Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
I. Introducere
1. Procesul de elaborare a Strategiei
Strategia Naţionalã HIV/SIDA 2004 - 2007 a fost elaboratã şi propusã spre aprobare Guvernului de cãtre Comisia Naţionalã pentru Supravegherea, Controlul şi Prevenirea Cazurilor de Infecţie HIV/SIDA, înfiinţatã ca organism interministerial fãrã personalitate juridicã, sub autoritatea primului-ministru, pe lângã Secretariatul General al Guvernului, condusã de cãtre consilierul primului-ministru cu atribuţii în domeniul asigurãrii sãnãtãţii populaţiei, in conformitate cu prevederile <>Legii nr. 584 din 2002 privind mãsurile de prevenire a rãspândirii maladiei SIDA în România şi de protecţie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA. Comisia a fost sprijinita tehnic si financiar in procesul de elaborare a strategiei de cãtre Agenţiile Naţiunilor Unite; Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii - UNICEF, Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie - UNFPA, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare -UNDP, Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii - OMS si Programul Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA -UNAIDS.
Procesul de elaborare a Strategiei a inclus o nouã evaluare a situaţiei şi o analizã a rãspunsului naţional, efectuate în perioada 2002 - 2003, o evaluare a rezultatelor implementãrii Strategiei Naţionale HIV/SIDA 2000 - 2003, precum şi o serie de întâlniri de lucru ale Comisiei în aprilie şi noiembrie 2002.
În procesul de elaborare a strategiei au fost activ implicate organismele guvernamentale, cele 8 organizaţii neguvernamentale membre ale Comisiei Naţionale cât şi alte organizaţii neguvernamentale, agenţii internaţionale, donatori bilaterali şi multilaterali şi nu in ultimul rând sectorul privat.
Procesul de elaborare a prezentului document a fost de asemenea strâns corelat cu procesul de elaborare şi ulterior de implementare a propunerii României la Fondul Global de Lupta împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei.
2. Scurtã evaluare a implementãrii Strategiei Naţionale HIV/SIDA 2000 - 2003
În perioada 2000- 2003s-au fãcut progrese importante în domeniul HIV/SIDA în ariile prioritare definite de Strategia adoptata pentru acea perioada, începând cu anul 2001 HIV/SIDA a fost declaratã prioritate de sãnãtate publicã şi în acelaşi an s-a lansat Planul Naţional de Acces Universal la Tratament şi îngrijiri HIV/SIDA. Planul a permis introducerea în tratament pânã la sfârşitul anului 2003 a circa 8,000 de pacienţi HIV/SIDA, între care peste 5300 beneficiau şi de tratament antiretroviral. Toate costurile legate de acest program au fost suportate de surse publice, în condiţiile unui acces gratuit indiferent de statutul pacientului. Efortul bugetar a crescut de la 3 milioane de dolari SUA în 1999 la peste 28 de milioane de d olari SUA in 2003. Programul are şi o componentã importantã de participare a sectorului privat. Sase din cele mai importante companii farmaceutice producãtoare de medicamente antiretrovirale au acceptat, cu facilitarea Naţiunilor Unite, sã acorde României reduceri de preţuri şi donaţii în medicamente pentru susţinerea programului.
Perioada 2000 - 2003 a marcat şi o extindere a parteneriatului, acoperirii, frecvenţei şi consistenţei campaniilor naţionale de prevenire HIV/SIDA, în fiecare an campaniile au crescut calitativ şi au abordat teme importante legate de prevenirea HIV/ITS, de promovarea drepturilor persoanelor infectate şi de reducerea stigmatizãrii şi discriminãrii. Campaniile au avut o componenta mass-media importantã cu mesaje difuzate gratuit în zona publicitarã de prime-time care au ajuns la milioane de persoane, în special tineri.
Ministerul Educaţiei si Cercetãrii a lansat Ia sfârşitul anului 2002, în colaborare cu Ministerul Sãnãtãţii şi sub înaltul patronaj al Primului Ministru, programul "Educaţia pentru Sãnãtate în Şcoala Româneascã". Prin intermediul acestui program s-au pus bazele includerii în programa de învãţãmânt a orelor de educaţie pentru Sãnãtate pentru tot ciclul primar şi liceal cu teme diverse, inclusiv prevenirea HIV şi ITS, planificare familialã şi prevenirea uzului şi abuzului de substanţe ilegale.
Sectorul neguvernamental, cu susţinere în special internaţionalã, a demarat proiecte pilot de prevenire HIV/SIDA în rândul lucratorilor sexuali, utilizatorilor de droguri, bãrbaţilor care practica sexul cu alţi bãrbaţi, persoanelor de etnie rromã. Proiectele au demonstrat abordãri inovative în munca de prevenire cu grupurile vulnerabila şi au permis învãţarea unor lecţii importante în perspectiva extinderii acestor intervenţii la nivel naţional.
Perioada 2000 - 2003 a marcat, de asemenea, formarea şi maturizarea asociaţiilor de persoane infectate şi afectate de HIV/SIDA, reunite în 2000 sub umbrela Uniunii Naţionale a Organizaţiilor Persoanelor Afectate HIV/SIDA - UNOPA. Uniunea a devenit în scurt timp un partener important atât în lupta pentru respectarea drepturilor persoanelor seropozitive cat şi în elaborarea de politici la nivel naţional. UNOPA ocupa în prezent unul din cele douã locuri de vice-preşedinte al Comisiei Naţionale.
3. Rezumatul Strategiei
Strategia 2004 - 2007 este conceputa ca un document orientativ, flexibil care sã ghideze activitãţile tuturor partenerilor naţionali şi internaţionali. Strategia propune 3 arii majore de intervenţie:
1. Prevenirea transmiterii virusului HIV care are ca scop major: Menţinerea incidenţei HIV în anul 2007 la nivelul celei din 2002. în cadrul acestei arii sunt propuse 8 prioritãţi care ilustreazã orientarea majorã a întregii strategii cãtre activitãţile de prevenire, în special de prevenire a transmiterii în rândurile tinerilor şi al persoanelor cu comportamente la risc legate de practicarea sexului comercial sau de utilizarea de droguri injectabile.
2. Accesul la servicii de tratament, îngrijire, suport psihologic şi social pentru persoanele infectate HIV sau bolnave de SIDA precum si pentru grupurile vulnerabile. Aceastã a doua arie majorã de intervenţie are ca scop: asigurarea accesului universal ia tratament, îngrijiri şi sprijin social pentru persoanele infectate şi afectate HIV/SIDA, precum şi întãrirea sistemelor de îngrijiri de Sãnãtate pentru infecţiile transmise sexual şi abuzul de substanţe. Aceastã arie de intervenţie are 4 prioritãţi care sunt concentrate pe promovarea şi respectarea drepturilor pe care le au persoanele infectate HIV sau bolnave de SIDA precum si pentru grupurile vulnerabile.
3. Supravegherea evoluţiei infecţiei HIV şi a factorilor de risc asociaţi. A treia arie prioritara a strategiei are ca obiectiv major: dezvoltarea şi menţinerea unor sisteme eficiente de supraveghere ale infecţiei HIV/SIDA şi ale factorilor de risc asociaţi care sã ofere informaţii coerente privind evoluţia epidemiei şi sã permitã orientarea la timp a programelor şi intervenţiilor, inclusiv a intervenţiilor sociale pentru persoanele infestate HIV sau bolnave de SIDA precum si a grupurilor vulnerabile.
Pe lângã cele trei arii majore de intervenţie, strategia statueazã şi mecanismele naţionale de coordonare a implementãrii strategiei, precum şi cadrul de monitorizare şi evaluare a implementãrii şi alocarea resurselor.
II. Principiile directoare ale Strategiei Naţionale HIV/SIDA
1. HIV/SIDA este mai mult decât o prioritate de sãnãtate publicã. Este o problemã complexã, care afecteazã toate componentele societãţii
2. Strategia se va concentra preponderent asupra prevenirii şi a reducerii impactului social Resursele alocate trebuie sã ia în considerare grupurile vulnerabile (la risc) şi comunitãţile afectate.
3. Implicarea multisectorialã şi interdisciplinarã este esenţialã pentru realizarea unui rãspuns adecvat la epidemia HIV.
4. Persoanele şi grupurile trebuie sã aibã cunoştinţele necesare in vederea prevenirii infectãrii cu virusul HIV; asigurarea condiţiilor pentru ca sã aibã aceastã capacitate este esenţialã.
5. Tuturor persoanelor infectate/afectate de HIV/SIDA li se garanteazã un acces egal la îngrijire şi servicii elementare.
6. Toate persoanele infectate HIV sau bolnave de SIDA precum si grupurile vulnerabile au acces egal şi continuu la tratament, îngrijire medicala şi servicii conform standardelor prevãzute de legislaţia in vigoare.
7. Drepturile persoanelor infectate HIV sau bolnave de SIDA precum si cele aparţinând grupurilor vulnerabile sunt garantate conform legislaţiei naţionale şi a tratatelor internaţionale la care România este parte semnatarã, cu un accent special pe dreptul la confidenţialitate.
8. Responsabilitãţile individuale ale persoanelor infectate HIV sau bolnave de SIDA sunt statuate.
9. Trebuie asigurate condiţiile pentru aplicarea precauţiilor universale in vederea prevenirii oricãrei posibilitãţi de transmitere a infecţiei HIV în sistemul sanitar si cel de asistenta sociala.
10. Testarea HIV este voluntarã, şi/sau anonimã, cu garantarea confidenţialitãţii şi a consilierii pre şi post test, atât în sectorul de stat cât şi în cel privat.
11. Formularea politicilor şi a programelor de dezvoltare socio-economicã trebuie sã ia în considerare fenomenul HIV/SIDA.
III. Strategia Naţionalã; Arii majore de intervenţie
1. Prevenirea transmiterii virusului HIV
Situaţia actualã:
România este considerata o ţarã cu prevalentã mica a infecţiei HIV/SIDA, respectiv de 0,04% şi o incidenţã de asemenea redusã. Datele epidemiologice aratã cã la adulţi principala cale de transmitere este cea sexualã şi afecteazã în special tinerii cu vârste între 15 şi 29 de ani. Numãrul de noi cazuri de adulţi infectaţi a crescut constant în ultimii 4 ani în timp ce numãrul de noi cazuri de copii infectaţi a scãzut în aceiaşi perioada odatã cu epuizarea rezervorului de persoane infectate care au ca interval de naştere perioada 1987 - 1991. În 2002 se înregistreazã chiar o aplatizare a numãrului de noi adulţi infectaţi. Apar însã cazuri noi de infecţie pe cale verticalã şi cazuri de infectare în rândul utilizatorilor de droguri injectabile.
