Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
──────────
Aprobată prin HOTĂRÂREA nr. 863 din 11 august 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 809 din 24 august 2021.
──────────
Introducere
Ca parte componentă a sistemului judiciar, responsabilitatea instituţiei probaţiunii excedează limitele propriului domeniu de activitate, impune o contribuţie activă la definitivarea reformei iniţiate în cadrul sistemului de justiţie şi, în acelaşi timp, adecvarea capacităţii sistemului de probaţiune, dar şi a culturii organizaţionale la un sistem execuţional penal modern în ceea ce priveşte pedepsele şi măsurile neprivative de libertate, similar celor din alte state europene.
Noua legislaţie, inclusiv în materie penală, conferă instituţiei probaţiunii atribuţii extinse şi explicite în ceea ce priveşte participarea la înfăptuirea actului de justiţie, redefineşte rolul şi scopul activităţii de probaţiune şi totodată reglementează modalităţile de implicare a instituţiilor din comunitate în executarea sancţiunilor alternative la pedeapsa cu închisoarea.
În acest context, Strategia de dezvoltare a sistemului naţional de probaţiune din România, denumită în continuare strategie, fundamentează direcţii de acţiune şi obiective pe termen mediu menite să asigure construcţia unei instituţii de probaţiune competitive, eficiente şi configurarea necesarului de resurse umane, materiale şi financiare pentru perioada 2021-2025.
Elementele cuprinse în prezenta strategie au fost discutate detaliat şi aprofundate de-a lungul mai multor ani de specialiştii din cadrul serviciilor de probaţiune din ţară, alături de specialişti norvegieni, respectiv de alţi parteneri naţionali ai sistemului de probaţiune. Astfel, în cadrul programului „Consolidarea capacităţii sistemului românesc de probaţiune de a furniza servicii eficiente alternative închisorii“ - Programul RO23 „Servicii corecţionale, inclusiv sancţiuni nonprivative de libertate“, derulat în perioada 30 aprilie 2014-28 februarie 2017, Direcţia Naţională de Probaţiune în parteneriat cu Serviciul de Probaţiune Rogaland Norvegia a derulat numeroase activităţi sub titulatura „Dezvoltarea instrumentelor specifice de management pentru managementul instituţional în probaţiune“, avute în vedere la elaborarea prezentei strategii.
Prezentul document are în vedere şi cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) care a apreciat în Hotărârea-pilot din 25 aprilie 2017 în cauzele conexate Rezmiveş şi alţii împotriva României că una dintre măsurile generale care trebuie puse în aplicare, în vederea reducerii supraaglomerării carcerale şi a condiţiilor inadecvate de detenţie (paragraful 114 coroborat cu paragraful 118 din hotărâre), este asigurarea unei funcţionări eficiente a sistemului de probaţiune, la care se adaugă aspectele privind probaţiunea, astfel cum au fost acestea reflectate în Planul de acţiune pentru perioada 2020-2025, elaborat în vederea executării Hotărârii-pilot din cauzele Rezmiveş şi alţii împotriva României, precum şi a hotărârilor pronunţate în grupul de cauze Bragadireanu împotriva României, adoptat de Guvernul României în data de 18.11.2020. Mai mult, la punctul 3 al Deciziei nr. CM/Del/Dec(2019)1348/h4621 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, reunit în perioada 4-6 iunie 2019 la Strasbourg, a fost subliniată din nou contribuţia vitală a sistemului de probaţiune la succesul strategiei României împotriva supraaglomerării din penitenciare şi la rezultatele semnificative obţinute până acum. În aceeaşi măsură, în acelaşi document este exprimată îngrijorarea cu privire la deficitul prelungit de personal cu care s-a confruntat sistemul de probaţiune şi a solicitat cu fermitate autorităţilor române să îi furnizeze, cu prioritate, resursele de personal necesare pentru a putea fi apt să îşi îndeplinească misiunea în mod eficient.
ABREVIERI:
MJ - Ministerul Justiţiei
DNP - Direcţia Naţională de Probaţiune
SNPR - sistemul naţional de probaţiune din România
ANA - Agenţia Naţională Antidrog
UE - Uniunea Europeană
ANP - Administraţia Naţională a Penitenciarelor
ME - Ministerul Educaţiei
SERN - Scala de evaluare a riscurilor şi nevoilor
CAP. I
Priorităţi şi politici
Strategia de dezvoltare a justiţiei ca serviciu public pentru perioada 2010-2014 şi planul de acţiune aferent, precum şi Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar 2015-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.155/2014, şi planul de acţiune aferent reprezintă documente programatice de referinţă, care au vizat implementarea şi continuarea politicilor publice reformatoare în cadrul sistemului judiciar. Între principalele obiective şi direcţii de acţiune este prevăzută şi reorganizarea, respectiv consolidarea sistemului de probaţiune, astfel încât, raportat la atribuţiile şi responsabilităţile conferite de noile coduri în materie penală, instituţia probaţiunii să atingă consistenţa necesară pentru îndeplinirea adecvată a competenţelor stabilite de actualul cadru legislativ.
Ca atare, prezenta strategie promovează dezvoltarea sistemului naţional de probaţiune în aşa fel încât echilibrul impus între prevederile noii legislaţii în materie penală şi capacitatea practică a instituţiei probaţiunii de a da conţinut concret atribuţiilor semnificativ crescute impuse de actualul cadru normativ să fie asigurat.
Priorităţile cuprinse în strategie contribuie la realizarea politicii publice în materie penală asumate de Ministerul Justiţiei şi totodată sunt în conformitate cu recomandările referitoare la organizarea şi funcţionarea activităţii de probaţiune adoptate la nivelul Consiliul Europei, în special:
- Recomandarea Rec (2010) 1 a Comitetului de Miniştri ai statelor membre privind regulile europene în probaţiune;
– Recomandarea nr. R (97) 12 a Comitetului de Miniştri privind personalul implicat în aplicarea sancţiunilor şi măsurilor comunitare;
– Recomandarea REC (2017) 3 a Comitetului de Miniştri privind Regulile europene referitoare la sancţiuni şi măsuri comunitare [care a înlocuit Recomandarea nr. R (92) 16 a Comitetului de Miniştri privind Regulile europene referitoare la sancţiunile şi măsurile comunitare, respectiv Recomandarea Rec (2000) 22 a Comitetului de Miniştri cu privire la îmbunătăţirea punerii în aplicare a normelor europene privind sancţiunile şi măsurile comunitare].
În acelaşi timp, documentul oferă o viziune pe termen mediu asupra dezvoltării sistemului de probaţiune din România, printro abordare sinergică, ţinând cont de interconexiunea dintre noile prevederi în materie penală, nevoia de securitate comunitară şi contextul socioeconomic actual.
Sistemul naţional de probaţiune beneficiază de un set de legi substanţiale proprii care completează legislaţia specifică noilor coduri în materie penală şi procesual penală.
CAP. II
Principii generale
Pentru a contribui la dezvoltarea sistemului naţional de probaţiune, dar şi pentru a îmbunătăţi furnizarea serviciilor publice specifice, prezentul document are la bază următoarele principii:
• participare şi transparenţă: sunt luate în considerare punctele de vedere şi perspectivele diferiţilor actori locali, naţionali şi internaţionali;
• complementaritate şi corelare cu alte documente strategice: prezenta strategie îşi propune să realizeze sinergii cu documentele strategice ale Ministerului Justiţiei, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, respectiv ale altor parteneri strategici ai Direcţiei Naţionale de Probaţiune (Agenţia Naţională Antidrog, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Educaţiei);
• eficienţă: încurajarea colaborării cu alte instituţii guvernamentale de interes pentru activitatea de probaţiune, în vederea maximizării implementării, abordarea unitară a politicilor în domeniul reintegrării sociale a infractorilor şi/sau cu rol în creşterea gradului de siguranţă comunitară, promovarea schimbului de informaţii şi bune practici şi utilizarea eficientă a infrastructurii;
• integralitatea finanţării bugetare şi complementaritatea resurselor financiare: strategia vizează alocarea resurselor atât de la bugetul de stat, cât şi din surse externe nerambursabile, respectiv alte surse financiare prevăzute de lege pentru îndeplinirea obiectivelor strategice;
• flexibilitate: strategia poate fi actualizată în funcţie de evoluţia concretă a sistemului naţional de probaţiune/stadiul realizării acţiunilor sau rezultatele analizelor care vor fi efectuate în scopul realizării corecţiilor necesare pentru atingerea obiectivelor propuse;
• asumarea responsabilităţii: atingerea obiectivelor strategiei este posibilă numai prin integrarea obiectivelor în activitatea fiecărei entităţi vizate de la nivel central şi local, precum şi prin punerea în practică a planului de acţiune elaborat pentru implementarea strategiei.
În acelaşi timp, prezentul document recunoaşte şi promovează nevoia de coeziune socială, principiile egalităţii de şanse, nondiscriminării şi diversităţii.
CAP. III
Informaţii generale relevante şi definirea problemelor
Sistemul naţional de probaţiune este un organism public de interes naţional care contribuie la înfăptuirea actului de justiţie. Activitatea sistemului de probaţiune se desfăşoară în interesul comunităţii, în scopul reintegrării sociale a infractorilor, al diminuării riscului de săvârşire a unor noi infracţiuni şi al menţinerii securităţii comunitare, concomitent cu reducerea costurilor sociale ale executării sancţiunilor şi măsurilor penale, prin diminuarea populaţiei din penitenciare şi valorificarea potenţialului socioeconomic al infractorilor.
Instituţia probaţiunii traversează o etapă evolutivă importantă, cu impact decisiv în ceea ce priveşte modalitatea în care va putea să răspundă cerinţelor funcţionale din partea sistemului judiciar. În acest context, asigurarea condiţiilor de dezvoltare instituţională adecvată şi, implicit, a resurselor pe care le presupune este imperios necesară pentru îndeplinirea eficientă şi eficace a activităţilor din sfera justiţiei penale, în consens cu rolul şi atribuţiile stabilite de noile legi în materie penală.
Contextul de organizare şi funcţionare
Organizarea sistemului de probaţiune s-a menţinut neschimbată pentru o perioadă de 17 ani de la înfiinţare, interval în care activitatea de probaţiune a cunoscut o creştere continuă, semnificativă. Structura instituţională centrală, Direcţia de Probaţiune, a funcţionat ca departament în cadrul Ministerului Justiţiei, fără a avea personalitate juridică şi buget distinct. Structura teritorială, alcătuită din serviciile de probaţiune, a avut o dublă subordonare, administrativ-financiară faţă de tribunale, iar metodologic faţă de Direcţia de Probaţiune. În condiţiile creşterii accelerate a volumului de activitate, urmată de perspectiva extinderii ariei de atribuţii prefigurată de intrarea în vigoare a noilor coduri în materie penală, această organizare sa dovedit ineficientă în a răspunde nevoilor specifice sistemului, atât din perspectiva alocării fondurilor necesare, cât şi în ceea ce priveşte coordonarea structurilor teritoriale. Ca atare, prin noua lege de organizare şi funcţionare au fost stabilite reglementări de natură a remedia deficienţele din sistem, precum şi măsuri de reorganizare instituţională care au avut în vedere atât structura centrală, cât şi structurile teritoriale.
În prezent, în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, DNP dispune de autonomie decizională şi funcţională, având personalitate juridică, buget şi active proprii. Activitatea Direcţiei Naţionale de Probaţiune este coordonată în mod direct de către ministrul justiţiei, care numeşte directorul general al DNP în urma unei proceduri de selecţie prin concurs.
