Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
───────────
*1) Doc. 13189/08 - Pactul European privind imigraţia şi azilul.
*2) Programul de la Haga: Întãrirea libertãţii, securitãţii şi justiţiei în Uniunea Europeanã şi Programul de la Stockholm: O Europã deschisã şi sigurã în serviciul cetãţenilor şi pentru protecţia acestora.
Uniunea Europeanã a creat un cadru legislativ robust pentru bunãstarea cetãţenilor europeni, prin stabilirea şi consolidarea drepturilor acestora în calitate de cetãţeni, consumatori şi lucrãtori în numeroase domenii, inclusiv mobilitatea, sãnãtatea şi siguranţa, asigurãrile sociale, condiţiile de lucru, informarea şi consultarea, egalitatea de gen şi nediscriminarea.
Politica de imigraţie este parte integrantã a dezideratului european de creare a unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Tratatele Uniunii Europene au consacrat capitole distincte gestionãrii problematicii migraţiei şi azilului de cãtre statele membre ale Uniunii Europene. Încã de la formarea Uniunii Europene, statele membre au acordat o atenţie sporitã gestionãrii acestei materii, procesul evoluând pânã la dezideratul de a avea o politicã europeanã comunã în domeniul dreptului de azil şi al imigrãrii, întemeiatã pe solidaritatea dintre statele membre ale Uniunii Europene şi care este echitabilã faţã de resortisanţii statelor terţe, aşa cum este statuat prin Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
Punerea în practicã a celor douã componente europene, respectiv politica comunã în domeniul dreptului de azil, al protecţiei subsidiare şi al protecţiei temporare şi politica comunã de imigrare, prin oferirea unui statut corespunzãtor oricãrui resortisant dintr-o ţarã terţã care are nevoie de protecţie internaţionalã, asigurarea respectãrii principiului nereturnãrii, gestionarea eficientã a fluxurilor de migraţie, tratamentul echitabil al resortisanţilor statelor terţe aflaţi în situaţie de şedere legalã pe teritoriul statelor membre, precum şi prevenirea imigrãrii ilegale, reprezintã deziderate ale identitãţii europene ale tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.
Astfel, pentru continuarea politicilor viitoare în domeniul justiţiei şi afacerilor interne (JAI) în contextul adoptãrii Programului de la Stockholm, în direcţia îmbunãtãţirii mãsurilor şi instrumentelor existente se vor dezvolta în urmãtorii 5 ani un dialog activ şi un parteneriat de migraţie cu statele terţe. Uniunea Europeanã urmãreşte prioritizarea problemelor fluxurilor migratorii din Africa şi Estul şi Sud-Estul Europei şi continuarea cooperãrii şi dialogului cu America Latinã, Caraibe şi Asia.
Este prevãzutã crearea unei platforme europene de dialog, care va permite identificarea modalitãţilor de gestionare a migraţiei forţei de muncã şi a modificãrilor necesare ale cadrului juridic şi instituţional. Aceasta va trebui sã se bazeze pe o evaluare globalã a competenţelor de care are nevoie Europa pânã în 2020, ţinând seama de situaţia economicã şi necesitãţile pieţelor muncii din statele membre.
Europa va trebui sã devinã mai sigurã, fãrã a periclita însã atractivitatea sa pentru migranţii legali, ce trebuie trataţi la nivel egal cu cetãţenii europeni şi cei în proces de reunificare familialã. Solidaritatea este din nou enunţatã în contextul responsabilitãţilor faţã de migranţi atât în cadrul intern european, cât şi faţã de statele terţe confruntate cu un numãr mare de beneficiari de protecţie internaţionalã.
1.2. Contextul naţional
Migraţia legalã trebuie sã reprezinte rezultatul voinţei comune a migrantului şi a statului membru de primire, în avantajul amândurora, şi, chiar mai mult decât atât, şi în avantajul statului de origine, în contextul unei migraţii circulare. Astfel, în cadrul politicilor comune europene şi cu aplicarea acquis-ului relevant, fiecare stat membru trebuie sã decidã condiţiile de admitere pe teritoriul sãu a migranţilor legali şi sã stabileascã, dacã este cazul, numãrul acestora, care ar putea fi stabilit în parteneriat cu statele de origine. În context, România este îndreptãţitã sã punã în aplicare o politicã de imigraţie specificã, în funcţie de nevoile identificate la nivel naţional, şi în acelaşi timp concertatã, ţinând seama de impactul pe care aceasta îl poate avea asupra celorlalte state membre ale Uniunii Europene, asigurând totodatã un tratament echitabil al imigranţilor şi integrarea armonioasã a acestora în societatea gazdã.
România este expusã rutelor de migraţie (legalã şi ilegalã) din statele din estul Europei, cu origine în statele din Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est sau Africa. Deşi în unele state membre ale Uniunii Europene au fost înregistrate tendinţe de migraţie din state din America Centralã şi de Sud, acestea nu au fost sesizate încã în România, datoritã poziţiei geografice şi atractivitãţii reduse pentru cetãţenii provenind din aceste state.
Analizând contextul naţional actual, România trebuie sã facã faţã urmãtoarelor provocãri în domeniul migraţiei:
- aderarea României la Uniunea Europeanã şi, implicit, dobândirea de cãtre cetãţenii români a dreptului la libera circulaţie şi rezidenţã au provocat o migraţie a forţei de muncã autohtone calificatã sau necalificatã cãtre pieţele altor state membre, fapt ce a condus la apariţia unor deficite în unele domenii de activitate;
- deschiderea, mai mult ca oricând, a pieţei forţei de muncã în 2008 pentru lucrãtori cu un nivel scãzut şi mediu de calificare, precum şi prelungirea crizei economice mondiale instaurate la începutul anului 2009 creeazã posibilitatea ca mulţi dintre strãinii admişi pe teritoriul României pentru angajare în muncã sã îşi piardã locurile de muncã şi sã încerce sã pãrãseascã teritoriul naţional cãtre alte pieţe de forţã de muncã;
- aplicarea în totalitate a dispoziţiilor acquis-ului Schengen, de la data adoptãrii deciziei Consiliului, va transforma România într-un stat mai atractiv atât pentru migraţia legalã, cât şi pentru migraţia ilegalã;
- folosirea teritoriului Românei ca spaţiu de tranzit pentru migraţia ilegalã cãtre state din Uniunea Europeanã de cãtre cetãţenii proveniţi din state din Estul Europei şi Orientul Mijlociu; acest fenomen va fi amplificat de desfiinţarea frontierelor interne, de la data aplicãrii în totalitate a dispoziţiilor acquis-ului Schengen;
- presiunea pusã de migranţii ilegali din state din Asia de Sud-Est asupra frontierelor de Sud, Est şi Nord-Est în încercarea lor de pãtrundere ilegalã pe teritoriul României cu intenţia de a ajunge în alte state din vestul Europei;
- în contextul unei Europe care îmbãtrâneşte, România se confruntã cu acest fenomen la fel ca şi majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, imigraţia putând reprezenta o parte dintr-un pachet de mãsuri care pot îmbunãtãţi aceastã situaţie.
În ultimii ani, deşi România şi-a pãstrat, în mare mãsurã, caracterul de stat de tranzit, aceasta a început sã devinã tot mai mult un stat de destinaţie.
Astfel, la sfârşitul anului 2009, pe teritoriul României se aflau 59.062 de strãini din state terţe cu şedere legalã, cu 4% mai mulţi decât la sfârşitul anului 2008 şi cu 76,2% mai mulţi decât în 2005.
Din totalul de 59.062 de strãini înregistraţi cu şedere legalã la sfârşitul anului 2009, 49.406 aveau un drept de şedere temporarã (84%) şi 9.656 (16%) un drept de şedere permanentã, conform scopurilor stabilite de legislaţia în vigoare.
Principalele scopuri pentru care strãinii şi-au stabilit reşedinţa temporarã pe teritoriul României sunt conexe dreptului la unitatea familiei (reîntregirea familiei, membri de familie ai cetãţenilor români, ai Uniunii Europene sau ai Spaţiului Economic European), educaţiei (studenţi), angajãrii în muncã.
O altã categorie de migranţi care trebuie luatã în considerare este aceea a solicitanţilor de azil şi a celor care au obţinut o formã de protecţie pe teritoriul României. Astfel, pe parcursul anului 2009 a fost asigurat accesul neîngrãdit la procedura de azil unui numãr de 835 de strãini şi nu s-a înregistrat niciun caz de returnare, iar tendinţa multianualã se menţine crescãtoare.
