Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
I. Consideraţii generale
Munca nedeclaratã este cea mai importantã problemã din domeniul relaţiilor de muncã. Conceptul de muncã nedeclaratã (cunoscutã şi sub denumirea de muncã la negru) reprezintã acea activitate prestatã de un salariat pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoanã fizicã sau juridicã, fãrã a fi respectate prevederile legale în vigoare privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncã.
În România, ca şi în ţãrile membre ale Uniunii Europene, munca nedeclaratã, prin natura sa, este foarte greu de stabilit cu exactitate, astfel încât dimensiunea acestui fenomen poate fi doar estimatã.
Munca nedeclaratã are efecte negative, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, atât pentru individ, cât şi pentru societate, precum şi pentru bugetul de stat, existând o relaţie interdependentã între plata contribuţiilor şi impozitelor şi accesul la drepturile de asigurãri sociale şi alte mãsuri de protecţie socialã.
Neplata acestor obligaţii legale conduce, pe de o parte, la lipsa de venituri cãtre bugetul consolidat al statului, afectând totodatã şi sistemele de asigurare socialã, iar pe de altã parte - şi cel mai important - , la faptul cã persoanele care presteazã muncã nedeclaratã nu pot beneficia de niciuna dintre formele de protecţie socialã prevãzute de lege.
Întrucât munca nedeclaratã implicã un loc de muncã nesigur, cu perspective pe termen scurt, fãrã posibilitãţi de progres profesional, cu salarii mai mici decât cele de pe piaţa forţei de muncã, fãrã protecţie socialã, efectele negative pentru cei care presteazã activitate nedeclaratã se manifestã inclusiv în poziţia economico-socialã precarã în comparaţie cu salariaţii angajaţi cu forme legale.
Consecinţele muncii nedeclarate se reflectã negativ şi în economie, prin distorsionarea mediului concurenţial. Astfel angajatorii care nu utilizeazã munca declaratã au mai puţine obligaţii financiare şi deci se aflã în concurenţã neloialã cu acei angajatori care folosesc toate tipurile de resurse şi depun eforturi reale pentru respectarea obligaţiilor legale ce le revin.
Munca nedeclaratã se poate manifesta doar cu implicarea celor douã pãrţi, respectiv angajatorii şi salariaţii lor, având la bazã practici neloiale care diminueazã simţul responsabilitãţii necesar într-o societate în care o parte importantã a resurselor este destinatã protecţiei sociale.
Principala cauzã a perpetuãrii acestui fenomen îl constituie avantajul financiar imediat, obţinut atât de angajator, cât şi de salariat, generat de sustragerea de la plata impozitelor şi a contribuţiilor sociale.
Este nevoie ca toate formele de combatere a muncii nedeclarate sã se încadreze în politicile de angajare, deoarece acest demers al statului va contribui la conjugarea eforturilor de implementare a celorlalte strategii din domeniu ale Guvernului (crearea locurilor de muncã legale, îmbunãtãţirea calitãţii şi productivitãţii muncii, consolidarea coeziunii sociale, eliminarea sãrãciei, evitarea distorsiunilor pieţei).
Cele mai des întâlnite forme sub care se manifestã munca nedeclaratã sunt:
- înţelegerea dintre angajator şi salariat în urma cãreia acesta din urmã acceptã sã presteze munca fãrã semnarea unui contract individual de muncã, fapt care îl priveazã de drepturile şi obligaţiile ce decurg din lege;
- neîncheierea contractului individual de muncã pentru perioada de probã;
- utilizarea de cãtre persoanele fizice a unui personal casnic pentru efectuarea unor servicii şi lucrãri în gospodãriile individuale, fãrã încheierea unui contract individual de muncã;
- folosirea în mod ilegal a forţei de muncã ziliere sau sezoniere (zilieri, ucenici etc.).