Pe lângă stabilirea direcţiilor strategice de acţiune în domeniul probaţiunii, principalele atribuţii care revin DNP constau în:
- organizarea şi coordonarea activităţii structurilor teritoriale;
– asigurarea procesului de management al resurselor umane la nivelul sistemului de probaţiune;
– evaluarea şi controlul activităţii structurilor teritoriale;
– asigurarea standardelor minime de lucru în probaţiune şi acreditarea programelor pentru infractorii aflaţi în supravegherea serviciilor de probaţiune;
– coordonarea procesului de elaborare a standardelor de performanţă, a metodologiilor de lucru în vederea unificării şi îmbunătăţirii activităţii de probaţiune;
– elaborarea proiectului de buget anual al direcţiei, administrarea patrimoniului sistemului de probaţiune;
– asigurarea cooperării internaţionale şi a implementării programelor cu finanţare externă;
– alte atribuţii prevăzute de lege.
Pentru susţinerea acestor atribuţii, actuala organigramă a DNP prevede departamente specializate în următoarele domenii: economic, resurse umane, programe şi relaţii internaţionale, IT şi comunicare, juridic, metodologie şi formare profesională, cercetare şi dezvoltare strategică şi controlul serviciilor de probaţiune.
La nivel teritorial, activitatea de probaţiune se desfăşoară prin serviciile de probaţiune şi sediile secundare ale acestora. Există 42 de servicii de probaţiune, câte unul în fiecare municipiu reşedinţă de judeţ şi unul în municipiul Bucureşti; acestea sunt structuri fără personalitate juridică, aflate în subordinea DNP. Începând din anul 2014, conform Legii nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune, cu modificările şi completările ulterioare, şi actelor normative subsecvente, ca element de noutate, în structura organizatorică a serviciilor de probaţiune pot funcţiona compartimente de specialitate pe domenii de activitate şi pot fi înfiinţate noi sedii secundare, ambele la nivel de birou.
Implementarea noilor dispoziţii în materie penală conferă serviciilor de probaţiune atribuţii semnificativ crescute, necesitatea gestionării unor noi instituţii de drept penal, precum şi o implicare considerabilă în procesul de reabilitare a infractorilor, fie aceştia minori, fie persoane adulte.
Deşi în intervalul de referinţă de la implementarea noilor coduri în materie penală (1 februarie 2014 şi până în 2019) a fost completată o treime din noua organigramă şi au fost elaborate o parte din procedurile de lucru de la nivel central, decalarea termenelor legate de operaţionalizarea departamentelor de specialitate din cadrul DNP, precum şi insuficienţa personalului menţin în continuare nevoia de acoperire a posturilor vacante.
În acelaşi timp, suprapunerea reformei legislative cu procesul de reorganizare instituţională a accentuat dificultăţile inerente procesului de reformă nu numai din perspectiva administrativă, ci şi în ceea ce priveşte capacitatea obiectivă a structurilor teritoriale de a face faţă volumului crescut şi diversităţii de atribuţii impuse de aplicarea noilor prevederi în materie penală.
Contextul economic şi financiar
DNP are în coordonare funcţională, financiară şi administrativă serviciile teritoriale de probaţiune, situaţie care impune alocarea adecvată a resurselor necesare fiecărei structuri teritoriale.
Pentru completarea resurselor financiare de la bugetul de stat, la nivelul DNP au fost şi sunt valorificate oportunităţile de suplimentare a resurselor prin accesarea de fonduri externe nerambursabile, cum ar fi Mecanismul financiar norvegian 2009-2014, Mecanismul financiar norvegian 2014-2021, respectiv Programul de cooperare elveţiano-român pentru reducerea disparităţilor economice şi sociale în Uniunea Europeană extinsă.
Baza materială
Patrimoniul actual al sistemului de probaţiune este constituit din obiectele de inventar preluate de la instanţe, în anul 2014, pe bază de protocol de predare-primire semnat între DNP, tribunale, curţi de apel şi Ministerul Justiţiei, la care au fost adăugate şi obiecte de inventar achiziţionate în perioada 2014-2019 fie din surse disponibile de la bugetul de stat, fie din fonduri externe nerambursabile menţionate anterior.
a) Situaţia spaţiilor de lucru
Sediul structurii centrale a DNP este situat în aceeaşi clădire unde îşi are sediul Ministerul Justiţiei, spaţiul de lucru fiind extins în cursul anului 2014.
La nivel teritorial, fiecare serviciu de probaţiune dispune de un sediu principal şi un sediu secundar. Ca urmare a constrângerilor de ordin financiar, activitatea în cadrul sediilor secundare nu a putut fi desfăşurată şi/sau valorificată în mod corespunzător. Numeroase servicii de probaţiune deţin sedii în clădirile instanţelor de judecată, în multe cazuri condiţiile de lucru fiind neadecvate (spaţii de birouri sau dotări insuficiente). În acelaşi timp, supraaglomerarea spaţiului de lucru (existând multe situaţii în care într-un birou subdimensionat îşi desfăşoară activitatea un număr de 6 până la 10 persoane - consilieri de probaţiune, la care se adaugă un număr de persoane supravegheate chemate pentru activităţi specifice) afectează randamentul în muncă al personalului de probaţiune, fiind totodată improprie pentru derularea activităţilor specifice cu persoanele aflate în evidenţa serviciilor de probaţiune, construirea relaţiei profesionale cu acestea, respectarea confidenţialităţii şi asigurarea condiţiilor necesare pentru derularea programelor de intervenţie.
Mai mult, perspectiva extinderii schemei de personal, potrivit estimărilor prevăzute în diverse documente programatice asumate de Guvernul României - cum sunt Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2015-2020, Memorandumul cu tema: Aprobarea Planului de acţiune pentru perioada 2020-2025, elaborat în vederea executării Hotărârii-pilot Rezmiveş şi alţii împotriva României, precum şi a hotărârilor pronunţate în grupul de cauze
Bragadireanu împotriva României, adoptat de Guvernul României în data de 18.11.2020, respectiv Memorandumul cu tema „Pregătirea sistemului judiciar pentru intrarea in vigoare a noilor coduri. Evaluarea situaţiei actuale. Plan de măsuri“, aprobat în anul 2012 (denumit în continuare Memorandum 2012) - impune suplimentarea corespunzătoare a spaţiului de lucru, cu respectarea condiţiilor prevăzute de actualul cadru normativ. Astfel, potrivit legii, spaţiile pot fi stabilite în incinta instanţelor, pot fi alocate de către autorităţile publice locale, în măsura în care acestea sunt disponibile, sau pot fi închiriate sau achiziţionate.
Igiena în spaţiile de lucru şi în cele comune continuă să fie o provocare, din cauza constrângerilor bugetare constante, fapt care poate influenţa atât sănătatea de la locul de muncă, cât şi imaginea instituţiei, ca parte componentă a sistemului judiciar. Totodată, arhivarea corespunzătoare a documentelor reprezintă nu numai o obligaţie legală, ci şi un demers cu importante consecinţe, inclusiv din perspectiva normelor de sănătate şi securitate a muncii personalului serviciilor de probaţiune, fiind necesară achiziţionarea unor servicii specializate în materie.
b) Situaţia autoturismelor din dotarea serviciilor de probaţiune şi a posturilor de conducători auto aferente
Parcul auto al sistemului de probaţiune poate fi constituit din 85 de autoturisme, fiecărui serviciu de probaţiune fiindu-i alocate, de regulă, câte două autoturisme, inclusiv structurii centrale. Cele 82 de autoturisme aflate în dotarea serviciilor de probaţiune au fost achiziţionate în perioada 2006-2008, dintre acestea 78 fiind în prezent funcţionale, însă uzura fizică a acestora este accentuată, ceea ce implică demersuri multiple şi solicitante de planificare a achiziţiilor pe termen mediu necesare reparaţiilor şi întreţinerii acestora, în contextul volumului de muncă crescut.
Unele dintre autoturismele din dotare sunt deservite în prezent de conducători auto desemnaţi şi/sau delegaţi de la tribunale, altele sunt conduse de personalul de probaţiune, în absenţa conducătorilor auto din structura DNP.
În cursul anului 2016 a fost extinsă schema de personal la nivel local, fiind finanţate 84 de posturi de personal contractual, din care 42 de posturi de conducători auto şi 42 de personal suport (secretare), însă această finanţare nu a fost menţinută şi în anii 2017, 2018, 2019, fapt care a determinat imposibilitatea scoaterii la concurs a acestor posturi. Absenţa conducătorilor auto angajaţi ai DNP, precum şi restricţiile financiare creează sincope în ceea ce priveşte utilizarea simultană a celor două autoturisme aflate în dotarea fiecărui serviciu de probaţiune şi, implicit, se răsfrâng asupra posibilităţii efective de deplasare în teritoriu sau de exercitare corespunzătoare de către personalul de probaţiune a atribuţiilor impuse de lege.
c) Dotarea cu mobilier
Mobilierul din sediile principale ale structurilor teritoriale provine din două surse: de la tribunale, fiind dat către DNP cu titlu de folosinţă gratuită, şi mobilier achiziţionat în anul 2017 de DNP în cadrul proiectului „Consolidarea capacităţii sistemului românesc de probaţiune de a furniza servicii eficiente alternative închisorii“, Programul RO23 „Servicii corecţionale, inclusiv sancţiuni nonprivative de libertate“, finanţat prin Mecanismul financiar norvegian 2009-2014. Sediile secundare ale serviciilor de probaţiune au fost dotate cu mobilier prin Programul PHARE 2006.
Chiar dacă în anul 2017 a avut loc o dotare cu mobilier nou a serviciilor de probaţiune, au mai rămas servicii în care mobilierul este fie insuficient prin raportare la numărul personalului nou-angajat în anul 2017, fie este parţial în stare necorespunzătoare.
d) Echipamente IT
Atât structura centrală, cât şi structurile teritoriale au fost dotate cu echipamente IT achiziţionate în mare parte prin intermediul programelor PHARE 2005, PHARE 2006, precum şi prin Mecanismul financiar norvegian 2009-2014 în cadrul proiectului „Consolidarea capacităţii sistemului românesc de probaţiune de a furniza servicii eficiente alternative închisorii“. Cu toate acestea, având în vedere preconizata redimensionare a schemei de personal, actuala infrastructură IT necesită a fi extinsă corespunzător.
În majoritatea serviciilor de probaţiune accesul la mijloacele de comunicare este facil, acestea având la dispoziţie servicii de internet, intranet, telefonie, programe legislative, ECRIS, EVDET, facilitate, în acele situaţii în care serviciile de probaţiune funcţionează în sediile instanţelor, prin intermediul acestora, respectiv asigurate de către DNP în cazul acelor servicii care funcţionează în alte spaţii.
Infrastructura de comunicaţii se impune a fi dezvoltată prin raportare la volumul mare al informaţiilor care necesită a fi procesate/transferate şi totodată ţinând cont de locaţiile în care funcţionează fiecare structură teritorială.
e) Informatizare şi evidenţe specifice
Serviciile de probaţiune au deţinut o bază de date electronică în format Excel care se prelucra la nivelul DNP. De la 1 ianuarie 2019 s-a efectuat tranziţia de la baza electronică de date existentă către soluţia IT SERN dezvoltată pentru evaluarea riscului de recidivă şi colectarea datelor în cadrul proiectului finanţat prin Mecanismul financiar norvegian 2009-2014.
Gestionarea resurselor (materiale, umane, achiziţii) de către departamentele de specialitate din cadrul DNP cu implicarea serviciilor de probaţiune necesită implementarea pe termen scurt a unor aplicaţii şi/sau programe informatice adecvate.
Contextul legislativ
Sistemul de probaţiune funcţionează în baza Legii nr. 252/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a regulamentelor de aplicare a acestora.
Mai mult, mai sunt unele acte normative secundare şi terţiare care încă nu au fost adoptate şi care reglementează activitatea internă a sistemului de probaţiune (regulament, cod etic, metodologii etc.), a căror formă finală trebuie să răspundă cerinţelor actuale ale sistemului, fiind subsecvente adoptării noului proiect de lege privind statutul personalului din sistemul de probaţiune, care necesită a fi promovat cu celeritate.