Aceastã tendinţã este influenţatã în mod direct de situaţia economicã a României şi de implementarea regulilor europene care prevãd cã statul în care solicitantul de azil intrã sau solicitã protecţia pentru prima datã este responsabil pentru soluţionarea cererii.
Orientãrile cuprinse în documentele programatice la nivel european şi caracterul dinamic al fluxurilor migratorii din regiune impun o ajustare permanentã a politicilor naţionale raportate la realitãţile sociale din România, precum şi o dezvoltare instituţionalã care sã facã faţã provocãrilor impuse, printr-un management corespunzãtor al fenomenului. Aplicarea dispoziţiilor acquis-ului Schengen şi consecinţele acesteia asupra fenomenului migraţiei în regiune şi la nivel naţional impun necesitatea adaptãrii sistemului naţional de management, prin reconfigurarea acelor mecanisme ce au drept scop combaterea imigraţiei ilegale.
1.3. Cadrul juridic existent
Cadrul normativ actual prin care se reglementeazã regimul strãinilor în România, al cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European, precum şi normele de drept care reglementeazã azilul în România este conferit în principal de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã, cu completãrile ulterioare, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 260/2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncã şi detaşarea strãinilor pe teritoriul României, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 134/2008.
Aderarea la Uniunea Europeanã a determinat în ultimii ani modificãri substanţiale ale normelor de drept care reglementeazã regimul strãinilor în România, al cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European, precum şi ale normelor de drept care reglementeazã azilul în România, în vederea asigurãrii conformitãţii cu legislaţia europeanã în domeniu şi cu alte instrumente juridice cu caracter internaţional la care statul român este parte. Acest proces complex de armonizare legislativã se aflã în continuã desfãşurare, în vederea identificãrii unor soluţii viabile pentru transpunerea acquis-ului în domeniu. Totodatã, prin modificãrile şi completãrile legislaţiei naţionale incidente domeniilor sus-menţionate, se urmãreşte permanent eliminarea unor disfuncţionalitãţi apãrute în implementarea cadrului legislativ în domeniul strãinilor. Pentru aplicarea în totalitate a dispoziţiilor acquis-ului Schengen, de la data adoptãrii deciziei Consiliului în acest sens, a fost creat cadrul general prin adoptarea unor mãsuri legislative, instituţionale, administrativ-tehnice în scopul implementãrii acquis-ului relevant.
Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, republicatã, cu completãrile ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 56/2007, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 134/2008, transpun urmãtoarele directive:
- Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L251 din 3 octombrie 2003;
- Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanţilor ţãrilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L16 din 23 ianuarie 2004;
- Directiva 2003/110/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind asistenţa la tranzit în cadrul mãsurilor de îndepãrtare pe cale aerianã, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L321 din 6 decembrie 2003;
- Directiva 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condiţiile de admisie a resortisanţilor ţãrilor terţe pentru studii, schimb de elevi, formare profesionalã neremuneratã sau servicii de voluntariat, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L375 din 23 decembrie 2004;
- Directiva 2005/71/CE a Consiliului din 12 octombrie 2005 privind o procedurã specialã de admisie a resortisanţilor ţãrilor terţe în scopul desfãşurãrii unei activitãţi de cercetare ştiinţificã, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L289 din 3 noiembrie 2005;
- Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţãrilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegalã, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L348 din 24 decembrie 2008;
- Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancţiunile şi mãsurile la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţãri terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegalã, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L168 din 30 iunie 2009;
- Directiva 2009/50/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor din ţãrile terţe pentru ocuparea unor locuri de muncã înalt calificate, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L155 din 18 iunie 2009;
- Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de şedere eliberat resortisanţilor ţãrilor terţe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au fãcut obiectul unei facilitãri a imigraţiei ilegale şi care coopereazã cu autoritãţile competente, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L261 din 6 august 2004
şi asigurã aplicarea Regulamentului (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L243 din 15 septembrie 2009.
Legea nr. 122/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, transpune urmãtoarele directive:
- Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecţiei temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strãmutate, şi mãsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane şi suportarea consecinţelor acestei primiri, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L212 din 7 august 2001;
- Directiva 2003/9/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanţilor de azil în statele membre, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L31 din 6 februarie 2003;
- Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L251 din 3 octombrie 2003;
- Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condiţiile pe care trebuie sã le îndeplineascã resortisanţii ţãrilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţionalã şi referitoare la conţinutul protecţiei acordate, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L304 din 30 septembrie 2004;
- Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare şi retragere a statutului de refugiat, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L326 din 13 decembrie 2005.
Totodatã, începând cu data aderãrii la Uniunea Europeanã, România aplicã prevederile Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de cãtre un resortisant al unei ţãri terţe, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L50 din 25 februarie 2003, şi ale Regulamentului (CE) nr. 2.725/2000 al Consiliului din 11 decembrie 2000 privind instituirea sistemului "Eurodac" pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicãrii eficiente a Convenţiei de la Dublin, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L316 din 15 decembrie 2000, acte europene obligatorii în toate elementele şi direct aplicabile pe teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene.
Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2005, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 260/2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, transpune Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberã circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetãţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 şi de abrogare a directivelor 64/221/CEE , 68/360/CEE , 72/194/CEE , 73/148/CEE , 75/34/CEE , 75/35/CEE , 90/364/CEE , 90/365/CEE şi 93/96/CEE , publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004.
Ordonanţa Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socialã a strãinilor care au dobândit o formã de protecţie sau un drept de şedere în România, precum şi a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 185/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, urmãreşte facilitarea integrãrii sociale a strãinilor care au dobândit o formã de protecţie în România.
1.4. Cadrul instituţional
Gestionarea fenomenului migraţiei se bazeazã pe participarea tuturor instituţiilor cu competenţe în acest domeniu, printr-un management participativ şi prin cooperare interinstituţionalã, naţionalã şi internaţionalã, rolul de coordonator revenindu-i Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin Oficiul Român pentru Imigrãri.
Implementarea la nivel naţional a Strategiei naţionale privind imigraţia pentru perioada 2011-2014 , denumitã în continuare Strategie naţionalã, va fi realizatã prin mecanismul de cooperare interinstituţionalã prevãzut în Hotãrârea Guvernului nr. 572/2008 privind constituirea Grupului de coordonare a implementãrii Strategiei naţionale privind imigraţia (denumit în continuare Grup de coordonare), precum şi prin planurile de acţiune anuale.
În vederea realizãrii unor sarcini specifice stabilite prin planurile de acţiune anuale şi pentru dezbaterea unor aspecte care necesitã dezbateri publice, Grupul de coordonare, prin Secretariatul tehnic, poate invita la reuniunile sale reprezentanţi ai altor autoritãţi, precum şi reprezentanţi ai societãţii civile sau ai organizaţiilor internaţionale din domeniul imigraţiei şi azilului.
Totodatã, dacã subiectele propuse pe agenda de lucru o impun, la reuniunile Grupului de coordonare pot fi invitaţi reprezentanţi ai instituţiilor Uniunii Europene, precum şi experţi din statele membre.
2. Caracteristici şi tendinţe ale fenomenului migraţionist
De la data aplicãrii în totalitate de cãtre România a dispoziţiilor acquis-ului Schengen, în temeiul deciziei Consiliului emise în acest sens, fluxul migrator cãtre România se poate diversifica atât din punctul de vedere al scopului cãlãtoriei, cât şi în ceea ce priveşte cetãţenia imigranţilor, iar categoriile de vizã eliberate vor fi de douã feluri: vize uniforme (valabile pentru spaţiul Schengen) şi vize naţionale (valabile pe teritoriul României).
Având în vedere cã viza uniformã permite posesorului sã circule liber pe teritoriul tuturor statelor Schengen în timpul perioadei de valabilitate a acesteia, se poate aprecia cã, în perioada imediat urmãtoare aplicãrii în totalitate a dispoziţiilor acquis-ului Schengen, strãinii care vor dori sã ajungã în alte state membre Schengen vor încerca sã profite de o eventualã lipsã de experienţã a autoritãţilor române cu competenţe în materie, iar numãrul de cereri pentru acest tip de vizã va creşte în mod nejustificat.
Totuşi, având în vedere regimul vizelor uniforme, poate apãrea şi fenomenul invers, de scãdere a numãrului de cereri pentru aceastã categorie de vize, strãinii urmând a intra pe teritoriul României în baza unor vize uniforme emise de autoritãţile altor state membre Schengen.
