Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
I. CONTEXT GENERAL I.1. SITUAŢIA ACTUALĂ I.1.1. Date statistice şi demografice Dupã aprecierile EUROSTAT şi IIASA, vârsta medie a populaţiei europene va evolua de la 39 ani, în 2000, la 48 ani în 2050. Procentul persoanelor de peste 60 de ani va depãşi actuala valoare de 21%, ajungând la 33%, în timp ce procentul tinerilor sub 15 ani se va diminua de la 23% la 19%. Un studiu recent, realizat la nivelul UE-25, aratã cã populaţia totalã a crescut de la 350 milioane în 1950, la 450 milioane în 2000. În anul 2025 se preconizeazã un numãr de 470 de milioane de persoane, iar dupã anul 2050 populaţia va înregistra o evoluţie numericã descendentã, respectiv 449 de milioane. Numãrul persoanelor cu vârsta cuprinsa între 65-79 de ani va creşte semnificativ dupã 2010, înregistrând o creştere de 37% în jurul anului 2030. Prin urmare, efectele negative ale fenomenului de îmbãtrânire a populaţiei, în special cele care privesc piaţa muncii şi sectorul de îngrijiri socio-medicale de lungã duratã, vor fi resimţite major dupã douã decenii. Totuşi, consecinţele procesului de îmbãtrânire se manifestã deja, îmbrãcând forme mai mult sau mai puţin alarmante, în relaţie directã cu dezvoltarea socio-economicã şi nivelul de trai înregistrat în fiecare stat membru La nivel european speranţa de viatã se cifreazã în jurul vârstei de 81 de ani la femei şi de 75 de ani la bãrbaţi. În perspectivã, demografii preconizeazã cã va dispãrea diferenţa de 6 ani existentã între femei şi bãrbaţi în ceea ce priveşte speranţa de viaţã. Evoluţia numãrului de persoane vârstnice, ilustratã pe categorii de vârste, se prezintã astfel; Nr. total de angajaţi de vârstã mai înaintatã (55-64 ani):
+ 9,6%, în perioada 2005-2010
+ 15,5% în perioada 2010-2030
- 14,1% în perioada 2030-2050
Persoane vârstnice (65-79ani): + 3,4% în perioada 2005-2010 + 37,4% în perioada 2010-2030 + 1,5% în perioada 2030-2050 Persoane de vârstã înaintatã (80 ani+): +17,1% în perioada 2005-2010 + 57,1% în perioada 2010-2030 + 52,4% în perioada 2030-2050 Prin urmare, odatã cu fenomenul general de îmbãtrânire a populaţiei societatea va trebui sã facã faţã; unui numãr crescut de pensionari, unui numãr crescut de persoane care trãiesc singure, unui numãr crescut de vârstnici de sex feminin, incapacitãţii familiei de a-şi rezolva singurã problemele legate de îngrijirea acelor membri aflaţi la vârste înaintate, nevoii crescute de servicii sociale şi medicale destinate îngrijirii personale. În România, persoanele în vârstã de 60 de ani şi peste reprezentau în anul 1990 un procent de 10,3% din totalul populaţiei României, în anul 2000 un procent de 18,7%, în 2003 un procent de 19,9%, iar pentru anul 2030 se preconizeazã un procent de 22,3%. Numai în ultimii 8 ani populaţia vârstnicã a înregistrat o creştere de peste douã procente. Analiza speranţei de viaţã în România a evidenţiat cã nivelul atins în anii 1976-1978 şi anume, 69,8 ani, a fost nivelul speranţei de viaţã cel mai ridicat înregistrat în ţara noastrã, bãrbaţii având o speranţã de viaţã de 67,4 ani, mai micã comparativ cu a femeilor care aveau 72,1 ani, cu o diferenţã între sexe care a crescut progresiv în ultimii ani, şi anume de 6,6 ani în anul 1992 comparativ cu anul 1978 când a fost de 4,7 ani. Diferenţa între sexe în ce priveşte speranţa de viatã a vârstnicilor a fost mereu în favoarea femeilor şi a continuat sã creascã în ultimii ani. Diferenţele sunt mai accentuate între mediile de reşedinţã: la bãrbaţi speranţa de viaţã este mai redusã în urban decât în rural cu 0,5 ani, la femei fiind aproximativ la acelaşi nivel, uşor în favoarea urbanului. Speranţa de viatã femininã rãmâne mai mare decât a bãrbaţilor în orice mediu de reşedinţã. Comparativ cu ţãrile dezvoltate din lume, durata medie de viaţã a românilor este mult mai micã. Durata medie de viaţã a crescut pentru prima datã în ultimii 20 de ani în anul 2000, iar în 2002 a înregistrat valoarea medie de 71,19 ani (F:74,90 ani; M:67,61 ani) In mediul urban: Pentru sexul feminin: 75,51 ani; Pentru sexul masculin: 68,55 ani; În mediul rural se înregistreazã o duratã medie de viaţã uşor scãzutã faţã de mediul urban, respectiv: Pentru sexul feminin: 74,20 ani; Pentru sexul masculin: 66,35 ani; Dupã anul 1990 s-a înregistrat pentru prima data la noi, un spor negativ al populaţiei (se nasc mai putine persoane decât decedeazã într-un an), acesta menţinându-se negativ în anul 2003. Deci, pe fondul scãderii dramatice a natalitãţii se va accentua procesul de îmbãtrânire demograficã, crescând ponderea populaţiei vârstnice. I.1.2. Analiza profilului actual al sistemului de asistenţã socialã pentru persoanele vârstnice Interesele şi nevoile specifice acestui important segment de populaţie au fost abordate, pânã în prezent, de cele mai multe ori, cu referire la sistemul de securitate socialã, cu accent principal asupra sistemului de pensii. O serie de aspecte esenţiale trebuie luate în considerare: vârsta a treia este acompaniatã de singurãtate, izolare, precum şi de riscul crescut de a prezenta boli invalidante, generatoare de disabilitãti, implicit de dependenţã. Fãrã o asistenţã medicalã şi socialã de lunga durata, existenta însãşi a persoanelor vârstnice poate fi compromisã. Impactul asupra familiei, indus de existenta unei persoane vârstnice care şi-a pierdut autonomia şi depinde de ajutorul altei persoane pentru a-şi desfaşura actele de bazã ale vieţii zilnice, este deosebit de puternic şi conduce, de multe ori, la dezorganizarea modului obişnuit de viaţã a familiei. Veniturile scãzute reprezentate de pensie, creşterea progresivã a costurilor de întreţinere a locuinţei, a alimentelor şi medicamentelor, extinderea sãrãciei care afecteazã veniturile totale ale unei familii determinând sistarea ajutorului tradiţional acordat vârstnicului, dar şi abuzuri grave finalizate, în general, cu pierderea locuinţei de cãtre bãtrâni, schimbãrile înregistrate în structura familiei, a stilului de viaţã, transferul populaţiei tinere din zonele rurale cãtre zonele urbane, limitarea suportului familial şi scãderea numãrului de îngrijitori tradiţionali, determinã nevoia, în continuã creştere, de a solicita servicii de îngrijire din ce în ce mai costisitoare, mai ales dacã este vorba de asistenţa acordatã în regim instituţionalizat. În afara riscului de bãtrâneţe acoperit de sistemul de securitate socialã prin asigurarea unui venit reprezentat de pensie, în cazul persoanelor de vârsta a treia se întâlneşte o situaţie particulara, acestea având nevoie, în egalã mãsurã, de douã tipuri de