Situaţia resurselor umane
a) Necesarul de personal
Potrivit analizelor efectuate în documentele programatice anterioare (Studiul de impact pentru implementarea noilor coduri, Memorandumul cu tema „Pregătirea sistemului judiciar pentru intrarea în vigoare a noilor coduri“, aprobat în anul 2012), numărul de personal necesar în sistemul de probaţiune a fost estimat la aproximativ 1.400 de persoane (din care 1.270 de consilieri de probaţiune şi 168 personal auxiliar). La acesta se adaugă personalul angajat în structura centrală a sistemului naţional de probaţiune, prevăzut la un număr de 90 de posturi, potrivit prevederilor legale.
Faţă de această estimare şi prevedere legală, se consemnează, la nivelul anului 2017, în structurile locale, 820 de posturi de consilieri de probaţiune (aprobate) - din care 552 ocupate, respectiv 125 de posturi (aprobate) pentru personal suport (contractual şi funcţionari publici), pentru care finanţarea a fost retrasă în cursul anului 2017, în timp ce în cadrul structurii centrale erau 37 de posturi ocupate. Totodată, în cursul anului 2020 a fost propusă ocuparea prin concurs a 207 posturi vacante - 106 posturi consilieri de probaţiune şi 84 de posturi de personal contractual în serviciile de probaţiune şi 17 posturi în structura centrală a DNP prin promovarea unui memorandum în acest sens. În prezent un număr de 541 de posturi de consilieri de probaţiune sunt ocupate în serviciile teritoriale, 34 de şoferi şi secretare şi 41 de posturi în structura centrală.
Extinderea schemei de personal a fost realizată cu o întârziere considerabilă faţă de planificarea iniţială, implicit absorbţia eşalonată de personal nu a putut fi realizată conform termenelor stabilite în documente strategice asumate anterior.
Raportat la volumul ridicat al activităţilor şi complexitatea acestora, rezultă în mod evident că personalul este subdimensionat numeric, aspect resimţit în mod negativ atât la nivel central, cât şi la nivelul serviciilor teritoriale.
b) Selectarea şi recrutarea de personal
Complexitatea şi particularităţile activităţilor profesionale aferente domeniului probaţiunii şi, totodată, necesitatea recrutării şi selectării graduale a unui număr semnificativ de personal - personal de probaţiune, funcţionari publici, personal asimilat judecătorilor şi procurorilor, personal contractual - impun acordarea unei atenţii deosebite acestei componente privind resursele umane, concomitent cu gestionarea eficientă şi raţională a acestui proces pe termen scurt, mediu şi lung.
c) Pregătirea iniţială şi formarea profesională continuă a personalului
Pregătirea iniţială a consilierilor de probaţiune se efectuează, cu precădere, la nivelul serviciilor de probaţiune, prin intermediul supervizorilor de practică, cu implicarea şefului serviciului, pe baza unei metodologii stabilite de departamentul de specialitate al DNP. Din acest considerent, întărirea instituţiei supervizorului constituie un deziderat important în ceea ce priveşte asigurarea unei pregătiri interne care să acopere atât dimensiunea calitativă, cât şi eficienţa necesară pentru intrarea cu succes în exerciţiul funcţiunii a noilor angajaţi.
DNP acordă o atenţie sporită formării continue a personalului din sistem, care se implementează pe baza unui plan anual de formare profesională continuă. Astfel, personalul de specialitate din cadrul sistemului de probaţiune şi-a îmbunătăţit cunoştinţele şi abilităţile de lucru participând la sesiuni de formare derulate în cadrul programelor cu finanţare externă implementate la nivelul sistemului de probaţiune, cum ar fi PHARE 2005, PHARE 2006, MATRA, proiectul finanţat prin Mecanismul financiar norvegian etc. Totodată, în sistemul de probaţiune au fost pregătiţi formatori şi persoane resursă pentru implementarea unor programe şi proceduri specifice de lucru cu persoanele aflate în evidenţă, precum munca în folosul comunităţii, programele DAS (Dezvoltarea abilităţilor sociale) în lucrul cu adulţii şi minorii, OTO (programul individual „One to One“), SGS (programul de grup „Stop, Gândeşte şi Schimbă“), SEED (Abilităţi pentru implicare şi dezvoltare eficientă), SERN (Scala de evaluare a riscurilor şi nevoilor), IM (Interviul motivaţional), RRR (Reducerea riscului de recidivă), D&D (programul „Drink and Drive“), I-MAP (Program individual de gestionare a furiei), „My choice“ (programul pentru consumatorii de alcool şi drog „Alegerea mea“) etc.
Pentru asigurarea unei pregătiri profesionale consistente şi în aceeaşi măsură eficiente, programele cuprinse în Planul anual de formare profesională continuă se impun a fi selectate pe criterii de calitate, adecvare şi adaptare la nevoile actuale din sistem, ţinând cont, inclusiv, de posibilitatea obiectivă de valorificare a acestora în activitatea practică (de exemplu, profilul persoanelor supravegheate şi nevoile de ordin criminogen şi social ale acestora, tipul infracţiunii săvârşite, asigurarea condiţiilor de aplicare a programelor de grup în cadrul serviciilor de probaţiune). De asemenea, comunicarea Planului anual de formare profesională continuă, precum şi a calendarului estimat pentru derularea activităţilor în ultimul trimestru al anului în curs pentru anul următor este de natură a facilita selectarea programelor de pregătire profesională în consens cu nevoile individuale ale personalului din sistemul de probaţiune şi totodată gestionarea corespunzătoare a activităţilor curente din cadrul serviciului, pe perioada participării personalului la sesiunile de formare. Totodată, este necesară introducerea unei modalităţi de evaluare a tuturor formelor de pregătire profesională a personalului de probaţiune în vederea sublinierii impactului pe care acestea l-au avut cu privire la competenţele profesionale (abilităţi, cunoştinţe, deprinderi etc).
Având în vedere modelele din alte sisteme corecţionale (Franţa, Norvegia), este necesară o analiză privind posibilitatea înfiinţării unei structuri proprii pentru gestionarea procesului de recrutare, pregătire iniţială şi continuă. În acest sens, se impune realizarea unei analize în vederea înfiinţării unei instituţii de învăţământ a sistemului naţional de probaţiune.
d) Dezvoltarea carierei profesionale a personalului sistemului de probaţiune
Dezvoltarea carierei profesionale a personalului reprezintă un obiectiv esenţial nu numai în ceea ce priveşte consolidarea cunoştinţelor şi îmbunătăţirea nivelului profesional, ci, în acelaşi timp, o modalitate de stimulare a motivaţiei intrinseci în scopul creşterii competitivităţii şi a performanţelor instituţiei ca întreg.
Legislaţia actuală conturează cadrul general de dezvoltare a carierei profesionale a personalului de specialitate atât pe orizontală - examen de definitivare în profesie al consilierilor de probaţiune debutanţi, cât şi pe verticală - promovarea în grade profesionale prin concurs. Instrumentele necesare pentru managementul carierei personalului din sistemul de probaţiune nu sunt însă în concordanţă cu cerinţele impuse de actuala legislaţie.
În acest sens, în cursul anului 2017 a fost actualizat standardul ocupaţional al profesiei de consilier de probaţiune şi a fost elaborat standardul ocupaţional al profesiei de inspector de probaţiune.
e) Sănătatea şi securitatea în muncă a personalului
Deşi, prin natura profesiei, personalul de probaţiune este supus suprasolicitării neuropsihice şi unor condiţii de muncă dificile, această problematică este în prezent exacerbată şi cumulată cu situaţii de incapacitate temporară de muncă.
După cum se cunoaşte, sistemul naţional de probaţiune gestionează o componentă importantă a sistemului naţional execuţional penal, şi anume cea dedicată pedepselor şi măsurilor neprivative de libertate. În evidenţa serviciilor de probaţiune în cursul anului 2017 s-au aflat în lucru peste 90.000 de dosare, iar în anul 2018 a fost gestionat un număr de peste 100.000 de cazuri. Acestea reprezintă, în mod evident, cea mai mare parte a condamnărilor în România, prin comparaţie cu cele aproximativ 23.434 (la 31 decembrie 2017) şi puţin peste 20.000 (la 31 decembrie 2018) de persoane condamnate la pedepse privative de libertate, al căror număr cunoaşte un trend descrescător în ultimii ani. Prin raportare la numărul consilierilor de probaţiune existenţi, a rezultat în anul 2017, când au fost efectuate angajări în a doua parte a anului, o medie de 260 de cazuri pentru un consilier cu minimum 6 luni vechime, cu mult peste media înregistrată de alte sisteme de probaţiune europene, cu serioase consecinţe, inclusiv din perspectiva sănătăţii şi securităţii în muncă.
În cadrul sistemului este necesară a fi stabilite măsuri pentru oferirea de asistenţă şi suport psihologic, iar activitatea de evaluare psihologică periodică şi/sau în vederea selecţiei de personal necesită a fi susţinută din punctul de vedere al resurselor necesare.
Au fost luate măsuri pentru promovarea normelor de securitate şi sănătate în muncă prin angajarea unui specialist în acest domeniu care realizează periodic acest tip de instructaj, însă demersurile necesită în continuare un efort constant pentru asigurarea de spaţii corespunzătoare, personal suficient, dotări adecvate etc.
f) Serviciile furnizate în sfera justiţiei penale şi susţinerea acestora prin dezvoltarea de parteneriate
Sistemul de probaţiune oferă servicii în diferite etape ale procedurilor judiciare, atât pentru infractorii adulţi, cât şi pentru cei minori. Faţă de responsabilităţile anterioare, noua legislaţie în materie penală a lărgit din anul 2014 în mod semnificativ aria competenţelor specifice activităţii de probaţiune şi totodată
a impus gestionarea unor noi instituţii de drept penal (amânarea aplicării pedepsei, supravegherea executării muncii neremunerate în folosul comunităţii, gestionarea măsurilor şi obligaţiilor stabilite în sarcina persoanelor liberate condiţionat în cazul în care restul de pedeapsă rămas de executat este de doi ani sau mai mare, asistarea zilnică a minorilor faţă de care a fost dispusă înlocuirea măsurii educative a internării într-un centru educativ sau de detenţie, la care se adaugă întreaga paletă de măsuri educative neprivative de libertate).
Principala atribuţie a serviciilor de probaţiune este coordonarea procesului de supraveghere în cazul persoanelor condamnate la pedeapsa cu închisoarea faţă de care instanţa de judecată a dispus suspendarea executării acesteia sub supraveghere, respectiv în cazul persoanelor faţă de care instanţa a dispus amânarea aplicării pedepsei. De asemenea, o parte substanţială a activităţii este orientată către lucrul cu infractorii minori, serviciile de probaţiune având responsabilitatea de a coordona toate măsurile educative neprivative de libertate aplicabile acestora potrivit noului Cod penal şi Codului de procedură penală (stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârşit de săptămână, asistarea zilnică).
În toate aceste cazuri, un segment important al activităţilor îl reprezintă sprijinirea persoanei sancţionate penal în a identifica şi soluţiona nevoile de ordin criminogen şi social, respectiv valorificarea potenţialului persoanei în sens exclusiv prosocial, prin activităţi de asistare integrată pe durata supravegherii. În acest scop, dar şi ca obligaţie stabilită în mod explicit de instanţă, personalul de probaţiune a dezvoltat proceduri de lucru cu persoanele aflate în evidenţă şi implementează programe de reintegrare socială individuale sau de grup. Cu toate acestea, paleta largă a activităţilor specifice şi complexitatea acestora influenţează timpul de lucru pe caz, iar volumul şi ritmul crescut al solicitărilor conduc la o încărcătură excesivă a consilierilor, fapt care poate afecta calitatea muncii desfăşurate.
