Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Aprobată prin Ordinul nr. 226/235/2003, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 423 din 17 iunie 2003.────────── I. Locul şi importanţa pajiştilor în cadrul patrimoniului agricol al tarii Patrimoniul pastoral existent în România reprezintă o parte din avutia naţionala, de importanţa majoră prin dimensiunea resurselor potenţiale de furaje şi calitatea acestora, precum şi prin gradul sporit de atractivitate pe care îl oferă pentru practicarea turismului intern şi internaţional, datorită amplasarii acestor suprafeţe. Îmbunătăţirea nivelului de producţie şi utilizare a pajiştilor reprezintă o activitate de interes naţional, fiind în corelatie directa cu cantitatea şi calitatea productiilor animaliere obţinute, în principal, din exploatarea speciilor de taurine şi ovine. 1. Dimensiune, structura, distribuţie pe forme de relief, potenţial de producţie a) Dimensiunea fondului pastoral Importanţa deosebită a fondului pastoral din România este evidenţiată şi prin suprafaţa de 4,9 milioane ha pajişti, din care: păşuni - 3,4 milioane ha şi fanete - 1,5 milioane ha, având o pondere de 34% din suprafaţa agricolă a tarii. Din acest punct de vedere România se situeaza pe locul 5 în Europa, după Franţa, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Spania şi Germania. În acelaşi timp, suprafaţa de teren alocata producţiei furajelor de volum - 4,9 milioane ha pajişti plus 1,1 milioane ha teren arabil, este mai mare decât suprafaţa totală agricolă a Belgiei, Olandei şi Elvetiei, luate împreună. Avantajele utilizării pajiştilor în zooeconomia speciilor de taurine şi ovine rezultă din: - obţinerea unor cantităţi de furaje verzi şi fibroase, echilibrate din punct de vedere nutritional şi cu un grad sporit de digestibilitate; – valorificarea eficienta a ingrasamintelor chimice şi organice administrate; – reducerea substantiala a costurilor de producţie la produsele animaliere obţinute, prin practicarea unor tehnologii rationale de pasunat; – posibilitatea obţinerii unor cantităţi de produse agroalimentare de înaltă valoare biologica şi nepoluate, atragerea unor însemnate resurse valutare prin exportul acestor produse în condiţii superioare de marketing; – îmbunătăţirea stării de sănătate şi de exploatare a animalelor în condiţii naturale; - posibilitatea conservării şi stabilitatii terenurilor agricole cu pante mari, prin eliminarea proceselor de eroziune. b) Structura, pe categorii de folosinţă, a fondului pastoral Tabelul nr. 1
┌────┬───────────┬────┬───────┬────────┬───────────┬──────────────────────────────┐
│ │ │ │ │ │ │din care: │
│ │ │ │ │Domeniul│Proprietate├────────┬────────┬────────────┤
│Nr. │Specificare│U.M.│Total │public │privată │Domeniul│din care│Domeniul │
│crt.│ │ │ │privat │- total - │privat │izlazuri│privat │
│ │ │ │ │ │ │al │comunale│(particular)│
│ │ │ │ │ │ │statului│ │ │
├────┼───────────┼────┼───────┼────────┼───────────┼────────┼────────┼────────────┤
│ │Total │mii │4.926,2│189,1 │4.737,1 │2.160,5 │1.992,7 │2.576,6 │
│1 │pajişti, │ha │ │ │ │ │ │ │
│ │din care: ├────┼───────┼────────┼───────────┼────────┼────────┼────────────┤
│ │ │% │100,0 │3,8 │96,2 │- │- │- │
├────┼───────────┼────┼───────┼────────┼───────────┼────────┼────────┼────────────┤
│ │ │mii │3.417,1│144,9 │3.272,2 │2.120,7 │1.987,6 │1.151,5 │
│2 │Păşuni │ha │ │ │ │ │ │ │
│ │ ├────┼───────┼────────┼───────────┼────────┼────────┼────────────┤
│ │ │% │69,4 │3,0 │66,4 │- │- │- │
├────┼───────────┼────┼───────┼────────┼───────────┼────────┼────────┼────────────┤
│ │ │mii │1.509,1│44,2 │1.464,9 │39,8 │5,1 │1.425,1 │
│3 │Fâneţe │ha │ │ │ │ │ │ │
│ │ ├────┼───────┼────────┼───────────┼────────┼────────┼────────────┤
│ │ │% │30,6 │0,3 │29,8 │- │- │- │
└────┴───────────┴────┴───────┴────────┴───────────┴────────┴────────┴────────────┘