De asemenea, ţinând cont de prevederile acquis-ului Schengen referitoare la posibilitatea posesorilor unui permis de şedere eliberat de unul dintre statele Schengen de a circula liber, în temeiul acestui permis şi al unui document de cãlãtorie valabil, timp de maximum 3 luni în decurs de 6 luni pe teritoriul celorlalte state Schengen, numãrul de cereri pentru eliberarea unor vize naţionale va creşte. Astfel, la numãrul strãinilor care vor dori sã îşi stabileascã reşedinţa pe teritoriul naţional se vor adãuga şi acele persoane care vor utiliza ulterior viza naţionalã şi permisul de şedere doar în scopul deplasãrii pe teritoriul altor state membre.
Având în vedere creşterea prognozatã în domeniul eliberãrii de vize naţionale, în perioada vizatã de prezenta strategie naţionalã va creşte şi numãrul strãinilor care îşi vor stabili reşedinţa pe teritoriul României, în scopurile prevãzute de lege, în special pentru:
- angajarea în muncã - având în vedere realitãţile economice din România, precum şi criza economico-financiarã mondialã, apreciem faptul cã, pe termen scurt, se va diminua numãrul strãinilor proveniţi din state terţe care vor solicita accesul pe piaţa forţei de muncã din România. Situaţia economicã poate genera însã un nou fenomen, acela de disponibilizare a strãinilor posesori ai unui permis de şedere acordat în scop de muncã, şi poate afecta în special forţa de muncã angajatã în domeniul construcţiilor. Un prim efect va fi acela cã Oficiul Român pentru Imigrãri va revoca dreptul de şedere al strãinilor aflaţi în aceastã situaţie, urmând ca aceştia sã pãrãseascã teritoriul României în termenul acordat prin decizia de returnare. Al doilea efect va fi cã nu toţi strãinii în cauzã vor respecta mãsura dispusã (în principal pentru cã nu au resurse materiale necesare pentru a se întoarce în statul de origine) şi vor încerca sã rãmânã ilegal pe teritoriul României, desfãşurând activitãţi lucrative fãrã forme legale. De asemenea, este posibil ca strãinii aflaţi în aceastã situaţie sã încerce trecerea ilegalã a frontierei de stat sau sã aştepte momentul aplicãrii în totalitate a dispoziţiilor acquis-ului Schengen de cãtre România, în vederea deplasãrii spre state europene mai dezvoltate.
Având în vedere însã caracterul dinamic al imigraţiei, influenţat deopotrivã de factorii economici din statele de origine şi cei din statele de destinaţie, pe termen mediu aceastã situaţie poate oricând suferi schimbãri importante, generând o creştere a numãrului de strãini proveniţi din state terţe care vor solicita accesul pe piaţa forţei de muncã din România;
- reîntregirea familiei - creşterea numãrului de strãini care vor dori sã imigreze în România în scopul reîntregirii familiei va fi o consecinţã directã a creşterii numãrului de strãini care îşi vor stabili reşedinţa pe teritoriul statului român în celelalte scopuri care permit reîntregirea familiei.
Aplicarea în totalitate a dispoziţiilor acquis-ului Schengen va produce efecte importante în ceea ce priveşte şederea/imigraţia ilegalã a strãinilor proveniţi din state terţe.
În consecinţã, statutul de stat Schengen va produce efecte în ceea ce priveşte:
a) creşterea numãrului de strãini cu şedere ilegalã aflaţi pe teritoriul României în aşteptarea creãrii condiţiilor necesare pentru trecerea fãrã control a frontierei interne cu Ungaria;
b) transformarea României în stat de tranzit cãtre celelalte state membre pentru strãinii din state terţe aflaţi cu şedere ilegalã pe teritoriul Bulgariei (ipoteza este valabilã în condiţiile aderãrii Bulgariei la spaţiul Schengen concomitent cu România sau ulterior acesteia) şi al Greciei.
Creşterea numãrului de strãini aflaţi în situaţii de şedere ilegalã pe teritoriul României va determina un trend ascendent al cazurilor de depistare şi îndepãrtare a acestora de pe teritoriul naţional.
De la data aplicãrii în totalitate a dispoziţiilor acquis-ului Schengen şi desfiinţãrii controlului la frontierele interne, autoritãţile române vor trebui sã ia mãsurile necesare (din punct de vedere legal, procedural şi al resurselor) pentru creşterea eficacitãţii şi eficienţei mãsurilor de îndepãrtare de pe teritoriul naţional, devenit acum teritoriu Schengen.
De asemenea, pentru combaterea imigraţiei ilegale, o provocare o va reprezenta identificarea şi luarea mãsurilor legale de îndepãrtare de pe teritoriul naţional/Schengen a strãinilor intraţi pe teritoriul României în baza unor vize uniforme emise de autoritãţile altor state membre, care nu vor respecta valabilitatea termenului de şedere, deoarece un control eficient al intrãrii şi şederii pe teritoriul statului român nu va fi posibil datoritã eliminãrii controlului la frontierele comune.
Apartenenţa României la spaţiul Schengen va produce efecte şi în ceea ce priveşte domeniul azilului/protecţiei internaţionale. Astfel, se preconizeazã cã numãrul cererilor de protecţie internaţionalã primite de autoritãţile române şi care vor fi procesate va creşte. Desfiinţarea controlului la frontierele interne (cu Bulgaria şi Ungaria) va produce efecte şi asupra aplicãrii Regulamentului (CE) nr. 2.725/2000 de cãtre România.
Astfel, va creşte numãrul strãinilor care vor face obiectul transferului din România cãtre Bulgaria şi Grecia în calitate de stat responsabil cu procesarea cererii de protecţie internaţionalã.
De asemenea, odatã cu eliminarea controalelor la frontierele interne şi posibilitatea solicitanţilor de azil din România de a se deplasa pe teritoriile altor state membre, opinãm cã se va menţine sau chiar va creşte numãrul strãinilor transferaţi în cadrul procedurii Dublin, pentru ca România sã îşi îndeplineascã obligaţiile ce îi revin pe linie de returnare în statele de origine a celor care au finalizat procedura azilului.
CAP. II
Scopul Strategiei naţionale
Pentru o mai bunã abordare a fenomenului în interesul societãţii româneşti, prin prezenta strategie naţionalã se doreşte sã se stabileascã într-o manierã simplã şi directã obiectivele avute în vedere la nivel naţional, urmând ca autoritãţile române sã îşi stabileascã şi sã coordoneze acţiuni şi mãsuri concrete în domeniul imigraţiei.
Strategia naţionalã va reprezenta un mediu de comunicare prin care instituţiile din cadrul Grupului de coordonare vor fi informate cu privire la noile mãsuri şi prevederi adoptate de cãtre ceilalţi membri ai grupului, precum şi un mediu de interacţiune, fiecare membru participând cu observaţii şi sugestii pentru identificarea celor mai bune soluţii. Gradul de interacţiune este dat de aportul la implementarea acelor mãsuri din planul de acţiune anual care stau în responsabilitatea mai multor instituţii din cadrul Grupului de coordonare şi nu numai.
CAP. III
Principii generale
Strategia naţionalã are la bazã urmãtoarele principii generale:
a) principiul legalitãţii - activitãţile pentru realizarea obiectivelor strategice se desfãşoarã în baza legii şi în conformitate cu aceasta;
b) principiul responsabilitãţii - rãspunderea implementãrii Strategiei naţionale revine fiecãreia dintre autoritãţile şi instituţiile cu responsabilitãţi în domeniul Schengen, în pãrţile ce o privesc;
c) principiul suveranitãţii - reflectã dreptul statului român de a stabili politici în domeniul admiterii, şederii şi returnãrii strãinilor în scopul promovãrii intereselor politice, economice şi sociale, luând în acelaşi timp în considerare şi respectând obligaţiile asumate prin tratate, convenţii, acorduri şi înţelegeri încheiate cu alte state;
d) principiul cooperãrii şi coerenţei - presupune cooperarea activã în elaborarea şi implementarea unei politici comune a Uniunii Europene în domeniul imigraţiei, precum şi corelarea Strategiei naţionale cu mãsurile şi politicile stabilite la nivelul altor state membre;
e) principiul respectãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului - toate activitãţile desfãşurate de autoritãţile şi instituţiile cu responsabilitãţi în domeniul imigraţiei se desfãşoarã cu respectarea prevederilor convenţiilor şi tratatelor internaţionale privind drepturile şi libertãţile fundamentale ale omului la care România este parte;
f) principiul acţiunii unitare - vizeazã implementarea unitarã a politicii statului şi a prevederilor legale în domeniul imigraţiei, precum şi o implementare concertatã la toate nivelurile;
g) principiul transparenţei - presupune implementarea unei politici active de informare şi, dupã caz, consultare a societãţii civile cu privire la deciziile şi procedurile aplicate în contextul imigraţiei.
