugetul de stat;
b) fonduri comunitare, în cadrul proiectelor de asistenţã financiarã nerambursabilã din partea UE;
c) fonduri rezultate din cofinanţarea asiguratã de statul român, împreunã cu statele UE;
d) credite externe garantate de Guvernul României;
e) credite externe care nu implicã garanţii guvernamentale;
f) donaţii şi sponsorizãri oferite/acceptate în condiţiile legii;
g) alte surse.
CAP. VI
Implementare, monitorizare, evaluare şi revizuire
SECŢIUNEA 1
Implementare
(172) Implementarea efectivã a Strategiei naţionale revine fiecãreia dintre instituţiile cu atribuţii în domeniu, în pãrţile ce le privesc, şi se realizeazã în conformitate cu bugetele aprobate potrivit legii. Conducãtorii instituţiilor au obligaţia de a întreprinde mãsurile ce se impun şi rãspund de îndeplinirea obiectivelor ce le revin din prezenta strategie. Monitorizarea implementãrii Strategiei naţionale revine GIRMIFS, prin secretariatul acestuia.
(173) Documentele de implementare a Strategiei naţionale sunt Planul de acţiune (PA) şi Planul unic multianual de investiţii pentru securitatea frontierei (PUMI). În baza prevederilor PA şi în scopul realizãrii acestuia, ministerele/instituţiile cu atribuţii la frontierã, potrivit legii, vor elabora programe sectoriale proprii. Resursele financiare necesare realizãrii acţiunilor privind investiţiile pentru securitatea frontierei sunt cele prevãzute în PUMI.
(174) În procesul de implementare a Strategiei naţionale se vor avea în vedere urmãtoarele aspecte:
a) corelarea acţiunilor cuprinse în planificãrile sectoriale proprii fiecãrei instituţii cu cele prevãzute de Strategia naţionalã;
b) stabilirea prioritãţilor instituţiilor cu atribuţii la frontierã în domeniul managementului frontierei şi concordanţa acestora cu obiectivele generale;
c) alocarea fondurilor necesare pentru finanţarea programelor de dotare cu mijloace şi echipamente performante destinate securitãţii frontierei, pentru încadrarea şi pregãtirea personalului, precum şi pentru modernizarea infrastructurii;
d) monitorizarea şi evaluarea permanentã a stadiului acţiunilor prevãzute în documentele de implementare a Strategiei naţionale.
(175) Evaluarea într-o manierã unitarã a implementãrii Strategiei naţionale este esenţialã pentru asigurarea coerenţei mãsurilor adoptate la nivelul tuturor instituţiilor cu atribuţii în domeniu, evitarea suprapunerilor şi paralelismelor între instituţiile cu atribuţii la frontierã şi pentru eliminarea disfuncţionalitãţilor apãrute în procesul de implementare a Strategiei naţionale.
(176) Evaluarea şi analiza stadiului îndeplinirii obiectivelor Strategiei naţionale se realizeazã în cadrul şedinţelor de lucru ale GIRMIFS, dupã metodologia şi la termenele prevãzute în acest sens, pe bazã de rapoarte periodice. Sarcina elaborãrii rapoartelor cu privire la stadiul îndeplinirii obiectivelor Strategiei naţionale revine secretariatului GIRMIFS, care asigurã evidenţa şi comunicarea spre executare cãtre autoritãţile abilitate a tuturor deciziilor şi mãsurilor adoptate în cadrul acestor şedinţe, precum şi a modului de îndeplinire a acestora.
(177) Un instrument important de raportare îl constituie raportul anual de implementare a Strategiei naţionale, document care sintetizeazã gradul de îndeplinire a obiectivelor asumate.
