MONITORUL OFICIAL nr. 496 din 2 iunie 2004
Strategia nationala privind protecţia atmosferei este elaborata de autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului, în conformitate cu atribuţiile şi responsabilitãţile ce îi revin ca urmare a transpunerii legislaţiei europene în domeniul protecţiei atmosferei şi conform prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 655/2001 .
I. Cadru general
Strategia nationala privind protecţia atmosferei are ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui sistem integrat de gestionare a calitãţii aerului, eficient din punct de vedere economic.
Respectarea obiectivelor privind calitatea aerului se realizeazã atât prin implementarea sistemului de gestionare a calitãţii aerului, cat şi prin implementarea mãsurilor de control al emisiilor de poluanti în atmosfera. În cadrul prezentei strategii se abordeaza şi aspecte privind protecţia stratului de ozon.
Strategia promoveazã conceptul dezvoltãrii durabile definit ca "modul de dezvoltare prin care sunt asigurate necesitãţile în prezent, fãrã a compromite posibilitãţile generaţiilor viitoare de a-şi asigura propriile necesitaţi". În sensul conceptului de dezvoltare durabila, protecţia atmosferei este luatã în considerare avându-se în vedere impactul poluarii aerului asupra calitãţii vieţii şi asupra sãnãtãţii oamenilor. Strategia urmãreşte stabilirea unui echilibru între dezvoltarea economico-socialã şi calitatea atmosferei, asigurându-se ca dezvoltarea noilor politici se realizeazã cu respectarea obiectivelor de dezvoltare durabila.
Obiectivele Strategiei privind protecţia atmosferei sunt:
1. menţinerea calitãţii aerului înconjurãtor în zonele şi aglomerarile în care aceasta se încadreazã în limitele prevãzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate;
2. îmbunãtãţirea calitãţii aerului înconjurãtor în zonele şi aglomerarile în care aceasta nu se încadreazã în limitele prevãzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate;
3. adoptarea mãsurilor necesare în scopul limitãrii pana la eliminarea efectelor negative asupra mediului, inclusiv în context transfrontier;
4. îndeplinirea obligaţiilor asumate prin acordurile şi tratatele internaţionale la care România este parte şi participarea la cooperarea internationala în domeniu.
Strategia respecta şi se bazeazã pe principiile generale ale gestionãrii integrate de mediu:
a) principiul precautiei - implica evaluarea preliminarã a riscurilor de poluare şi evitarea acestora;
b) principiul prevenirii - stabileşte ca mãsurile de prevenire sunt prioritare în raport cu cele de eliminare a efectelor poluarii;
c) principiul utilizãrii durabile a resurselor naturale stabileşte minimizarea şi eficientizarea utilizãrii resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punând accent pe utilizarea celor secundare. Resursele naturale trebuie exploatate astfel încât sa nu le fie compromisa disponibilitatea pe termen lung;
d) principiul "poluatorul plãteşte" - stabileşte necesitatea creãrii unui cadru legislativ şi economic corespunzãtor, astfel încât costurile pentru reducerea emisiilor sa fie suportate de generatorul acestora. Responsabilii pentru deteriorarea calitãţii atmosferei trebuie sa plãteascã în conformitate cu gravitatea efectelor produse;
e) principiul proximitatii - stabileşte iniţierea mãsurilor de reducere a emisiilor de poluanti în aer în zona sursei generatoare;
f) principiul parteneriatului - stabileşte crearea unui parteneriat între responsabilii de activitãţi, incluzând poluatorii, autoritãţile centrale şi locale şi populaţia afectatã de poluare.
Strategia are în vedere cele doua direcţii principale ale politicilor din România: aderarea la Uniunea Europeanã şi descentralizarea.
În calitate de ţara candidata la aderarea la Uniunea Europeanã, România a transpus în mare parte acquisul privind protecţia atmosferei. Procesul de implementare a acquisului este în curs de desfãşurare, necesitand întãrirea capacitãţilor instituţionale şi timp pentru realizarea acesteia. Pentru câteva dintre directivele cuprinse în acquisul pentru protecţia mediului, care au legatura cu protecţia atmosferei, s-au solicitat perioade de tranzitie.
România depune eforturi susţinute pentru a elabora politicile astfel încât ele sa fie aplicate la nivel regional şi local, prin descentralizare. Astfel, autoritãţile publice locale şi regionale pentru protecţia mediului vor avea principalele atribuţii şi responsabilitãţi în ceea ce priveşte evaluarea şi gestionarea calitãţii aerului. Unul dintre scopurile strategiei este de a oferi autoritãţilor publice locale şi regionale de protecţia mediului posibilitatea de a decide obiective şi prioritati la nivel local şi regional privind protecţia atmosferei.