suport - respectiv servicii sociale şi medicale. În aceste condiţii, iniţierea, dezvoltarea şi acordarea serviciilor sociale şi de sãnãtate, în special a celor de îngrijire personalã, impun o politicã unitarã în domeniu pentru a realiza menţinerea persoanelor vârstnice la domiciliu sau, dacã acest lucru nu este posibil, pentru a asigura suportul necesar continuãrii vieţii într-o instituţie de asistenţã socialã. În prezent, în România, funcţioneazã: a) 19 cãmine pentru persoane vârstnice, cu o capacitate de 2.121 paturi, aflate în coordonarea metodologicã a Ministerului Muncii Solidaritãţii Sociale şi Familiei; b) 84 de centre de îngrijire şi asistenţã pentru adulţii cu handicap, cu o capacitate de 10.230 paturi, reprezentând fostele cãmine de bãtrâni şi cãmine spital aflate în coordonarea metodologicã a Autoritatea Naţionalã pentru Persoanele cu Handicap (39 foste cãmine de bãtrâni şi 45 foste cãmine spital care nu şi-au schimbat profilul iniţial): c) 17 instituţii de asistenţã socialã (cãmine pentru persoane vârstnice şi centre de zi) susţinute financiar de organizaţii neguvernamentale, pentru care se acordã subvenţii de la bugetul de stat, cu o capacitate totalã de 776 locuri; d) 39 de servicii la domiciliu subvenţionate de la bugetul de stat (Sursa: Raportul anual de asistenţã socialã al direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Muncii Solidaritãţii Sociale şi Familiei) Aceste instituţii nu sunt singurele existente, la ora actualã, pe teritoriul României. O evaluare realã a situaţiei prezente privind toate centrele de servicii sociale destinate persoanelor vârstnice, instituţiile care oferã asistenţã şi gãzduire, sau serviciile de îngrijire la domiciliu, aflate în administrare publicã sau privatã, nu s-a putut realiza, deoarece au lipsit coordonarea demersului - metodologia specificã de evaluare, precum şi pârghiile legislative care sã oblige asigurarea de informaţii corecte şi transmiterea acestora, de la nivel local spre administraţia centralã. Sistemul actual de asistenţã socialã pentru persoanele vârstnice se axeazã în principal pe: a) Transferuri bãneşti cãtre populaţie (ajutoare sociale, ajutoare de urgenţã, indemnizaţii sau alte pensii decât cele provenite din sistemul de asigurãri sociale); b) Facilitãţi diverse care privesc, în special asistenţa medicalã farã contribuţie, gratuitãţi şi compensãri la medicamente, gratuitãţi sau reduceri de costuri pentru tratament balnear, transport în comun sau interurban, abonamente radio-tv. şa.; c) Servicii de îngrijire la domiciliu; îngrijirea la domiciliu se acordã farã nici o contribuţie în cazul persoanelor care au venituri reduse; persoanele vârstnice care se încadreazã într-un grad de handicap grav pot beneficia de asistent personal sau pot opta pentru o indemnizaţie; de asemenea pot beneficia de facilitãţile acordate adultului cu handicap: d) Servicii de gãzduire, supraveghere, asistare, îngrijire, recuperare, suport şi consiliere acordate în instituţii de asistenţã socialã de tip rezidenţial sau servicii alternative de tip centre de zi, "respite centre", cluburi, etc; e) Personal specializat care îşi desfaşoarã activitatea în domeniul asistenţei sociale a persoanelor vârstnice şi anume asistenţi sociali, dar şi profesionisti cu diverse calificãri şi competenţe, în funcţie de serviciile pe care le acordã; f) Descentralizare care priveşte transferarea responsabilitaţii administrãrii şi gestionãrii serviciilor sociale, acordate în instituţii sau la domiciliu, autoritãţilor locale; instituţiile de asistenţã socialã sunt în principal înfiinţate, organizate şi administrate de autoritãţile locale; g) Finanţare judeţeanã şi localã; serviciile sociale, fie cã sunt acordate în instituţii sau la domiciliu sunt finanţate de autoritãţile locale, de la bugetul de stat putând fi acordate sume pentru anumite cheltuieli stabilite prin lege h) Parteneriat şi solidaritate socialã; un principiu caracteristic sistemului de asistenţã sociala este parteneriatul; în condiţiile în care, într-o anume perioadã de dezvoltare socio-economicã, statul nu poate sã asigure un suport financiar suficient, societatea civilã, prin formele ei organizate, trebuie sã participe intens la dezvoltarea oricãror forme de suport destinate prevenirii şi combaterii oricãror situaţii de risc ce ar putea conduce la marginalizare sau excluziune socialã; i) Participarea beneficiarilor la procesul de decizie privind înfiinţarea, organizarea, administrarea şi acordarea serviciilor sociale: Principalele puncte slabe ale sistemul ui de asistenţã sociala a persoanelor vârstnice: În raport cu profilul global al sistemului: a) Numãrul redus de studii şi cercetãri privind tendinţele demografice, particularitãţile vârstei a treia şi problematicile specifice vârstnicilor din ţara noastrã, bazate pe date reale, culese şi interpretate prin metode specifice şi consacrate, apte sã ofere informatia necesarã elaborãrii de politici eficiente în domeniu, pe termen mediu şi lung; b) Lipsa unui departament specializat în elaborarea, evaluarea şi monitorizarea politicilor sociale şi programelor naţionale destinate persoanelor vârstnice, organizat la nivel central; c) Existenţa mai multor reglementãri legislative elaborate de instituţii guvernamentale diferite, care produc paralelisme, confuzii sau incoerenţe în sistem; d) Accesul persoanelor vârstnice la îngrijirea în sistem rezidenţial sau la domiciliu se realizeazã în baza mai multor metodologii, prevãzute de legislaţia specialã pentru persoane vârstnici şi persoane cu handicap: e) Dreptul la mãsuri de asistentã socialã se acordã pe criterii diferite: evaluarea nevoilor persoanelor vârstnice este realizatã de o echipã formatã din medic şi asistent social care aplicã grila naţionalã de evaluare a persoanelor vârstnice şi stabileşte gradul de dependenţã; persoana vârstnicã cu disabilitãţi este evaluatã de Comisia de expertizã a adultului cu handicap care încadreazã persoana într-un grad de handicap; este de subliniat faptul cã legislaţia din tarile europene considerã persoanele care au dobândit o dizabilitate generatoare de pierdere funcţionalã la vârsta a treia, drept persoane dependente şi nu persoane cu handicap; f) Contribuţia beneficiarului înregistreazã un cuantum diferenţiat în instituţii care acordã, în fapt, aceleaşi servicii (cãmine pentru persoane vârstnice şi centre pentru îngrijire şi asistenţã pentru adulţii cu handicap - foste cãmine de bãtrâni şi cãmine spital); g) Administrarea instituţiilor pentru persoane vârstnice se realizeazã dupã regulamente diferite, în funcţie de autoritatea