CAP. IV
Obiective strategice şi specifice
1. Obiectiv strategic - Promovarea migraţiei legale în beneficiul tuturor pãrţilor: societatea româneascã, imigranţi şi statele lor de origine
Obiectivul principal al autoritãţilor este de a maximiza efectele pozitive şi de a limita efectele negative ale imigraţiei pentru România şi, implicit, pentru cetãţenii români. În acest sens, autoritãţile române cu atribuţii în domeniul imigraţiei trebuie sã intensifice activitatea de atragere a acelor categorii de imigranţi care pot contribui la acoperirea unor domenii deficitare, cu impact direct în dezvoltarea economicã şi în strânsã corelare cu politicile şi documentele programatice adoptate la nivelul Uniunii Europene, precum şi cu respectarea drepturilor imigranţilor.
Obiective specifice
1.1. Asigurarea unei informãri permanente a strãinilor privind posibilitãţile şi condiţiile de migraţie legalã în România
Pentru asigurarea unui climat de legalitate în domeniul imigraţiei şi prevenirea migraţiei ilegale, un rol deosebit de important îl are gradul de informare a migranţilor care intenţioneazã sã vinã în România fie pe perioade scurte de timp (turism, afaceri, vizite etc.), fie pe perioade de lungã duratã (studii, muncã, activitãţi comerciale, reîntregirea familiei). De aceea, Guvernul României va iniţia şi va desfãşura activitãţi care vizeazã informarea atât a resortisanţilor din statele terţe cu potenţial migrator ridicat pentru România, cât şi a strãinilor care se aflã deja pe teritoriul României.
Direcţii de acţiune:
- identificarea statelor terţe ai cãror cetãţeni reprezintã sau pot reprezenta un potenţial de migraţie pentru România. Actualizarea anualã a listei de state terţe identificate;
- organizarea unor campanii de informare cu privire la modalitãţile de admitere şi şedere pe teritoriul României, precum şi la oportunitãţi de migraţie circularã;
- implicarea misiunilor diplomatice ale României din statele terţe de origine şi a misiunilor diplomatice ale acestor state în România în procesul de informare a strãinilor cu privire la modalitãţile legale de migraţie;
- diseminarea informaţiilor privitoare la posibilitãţile şi condiţiile de migrare legalã, cu prilejul participãrii României la parteneriatele şi misiunile pentru migraţie organizate de Uniunea Europeanã cu statele terţe în cadrul Abordãrii globale privind migraţia: acţiuni prioritare în domeniul migraţiei, în special cu statele din vecinãtatea esticã a Uniunii Europene şi din regiunea Mãrii Negre, prin Platforma de cooperare în domeniul migraţiei şi dezvoltãrii la Marea Neagrã;
- promovarea portalului European Union Immigration (EU Immigration) ca mijloc de informare publicã cu privire la condiţiile, oportunitãţile şi avantajele migraţiei legale.
1.2. Admiterea cetãţenilor statelor terţe în scop de muncã potrivit nevoilor identificate pe piaţa autohtonã a forţei de muncã
România va acorda o atenţie sporitã politicii privind admiterea în scop de muncã a strãinilor, cu atât mai mult cu cât în prezent societatea româneascã se confruntã cu probleme majore în ceea ce priveşte şomajul în rândul cetãţenilor români. În acest context, se impune efectuarea de evaluãri anuale ale pieţei autohtone a forţei de muncã, în vederea identificãrii din timp a domeniilor deficitare şi stabilirii cotelor de admitere necesare pentru acoperirea acestui deficit. În consecinţã, sistemul de admitere a strãinilor trebuie sã asigure flexibilitate în procesarea cererilor, dar, în acelaşi timp, trebuie sã previnã admiterea acelor strãini care nu îndeplinesc cerinţele de calificare şi competenţã cerute de piaţa internã a forţei de muncã.
Prin asigurarea pentru admiterea strãinilor în cotele stabilite, Guvernul României încurajeazã imigraţia temporarã în scop de muncã, oferind totodatã posibilitatea acestora sã dobândeascã experienţã profesionalã, care poate fi folositã ulterior în beneficiul statelor de origine, şi sã acumuleze economii pe care sã le foloseascã în beneficiul familiilor lor.
Direcţii de acţiune:
- efectuarea anualã a evaluãrii pieţei de muncã autohtone pentru identificarea domeniilor deficitare;
- stabilirea cotelor anuale de admitere în scop de muncã;
- încurajarea admiterii resortisanţilor cu înalte calificãri şi eliberarea de cãrţi albastre ale Uniunii Europene, ce vor permite o mai bunã mobilitate în interiorul Uniunii Europene;
- actualizarea permanentã a condiţiilor şi procedurilor de admitere în scop de muncã, pentru asigurarea flexibilitãţii sistemului;
- încheierea unor acorduri bilaterale cu state terţe interesate de admiterea propriilor cetãţeni pe piaţa forţei de muncã din România.
1.3. Facilitarea admiterii şi şederii pe teritoriul naţional a strãinilor investitori în România şi a celor care gestioneazã investiţiile efectuate pe teritoriul naţional
În vederea încurajãrii investiţiilor strãine în România, autoritãţile române vor crea cadrul necesar atragerii pe teritoriul naţional a strãinilor potenţiali investitori şi a strãinilor a cãror prezenţã este necesarã pentru buna implementare şi derulare a investiţiilor.
Direcţii de acţiune:
- efectuarea unei analize împreunã cu asociaţiile/organismele care reprezintã interesele investitorilor strãini, precum şi cu ambasadele statelor terţe interesate;
- stabilirea condiţiilor de la care este exceptatã aceastã categorie de persoane (de exemplu: facilitãţi de naturã economicã şi fiscalã, acte normative care sã excepteze aceste categorii de strãini de la unele condiţii de admitere şi prelungire a dreptului de şedere; revizuirea listei statelor pentru care se aplicã în prezent procedura specialã a invitaţiei şi eliminarea de pe listã a statelor care prezintã interes din punct de vedere economic pentru România).
1.4. Promovarea învãţãmântului superior românesc şi facilitarea rãmânerii pe teritoriul naţional a strãinilor care au studiat în România
Odatã cu dobândirea de cãtre cetãţenii români a dreptului de liberã circulaţie şi rezidenţã pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, au crescut posibilitãţile şi oportunitãţile de angajare ale acestora în spaţiul european, fapt ce creeazã deficit de forţã de muncã în anumite domenii şi profesii pentru care este necesarã absolvirea unor studii superioare specializate.
În acest context, Guvernul României va crea pârghiile necesare pentru favorizarea rãmânerii pe teritoriul naţional şi a accesului la un loc de muncã al cetãţenilor statelor terţe, absolvenţi ai unei instituţii de învãţãmânt superior din România, pentru domeniile şi profesiile identificate ca deficitare, precum şi al celor care sunt implicaţi în proiecte de cercetare.
Direcţii de acţiune:
- promovarea universitãţilor româneşti în vederea atragerii de strãini la studii;
- efectuarea anualã a evaluãrii pieţei de muncã autohtone pentru identificarea domeniilor deficitare;
- stabilirea condiţiilor care trebuie îndeplinite de absolvenţii de studii superioare în România pentru continuarea şederii pe teritoriul naţional;
- stabilirea facilitãţilor care vor fi acordate strãinilor care îndeplinesc condiţiile stabilite pentru continuarea şederii dupã absolvirea studiilor în România.