Pentru anul 2003, numãrul cumulativ înregistrat de persoane infectate HIV/SIDA este de 14.387. Din acest numãr, numãrul de persoane infectate HIV/SIDA în viaţã este de 10.278, din care cu infecţie HIV 5.599 iar cu boala SIDA, 4.679. Numãrul celor infectaţi, in vârsta sub 19 ani este: cu HIV - 3.870 iar boala SIDA - 3.667. În tratament se afla un numãr total de 5.547 de persoane, din care 4.288 au vârsta sub 19 ani.
Scop: Menţinerea incidenţei HIV în anul 2007 la nivelul celei din 2002.
Prioritãţi în domeniul prevenirii transmiterii virusului HIV
1.1. Prevenirea transmiterii în rândul tinerilor
Situaţia actualã:
Analiza situaţiei aratã cã tinerii, în proporţie de peste 80% au auzit despre HIV/SIDA. Deşi numãrul celor care identificã corect cãile de transmitere este în creştere comportamentele tinerilor au rãmas în mare mãsura la risc. Afirmaţia este susţinutã de faptul cã per ansamblu vârsta debutului vieţii sexuale a scãzut fãrã sã se înregistreze creşteri spectaculoase ale nivelului de utilizare a prezervativului nici la primul contact sexual şi nici în activitatea sexualã curentã. Numãrul de prezervative vândute la nivel naţional a fost în permanentã creştere, dar el nu a atins decât 15 milioane de unitãţi în 2001. Existã un deficit de puncte de vânzare în mediul rural, în acelaşi timp în perioada 2000 - 2002 rata infectãrii cu sifilis a crescut îngrijorãtor de la 44 la 62 de cazuri la 100.000 de locuitori, peste 57% din cazuri fiind înregistrate în rândul tinerilor, în acelaşi timp a crescut şi numãrul celor care consuma droguri, în Bucureşti exista estimãri care demonstreazã existenta unui numãr important de consumatori de droguri injectabile, mai ales la cei aparţinând grupei de vârsta cuprinsã între 15 şi 24 de ani. Deşi s-au depistat pânã în prezent puţine cazuri HIV/SIDA în rândul utilizatorilor de droguri (în 2003 din 392 de cazuri testate, 4 teste pozitive), existã pericolul unei creşteri a numãrului de cazuri.
Scop: Reducerea la minim a numãrului de cazuri noi de infectare în rândul tinerilor. Tinerii sã ştie cum sã evite infectarea cu HIV şi sã aibã capacitatea, mijloacele şi dorinţa de a acţiona pe baza cunoştinţelor dobândite.
Elemente cheie privind prevenirea transmiterii HIV în rândul tinerilor
a. Modificarea comportamentului individual şi a normelor de grup
Obiectiv
Inducerea unor comportamente fãrã risc la cel puţin 80% din tinerii cu vârste între 15 şi 25 de ani.
Strategii
● Iniţierea şi susţinerea unor campanii de Informare, Educare, Comunicare multianuale care sã adreseze determinanţii comportamentelor la risc;
● Folosirea canalelor convenţionale: mass media precum şi a canalelor neconvenţionale de comunicare pentru a transmite informaţia la cât mai mulţi tineri;
● Transmiterea în mod structurat a informaţiei cãtre tinerii încadraţi în serviciul militar sau direct la locurile de muncã ale acestora;
● Implicarea tinerilor în elaborarea şi implementarea programelor care le sunt destinate;
● Crearea şi dezvoltarea de parteneriate între parteneri guvernamentali, neguvernamentali şi privaţi
● Realizarea unui centru de resurse şi distribuţie a materialelor IEC pentru tineri;
● Utilizarea reţelei de medicinã primarã pentru transmiterea de mesaje şi inducerea de comportamente sãnãtoase.
b. Promovarea folosirii prezervativului
Obiectiv
Creşterea folosirii prezervativului la primul contact sexual cu cel puţin 50% în rândul tinerilor de 15-25 ani şi a folosirii prezervativului în relaţiile sexuale cu parteneri ocazionali pânã la 65%.
Strategii
● Creşterea accesibilitãţii în termen de preţ şi locaţie a prezervativelor cu accent pe creşterea numãrului de puncte de vânzare şi distribuţie în zona ruralã;
● Transformarea utilizãrii prezervativului în norma socialã;
● Promovarea utilizãrii prezervativului prin mijloace de informare, educare, comunicare;
● Promovarea utilizãrii prezervativului de cãtre reţeaua de medicinã primarã şi de reţeaua de clinici de planificare familiala;
c. Educaţia în şcoli
Obiectiv
Accesul universal al tinerilor care urmeazã o formã de învãţãmânt la cunoştinţele necesare despre HIV/SIDA, metodele de prevenire şi riscurile asociate, precum şi noţiuni despre protecţia sociala şi medicala a persoanelor afectate, noţiuni legate de reducerea stigmatizãrii şi discriminãrii.
Strategii
● Introducerea în curriculum-ul obligatoriu, diferenţiat pe cicluri de educaţie, a pachetului de educaţie pentru sãnãtate care sã includã, între altele, capitole distincte legate de educaţie sexuala şi a reproducerii, igienã, prevenirea consumului şi abuzului de substanţe;
● Introducerea elementelor privind sãnãtatea şi dezvoltarea tinerilor în programa de pregãtire şi de perfecţionare a cadrelor didactice;
● Creşterea capacitãţii reţelei de medicinã şcolarã pentru a acorda consiliere în domeniul educaţiei pentru sãnãtate;
d. Prevenirea HIV/SIDA în unitãţile militare (ale Ministerului Apãrãrii Naţionale şi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor)
Obiectiv
Asigurarea accesului universal la informare şi educare precum şi la servicii de prevenire HIV/SIDA şi ITS în cadrul serviciilor militare
Strategii
● Elaborarea şi implementarea unui curriculum de pregãtire privind prevenirea HIV/SIDA şi ITS în unitãţile militare
● Desfãşurarea de acţiuni de informare, educare şi comunicare în unitãţile militare
● Distribuirea gratuitã de prezervative în unitãţile militare;
● Desfãşurarea de acţiuni de informare, educare şi comunicare, precum şi dezvoltarea unui protocol şi a unui kit de prevenire HIV/SIDA pentru militarii care participã la misiuni militare în afara României
1.2. Prevenirea transmiterii asociatã cu sexul comercial
Situaţia actualã
Prostituţia continuã sã fie ilegalã în România dar asta nu a împiedicat o creştere semnificativã a fenomenului. Mai mult, prostituţia a devenit asociatã foarte frecvent cu traficul de persoane şi cu traficul de droguri. Nu existã estimãri oficiale ale numãrului de persoane care practica sexul comercial. Studii şi proiecte desfãşurate la scarã limitatã au arãtat cã la nivelul prostituţiei de stradã comportamentele cu risc sunt frecvente, iar accesul la informaţii şi servicii pentru persoanele care practicã sexul comercial este foarte limitat. Din datele centralizate privind testarea HIV în anul 2003 rezultã cã din 92 de teste HIV efectuate la prostituate 5 teste au fost pozitive. Programe de educaţie, comunicare, distribuţie de prezervative şi referire la servicii medicale desfãşurate de ONG existã în Bucureşti, Constanţa şi laşi dar ele sunt limitate.
Scop:
Reducerea vulnerabilitãţii persoanelor care practica sexul comercial la HIV/SIDA şi la infecţiile transmise sexual.
Elemente cheie privind reducerea transmiterii HIV/SIDA şi ITS asociate cu sexul comercial
a. Crearea unui cadru propice pentru desfãşurarea eficientã a programelor
Obiectiv
Eliminarea barierelor legislative, instituţionale şi financiare care limiteazã dezvoltarea programelor
Strategii
● Revizuirea legislaţiei în vederea creşterii accesului persoanelor care practicã prostituţia la servicii de sãnãtate şi sociale;
● Asigurarea accesului nediscriminatoriu la toate programele de asistenta sociala pentru persoanele care practica sexul comercial.
b. Extinderea Ia nivel naţional a programelor de prevenire HIV/SIDA şi ITS în rândul persoanelor care practica sexul comercial
Obiectiv
Dezvoltarea de programe de prevenire HIV/SIDA, ITS şi a altor consecinţe asociate sexului comercial în toate unitãţile administrativ teritoriale
Strategii
● Identificarea modelelor de bunã practicã în domeniu;
● Întãrirea capacitãţii organizaţiilor şi instituţiilor deja implicate pentru a extinde numãrul de programe şi aria acestora de acoperire;
c. Conştientizarea privind riscurile HIV/SIDA, ITS şi alte riscuri ocupaţionale
Obiectiv
Sã se asigure modalitãţi prin care lucratorii sexuali sã ştie cum sã evite infectarea cu HIV şi ITS şi sã aibã mijloacele şi motivarea sã punã în aplicare aceste cunoştinţe într-un mediu care sã le sprijine
Strategii
● Iniţierea de campanii de informare, educare, comunicare adaptate contextului local care sã se adreseze atãt persoanelor care practicã sexul comercial cat şi clienţilor acestora;
● Extinderea proiectelor care acordã asistenţã pe teren persoanelor care practicã sexul comercial;
● Stabilirea de parteneriate cu autoritãţile locale, inclusiv cu poliţia pentru ca acestea sã sprijine şi sã fie implicate în intervenţiile de prevenire;
● Dezvoltarea unui sistem simplu de referire la serviciile medicale care sã asigure accesul universal al persoanelor care practicã sexul comercial la servicii de testare şi tratament HIV, ITS şi alte boli transmisibile.
1.3. Prevenirea transmiterii în rândul utilizatorilor de droguri injectabile
Situaţia actualã
În ultimii 3 ani fenomenul traficului dar mai ales al consumului de droguri a evoluat spectaculos. De la o ţarã declaratã preponderent de tranzit pentru droguri, România este acum o ţarã de consum. Conform unor studii recente desfãşurate în Bucureşti, Constanţa, laşi şi Timişoara heroina a devenit drogul cel mai disponibil în marile aglomerãri urbane; în Bucureşti exista o creştere importanta a numãrului persoanelor care îşi injecteazã heroinã fatã de anul 1998 când un studiu similar estima cã 1000 de persoane îşi injecteazã droguri. Studiul relevã, de asemenea, cã în toate oraşele cercetate şi în special în Bucureşti, existã o piaţã bine structuratã a vânzãrii de droguri. Peste 80% din utilizatori sunt tineri cu vârste cuprinse între 16 şi 29 de ani. S-au înregistrat însã şi consumatori cu vârste de 10 - 16 ani. Majoritatea consumatorilor de droguri injectabile, peste 70%, sunt persoane fãrã ocupaţie sau şomeri, în acelaşi timp, şi pentru toate oraşele cercetate, studiul relevã cã persoanele care îşi injecteazã droguri au comportamente la risc legate de posibilitatea infectãrii cu diverse boli transmisibile, inclusiv a infectãrii cu HIV. Nivelurile de infectare cu hepatita B şi C rezultate din testãri sunt de ordinul a zeci de procente şi acelaşi timp majoritatea utilizatorilor au comportamente sexuale neprotejate.