centralã care le coordoneazã; h) Dezvoltare inegalã şi inechitabilã a serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice la nivel naţional; existã judeţe cu concentrare masivã de ONG-uri furnizoare de servicii, iar altele în care nu este înregistratã nici o organizaţie activã; i) Numãrul redus de servicii de îngrijire la domiciliu, precum şi a centrelor de zi sau altor tipuri de servicii alternative; j) Absenţa activitãţii de monitorizare şi control susţinutã de criterii şi standarde clar definite, aplicatã de personal calificat în domeniu; k) Lipsa prevederilor legislative care se referã la contravenţii, indiferent cine este responsabil de aplicarea legislaţiei în domeniu, respectiv organism privat institutii publice sau autoritãţi locale: l) Servicii de prevenţie şi recuperare insuficiente : m) Lipsa de colaborare intre instituţiile administraţiei centrale şi locale din domeniul asistentei sociale şi de sãnãtate, reprezentând principalul obstacol al dezvoltãrii serviciilor sociale şi medicale integrale, acordate la nivel comunitar: n) Definiţii şi terminologie neunitarã utilizate în diferitele acte normative speciale; o) Prevederi legale depãşite sau dificil de implementat cum ar fi: calcularea contribuţiei datoratã de persoana vârstnicã pentru acordarea serviciilor la domiciliu, facilitãţile acordate îngrijitorilor proveniţi din familia beneficiarului, programul de formare mult prea complex fatã de atribuţiile reale ale unui îngrijitor la domiciliu, ş.a; p) Instituţii de asistenţã socialã insuficiente fatã de solicitãri, situaţie evidentã în protecţia persoanelor vârstnice, a persoanelor cu boli cronice în mod deosebit a celor cu afecţiuni neuropsihice. r) Incapacitatea sistemului de a rezolva probleme/situaţii personale extrem de grave care nu sunt deloc sau sunt marginal acoperite cu servicii sociale. In raport cu organizarea: a) Responsabilitãţi disparate, la nivel de instituţii guvernamentale: b) Regulamente de organizare şi funcţionale diferite ale instituţiilor care acordã acelaşi tip de servicii, pentru aceleaşi categorii de beneficiari; c) Misiunea instituţiilor nu este clar definitã: d) Disproporţie în alocarea de personal în raport cu complexitatea activitãţii, precum şi lipsa unor normative de personal elaborate în baza unor evaluãri prealabile, cu respectarea standardelor europene în domeniu: e) Existenta mai multor sisteme de evaluare a pierderii funcţionale: f) Lipsa definirii clare a raporturilor de coordonare/ subordonare la nivel central şi teritorial; g) Sistem managerial informaţional slab dezvoltat, ceea ce conduce la decizii incorecte sau insuficient fundamentate; h) Incapacitatea sistemului de a oferi o imagine comprehensivã asupra numãrului de beneficiari şi a serviciilor disponibile; i) Lipsa inspecţiei de sistem. În raport cu finanţarea: a) Descentralizarea nu a fost urmatã de alocarea de resurse financiare şi umane suficiente; b) Rigiditatea sistemului a generat imposibilitatea direcţionãrii fondurilor în vederea soluţionãrii unor situatii de crizã; c) Finanţarea instituţiilor de asistenţã socialã din bugetele locale; deşi acestea asigurã servicii pentru beneficiari care provin din toate localitãţile judeţului, aceasta a condus la degradarea multor instituţii sub aspect fizic şi funcţional; d) Neaplicarea legislaţiei referitoare la convenţiile ce se încheie pentru îngrijirea unei persoane vârstnice într-un cãmin situat în alt judeţ, autoritatea localã unde îşi are domiciliul persoana fiind obligatã sã asigure cheltuielile necesare asistãrii acesteia; e) Planificarea financiarã nu se realizeazã în funcţie de nevoia socialã şi evoluţia problemelor sociale; f) Nedefinirea clarã a modalitãţilor de finanţare a serviciilor sociale, astfel încât sã fie asiguratã sustenabilitatea şi continuitatea acestora; În raport cu resursele umane: a) Sub-dimensionarea necesarului de personal la nivel central şi local; b) Lipsa personalului calificat la nivelul serviciilor publice de asistenţã socialã, dar şi la nivelul serviciilor şi instituţiilor de asistenţã socialã destinate asistãrii persoanelor vârstnice; c) Reglementãri insuficiente referitoare la nevoia de formare şi criteriile de acreditare a personalului care activeazã în domeniul serviciilor sociale pentru persoane vârstnice, respectiv lipsa standardelor profesionale care sã permitã şi includerea în Clasamentul Ocupaţiilor din România, cât şi o salarizare corespunzãtoare; d) Titulaturi diferite utilizate pentru personalul care are atribuţii similare (asistent personal, îngrijitor la domiciliu); e) Insuficienta dezvoltare a sistemului de formare continuã în vederea dezvoltãrii de competenţe; f) Lipsa unor profesii necesare managementului serviciilor sociale pentru persoane vârstnice: asistentul medical comunitar (echivalent al nursei comunitare), asistentul medical de geriatrie şi gerontopsihiatrie, managerul de caz, terapeutul ocupational specializat în recuperarea persoanelor vârstnice, etc; g) Deşi cu tradiţie în medicina româneascã, existã blocaje în dezvoltarea specialitãţii şi competentelor în geriatrie-gerontologie. I.2. REGLEMENTĂRI INTERNAŢIONALE Asistenta socialã a persoanelor vârstnice trebuie sã asigure respectarea drepturilor persoanelor vârstnice aşa cum sunt ele reglementate în tratate şi convenţii internaţionale. România, pentru a ratifica şi art. 23 referitor la drepturile persoanelor vârstnice din Carta Socialã Europeanã revizuitã, cât şi pentru a demonstra respectarea prevederilor art. 13 referitor la drepturile pentru asistenţã socialã şi medicalã, asumat deja prin <>Legea nr. 74/1999 pentru ratificarea Cartei sociale europene revizuite, adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996, dar şi în calitate de ţarã membrã ONU, trebuie sã promoveze mãsuri adecvate destinate persoanelor vârstnice pentru a permite acestora sã rãmânã membrii deplini ai societãţii. Strategia de asistenţã socialã în favoarea persoanelor vârstnice reprezintã o prioritate şi se fundamenteazã atât pe evaluarea situaţiei prezente şi a potenţialelor riscuri la care este predispusã persoana vârstnicã, cât şi pe principiile enunţate de Naţiunile Unite: a) Independentã b) Participare c) Îngrijire d) Împlinire personalã e) Demnitate Prin Declaraţia de la Viena din 1998 - "A îmbãtrâni în Europa: Solidaritatea între generaţii - baza a coeziunii sociale", prima Adunare Generalã a Naţiunilor Unite consacratã îmbãtrânirii stabilea necesitatea elaborãrii unor politici globale referitoare la îmbãtrânire şi persoane vârstnice, aceasta fiind privitã drept un rãspuns şi o şansã