2. Obiectiv strategic - Întãrirea controlului legalitãţii şederii strãinilor pe teritoriul României şi aplicarea corespunzãtoare a mãsurilor de îndepãrtare şi a mãsurilor restrictive
În contextul transformãrii treptate a României într-un stat de destinaţie pentru imigranţi, Guvernul vizeazã diminuarea ponderii factorului ilegal în cadrul fenomenului migraţionist, prin prevenirea imigrãrii acelor categorii de persoane care nu satisfac condiţiile impuse de lege, precum şi combaterea şederii ilegale, a muncii nedeclarate şi a traficului de imigranţi. În realizarea obiectivelor propuse, România se va alinia politicilor Uniunii Europene în domeniu şi va manifesta solidaritate şi o împãrţire corectã a responsabilitãţilor cu statele membre, inclusiv în ceea ce priveşte implicaţiile financiare rezultate din aplicarea acţiunilor comune.
Obiective specifice
2.1. Asigurarea unei informãri permanente a strãinilor privind sancţiunile şi mãsurile restrictive ce pot fi aplicate strãinilor cu şedere ilegalã sau care desfãşoarã muncã nedeclaratã
Autoritãţile române au ca scop informarea corectã şi completã a potenţialilor imigranţi, precum şi a strãinilor aflaţi pe teritoriul României, pe de o parte, cu privire la mãsurile legale care pot fi luate împotriva lor în eventualitatea încãlcãrii legislaţiei în domeniul imigraţiei, respectiv îndepãrtarea de pe teritoriul naţional şi instituirea unei interdicţii de a intra pe teritoriul României şi, implicit, pe teritoriul altor state membre, iar pe de altã parte, cu privire la riscurile asimilate statutului de migrant ilegal (trafic de migranţi, diverse forme de exploatare a acestora, luarea în custodie publicã, politicile de returnare etc.). Astfel, se urmãreşte limitarea migraţiei ilegale prin folosirea unor mijloace eficiente de informare a resortisanţilor statelor terţe cu potenţial migrator ridicat.
Totodatã, se va pune accentul pe informarea imigranţilor cu privire la condiţiile de returnare voluntarã umanitarã asistatã.
Direcţii de acţiune:
- identificarea statelor terţe ai cãror cetãţeni reprezintã sau pot reprezenta un potenţial de migraţie ilegalã pentru România şi actualizarea anualã a listei statelor terţe identificate;
- organizarea unor campanii de informare cu privire la riscurile la care se supun migranţii ilegali sau cei care desfãşoarã activitãţi lucrative nedeclarate pe teritoriul României şi a angajatorilor români de cetãţeni terţi cu şedere ilegalã;
- implicarea misiunilor diplomatice ale României din statele terţe de origine şi a misiunilor diplomatice ale acestor state în România în procesul de informare a strãinilor cu privire la consecinţele migraţiei ilegale;
- promovarea portalului EU Immigration ca mijloc de informare publicã privind riscurile circumscrise imigraţiei ilegale.
2.2. Întãrirea cooperãrii între autoritãţile române competente pentru combaterea imigraţiei ilegale şi a muncii nedeclarate
Odatã cu aplicarea în totalitate a dispoziţiilor acquis-ului Schengen, autoritãţile române sunt obligate sã intensifice cooperarea în vederea creşterii eficienţei în domeniul combaterii imigraţiei ilegale şi a muncii nedeclarate pe teritoriul naţional. În context, rolul coordonator va reveni Oficiului Român pentru Imigrãri, ca structurã specializatã în domeniu, sprijinitã de toate autoritãţile care, prin natura atribuţiilor conferite de lege, pot intra în legãturã directã cu strãinii.
Direcţii de acţiune:
- dezvoltarea cooperãrii operative dintre Oficiul Român pentru Imigrãri, pe de o parte, şi Poliţia Românã, Jandarmeria Românã şi Poliţia de Frontierã Românã, pe de altã parte, în scopul creşterii eficacitãţii combaterii imigraţiei ilegale;
- dezvoltarea cooperãrii, între Oficiul Român pentru Imigrãri, pe de o parte, şi Inspecţia Muncii, pe de altã parte, în scopul creşterii eficacitãţii combaterii muncii nedeclarate;
- instruirea permanentã a personalului autoritãţilor care, prin natura atribuţiilor conferite de lege pot intra în legãturã directã cu strãinii, cu privire la regimul juridic aplicabil acestora, tipurile de vize şi de documente emise acestora, procedurile de urmat etc.
2.3. Dezvoltarea cooperãrii cu statele terţe cu potenţial migraţionist
Prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale şi a muncii nedeclarate vor creşte în eficienţã şi dinamism printr-o intensificare a cooperãrii cu autoritãţile statelor terţe, în special ale celor cu înalt potenţial migraţionist. O cooperare eficientã în acest sens va contribui cu siguranţã la reducerea numãrului de migranţi ilegali, eficientizarea politicilor de returnare cãtre aceste state, semnalarea unor tendinţe şi fluxuri migratorii, moduri de operare, persoane predispuse la comiterea de infracţiuni, a apartenenţei la anumite grupãri de crimã organizatã care pot constitui ameninţãri la adresa siguranţei naţionale şi a cetãţeanului.
Direcţii de acţiune:
- dezvoltarea cooperãrii cu misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale statelor vizate şi cu autoritãţile centrale ale acestora;
- introducerea la nivel naţional a conceptului de ofiţer de legãturã în domeniul imigraţiei şi implementarea acestuia în statele terţe care prezintã risc ridicat de imigraţie ilegalã pentru România;
- participarea României la realizarea obiectivelor parteneriatelor pentru migraţie în cadrul proiectului Building Migration Partnership II (i-map, profile de migraţie).
Consolidarea cooperãrii României cu statele din vecinãtatea esticã şi din regiunea Mãrii Negre prin instrumente ale Abordãrii globale a migraţiei.
2.4. Aplicarea mãsurilor de returnare a imigranţilor ilegali la standardele Uniunii Europene
În contextul în care statele membre din sudul Europei se confruntã cu o mare presiune imigraţionistã, ca urmare a extinderii spaţiului Schengen este posibilã o intensificare a deplasãrilor migranţilor ilegali cãtre şi prin România. Autoritãţile române sunt conştiente cã acest fenomen poate conduce la o creştere a presiunii asupra capacitãţii de cazare în centrele de luare în custodie publicã, care ar putea deveni insuficientã din punctul de vedere al asigurãrii asistenţei medicale şi materiale, precum şi asupra capacitãţii de implementare a mãsurilor de returnare. De aceea, creşterea operativitãţii şi capacitãţii structurilor competente pentru returnarea imigranţilor ilegali reprezintã un obiectiv major în perioada imediat urmãtoare, a cãrui realizare va fi urmãritã în strictã conformitate cu standardele Uniunii Europene în domeniul returnãrii, cu cele mai bune practici în ceea ce priveşte returnarea voluntarã sau forţatã a persoanelor aflate în situaţii ilegale, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi a demnitãţii umane.
Direcţii de acţiune:
- creşterea operativitãţii şi a capacitãţii de returnare a imigranţilor ilegali, prin dezvoltarea corespunzãtoare a resurselor umane şi materiale existente, în funcţie de evoluţiile înregistrate în domeniu;
- cooperarea în domeniul returnãrii cu statele membre ale Uniunii Europene, în special prin participarea României la efectuarea unor zboruri comune, derulate sub coordonarea Agenţiei Frontex;
- colaborarea cu organizaţiile internaţionale cu atribuţii în domeniu, precum şi cu organizaţii neguvernamentale în vederea elaborãrii şi derulãrii unor programe comune pentru sprijinirea strãinilor cu şedere ilegalã în vederea reîntoarcerii voluntare a acestora în statele de origine;
- aplicarea mãsurilor de returnare prin luarea în calcul a specificului situaţiei persoanelor returnate: persoane vulnerabile, precum minori, minori neînsoţiţi, persoane cu dizabilitãţi, persoane în vârstã, femei însãrcinate, pãrinte singur cu minor/minori şi persoane care au fost supuse torturii, au fost lipsite de libertate sau au fost supuse altor forme grave de violenţã psihicã, fizicã ori sexualã;
- valorificarea eficientã a fondurilor puse la dispoziţia statelor membre prin Fondul de returnare din cadrul Programului general "Solidaritatea şi Gestionarea Fluxurilor Migratorii".