În 2003 s-au efectuat 392 de teste HIV în rândul utilizatorilor de droguri, dintre acestea 4 fiind pozitive.
Scop:
Prevenirea izbucnirii unei epidemii HIV în rândul utilizatorilor de droguri injectabile şi reducerea ratelor de infectare cu agenţii etiologici ai hepatitelor virale şi ai infecţiilor cu transmitere sexuala.
Elemente cheie pentru prevenirea HIV, ITS şi hepatitã în rândul consumatorilor de droguri injectabile
a. Reducerea cererii
Obiectiv
Reducerea numãrului de noi utilizatori de droguri.
Strategii
● Desfãşurarea de campanii susţinute de informare, educare, comunicare adresate tinerilor din zonele cele mai expuse la traficul şi consumul de droguri;
● Integrarea în curriculum-ul de educaţie pentru sãnãtate a elementelor privind prevenirea uzului şi abuzului de substanţe ilegale;
● Implicarea în campaniile de prevenire a tinerilor şi a persoanelor publice identificate ca modele de cãtre tineri;
b. Reducerea riscurilor asociate consumului de droguri
Obiectiv
Dezvoltarea programelor şi a serviciilor de reducere a riscurilor asociate pentru ca acestea sã poatã asigura accesul a cel puţin 60% din consumatorii de droguri injectabile.
Strategii
● Perfectarea cadrului legal şi instituţional care sã permitã desfãşurarea optimã a programelor;
● Includerea programelor de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri în programele de sãnãtate publicã desfãşurate la nivelul diverselor instituţii publice;
● Crearea unor noi structuri si dezvoltarea parteneriatelor între organizaţiile neguvernamentale şi cele guvernamentale in vederea reducerii riscurilor asociate în acest domeniu;
● Extinderea numãrului şi a capacitãţii programelor actuale de schimb de seringi pentru a putea oferi servicii la cel puţin 60% dintre consumatorii de droguri injectabile;
● Extinderea programelor substituţie a drogurilor;
● Extinderea/dezvoltarea de servicii medicale (centre de dezintoxicare) pentru utilizatorii de droguri;
● Dezvoltarea serviciului de asistentã psiho-socialã privind integrarea comunitarã a utilizatorilor de droguri.,
1.4. Prevenirea transmiterii în sistemul penitenciar
Situaţia actualã:
Sistemul penitenciar este expus unui risc crescut de transmitere HIV/SIDA. O cercetare fãcutã în 2002 relevã ca mai puţin de 1% din deţinuţi folosesc prezervativul în mod constant iar peste 67% declarã cã nu l-au folosit niciodatã. Circa o treime dintre deţinuţi raporteazã contacte sexuale multiple şi 37% contacte sexuale ocazionale. Rata de ocupare a penitenciarelor variazã între 150% şi 700%. Dintre deţinuţi 14% nu au pat propriu, un duş este folosit în medie de 30 de persoane iar un scaun de toaletã de 20 de persoane.
Pe lângã sexul neprotejat, în penitenciare mai existã şi alţi factori de risc, cum ar fi: nivelul scãzut de igienã, folosirea în comun a lamelor de ras, tatuarea şi automutilarea. Vizitele conjugale nu sunt permise.
În închisori se cunoştea existenţa la sfârşitul anului 2002 a 12 cazuri de SIDA iar în 2003 din 1043 de testãri s-au identificat 2 cazuri pozitive.
Serviciul Medical Independent al Direcţiei Generale a Penitenciarelor a iniţiat un program de prevenire HIV/SIDA şi ITS încã din 1999. în acest program s-a început pregãtirea personalului medical şi de pazã şi a început formarea de educatori între egali dintre deţinuţi. Se face distribuţie de prezervative în douã locaţii pilot dar momentan acestea sunt date numai la eliberare sau la ieşirea deţinuţilor din închisoare, în acelaşi timp creşterea consumului de droguri a dus şi la o creşterea a deţinuţilor care se autodeclarã dependenţi la admiterea în penitenciare, în 2002 peste 2300 de deţinuţi au declarat cã sunt dependenţi de droguri şi se semnaleazã în penitenciare practica injectãrii. Capacitatea de testare HIV şi ITS a crescut odatã cu introducerea de noi linii de testare în spitalele penitenciare insa accesul deţinuţilor la consiliere şi testare este încã limitat.
Obiectiv:
Creşterea capacitãţii de aplicare a programelor de prevenire HIV în sistemul penitenciar astfel încât pana la finele lui 2005 toate penitenciarele sã desfãşoare programe adecvate de prevenire şi reducere a riscurilor.
Elemente cheie pentru prevenirea HIV, ITS şi hepatite în sistemul penitenciar
a. Crearea cadrului pentru desfãşurarea de programe adecvate
Obiectiv
Înlãturarea barierelor instituţionale şi conştientizarea administraţiei şi factorilor de decizie asupra necesitãţii introducerii de mãsuri pentru diminuarea transmiterii HIV, ITS şi hepatitelor virale.
Strategii
● Introducerea planului de sãnãtate publicã care sã includã prevenirea HIV/SIDA la nivelul DGP cu buget distinct în conformitate cu Legea 584/2002;
● Întâlniri periodice cu factorii de decizie din DGP şi Ministerul Justiţiei pentru a evalua situaţia programelor de sãnãtate publicã;
● Ralierea programelor de sãnãtate publicã din sistemul penitenciar la cele desfãşurate şi recomandate de cãtre sistemul civil de sãnãtate publicã.
b. Activitãţi de informare, educare, comunicare şi creşterea accesului la servicii
Obiectiv
Extinderea programelor IEC de prevenire HIV/SIDA, ITS şi hepatitelor virale pentru a asigura pânã la nivelul anului 2005 pregãtirea a cei puţin 60% din cadre şi pregãtirea a cel puţin 400 de educatori între egali din rândul deţinuţilor în paralel cu distribuirea de prezervative şi dezvoltarea serviciilor de tratament pentru dependenţii de droguri.
Strategii
● Elaborarea şi implementarea unor module de pregãtire pentru diversele categorii de personal şi pentru educatorii între egali din rândul deţinuţilor.
● Introducerea modulelor de pregãtire pentru prevenirea HIV, ITS, hepatite în curricula instituţiei care asigurã pregãtirea continuã a personalului de pazã.
● Folosirea mijloacelor audio - video disponibile în penitenciare pentru difuzarea de mesaje.
● Selectarea, pregãtirea şi cointeresarea deţinuţilor care vor deveni educatori între egali.
● Introducerea de servicii de tratament pentru dependenţa de droguri, inclusiv a menţinerii prin substituţie şi pregãtirea pentru eventualitatea programelor de schimb de seringi.
● Distribuţia de prezervative în toate penitenciarele, însoţitã de o minimã consiliere.
1.5 Prevenirea HIV/SIDA în colectivitãţile de copii, tineri care trãiesc pe stradã
Situaţia actualã
În prezent, nu existã o analizã la nivel naţional referitoare la cunoştinţele, atitudinile legate de HIV/SIDA si ITS a copiilor, tinerilor care trãiesc în strada. De asemenea, nu existã o situaţie a cazurilor diagnosticate HIV/SIDA şi ITS.
Analiza realizatã de ARAS, în Bucureşti, în perioada mai 2001 - ianuarie 2004, pe un numãr de 1103 copii şi tineri care trãiesc în stradã (368 fete, 735 bãieţi) aratã cã 5,7% fete şi respectiv 5,6% bãieţi s-au tratat pentru sifilis.
Obiectiv
Asigurarea accesului la informare şi educare, precum şi la servicii de prevenire HIV/SIDA şi ITS.
Strategii
● Elaborarea şi implementarea unui curriculum de training privind prevenirea HIV/SIDA şi ITS pentru personalul care lucreazã cu copiii, tinerii din stradã.
● Dezvoltarea reţelei de asistenţi stradali în vederea desfãşurãrii de acţiuni de informare, educare.
● Dezvoltarea de parteneriate între instituţiile guvernamentale, neguvernamentale şi private în vederea facilitãrii accesului la serviciile medicale de tratament, la serviciile de testare HIV, hepatite şi vaccinare contra hepatitelor virale de tip A şi B.
1.6 Prevenirea transmiterii în rândul bãrbaţilor care au activitate sexuala cu alţi bãrbaţi.
Situaţia actualã
Studiul "Atitudini, credinţe, experienţe şi comportamente privind HIV/SIDA la bãrbaţii care fac sex cu bãrbaţi (MSM) în Bucureşti" realizat în august 2000 de UNAIDS şi studiul similar desfãşurat de ACCEPT în 2002 aratã cã mulţi dintre MSM utilizezã prezervativul doar atunci când au relaţii sexuale întâmplãtoare şi nu se protejeazã atunci când au relaţii sexuale stabile. O caracteristicã a acestui grup este modul în care definesc relaţiile stabile. Pentru jumãtate dintre persoanele intervievate în acest studiu, o relaţie sexualã stabilã dureazã 4 luni, declarând 3 parteneri stabili pe parcursul unui an, Per ansamblu proporţia MSM care aveau comportamente la risc în 2000 era de 53%. Deşi majoritatea MSM au cunoştinţe despre infecţia cu HIV şi considerã cã utilizarea prezervativului este o metodã de prevenire a infectãrii cu HIV sau 1TS, nu folosesc întotdeuna prezervativul, motivând aceasta prin scãderea plãcerii, în 2003 s-au efectuat 19 testãri în rândul MSM, din care 2 au fost pozitive.
Se semnaleazã în ultima perioadã şi o creşterea a ofertei de servicii sexuale adresate populaţiei MSM dar nu existã date privind practicile şi nivelul comportamentelor la risc.
Legislaţia discriminatorie la adresa homosexualilor a fost eliminatã dar conform rapoartelor ACCEPT discriminarea persistã la nivelul atitudinilor şi mentalitãţilor şi limiteazã accesul la educaţie şi servicii al persoanelor de orientare homosexuaiã,
Elemente cheie pentru prevenirea transmiterii HIV şi ITS în rândul persoanelor de orientare homosexuaiã
a. Crearea unui mediu propice pentru desfãşurarea programelor
Obiectiv
Reducerea nivelului de discriminare în paralel cu implicarea mai activã a persoanelor de orientare homosexuaiã în elaborarea şi implementarea de strategii şi programe.
Strategii
● Continuarea campaniei de reducere a discriminãrii inclusiv prin folosirea instrumentelor instituţionale precum Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminãrii şi Comisia Naţionalã pentru Supravegherea, Controlul şi Prevenirea Cazurilor de Infecţie HIV/SIDA.
● Stabilirea de parteneriate între programele publice şi organizaţiile de persoane de orientare homosexuaiã pentru desfãşurarea de programe.
b. Extinderea la nivel naţional a programelor
Obiectiv
Consolidarea organizaţiilor comunitare şi replicarea lor pentru a putea desfãşura activitãţi la nivel naţional care sã atingã cel puţin 60% din populaţia de orierrtare homosexuaiã.