Datele prezentate în tabelul nr. 1 evidenţiază faptul ca majoritatea suprafeţelor de pajişti se localizeaza în domeniul privat particular, care deţine o pondere de 52,3%, iar consiliile locale ale comunelor, oraşelor, respectiv ale municipiilor, inclusiv prin suprafeţele de izlazuri comunale pe care le administrează, au o pondere de 42,3%. Aceasta structura de proprietate releva, înainte de orice, direcţia principala de acţiune şi parghiile economice pentru cointeresarea deţinătorilor de pajişti în efectuarea lucrărilor agroameliorative de sporire a producţiei de masa verde şi de utilizare completa a acesteia. Semnificativ este şi faptul ca la consiliile locale pajistile sunt reprezentate în proporţie foarte mare de izlazurile comunale, suprafeţe care au un potenţial mai mare de producţie şi pot fi mai uşor regenerate şi valorificate în condiţii mai bune. c) Distribuţia pajiştilor pe forme de relief Stabilirea măsurilor necesare pentru îmbunătăţirea pajiştilor depinde în mare măsura de repartizarea acestor suprafeţe pe forme de relief, prin prisma posibilităţilor de mecanizare şi a existenţei factorilor limitativi de sporire a producţiei de masa verde. În condiţiile tarii noastre, repartizarea suprafeţelor de pajişti pe forme de relief se prezintă astfel: Tabelul nr. 2
┌───────────┬────┬───────┬───────────────────────┐
│ │ │ │din care: │
├───────────┼────┼───────┼───────┬───────┬───────┤
│Specificare│U.M.│Total │ │ │ │
├───────────┼────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│ │ │ │Zona de│Zona de│Zona de│
│ │ │ │şes │deal │munte │
├───────────┼────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Total/ţara │mii │4.926,2│1.091,3│2.590,4│1.244,5│
│ │ha │ │ │ │ │
├───────────┼────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│ │% │100,0 │22,2 │52,5 │25,3 │
└───────────┴────┴───────┴───────┴───────┴───────┘
Structura, pe forme de relief, a pajiştilor evidenţiază faptul ca aproape 75% din patrimoniu se situeaza în zona de campie şi de deal, unde sunt posibile lucrări ameliorative mai eficiente şi, implicit, posibilităţi mai mari de creştere a producţiei. Circa 25% din suprafaţa de pajişti se afla în zona de munte, cu factori limitativi mai numerosi şi deci cu productivitate mai scăzută. d) Producţia de masa verde obţinută pe pajişti şi potenţialul de producţie al acestora Producţia de masa verde realizată pe pajişti a înregistrat variatii în funcţie de condiţiile pedoclimatice în care sunt dispuse suprafeţele respective, de diversitatea factorilor care acţionează şi de lucrările agroameliorative efectuate. În etapa 1950-1970 productiile medii de masa verde obţinute la hectar s-au situat între 3-5 tone/ha la păşuni şi 4-9 tone/ha la fanete. În perioada 1970-1990 productiile au crescut, situandu-se între 7-14 tone/ha masa verde la păşuni şi 8-16 tone/ha masa verde la fanete. Creşterile de producţie de masa verde s-au datorat în principal efectuării unor lucrări tehnologice de desecare, combaterea eroziunii solului, corectarea aciditatii şi salinitatii prin amendare, fertilizare, regenerari prin însămânţare sau suprainsamantare, precum şi prin măsuri de folosire raţională a pajiştilor prin tarlalizare, asigurarea apei, adaposturi pentru animale şi alte utilităţi zoopastorale. După anul 1990 producţia de masa verde pe pajişti a scăzut la 8-10 tone/ha, ca urmare a neefectuarii lucrărilor de întreţinere şi fertilizare, precum şi a deteriorării lucrărilor de amenajare în complex, executate în perioada anterioară. Analiza condiţiilor de clima, sol şi vegetaţie în care sunt situate pajistile din România evidenţiază următoarele: - în zona de campie şi podisuri joase, unde covorul vegetal este constituit din specii valoroase de leguminoase şi graminee perene, potenţialul de producţie de masa verde este ridicat, obtinandu-se până la 25-30 tone/ha, producţie care este esalonata pe o perioadă de 120-150 de zile pe an; – în zona colinară se pot realiza producţii de 18-22 tone/ha masa verde, cu condiţia asigurării unor lucrări de imbunatatire în complex; – în zona premontana şi montană vegetatia este compusa din specii mai puţin valoroase, dar acestea se pot îmbunătăţi prin aplicarea de îngrăşăminte organice în cantităţi mari sau prin tarlire cu animale într-un număr mai mare de zile pe unitatea de suprafaţa; – pajişti azonale, în care se încadrează pajistile din luncile râurilor, cele de pe saraturi şi de pe nisipuri, care sunt în general slab productive şi asigura un furaj de slabă calitate, necesitand măsuri ameliorative atât asupra solurilor, cat şi asupra compoziţiei floristice, cu costuri destul de ridicate. 