3. Obiectiv strategic - Îmbunãtãţirea sistemului naţional de azil în scopul eficientizãrii şi asigurãrii conformitãţii cu standardele legale naţionale, europene şi internaţionale aplicabile
Oficiul Român pentru Imigrãri îşi propune sã implementeze şi sã contribuie la elaborarea unei politici clare şi coerente a României în domeniul azilului, ca parte componentã a politicii în domeniul imigraţiei, în care se respectã obligaţiile asumate pe plan european şi internaţional prin instrumentele legale la care statul român a aderat, pe de o parte, şi interesul naţional, pe de altã parte, prin realizarea unui echilibru între drepturile şi obligaţiile persoanelor aflate în nevoie de protecţie internaţionalã. În realizarea acestui obiectiv un rol determinant îl va reprezenta, într-o primã fazã, capacitatea României de a influenţa deciziile care urmeazã a fi adoptate la nivel european cu privire la modificarea instrumentelor care alcãtuiesc acquis-ul Uniunii Europene în materie, dar şi în ceea ce priveşte structura viitorului Sistem European Comun de Azil. Totodatã, consolidarea mecanismelor prin care se asigurã menţinerea unei practici unitare şi de calitate pe linia procesãrii cererilor de azil la nivel naţional va constitui o garanţie solidã a existenţei unui sistem de azil eficient şi funcţional.
Obiective specifice
3.1. Continuarea accesului la procedura de azil şi respectarea principiului non refoulement
Se urmãreşte asigurarea unei proceduri de azil eficiente şi corecte pentru solicitanţii de azil prin creşterea calitãţii serviciilor de interpretare, prin recrutarea şi instruirea de noi interpreţi, a serviciilor de consiliere juridicã oferite de cãtre consilierii juridici ce îşi desfãşoarã deja activitatea în centrele regionale. De asemenea, se doreşte îmbunãtãţirea asistenţei oferite de avocaţi prin extinderea şi perfecţionarea unei reţele de avocaţi specializaţi.
Toate cererile de azil vor fi analizate în mod individual, prin raportarea motivelor invocate în susţinerea cererii la informaţiile din statul de origine.
Direcţii de acţiune:
- Asigurarea serviciilor de interpretare, a consilierii şi asistenţei juridice a solicitanţilor de azil;
- consolidarea dialogului între factorii de decizie în cadrul procedurii de azil în vederea asigurãrii unei interpretãri şi aplicãri uniforme a principiilor şi conceptelor specifice în domeniu, precum şi în scopul identificãrii de bune practici şi a diseminãrii acestora;
- finalizarea procesului de descentralizare a activitãţilor de preluare a datelor necesare pentru eliberarea paşapoartelor cu date biometrice pentru persoanele cu o formã de protecţie în România;
- actualizarea unor ghiduri şi proceduri pentru personalul misiunilor diplomatice pe linia asistenţei refugiaţilor şi a persoanelor cu protecţie subsidiarã.
3.2. Procesarea cererilor de azil în mod eficient şi conform standardelor legale naţionale, europene şi internaţionale aplicabile
În perioada urmãtoare este absolut necesar ca acordarea asistenţei corespunzãtoare solicitanţilor de azil pe toatã durata procedurii de determinare a unei forme de protecţie sã fie realizatã în paralel cu asigurarea unui standard de calitate crescut al interviurilor şi deciziilor, în condiţiile soluţionãrii în termene rezonabile a cererilor de azil.
În acest sens, o atenţie deosebitã se va acorda consolidãrii şi operaţionalizãrii mecanismului de asigurare şi control al calitãţii procedurii de azil, dezvoltat în cadrul proiectului "Evaluarea mecanismelor şi asigurarea standardelor de calitate din domeniul azilului", proiect finanţat de Comisia Europeanã şi implementat în perioada 2008-2010 de Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi. Astfel, în exercitarea atribuţiilor sale specifice, mecanismul de management al calitãţii procedurii de azil va contribui în mod semnificativ la asigurarea unei practici unitare la nivel naţional, în concordanţã cu standardele impuse de bunele practici şi legislaţia europeanã şi internaţionalã relevantã.
Se intenţioneazã, totodatã, ca prin funcţionarea unui astfel de mecanism şi asigurarea cu personal corespunzãtor sã se formeze un grup de experţi care sã deţinã expertiza necesarã pentru a fi implicaţi în viitoarele activitãţi derulate de Biroul European de Suport în Domeniul Azilului, al cãrui scop va fi şi acela de asigurare a unei practici unitare la nivel european, atât în ceea ce priveşte modul de interpretare a elementelor definiţiilor formelor de protecţie, cât şi în ceea ce priveşte aplicarea unitarã a standardelor de procedurã aplicate la nivelul statelor membre.
Direcţii de acţiune:
- Menţinerea unei durate scãzute a procedurii de azil în faza administrativã a procedurii;
- implementarea standardelor şi controlului de calitate a procedurilor de azil;
- adaptarea practicilor şi procedurilor naţionale pentru procesarea corespunzãtoare a categoriilor vulnerabile de solicitanţi de azil;
- asigurarea accesului la informaţii din statele de origine pentru factorii decizionali, beneficiari şi reprezentanţii legali ai acestora;
- continuarea pregãtirii personalului cu atribuţii pe linia procedurilor de azil din cadrul Oficiului Român pentru Imigrãri, în special prin implementarea la nivel naţional a modulelor de pregãtire dezvoltate în cadrul Curriculei Europene în domeniul azilului.
3.3. Combaterea eficientã a abuzului la procedura de azil
Aplicarea de cãtre România în totalitate a acquis-ului Schengen va produce efecte şi în ceea ce priveşte implementarea Regulamentului Dublin II şi a Regulamentului Eurodac. Astfel, o datã cu creşterea numãrului solicitãrilor de azil, datoritã fluxului de migraţie ilegalã dinspre Grecia şi Bulgaria, va creşte şi numãrul strãinilor depistaţi în sistemul Eurodac cu cereri de azil depuse în alte state membre.
Acest fapt va genera o presiune administrativã pentru amprentarea şi identificarea strãinilor care depun cereri de azil în România, procesarea unui numãr mare de cereri Dublin adresate Greciei şi Bulgariei şi punerea în executare a deciziilor de transfer prin conducerea la frontierã sau escortarea strãinilor în statele membre responsabile.
Lipsa controlului la frontierele interne din spaţiul Schengen va conduce şi la creşterea numãrului solicitãrilor de transfer cãtre România, marea majoritate venind din Ungaria, Austria, Germania, Franţa şi Elveţia, aşa cum a dovedit-o experienţa anterioarã.
Direcţii de acţiune:
- Îmbunãtãţirea procedurilor de identificare a solicitanţilor de azil fãrã documente de identitate/cãlãtorie;
- continuarea participãrii la mecanismul Dublin si derularea eficientã a procedurilor prevãzute de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 343/2003 Dublin II, în vederea transferului în statele membre responsabile a strãinilor cãrora România le-a respins accesul la procedura de azil;
- asigurarea resurselor financiare şi umane necesare funcţionalitãţii sistemului Eurodac, a echipamentelor şi infrastructurii de comunicaţii naţionale, în vederea depistãrii strãinilor care abuzeazã de procedura de azil.
3.4. Asigurarea unui standard demn de viaţã al solicitanţilor de azil conform standardelor legale naţionale, europene şi internaţionale aplicabile
Solicitanţii de azil sunt o categorie aparte de strãini care, datoritã exilului forţat, în marea lor majoritate, se aflã într-o situaţie precarã atât din punct de vedere fizic, psihic, cât şi financiar. Aceasta impune ca statul cãruia i-a fost cerutã protecţia, pe perioada analizãrii cererii de azil, sã asigure condiţii decente de cazare, întreţinere materialã şi asistenţã medicalã în conformitate cu normele Uniunii Europene în domeniul azilului. Crearea unui standard de viaţã adecvat va determina reducerea tendinţei de mişcare secundarã a solicitanţilor de azil cãtre alte state membre ale Uniunii Europene, tendinţa acestora de a lucra ilegal pe piaţa forţei de muncã pentru a-şi suplimenta veniturile şi, de asemenea, va preîntâmpina conflictele şi situaţiile care sã pericliteze ordinea şi siguranţa publicã.
Direcţii de acţiune:
- Identificarea şi dezvoltarea capacitãţii de primire şi cazare a solicitanţilor de azil în contextul creat de aderarea României la spaţiul Schengen prin înfiinţarea de noi centre regionale de cazare şi proceduri şi/sau extinderea capacitãţii de cazare a actualelor centre;
- asigurarea asistenţei materiale, medicale şi sociale a solicitanţilor de azil prin asigurarea resurselor necesare de la buget şi atragerea de resurse complementare prin parteneriate cu ONG-uri, organizaţii internaţionale şi prin resursele alocate în cadrul Programului Solidaritatea Fluxurilor Migratorii - Fondul European pentru Refugiaţi;
- pregãtirea managementului şi a personalului centrelor regionale de cazare şi proceduri de azil pe linia asigurãrii condiţiilor de recepţie şi cazare.