Strategii
● Iniţierea de parteneriate ale organizaţiilor comunitare cu autoritãţile locale pentru creşterea eficienţei şi acoperirii programelor.
● Creşterea numãrului de organizaţii care desfãşoarã activitãţi de prevenire în acest grup şi crearea cadrului pentru colaborarea între ele.
● Extinderea programelor pilot, pe baza cercetãrilor/evaluãrilor şi în zonele care necesitã astfel de programe.
● Extinderea folosirii educatorilor între egali din rândul persoanelor de orientare homosexualã.
● Promovarea accesului la servicii de prevenire şi sãnãtate.
● Introducerea pe scarã largã a prezervativelor şi a lubrefianţilor adecvaţi.
1.7 Prevenirea transmiterii verticale
Situaţia actualã
Conform datelor epidemiologice numãrul persoanelor infectate pe cale verticalã în ultimii 4 ani a crescut încet dar constant. Deşi existã prevederi legale privind obligativitatea consilierii HIV si a testãrii gratuite pentru depistarea acestei infecţii la toate femeile gravide, numãrul de gravide testate HIV în 2002 a fost de cea 50.000 ceea ce reprezintã mai puţin de un sfert din numãrul de naşteri în acelaşi an. Rata de infectare în rândul femeii gravide a fost în 2002 de 0,07%, în 2003 s-au testat 54.023 femei gravide, 28 de teste fiind pozitive.
Testul HIV face parte din pachetul de beneficii gratuite acordate femeii gravide dar aceastã prevedere nu poate fi aplicatã corect, din cauzã ca mai bine de 20% din gravide nu se prezintã la doctor niciodatã în timpul sarcinii iar 40% din gravidele care se prezintã la doctor o fac dupã primul trimestru de sarcinã, capacitatea de consiliere fiind inca limitatã. De aceea multe din mamele seropozitive sunt identificate doar în momentul naşterii sau ulterior dupã ce copilul începe sã prezinte simptome care conduc la efectuarea testãrii HIV.
Tratamentul pentru prevenirea transmiterii verticale este asigurat gratuit de programul MS. Capacitatea de tratament este însã limitatã doar la un numãr de 9 centre regionale de monitorizarea infecţiei HIV/SIDA. Au fost semnalate cazuri în care gravidele seropozitive au fost împiedicate sã nascã în maternitãţile obişnuite.
Obiectiv
Reducerea transmiterii verticale panã ia 1 - 5% la nivelul anului 2007.
Elemente cheie pentru prevenirea transmiterii verticale
a. Creşterea capacitãţii sistemului de a oferi un pachet întegrat de servicii de prevenire a transmiterii verticale
Obiectiv
Creşterea pânã la cel puţin 60% a numãrului de gravide consiliate si testate HIV şi Includerea în protocolul de consiliere şi tratament a tuturor gravidelor seropozitive identificate.
Strategii
● Creşterea capacitãţii locale prin înfiinţarea de echipe multidisciplinare şi multisectoriale care sã dezvolte programele de prevenire verticalã conform cu ghidurile naţionale.
● Creşterea numãrului de medici de familie care au competentã în consiliere HIV şi ITS.
● Creşterea cu cel puţin 100% în urmãtorii 2 ani a capacitãţii de consiliere şi testare voluntarã.
● Instituirea accesului universal şi gratuit la consiliere şi testare HIV pentru femeia gravidã.
● Asigurarea accesului universal la control medical anual şi al luãrii în evidenta a femeilor gravide aflate pe lista medicului de familie.
● Dezvoltarea unui sistem eficient de monitorizare a gravidelor diagnosticate seropozitive.
● Asigurarea unui pachet de servicii psiho-socio-medicale pentru gravidele diagnosticate seropozitive.
b. Integrarea programului de prevenire a transmiterii vertical în programele conexe privind asistenţa pre şi post natalã
Obiectiv
Creşterea pânã la 85% Ia nivelului anului 2007 a procentului de gravida care se prezintã la medic în primul trimestru al sarcinii.
Strategii
● Creşterea accesului gravidelor din mediul rural sau din comunitãţi defavorizate prin utilizarea serviciilor organizaţiilor comunitare sau a mediatorilor comunitari.
● Iniţierea de campanii pentru înscrierea tuturor femeilor aflate în perioada reproductivã pe listele medicilor de familie.
● Creşterea gradului de conştientizare a populaţiei generale în ceea ce priveşte beneficiile consultaţiei prenatale atât pentru mama cât şi pentru copil
1.8 Prevenirea transmiterii în rândul comunitãţilor rroma
Situaţia actualã:
Comportamentele la risc în rândul comunitãţii rronrfâ nu sunt diferite faţã de cele ale populaţiei majoritare, dar contextul economic, social şi cultural distinct în care trãieşte populaţia rroma o face mai vulnerabilã faţã de HIV/SIDA. Elementele acestui context sunt cele legate de rata mare de natalitate, statutul familiei tradiţionale şi numãrul mare de familii dezorganizate. Situaţia economicã dificilã, accesul mult mai limitat la serviciile de sãnãtate, lipsa de informaţii şi persistenţa unor percepţii greşite despre transmiterea HIV.
Cercetãrile desfãşurate printre comunitãţile de rromi din Bucureşti şi din zonele înconjurãtoare aratã cã înţelegerea noţiunilor de HIV/SIDA este deficitarã. Din cei 57% de subiecţi intervievaţi care terminaserã şcoala primarã, doar 28% deţineau informaţii corecte despre HIV/SIDA. Aproximativ 29% dintre persoanele intervievate în cadrul studiului nu aveau idee ce este HIV/SIDA, iar alte 42% aveau doar o înţelegere parţialã a acestor noţiuni. Doar 15% aveau informaţii precise despre felul în care sã se protejeze.
Lipsa informaţiilor privind HIV/SIDA şi nivelul scãzut de educaţie sexualã pot fi legate şi de normele culturale legate de sexualitate, nivelul general scãzut de educaţie, rolul femeii în comunitate, rolul jucat de virginitate. Aceste tradiţii limiteazã capacitatea femeii de a discuta şi negocia planificarea familialã şi prevenirea HIV şi a ITS. Conform tradiţiei bãrbatul este cel care ia deciziile în domeniul sexualitãţii dar în acelaşi timp el este cel care are relaţii sexuale multiple. 85% din femeile rroma au avut un singur partener sexual în timp ce bãrbaţii în proporţie de 55% au avut mai mult de 3 partenere în cursul vieţii, în cele mai multe refaţii ocazionale bãrbaţii din comunitatea rroma nu folosesc prezervativul.
In ultimii ani, cu sprijinul susţinut al organizaţiilor internaţionale şi al instituţiilor guvernamentale, în România s-au dezvoltat programe sociale destinate comunitãţilor dezavantajate. Programele au inclus activitãţi de combatere a sãrãciei, încurajarea şcolarizãrii, îmbunãtãţirea accesului la servicii sociale şi medicale, etc. Deşi în prezent existã un numãr semnificativ de organizaţii publice sau neguvernamentale implicate în activitãţi sociale care au ca grup ţintã persoanele de etnie rroma, doar un o micã parte dintre aceste programe includ activitãţi de prevenire a infecţiei cu HIV.
Nu exita date statistice legate de nivelul infecţiei HIV în rândul populaţiei rroma, etnia neffindho informaţie înregistratã în fişele de raportare a testãrii.
Obiectiv:
Extinderea intervenţiilor consistente de prevenire HIV şi 1TS în cel puţin 25 de comunitãţi rroma pânã în anul 2005.
Elemente cheie pentru prevenirea transmiterii HIV şi ITS în rândul comunitãţilor rroma
a. Corelarea intervenţiilor HIV/SIDA cu restul intervenţiilor care urmãresc îmbunãtãţirea statutului economic şi social al comunitãţilor rroma
Obiectiv
Dezvoltarea de intervenţii integrate multidisciplinare care sã implice simultan determinanţii decizionali economici, sociali şi culturali care limiteazã accesul la informaţii, educaţie şi servicii.
Strategii
● Integrarea tuturor strategiilor care privesc dezvoltarea comunitãţilor rroma.
● Implicarea liderilor comunitari în procesul de elaborare şi implementare a intervenţiilor.
● Abordarea diferenţiatã a problemelor diverselor comunitãţi rroma.
● Depãşirea barierelor care decurg din rolurile diferite ale bãrbatului şi femeii rroma si schimbarea patternului cultural rrom privind statutul socialul femeii.
b. Informare-educare-comunicare şi cercetare în vederea intervenţiilor
Obiectiv
Sã se asigure ca membrii comunitãţilor dezavantajate sã ştie cum sã evite infectarea cu HIV, sã aibã puterea, mijloacele şi dorinţa de a transforma aceste cunoştinţe în acţiune, într-un mediu propice.
Strategii
● Implicarea directã a liderilor şi membrilor comunitãţilor dezavantajate în cercetare şi în analiza şi aplicarea rezultatelor cercetãrilor.
● Elaborarea de mijloace pentru promovarea unor stiluri de viatã sãnãtoase în contextul specific al limbii, educaţiei şi mediului socio-cultural.
● Direcţionarea corespunzãtoare a mesajelor cãtre femei şi, respectiv, cãtre bãrbaţi, pe baza rolurilor lor diferite în familie.
● Îmbunãtãţirea accesului la servicii specializate şi dezvoltarea acestor servicii (medicale, de testare şi consiliere) pentru a satisface nevoile unice ale comunitãţilor dezavantajate.
● Crearea capacitãţii de cercetare în interiorul comunitãţilor dezavantajate pentru identificarea factorilor determinanţi ai comportamentului cu risc HIV/SIDA şi ITS la aceste grupuri, pentru gãsirea punctelor şi metodelor de acces cele mai eficace în vederea educãrii comunitãţilor.
c. Consolidarea capacitãţii organizaţiilor
Obiectiv
Consolidarea capacitãţii organizaţiilor rroma de la nivel naţional şi comunitar.
Strategii
● Elaborarea unui program de instruire pentru organizaţiile cu baza în comunitate pentru a întãri capacitatea lor de a se ocupa de prevenirea, îngrijirea, tratamentul şi serviciile de sprijin în domeniul HIV/SIDA.
● Îmbunãtãţirea schimbului de informaţii între asociaţiile rroma care se ocupã de problematica HIV/SIDA.