II. Cadrul legislativ şi institutional
1. Legislaţia nationala privind protecţia aerului
Legislaţia nationala privind protecţia atmosferei cuprinde:
a) <>Legea protecţiei mediului nr. 137/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 655/2001 ;
c) <>Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limita, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)], plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurãtor;
d) <>Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 745/2002 privind stabilirea aglomerarilor şi clasificarea aglomerarilor şi zonelor pentru evaluarea calitãţii aerului în România;
e) <>Hotãrârea Guvernului nr. 732/2001 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piata a benzinei şi motorinei, modificatã şi completatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 897/2003 ;
f) <>Hotãrârea Guvernului nr. 568/2001 privind stabilirea cerinţelor tehnice pentru limitarea emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea, încãrcarea, descãrcarea şi distribuţia benzinei la terminale şi la staţiile de benzina;
g) <>Hotãrârea Guvernului nr. 699/2003 privind stabilirea unor mãsuri pentru reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizãrii solventilor organici în anumite activitãţi şi instalaţii;
h) <>Ordinul ministrului lucrãrilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglementãrilor privind condiţiile tehnice pe care trebuie sa le îndeplineascã vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România - RNTR 2, modificat prin <>Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.043/2003 ;
i) <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluarii, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 645/2002 ;
j) <>Hotãrârea Guvernului nr. 541/2003 privind stabilirea unor mãsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanti proveniţi din instalaţii mari de ardere;
k) <>Hotãrârea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor;
l) <>Hotãrârea Guvernului nr. 743/2002 privind stabilirea procedurilor de aprobare de tip a motoarelor cu ardere interna, destinate maşinilor mobile nerutiere şi stabilirea mãsurilor de limitare a emisiilor de gaze şi particule poluante provenite de la acestea, în scopul protecţiei atmosferei;
m) <>Hotãrârea Guvernului nr. 142/2003 privind limitarea conţinutului de sulf din combustibilii lichizi;
n) <>Ordonanta Guvernului nr. 89/1999 privind regimul comercial şi introducerea unor restrictii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 159/2000 ;
o) <>Hotãrârea Guvernului nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policlorurati şi ale altor compuşi similari;
p) <>Hotãrârea Guvernului nr. 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
q) <>Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor;
r) <>Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
s) <>Legea nr. 271/2003 pentru ratificarea protocoalelor Convenţiei asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, încheiatã la Geneva la 13 noiembrie 1979, adoptate la Aarhus la 24 iunie 1998 şi la Gothenburg la 1 decembrie 1999;
t) <>Ordinul ministrului apelor, pãdurilor şi protecţiei mediului nr. 462/1993 pentru aprobarea Condiţiilor tehnice privind protecţia atmosferei şi Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanti atmosferici produşi de surse stationare, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
u) <>Ordinul ministrului sãnãtãţii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena şi a recomandãrilor privind mediul de viata al populaţiei;
v) <>Ordinul ministrului sãnãtãţii şi familiei nr. 598/2003 privind elaborarea sintezelor naţionale în cadrul subprogramului nr. 1.4 "Evaluarea stãrii de sãnãtate şi a factorilor de risc";
w) STAS 12574/1987 "Aer din zonele protejate" condiţii de calitate (norma tehnica).
2. Legislaţia internationala
România a transpus aproape integral acquisul privind protecţia calitãţii aerului.
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Legislaţia Uniunii Europene Legislaţia nationala
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
- Directiva 96/62/CE privind evaluarea - Ordonanta de urgenta a Guvernului
şi managementul calitãţii aerului şi nr. 243/2000 privind protecţia
directivele fiice: atmosferei, aprobatã cu modificãri şi
● Directiva Consiliului nr. 1999/30/CE completãri prin <>Legea nr. 655/2001
privind valorile limita pentru dioxid - Ordinul ministrului apelor şi
de sulf, dioxid de azot şi oxizi de protecţiei mediului nr. 745/2002
azot, particule în suspensie şi plumb privind stabilirea aglomerarilor şi
în aerul atmosferic clasificarea aglomerarilor şi zonelor
● Directiva 2000/69/CE privind valorile pentru evaluarea calitãţii aerului în
limita pentru benzen şi monoxid de România
carbon în aerul înconjurãtor - Ordinul ministrului apelor şi
● Directiva 2002/3/CE privind poluarea protecţiei mediului nr. 592/2002
aerului cu ozon pentru aprobarea Normativului privind
stabilirea valorilor limita, a
valorilor de prag şi a criteriilor şi
metodelor de evaluare a dioxidului de
sulf, dioxidului de azot şi oxizilor