2. Avantajele valorificării potenţialului şi a producţiei specifice pajiştilor Principalele avantaje ale utilizării pajiştilor în zooeconomia speciilor de taurine şi ovine sunt: - obţinerea unor cantităţi de furaje verzi şi fibroase, echilibrate din punct de vedere nutritional şi cu grad sporit de digestibilitate; – eficienta maxima în folosirea ingrasamintelor chimice şi organice; – reducerea substantiala a costurilor de producţie la produsele animaliere obţinute, prin practicarea unor tehnici rationale de pasunat; – posibilitatea obţinerii unor cantităţi de produse agroalimentare de înaltă valoare biologica şi nepoluate; – îmbunătăţirea stării de sănătate şi de exploatare a animalelor în condiţii naturale; – posibilitatea conservării şi stabilizarii terenurilor agricole cu pante mari, prin prevenirea proceselor de eroziune. Cu toate avantajele potenţiale care generează efecte benefice asupra întregului complex de relaţii economico-sociale deosebit de importante, conferite de aceasta resursa furajera, în România îmbunătăţirea producţiei şi exploatarea raţională a pajiştilor, în ultimii ani, s-au situat la periferia preocuparilor deţinătorilor de pajişti, ale instituţiilor agricole şi ale administraţiei publice locale, ceea ce a condus la un proces lent şi continuu de degradare a acestei resurse. O astfel de situaţie este cu atât mai ingrijoratoare, cu cat acest fenomen se manifesta cel mai pregnant pe suprafeţele de păşuni comunale, care, deşi au un potenţial ridicat de producţie, nu sunt exploatate corespunzător. II. Starea actuala a pajiştilor 1. Gruparea pajiştilor după factorii limitativi ai producţiei de masa verde Producţia de masa verde realizată pe pajişti înregistrează variatii în funcţie de condiţiile pedoclimatice în care sunt dispuse suprafeţele respective, de diversitatea factorilor limitativi care acţionează asupra acestor suprafeţe şi de lucrările agricole efectuate. După factorii limitativi ai producţiei de masa verde, pajistile se grupează conform datelor prezentate în tabelul nr. 3. Tabelul nr. 3
┌───────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │din care: │
│ ├────┬───────┬──────────┬─────────┬─────────┬─────────┬────────────┬────────┬─────────┤
│Specificare│ │ │ │Eroziuni │ │ │Salinitate │ │Pietris │
│ │U.M.│Total │Fără │şi │Exces de │Aciditate│şi │Nisipuri│grohotiş │
│ │ │ │restricţii│alunecări│umiditate│ph<5 │alcalinitate│ │rocă la │
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │suprafaţă│
├───────────┼────┼───────┼──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────────┼────────┼─────────┤
│ │mi │4.926,2│1.960,5 │1.185,5 │325,0 │870,0 │190,5 │54,0 │376,7 │
│Total/ţara │ha │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ ├────┼───────┼──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────────┼────────┼─────────┤
│ │% │100,0 │39,6 │23,9 │6,5 │17,5 │3,8 │1,0 │7,7 │
└───────────┴────┴───────┴──────────┴─────────┴─────────┴─────────┴────────────┴────────┴─────────┘
Rezultă astfel ca, din totalul suprafeţei de pajişti de 4.962,2 mii ha, 1.960,5 mii ha nu sunt afectate de factori naturali de restrictie, suprafaţa pe care exista posibilitatea unor cresteri mai rapide a producţiei de masa verde şi cu costuri mai mici în aplicarea unor măsuri tehnologice. Pe suprafaţa de 376,7 mii ha cu pietriş, grohotis, stancarii şi roca-mama la suprafaţa nu se poate acţiona cu lucrări agroameliorative. Aceste terenuri sunt incluse în cadrul pajiştilor montane şi alpine, sub forma de enclave, fără producţie de masa verde. Pe celelalte categorii de terenuri, afectate în diferite proporţii de influenţa negativa a factorilor limitativi, sunt necesare lucrări de investiţii, agroameliorative, pentru diminuarea acestor factori şi crearea unui covor vegetal ierbos, superior cantitativ şi calitativ. 2. Nivelul acţiunilor tehnice Evoluţia acţiunilor tehnice, a productiilor înregistrate şi a încărcăturii de animale exprimate în U.V.M. în perioada 1990-2002 este prezentată în tabelul nr. 4. Tabelul nr. 4
┌────┬────────────────┬───────┬────────┬────────┬────────┬────────┐
│Nr. │Specificare │U.M. │1990 │1992 │2000 │2002 │
│crt.│ │ │ │ │ │ │