de dezvoltare demograficã şi o condiţie a menţinerii şi întãririi coeziunii sociale. În aprilie 2002, la Madrid, a doua Adunare Generalã a Naţiunilor Unite consacratã Îmbãtrânirii a adoptat Planul Internaţional de Acţiune privind Îmbãtrânirea şi Declaraţia Politicã, documente ce cuprind recomandãri privind implementarea mãsurilor capabile sã rãspundã atât oportunitãţilor, cât şi provocãrilor induse de fenomenul de îmbãtrânire a populaţiei în secolul XXI. Scopul final al acţiunilor ce vor fi întreprinse este acela de a promova o societate pentru toate vârstele. Bãtrâneţea a început sã fie consideratã din ce în ce mai mult un risc de dependenţã şi de excluziune socialã. Ca atare, protecţia socialã a persoanelor vârstnice se regãseşte ca temã prioritarã, inclusiv în documentele Comisiei Europene ce vizeazã elaborarea unor obiective şi planuri de acţiune socialã comune, în cadrul metodei de coordonare deschisã a politicii de combatere a excluziunii sociale, enunţatã la summitul Consiliului European de la Lisabona din martie 2000. La elaborarea strategiei naţionale de dezvoltare a sistemului de asistentã socialã pentru persoanele vârstnice s-au avut în vedere, nu numai Planul Internaţional de Acţiune privind Îmbãtrânirea şi Declaraţia Politicã de la Madrid, dar şi o serie de documente programatice, recomandãri sau angajamente, cum ar fi: Carta Sociala Europeanã revizuitã, care reglementeazã un set de drepturi sociale fundamentale, printre care: Art. 13. Dreptul la asistenţã socialã şi medicalã. Art. 14. Dreptul de a beneficia de servicii sociale. Art. 23. Dreptul persoanelor vârstnice la asistenţã socialã. Art. 30. Dreptul la protecţie împotriva sãrãciei şi a excluderii sociale Codul European de Securitate Socialã ce prevede garantarea prestaţiilor care se adreseazã riscului de bãtrâneţe. Tratatul de la Amsterdam, precum şi Carta Drepturilor Fundamentale proclamatã la Nisa în anul 2000, unde se face referire la eliminarea oricãror forme de discriminare legate de vârstã. Recomandarea Comitetului de Miniştri nr. R(87) privind constituirea Grupului de legãturã pentru depistarea şi supravegherea problematicii persoanelor vârstnice; Recomandarea Consiliului Europei nr. 92/442/CCE asupra convergenţei obiectivelor şi politicilor de protecţie socialã; Recomandarea Comitetului de Miniştri R/(94)14 referitoare la politicile coerente şi integrate; Recomandarea Consiliului Europei nr. 1428(1999)1 "Viitorul cetãţenilor vârstnici: protectie, participare şi promovare". Aceste recomandãri propun o serie de mãsuri având drept ţintã dezvoltarea îngrijirilor şi serviciilor acordate la domiciliul persoanei, promovarea accesului la serviciile de sãnãtate, îmbunãtãţirea mãsurilor de prevenire a situaţiei de dependenţã, diversificarea prestaţiilor destinate prevenţiei sau combaterii riscului de marginalizare sau excludere socialã şi creşterii calitãţii vieţii persoanei vârstnice. Recomandarea Consiliului Europei Nr. R (98) 9 privind dependenta, adoptatã de Comitetul de Miniştri al Statelor membre la data de 18 septembrie 1998, subliniazã, prin conţinutul ei, necesitatea ca opinia publicã sã fie sensibilizatã referitor la importanţa problematicilor legate de situaţia de dependenţã, precum şi urgenţa orientãrii mãsurilor politice şi legislative asupra acestui domeniu. Acest document recomandã statelor membre sã elaboreze legislaţia în domeniu, luând în considerare reglementãri care privesc: a) definiţia dependenţei; b) principii generale în favoarea persoanelor dependente; c) mãsuri în favoarea persoanelor dependente; d) îngrijitorii farã statut profesional. Textul în cauzã a fost elaborat luându-se în considerare textele adoptate care trateazã aspecte legate de situaţia de dependenţã, cum ar fi Recomandarea Nr. (87) 22 asupra depistãrii şi supravegherii în cazul persoanelor vârstnice. Recomandarea Nr. (90) 22 asupra protecţiei sãnãtãţii mintale a unor grupuri vulnerabile ale societãţii. Recomandarea Nr. (91) 2 privind securitatea sociala a lucrãtorilor fãrã statut profesional. Recomandarea Nr. (92) 6 privind politica coerenta în materie de readaptare a persoanelor cu handicap. Recomandarea Nr. (84) 24 privind securitatea socialã referitor la mãsurilor preventive. I.3. PREVEDERILE PROGRAMULUI PE GUVERNARE 2005-2008 Guvernul României are stabilite mãsuri concrete în domeniul reformei sistemului de asistentã sociala şi combaterea sãrãciei, care se regãsesc în obiectivele prevãzute în Programul de guvernare 2005-2008, precum şi în Planul Naţional de mãsuri prioritare pentru anul 2005, în cadrul Prioritãţii nr. II "Creşterea capacitãţii de asumare a obligaţiilor de stat membru", respectiv: a) Continuarea reformei în domeniul asistenţei sociale, având drept obiectiv major crearea unui nou cadru instituţional, prin stabilirea unui mecanism unic de organizare a sistemului de asistenţã socialã, a modalitãţilor de finanţare, a tipurilor de prestaţii, a beneficiarilor şi nevoilor concrete ale acestora, precum şi dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale; b) Clarificarea responsabilitãţilor instituţionale ale tuturor organismelor şi autoritãţilor implicate în protecţia socialã: distribuţia clarã a responsabilitãţilor locale şi încadrarea cu personal suficient; c) Elaborarea unei strategii naţionale de asistenţã socialã pentru persoanele vârstnice; d) Constituirea mecanismului de monitorizare a dinamicii fenomenului sãrãciei: e) Implementarea legislaţiei privind asistenţa socialã şi instruirea personalului implicat; f) Constituirea de noi cãmine, precum şi modernizarea celor existente pentru crearea unor condiţii de trai decente acestor persoane; g) Dezvoltarea unor servicii integrate socio-medicale la domicilu; h) Formarea personalului care furnizeazã servicii de îngrijire la domiciliu: i) Construcţia cadrului instituţional şi organizatoric care sã permitã implementarea serviciilor de îngrijire la domiciliu (reţea de centre comunitare integrate cu unitãţi de asistenţã socialã şi medicalã): j) Elaborarea unor programe speciale pentru prevenirea situaţiei de dependentã şi creşterea implicãrii persoanelor vârstnice în viaţa socialã; k) Stabilirea de parteneriate cu autoritãţile administraţiei publice locale pentru dezvoltarea serviciilor sociale comunitare; l) Sprijinirea organizaţiilor civile şi a cultelor religioase furnizoare de servicii de asistenţã socialã destinate persoanelor vârstnice farã familie. II. PRINCIPII Strategia reprezintã un cadru de referinţã cu valori şi principii de baza ale politicilor sociale, astfel încât, pe termen mediu, sã se poatã modela o