Pentru asigurarea unui nivel calitativ superior al serviciilor furnizate şi totodată pentru alinierea activităţilor la cerinţele impuse de actualul cadru legislativ, la nivelul DNP au fost iniţiate demersuri pentru elaborarea Programei-cadru de formare civică, care urmează a fi aprobată prin ordin comun de către miniştrii de resort (ministrul justiţiei şi ministrul educaţiei). De asemenea, a fost constituită o bază naţională de date care cuprinde instituţiile de interes public local în cadrul cărora pot fi executate obligaţiile impuse de instanţele de judecată.
Elaborarea unor noi instrumente şi proceduri de lucru, precum şi a unor programe adaptate nevoilor actuale ale persoanelor aflate în evidenţă şi/sau pentru facilitarea punerii în aplicare a dispoziţiilor din actualul Cod penal a fost realizată cu sprijin extern, în cadrul proiectelor derulate, în special în parteneriat cu serviciile corecţionale din Norvegia şi Canada.
În desfăşurarea activităţilor specifice, serviciile de probaţiune au dezvoltat relaţii de bună colaborare cu instanţele de judecată, parchete, poliţie, penitenciare, precum şi cu instituţii implicate în implementarea măsurilor şi sancţiunilor comunitare (Agenţia Naţională Antidrog, Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, autorităţi locale). Acest aspect constituie o premisă importantă pentru implementarea cu succes a noilor prevederi în materie penală, concomitent cu atragerea şi implicarea instituţiilor publice în executarea sancţiunilor comunitare.
Ţinând cont de faptul că integrarea contribuţiei instituţiilor din comunitate în executarea acestor sancţiuni este deopotrivă necesară şi importantă, disponibilitatea de sprijin din partea instituţiilor publice, precum şi a organizaţiilor guvernamentale/ nonguvernamentale se impune a fi valorificată şi asigurată în condiţiile prevăzute de lege (externalizarea de servicii de către DNP, abilitarea instituţiilor de drept public şi privat pe baza standardelor minime de lucru în probaţiune pentru instituţiile din comunitate).
În acelaşi timp, pentru abordarea integrată a cazurilor, menţinerea unei colaborări interinstituţionale eficiente, precum şi stabilirea la nivel central a unor parteneriate-cadru cu alte autorităţi/instituţii de interes pentru activitatea de probaţiune se impun a fi avute în vedere.
Un aspect deosebit de important pentru activitatea de probaţiune îl reprezintă intrarea în vigoare a Legii nr. 300/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, prin care a fost transpusă în legislaţia naţională Decizia-cadru 2008/947/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti şi al deciziilor de probaţiune în vederea supravegherii măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative. O consecinţă juridică a acestui act normativ constă în posibilitatea de operare de transferuri în alte state membre ale Uniunii Europene ale executării măsurilor şi sancţiunilor comunitare, precum şi posibilitatea de executare a alternativelor la pedeapsa cu închisoarea în România, în cazul persoanelor care au cetăţenie română, condamnate într-un stat UE, precum şi de către persoane condamnate - cetăţeni ai unor state din UE, stabilite pe teritoriul României, la solicitarea acestora.
Din această perspectivă, intensificarea contactelor cu alte sisteme de probaţiune din statele membre UE, respectiv din Republica Moldova apare ca o necesitate.
g) Coordonarea serviciilor de probaţiune
La nivelul DNP a fost implementată o procedură de proces privind coordonarea serviciilor de probaţiune, fiind desemnate unele persoane cu responsabilitatea de coordonator zonal pentru serviciile de probaţiune. În condiţiile reorganizării administrative şi funcţionale a sistemului de probaţiune şi analizând şi modalitatea anterioară de coordonare, s-a conturat nevoia unui nou tip de coordonare a structurilor teritoriale de către DNP, aspect care va fi reglementat prin regulamentul de organizare şi funcţionare pentru serviciile de probaţiune şi pentru structura centrală a DNP.
h) Evaluarea şi controlul serviciilor de probaţiune
Având în vedere noile reglementări în materie penală, care extind semnificativ sfera atribuţiilor personalului de probaţiune, precum şi elementele de noutate introduse de actuala filosofie şi politică penală, nevoia de evaluare şi control a serviciilor de probaţiune se completează cu cea de îndrumare şi suport în activităţile derulate, în vederea asigurării premiselor unei practici unitare. Astfel, scopul inspecţiilor vizează, pe de o parte, obţinerea unei imagini la nivelul sistemului de probaţiune privind modalitatea de exercitare a atribuţiilor personalului de probaţiune şi de aplicare a prevederilor legale specifice. Pe de altă parte, prin intermediul misiunilor de inspecţie sunt identificate şi înlăturate deficienţele şi vulnerabilităţile constatate în activitatea serviciilor de probaţiune, prin oferirea de îndrumare, suport, soluţii la diverse speţe întâmpinate în practica serviciilor.
În acest context, asigurarea cadrului necesar derulării constante a inspecţiilor în cadrul serviciilor de probaţiune reprezintă o prioritate a DNP, ţinând cont de considerentele arătate anterior.
În structura organizaţională a Direcţiei Naţionale de Probaţiune, Corpul de inspecţie este organizat la nivel de serviciu, aflat în directa subordine a directorului general, cu atribuţii stabilite în conformitate cu principiul independenţei operaţionale.
Trebuie menţionat faptul că la nivelul Corpului de inspecţie personalul este subdimensionat prin raportare la dimensiunea serviciilor de probaţiune şi la volumul activităţii acestora, context în care sunt necesare suplimentarea schemei de personal, precum şi finanţarea posturilor vacante de inspector de probaţiune.
În vederea corelării cu actualele prevederi legale ce reglementează activitatea de probaţiune, este necesară aprobarea prin ordin al ministrului justiţiei a unei noi metodologii de inspecţie, fiind redactat deja, în acest sens, un proiect care a fost supus şi dezbaterii publice.
La nivelul DNP a fost implementată o procedură de proces privind controlul serviciilor de probaţiune şi a fost elaborată şi implementată o metodologie de inspecţie a activităţii de probaţiune, care necesită însă a fi adaptate în acord cu reglementările actuale în domeniul probaţiunii.
i) Colaborarea instituţională internaţională
Expertiza internaţională în domeniul probaţiunii contribuie în mod semnificativ la crearea unei instituţii moderne, aliniată la standardele de lucru specifice sistemelor din alte state europene, precum şi la asigurarea transferului de cunoştinţe şi schimbului de bune practici în ariile comune de activitate. În acelaşi timp, accesarea de programe internaţionale constituie un suport însemnat în ceea ce priveşte extinderea resurselor bugetare, prin atragerea şi implementarea de fonduri nerambursabile.
Sistemul de probaţiune din România are experienţa unei bune colaborări cu diferite state (Croaţia, Canada, Elveţia, Franţa, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Republica Moldova) în cadrul programelor care au fost derulate sau se află în derulare şi totodată este reprezentat în comitetul de coordonare al Confederaţiei Europene de Probaţiune (CEP).
Cele mai recente proiecte cu finanţare externă derulate la nivelul DNP sunt:
- „Ateliere de lucru pentru munca în folosul comunităţii în România“, finanţat în cadrul Acordului tematic de finanţare pentru fondul de securitate, încheiat între Guvernul României şi Consiliul Federal Elveţian pentru perioada 2011-2019;
– „Consolidarea capacităţii sistemului românesc de probaţiune de a furniza servicii eficiente alternative închisorii“, finanţat prin Mecanismul financiar norvegian 2009-2014;
– „Implementarea unui instrument profesional de evaluare a riscului de recidivă“, dezvoltat în parteneriat cu serviciile corecţionale canadiene.
De asemenea, sunt în derulare alte două proiecte finanţate din Mecanismul financiar norvegian 2014-2021, implementate în parteneriat cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor, şi anume „4-Norm(-ality)“ şi „Correctional“, cu un buget cumulat de peste 5 milioane de euro, exclusiv pentru sistemul de probaţiune.
j) Promovarea sistemului de probaţiune
Sistemul de probaţiune a câştigat o bună reputaţie în rândul instituţiilor cu care colaborează în vederea desfăşurării activităţilor specifice (instanţe, parchete, poliţie, penitenciare, parteneri comunitari), precum şi în rândul altor colaboratori naţionali şi internaţionali. De asemenea, există disponibilitate din partea colaboratorilor în a susţine intervenţia serviciilor de probaţiune.
Un alt aspect important este acela privind modul în care sistemul naţional de probaţiune comunică în exterior, în special în mass-media, conturându-se ideea generală în sensul că sistemul are nevoie la acest moment şi de consolidarea reţelei de comunicatori, precum şi de stabilirea unor repere clare şi actuale ale comunicării reprezentanţilor sistemului atât la nivel central, cât şi local cu partenerii externi şi publicul larg.
În prezent, instituţia probaţiunii necesită a fi promovată prin mijloace media şi/sau care să asigure vizibilitatea instituţiei în rândul factorilor de decizie şi al publicului larg, în acord cu rolul, complexitatea responsabilităţilor şi importanţa acesteia atât ca parte a sistemului judiciar, cât şi ca parte a comunităţii.
Redefinirea rolului şi a locului instituţiei probaţiunii în cadrul sistemului penal românesc odată cu intrarea în vigoare a noilor coduri în materie penală reprezintă nu numai un argument esenţial, ci şi o necesitate obiectivă în ceea ce priveşte sincronizarea între priorităţile impuse de restructurarea instituţională şi resursele care necesită a fi alocate pentru îndeplinirea atribuţiilor din sfera justiţiei penale.
Pentru explorarea contextului instituţional actual, respectiv pentru identificarea obiectivelor şi a ţintelor de atins, la nivelul sistemului de probaţiune au fost efectuate analize ale mediului intern şi extern - inclusiv analiză SWOT şi PEST. Aceste analize au avut ca surse de fundamentare documente interne (Strategia de dezvoltare a sistemului de probaţiune pe perioada 2009-2011, revizuită în anul 2010, precum şi planul de implementare a acesteia, Planul de acţiuni elaborat de Direcţia Naţională de Probaţiune pentru anul 2014, date statistice), documente strategice asumate de Ministerul Justiţiei (Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar pentru perioada 2010-2014, Memorandumul privind pregătirea sistemului judiciar pentru intrarea în vigoare a noilor coduri), precum şi componentele privind sistemul de probaţiune, cuprinse în analizele interne şi externe efectuate la nivelul sistemului judiciar.
Factorii externi care pot influenţa în mod negativ sistemul naţional de probaţiune rezidă în restricţiile financiare impuse de contextul socioeconomic, precum şi în impredictibilitatea cu privire la priorităţile pe termen mediu şi lung ale sistemului. Nu în ultimul rând, contextul social, inclusiv structura de gen a absolvenţilor celor cinci specializări eligibile pentru posturile din probaţiune, dublată de structura pe vârstă, generează o anumită dinamică a concediilor de maternitate/suspendarea temporară a raporturilor de muncă, fapt care afectează stabilitatea numerică a personalului.
Factorii interni care pot afecta activitatea sistemului naţional de probaţiune ţin de dimensionarea resurselor şi de elementele care compun capacitatea instituţională şi organizaţională în ansamblu.
În acest context este necesară îmbunătăţirea activităţii de PR, elaborarea unui set de instrumente utilizabile în acest scop atât la nivel central, cât şi local, precum şi creşterea transparenţei în comunicare şi asigurarea accesului la informaţiile din sistemul de probaţiune, în condiţiile prevăzute de lege.