● Asigurarea finanţãrii pe termen mediu şi lung a organizaţiilor comunitare
1.9 Prevenirea transmiterii în sistemul medical şi la locul de munca
Situaţia actualã:
Transmiterea în sistemul medical a fost frecventã în perioada 1986 - 1991 şi ei i se atribuie infectarea masivã în rândul copiilor nãscuţi în acea perioadã. Toate cazurile noi descoperite în ultimii ani în rândul copiilor nãscuţi dupã acea perioadã au putut fi atribuite transmiterii verticale. Practic se poate spune cã transmiterea noâocomialã a HIV a fost eliminata. Existã însã evidenţe ca normele referitoare la precautiunile universale nu sunt respectate uniform în cadrul tuturor unitãţilor medicale. Cazuri grave au fost semnalate în ultima perioadã şi ele au fost puse pe seama nerespectãrii acestor precauţiuni.
Deşi Ministerul Sãnãtãţii a elaborat îndrumare privind precauţiile universale şi a emis un ordin privind transmiterea nozocomialã, acestea nu au fost puse în aplicare cu suficienta consecvenţã. Exista evidente cã unele cadre sanitare nu cunosc în totalitate modul de transmitere prin sânge al agenţilor patogeni. Stomatologii se confrunta in unele cazuri cu lipsa echipamentului necesar prevenirii transmiterii agenţilor patogeni prin sânge.
O altã perspectivã a necunoaşterii şi neaplicãrii normelor de precauţiuni universale este şi cea datã de rata mare de refuz în acordarea asistenţei medicale persoanelor seropozitive atunci când acestea îşi declarã statusul.
Sistemul naţional de transfuzii este considerat sigur dar în acesta persistã încã problema donãrii plãtite care face ca numeroase persoane care au comportamente la risc sã fie donatori din motive financiare.
Obiectiv
Eliminarea oricãrei posibilitãţi de transmitere HIV în sistemul medical si instituţiile care oferã servicii sociale şi introducerea la nivel naţional a politicilor de prevenire a transmiterii HIV la locul de munca.
Elemente cheie pentru prevenirea transmiterii nosocomiale
a. Normele privind precauţiile universale
Obiectiv
Sã se asigure respectarea normelor privind precauţiile universale în toate unitãţile sanitare si sociale. Strategii
● Sprijin pentru elaborarea şi distribuirea normelor de precauţii universale.
● Asigurarea de resurse pentru a sprijini respectarea precauţiilor universale, definirea mijloacelor necesare şi alocarea respectivelor resurse.
● Crearea unui mecanism de evaluare a mãsurii în care sunt respectate precauţiile universale ca element din contractul individual semnat de orice furnizor de servicii de sãnãtate cu sistemul de asigurãri de sãnãtate.
b. Instruirea privind precauţiile universale
Obiectiv
Întregul personal sanitar precum si cel care lucreazã in instituţiile de asistenta sociala trebuie sã fie conştient şi responsabil în privinţa precauţiilor universale, sã fie motivat sã le aplice şi sã dispunã de resurse pentru a face acest lucru.
Strategii
● Sprijin pentru elaborarea şi distribuirea materialelor de informare-educare-comunicare privind precauţiile universale.
● Desfãşurarea de campanii periodice pentru promovarea donãrii voluntare de sânge.
● Crearea unui mecanism pentru instruirea întregului personal sanitar si a celui care lucreazã in instituţiile de asistenta sociala, privind precauţiile universale.
c. Controlul
Obiectiv
Asigurarea aplicãrii corespunzãtoare a precauţiilor universale şi instituirea unui sistem de analizã periodicã pentru fiecare unitate sanitarã publica şi privata.
Strategii
● Crearea standardelor de calitate specifice HIV/SIDA in cadrul serviciilor spitaliceşti si a celor de asistenta sociala.
● Punerea în aplicare a unui sistem de descalificare şi/sau penalizare pentru persoanele sau conducerile spitalelor care încalcã precauţiile universale.
d. Introducerea masurilor de prevenire HIV la locul de munca
Obiectiv
Identificarea tipurilor de politici pentru prevenirea transmiterii HIV la locul de munca şi iniţierea de programe pilot în colaborare cu organizaţiile sindicale şi patronale.
Strategii
● Includerea organizaţiilor patronale şi sindicale în mecanismele naţionale de coordonare pentru HIV/SIDA.
● Dezvoltarea şi promovarea de politici de prevenire a transmiterii HIV la locurile de munca cu potenţial risc ocupational.
2. Accesul la servicii de tratament, îngrijire, suport psihologic şi social pentru persoanele infectate, afectate şi grupurile la risc
Situaţia actualã:
În perioada 2000 - 2003 s-a înregistrat o creştere semnificativã a numãrului de persoane care necesitã îngrijiri şi tratament HIV/SIDA. Sunt înregistrate la sfârşitul lui 2003 un numãr cumulativ HIV/SIDA de 14.387, din care în viata sunt 10.278. în tratament sunt 5.547, din care 4.288 au vârsta de pânã în 19 ani. Se apreciazã cã toate persoanele HIV/SIDA care au nevoie de tratament (conform criteriilor de selecţie pentru tratament) au acces la tratament. Ministerul Sãnãtãţii si CNAS au alocat pentru anul 2004 suma de 984 miliarde de lei pentru programul de prevenţie si tratament la care se adaugã 2,3 milioane de USD de la Fondul Global pentru achiziţie de teste destinate monitorizãrii terapiei specifice.
Începând cu noiembrie 2002 accesul persoanelor infectate sau afectate Ia întreaga gamã de servicii suport este garantat expres prin legea 584 şi sunt stabilite sursele de finanţare şi responsabilitãţile pentru aplicarea programelor. Programul de tratament a înregistrat progrese în termen de numãr de pacienţi trataţi şi de creştere a calitãţii tratamentelor. Dificultãţile financiare au fãcut însã ca medicatia pentru boltle asociate sã nu poatã fi acoperitã decât în micã mãsurã de cãtre programul naţional de tratament, în acelaşi timp lipsa capacitãţii la nivel local a determinat în unele zone probleme în acordarea ritmicã a sprijinului social prevãzut de lege.
În ultimii 3 ani s-a înregistrat, de asemenea, o creştere a nevoii de tratament şi îngrijiri în zona infecţiilor cu transmitere sexualã, în condiţiile în care sistemul de îngrijiri şi tratament nu a suferit nici o reformã semnificative calitatea serviciilor şi adresabilitatea lor s-au menţinut slabe.
În domeniul tratamentului şi îngrijirilor pentru utilizatorii şi dependenţii de droguri situaţia este chiar mai alarmantã. Fenomenul consumului de droguri a crescut spectaculos, capacitatea de tratament şi îngrijire este sub necesar iar politicile din domeniu nu reuşesc sa controleze fenomenul in suficienta mãsura.
Prioritãţi
2.1. Dezvoltarea sistemului de îngrijiri medicale
Situaţia actualã:
În prezent România are un sistem bine organizat pentru furnizarea tratamentului şi îngrijirilor HIV/SIDA. Acesta este bazat pe o reţea de 9 centre regionale care au personal specializat şi echipamentele necesare pentru instituirea şi monitorizarea terapiei antiretrovirale. în acelaşi timp în majoritatea spitalelor sau secţiilor de boli infecţioase de la nivel judeţean existã capacitatea de a administra tratamentul pentru pacienţii HIV/SIDA. Administrarea tratamentului se face pe baza unui ghid de tratament elaborat de Comisia Naţionala de lupta anti-SIDA. Achiziţia medicamentelor ARV şi a unor medicamente necesare pentru tratamentul maladiilor asociate se face centralizat în cadrul programului finanţat de Casa Naţionalã de Asigurãri de Sãnãtate. In finanţarea şi achiziţionarea ARV au fost probleme majore în 2001 şi ca urmare România a solicitat includerea în programul de Access Accelerat la Tratament HIV/SIDA primind astfel reduceri şi facilitãţi de preţ pentru ARV în urma angajamentului de asigura accesul universal la tratament. Din august 2002 nu s-au mai înregistrat întreruperi semnificative de tratament.
Asigurarea testelor de monitorizare a tratamentului şi rezistenţei s-a îmbunãtãţit in ultimii 2 ani iar prin resursele alocate in cadrul proiectului de Fond Global se spera soluţionarea acestei probleme. Mulţi dintre pacienţi sunt mu Inexperimentaţi în tratament ARV şi de aceea sunt în prezent trataţi cu scheme complexe care conţin medicamente scumpe.
Capacitatea sistemului de a acorda îngrijiri paliative şi terminale este foarte redusã.
Obiectiv:
Asigurarea accesului universal, continuu şi nediscriminatoriu la tratament şi servicii socio-medicale pentru persoanele infectate HIV sau bolnave de SIDA
Elemente cheie pentru dezvoltarea sistemului de îngrijiri medicale
a. Tratamentul antiretroviral
Obiectiv
Introducerea în tratament antiretroviral a tuturor pacienţilor care se calificã conform Ghidului Naţional de Tratament.
Strategii
● Monitorizarea adecvatã a pacienţilor HIV/SIDA în centrele regionale.
● Asigurarea resurselor financiare şi umane pentru continuitatea tratamentului şi a monitorizãrii.
● Menţinerea şi dezvoltarea bazei de date privind evoluţia clinicã şi istoria tratamentului pacienţilor HIV/SIDA.
● Pregãtirea continuã a personalului medical implicat în tratamentul antiretroviral HIV/SIDA.
● Extinderea numãrului şi capacitãţilor clinicilor de zi.
● Continuarea negocierilor cu firmele farmaceutice pentru extinderea reducerilor şi facilitãţilor de preţ la antiretrovirale.
● Revizuirea periodicã a ghidurilor de tratament.
● Includerea tuturor pacienţilor şi a aparţinãtorilor acestora în programe de consiliere privind tratamentul antiretroviral şi extinderea programelor de dezvãluire a diagnosticului la nivel naţional.
b. Tratamentul maladiilor oportuniste şi asociate
Obiectiv
Asigurarea accesului universal şi nediscriminatoriu al persoanelor care trãiesc cu HIV/SIDA la tratamentul şi prevenirea infecţiilor şi maladiilor oportuniste.
Strategii
● Susţinerea financiarã a tratamentului maladiilor oportuniste şi asociate.
● Pregãtirea continuã a personalului medical atât de la nivelul spitalelor cât şi de la nivelul medicinei primare pentru îmbunãtãţirea calitãţii îngrijirilor.
● Consilierea obligatorie a pacienţilor şi aparţinãtorilor acestora.
● Iniţierea de negocieri cu firmele farmaceutice pentru obţinerea de reduceri de preţ şi facilitãţi la medicamentele necesare tratamentului infecţiilor şi maladiilor oportuniste.
c. Nutriţia
Obiectiv
Asigurarea accesului universal al persoanelor care trãiesc cu HIV/SIDA la programe de Sprijin nutriţional.
Strategii
● Extinderea la nivel naţional a programelor de suport nutriţional.
● Elaborarea şi diseminarea de ghiduri privind nutriţia persoanei seropozitive.
d. îngrijirile alternative şi paliative
Obiectiv
Asigurarea celei mai economice şi accesibile combinaţii de servicii.