3.5. Asigurarea compatibilitãţii şi interoperabilitãţii cu celelalte sisteme de azil din statele membre şi coordonarea cu BESA
Biroul European de Sprijin în domeniul Azilului (BESA) a fost înfiinţat sub forma unei agenţii de reglementare, entitate juridicã autonomã creatã în vederea punerii în aplicare a unei politici europene comune, iar mandatul sãu are în vedere trei sarcini principale: sprijinirea cooperãrii practice în materie de azil, susţinerea statelor membre care se confruntã cu presiuni deosebite şi contribuţia la punerea în aplicare a sistemului european comun de azil.
În acest context, autoritãţile române cu competenţe în domeniul azilului vor întreprinde demersuri în vederea creãrii mecanismelor necesare colaborãrii cu BESA în scopul asigurãrii capacitãţii acestei agenţii de a-şi îndeplini mandatul. Cu sprijinul şi prin expertiza care va fi furnizatã de cãtre BESA, se urmãreşte sã fie create pârghiile necesare eficientizãrii sistemului de azil naţional şi întãrirea capacitãţii autoritãţilor române de a contribui la realizarea sistemului european comun de azil.
Direcţii de acţiune:
- Participarea la definitivarea şi implementarea mecanismului de asigurare a solidaritãţii între statele membre în cazul unor afluxuri masive mixte de persoane aflate în nevoie de protecţie (repartizarea solicitanţilor de azil/relocarea persoanelor aflate în nevoie de protecţie în funcţie de densitatea populaţiei, PIB etc.);
- asumarea unui rol activ în derularea acţiunilor comune în sprijinul statelor membre care se confruntã cu un fenomen migraţionist ce depãşeşte capacitatea obişnuitã de procesare;
- asigurarea pregãtirii personalului propriu prin participarea la programul european comun de formare în materie de azil, care va fi dezvoltat în cadrul BESA;
- participarea la reuniunile Consiliului Director şi ale grupurilor de lucru organizate în cadrul BESA;
- consolidarea cooperãrii practice prin schimbul de experienţã şi bune practici cu autoritãţile din alte state ale Uniunii Europene.
4. Obiectiv strategic - Participarea activã a României la eforturile comunitãţii internaţionale şi statelor membre ale Uniunii Europene la identificarea unor soluţii durabile pentru persoanele aflate în nevoie de protecţie internaţionalã
Se urmãreşte ca, pe termen mediu şi lung, România sã se implice în furnizarea de expertizã în ceea ce priveşte accesul la soluţii durabile, inclusiv prin schimb de informaţii cu statele participante la programele regionale de protecţie finanţate de Comisia Europeanã. De asemenea, se are în vedere participarea la dezbaterile care vor avea loc în cadrul forurilor internaţionale al cãror obiectiv îl reprezintã identificarea şi accesul la soluţii durabile, precum Grupul de lucru pe probleme de relocare organizat sub egida Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.
Obiective specifice
4.1. Integrarea strãinilor care au dobândit o formã de protecţie în România
Strãinii cu o formã de protecţie reprezintã categoria cea mai vulnerabilã dintre strãinii cu şedere legalã în România, datoritã exilului forţat la care au fost supuşi, şi trebuie sã beneficieze de o atenţie sporitã şi de servicii speciale din partea autoritãţilor române. Facilitarea integrãrii locale a refugiaţilor şi strãinilor cu protecţie subsidiarã reprezintã o soluţie durabilã la situaţia cu care aceştia se confruntã şi reprezintã, în mare mãsurã, şi o obligaţie a autoritãţilor române asumatã în momentul acordãrii protecţiei acestor persoane.
Direcţii de acţiune:
- Continuarea derulãrii programelor de integrare pentru strãinii cu o formã de protecţie în România prin asigurarea resurselor necesare de la buget şi atragerea de resurse complementare prin parteneriate cu ONG-uri, organizaţii internaţionale şi prin resursele alocate în cadrul Programului Solidaritatea Fluxurilor Migratorii - Fondul European pentru Refugiaţi;
- informarea opiniei publice cu privire la situaţia şi nevoile speciale ale refugiaţilor prin derularea de activitãţi de informare şi campanii de conştientizare;
- continuarea pregãtirii personalului instituţiilor publice şi organizaţiilor nonguvernamentale cu atribuţii în integrarea strãinilor cu o formã de protecţie în România.
4.2. Asumarea obligaţiilor României ca stat de relocare a refugiaţilor
Stabilirea programului naţional de relocare are ca avantaje, alãturi de respectarea obligaţiilor asumate la nivel internaţional privind protecţia refugiaţilor şi imagine favorabilã pe plan extern, şi selectarea refugiaţilor ce urmeazã sã fie relocaţi în funcţie de propriile criterii naţionale şi atragerea de fonduri comunitare, operaţiunile de relocare fiind finanţate prin Fondul European pentru Refugiaţi.
Direcţii de acţiune:
- Continuarea programului de relocare a refugiaţilor în România;
- participarea la schema comunã a Uniunii Europene de relocare şi la mecanismul de solidaritate între statele membre ale Uniunii Europene în funcţie de legislaţia naţionalã în domeniul azilului;
- continuarea pregãtirii personalului instituţiilor implicate în desfãşurarea operaţiunilor de relocare a refugiaţilor în România.
4.3. Continuarea derulãrii operaţiunilor prin Centrul de Relocare de Urgenţã de la Timişoara conform Acordului Tripartit dintre Guvernul României, UNHCR şi OIM
La nivel european se urmãreşte crearea unei politici comune europene în domeniul azilului. Aceastã politicã presupune armonizarea sistemelor de azil din statele membre pe baza unor standarde comune, promovarea unui sistem de împãrţire a eforturilor şi a responsabilitãţii între statele membre, întãrirea cooperãrii între statele membre şi, nu în ultimul rând, componenta externã a politicii de azil care presupune asistenţã pentru statele din zonele de origine şi de tranzit ale refugiaţilor şi promovarea principiului solidaritãţii.
La data de 21 noiembrie 2008 a intrat în vigoare Acordul dintre Guvernul României şi Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi Organizaţia Internaţionalã pentru Migraţie privind evacuarea temporarã în România a unor persoane aflate în nevoie urgentã de protecţie internaţionalã şi relocarea ulterioarã a acestora, semnat la Bucureşti la 8 mai 2008, ratificat prin Legea nr. 291/2008.
Funcţionarea în România a Centrului de tranzit în regim de urgenţã (CTU) în scopul relocãrii temporare a unor persoane aflate în nevoie urgentã de protecţie a fost primitã favorabil pe plan internaţional, statul român consolidându-şi în acest fel imaginea de membru activ şi responsabil al comunitãţii internaţionale.
Direcţii de acţiune:
- Continuarea aplicãrii Acordului tripartit în România;
- împãrtãşirea, cãtre alte state de relocare, a experienţei României în ceea ce priveşte înfiinţarea CTU şi derularea Acordului tripartit în România.
5. Obiectiv strategic - Integrarea socialã a strãinilor cu şedere legalã
Integrarea este un proces dinamic, bidirecţional de interacţiune reciprocã, ce necesitã nu doar eforturi din partea autoritãţilor naţionale, regionale şi locale, ci şi un angajament sporit din partea comunitãţii-gazdã şi a imigranţilor.
Integrarea socialã reprezintã procesul de participare activã a strãinilor care au reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul României la viaţa economicã, socialã şi culturalã a societãţii româneşti, respectându-se în acelaşi timp identitatea culturalã a acestora.
Obiective specifice
5.1. Încorporarea aspectelor integrãrii în toate celelalte politici din domeniile relevante
Politica privind integrarea socialã a strãinilor are ca obiectiv oferirea posibilitãţii strãinilor care au reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul României de a achiziţiona un bagaj minim de cunoştinţe şi deprinderi, în principal prin cursuri de limba românã, programe de orientare culturalã şi de consiliere care sã le permitã sã acceseze celelalte servicii şi politici sociale în condiţii asemãnãtoare cu cetãţenii români.