├────┼────────────────┼───────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│ │ │mii ha │233,0 │23,3 │25,0 │44,0 │
│ │Lucrări de │ │ │ │ │ │
│ │regenerare, din ├───────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│1. │care: │mii ha │26,5 │11,2 │3,8 │7,6 │
│ │- însămânţare │ │ │ │ │ │
│ │- ├───────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│ │supraînsămânţare│mii ha │207,4 │12,1 │22,1 │36,4 │
│ │ │ │ │ │ │ │
├────┼────────────────┼───────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│ │Fertilizări cu │ │ │ │ │ │
│2. │îngrăşăminte │mii ha │931,2 │105,3 │304,5 │387,6 │
│ │chimice │ │ │ │ │ │
├────┼────────────────┼───────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│ │Fertilizări cu │ │ │ │ │ │
│3. │îngrăşăminte │mii ha │376,7 │58,9 │750,9 │951,4 │
│ │naturale │ │ │ │ │ │
├────┼────────────────┼───────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│4. │Lucrări de │mii ha │2.456,5 │438,7 │1.496,7 │2.113,6 │
│ │întreţinere │ │ │ │ │ │
├────┼────────────────┼───────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│ │Producţia medie │ │ │ │ │ │
│5. │de masă verde │t/ha │7,7 │7,9 │7,3 │9,2 │
│ │realizată │ │ │ │ │ │
├────┼────────────────┼───────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│6. │Producţia totală│mii │36.369,1│38.379,0│36.289,0│44.873,0│
│ │realizată │tone │ │ │ │ │
├────┼────────────────┼───────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│ │Bovine + ovine │U.V.M. │ │ │ │ │
│7. │în echivalent │la 100 │122,0 │102,0 │158,0 │154,0 │
│ │U.V.M. │ha │ │ │ │ │
│ │ │pajişti│ │ │ │ │
└────┴────────────────┴───────┴────────┴────────┴────────┴────────┘
Din cauza alocării unor resurse materiale şi financiare insuficiente, precum şi a scaderii interesului şi preocuparii pentru acest domeniu de activitate, unele acţiuni tehnologice începute şi realizate până în anul 1989 au fost diminuate pe parcurs, până aproape de abandonare. Referitor la mijloacele financiare acordate pentru lucrări de investiţii pe pajişti, în anul 1989 au fost alocate de la bugetul de stat 977,4 milioane lei, iar în anul 1990 au fost alocate 992,8 milioane lei (valoare în lei la nivelul anului 1990), iar în anii următori au fost alocate fonduri de la bugetele locale. 3. Nivelul producţiei de masa verde faţă de un potenţial normal Sporirea producţiei de masa verde pe pajişti nu poate constitui un obiectiv în sine, ci este indisolubil legată de exploatarea intensiva şi raţională a acestui patrimoniu, raportat la un efectiv de animale, dimensionat şi structurat în mod ştiinţific, pentru o perioadă cat mai lungă de timp pe parcursul anului, precum şi de realizarea unor producţii animaliere cu costuri mai mici, asa cum au fost prevăzute în Programul de guvernare pe termen scurt şi mediu. Faţa de potenţialul de producţie ce se poate obţine de pe suprafaţa totală de pajişti, care este de circa 74 milioane tone masa verde, în anul 2002 s-au obţinut numai 44,9 milioane tone masa verde, respectiv 60%. III. Obiectivul fundamental pentru punerea în valoare a pajiştilor Pentru punerea în valoare a suprafeţelor de pajişti, obiectivul fundamental este sporirea producţiei totale de masa verde şi a calităţii acesteia, în concordanta cu creşterea eficientei economice a exploatării animalelor, în special a efectivelor de taurine şi ovine. Obiective specifice: a) Creşterea cantitativă a producţiei de masa verde şi fan pe întreaga suprafaţa de păşuni şi fanete b) Creşterea valorii nutritionale a covorului erbaceu, care să asigure o hranire echilibrata şi eficienta a diferitelor categorii de animale din speciile bovine şi ovine, pentru obţinerea de produse zootehnice nepoluate şi o buna stare de sănătate a animalelor c) Realizarea întregului necesar anual de seminţe de leguminoase şi graminee perene, specifice ameliorării suprafeţelor de pajişti d) Dezvoltarea acţiunilor de cercetare ştiinţifică, legate de producerea de noi soiuri de plante specifice pajiştilor, efectuarea lucrărilor de regenerare, fertilizare şi întreţinere, combaterea eroziunii şi excesului de umiditate, lucrări de irigaţii pe pajişti, precum şi utilizarea eficienta a producţiei de masa verde şi fanuri e) Aplicarea tehnologiilor de producţie, specifice fiecărei zone naturale, pe baza devizelor întocmite, beneficiind de aceleaşi condiţii de finanţare şi creditare aplicate celorlalte culturi din sectorul vegetal. IV. Măsuri şi acţiuni tehnice şi de amenajări pastorale Principalele măsuri şi acţiuni tehnologice pentru ameliorarea pajiştilor naturale sunt: 1. Bonitarea tuturor suprafeţelor de pajişti, cu stabilirea potenţialului de producţie al acestora şi evidentierea covorului vegetal existent. Se vor stabili cele mai indicate asociaţii de leguminoase şi graminee perene, pe baza cercetărilor ştiinţifice în domeniu. 