(178) Prezenta strategie naţionalã reflectã intenţii şi acţiuni, proceduri şi etape progresive ce vor fi urmãrite cu consecvenţã, chiar dacã, într-o lume dinamicã, aflatã în permanentã schimbare, pot sã aparã evoluţii care sã necesite reconsiderãri temporare. Pornind de la concluzia cã obiectivele Strategiei naţionale sunt nu numai dezirabile, ci şi sustenabile, precum şi de la faptul cã instituţiile care realizeazã managementul integrat al frontierei dispun de un capital uman apt de performanţã, implementarea Strategiei naţionale va asigura condiţiile necesare pentru integrarea României în spaţiul Schengen.
1.1. Planul de acţiune (PA)
(179) PA este principalul instrument care asigurã implementarea şi monitorizarea Strategiei naţionale, document programatic aflat în corelare cu Planul de acţiune Schengen, derivat din Strategia naţionalã de aderare la spaţiul Schengen, cãreia i se subordoneazã toate politicile şi direcţiile de acţiune ale României pentru reuşita aderãrii la termenul asumat.
(180) PA este documentul de implementare în cuprinsul cãruia sunt evidenţiate acţiunile asumate de autoritãţile şi instituţiile publice cu atribuţii şi responsabilitãţi în domeniul managementului integrat al frontierei şi care descrie mãsurile ce se deruleazã pentru realizarea managementului integrat al frontierei, aşa cum acesta a fost descris în prezentul document, urmând modelul celor 5 obiective strategice.
(181) PA este conceput ca un document de lucru flexibil unde sunt transpuse, sub formã de acţiuni şi activitãţi specifice, obiectivele definite de Strategia naţionalã. PA se modificã permanent astfel încât sã reflecte dinamica schimbãrilor de cerinţe operaţionale, stadiul îndeplinirii sarcinilor prevãzute, precum şi noile situaţii apãrute, însã respectând cerinţele generale cuprinse în Codul frontierelor Schengen, Catalogul Schengen şi prezenta Strategie naţionalã.
1.2. Planul unic multianual de investiţii pentru securitatea frontierei (PUMI)
(182) Este documentul de implementare în cuprinsul cãruia sunt menţionate investiţiile asociate acţiunilor care alcãtuiesc PA şi are rolul de centralizator al valorii estimative a investiţiilor pentru managementul integrat al frontierei. Evidenţierea tuturor proiectelor şi investiţiilor asociate acestora într-un document unic, la nivel naţional, multianual, are un rol important în evitarea suprapunerilor investiţionale.
(183) PUMI reflectã atât investiţiile cu incidenţã directã asupra realizãrii obiectivelor managementului frontierei, cât şi pe cele circumscrise cadrului general de management integrat al frontierei.
(184) Având în vedere limitãrile şi constrângerile cadrului legal naţional în domeniul investiţiilor de capital, potrivit cãruia investiţiile sunt planificate şi finanţate de-a lungul unui exerciţiu bugetar anual, PUMI reprezintã o prognozã a investiţiilor pentru perioada 2011-2012, ce urmeazã a fi actualizat anual, în baza deciziei GIRMIFS, pe mãsurã ce date cu grad mai ridicat de certitudine sunt puse la dispoziţia acestui organism.
(185) Conţinutul PUMI este detaliat şi structurat pe acţiuni, surse de finanţare şi perioade de derulare a investiţiilor. În acest fel documentul oferã o imagine clarã şi completã a acţiunilor şi investiţiilor asociate.
SECŢIUNEA a 2-a
Proceduri de monitorizare şi evaluare
(186) Finalizarea cu succes a procesului de implementare a managementului integrat al frontierei nu se poate realiza fãrã instituirea unor mecanisme de monitorizare şi evaluare adecvate.
(187) Evaluarea presupune aprecierea eficienţei, efectivitãţii, impactului, relevanţei şi sustenabilitãţii PA şi strategiei.
(188) Evaluarea se realizeazã prin compararea rezultatelor activitãţilor prevãzute în Strategia naţionalã şi PA cu obiectivele acestora şi are drept scop aprecierea efectelor obţinute în urma implementãrii proiectului.