Dimensiuni abordate:
• Dezvoltarea capacităţii instituţionale a sistemului naţional de probaţiune prin: asigurarea unui management economico-financiar care să răspundă nevoilor actuale ale sistemului de probaţiune, optimizarea şi eficientizarea activităţilor cu caracter administrativ, informatizarea SNPR, definitivarea structurii instituţionale la nivel central şi local, asigurarea şi dezvoltarea infrastructurii fizice, a logisticii şi a bazei materiale a SNPR. Îndeplinirea acestor cerinţe, determinantă pentru o mai bună efectuare a atribuţiilor din aria de competenţă a probaţiunii, ca parte componentă a sistemului judiciar, va contribui totodată la eficientizarea actului de justiţie.
• Completarea legislaţiei aplicabile în sistemul de probaţiune, în special prin: definitivarea, promovarea şi adoptarea proiectului de lege privind statutul personalului de probaţiune. În acelaşi timp sunt avute în vedere revizuirea, completarea şi/sau elaborarea actelor normative care sunt în relaţie cu modificările cuprinse în noul statut al personalului de probaţiune, precum şi a unor documente privind funcţionarea internă a sistemului de probaţiune (regulamentul de organizare şi funcţionare).
• Managementul resurselor umane: îmbunătăţirea performanţei profesionale a capitalului uman este în directă corelaţie cu nivelul de competitivitate, cu adaptabilitatea la complexitatea atribuţiilor în plan execuţional penal şi influenţează în mod nemijlocit calitatea serviciilor livrate persoanelor aflate în evidenţa serviciilor de probaţiune. În acest sens, măsurile vizate privesc eficientizarea activităţii personalului existent în cadrul sistemului de probaţiune, asigurarea formării profesionale iniţiale şi continue de calitate, regândirea criteriilor de evaluare a performanţelor profesionale, gestionarea eficientă şi raţională a personalului în vederea dimensionării acestuia în raport cu volumul activităţilor, funcţiile specifice şi suportul administrativ necesar (acoperirea necesarului de personal de specialitate şi contractual), consolidarea statutului profesional şi a carierei personalului din cadrul sistemului, managementul sănătăţii ocupaţionale, respectiv promovarea şi conservarea climatului de etică şi integritate în rândul personalului din sistem. Totodată, ţinând cont de faptul că instituţia probaţiunii necesită angajarea, integrarea cu succes şi menţinerea unui număr suplimentar de angajaţi, se are în vedere reproiectarea sistemului de selectare şi recrutare a personalului, care face obiectul unei analize separate, corelată cu obiectivele cuprinse în prezentul document.
• Necesitatea optimizării serviciilor furnizate şi a calităţii activităţilor pentru a răspunde în mod corespunzător responsabilităţilor prevăzute de noul cadru legislativ/cerinţelor din sfera justiţiei penale prin: îmbunătăţirea practicii unitare, configurarea şi introducerea unui sistem propriu de management al calităţii activităţilor din domeniu (elaborarea standardelor de lucru în probaţiune, inclusiv din perspectiva standardelor minime de lucru în probaţiune pentru instituţiile din comunitate), dezvoltarea şi elaborarea unor noi programe pentru facilitarea punerii în aplicare a dispoziţiilor din noile coduri în materie penală, corelarea aplicării programelor de intervenţie existente cu nevoile persoanelor aflate în evidenţă, elaborarea, dezvoltarea unor noi instrumente şi proceduri de lucru, adaptarea instrumentelor şi a procedurilor de lucru specifice intervenţiei de probaţiune la cerinţele actuale, precum şi completarea bazei naţionale de date cu instituţiile/organizaţiile implicate în executarea alternativelor la detenţie. În acelaşi timp, pentru aplicarea noilor dispoziţii în materie penală şi integrarea contribuţiei instituţiilor din comunitate în activitatea de probaţiune sunt avute în vedere stabilirea şi implementarea unor parteneriate-cadru cu alte autorităţi şi instituţii de interes pentru activitatea de probaţiune, precum şi revizuirea parteneriatelor existente deja la nivel naţional. Pentru evaluarea calităţii activităţilor desfăşurate în cadrul serviciilor de probaţiune sunt vizate măsuri pentru elaborarea şi implementarea unor instrumente specifice (setul de standarde de performanţă în activitatea de probaţiune, instrumentul de măsurare a gradului de satisfacţie a beneficiarilor serviciilor de probaţiune, pe categorii), precum şi realizarea de studii, analize şi cercetări care să contribuie la fundamentarea politicii penale în domeniu, la elaborarea strategiilor de lucru, dar şi la îmbunătăţirea practicii de probaţiune.
• Promovarea sistemului naţional de probaţiune: implică informarea adecvată şi consecventă a factorilor de decizie, a instituţiilor colaboratoare, a jurnaliştilor, precum şi a publicului larg cu privire la rolul, complexitatea atribuţiilor şi importanţa acestora nu numai în cadrul sistemului judiciar, ci şi pentru comunitate în ansamblu, astfel încât intervenţia de probaţiune să fie corect înţeleasă şi să beneficieze de susţinerea necesară. În mod implicit, sunt avute în vedere îmbunătăţirea activităţii de comunicare, elaborarea unui set de instrumente utilizabile în acest scop atât la nivel central, cât şi local, precum şi transparenţa în comunicare şi asigurarea accesului la informaţiile din sistem, în condiţiile prevăzute de lege.
• Optimizarea activităţii de îndrumare şi control a serviciilor de probaţiune, prin asigurarea capacităţii necesare, inclusiv prin extinderea schemei de personal la nivelul Corpului de inspecţie, prin perfecţionarea profesională a inspectorilor, respectiv prin consolidarea rolului inspecţiilor în vederea îmbunătăţirii practicii unitare a serviciilor de probaţiune.
CAP. IV
Misiune, viziune, valori
Misiune: misiunea sistemului naţional de probaţiune este aceea de a coordona executarea măsurilor educative şi a sancţiunilor neprivative de liberate, concomitent cu valorificarea potenţialului socioeconomic al persoanelor care au săvârşit infracţiuni, în scopul îmbunătăţirii şanselor acestora de reintegrare în societate, reducerii recidivei şi creşterii gradului de siguranţă în comunitate. În acelaşi timp, serviciile de probaţiune sprijină organele judiciare în procesul de individualizare a sancţiunilor prin realizarea unor evaluări ale persoanelor inculpate, cercetate sau judecate pentru săvârşirea de infracţiuni.
Viziune: dezvoltare instituţională coerentă şi solidă, pilon de bază pentru asigurarea unei intervenţii de probaţiune eficiente, inovatoare şi performante care contribuie efectiv la interesele societăţii privind siguranţa cetăţenilor, reducerea costurilor sociale ale încarcerării, scăderea recidivei şi capacitarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni de a se înscrie pe un traseu de viaţă prosocial.
Valorile sistemului naţional de probaţiune:
- profesionalism, integritate;
– responsabilitate;
– angajament şi implicare;
– respect;
– empatie;
– disponibilitate şi deschidere.
CAP. V
Obiective strategice şi obiective specifice
Obiectiv strategic 1
Consolidarea sistemului naţional de probaţiune din România (SNPR)
Prin acest obiectiv se urmăreşte utilizarea eficientă a resurselor sistemului naţional de probaţiune în vederea asigurării unei dezvoltări efective, coerente şi consistente a instituţiei probaţiunii, în acord cu dezvoltarea în ansamblu a sistemului judiciar impusă de cerinţele noului Cod penal, ale noului Cod de procedură penală, precum şi ale legilor de executare a pedepselor privative sau neprivative de libertate.
Configurarea unei instituţii centrale solide, care are capacitatea de a gestiona funcţional şi administrativ sistemul naţional de probaţiune din România, reprezintă un deziderat fundamental pentru a da eficienţă şi eficacitate ridicate în implementarea activităţilor specifice sistemului de probaţiune şi, implicit, pentru contribuţia adecvată la înfăptuirea actului de justiţie.
Din această perspectivă, sprijinul din partea decidenţilor politici se impune a fi dublat de un suport financiar realist şi suficient, în consens cu nevoile obiective de dezvoltare instituţională şi răspunderea funcţională care revine acesteia în cadrul sistemului judiciar. Numai în acest mod, DNP va avea capacitatea de management adecvat al sistemului de probaţiune în vederea aplicării noilor dispoziţii în materie penală şi un răspuns rapid la problemele ridicate de structurile teritoriale.
În situaţia unei alocări insuficiente de resurse se pot înregistra sincope în derularea activităţilor specifice domeniului probaţiunii.
Obiective specifice
1.1. Implementarea unui management economico-financiar care să răspundă nevoilor actuale de dezvoltare ale sistemului naţional de probaţiune
Acest obiectiv a fost inclus şi între obiectivele cuprinse în Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar 2015-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.155/2014, şi se va dezvolta prin:
• Finalizarea operaţionalizării Direcţiei economice a DNP
Termen de implementare: trimestrul III 2021
Rezultat: Direcţia economică operaţionalizată în întregime (posturi de conducere şi execuţie ocupate), proceduri interne specifice activităţii economice actualizate şi implementate, programe informatice specifice activităţii economice achiziţionate şi funcţionale, personal instruit
1.2. Informatizarea sistemului naţional de probaţiune din România (SNPR)
Acest obiectiv va viza:
• Extinderea funcţionalităţilor platformei SERN în activitatea serviciilor de probaţiune, inclusiv ca soluţie de administrare şi prelucrare a datelor privind cazurile aflate în evidenţele serviciilor de probaţiune, în paralel cu procesul de retestare a algoritmului de calcul al riscului şi nevoilor
Termen de implementare: permanent
Rezultat: instrument de lucru al personalului de probaţiune în activitatea curentă
1.3. Consolidarea capacităţii administrative a SNPR
Acest obiectiv specific a fost inclus şi în obiectivele stabilite în Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar 2015-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.155/2014, şi se va dezvolta pe următoarele paliere:
• Îmbunătăţirea utilizării flotei auto a sistemului naţional de probaţiune
Termen de implementare: permanent
Rezultat: deplasări în interes de serviciu ale personalului efectuate în condiţii optime şi de siguranţă, parc auto îmbunătăţit, conducători auto angajaţi pentru utilizarea autoturismelor
• Construirea a 5 spaţii multifuncţionale de lucru pentru serviciile de probaţiune şi penitenciare
Termen de implementare: trimestrul I 2024
Rezultat: model standard de birou serviciu de probaţiune proiectat şi adoptat; 5 spaţii comune de lucru pentru serviciile de probaţiune şi penitenciare; 5 spaţii comune construite, accesibile inclusiv persoanelor cu dizabilităţi
• Îmbunătăţirea condiţiilor de lucru din serviciile de probaţiune
Termen de implementare: permanent
Rezultat: spaţii ale serviciilor de probaţiune în condiţii corespunzătoare, din care 28 de spaţii ale serviciilor de probaţiune cu condiţii îmbunătăţite din fonduri externe de finanţare
• Adaptarea infrastructurii pentru spaţiul suplimentar necesar serviciilor de probaţiune ca urmare a angajărilor suplimentare, prin raportarea la un minimum de 9,64 mp/consilier de probaţiune (inclusiv spaţiile utile şi comune necesare serviciilor de probaţiune), prin extindere sau închiriere de noi spaţii acolo unde este necesar
Termen de implementare: permanent
Rezultat: spaţii de lucru suficiente alocate personalului de probaţiune, 42 de săli de consiliu atribuite fiecărui serviciu de probaţiune
• Îmbunătăţirea relaţiilor de colaborare cu instanţele de judecată pentru asigurarea funcţionării sediilor serviciilor de probaţiune
Termen de implementare: permanent
Rezultat: funcţionare optimă a sediilor serviciilor de probaţiune
• Dezvoltarea bazei materiale şi patrimoniale a sistemului naţional de probaţiune
Termen de implementare: trimestrul IV 2022
Rezultat: dotare adecvată cu bunuri şi echipamente (IT şi mobilier) pentru funcţionarea eficientă a sistemului de probaţiune realizată; 230 de staţii de lucru achiziţionate. Servicii de printare achiziţionate
Obiectiv strategic 2
Măsuri legislative de consolidare a sistemului naţional de probaţiune
Prin acest obiectiv se urmăreşte perfecţionarea cadrului legislativ care reglementează statutul personalului din sistemul de probaţiune, completarea legislaţiei-cadru cu o legislaţie subsecventă (terţiară) care să asigure funcţionarea eficientă a sistemului de probaţiune în vederea îndeplinirii atribuţiilor stabilite de noile coduri în materie penală, precum şi adaptarea/armonizarea regulamentelor şi a actelor normative privind funcţionarea internă a sistemului de probaţiune.