Gravitatea consecinţelor sociale şi economice pe care le produce munca nedeclaratã genereazã urmãtoarele situaţii de risc:
- persoana care presteazã munca nu are siguranţa plãţii muncii prestate, plata fãcându-se în funcţie de bunãvoinţa angajatorului şi, în realitate, este amânatã zile în şir, uneori chiar luni; în aceastã situaţie, evaziunea fiscalã este sãvârşitã atât de persoana care presteazã munca, cât şi de angajator;
- persoana care presteazã munca fãrã a avea încheiat un contract individual de muncã este lipsitã de protecţie socialã: nu beneficiazã de prestaţii din asigurãrile sociale, asigurãrile de sãnãtate, asigurãrile de şomaj, cele pentru accidente de muncã şi boli profesionale, precum şi cele provenite din bugetul consolidat; nu i se plãtesc tichete de masã, nu se bucurã de protecţia legalã a femeilor şi copiilor, nu exercitã drepturile colective constituţionale (dreptul la asociere în sindicate şi negocierea contractului colectiv de muncã), dreptul la creditare bancarã;
- angajatorul este lipsit de posibilitatea legalã de a-l responsabiliza pe lucrãtor pentru eventualele pagube produse de acesta; de asemenea, este lipsit de prerogativa disciplinarã;
- fondurile sociale şi bugetul de stat sunt pãgubite prin sustragerea de la plata contribuţiilor sociale şi a impozitelor.
Cauzele identificate ca generatoare de situaţii de muncã nedeclaratã sunt diverse:
- nivelul ridicat atât al impozitelor, cât şi al contribuţiilor;
- mentalitatea unor angajatori, care vizeazã prin toate mijloacele posibile maximizarea profiturilor, precum şi mentalitatea angajaţilor care cautã sã îşi suplimenteze veniturile, aflate de cele mai multe ori la limita subzistenţei;
- necunoaşterea prevederilor legale în vigoare care se asociazã cu neconştientizarea deplinã a consecinţelor ce derivã din neîncheierea contractului individual de muncã;
- legislaţia deficitarã în ceea ce priveşte încadrarea în muncã a unor categorii specifice (cel mai bun exemplu în acest sens sunt zilierii folosiţi cu precãdere în activitãţi agricole şi sezoniere);
- existenţa unor categorii de lucrãtori care presteazã muncã sub limita impusã de lege de 2 ore pe zi şi 10 ore pe sãptãmânã;
- birocraţia excesivã pentru înregistrarea actelor;
- numãrul redus de angajatori ofertanţi de locuri de muncã, ceea ce determinã acceptarea prestãrii muncii nedeclarate;
- lipsa armonizãrii legislative dintre flexibilitatea formelor de angajare şi protecţia salariatului materializatã în restricţii excesive ale angajatorului cu privire la modalitãţile de derulare şi încetare a raporturilor juridice de muncã.
Indiferent sub ce formã s-ar manifesta, munca nedeclaratã nu are doar o singurã cauzã, fapt care determinã menţinerea acestui fenomen într-un cerc vicios al cauzelor şi din partea angajatorului şi din partea salariatului.
Domeniile care înregistreazã o prevalenţã a muncii nedeclarate sunt variate: construcţii, exploatarea şi industrializarea lemnului, agriculturã, industria textilã, micul comerţ, micii transportatori, panificaţie, industria alimentarã şi prestãrile de servicii, asociaţiile de proprietari.
Categoriile de persoane depistate cã lucreazã fãrã forme legale de angajare sunt:
- persoane cu nivel de educaţie scãzut;
- persoane fãrã calificare profesionalã sau cu calificare redusã;
- şomerii, care nu doresc sã îşi piardã beneficiile şi ajutoarele sociale;
- tinerii, care de cele mai multe ori nu au experienţa necesarã şi care nu conştientizeazã importanţa contribuţiei la fondurile de asigurãri sociale;
- persoanele lipsite de venituri sau cu venituri reduse;
- persoanele care doresc sã îşi suplimenteze veniturile prin practicarea muncii la gri, care poate fi definitã ca acea formã de prestare a activitãţii în care salariatul încaseazã o parte a drepturilor salariale fãrã ca asupra acestora sã se manifeste politica fiscalã a statului;
- pensionarii;
- cetãţenii strãini;
- copiii, pentru care consecinţele prestãrii unei activitãţi în afara cadrului legal pot avea repercusiuni grave asupra dezvoltãrii fizice şi psihice ulterioare.
Avându-se în vedere toate aceste aspecte, este necesarã adoptarea prezentei strategii naţionale.
II. Concept, obiectiv, principii
1. Concept
Strategia naţionalã privind reducerea incidenţei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012, denumitã în continuare Strategie, reprezintã un ansamblu de acţiuni interinstituţionale prin care se urmãresc atât depistarea şi combaterea muncii nedeclarate, cât şi conştientizarea societãţii cu privire la consecinţele negative ale acesteia. Aceste acţiuni se vor desfãşura într-un cadru instituţionalizat prin colaborarea instituţiilor statului şi a societãţii civile.