societate activã, un mediu comunitar sigur, responsabil şi solidar, apt sã dezvolte mãsuri de protecţie adecvate pentru persoanele vârstnice şi un acces nediscriminatoriu la orice tip de suport menit sã susţinã incluziunea socialã a acestora. Principiile care stau la baza Strategiei naţionale pentru dezvoltarea sistemului de asistenţã socialã pentru persoanele vârstnice se fundamenteazã pe principiile enuntate de Organizatia Natiunilor Unite, precum şi pe cele care guverneazã construcţia sistemului de servicii sociale şi sunt urmãtoarele: a) Respectarea demnitãţii umane b) Promovarea împlinirii personale c) Promovarea autonomiei persoanei d) Promovarea participãrii şi responsabilitãţii e) Facilitarea accesului la serviciile de îngrijire f) Proximitatea g) Solidaritatea socialã h) Parteneriatul i) Abordarea multidisciplinarã j) Libertatea de a alege k) Egalitatea de şanse şi nondiscriminarea l) Transparenţa şi responsabilitatea publicã m) Complementaritatea şi abordarea integratã n) Confidenţialitate III. SCOP
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Strategia vizeazã, în principal, constituirea unui cadru comprehensiv şi │
│ dinamic care sã permitã dezvoltarea şi implementarea politicilor şi │
│ programelor de asistenţã socialã destinate nevoilor specifice persoanelor │
│ vârstnice în vederea susţinerii participãrii acestora la viaţa economicã, │
│ socialã şi culturalã a societãţii şi asigurãrii dreptului la o viaţã │
│ autonomã, împlinitã şi demnã. │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Strategia reprezintã un cadru de referinţã cu valori şi principii de bazã ale politicilor sociale, astfel încât, pe termen mediu, sã se poatã modela o societate activã, un mediu comunitar sigur, responsabil şt solidar, apt sã dezvolte mãsuri de protecţie adecvate pentru persoanele vârstnice şi un acces nediscriminatoriu la orice tip de suport menit sã susţinã incluziunea socialã a acestora. IV. PERIOADA DE IMPLEMENTARE Strategia naţionalã de dezvoltare a sistemului de asistenţã socialã pentru persoanele vârstnice urmeazã a fi implementatã în perioada 2005-2008. V. OBIECTIVE GENERALE Strategia naţionalã de dezvoltare a sistemului de asitenţã socialã pentru persoanele vârstnice face parte integrantã din strategia generalã de reformã a sistemului naţional de asistenţã socialã. Strategia naţionalã de dezvoltare a sistemului de asistenţã socialã pentru perosanele vârstnice stabileşte obiective şi mãsuri care urmãresc direcţiile de dezvoltare globalã a politicilor sociale în domeniu, care au în vedere, în principal: a) Crearea unei societãţi pentru toate vârstele b) Respectarea drepturilor omului şi asigurarea libertãţilor fundamentale pentru persoanele vârstnice c) Promovarea unei vieţi sãnãtoase, active, sigure, împlinite, decente şi demne Din aceastã perspectivã Strategia naţionalã de dezvoltare a sistemului de asistenţã socialã pentru perosanele vârstnice se înscrie în cadrul prioritatilor Planului de acţiune asupra îmbãtrânirii, adoptat de Adunarea Naţiunilor Unite, Madrid 2000; a) Persoanele vârstnice şi dezvoltarea b) Sãnãtatea şi bunãstarea la vârste înaintate c) Asigurarea mãsurilor de suport pentru persoanele vârstnice şi a unui mediu de viaţã adecvat Pe termen lung direcţiile cheie de dezvoltare globalã a politicilor sociale pentru persoanele vârstnice au în vedere garantarea accesului la: a) Locuinţã b) Venit minim c) Servicii de sãnãtate d) Servicii integrate de îngrijire e) Participarea activã la viaţa societãţii f) Educatie continuã Obiectivele generale ale Strategiei naţionale de dezvoltare a sistemului de asistentã socialã pentru persoanele vârstnice sunt urmãtoarele: I. Promovarea unui sistem coerent, coordonat şl integrat de asistenţã socialã II. Combaterea riscului de excluziune sociala şi creşterea calitãţii vieţii persoanelor vârstnice III. Promovarea participãrii persoanelor vârstnice la viaţa societãţii VI. OBIECTIVE OPERAŢIONALE 1. Întãrirea cadrului administrativ şi instituţional la nivel central şi local 2. Îmbunãtãţirea cadrului legislativ 3. Stabilirea unui sistem de finanţare apt sã asigure dezvoltarea mãsurilor de asistenţã socialã pentru persoanele vârstnice 4. Creşterea calitãţii resurselor umane 5. Dezvoltarea şi diversificarea prestaţiilor sociale 6. Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale 7. Prevenirea şi combaterea abuzului şi neglijãrii persoanei vârstnice 8. Dezvoltarea şi împlinirea personalã 9. Susţinerea implicãrii active a persoanelor vârstnice în viaţa societãţii
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│VII. PLANUL DE ACŢIUNE PENTRU IMPLEMENTAREA STRATEGIEI NAŢIONALE DE DEZVOLTARE│
│ A SISTEMULUI DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ PENTRU PERSOANELE VÂRSTNICE ÎN │
│ PERIOADA 2005-2008 │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
OBIECTIVUL GENERAL 1 : Promovarea unui sistem coerent coordonat şi integrat de asistenţã socialã pentru persoanele vârstnice
─────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────
OBIECTIVE │ MASURI │TERMEN │ INSTITUŢII
OPERAŢIONALE│ │ │ RESPONSABILE
─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
1.1. Întari- │1.1.1. Crearea la nivel central în cadrul MMSSF a unei │Trim. 2006│Ministerul Muncii,
rea cadrului │structuri cu responsabilitãţi in elaborarea, evaluarea, │ │Solidaritatii Sociale
administra- │monitorizarea politicilor de asistenţã socialã pentru │ │si Familiei
tiv si insti-│persoanele vârstnice, pentru coordonarea implementãrii │ │
tutional, la │strategiei, funcţionãrii sistemului şi relaţionarea │ │
nivel central│eficientã cu alte domenii de activitate: sãnãtate, │ │
si local │educaţie, justiţie, etc. │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│1.1.2. Constituirea unui grup de lucru interministerial, │2005 │Misterul Muncii,
│cu participarea universitãţilor şi institutelor de │ │Solidaritatii Sociale
│cercetare, pentru elaborarea de politici şi programe │ │si Familiei,
│sociale privind persoanele vârstnice │ │Ministerul Sanatatii,
│ │ │Autoritatea Nationala
│ │ │pentru Persoanele cu
│ │ │Handicap,
│ │ │Ministerul Adminis-
│ │ │traţiei şi Internelor
│ │ │Ministerul Justiţiei.
│ │ │Ministerul Educaţiei
│ │ │şi Cercetãrii,
│ │ │Universitãţi
│ │ │Consiliul Naţional
│ │ │al Persoanelor
│ │ │Vârstnice
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│1.1.3. Înfiinţarea prin act normativ a unui compartiment │ 2006 │Ministerul Municii,
│specializat, la nivelul fiecãrei Direcţii judeţene de │ │Solidaritatii Sociale
│asistenţa socialã şi protecţie a copilului, destinat │ │si Familiei.