Obiective specifice
2.1. Promovarea Statutului personalului de probaţiune
Termen de implementare: trimestrul III 2021
Rezultat: Legea privind Statutul personalului de probaţiune aprobată de Guvern şi transmisă Parlamentului
2.2. Elaborarea şi adoptarea unor noi reglementări privind organizarea şi funcţionarea internă a sistemului de probaţiune - art. 22 alin. (1) din Legea nr. 252/2013, cu modificările şi completările ulterioare
Termen de implementare: trimestrul III 2021
Rezultat: regulament aprobat şi implementat la nivelul sistemului de probaţiune
2.3. Elaborarea unui proiect de ordin al ministrului justiţiei privind condiţiile şi procedura de constituire şi utilizare a fondului destinat externalizării de servicii
Acest obiectiv se va atinge prin:
• Elaborarea proiectului de act normativ
Termen de implementare: trimestrul III 2021
Rezultat: procedură de abilitare a instituţiilor din comunitate; procedură şi condiţii adoptate pentru utilizarea fondului existent, reglementate prin ordin al ministrului justiţiei
2.4. Finalizarea şi promovarea Programei-cadru privind stagiul de formare civică prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului educaţiei
Acest obiectiv se va atinge prin:
• Finalizarea proiectului de ordin comun şi revizuirea programei-cadru privind stagiul de formare civică prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului educaţiei
Termen de implementare: trimestrul III 2021
Rezultat: programa-cadru privind stagiul de formare civică aplicată la nivelul serviciilor de probaţiune şi structurilor din subordinea Ministerului Educaţiei
2.5. Asigurarea cadrului normativ pentru organizarea concursurilor pentru ocuparea funcţiilor de conducere din sistemul de probaţiune
Acest obiectiv se va atinge prin:
• Elaborarea a două proiecte de ordin al ministrului justiţiei pentru aprobarea Regulamentului privind condiţiile şi modalitatea de organizare a concursurilor pentru ocuparea funcţiilor de conducere din cadrul Direcţiei Naţionale de Probaţiune, respectiv a Regulamentului privind condiţiile şi modalitatea de organizare a concursurilor pentru ocuparea posturilor de şef serviciu şi şef birou din cadrul serviciilor şi a unui proiect de ordin al ministrului justiţiei pentru aprobarea Regulamentului de concurs pentru ocuparea funcţiilor de conducere din sistemul de probaţiune
Termen de implementare: trimestrul IV 2021
Rezultat: ordin al ministrului justiţiei pentru aprobarea Regulamentului de concurs pentru ocuparea funcţiilor de conducere: director general, director general adjunct, şef serviciu şi şef birou din cadrul serviciilor şi birourilor de probaţiune
2.6. Introducerea unui cod etic al personalului de probaţiune
Acest obiectiv se va atinge prin:
• Elaborarea şi aprobarea Codului etic al personalului de probaţiune
Termen de implementare: trimestrul III 2021
Rezultat: repere etice cuprinse într-o nouă reglementare la nivelul sistemului de probaţiune
2.7. Aprobarea Nomenclatorului arhivistic al dosarelor şi termenelor de păstrare a documentelor create în activitatea sistemului naţional de probaţiune
Acest obiectiv se va atinge prin:
Aprobarea prin decizie a directorului general a Nomenclatorului arhivistic al dosarelor şi termenelor de păstrare a documentelor create în activitatea sistemului naţional de probaţiune
Termen de implementare: trimestrul IV 2021
Rezultat: decizie a directorului general al DNP de aprobare a nomenclatorului, termene de arhivare stabilite atât pentru documentele emise de structura centrală a Direcţiei Naţionale de Probaţiune, cât şi pentru serviciile teritoriale de probaţiune
2.8. Elaborarea Strategiei naţionale de reabilitare a persoanelor faţă de care s-au dispus sancţiuni şi măsuri comunitare, aplicată în sistemul de probaţiune - art. 17 lit. b) din Legea nr. 252/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi măsura B.3.7 din Hotărârea Guvernului nr. 282/2016 Termen de implementare: trimestrul IV 2021
Rezultat: proiect de act normativ elaborat şi transmis Guvernului spre aprobare
2.9. Realizarea demersurilor de îmbunătăţire a salarizării personalului de probaţiune
Termen de implementare: trimestrul III 2021
Rezultat: propunere de modificare a anexei privind personalul de probaţiune din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, transmisă Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale
2.10. Clarificarea şi modificarea dispoziţiilor art. 49 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările ulterioare, privind evaluarea riscului persoanei împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordin de protecţie
Termen de implementare: trimestrul III 2021
Rezultat: propunere privind modificarea dispoziţiilor art. 49 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 217/2003, republicată, cu modificările ulterioare
Implementarea strategiei în cadrul acestui punct impune, prin urmare, adoptarea cu celeritate a următoarelor acte normative:
- Legea privind statutul personalului de probaţiune, care necesită a fi promovată şi adoptată. Prin noua reglementare se urmăreşte consolidarea statutului profesional al personalului de specialitate din cadrul sistemului de probaţiune, extinderea posibilităţilor de dezvoltare a carierei personalului de probaţiune, îmbunătăţirea modalităţilor de evaluare a performanţelor profesionale, precum şi reajustarea drepturilor, dar şi a obligaţiilor personalului din sistem.
În raport cu dispoziţiile noii Legi privind statutul personalului de probaţiune, sunt necesare revizuirea şi/sau elaborarea şi adoptarea următorului set de acte normative:
- Regulamentul privind condiţiile şi modalitatea de organizare a concursurilor pentru ocuparea de către personalul de probaţiune a funcţiilor de execuţie din cadrul Direcţiei Naţionale de Probaţiune;
– Regulamentul privind definitivarea şi promovarea în grade profesionale a personalului de probaţiune;
– Regulamentul privind criteriile şi metodologia de evaluare a performanţelor profesionale ale personalului de probaţiune;
– Regulamentul privind condiţiile şi modalitatea de organizare a concursurilor pentru ocuparea funcţiilor de conducere din cadrul Direcţiei Naţionale de Probaţiune;
– Regulamentul privind condiţiile şi modalitatea de organizare a concursurilor pentru ocuparea posturilor de şef serviciu şi şef birou din cadrul serviciilor şi birourilor de probaţiune;
– Regulamentul privind cercetarea disciplinară a personalului de probaţiune;
– Regulamentul de organizare şi funcţionare pentru serviciile de probaţiune şi pentru structura centrală a DNP;
– Codului etic al personalului de probaţiune;
– Decizia de aprobare a Nomenclatorului arhivistic al dosarelor şi termenelor de păstrare a documentelor create în activitatea sistemului naţional de probaţiune.
Reforma sistemului de probaţiune, ca urmare a adoptării legilor probaţiunii, va necesita modificarea legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice pentru ajustarea nivelului de salarizare a personalului din sistemul de probaţiune, în vederea atenuării discrepanţelor faţă de celelalte categorii din sistemul judiciar.
Obiectiv strategic 3
Dezvoltarea resurselor umane ale SNPR pentru desfăşurarea activităţilor de probaţiune la nivel de calitate, eficienţă şi profesionalism
Prin acest obiectiv strategic se urmăreşte optimizarea intervenţiei de probaţiune în sfera justiţiei penale prin corelarea necesarului de personal cu volumul şi complexitatea activităţilor, respectiv cu nivelul de pregătire profesională şi specializarea pe care le necesită.
Eficienţa activităţii de probaţiune este în corelaţie directă cu nivelul de pregătire iniţială şi continuă a personalului şi totodată impune adaptarea nevoilor de formare profesională la parametrii calitativi, priorităţile şi cerinţele actuale din sistem. Din această perspectivă, asigurarea funcţionalităţii depline a Serviciului resurse umane, precum şi a Serviciului de metodologie şi formare profesională din cadrul DNP va facilita atât procesul de selecţie şi recrutare a personalului, cât şi procesul de pregătire iniţială şi de formare continuă a acestuia.
Angajarea şi menţinerea în cadrul sistemului de probaţiune a unui număr suficient de personal bine pregătit şi motivat pentru a furniza servicii cu profesionalism şi promptitudine, la înalte standarde etice şi profesionale naţionale şi internaţionale, constituie premise esenţiale pentru punerea în aplicare a noilor dispoziţii în materie penală şi în acelaşi timp contribuie hotărâtor la îmbunătăţirea performanţelor sistemului de probaţiune ca serviciu public. Totodată, numărul suficient de personal permite specializarea pe domenii de activitate, în consens cu cerinţele funcţionale prevăzute de actualul cadru legislativ.
Înfiinţarea şi dezvoltarea sistemului de probaţiune în România nu reprezintă o noutate pe plan european, ci se încadrează în standardele şi recomandările europene în materie, toate acestea susţinând dezvoltarea sistemelor alternative la privarea de libertate. Prin urmare, consolidarea capacităţii interne de pregătire şi perfecţionare profesională a sistemului de probaţiune apare ca un deziderat de politică execuţional-penală pe termen mediu şi lung, fiind necesar un sistem previzibil şi coerent de pregătire.
Ca atare, investiţia în resursa umană necesită o abordare prioritară pentru atingerea dezideratului propus.
Obiective specifice
3.1. Consolidarea structurii de personal a sistemului de probaţiune
• Finanţarea şi ocuparea graduală a posturilor vacante existente în schemă la începutul anului 2021-150 de posturi de consilier de probaţiune, 84 de posturi de personal contractual şi 20 de posturi de personal în structura centrală a DNP
Termen de implementare: trimestrul III 2021
Rezultat: personal recrutat - 150 de consilieri de probaţiune, 84 de posturi de personal contractual în serviciile locale şi 20 de posturi de personal în structura centrală a DNP
• Finanţarea şi ocuparea graduală a posturilor vacante existente în schemă la finalul anului 2021 - 101 de posturi de consilier de probaţiune, 42 de posturi de personal contractual şi 17 posturi de personal în structura centrală a DNP
Termen de implementare: trimestrul I 2022
• Rezultat: personal recrutat - 101 de consilieri de probaţiune, 42 de posturi de personal contractual şi 17 posturi de personal în structura centrală a DNP
• Continuarea în anul 2022 a dezvoltării resurselor umane prin ocuparea graduală a altor 155 de noi posturi de consilier de probaţiune, a 42 de noi posturi de personal contractual
Termen de implementare: trimestrul III 2022
Rezultat: personal recrutat - 155 de consilieri de probaţiune, 42 de posturi de personal contractual
3.2. Eficientizarea activităţii resursei umane
Acest obiectiv va fi atins prin:
• Realizarea planului de formare profesională anuală pe baza evaluării nevoilor de formare profesională a personalului din sistemul de probaţiune
Termen de implementare: trimestrul III al fiecărui an, pe toată durata strategiei
Rezultat: plan de formare profesională anual implementat; sesiuni derulate
• Implementarea planului de formare profesională anuală în acord cu resursele financiare alocate şi priorităţile din sistemul de probaţiune
Termen de implementare: permanent
Rezultat: cursuri de formare profesională oferite consilierilor de probaţiune conform planului de formare
• Specializarea personalului de probaţiune în funcţie de interesele profesionale şi abilităţile consilierilor de probaţiune, precum şi instruiri privind teme specifice (de exemplu: lucrul cu grupuri vulnerabile, lucrul cu persoanele cu dizabilităţi etc.)