Strategia materializeazã principiile generale şi liniile directoare care stau la baza politicii statului român de diminuare a muncii nedeclarate, prin încurajarea pãrţilor sã încheie contract individual de muncã, reglementat prin norme juridice specifice, care sã asigure protecţia salariaţilor, prin mijloacele obişnuite de acţiune, inclusiv prin utilizarea mãsurilor coercitive, a stimulãrii ocupãrii forţei de muncã, a diminuãrii impozitelor, a reformei indemnizaţiilor, în colaborare cu partenerii sociali.
2. Obiectiv
Obiectivul general al Strategiei îl reprezintã diminuarea muncii nedeclarate, încadrarea unui numãr cât mai mare de angajaţi cu contracte individuale de muncã în vederea reducerii riscurilor generate de practicarea muncii nedeclarate în toate domeniile economico-sociale.
Inspecţia Muncii acţioneazã cu precãdere pentru prevenirea, depistarea şi sancţionarea muncii nedeclarate, urmãrind ca prin mijloace proprii sã combatã şi sã diminueze acest fenomen.
3. Principiile pe care se întemeiazã Strategia:
3.1. principiul legalitãţii - presupune respectarea prevederilor Constituţiei şi legislaţiei naţionale în materie, precum şi a tuturor prevederilor relevante din legislaţia muncii, bazatã pe garantarea drepturilor omului;
3.2. principiul acţiunii unitare - vizeazã atât implementarea unitarã a politicii statului şi a prevederilor legale în domeniul identificãrii şi combaterii cazurilor de muncã nedeclaratã, cât şi implementarea concertatã la toate nivelurile şi de cãtre toţi factorii responsabili;
3.3. principiul nediscriminãrii - presupune implementarea prezentei strategii cu respectarea egalitãţii de şanse, excluderii privilegiilor şi discriminãrii;
3.4. principiul prevenirii conform cãruia înlãturarea în timp util a premiselor de apariţie a muncii nedeclarate este imperativã şi prioritarã;
3.5. principiul flexibilitãţii - presupune adaptarea periodicã a politicii şi a mãsurilor de implementare în domeniul identificãrii şi combaterii cazurilor de muncã nedeclaratã, acordându-se consideraţia necesarã realitãţilor economice, sociale şi culturale, la nivel intern, regional şi internaţional;
3.6. principiul transparenţei - presupune implementarea unei politici active de informare şi, dupã caz, consultarea partenerilor sociali cu privire la deciziile şi procedurile aplicate în contextul identificãrii şi combaterii cazurilor de muncã nedeclaratã.
III. Direcţii prioritare de acţiune
1. Prevenirea cazurilor de muncã nedeclaratã
Pentru prevenirea cazurilor de muncã nedeclaratã, Inspecţia Muncii are în vedere conştientizarea societãţii civile cu privire la consecinţele practicãrii muncii nedeclarate, prin urmãtoarele mijloace:
1.1. realizarea unor campanii de informare adresate angajatorilor şi angajaţilor care sã aibã ca obiect evidenţierea efectelor negative ale muncii la negru;
1.2. realizarea unor mese rotunde, la nivelul inspectoratelor teritoriale de muncã, în colaborare cu organizaţiile sindicale şi patronale, cu participarea unor experţi în legislaţia muncii, sociologi, economişti, psihologi, reprezentanţi ai Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale, Ministerului Sãnãtãţii, Ministerului Educaţiei, Cercetãrii, Tineretului şi Sportului, Ministerului Finanţelor Publice etc., pe teme ce au ca obiect relaţiile de muncã şi interferenţa lor cu celelalte relaţii sociale;
1.3. conceperea şi editarea de cãtre Inspecţia Muncii a unui ghid pentru angajaţi şi angajatori privind dezavantajele practicãrii muncii nedeclarate şi distribuirea gratuitã în şcoli profesionale, licee, facultãţi, prin intermediul inspectoratelor teritoriale de muncã;
1.4. realizarea unui contact permanent cu mass-media localã, în vederea formãrii unei atitudini civice corespunzãtoare şi responsabile, nefavorabile muncii nedeclarate;
1.5. crearea pe site-ul Inspecţiei Muncii a unei pagini web care sã ofere cetãţenilor interesaţi informaţii despre încadrarea în muncã potrivit legislaţiei în vigoare;
1.6. discuţii în cadrul emisiunilor radiofonice şi al emisiunilor televizate de mare audienţã, organizate la nivelul fiecãrui inspectorat, privind identificarea şi combaterea muncii nedeclarate;
1.7. instruirea reprezentanţilor angajatorilor privind obligaţiile acestora în raporturile de muncã cu salariaţii, cu ocazia acţiunilor de îndrumare şi control efectuate de inspectorii de muncã;
1.8. implicarea activã a partenerilor sociali fie prin colaborãri directe cu Inspecţia Muncii, fie prin Consiliul Economic şi Social, în sprijinirea promovãrii legislaţiei necesare şi a accesãrii unor fonduri destinate Inspecţiei Muncii pentru prevenirea muncii nedeclarate.