│asistenţei sociale a persoanelor vârstnice │ │Ministerul Adminis-
│ │ │traţiei şi Internelor
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│1.1.4. Crearea unei baze de date privind persoanele │2006-2007 │Miniserul Muncii,
│vârstnice │ │Solidaritãţii Sociale
│ │ │şi Familiei
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│1.1.5. Dezvoltarea de studii şi cercetãri privind │2006-2008 │Miniserul Muncii,
│fenomenul îmbãtrânirii şi consecinţele acestuia, precum │ │Solidaritãţii Sociale
│şi privind situaţia sociala a persoanelor vârstnice. │ │si Familiei.
│Publicarea şi diseminarea studiilor şi cercetãrilor │ │Consiliul Naţional al
│în domeniu │ │Persoanelor
│ │ │Vârstnice. universi-
│ │ │tãţi, institute de
│ │ │cercetare
─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│1.2.1. Modificarea şi completarea <>Legii nr. 17/2000 │2005-2006 │Ministerul Muncii,
1.2. Imbuna- │privind asistenţa socialã a persoanelor vârstnice în │ │Solidaritãţii Sociale
tatirea │vederea unei abordãri integrate a stãrii │ │si Familiei
cadrului │sociale a persoanelor vârstnice │ │Ministerul Adminis-
legislativ │ │ │traţiei şi internelor.
│ │ │Consiliul Naţional
│ │ │al Persoanelor
│ │ │Vârstnice
│ │ │
│ │ │
│ │ │
│ │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│1.2.2. Elaborarea legislaţiei secundare care derivã din │2005-2006 │Ministerul Muncii,
│modificarea şi completarea <>Legii nr. 17/2000 privind │ │Solidaritãţii Sociale
│asistenţa socialã a persoanelor vârstnice referitoare la;│ │si Familiei
│ │ │Autoritatea Naţionala
│ │ │pentru Persoanele
│ │ │cu Handicap
│ │ │Ministerul Adminis-
│ │ │traţiei şi internelor.
│ Armonizarea legislaţiei privind mãsurile de asistenţã │ │Ministerul Sanataţii.
│socialã destinate persoanelor cu handicap, cu legislaţia │ │autoritãti publice
│privind asistenţa socialã a persoanelor vârstnice │ │locale
│ │ │
│ Reglementarea unui sistem coerent şi unitar de evaluare│ │
│a nevoilor şi a gradului de dependenţã a persoanelor │ │
│vârstnice │ │
│ │ │
│ Reglementarea unui model de servicii integrate privind │ │
│îngrijirea persoanelor vârstnice │ │
│ │ │
│ Reglementarea standardelor de calitate privind │ │
│serviciile sociale acordate persoanelor vârstnice, la │ │
│domiciliu şi în sistem rezidenţial │ │
│ │ │
│ Elaborarea normativelor de funcţionare a cãminelor │ │
│pentru persoane vârstnice, altor centre sociale care │ │
│oferã îngrijire, asistenţã şi gãzduire pe perioade │ │
│determinate sau nedeterminate, centrelor de zi, │ │
│locuinţelor protejate sau a altor tipuri de unitãţi │ │
│specializate de asistenţã │ │
│ │ │
│ Reglementarea tipurilor de convenţii şi acorduri de │ │
│parteneriat intre autoritãţile centrale, locale şi │ │
│reprezentanţii societãţii civile │ │
─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
1.3. Stabili-│1.3.1. Reglementarea unui sistem de finantare transparent│2006-2007 │Ministerul Muncii,
rea unui │care sã asigure continuitatea serviciilor destinate │ │Solidaritaţii Sociale
sistem de │persoanelor vârstnice şi elaborarea proiecţiilor bugetare│ │si Familiei
finantare │prin intermediul planurilor anuale de acţiune │ │Ministerul Finantelor
│ │ │Publice
care sa ├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
asigure dez- │1.3.2. Îmbunãtãţirea mecanismului de alocare a fondurilor│ 2006 │Ministerul Muncii,
voltarea │din bugetul de stat şi bugetele locale, prin evidenţierea│ │Solidaritãtii Sociale
masurilor de │distinctã a sumelor destinate mãsurilor de asistenţã │ │si Familiei,
asistenta │socialã în favoarea persoanelor vârstnice │ │Ministerul Finantelor
sociala ptr. │ │ │Publice, autoritati
persoanele │ │ │publice locale
vârstnice ├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│1.3.3. Atragerea resurselor financiare internationale sau│ Permanent│Ministerul Muncii,
│dezvoltarea de programe cu finanţare rambursabilã sau │ │Solidaritãtii Sociale
│nerambursabilã necesare susţinerii sistemului de │ │si Familiei,
│asistenţã socialã destinat persoanelor vârstnice │ │Ministerul Finantelor
│ │ │Publice, Ministerul
│ │ │Administraţiei şi
│ │ │Internelor
─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
1.4. Dezvol- │1.4.1. Evaluarea resurselor umane existente, precum şi a │2006 │Ministerul Muncii,
tarea resur- │ nevoilor de formare a personalului │ │Solidaritatii Sociale
selor umane │ │ │si Familiei,
din domeniul │ │ │autoritati publice
asistentei │ │ │locale
sociale ├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
privind │1.4.2. Dezvoltarea de noi competenţe la locul de muncã │2006-2007 │Ministerul Muncii,
persoanele │şi recunoaşterea acestora, prin introducerea lor în COR: │ │Solidaritatii Sociale
vârstnice │reglementarea standardelor ocupaţionale pentru personalul│ │si Familiei
│care activeazã în domeniul asistenţei sociale şi a │ │
│serviciilor sociale │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│1.4.3. Initierea de programe de pregãtire iniţialã şi │2006-2007 │Ministerul Muncii,
│continuã şi elaborarea curriculei de formare in funcţie │ │Solidaritatii Sociale
│de abilitãţile ce trebuie dezvoltate │ │si Familiei,
│ │ │Agentia Nationala
│ │ │de Ocuparea
│ │ │a Forţei de Munca.
│ │ │Ministerul sanataţii.
│ │ │Universitãţi
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│1.4.4. Promovarea formelor de instruire a îngrijitorilor │ 2007 │Ministerul Muncii,
│din reţeaua informalã şi reglementarea modalitãţilor de │ │Solidaritatii Sociale
│certificare a îngrijitorilor, din reteaua formalã şi │ │si Familiei,
│informalã, dupã absolvirea cursurilor de formare │ │Agentia Nationala
│ │ │de Ocuparea
│ │ │a Forţei de Munca.
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│1.4.5. Reglementarea statutului asistentei medicale │2006-2007 │Ministerul Muncii,
│comunitare │ │Solidaritãţii Sociale
│ │ │şi Familiei.