Termen de implementare: trimestrul IV 2022
Rezultat: organizarea pe categorii de activitate în cadrul serviciilor de probaţiune; activitate de probaţiune eficientizată şi optimizată, personal de probaţiune specializat
3.3. Eficientizarea activităţii de recrutare şi selecţie de personal
Acest obiectiv se va atinge prin:
• Îmbunătăţirea metodologiei de recrutare şi selecţie a personalului
Termen de implementare: trimestrul I 2024
Rezultat: metodologie elaborată şi aprobată prin ordin al ministrului justiţiei
3.4. Eficientizarea pregătirii iniţiale a personalului de probaţiune
Acest obiectiv se va atinge prin:
• Îmbunătăţirea activităţii de supervizare derulate la nivelul serviciului, prin recomandări, îndrumări, instrucţiuni
Termen de implementare: permanent, pe toată durata strategiei
Rezultat: recrutări, îndrumări, instrucţiuni emise
• Reconfigurarea activităţii de supervizare, ca modalitate de pregătire iniţială a personalului de probaţiune în acord cu prevederile noului statut, precum şi a rolului supervizorului
Termen de implementare: trimestrul I 2022
Rezultat: metodologie de supervizare elaborată
• Derularea cursurilor de formare iniţială la nivel local şi central în domeniul probaţiunii în conformitate cu standardele ocupaţionale actualizate şi în acord cu standardele de lucru
Termen de implementare: periodic
Rezultat: personal nou-angajat pregătit iniţial
3.5. Dezvoltarea carierei profesionale a personalului din sistemul de probaţiune
Acest obiectiv se va atinge prin:
• Îmbunătăţirea instrumentelor de evaluare a performanţelor profesionale ale personalului din sistemul de probaţiune
Termen de implementare: trimestrul IV, 2022
Rezultat: instrumente îmbunătăţite, evaluare profesională efectuată periodic
• Efectuarea demersurilor necesare organizării examenelor de promovare în grade profesionale a personalului şi de definitivare în funcţie
Termen de implementare: periodic
Rezultat: examene de definitivare în funcţie/examene de promovare în grade profesionale organizate periodic
• Promovarea în ierarhia profesională
Termen de implementare: trimestrul IV 2021
Rezultat: posturi de conducere vacante la nivel central şi local ocupate prin concurs
3.6. Asigurarea unui management al sănătăţii ocupaţionale a personalului de probaţiune, a personalului de altă specialitate şi a personalului contractual
Acest obiectiv se va atinge prin:
• Efectuarea demersurilor necesare în vederea evaluării stării de sănătate a personalului din sistemul de probaţiune prin raportare la solicitările postului
Termen de implementare: anual pentru examenul fizic; la un interval de 3 ani pentru examenul psihologic
Rezultat: stare de sănătate a personalului din sistemul de probaţiune evaluată; intervenţii psihologice punctuale asigurate la nevoie/solicitare
• Asigurarea unei arhivări corespunzătoare a documentelor
Termen de implementare: permanent
Rezultat: servicii de arhivare achiziţionate
3.7. Promovarea standardelor etice şi de conduită anticorupţie şi consolidarea integrităţii la nivelul sistemului naţional de probaţiune
Acest obiectiv se va atinge prin:
• Organizarea unor cursuri de pregătire profesională în domeniul eticii şi anticorupţiei
Termen de implementare: trimestrul IV 2022
Rezultat: personal pregătit
3.8. Implicarea voluntarilor şi a societăţii civile în activitatea serviciilor de probaţiune
Acest obiectiv se va atinge prin:
• Implicarea voluntarilor şi a reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale de profil în activitatea serviciilor de probaţiune
Termen de implementare: permanent
Rezultat: număr de persoane implicate anual în calitate de voluntari sau reprezentanţi ai societăţii civile în unele activităţi specifice derulate de serviciile de probaţiune
Obiectiv strategic 4
Îmbunătăţirea serviciilor furnizate şi dezvoltarea de parteneriate
Prin acest obiectiv sunt urmărite îmbunătăţirea practicii de probaţiune şi a capacităţii serviciilor de probaţiune de a furniza servicii performante, de un înalt nivel calitativ, precum şi dezvoltarea unor parteneriate eficiente pentru a susţine furnizarea serviciilor şi aplicarea prevederilor Codului penal şi a Codului de procedură penală.
Asigurarea infrastructurii necesare pentru derularea unei intervenţii de probaţiune profesioniste, performante şi competitive se impune pentru a răspunde cerinţelor funcţionale impuse de noile atribuţii în materie penală.
Capabilitatea serviciilor de probaţiune de a furniza servicii de înalt nivel calitativ este dependentă de îmbunătăţirea practicii unitare, elaborarea şi implementarea unor noi instrumente şi proceduri de lucru specifice, bazate pe standarde de calitate şi criterii de aplicare ţintite pe nevoile beneficiarilor. În egală măsură, componenta calitativă a activităţilor este condiţionată de asigurarea echilibrului între încărcătura de sarcini/volumul activităţilor desfăşurate de către fiecare consilier de probaţiune şi indicatorii de calitate şi performanţă stabiliţi.
Având în vedere faptul că punerea în aplicare a noilor legi de executare a pedepselor presupune integrarea contribuţiei instituţiilor din comunitate în executarea măsurilor educative neprivative de libertate şi a sancţiunilor alternative la pedeapsa cu închisoarea, dezvoltarea de parteneriate naţionale şi internaţionale cu instituţii/organizaţii de interes pentru activitatea de probaţiune reprezintă un deziderat indispensabil atât pentru stabilirea cadrului de colaborare şi a metodologiilor comune de lucru, cât şi pentru sporirea resurselor şi eficientizarea utilizării acestora.
De asemenea, elaborarea şi implementarea unui set de instrumente de evaluare a activităţilor specifice se constituie, pe de o parte, într-un mecanism instituţional intern de autoreglare şi adaptare a intervenţiei la criteriile de calitate şi standardele vizate şi, pe de altă parte, într-un mecanism extern, de argumentare obiectivă, măsurabilă şi relevantă în ceea ce priveşte eficienţa intervenţiei de probaţiune atât pentru individ, cât şi pentru mediul comunitar din care provine.
Obiective specifice
4.1. Îmbunătăţirea şi asigurarea unei practici unitare în activitatea de probaţiune
Atingerea acestui obiectiv a fost corelată cu o parte dintre activităţile derulate anterior în cadrul Proiectului „Consolidarea capacităţii sistemului românesc de probaţiune de a furniza servicii eficiente alternative închisorii“ finanţat prin Mecanismul financiar norvegian 2009-2014. Obiectivul va fi dezvoltat pe următoarele paliere:
• Diseminarea, aplicarea şi monitorizarea la nivel naţional a programelor de intervenţie
Termen de implementare: anual
Rezultat: programe destinate persoanelor aflate în evidenţa serviciilor de probaţiune, implementate în serviciile de probaţiune
• Implementarea procedurii de lucru construite pe principiul managementului de caz
Termen de implementare: permanent
Rezultat: activitate de supraveghere abordată integrat şi eficientizată
4.2. Dezvoltarea de parteneriate pentru integrarea şi valorificarea contribuţiei instituţiilor din comunitate, întărirea cooperării interinstituţionale, precum şi a expertizei internaţionale în activitatea de probaţiune
Acest obiectiv se va atinge prin:
• Încheierea şi implementarea unor parteneriate-cadru cu alte autorităţi, instituţii de interes pentru activitatea de probaţiune pentru abordarea integrată a cazurilor
Termen de implementare: anual
Rezultat: o metodologie comună de lucru aplicabilă în activitatea de probaţiune/an
• Identificarea şi valorificarea oportunităţilor de finanţare a activităţii/programelor DNP
Termen de implementare: permanent
Rezultat: colaborare cu instituţii/organizaţii naţionale şi internaţionale eficientă şi eficace în sensul alocării de resurse pentru sprijinirea activităţilor de probaţiune, contracte sau programe încheiate
• Implementarea programei-cadru dintre Ministerul Justiţiei şi Ministerul Educaţiei
Termen de implementare: permanent, începând cu trimestrul IV 2021
Rezultat: minori formaţi în conformitate cu programa-cadru
• Continuarea colaborării cu serviciile corecţionale din Norvegia, serviciile corecţionale din Canada în cadrul programelor aflate în derulare, precum şi cu Conferinţa Europeană de Probaţiune (CEP)
Termen de implementare: prin raportare la calendarul activităţilor corespunzător fiecărui program
Rezultat: acorduri de colaborare/contracte pentru activităţi derulate conform calendarului agreat, expertiză şi transfer de bune practici realizate, intervenţie de probaţiune optimizată
• Implementarea acordurilor de parteneriat pentru implementarea proiectelor „Correctional“, „4Norm(-ality)“
Termen de implementare: trimestrul II 2024
Rezultat: activităţi derulate conform acordurilor de parteneriat
4.3. Evaluarea calităţii şi a eficienţei activităţilor de probaţiune
Acest obiectiv va fi dezvoltat pe următoarele paliere:
• Realizarea de studii, analize şi cercetări care să contribuie la fundamentarea politicii execuţional-penale în domeniu, la elaborarea strategiilor de lucru şi la îmbunătăţirea practicii
Termen de implementare: anual
Rezultat: studii, analize, cercetări realizate şi valorificate
Obiectiv strategic 5
Promovarea sistemului naţional de probaţiune
Acest obiectiv urmăreşte o informare consecventă şi relevantă cu privire la eficienţa şi beneficiile intervenţiei de probaţiune pentru individ şi pentru comunitate, pentru a asigura notorietatea instituţiei probaţiunii la nivel naţional şi local şi, implicit, susţinerea adecvată a acesteia din partea factorilor de decizie politici, a partenerilor şi a comunităţii.
Recunoaşterea contribuţiei majore pe care instituţia probaţiunii o are în ceea ce priveşte întărirea securităţii publice, reducerea infracţionalităţii şi valorificarea potenţialului socioeconomic al infractorilor, concomitent cu reducerea semnificativă a costurilor sociale legate de încarcerare, este indispensabilă pentru capacitarea factorilor de decizie şi a mass-mediei pentru susţinerea adecvată a activităţii de probaţiune, raportat la nevoile de reorganizare şi dezvoltare instituţională impuse de noile coduri în materie penală.
În acelaşi timp, promovarea avantajelor conferite de alternativele la pedeapsa cu închisoarea, precum şi a rezultatelor pozitive obţinute în activitatea de probaţiune conduce la conştientizarea de către actorii sociali cu privire la necesitatea participării active la reintegrarea persoanelor sancţionate penal, ca parte integrantă a securităţii comunitare, şi implicarea susţinută a autorităţilor şi a instituţiilor publice, a unor organizaţii nonguvernamentale şi a altor persoane juridice în activitatea de probaţiune. De asemenea, o comunicare eficientă va avea un impact pozitiv în ceea ce priveşte imaginea sistemului naţional de probaţiune, va genera creşterea numărului de parteneriate naţionale şi internaţionale, precum şi sprijin financiar suplimentar. Nu în ultimul rând, personalul de probaţiune va fi mai bine motivat în derularea activităţilor specifice, ca aport profesionist la schimbarea în bine a comunităţii din care face parte.