2. Identificarea cazurilor de muncã nedeclaratã
Depistarea cazurilor de muncã nedeclaratã reprezintã unul dintre obiectivele principale ale Inspecţiei Muncii, având în vedere cã mãsurile dispuse de cãtre inspectorii de muncã şi sancţiunile contravenţionale aplicate conduc la descurajarea practicãrii muncii nedeclarate. În acest sens, mijloacele de informare vor fi extinse prin:
2.1. înfiinţarea liniei telefonice directe MUNCA NEDECLARATĂ;
2.2. folosirea în incinta inspectoratelor a unor cutii poştale, unde persoanele interesate pot furniza informaţii privind munca nedeclaratã, fãrã sã îşi decline identitatea;
2.3. controale de fond şi tip "campanii" în sectoarele de activitate cu incidenţã mare în utilizarea muncii nedeclarate;
2.4. desfãşurarea de controale încrucişate, pe baza unor protocoale de colaborare cu alte instituţii "de linie" cu practici noi de control şi controale interjudeţene;
2.5. mediatizarea sporitã a aspectelor negative ale muncii nedeclarate, prin prezentarea rezultatelor acţiunilor de control.
3. Combaterea cazurilor de muncã nedeclaratã
Principalele cãi de acţiune în vederea combaterii cazurilor de muncã nedeclaratã sunt:
3.1. remedierea efectului direct al practicãrii muncii nedeclarate, prin obligarea angajatorilor de a încheia în formã scrisã contracte individuale de muncã pentru persoanele identificate cã presteazã muncã nedeclaratã;
3.2. intensificarea controalelor la angajatorii la care au fost depistate cazuri de muncã nedeclaratã;
3.3. dispunerea mãsurilor cu caracter obligatoriu pentru respectarea prevederilor legale în domeniul relaţiilor de muncã şi urmãrirea modului de îndeplinire a acestora la termenele stabilite;
3.4. mediatizarea la nivel naţional a Strategiei prin difuzarea de spoturi publicitare prin intermediul Societãţii Române de Televiziune şi Societãţii Române de Radiodifuziune;
3.5. mediatizarea pe plan local prin organizarea de cãtre inspectoratele teritoriale de muncã a unor conferinţe de presã, mese rotunde, în care se transmit mesaje adresate tuturor cetãţenilor cu privire la dezavantajele prestãrii muncii nedeclarate;
3.6. propuneri de colaborare cu diferite posturi radio-tv în vederea realizãrii unor emisiuni care sã permitã tuturor participanţilor de pe piaţa muncii sã intervinã şi sã abordeze problemele pe care le ridicã în practicã aplicarea restrictivã a legislaţiei muncii.
IV. Implementare şi cooperare
1. Implementare
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale asigurã coordonarea tuturor activitãţilor în legãturã cu implementarea Strategiei.
Mijloacele de implementare practicã a Strategiei vor fi cuprinse într-un plan de acţiune care va stabili activitãţile concrete şi responsabilitãţile ce revin tuturor factorilor implicaţi.
2. Rolul Inspecţiei Muncii referitor la politica naţionalã privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncã nedeclaratã
Inspecţia Muncii, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, exercitã controlul aplicãrii legislaţiei în domeniul muncii, relaţiilor de muncã, securitãţii şi sãnãtãţii în muncã şi are ca obiectiv major asigurarea unui mediu de muncã sigur şi sãnãtos.
Inspecţia Muncii a fost înfiinţatã şi organizatã prin <>Legea nr. 108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, republicatã, în conformitate cu prevederile Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 81 privind inspecţia muncii din 1947, ratificatã de România prin Decretul 284/1974.