Direcţii de acţiune:
- Îmbunãtãţirea procesului de consultare şi implicare a societãţii civile în procesul de integrare, prin crearea unui mecanism de consultare atât a societãţii civile, cât şi a comunitãţilor de strãini;
- monitorizarea rezultatelor politicilor de integrare, prin stabilirea unui set de indicatori în toate domeniile relevante, culegerea şi interpretarea datelor obţinute;
- oferirea de drepturi şi obligaţii comparabile cu cele ale cetãţenilor Uniunii Europene.
5.2. Creşterea gradului de participare a strãinilor cu şedere legalã în România la activitãţile specifice de facilitare a integrãrii lor în societatea româneascã
Principalul grup-ţintã al politicii de integrare este reprezentat de strãinii nou-veniţi în România, care necesitã cunoştinţe de limba românã şi orientare în societate. Deşi voluntarã, participarea strãinilor la cursurile de limba românã, sesiuni de orientare culturalã şi consiliere, reunite în programe de integrare, are rolul de a le facilita acestora şi obţinerea dreptului de şedere permanentã şi, ulterior, a cetãţeniei române, prin oferirea cunoştinţelor necesare dovedirii unui nivel corespunzãtor de integrare în societatea româneascã. Având în vedere cã integrarea efectivã se realizeazã la nivelul comunitãţilor locale, autoritãţile locale au un rol deosebit şi datoria de a furniza servicii sociale în domenii ca accesul la locuinţe, educaţie, asistenţã socialã şi medicalã. Organizaţiile nonguvernamentale pot furniza servicii complementare celor asigurate de autoritãţile centrale şi locale în vederea facilitãrii integrãrii.
Direcţii de acţiune:
- Continuarea derulãrii activitãţilor de integrare pentru strãinii cu şedere legalã în România prin asigurarea resurselor necesare de la buget si atragerea de resurse complementare prin parteneriate cu ONG-uri, organizaţii internaţionale şi prin resursele alocate în cadrul Programului Solidaritatea Fluxurilor Migratorii - Fondul European pentru Integrare;
- informarea strãinilor privind oportunitãţile de integrare, prin realizarea şi distribuirea de materiale de informare;
- îmbunãtãţirea calitãţii serviciilor privind facilitarea integrãrii prin crearea de birouri de informare şi consiliere în oraşele cu un numãr ridicat de strãini.
5.3. Crearea unui mediu care sã faciliteze integrarea strãinilor
Alãturi de oferirea de servicii specifice strãinilor care au reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul României în vederea facilitãrii integrãrii, politica privind integrarea socialã a strãinilor are ca obiectiv şi crearea unei societãţi multiculturale, deschise şi primitoare.
Direcţii de acţiune:
- Cunoaşterea situaţiei privind integrarea strãinilor în România prin derularea de studii şi cercetãri ştiinţifice;
- promovarea dialogului intercultural şi a contactelor la toate nivelurile societãţii prin organizarea de activitãţi multiculturale;
- crearea unei imagini pozitive în rândul opiniei publice din România privind fenomenul imigraţiei şi al integrãrii strãinilor prin derularea de activitãţi de informare şi campanii de conştientizare.
CAP. V
Resurse financiare
Resursele financiare necesare implementãrii Strategiei naţionale privind imigraţia provin, în principal, din:
- Fonduri de la bugetul de stat alocate fiecãrui minister şi fiecãrei instituţii cu competenţã în implementarea Strategiei naţionale;
- fonduri stabilite la nivelul Uniunii Europene pentru gestionarea imigraţiei la nivel european;
- subîmprumuturi sau garanţii de stat în condiţiile prevãzute de legislaţia în vigoare privind datoria publicã;
- donaţii şi sponsorizãri oferite/acceptate în condiţiile legii;
- alte surse.
Planurile de acţiune anuale pentru implementarea Strategiei naţionale, constituite pe baza planurilor sectoriale, specificã sursele de finanţare necesare îndeplinirii fiecãrui obiectiv stabilit.
CAP. VI
Implicaţii juridice
Prezenta Strategie naţionalã nu implicã modificãri legislative cu privire la mecanismele de cooperare interinstituţionalã şi implementare a obiectivelor strategice.
Caracterul dinamic al imigraţiei poate genera apariţia unor situaţii sau fenomene concrete care sã necesite noi soluţii legislative la nivel european sau naţional, situaţii în care fiecare instituţie este responsabilã sã exercite dreptul la iniţiativã legislativã pe domeniul de competenţã, sens în care mecanismul de implementare al prezentei Strategii naţionale creeazã cadrul necesar consultãrii şi coordonãrii instituţiilor implicate.
CAP. VII
Proceduri de monitorizare şi evaluare
Implementarea la nivel naţional a Strategiei naţionale va fi realizatã prin mecanismul de cooperare interinstituţionalã, stabilit prin hotãrâre de Guvern, precum şi prin planuri de acţiune anuale.
În vederea realizãrii unor sarcini specifice stabilite prin planurile de acţiune anuale care necesitã dezbateri publice, Grupul de coordonare, prin Secretariatul tehnic, poate invita la reuniunile sale reprezentanţi ai altor autoritãţi, precum şi reprezentanţi ai societãţii civile sau ai organizaţiilor internaţionale din domeniul imigraţiei şi azilului.
Totodatã, dacã subiectele propuse pe agenda de lucru o impun, la reuniunile Grupului de coordonare pot fi invitaţi reprezentanţi ai instituţiilor Uniunii Europene, precum şi experţi din statele membre.
CAP. VIII
Factori de risc
Dat fiind caracterul complex, dinamic şi global al fenomenului imigraţiei, implementarea prezentei Strategii naţionale poate fi influenţatã de factori de risc externi sau interni aflaţi, de cele mai multe ori, într-o strânsã legãturã de cauzalitate.
Pe plan extern pot surveni într-un timp scurt modificãri semnificative ale fluxurilor migratorii la nivel regional, precum şi situaţii de presiune particularã asupra statelor membre din zonã, inclusiv asupra României, care pot impune adaptarea strategiei la noile realitãţi. Totodatã, lipsa de cooperare din partea autoritãţilor statelor terţe cu potenţial migraţionist ridicat ar putea conduce la neîndeplinirea sau îndeplinirea parţialã a obiectivelor care necesitã implicarea acestora.
Pe plan intern, riscurile identificate se referã în primul rând la nerespectarea termenelor asumate în planurile anuale de acţiuni, din cauza indisponibilitãţii fondurilor necesare finanţãrii, nesincronizãrii proiectelor aflate în derulare sau a lipsei resurselor umane necesare instituţiilor responsabile.
Fiecare instituţie este responsabilã de planificarea şi asigurarea din bugetele proprii a fondurilor necesare finanţãrii activitãţilor ce îi cad în responsabilitate. În acest sens, se vor efectua activitãţi de monitorizare şi evaluãri periodice (semestriale şi anuale) care sã permitã instituirea unor mãsuri corective.
Insuficienta cooperare între instituţiile participante la implementarea Strategiei naţionale este un alt risc care trebuie luat în considerare de autoritãţile şi instituţiile cu responsabilitãţi în domeniu.
CAP. IX
Etape ulterioare şi instituţii responsabile
Mãsurile concrete pentru implementarea în practicã a obiectivelor Strategiei naţionale sunt cuprinse în planuri de acţiune anuale elaborate pe baza propunerilor instituţiilor din cadrul Grupului de coordonare şi aprobate de Guvern. Planurile de acţiune anuale stabilesc activitãţile concrete şi responsabilitãţile ce revin tuturor ministerelor şi instituţiilor cu atribuţii în domeniul imigraţiei pentru realizarea obiectivelor stabilite prin Strategia naţionalã.
Pentru realizarea activitãţilor cuprinse în planul de acţiune anual, fiecare dintre instituţiile cu competenţe în materie va elabora propriile planuri de mãsuri, detaliind acţiunile a cãror responsabilitate de implementare le revine.
Dacã pe parcursul implementãrii actualei Strategii naţionale, contextul internaţional sau naţional suferã modificãri majore, care implicã stabilirea unor noi obiective generale, Guvernul României va modifica şi completa prezenta hotãrâre, la propunerea Grupului de coordonare.
Instituţiile responsabile pentru implementarea planurilor de acţiune anuale fac parte din Grupul de coordonare a implementãrii Strategiei naţionale privind imigraţia, creat în baza prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 572/2008, activitatea sa fiind coordonatã de secretarul de stat, şef al Departamentului ordine şi siguranţã publicã din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
----------