Strategii
● Crearea pachetului de servicii specializate prestate la domiciliul persoanelor infectate HIV sau bolnave de SIDA.
● Înfiinţarea/dezvoltarea de servicii de îngrijire paleativã prestate la domiciliul persoanelor infectate HIV sau bolnave de SIDA.
● Sprijin pentru dezvoltarea capacitãţii ONG-urilor de a asigura asistenţa alternativã şi servicii de sprijin pentru persoanele cu HIV/SIDA.
● Dezvoltarea capacitãţii medicilor generalişti de a asigura servicii medicale de bazã şi servicii de consiliere persoanelor cu HIV/SIDA.
● Asigurarea nediscriminatorii a accesului la orice serviciu medico-social necesar, inclusiv la servicii de îngrijire a sãnãtãţii mintale.
● Crearea/dezvoltarea de servicii specializate de protecţie pentru tinerii seropozitivi proveniţi din sistemul de protecţie al copilului.
● Încurajarea şi sprijinirea parteneriatului public-privat pentru serviciile medico-sociale destinate persoanelor afectate/infectate.
2.2. Dezvoltarea sistemului de asistenţã socialã şi psihosocialã
Situaţia actualã:
În acest moment întregul sistem de asistenţã socialã de la nivelul României este în proces de reformã şi modernizare, accentul fiind pus pe descentralizare şi pe rolul cheie al comunitãţii locale. Procesul de tranziţie a generat însã dificultãţi la nivel local atãt în asigurarea resurselor financiare cât şi în pãstrarea calitãţii serviciilor. Organizaţiile persoanelor infectate şi afectate reunite în UNOPA au raportat probleme legate de nerespectarea legislaţiei în domeniu şi au început chiar o campanie de aducere în faţa instanţei a acestor cazuri. Cadrul legislativ este încã insuficient dezvoltat iar capacitatea autoritãţilor locale de a concepe şi implementa intervenţii sociale eficiente este limitatã.
Atât copiii, cât şi adulţii infectaţi HIV pot beneficia, în funcţie de evaluãrile medicale, de încadrarea într-un grad de handicap, care asigura accesul la facilitãţile prevãzute de legea naţionala pentru persoanele cu disabilitãţi. Aceste facilitaţi pot include plata unui asistent personal, gratuitãţi la transportul public urban şi la cel CFR, facilitãţi la obţinerea unor drepturi sociale, preţuri reduse la unele utilitãţi publice.
Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei acorda, de asemenea, alocaţie zilnica de hrana pentru copiii seropozitivi, precum şi indemnizaţie de hrana pentru toate persoanele care trãiesc cu HIV/SIDA.
Legãtura dintre social şi medical a început sã se îmbunãtãţeascã odatã cu creşterea numãrului de Clinici de Zi care îndeplinesc acest dublu rol şi odatã cu preluarea acestor clinici, în totalitate, de cãtre sectorul public. Preluarea lor în sistemul public nu a însemnat însã întodeauna şi pãstratea calitãţii serviciilor sociale.
Multe din familiile care au copii seropozitivi şi mulţi din adulţii infectaţi trãiesc la limita sãrãciei, cea 83% dupã unele studii. Accesul la educaţie pentru copiii seropozitivi, deşi s-a îmbunãtãţit în ultimii ani, este încã limitat de opoziţia unor comunitãţi locale unde programele de educaţie şi integrare socialã nu au fost aplicate. O mare parte dintre copiii infectaţi sunt acum adolescenţi şi îşi încep viaţa sexualã. De multe ori ei nu îşi cunosc diagnosticul.
Situaţia copiilor din instituţii s-a îmbunãtãţit odatã cu reforma sistemului de protecţie a copilului. Majoritatea copiilor seropozitivi din sistemul public de protecţie a copilului sunt protejaţi în cãsuţe de tip familial. S-au dezvoltat servicii alternative: centre de zi, centre de consiliere şi Sprijin pentru copii şi pãrinţi, asistenţã maternaiã profesionistã, centre maternale. Jumãtate din copiii seropozitivi abandonaţi sau orfani sunt protejaţi în servicii aparţinând organizaţiilor neguvernamentale care se ocupã de copiii HIV/SIDA. Cu toate acestea, o parte din copiii seropozitivi abandonaţi sau orfani continuã sã fie îngrijiţi în unitãţi rezidenţiale de mari dimensiuni şi unii dintre ei se aflã încã abandonaţi în spitale.
Elemente cheie pentru dezvoltarea sistemului de asistenţã socialã şi psihosocialã
a. Asistenţã integratã multidisciplinarã
Obiectiv
Asigurarea accesului universal al persoanelor infectate şi afectate HIV/SIDA la servicii integrate de asistenţã socialã.
Strategii
● Extinderea numãrului de clinici şi de centre de zi şi întãrirea capacitãţii acestora de a oferi servicii integrate.
● Asigurarea pregãtirii continue a echipelor multidisciplinare din centrele de zi.
● Pregãtirea personalului din cadrul serviciilor publice de asistenţã socialã din localitãţile cele mai afectate pentru a putea dezvolta programe adecvate pentru sprijinul persoanelor infectate HIV/bolnave de SIDA precum si pentru grupurile afectate.
● Creşterea numãrului de copii seropozitivi HIV care îşi cunosc diagnosticul şi implicaţiile bolii.
● Monitorizarea constantã a situaţiei sociale a persoanelor infectate şi afectate
● Întãrirea capacitãţii organizaţiilor persoanelor infectate HIV/bolnave de SIDA pentru a asigura servicii de sprijin reciproc.
b. Aplicarea legislaţiei în vigoare Obiectiv
Asigurarea accesului universal, continuu, facil şi nediscriminatoriu la toate formele legale de suport social aplicabile persoanelor infectate şi afectate.
Strategii
● Elaborarea şi integrarea legislaţiei secundare necesare aplicãrii legii 584/2002.
● Elaborarea de ghiduri de asistentã socialã a persoanelor infectate şi afectate şi de prevenire şi eliminare a discriminãrii
● Monitorizarea aplicãrii legislaţiei in domeniu de cãtre instituţiile si persoanele responsabile, inclusiv prin întãrirea capacitãţii organizaţiilor de persoane infectate HIV/bolnave de SIDA precum si a grupurilor vulnerabile.
● Monitorizarea discriminãrii.
● Implicarea mass-mediei în promovarea şi apãrarea drepturilor persoanelor infectate HIV/bolnave de SIDA precum si a grupurilor vulnerabile
c. Programe de insertie/reinsertie socialã
Obiectiv
Asigurarea integrãrii sociale depline a persoanelor infectate HIV/bolnave de SIDA precum si a grupurilor vulnerabile.
Strategii
● Asigurarea accesului nediscriminatoriu al copiilor şi adolescenţilor care trãiesc cu HIV/SIDA la formele de învãţãmânt public.
● Corelarea programelor de sprijin pentru copii cu cele pentru tineri pentru a asigura continuitatea sprijinului în momentul când aceştia împlinesc vârsta de 18 ani.
● Asigurarea participãrii şcolare in condiţii nediscriminatorii a copiilor infectaţi HIV/bolnavi de SIDA, in funcţie de starea de sãnãtate fizica si psihica.
● Dezvoltarea abilitãţilor de viaţã independentã la tinerii infectaţi HIV abandonaţi cât şi la cei din familii.
● Întãrirea practicilor antidiscriminatorii la locul de muncã.
2.3. Dezvoltarea sistemului de asistenţã medicalã pentru infecţiile cu transmitere sexuala
Situaţia actualã
Sistemul de îngrijiri pentru infecţiile transmise sexual este în prezent concentrat la nivel spitalicesc bazat pe o reţea de clinici şi secţii dermato-venerologice care acoperã tot teritoriul. Costurile tratamentului sunt suportate de Casele de Asigurãri de Sãnãtate si Ministerul Sãnãtãţii atât pentru asiguraţi cât şi pentru persoanele neasigurate. Schemele de tratament şi durata tratamentului variazã semnificativ iar nivelul de adresabilitate al serviciilor spitaliceşti este relativ redus. Serviciile de tratament nu sunt integrate în celelalte niveluri de asistenţã medicalã, rolul medicilor de familie sau al altor specialitãţi nefiind clar în privinţa depistãrii şi a tratamentului.
Circuitul oficial al pacientului cu ITS este de multe ori complicat şi aceasta duce la apariţia frecventã a autotratamentului şi a subraportãrii. De asemenea obligativitatea internãrii în cazul sifilisului reduce nivelul de adresabilitate şi adaugã costuri semnificative în sistem.
Guvernul României a dezvoltat şi adoptat în 2003 Strategia Naţionala pentru Prevenirea şi Controlul Infecţiilor cu Transmitere Sexualã, un instrument care permite abordarea focalizatã a acestei probleme de Sãnãtate publicã. Stategia Naţionalã HIV/SIDA şi cea pentru ITS sunt complementare, urmãrind amândouã creşterea mãsurilor de prevenire şi îmbunãtãţirea calitãţii şi a accesului la servicii.
Elemente cheie pentru dezvoltarea sistemului de asistenţã medicalã pentru ITS
a. Formarea de personal medical calificat pentru a acordã îngrijiri şi consiliere
Obiectiv
Dezvoltarea şi îmbunãtãţirea performanţelor sistemului naţional de sãnãtate pentru a deveni capabil sã planifice şi sã furnizeze servicii de sãnãtate complexe şi complete pentru persoanele infectate şi afectate
Strategii
● Introducerea ghidului de practica medicalã pentru ITS în programele de învãţãmânt ale facultãţilor de medicinã şi a acelor elemente din ghid care sunt relevante în programele de pregãtire şi educaţie medicalã continuã a medicilor de familie, medicilor de planificare familialã, asistenţilor medicali şi a asistenţilor sociali.
● Pregãtirea şi diseminarea de materiale didactice în domeniul ITS-urilor care sã se adreseze specific medicilor de familie şi de planificare familiala.
● Revizuirea periodicã a ghidurilor de tratament.
● Evaluarea continuã la nivelul asistenţei medicale primare a algoritmilor de tratament sindromic şi adaptarea acestora în funcţie de anumiţi parametrii - tip investigaţii disponibile, modificãri epidemiologice ITS, modificãri de rezistentã la antibiotice, etc.
● Creşterea numãrului de investigaţii pentru diagnosticarea ITS care sã poatã fi recomandate de medicii din asistenţã primara.
b. Instituirea de servicii de tratament şi îngrijire ITS accesibile şi adecvate
Obiective
Scãderea cu cel puţin 10% a incidenţei sifilisului în populaţia de vârsta fertila pânã în 2006, comparativ cu anul 2002.
Pânã la sfârşitul anului 2006, 50% din serviciile de asistenţã primarã vor oferi servicii de depistare precoce şi management de caz adecvat ITS-urilor.
Strategii
● Planificarea şi implementarea sistematicã de activitãţi lEC adresate populaţiei generale.