2. Stabilirea numărului de animale cărora trebuie să li se asigure suprafeţele de pasune, pe baza normelor de consum, a cantităţilor de masa verde necesare pentru producţia zootehnica programata a se realiza în perioada de pasunat 3. Întocmirea pentru fiecare pasune a programului de acţiuni tehnice ce trebuie aplicate pentru atingerea potenţialului de producţie - regenerari prin însămânţare sau suprainsamantare, fertilizari, combaterea eroziunii solului, desecări, lucrări de întreţinere etc. -, cuantificandu-se cu aceasta ocazie efortul material şi financiar care trebuie depus pentru realizarea acestuia 4. Corelarea efectivelor de animale care pasuneaza cu suprafeţele de pajişti existente în comuna, pe baza unei incarcaturi rationale pe unitatea de suprafaţa, stabilindu-se astfel excedentul sau deficitul de pasune şi modul de soluţionare a acestuia 5. Stabilirea surselor financiare care pot fi atrase la bugetele locale în mod deosebit prin practicarea unor tarife de pasunat, judicios stabilite, ce trebuie să fie diferenţiate pentru fiecare trup de pasune, în funcţie de producţia şi utilitatile zoopastorale pe care aceasta le oferă, sau a surselor externe în cadrul programelor generale de dezvoltare a spaţiului rural 6. Etapizarea programului de imbunatatire a pajiştilor, prin eşalonarea pe ani de execuţie, începând cu suprafeţele care necesita cele mai reduse eforturi financiare, pentru aducerea acestora într-un circuit normal de producţie, şi continuand în mod gradat cu cele mai costisitoare. În cadrul acestei eşalonări, un loc prioritar trebuie să fie acordat refacerii izlazurilor comunale 7. Determinarea anuală a necesarului de seminţe care trebuie produse pentru refacerea covorului vegetal prevăzut a se executa în anul următor. Pe aceasta baza se vor stabili suprafaţa de loturi semincere necesare pe judeţ şi structura optima de culturi ce va trebui realizată 8. Întocmirea unui program de pasunat raţional, cu respectarea perioadei de refacere a covorului vegetal după fiecare ciclu de pasunat. Cu aceasta ocazie se vor stabili data începerii pasunatului, precum şi data la care animalele vor fi scoase de pe pasune, acţiune deosebit de importanţa pentru refacerea covorului vegetal. Vor fi înscrise măsurile ce trebuie respectate de crescatori, la începutul fiecărui sezon de pasunat, cu privire la curatarea pasunilor, eliminarea buruienilor toxice, eliminarea excesului de apa, modul de grupare a animalelor pe pasune, acţiunile sanitare veterinare obligatorii. Măsurile tehnice, organizatorice şi economico-financiare necesare ameliorării pajiştilor trebuie să fie incluse în cadrul unor amenajamente pastorale întocmite pentru fiecare pasune. Amenajamentul pastoral va cuprinde acţiuni din programul de imbunatatire şi exploatare a pajiştilor pe o perioadă de cel puţin 5 ani, inclusiv prevenirea şi combaterea parazitozelor la animale, în raport cu starea şi folosinţă pasunii şi cu cerinţele economice locale. Proiectul de amenajament pastoral va fi întocmit de specialişti de la direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene, din unităţile de cercetare de profil, în colaborare cu unităţile specializate autorizate, şi va fi structurat astfel: A. memoriu tehnic, care va cuprinde: elemente informative în legătură cu situaţia administrativ-teritorială, trupurile de pasune componente, originea pasunilor aflate în zona de influenţa a consiliului local, baza cartografica, organizarea teritoriului, caracteristici geografice, determinarea condiţiilor stationale şi de vegetaţie, durata sezonului de pasunat, numărul ciclurilor de pasunat, producţia de masa