Obiectivele Inspecţiei Muncii, stabilite prin <>Legea nr. 108/1999, republicatã, sunt:
● controlul aplicãrii prevederilor legale privind relaţiile de muncã, sãnãtatea şi securitatea în muncã, protecţia angajaţilor care lucreazã în condiţii deosebite şi a prevederilor legale referitoare la asigurãrile sociale;
● informarea autoritãţilor competente despre deficienţele legate de aplicarea corectã a prevederilor legale în vigoare;
● furnizarea de informaţii celor interesaţi despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislaţiei muncii;
● asistarea tehnicã a angajatorilor şi angajaţilor, pentru prevenirea riscurilor profesionale şi a conflictelor sociale;
● iniţierea de propuneri adresate Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale pentru îmbunãtãţirea legislaţiei existente şi elaborarea de noi acte legislative în domeniu.
Pentru implementarea Strategiei, Inspecţia Muncii îşi propune ca obiective:
OBIECTIV: Dezvoltarea şi consolidarea continuã a capacitãţii instituţionale a Inspecţiei Muncii prin:
● îmbunãtãţirea cadrului legislativ;
● dezvoltarea sistemului informaţional al instituţiei astfel încât sã faciliteze adoptarea unor decizii eficiente privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncã nedeclaratã;
● mediatizarea modificãrilor legislative în domeniul relaţiilor de muncã şi a cazurilor grave de încãlcare a legislaţiei;
● perfecţionarea profesionalã a inspectorilor de muncã;
● creşterea numãrului de inspectori de muncã;
● aplicarea metodelor de inspecţie aliniate bunelor practici din statele membre ale Uniunii Europene;
● perfecţionarea dinamicã a metodelor de lucru şi de urmãrire a eficienţei acţiunilor de control, având în vedere cã, pe mãsurã ce acţiunile de control ale Inspecţiei Muncii se intensificã, cei care recurg la utilizarea muncii nedeclarate gãsesc noi cãi de a eluda legea.
OBIECTIV: Prevenirea muncii nedeclarate prin organizarea unei campanii naţionale de informare şi schimbare a atitudinii faţã de munca nedeclaratã cu urmãtoarele rezultate:
● informarea permanentã a angajatorilor pe parcursul desfãşurãrii controalelor propriu-zise sau cu ocazia oricãror alte contacte directe cu angajatorii, cu privire la obligaţiile ce le revin în domeniul relaţiilor de muncã;
● conştientizarea angajaţilor şi a angajatorilor privind consecinţele sociale pe care le au prestarea şi folosirea muncii nedeclarate;
● mediatizarea campaniilor sectoriale prin strânsa colaborare cu presa centralã şi localã, în vederea formãrii unei atitudini civice corespunzãtoare şi responsabile, nefavorabile muncii nedeclarate.
OBIECTIV: Intensificarea acţiunilor de combatere a muncii nedeclarate prin organizarea acţiunilor de control tip campanie privind:
● angajarea persoanelor şi executarea contractelor individuale de muncã;
● munca copilului;
● munca strãinilor;
● activitãţile susceptibile utilizãrii frecvente a muncii nedeclarate.
3. Cooperare interinstituţionalã
Cooperarea interinstituţionalã asigurã o concepţie unitarã de acţiune în domeniul identificãrii şi combaterii cazurilor de muncã nedeclaratã şi buna colaborare dintre Inspecţia Muncii şi celelalte autoritãţi publice centrale şi locale, organizaţii neguvernamentale, cu atribuţii în domeniu.
În acest sens, Inspecţia Muncii a încheiat protocoale de cooperare în vederea diminuãrii fenomenului muncii nedeclarate cu urmãtoarele instituţii:
- Inspectoratul General al Poliţiei Române;
- Autoritatea pentru Strãini;
- Garda Financiarã;
- Inspectoratul de Stat în Construcţii;
- Oficiul Naţional al Registrului Comerţului;
- Oficiul Român pentru Imigrãri;
- Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã;
- Jandarmeria Românã.
Prin aceste protocoale instituţiile semnatare şi-au asumat ca responsabilitate informarea operativã cu privire la existenţa situaţiilor în care se desfãşoarã muncã nedeclaratã.
Cooperarea între instituţii are un caracter permanent, fiind esenţialã pentru implementarea eficientã a Strategiei.