● Integrarea îngrijirilor unora dintre ITS în cadrul îngrijirilor de sãnãtate primarã şi a cabinetelor de planificare familialã.
● Definirea şi implementarea standardelor de calitate pentru serviciile adresate ITS.
● Creşterea acceptabilitatii şi adresabilitãţii la testarea voluntarã şi reglementarea confidenţialitãţii acestei testãri; dezvoltarea de servicii de consiliere ps lângã serviciile de testare la nivelul asistenţei primare.
● Acordarea de îngrijiri medicale în ambulatoriu pentru ITS care anterior se tratau exclusiv în spital.
● Recunoaşterea situaţiei de urgenţã epidemiologicã pentru ITS şi permiterea accesului direct al pacienţilor cu ITS (sau a persoanelor suspecte de ITS) la specialistul dermato-venerolog din ambulatoriul de specialitate sau din spital.
● Dezvoltarea şi promovarea de servicii medicale adecvate pentru adolescenţi şi tineri.
● Dezvoltarea unei atitudini pozitive, de grija faţã de sine şi încurajarea solicitãrii de consult medical pentru orice fel de probleme care ar putea sugera prezenta unei ITS.
● Creşterea ponderii îngrijirilor acordate în serviciile ambulatorii.
● Asigurarea confidenţialitãţii.
● Creşterea ponderii gravidelor care se adreseazã medicului în primul trimestru de sarcinã, cu un accent special pe mediul rural şi creşterea capacitãţii locale de furnizare de servicii integrate prin înfiinţarea de echipe multidisciplinare şi multisectoriale.
● Asigurarea accesului universal la consiliere şi testare a femeii gravide.
c. Dezvoltarea unui sistem unitar de testare şi diagnosticare ITS
Obiectiv
Realizarea pânã la sfârşitul anului 2006 a diagnosticãrii ITS numai în laboratoare acreditate.
Strategii
● Introducerea în practicã a definiţiilor de caz pentru ITS folosite în Uniunea Europeana.
● Formularea unui protocol pe baza cãruia sã fie acreditate (agreate pentru aceastã activitate de sãnãtate publicã) laboratoarele care furnizeazã servicii în domeniul ITS.
● Elaborarea unui ghid metodologic destinat supravegherii de laborator a ITS şi implementarea acestuia la toate nivelurile sistemului.
● Pregãtirea/acreditarea şi educaţia medicalã continuã a personalului care urmeazã a lucra în laboratoarele care furnizeazã servicii în domeniul ITS.
● Iniţierea introducerii standardelor de calitate şi a controlului extern de calitate pentru laboratoare.
● Auditarea periodica a laboratoarelor acreditate (agreate) pentru a asigura menţinerea calitãţii investigaţiilor efectuate.
● Înfiinţarea de laboratoare de referinţã naţionale/regionale pentru ITS.
● Organizarea unui sistem (şi asigurarea resurselor financiare necesare funcţionãrii acestuia)" care sã permitã recoltarea, conservarea şi transportul materialelor biologice cãtre laboratoarele regionale sau de referinţã.
● Integrarea în fluxul informaţional a tuturor unitãţilor sanitare care efectueazã testãri ITS.
● Reglementarea şi monitorizarea raportãrii obligatorii a cazurilor de cãtre sistemul privat, in condiţiile respectãrii confidenţialitãţii.
2.4. Dezvoltarea sistemului de asistenţã medicalã si reintegrare pentru utilizatorii de droguri
Situaţia actualã
Sistemul de îngrijiri de sãnãtate pentru persoanele consumatoare şi dependente de droguri este în curs de reorganizare în România.
În 2003, un numãr de 2070 de persoane au beneficiat de servicii de tratament în domeniu.
Conform raportãrilor privind tratamentul pentru persoane care utilizeazã droguri au fost dezvoltate servicii specializate în 18 judeţe. Acestea au asigurat asistenţa pentru urgenţe medicale, rezolvate în secţii ATI, precum şi probleme psihiatrice asociate consumului, pentru care s-a asigurat tratament specific.
Dezintoxicarea şi menţinerea pe metadonã s-au dezvoltat în jurul spitalelor din centrele universitare: Bucureşti, Cluj, laşi, Sibiu şi Timişoara.
Studiile efectuate în Bucureşti au arãtat cã pentru o incidenţa estimatã de 1% a consumului de droguri injectabile, oferta de servicii de tratament şi reabilitare este insuficientã conform unei evaluãri rapide neoficiale efectuatã de UNAIDS în 2003, De asemenea nu exista norme şi standarde clare privind managementul pacientului. Introducerea în programele de menţinere pe metadonã se face foarte dfficil existând bariere atât legale cât şi de capacitate a programelor. De asemenea numãrul de cadre medicale specializate este foarte redus. Un factor suplimentar care reduce recurgerea ta tratament, este incriminarea deţinerii ilicite de droguri pentru consum peepriti.
Obiectiv:
Dezvoltarea şi creşterea calitãţii serviciilor de tratament prin dezintoxicare (substitutiva şi non-substitutiva), menţinere, consiliere şi psihoterapie astfel încât pânã la sfârşitul anului 2005, toate persoanele care se adreseazã unor unitãţi medicale acreditate sã aibã acces la servicii adecvate.
Activitãţile pentru acest obiectiv se regãsesc in Planul de acţiune in vederea implementãrii Strategiei Naţionale Antidrog 2003 - 2004.
3. Supravegherea evoluţiei infecţiei HIV/SIDA şi a factorilor de risc asociaţi
Situaţia actualã
În România existã o reţea naţionalã de supraveghere a bolilor transmisibile, inclusiv a infecţiei HIV/SIDA, aflatã în coordonarea Ministerului Sãnãtãţii, în cadrul acesteia supravegherea se realizeazã prin intermediul Direcţiilor Judeţene de Sãnãtate Publicã si a unor Institute Naţionale din subordinea MS.
În cazul infecţiei HIV/SIDA şi a factorilor de risc asociaţi putem vorbi în momentul de faţã de o supraveghere preponderent pasivã cu puţine elemente de supraveghere activã sau de supraveghere a comportamentelor de risc, incluse în aşa numita supraveghere de a doua generaţie. Deşi informaţiile se colectezã la nivel central, în cele mai multe cazuri capacitatea de orientare a programelor şi intervenţiilor pe baza acestor informaţii lipseşte. In cazul bolilor transmisibile, OMS şi alte organizaţii internaţionale au recomandat de mai mult timp stabilirea unui sistem unic, integrat, de supraveghere şi raportare.
Obiectiv
Dezvoltarea şi menţinerea unor sisteme eficiente de supraveghere ale infecţiei HIV/SIDA şi ale factorilor de risc asociaţi si integrarea acesteia in sistemul naţional de supraveghere a bolilor transmisibile care sã ofere informaţii coerente privind evoluţia epidemiei şi sã permitã orientarea la timp a programelor şi intervenţiilor
Prioritãţi
3.1. Supravegherea transmiterii virusului HIV
Situaţia actualã:
Supravegherea pasivã a HIV şi SIDA a fãcut progrese notabile în ultimii 2 ani, în special la nivel central, începând cu anul 2000 supravegherea HIV şi SIDA se fac integrat pe aceiaşi fişã ducând la o evidenţã mai bunã şi la o eliminare a dublurilor dintre aceste douã seturi de înregistrãri. De asemenea introducerea pãrţii clinice ca parte a supravegherii face ca evoluţia tratamentului şi a pacienţilor sã fie mai bine monitorizatã şi dã posibilitatea efectuãrii estimãrilor bugetare privind necesarul de finanţare pentru tratament. Prin supravegherea clinicã se poate urmãri mai bine şi evoluţia tipurilor de terapie precum şi modul în care acestea respectã ghidurile naţionale şi recomandãrile internaţionale.
Se semnaleazã întârzieri în raportãri iar calitatea completãrii fişelor de raportare este încã nesatisfãcãtoare.
Supravegherea comportamentelor la risc în diverse grupuri vulnerabile nu este nici în prezent parte funcţionalã a programului naţional de supraveghere. Au fost realizate diverse studii privind comportamentele la risc dar de cele mai multe ori ca o reacţie la unele evidente rezultate din munca de teren şi mai puţin ca o preocupare constantã de a urmãri fenomenul. Sistemul public are o capacitate limitatã de a oferi acces la consiliere HIV. Organizaţiile neguvernamentale au început sã suplineascã aceastã capacitate în special în privinţa accesului femeii gravide şi a grupurilor vulnerabile dar intervenţiile lor sunt limitate în spaţiu şi timp.
Obiectiv
Întãrirea sistemului clasic de supraveghere a incidenţei HIV/SIDA şi a comportamentelor cu risc în paralel cu introducerea începând din 2004 a elementelor de program pentru supravegherea activã în rândul populaţiilor vulnerabile.
Elementele necesare pentru îmbunãtãţirea supravegherii HIV/SIDA
a. Consilierea şi testarea HIV/SIDA
Obiectiv
Creşterea accesului populaţiei generale şi a populaţiilor vulnerabile la consiliere şi testare HIV/SIDA
Strategii
● Creşterea capacitãţii de consiliere prin introducerea obligativitãţii consilierii HIV/SIDA la efectuarea oricãrui test voluntar.
● Multiplicarea la nivel naţional a programelor care faciliteazã accesul la testare şi consiliere pentru grupurile vulnerabile, respectiv: persoane implicate în sexul comercial, utilizatori de droguri, homosexuali, copii ai strãzii.
● Dezvoltarea capacitãţii pentru a asigura accesul universal la consiliere şi testare a femeii gravide.
● Efectuarea periodicã de studii santinelã de estimare a incidenţei HIV în grupuri populaţionale la risc.
b. Supravegherea de generaţie a doua a infecţiei HIV/SIDA
Obiectiv
Introducerea din 2004 a supravegherii periodice a comportamentelor de risc asociate transmiterii infecţiei HIV/SIDA.
Strategii
● Crearea capacitãţii în sistemul guvernamental şi neguvernamental pentru a efectua studii calitative şi cantitative privind comportamentele la risc în diverse grupuri populaţionale.
● Includerea elementelor privind supravegherea comportamentelor la risc în programul naţional de supraveghere.
● Dezvoltarea de programe specifice bazate pe rezultatele supravegherii de a doua generaţie.
c. Sistem de raportare integrat
Obiectiv
Elaborarea, începând cu 2004, de rapoarte periodice care sã ofere informaţii integrate privind incidenţa HIV/SIDA, evoluţia calitãţii şi accesului la tratament, comportamente la risc, accesul la informare şi educaţie privind prevenirea transmiterii infecţiei HIV/SIDA.
Strategii
● Consolidarea sistemului naţional de supraveghere a infecţiei HIV/SIDA.
● Coordonarea între diversele instituţii publice, neguvernamentale şi private care colecteazã date în domeniul HIV/SIDA.