(189) Rezultatele obţinute în urma evaluãrii vor fi folosite pentru a evidenţia posibilele îmbunãtãţiri viitoare şi pentru a lua în calcul şi argumenta eventualele decizii de modificare. Informaţia folositã în cadrul evaluãrii este cea utilizatã pentru monitorizare, cu completãrile necesare şi accentuând anumite elemente specifice. Evaluarea trebuie sã se desfãşoare periodic pentru a permite luarea de eventuale mãsuri corective.
SECŢIUNEA a 3-a
Revizuire
(190) Strategia în sine nu necesitã o revizuire frecventã, având o duratã de viaţã de mai mulţi ani. Dacã situaţia ţãrii sau prioritãţile naţionale se schimbã drastic şi, în consecinţã, un numãr mare de obiective din PA necesitã sã fie revizuite, acestea vor putea afecta şi strategia managementului integrat al frontierelor. Din acest motiv, o analizã anualã a Strategiei naţionale va fi fãcutã pentru a asigura faptul cã obiectivele formulate sunt încã valabile şi realiste.
CAP. VII
Factori de risc
(191) În derularea proceselor ce derivã din înţelegerea şi implementarea Strategiei naţionale şi din experienţa acumulatã în derularea precedentelor strategii de management al frontierei, cel mai important factor de risc îl reprezintã nerespectarea termenelor asumate în PA. În acest sens, se vor efectua activitãţi de monitorizare şi evaluãri periodice (semestriale şi anuale) care sã permitã instituirea unor mãsuri corective.
(192) Întârzierea aderãrii Bulgariei la spaţiul Schengen poate determina modificãri majore în cadrul politicilor strategice de management integrat, având în vedere cã frontiera comunã pe fluviul Dunãrea va deveni frontierã externã, de-a lungul cãreia vor trebui desfãşurate activitãţi de supraveghere şi control. În acest sens, resurse umane, tehnice şi financiare vor fi necesare pentru securizarea acestei frontiere. România a realizat facilitãţile necesare infrastructurii de supraveghere pe Dunãre, dar în situaţia materializãrii riscului, va fi necesarã operaţionalizarea acestora.
(193) În cazul identificãrii unor deficienţe legate de realizarea şi implementarea necorespunzãtoare a managementului integrat al frontierei, poate fi periclitatã aderarea la spaţiul Schengen la termenul asumat sau aceasta poate fi amânatã. În situaţia reevaluãrii, vor trebui alocate sume substanţiale pentru remedierea neconformitãţilor. O colaborare eficientã, activã şi responsabilã a tuturor factorilor implicaţi poate contracara un astfel de risc.
(194) De asemenea, întârzierile pot conduce la creşterea costurilor proiectului de realizare şi implementare a SISF, inclusiv prin faptul cã diferite autoritãţi cu responsabilitãţi în domeniu îşi pot realiza sisteme distincte pentru satisfacerea propriilor necesitãţi operaţionale, care s-ar suprapune funcţional şi investiţional peste platforma integratã de comunicaţii. Din acest considerent, trebuie asiguratã aplicarea politicii unitare la nivel naţional, hotãrâtã de organismele cu putere decizionalã.
(195) Pânã în momentul realizãrii sistemului integrat nu se poate asigura o interoperabilitate eficientã între platformele tehnice şi de informaţii ale structurilor sau instituţiilor naţionale şi europene cu responsabilitãţi în domeniu, motiv care face ca siguranţa spaţiului comun sã fie asiguratã cu dificultate si cu costuri mai ridicate. Cooperarea suficientã şi eficientã între instituţiile participante la implementarea Strategiei naţionale poate minimiza efectele unui astfel de risc.
(196) Un alt risc major îl poate constitui eventuala indisponibilitate a fondurilor necesare finanţãrii investiţiilor la termenele stabilite. Fiecare instituţie este responsabilã de asigurarea şi prevederea în bugetele proprii a fondurilor necesare finanţãrii investiţiilor ce îi cad în responsabilitate.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