verde, capacitatea de pasunat, lucrări tehnice executate, măsuri pentru mărirea suprafeţei de pasunat prin lucrări agrotehnice, alte elemente auxiliare - cai de acces, construcţii zoopastorale, surse de apa, harti -, specialiştii care au întocmit amenajamentul pastoral; B. evidente de amenajament, care vor cuprinde: evidenta administrativă a pasunii, descrierea parcelara, descrierea vegetatiei forestiere şi a structurii arboreturilor, evidenta drumurilor, evidenta principalelor lucrări executate pe pajişti până la întocmirea studiului de amenajare; C. planurile de amenajament pastoral, care vor cuprinde următoarele elemente: lucrări de marire şi recuperare a suprafeţelor pasunabile, lucrări agrotehnice pentru creşterea producţiei şi calităţii ierbii pe păşuni, planul de producţie, planul de transformare a pasunilor împădurite, planul lucrărilor de îngrijire a arboreturilor, planul construcţiilor zoopastorale necesare de executat; D. aplicarea amenajamentului, care va cuprinde: date privind evidenta miscarilor suprafeţelor, evidenta lucrărilor de marire şi recuperare a suprafeţelor pasunabile, evidenta lucrărilor agrotehnice, evidenta construcţiilor şi recapitulatia anuală a tuturor lucrărilor executate. 9. Repartizarea suprafeţelor ameliorate crescatorilor de animale, pe bază de contract, pentru o durată de folosire de minimum 10 ani, prevăzându-se obligaţia acestora de a executa anual lucrările de întreţinere şi imbunatatire, tratamentele sanitare veterinare la animale de a respecta strict regimul tehnologic de pasunat, precum şi incarcatura optima de animale 10. Executarea lucrărilor de întreţinere se referă la: distrugerea musuroaielor, curatarea de pietre, maracini şi de vegetaţie arbustifera nevaloroasa, combaterea buruienilor şi executarea lucrărilor de desecare pentru eliminarea vegetatiei hidrofile. 11. Combaterea eroziunii solului şi respectarea stricta a regulilor de exploatare raţională 12. Corectarea regimului aerohidric, care să permită înlăturarea vegetatiei nevaloroase, în principal, pipirig, rogozuri etc. 13. Lucrări de fertilizare cu îngrăşăminte chimice şi organice, acestea din urma exercitând un efect ameliorativ asupra însuşirilor fizice, chimice şi trofice ale solului. O metoda simpla, deosebit de eficienta şi foarte economică este fertilizarea prin tarlire. 14. Lucrări de regenerare a pajiştilor prin însămânţări şi suprainsamantari executate atât primavara, cat şi toamna, în funcţie de condiţiile de clima şi sol existente în diferite zone ale tarii, şi prin repetarea acestor lucrări o dată la 5 ani. 15. Organizarea transhumantei ovinelor se face de către specialiştii de la direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene împreună cu cei de la consiliile locale ale comunelor, oraşelor, respectiv municipiilor, care stabilesc în fiecare an numărul de animale care sunt acceptate la pasunat timp de cel puţin 90 de zile consecutive şi care coordonează întreaga activitate de transhumanta. Crescatorii de animale care însoţesc turmele de oi ce pleacă în transhumanta vor avea asupra lor adresa emisă de consiliul local al comunei, oraşului, respectiv municipiului, pe raza cărora îşi au domiciliul deţinătorii turmelor. În adresa se vor preciza itinerarul de parcurs şi consiliul local al comunei, oraşului, respectiv municipiului, pe raza căruia urmează sa pasuneze. Miscarea efectivelor de ovine dintr-un judeţ în altul se face numai cu avizul organelor sanitare veterinare din judeţul de origine. În acest sens, proprietarii de ovine vor avea asupra lor certificatul sanitar veterinar care să ateste starea de sănătate a animalelor, acţiunile sanitare veterinare efectuate, distanta şi traseul de deplasare a turmei. La stabilirea traseului de deplasare a ovinelor se vor evita drumurile naţionale şi drumurile judeţene. Proprietarii de ovine trebuie să ia legătură cu organele sanitare veterinare din zona în care s-au deplasat, în vederea executării acţiunilor imunoprofilactice şi a tratamentelor antiparazitare, în conformitate cu programul tehnic anual de executare a acţiunilor sanitare veterinare obligatorii. Suprafeţele de păşuni vor fi delimitate prin semne vizibile. Proprietarii de ovine au obligaţia de