Obiective specifice
5.1. Optimizarea comunicării interne şi externe la nivelul sistemului naţional de probaţiune
Realizarea acestui obiectiv va fi dezvoltată pe următoarele paliere:
• Realizarea la nivel central şi local a unui set de instrumente utilizabile în activitatea de relaţii publice, inclusiv în formate accesibile pentru persoanele cu dizabilităţi (forme uşor de citit; asigurarea, după caz, a interpretului în limbaj mimico-gestual)
Termen de implementare: trimestrul I 2024
Rezultat: procedură de comunicare adoptată; set de instrumente elaborat
• Elaborarea proiectului de ordin al ministrului justiţiei privind Strategia de comunicare şi relaţii publice a sistemului de probaţiune - art. 17 lit. n) din Legea nr. 252/2013, cu modificările şi completările ulterioare
Termen de implementare: trimestrul II 2022
Rezultat: proiect adoptat şi promovat la nivelul sistemului de probaţiune
• Pregătirea comunicatorilor din cadrul sistemului naţional de probaţiune
Termen de implementare: trimestrul II 2022
Rezultat: 42 de comunicatori instruiţi
• Operaţionalizarea paginii de internet a instituţiei: www.probatiune.just.ro şi menţinerea acesteia actualizată
Termen de implementare: trimestrul III 2021
Rezultat: pagină de internet funcţională şi actualizată constant, inclusiv prin publicarea unei proceduri cu privire la modalitatea de depunere de sesizări sau reclamaţii
• Informarea permanentă cu privire la rolul şi locul serviciului de probaţiune prin organizarea unor întâlniri periodice cu actorii implicaţi, precum: factori de decizie, reprezentanţi mass-media, reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale şi locale, reprezentanţi ai societăţii civile
Termen de implementare: anual
Rezultat: două întâlniri periodice realizate
Obiectiv strategic 6
Îmbunătăţirea activităţii de îndrumare şi control a serviciilor de probaţiune
Acest obiectiv urmăreşte creşterea eficienţei şi eficacităţii activităţii de control, în vederea unei contribuţii active în ceea ce priveşte armonizarea practicii de probaţiune şi stimularea performanţelor serviciilor inspectate, prin oferirea de expertiză şi suport.
Prin realizarea acestui obiectiv, inspecţiile vor oferi o imagine comparativă a serviciilor de probaţiune şi implicit posibilitatea de corelare a rezultatelor cu managementul, identificarea practicilor eficiente şi diseminarea lor la nivel naţional. În felul acesta, directorul general al DNP va avea o imagine de ansamblu cu privire la activitatea de probaţiune şi o reflectare obiectivă despre fiecare domeniu de activitate. Totodată, ministrul justiţiei va beneficia de informări obiective cu privire la eficienţa şi eficacitatea serviciilor, respectarea legalităţii şi modul în care sunt puse în aplicare politicile penale în materie în cadrul sistemului naţional de probaţiune.
Obiective specifice
• Decizia-cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti şi al deciziilor de probaţiune în vederea supravegherii măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative
6.1. Extinderea schemei de personal la nivelul Corpului de inspecţie în vederea asigurării periodicităţii inspecţiilor, conform normelor în vigoare
Acest obiectiv va fi centrat pe următoarele patru paliere:
• Redimensionarea schemei de personal a Corpului de inspecţie prin reorganizarea structurii de personal a DNP. Suplimentarea numărului de posturi de inspector de probaţiune în cadrul Corpului de inspecţie şi finanţarea posturilor vacante existente
Termen de implementare: trimestrul II 2022
Rezultat: analiză de nevoi realizată; număr de inspectori în cadrul Corpului de inspecţie în conformitate cu rezultatele analizei
• Pregătirea profesională iniţială şi continuă a personalului de specialitate în activitatea de evaluare şi control
Termen de implementare: trimestrul II 2023
Rezultat: sesiuni de formare profesională derulate, număr de inspectori pregătiţi; întâlniri de lucru cu reprezentanţii altor structuri de control
6.2. Consolidarea rolului inspecţiilor în vederea îmbunătăţirii practicii unitare a serviciilor de probaţiune
Acest obiectiv se va realiza prin:
• Îmbunătăţirea practicii prin activităţile de evaluare şi control realizate prin intermediul inspecţiilor
Termen de implementare: anual
Rezultat: recomandări şi instrucţiuni transmise
• Monitorizarea şi îndrumarea permanentă a serviciilor de probaţiune inspectate, în vederea îmbunătăţirii practicii la nivelul sistemului naţional de probaţiune
Termen de implementare: anual
Rezultat: rapoarte de monitorizare şi îndrumări/circulare emise
• Revizuirea prevederilor Metodologiei de organizare şi desfăşurare a evaluării şi controlului activităţii sistemului de probaţiune
Termen de implementare: trimestrul IV 2021
Rezultat: Metodologie de organizare şi desfăşurare a evaluării şi controlului activităţii sistemului de probaţiune revizuită
CAP. VI
Indicatori
Indicatorii de rezultat pentru fiecare dintre obiectivele specifice din prezenta strategie vor fi incluşi/se vor regăsi în Planul general de acţiune pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a sistemului naţional de probaţiune din România pentru perioada 2021-2025, cuprins în anexa nr. 2 la hotărâre.
CAP. VII
Implicaţii pentru buget
Poziţionarea instituţiei probaţiunii în cadrul sistemului penal românesc necesită o definire coerentă din perspectiva complementarităţii cu celelalte instituţii penale şi din perspectiva resurselor financiare alocate. În acest fel, instituţia probaţiunii va putea îndeplini la parametri optimi responsabilităţile specifice domeniului său de competenţă şi totodată va contribui în mod semnificativ la eficientizarea actului de justiţie. Din această perspectivă, sprijinul concertat din partea conducerii Ministerului Justiţiei, precum şi a factorilor politici de decizie este deopotrivă indispensabil şi hotărâtor.
Realizarea obiectivelor cuprinse în Strategia de dezvoltare a sistemului naţional de probaţiune din România pentru perioada 2021-2025 este condiţionată de alocarea unor resurse bugetare care să sprijine atingerea rezultatelor vizate în mod adecvat, coerent şi eficient, estimate în nota de fundamentare pentru toată perioada de implementare.
O parte dintre obiective pot fi acoperite prin surse de finanţare alternative bugetului de stat, prin finanţare externă (de exemplu, în cadrul proiectului „Servicii corecţionale“, respectiv proiectului „Normalitatea“, finanţate prin Mecanismul financiar norvegian 2014-2021), respectiv prin atragerea de alte fonduri externe, precum cele puse la dispoziţie de Comisia Europeană.
CAP. VIII
Proceduri de monitorizare şi evaluare
Scopul procesului de monitorizare a strategiei este acela de a corela obiectivele şi priorităţile cu rezultatele implementării acţiunilor, astfel încât să permită o evaluare corectă a rezultatelor finale obţinute.
Monitorizarea strategiei va fi efectuată pe baza planului general de acţiune, în cuprinsul căruia vor fi incluse obiectivele strategice, obiectivele generale, acţiunile care trebuie realizate pentru atingerea obiectivelor, termenele de realizare, structura instituţională/persoanele responsabile, precum şi rezultatele aşteptate.
Procesul de monitorizare a implementării va fi coordonat de către directorul general al DNP împreună cu Consiliul consultativ al DNP.
Monitorizarea implementării va fi efectuată de comisia de monitorizare din cadrul DNP, constituită pe baza deciziei directorului general.
Comisia de monitorizare va fi convocată de către directorul general al DNP anual sau ori de câte ori acesta consideră necesar.
La întâlnirile comisiei de monitorizare pot fi invitaţi ministrul justiţiei, secretarul de stat care coordonează activitatea sistemului de probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei, precum şi membrii Consiliului consultativ.
Monitorizarea implementării se va concretiza prin rapoartele anuale de monitorizare. Raportul anual de monitorizare va fi întocmit de către membrii comisiei de monitorizare şi va fi supus spre analiză şi asumare conducerii DNP. Documentul final va fi transmis conducerii Ministerului Justiţiei, precum şi serviciilor de probaţiune. Pe baza rapoartelor anuale de monitorizare, comisia de monitorizare poate propune revizuiri periodice ale strategiei şi ale planului de acţiune.
Evaluarea gradului de implementare a strategiei va fi efectuată pe baza rezultatelor atinse. Pe durata implementării strategiei va fi elaborat un raport anual de evaluare a atingerii obiectivelor prevăzute de strategie şi a schimbărilor efectuate în procesul implementării, care va fi întocmit de o persoană desemnată în acest scop din cadrul comisiei de monitorizare. Documentul va fi supus spre analiză şi asumare conducerii DNP, după care va fi comunicat conducerii Ministerului Justiţiei, precum şi serviciilor de probaţiune.
CAP. IX
Etape ulterioare
Până la finalul anului în curs, fiecare serviciu de probaţiune va elabora propriul plan de acţiune pentru anul următor, cu luarea în considerare a planului general de acţiune prevăzut în anexa nr. 2 la hotărâre.
Acte normative relevante
Cadru juridic special:
• Constituţia României, republicată;
• Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probaţiune, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, cu modificările şi completările ulterioare;
• Hotărârea Guvernului nr. 1.079/2013 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune, cu modificările şi completările ulterioare;
• Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare
Cadru juridic specific noilor coduri în materie penală:
• Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesuale penale, cu modificările ulterioare;
• Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a altor măsuri privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările ulterioare;
• Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare
Cadru juridic general:
• Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, cu modificările ulterioare;
• Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
• Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, cu modificările şi completările ulterioare;
• Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, cu modificările şi completările ulterioare;
• Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, cu modificările şi completările ulterioare
Acte juridice ale Uniunii Europene incidente în materie:
• Decizia-cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti şi al deciziilor de probaţiune în vederea supravegherii măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative;
• Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor)
Instrumente juridice internaţionale:
• Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor, adoptată la cea dea 87-a sesiune a Conferinţei Generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, la Geneva la 17 iunie 1999, ratificată prin Legea nr. 203/2000;
• Declaraţia de la Viena şi Planul de acţiune pentru drepturile omului, adoptate prin consens la Conferinţa Mondială a Drepturilor Omului, 25 iunie 1993;
• Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare;
• Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, amendată de protocolul 11, însoţită de protocoalele nr. 4, 6, 7, 12 şi 13;
• Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite;
• Recomandarea REC (2017) 3 a Comitetului de Miniştri privind Regulile europene referitoare la sancţiuni şi măsuri comunitare [care a înlocuit Recomandarea nr. R (92) 16 a Comitetului de Miniştri privind Regulile europene referitoare la sancţiunile şi măsurile comunitare], respectiv Recomandarea Rec (2000) 22 a Comitetului de Miniştri cu privire la îmbunătăţirea punerii în aplicare a normelor europene privind sancţiunile şi măsurile comunitare;
• Recomandarea nr. (2010)1 a Consiliului Europei privind regulile europene în probaţiune;
• Recomandarea nr. R (92) 16 a Comitetului de Miniştri privind normele europene cu privire la sancţiunile şi măsurile comunitare;
• Recomandarea nr. R (97) 12 a Comitetului de Miniştri privind personalul implicat în aplicarea sancţiunilor şi măsurilor comunitare;
• Principiile Naţiunilor Unite privind prevenirea delincvenţei juvenile (Principiile de la Riyadh), adoptate în 1990 prin Rezoluţia Adunării Generale nr. 45/112;
• Regulile minimale ale Naţiunilor Unite pentru elaborarea unor măsuri neprivative de libertate (Regulile de la Tokyo), adoptate de Adunarea Generală prin Rezoluţia nr. 45/110 din 14 decembrie 1990;
• Ansamblul regulilor minime ale Naţiunilor Unite cu privire la administrarea justiţiei pentru minori (Regulile de la Beijing), adoptat de Adunarea Generală prin Rezoluţia nr. 40/33 din 29 noiembrie 1985
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