Cooperarea interinstituţionalã urmãreşte creşterea gradului de interoperabilitate şi reducerea costurilor materiale şi umane, prin utilizarea eficientã a bazelor de date existente şi schimbul de informaţii relevante, de naturã sã susţinã luarea celor mai bune decizii sectoriale.
La nivel local, inspectoratele teritoriale de muncã vor stabili relaţii directe cu alte instituţii, cum sunt:
- prefecturile şi primãriile locale;
- Garda Financiarã;
- Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã prin unitãţile sale subordonate;
- inspectoratul judeţean de poliţie;
- inspectoratul judeţean al jandarmeriei;
- inspectoratul teritorial în construcţii;
- mass-media localã.
Inspecţia Muncii are intenţia de a încheia un protocol de cooperare cu partenerii sociali, protocol care va avea ca obiectiv informarea reciprocã cu privire la cazurile de muncã nedeclaratã.
4. Dezvoltarea cooperãrii cu organisme şi instituţii internaţionale
Pe lângã cooperarea la nivel naţional, este necesarã promovarea schimbului de experienţã în domeniul de competenţã al Inspecţiei Muncii cu organisme şi instituţii internaţionale, prin:
- organizarea de seminare şi conferinţe, cu participarea unor experţi din state membre ale Uniunii Europene;
- iniţierea şi derularea de programe de înfrãţire instituţionalã privind alinierea la cele mai bune practici ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte fenomenul de muncã nedeclaratã.
5. Resurse umane, infrastructura şi modalitãţi de finanţare
5.1. Resurse umane şi perfecţionarea pregãtirii
Atingerea obiectivelor Strategiei presupune, în mod obligatoriu, asigurarea resurselor umane atât din punct de vedere numeric, cât şi al pregãtirii profesionale şi necesitã:
● asigurarea necesarului de personal de control cu atribuţii în domeniu, dupã efectuarea unor analize şi evaluãri;
● recrutarea personalului dupã criterii riguroase de selecţie;
● elaborarea unei concepţii unitare de formare a personalului;
● pregãtirea inspectorilor de muncã în conformitate cu practicile europene.
5.2. Infrastructura
Inspecţia Muncii, instituţie abilitatã sã implementeze Strategia, trebuie sã beneficieze de o infrastructurã modernã adaptatã la cerinţele unui management eficient în acest domeniu, capabil sã asigure flexibilitatea actului de control.
Inspectorii de muncã vor fi dotaţi cu mijloacele necesare eficientizãrii controlului conform Planului naţional de acţiune de implementare a Strategiei naţionale privind reducerea incidenţei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012.
5.3. Modalitãţi de finanţare
Resursele financiare necesare implementãrii Strategiei provin, în principal, din:
● sume alocate de la bugetul de stat;
● fonduri din partea Uniunii Europene, alocate în cadrul programelor de asistenţã financiarã nerambursabilã.
V. Monitorizare, evaluare
Inspecţia Muncii va monitoriza în permanenţã, în perioada de aplicare a Strategiei, dinamica fenomenului pe ansamblu, integrarea persoanelor în cauzã în piaţa legalã de forţã de muncã şi în sistemele de asigurare socialã. Totodatã se va urmãri periodic dinamica fenomenului muncii nedeclarate prin analize sectoriale şi prin adaptarea mãsurilor specifice care se impun.
Pe baza rezultatelor obţinute, Inspecţia Muncii va face o evaluare, atât la nivelul fiecãrui judeţ, cât şi la nivel naţional, ceea ce va conduce la stabilirea acţiunilor viitoare privind combaterea fenomenului muncii nedeclarate.
Eficienţa activitãţii de control desfãşurate în vederea identificãrii angajatorilor care folosesc munca nedeclaratã se reflectã în creşterea numãrului de contracte individuale de muncã înregistrate declarate şi implicit în creşterea contribuţiilor la sistemele de asigurare socialã.
Prin Planul naţional de acţiune de implementare a Strategiei Naţionale privind reducerea incidenţei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012 s-au stabilit urmãtorii indicatori specifici de evaluare:
- numãrul de angajatori controlaţi;
- numãrul de salariaţi ai angajatorilor controlaţi;
- numãrul de angajatori care folosesc munca nedeclaratã;
- numãrul de persoane depistate cã presteazã muncã nedeclaratã;
- numãrul de contracte individuale de muncã încheiate şi înregistrate la inspectoratele teritoriale de muncã pentru persoanele depistate fãrã forme legale de angajare.
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