│ │ │Ministerul Sãnãtãţii
─────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────┴──────────┴─────────────────────
OBIECTIVUL GENERAL 2: Combaterea riscului de excluziune socialã a persoanelor vârstnice şi creşterea calitãţii vieţii acestora
─────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────┬──────────┬─────────────────────
OBIECTIVE │ MASURILE │TERMEN │ INSTITUŢII
OPERAŢIONALE│ │ │ RESPONSABILE
─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
2.1 Dezvol- │2.1.2. Facilitarea accesului persoanelor vârstnice la │2006-2007 │Ministerul Muncii,
tarea si │ajutoare financiare acordate pentru situaţii punctuale: │ │Solidaritatii Sociale
diversifi- │acoperirea cheltuielilor curente cu întreţinerea, │ │si Familiei.
carea │cãldura, consumul de apã, gaze sau curent electric, │ │Ministerul Adminis-
prestatiilor │amenajarea spaţiului de locuit, mici reparaţii, ajutor │ │tratiei si Internelor
sociale │in cazul schimbarii domiciliului, achiziţia de proteze │ │Consiliul National
│şi orteze, procurarea de medicamente │ │al Persoanelor
│ │ │Varstnice, autoritati
│ │ │publice locale
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│2.1.3. Introducerea unei prestaţii şi/sau unei prime de │2007 │Ministerul Muncii,
│asigurare pentru situaţia de dependenta a persoanei │ │Solidaritãţii Sociale
│vârstnice │ │si Familiei
│ │ │Ministerul Adminis-
│ │ │tratiei si Internelor
│ │ │Ministerul Finanţelor
│ │ │Publice
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│2.1.4. Introducerea unor compensatii financiare sau a │2006 │Ministerul Muncii,
│altor facilitãţi pentru îngrijitori în vederea promovãrii│ │Solidaritãtii Sociale
│îngrijirii in familie │ │si Familiei,
│ │ │autoritãţi publice
│ │ │locale
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│2.1.5. Acordarea de facilitãţi pentru susţinerea │2007-2008 │Ministerul Muncii,
│lucrarilor de adaptare a locuinţei in funcţie │ │Solidaritatii Sociale
│de nevoile persoanei vârstnice dependente │ │si Familiei.
│ │ │Ministerul Finantelor
│ │ │Publice. autoritati
│ │ │publice locale
─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
2.2 Dezvol- │2.2.1. Elaborarea şi implementarea de programe naţionale │2006-2008 │Ministerul Muncii,
tarea si │privind prevenirea imbãtrânirii precoce şi a situaţiei │ │Solidaritatii Sociale
diversifi- │de dependenţa: promovarea dezvoltãrii de cabinete de │ │si Familiei.
carea │asistenţa socialã în cadrul spitalelor şi întãrirea │ │Ministerul Sanatatii.
serviciilor │colaborãrii asistentului social cu medicul de familie, │ │autoritati publice
sociale │orientarea serviciilor de îngrijire primarã spre │ │locale
│modelul social de abordare a pacientului │ │
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│2.2.2. Elaborarea planurilor anuale judeţene de mãsuri │2006-2008 │autoritati publice
│destinate protecţiei sociale a persoanelor vârstnice │ │locale. Ministerul
│ │ │Muncii,
│ │ │Solidaritatii Sociale
│ │ │si Familiei
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│2.2.3. Facilitarea accesului persoanelor vârstnice │2006-2008 │autoritati publice
│indiferent de mediul de rezidenţã, la serviciile sociale │ │locale. Ministerul
│şi de sãnãtate │ │Muncii,
│ │ │Solidaritatii Sociale
│ │ │si Familiei.
│ │ │Ministerul Sanatatii
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│2.2.4. Dezvoltarea serviciilor de îngrijire la domiciliu │2006-2008 │Ministerul Muncii,
│şi a altor servicii alternative de tipul: centre de zi, │ │Solidaritatii Sociale
│cluburi, locuinţe protejate, adãposturi, centre de │ │si Familiei.
│reabililare, servicii de tip respite │ │Ministerul Sanatatii
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│2.2.5. Dezvoltarea serviciilor de îngrijiri de lungã │2006-2008 │Ministerul Muncii,
│duratã pentru persoanele vârstnice dependente │ │Solidaritatii Sociale
│ │ │si Familiei.
│ │ │Ministerul Sanatatii
│ │ │autoritãţi publice
│ │ │locale
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│2.2.6. Dezvoltarea unui set de servicii comprehensive, │2006-2008 │Ministerul Muncii,
│socio-medicale, pentru prevenirea, intervenţia precoce, │ │Solidaritatii Sociale
│tratamentul şi ingrijirea persoanelor vârstnice cu │ │si Familiei.
│afectiuni mintale │ │Ministerul Sanatatii
│ │ │autoritãţi publice
│ │ │locale
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│2.2.7. Dezvoltarea serviciilor paliative │2007 │Ministerul Muncii,
│ │ │Solidaritãţii Sociale
│ │ │si Familiei.
│ │ │Ministerul Sãnãtãţii
│ │ │autoritãţi publice
│ │ │locale
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│2.2.8. Dezvoltarea programelor de consiliere a │2007-2008 │Ministerul Muncii,
│persoanelor vârstnice referitor la beneficiile │ │Solidaritãţii Sociale
│asigurãrilor privind riscul de bãtrâneţe, de │ │si Familiei.
│dependenţã, de sãnãtate, precum şi în ceea ce priveşte │ │autoritãţi publice
│alegerea celor mai eficiente scheme de asigurãri │ │locale, universitati
│ │ │de profil
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│2.2.9. Promovarea parteneriatului cu organizaţiile │2006-2008 │Ministerul Muncii,
│neguvernamentale şi încurajarea iniţiativelor private în │ │Solidaritãţii Sociale
│domeniu prin asigurarea de facilitãţi fiscale, │ │si Familiei.
│reglementarea condiţiilor de concesionare a serviciilor │ │Ministerul Finantelor
│de cãtre serviciile publice, eliminarea birocraţiei │ │Publice,
│ │ │autoritati publice
│ │ │locale
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│2.2.10. Dezvoltarea sistemului rezidenţial de asistenţã │2006-2008 │Ministerul Muncii,
│şi îngrijire prin reabilitarea cãminelor pentru persoane │ │Solidaritãţii Sociale
│vârstnice şi construcţia de noi cãmine │ │si Familiei.
│ │ │Ministerul Adminis-
│ │ │traţiei si Internelor
│ │ │autoritati publice
│ │ │locale
─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
2.3. Preve- │2.3.1. Elaborarea de reglementãri specifice privind │2005-2006 │Ministerul Muncii,
venirea si │prevenirea oricãror forme de abuz şi neglijare a │ │Solidaritãţii Sociale
combaterea │persoanei vârstnice │ │si Familiei.
abuzului si │ │ │Ministerul Justitiei.
neglijarii │ │ │Ministerul Adminis-
persoanelor │ │ │traţiei si Internelor
vârstnice ├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│2.3.2. Organizarea de campanii de informare şi │2006-2008 │Ministerul Muncii,
│dezvoltarea unor centre de consiliere a persoanelor │ │Solidaritãţii Sociale
│vârstnice asupra riscului de a fi supuşi la diverse │ │si Familiei.
│forme de abuz sau neglijare şi consecinţelor acestuia │ │Consiliul National
│ │ │al Persoanelor
│ │ │Vârstnice. Ministerul
│ │ │Justiţiei, autoritãţi
│ │ │publice locale.
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│2.3.3. Crearea de servicii sociale specializate │2007-2008 │Ministerul Muncii,
│destinate victimelor abuzului │ │Solidaritãţii Sociale
│ │ │si Familiei.