a fertiliza prin tarlire suprafeţele puse la dispoziţie pentru pasunat, mutand tarla conform programului de tarlire stabilit. Proprietarii de ovine au obligaţia de a proteja culturile agricole din zona în care s-a stabilit turma de oi. În cazul pasunatului de iarna, acesta va fi permis cel mai târziu până la data de 15 martie. V. Măsuri şi acţiuni organizatorice 1. Organizarea programului de participare a crescatorilor de animale la executarea lucrărilor de întreţinere a suprafeţelor de pajişti şi a utilităţilor zoopastorale existente pe acestea va fi realizată de către consiliul local. Se vor preciza obligaţiile crescatorilor de animale pentru realizarea acestor lucrări, inclusiv nivelul plăţii muncii contributive. 2. Sprijinirea infiintarii de forme asociative ale crescatorilor de bovine şi ale crescatorilor de ovine pentru îmbunătăţirea şi exploatarea raţională a pajiştilor 3. Întocmirea de proiecte şi executarea de lucrări de imbunatatire în complex şi de exploatare raţională a pajiştilor 4. Organizarea de către consiliile locale ale comunelor, oraşelor, respectiv ale municipiilor, a unor acţiuni de popularizare în rândul crescatorilor de animale a măsurilor ce trebuie luate pentru îmbunătăţirea pajiştilor, precum şi a celor mai eficiente metode de exploatare a acestor suprafeţe. VI. Responsabilităţi pentru punerea în valoare a pajiştilor 1. Obligaţii ale proprietarilor şi utilizatorilor de pajişti a) Deţinătorii de pajişti au obligaţia să asigure întreţinerea corespunzătoare a acestora, în vederea menţinerii şi ridicării potenţialului de producţie. b) Crescatorii de animale individuali sau asociaţi pot încheia contracte de pasunat pentru a obţine dreptul de folosinţă asupra unei suprafeţe din pajistea comunală. c) Contractul de pasunat se încheie, până la data de 15 martie a fiecărui an, de către primarul localităţii şi crescatorul de animale, în baza hotărârii consiliului local al comunei, oraşului, respectiv municipiului, pe o durată de folosinţă de minimum 10 ani, cu posibilitatea prelungirii acesteia. d) Deţinătorii de pajişti sunt obligaţi să asigure paza şi supravegherea acestor suprafeţe. Introducerea animalelor la pasunat pe pajistile ameliorate, pe loturi semincere, fără ca proprietarii acestor animale să deţină contracte de pasunat, va fi sancţionată potrivit prevederilor legale. 2. Responsabilităţi ale primarilor, consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, respectiv municipiilor a) Pentru punerea în valoare a pajiştilor şi folosirea optima a acestora se va asigura încheierea unui număr optim de contracte de pasunat. b) Excedentul de pajiste poate fi închiriat de către consiliul local al comunei, oraşului, respectiv municipiului, în baza hotărârii acestuia, crescatorilor de animale din alte comune care au suprafeţe insuficiente pentru pasunat. c) Specialiştii consiliului local al comunei, oraşului, respectiv municipiului, împreună cu reprezentanţii asociaţiilor crescatorilor de animale, vor stabili nivelul tarifului de pasunat, care va fi aprobat anual prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, respectiv al municipiului. d) Data intrării şi scoaterii animalelor de la pasunat se stabileşte prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, respectiv al municipiului, şi este obligatorie pentru toţi deţinătorii de animale. e) Lucrările de întreţinere a pajiştilor, precum şi a utilităţilor zoopastorale se vor efectua sub forma de prestaţii de către crescatorii de animale care le folosesc şi au încheiat contracte de pasunat. Condiţiile şi nivelul acestor prestaţii vor fi cuprinse în contractul de pasunat. f) Persoanele care nu vor executa prestaţia stabilită, indiferent de cauze, sunt obligate sa plătească o contribuţie în bani, corespunzătoare manoperei necesare. 