● Înfiinţarea sistemului unic de monitorizare şi evaluare a implementãrii Strategiei Naţionale HIV/SIDA.
● Elaborarea de rapoarte trimestriale şi anuale privind evoluţia epidemiei şi a factorilor de risc care sã includã şi recomandãri specifice de acţiune naţionalã şi localã.
3.2. Supravegherea infecţiilor transmise sexual
Situaţia actualã:
Ca şi in cazul infecţiei HIV/SIDA sistemul de supraveghere a ITS este mai mult pasiv dacât activ. Sistemul clasic de notificare a contacţilor funcţioneazã cu dificultate. Tendinţa clarã de creştere a incidenţei sifilisului înregistratã pânã în 2002, coroboratã cu cea de descreştere a gonoreei demonstreazã pe de-o parte, importanta acestei probleme de sãnãtate publica iar pe de alta parte, o eficienta discutabila a masurilor de control intreprinse in domeniul ITS.
Sistemul de raportare al cazurilor de la nivelul asistenţei medicale primare pânã la nivelul Ministerului Sãnãtãţii nu este respectat in totalitate, dând posibilitatea apariţiei unor lacune informaţionale, situaţie care creazã probleme în interpretarea datelor la nivel central. S-a constatat, pe de o parte, faptul cã nu existã o modalitate unitarã de raportare a cazurilor la nivelul diferitelor niveluri ale asistenţei medicale iar, pe de alta parte, precaritatea şi lipsa de informatizare a mijloacelor de transmitere a acestor informaţii între diferite nivele de autoritate implicate în controlul ITS.
Elemente cheie pentru supravegherea infecţiilor transmise sexual
a. Sistem unic şi integrat de raportare
Obiectiv
Dezvoltarea sistemului naţional de supraveghere epidemiologica a infecţiitor cu transmitere sexuala în conformitate cu normele Uniunii Europene.
Strategii
● Integrarea sistemului de supraveghere al ITS în sistemul naţional de supraveghere a bolilor transmisibile pânã în anul 2005.
● Înfiinţarea unei unitãţi de coordonare si monitorizare a programului naţional de control a ITS care sã elaboreze rapoarte periodice privind situaţia ITS în România.
● Creşterea rolului şi a capacitãţii tehnice a Institutelor de Sãnãtate Publica în supravegherea ITS.
● Stabilirea DSP-uri ca puncte focale pentru coordonarea activitãţilor legate de supravegherea ITS-urilor.
● Introducerea în practicã a definiţiilor de caz pentru ITS folosite în Uniunea Europeana.
● Diagnosticul si tratamentul sindromic in ITS in regiunile in care confirmarea diagnosticului este greu realizabila.
● Raportarea pentru fiecare caz de ITS.
● Raportarea cazurilor de ITS transmise congenital şi perinatal.
● Raportarea cazurilor de cãtre sistemul sanitar privat.
● Instituirea de sisteme de supraveghere santinelã pentru anumite ITS.
● Crearea capacitãţii pentru efectuarea periodicã de studii de incidenţã ITS în rândul populaţiilor vulnerabile.
b. Testarea pentru ITS
Obiectiv
Asigurarea accesului la testãri ITS într-un sistem de servicii de calitate, orientate cãtre client şi cu respectarea strictã a confidenţialitãţii.
Strategii
Asigurarea resurselor financiare şi a capacitãţii sistemului pentru a aplica legislaţia în vigoare cu privire la testarea pentru ITS.
Integrarea în fluxul înformaţional a tuturor unitãţilor care efectueazã testãri ITS. Multiplicarea la nivel naţional a programelor care faciliteazã accesul la testare şi tratament ITS pentru diverse grupuri la risc.
3.3. Supravegherea consumului şi abuzului de substanţe ilegale
Situaţia actualã:
În acest moment nu existã un sistem naţional integrat de supraveghere şi raportare a consumului şi abuzului de substanţe ilegale. Recent înfiinţata Agenţie Naţionalã Antidrog are în atribuţii şi acest domeniu. Pânã în prezent accentul s-a pus mai mult pe raportarea aspectelor legate de reducerea aprovizionãrii cu droguri şi de aspectele legate de latura penalã. Centrul de Statisticã Medicalã a înregistrat cazurile de tratamente legate de dependenţa de droguri dar raportarea este nestructuratã şi nu oferã nici o analizã a situaţiei. Nu existã raportãri oficiale privind numãrul utilizatorilor de droguri şi nici informaţii oficiale legate de comportamentele la risc ale acestora. Diverse evaluãri şi studii de comportament au fost fãcute numai prin prisma riscurilor legate de transmiterea infecţiei HIV sau a altor boli transmisibile. Lipsa de informaţii a determinat şi o întârziere majorã a intervenţiilor, cazul cel mai evident fiind Bucureşti, unde într-un timp relativ scurt a apãrut o situaţie de urgenţã în acest domeniu care depãşeşte capacitatea sistemelor de intervenţie.
Obiectiv:
Monitorizarea în timp real a evoluţiilor fenomenelor legate de consumul şi abuzul de substanţe ilegale.
Elemente necesare pentru supravegherea consumului şi abuzului de substanţe ilegale
a. Sistem integrat de raportare privind consumul şi abuzul de substanţe ilegale.
Obiectiv
Dezvoltarea unui sistem integrat de raportare privind consumul şi abuzul de substanţe ilegale.
Strategii
● Sprijin pentru dezvoltarea instituţionalã a componentei de supraveghere din cadrul MS şi a Agenţiei Naţionale Anti-Drog.
● Implicarea în supraveghere şi raportare a tuturor serviciilor sau proiectelor care au ca beneficiari consumatorii de droguri.
● Dezvoltarea unei componente de supraveghere în cadrul tuturor serviciilor legate de reducerea riscurilor asociate consumului de droguri.
b. Studii speciale privind comportamentele la risc în legãturã cu transmiterea HIV
Obiectiv
Cunoaşterea în timp real a comportamentelor la risc legate de transmiterea HIV în rândul consumatorilor de droguri.
Strategii
● Dezvoltarea capacitãţii de cercetare calitativã.
● Dezvoltarea componentei de supraveghere a riscurilor asociate consumului de droguri în cadrul Reţelei Naţionale de Reducere a Riscurilor Asociate Consumului de Droguri (RHRN).
● Facilitarea accesului la testare pentru infecţia HIV si hepatitele virale şi vaccinare in scopul prevenirii apariţiei hepatitelor de tip A şi B la consumatorii de droguri injectabile.
IV. Coordonarea implementãrii Strategiei Naţionale
Strategia Naţionalã HIV/SIDA este documentul fundamental de politici privind intervenţiile naţionale în domeniul HIV/SIDA. Ea stabileşte liniile directoare şi prioritãţile de acţiune pentru prevenirea rãspândirii HIV şi reducerea impactului. Toate programele şi intervenţiile care vor fi finanţate din resurse publice sau din programe internaţionale la care România este parte vor trebui sã urmãreascã îndeplinirea obiectivelor stabilite de prezenta strategie.
Implementarea efectivã va fi fãcutã la nivelul fiecãrui sector guvernamental în parte în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 584/2002 care prevede dezvoltarea de programe specifice şi finanţarea lor prin capitole bugetare distincte la nivelul fiecãrui minister cu atribuţii în domeniu. Astfel se aşteaptã ca pânã la finele anului 2004 toate ministerele membre în Comisia Naţionalã pentru Supravegherea, Controlul şi Prevenirea Cazurilor de Infecţie HIV/SIDA sã îşi dezvolte programe anuale proprii cu buget distinct care sã se adreseze obiectivelor specifice domeniului lor de activitate, aşa cum sunt ele stipulate în prezentul document. De asemenea ceilalţi parteneri neguvernamentali şi privaţi din cadrul Comisiei îşi vor concentra activitatea pentru sprijinirea îndeplinirii obiectivelor prezentei strategii.
Coordonarea activitãţilor intersectoriale privind îndeplinirea obiectivelor strategiei se va face în cadrul Comisiei Naţionale pentru Supravegherea, Controlul şi Prevenirea Cazurilor de Infecţie HIV/SIDA folosind mecanismele dezvoltate de aceasta, respectiv grupurile de lucru tematice.
V. Monitorizarea implementãrii Strategiei Naţionale
Pentru monitorizarea globalã a implementãrii se va organiza Unitatea Centrala de Monitorizare şi Evaluare în cadrul Comisiei Naţionale pentru Supravegherea, Controlul şi Prevenirea Cazurilor de Infecţie HIV/SIDA. Aceasta Unitate va asigura integrarea tuturor rapoartelor sectoriale şi a celor produse în cadrul implementãrii proiectului finanţat de Fondul Global pentru combaterea infecţiei HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei.
Programele HIV/SIDA dezvoltate la nivelul fiecãrui minister membru al Comisiei Naţionale pentru Supravegherea, Controlul şi Prevenirea Cazurilor de Infecţie HIV/SIDA vor fi monitorizate anual pe baza unui plan de monitorizare care va fi inclus în programe în conformitate cu procedurile legale de elaborare a bugetului de stat.
La finele anului 2005 se va iniţia şi finaliza evaluarea de primã etapã a implementãrii Strategiei Naţionale. Pe baza rezultatelor acestei evaluãri de etapã se va decide oportunitatea modificãrii şi completãrii Strategiei Naţionale pentru ca aceasta sã rãspundã cât mai bine modificãrilor survenite în perioada 2004 - 2005 şi sã traseze direcţiile de acţiune cele mai potrivite pentru etapa a doua de implementare a strategiei, respectiv 2006 - 2007.
VI. Resurse
Conform <>Legii nr. 584/2002 finanţarea activitãţilor de implementare a Strategiei Naţionale HIV/SIDA se va face din surse publice, respectiv de la bugetul de stat şi de la bugetul Fondului National Unic de Asigurãri Sociale de Sãnãtate, în acest context finanţarea activitãţilor de tratament antiretroviral şi al infecţiilor asociate se va face din bugetul de asigurãri de sãnãtate într-un cuantum cel puţin egal cu nivelul de finanţare din 2003. Aceastã finanţare trebuie sã acopere necesarul anual al programului de tratament, în paralel se vor continua negocierile cu firmele farmaceutice pentru obţinerea de facilitãţi şi reduceri suplimentare de preţuri la medicamente.
În domeniul activitãţilor de prevenire şi supraveghere finanţarea asiguratã din resurse publice este complementatã în perioada 2003 - 2007 de programul aprobat spre finanţare de Fondul Global şi de programul PHARE. Concentrarea acestor douã finanţãri este pe perioada 2003 - 2005. Se aşteaptã ca odatã cu creşterea economicã prognozatã sã creascã şi finanţarea publicã pentru programele de prevenire şi supraveghere HIV/SIDA astfel încât finanţarea globalã internã şi internaţionalã sã se menţinã la acelaşi nivel cu cel al anului 2003.
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