│ │ │Consiliul Naţional
│ │ │al Persoanelor
│ │ │Vârstnice. Agenţia
│ │ │Naţionalã pentru
│ │ │Protecţia Familiei
─────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────┴──────────┴─────────────────────
OBIECTIVUL GENERAL 3: Promovarea participãrii persoanelor vârstnice la viaţa socialã
─────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────┬──────────┬─────────────────────
OBIECTIVE │ MASURILE │ TERMEN │ INSTITUŢII
OPERAŢIONALE│ │ │ RESPONSABILE
─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
3.1. Dezvol- │3.1.1. Dezvoltarea unei reţele de centre de consiliere │2007-2008 │Ministerul Muncii,
tarea si │pentru pregãtirea asupra impactului socio-economic al │ │Solidaritãţii Sociale
implinirea │pensionarii şi alte aspecte caracteristice vârstei │ │si Familiei,
personala │a treia │ │autoritãti publice
│ │ │locale
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│3.1.2. Organizarea de campanii nationale/locale de │permanent │Ministerul Muncii,
│informare şi mediatizare privind consecinţele │ │Solidaritãţii Sociale
│îmbãtrânirii pentru sensibilizarea publicului larg şi │ │si Familiei,
│pentru valorizarea rolului persoanelor vârstnice în │ │autoritãti publice
│societate şi familie │ │locale
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│3.1.3. Dezvoltarea de programe pentru combaterea izolãrii│2007-2008 │autoritãti publice
│si încurajarea reintegrarii sociale a vârstnicului │ │locale,
│ │ │Ministerul Muncii,
│ │ │Solidaritãţii Sociale
│ │ │si Familiei,
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│3.1.4. Suport acordat vârstnicilor pentru îmbunãtãţirea │2006-2008 │Ministerul Muncii,
│propriei situaţii socio-economice, prin proiecte │ │Solidaritãţii Sociale
│generatoare de venituri, programe educaţionale şi │ │si Familiei,
│ocupaţionale │ │Agentia Nationala
│ │ │de Ocupare a
│ │ │Fortei de Munca
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│3.1.5. Identificarea şi promovarea de locuri de muncã │2007-2008 │Ministerul Muncii,
│destinate persoanelor vârstnice │ │Solidaritãţii Sociale
│ │ │si Familiei,
│ │ │Agentia Nationala
│ │ │de Ocupare a
│ │ │Fortei de Munca
─────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
3.2. Susţi- │3.2.1. Dezvoltarea de programe in parteneriat cu │2006-2007 │Ministerul Muncii,
nerea impli- │reprezentanţii mişcãrii asociative a persoanelor │ │Solidaritãţii Sociale
carii active │vârstnice pentru susţinerea accesului acestora la toate │ │si Familiei.
a persoanelor│aspectele vieţii socio-economice │ │Consiliul National
vãrstnice │ │ │al Persoanelor
in viata │ │ │Vârstnice.
societatii │ │ │Ministerul Adminis-
│ │ │traţiei si Internelor
│ │ │autoritati publice
│ │ │locale
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│3.2.2. Promovarea mişcãrii de voluntariat in rândul │2007 │Ministerul Muncii,
│persoanelor vârstnice prin instituirea de facilitãţi │ │Solidaritãţii Sociale
│financiare sau alte forme de recunoaştere a activitãţii │ │si Familiei.
│voluntare │ │Consiliul National
│ │ │al Persoanelor
│ │ │Vârstnice.
├─────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┼─────────────────────
│3.2.3. Facilitarea implicãrii de cãtre comunitate a │2006-2008 │autoritaţi publice
│persoanelor vârstnice în luarea deciziilor cu privire │ │locale
│la acţiunile şi mãsurile ce le sunt destinate │ │
─────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────┴──────────┴─────────────────────
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │
│ │
│ VIII. IMPLEMENTARE, MONITORIZARE ŞI EVALUARE │
│ │
│ │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
8.1. IMPLEMENTAREA, MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA
Implementarea mãsurilor şi acţiunilor stabilite în cadrul strategiei presupune un proces de planificare judicioasã, pe o perioadã de cel puţin 4 ani, bazatã pe obiectivele naţionale şi nevoile locale dar, mai ales, pe resursele materiale, financiare şi umane disponibile. Programele şi mãsurile concrete ce se înscriu în cadrul larg al strategiei vizeazã elaborarea de planuri anuale de acţiune, aprobate prin ordin al ministrului muncii, solidaritãţii sociale şi familiei.
Implementarea strategiei necesitã totodatã, integrarea unui plan de cercetare privind fenomenul de îmbãtrânire a populaţiei şi implicaţiile acestuia, precum şi a unui program de construcţie instituţionalã care sã permitã abordarea şi dezvoltarea globalã a politicilor sociale.
În aceste condiţii, monitorizarea şi evaluarea mãsurilor asumate reprezintã o activitate de maximã importanţã care permite analiza impactului politicilor adoptate şi redefinirea prioritãţilor, în funcţie de realitãţile decelate şi evoluţia nevoilor sociale.
Activitatea de monitorizare şi evaluare are in vedere urmãtoarele:
a) Selectarea unor indicatori de performanţã pentru obiectivele strategiei;
b) Dezvoltarea unor programe de cercetare care se adreseazã principalelor mãsuri prevãzute de strategie, astfel încât acţiunile asumate sã fie posibil de implementat cu maximã eficienţã şi eficacitate;
c) Identificarea şi soluţionarea lipsurilor de informaţii şi date, absolut necesare susţinerii obiectivelor strategice;
d) Dezvoltarea bazei de date necesare elaborãrii de politici în domeniu, dar şi pentru monitorizarea eficientã de sistem;
e) Asigurarea de informaţii permanente privind rezultatele implementãrii diverselor obiective strategice şi realizarea de rapoarte periodice;
f) Evaluarea strategiei la doi ani de la demararea implementãrii acesteia şi definirea altor direcţii de acţiune, mãsuri sau acţiuni, în funcţie de rezultatele evaluãrii.
In acest context se înscrie crearea la nivel central a unei structuri capabilã de o abordare coordonatã a consecinţelor fenomenului de îmbãtrânire, de dezvoltare globalã a politicilor sociale în favoarea persoanelor vârstnice. Aceastã structurã îşi va asuma evaluarea generalã de sistem, elaborarea de politici şi programe coerente şi corelate, a planurilor anuale de acţiune, evaluarea şi monitorizarea impactului mãsurilor angajate, coordonarea implementãrii acestora la nivel local precum şi relaţionarea cu celelalte domenii de activitate.
8.2. FINANŢAREA
Stabilirea unui sistem de finanţare clar, coerent reprezintã unul din obiectivele majore ale strategiei de asistenţã socialã a persoanelor vârstnice.
Sursele de finanţare ale sistemului de asistenţã socialã pentru persoanele vârstnice includ:
a) Buget de stat;
b) Bugete locale;
c) Donaţii şi sponsorizãri de la persoane fizice şi juridice, în condiţiile legii;
d) Alte fonduri sociale, pentru proiecte locale: Fondul Român de Dezvoltare Socialã;
e) Fonduri externe, rambursabile şi nerambursabile;
f) Contribuţia beneficiarului.
Proiecţiile bugetare de susţinere a mãsurilor prevãzute în planurile anuale de acţiune în domeniul asistenţei sociale pentru persoanele vârstnice sunt elaborate în fiecare an, pentru anul urmãtor şi reprezintã o condiţionalitate a implementãrii strategiei.
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.