3. Responsabilităţi ale autorităţilor administraţiei publice locale, ale direcţiilor generale pentru agricultura şi industrie alimentara etc. Autorităţile de la nivel judeţean, atât cele ale consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, respectiv ale municipiilor, cat şi cele ale structurilor agricole, vor urmări realizarea obiectivelor strategiei pe termen mediu şi lung pentru relansarea activităţii de imbunatatire şi exploatare raţională a pajiştilor. În aceasta acţiune trebuie cuprinse toate instituţiile interesate, unităţile specializate de profil, cele de evidenta funciară, laboratoarele de cartare agrochimica şi agropedologica, precum şi specialiştii agricoli de la comune. Specialiştii consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, respectiv ale municipiilor, împreună cu cei ai direcţiilor generale pentru agricultura şi industrie alimentara judeţene, vor aviza proiectele de punere în valoare a suprafeţelor de pajişti care, după aprobare, să fie finanţate din surse locale sau externe, provenite de la Banca Mondială ori Uniunea Europeană, în cadrul programelor generale de dezvoltare a spaţiului rural. 4. Responsabilităţii ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin direcţiile generale pentru agricultura şi industrie alimentara, va elabora programe strategice de ameliorare şi exploatare a pajiştilor pe termen mediu şi lung, pentru fiecare judeţ, şi va stabili parametrii tehnici şi metodologiile recomandate deţinătorilor de pajişti. Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, în funcţie de sumele alocate de la buget, pot acorda anual fonduri pentru întocmirea de proiecte - amenajamente pastorale pentru unele perimetre de pajişti de interes naţional, precum şi de planuri de exploatare menite să asigure o folosire raţională a producţiei pajiştilor. 5. Responsabilităţi ale Ministerului Administraţiei Publice Ministerul Administraţiei Publice împreună cu prefecturile, consiliile judeţene şi consiliile locale ale comunelor, oraşelor, respectiv municipiilor, vor sprijini realizarea programelor strategice pe termen mediu şi lung privind organizarea activităţii de imbunatatire şi exploatare a pajiştilor, elaborate la nivel de judeţ şi local. VII. Concluzii Analiza-diagnostic privind situaţia actuala a pajiştilor din România şi prezenta strategie releva următoarele concluzii: 1. Îmbunătăţirea şi exploatarea pajiştilor din România, prin volumul şi calitatea resurselor furajere, constituite pe cele 4,9 milioane ha, precum şi prin gradul sporit de atractivitate pe care îl conferă practicarea turismului în zonele colinare şi montane, reprezintă o activitate de interes naţional, care reclama de urgenta o reconsiderare a interesului şi atenţiei de care trebuie să beneficieze din partea deţinătorilor de pajişti şi a autorităţilor locale. 2. Structura de proprietate a pajiştilor evidenţiază în mod pregnant direcţiile de acţiune şi parghiile economice necesare pe care instituţiile centrale şi locale de stat trebuie să le aibă în vedere. 3. Prezentarea factorilor de restrictie din patrimoniul pastoral, care limitează valorificarea potenţialului productiv al acestor terenuri, scoate în evidenta existenta unei suprafeţe de circa 2 milioane ha, aproape 40% din total, care este libera de orice restrictii naturale şi are un potenţial de peste 22 tone masa verde/ha, în condiţiile executării unor lucrări agroameliorative cu eforturi financiare reduse. Aceasta reprezintă o direcţie prioritara de acţiune în cadrul prezentei strategii. 4. Semnificativă pentru creşterea economică a producţiei de masa verde este punerea în valoare a izlazurilor comunale din administrarea consiliilor locale. Aceste terenuri au un potenţial mediu de producţie de peste 27 tone/ha. Ameliorarea tehnico-productiva a acestor suprafeţe, asigurarea utilităţilor zoopastorale şi utilizarea raţională a producţiei de masa verde în concordanta cu incarcatura optima de animale constituie o prioritate maxima în derularea prezentei strategii. 5. Executarea acţiunilor programate pentru îmbunătăţirea şi valorificarea producţiei pajiştilor este indisolubil legată de asigurarea seminţelor de leguminoase şi graminee perene, respectiv a loturilor semincere, care să producă în mod constant cantităţile de seminţe necesare pentru realizarea ritmului anual de regenerare a suprafeţelor de păşuni programate. 6. Elaborarea unor parghii economico-financiare este menita sa stimuleze efectuarea lucrărilor de imbunatatire în complex şi valorificarea superioară a producţiei de masa verde de pe pajişti. -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