de azot, pulberilor în suspensie
[PM(10) şi PM(2,5)], plumbului,
benzenului, monoxidului de carbon şi
ozonului în aerul înconjurãtor
Directiva privind prevenirea şi Ordonanta de urgenta a Guvernului
controlul integrat al poluarii (IPPC) nr. 34/2002 privind prevenirea,
nr. 96/61 , amendata de Directiva reducerea şi controlul integrat al
2003/87 care stabileşte o schema pentru poluarii, aprobatã cu modificãri
comercializarea permiselor de emisii prin <>Legea nr. 645/2002
de gaze cu efect de sera, în interiorul
comunitãţii
Directiva nr. 88/609/CEE privind <>Hotãrârea Guvernului nr. 541/2003
limitarea emisiilor anumitor poluanti privind stabilirea unor mãsuri
în atmosfera de la instalaţiile mari pentru limitarea emisiilor în aer
de ardere (amendata prin Directiva ale anumitor poluanti proveniţi
2001/80/CE ) din instalaţii mari de ardere
Directiva 2000/76/CE privind <>Hotãrârea Guvernului nr. 128/2002
incinerarea deşeurilor privind incinerarea deşeurilor
Directiva 96/59/EC privind eliminarea <>Hotãrârea Guvernului nr. 173/2000
bifenililor şi terfenililor policloru- pentru reglementarea regimului
rati (PCB şi PCT) special privind gestiunea şi
controlul bifenililor policlorurati
şi ale altor compuşi similari
Directiva 75/439/EEC privind uleiurile <>Hotãrârea Guvernului nr. 662/2001
uzate, amendata de Directiva 87/101/EEC privind gestionarea uleiurilor uzate,
şi de Directiva 91/692/EEC cu modificãrile şi completãrile
ulterioare
Directiva 99/31/EC privind depozitarea <>Hotãrârea Guvernului nr. 162/2002
deşeurilor privind depozitarea deşeurilor
Directiva 94/63/CE privind controlul <>Hotãrârea Guvernului nr. 568/2001
emisiilor de compuşi organici volatili privind stabilirea cerinţelor tehnice
(COV) rezultaţi din depozitarea benzinei pentru limitarea emisiilor de compuşi
şi distribuţia sa de la terminale la organici volatili rezultaţi din
staţiile service depozitarea, încãrcarea, descãrcarea
şi distribuţia benzinei la terminale
şi la staţiile de benzina
Directiva 1999/13/CE privind limitarea <>Hotãrârea Guvernului nr. 699/2003
emisiilor de compuşi organici volatili privind stabilirea unor mãsuri pentru
provenind din utilizarea solventilor reducerea emisiilor de compuşi
organici în anumite activitãţi şi organici volatili datorate utilizãrii
instalaţii solventilor organici în anumite
activitãţi şi instalaţii
Directiva 70/220/CEE referitoare la Ordinul ministrului lucrãrilor
armonizarea legislaţiei statelor membre publice, transporturilor şi locuinţei
cu privire la mãsurile ce trebuie nr. 211/2003 pentru aprobarea
adoptate impotriva poluarii aerului de Reglementãrilor privind condiţiile
cãtre emisiile poluante ale autovehi- tehnice pe care trebuie sa le inde-
culelor, modificatã ultima data prin pli neasca vehiculele rutiere în
Directiva 2003/76/CE vederea admiterii în circulaţie pe
Directiva 72/306/CEE referitoare la drumurile publice din România-RNTR 2,
armonizarea legislaţiei statelor membre modificat prin Ordinul ministrului
cu privire la mãsurile ce trebuie transporturilor, construcţiilor şi
adoptate impotriva poluarii aerului de turismului nr. 1.043/2003 (prevede-
cãtre emisiile poluante ale motoarelor rile Directivei 70/220/CEE sunt
diesel ale autovehiculelor, modificatã transpuse pana la modificarea intro-
ultima data prin Directiva 97/20/CE dusa de Directiva 2001/100/CE )
Directiva 88/77/CEE referitoare la Directivele 2002/80/CE şi 2003/76/CE
armonizarea legislaţiei statelor membre vor fi transpuse în cursul anului
cu privire la mãsurile ce trebuie 2004 prin modificarea Ordinului
adoptate impotriva poluarii aerului de ministrului lucrãrilor publice,
cãtre emisiile gazoase şi particulele transporturilor şi locuinţei
poluante ce provin de la motoarele cu nr. 211/2003.
aprindere prin comprimare destinate
propulsiei vehiculelor şi emisiile
gazoase poluante ce provin de la
motoarele cu aprindere prin scanteie
ce funcţioneazã cu gaz natural sau cu
gaz petrolier lichefiat şi destinate
propulsiei vehiculelor, modificatã
ultima data prin Directiva 2001/27/CE
Directiva 97/68/CE privind armonizarea <>Hotãrârea Guvernului nr. 743/2002
legislaţiei statelor membre referitoare privind stabilirea procedurilor de
la mãsurile luate impotriva emisiilor de aprobare de tip a motoarelor cu
gaze şi particule poluante, provenite de ardere interna destinate maşinilor
la motoarele cu combustie interna mobile nerutiere şi stabilirea
instalate pe echipamente nerutiere mãsurilor de limitare a emisiilor de
gaze şi particule poluante provenite
de la acestea, în scopul protecţiei
atmosferei
Directiva 98/70/CE privind calitatea <>Hotãrârea Guvernului nr. 732/2001
benzinei şi motorinei privind stabilirea condiţiilor de
introducere pe piata a benzinei şi
motorinei, modificatã şi completatã
prin Hotãrârea Guvernului
nr. 897/2003
Directiva 1999/32/CE privind reducerea <>Hotãrârea Guvernului nr. 142/2003
conţinutului de sulf în combustibilii privind limitarea conţinutului de
lichizi sulf în combustibilii lichizi
Regulamentul 2037/2000/CE privind <>Ordonanta Guvernului nr. 89/1999
substantele care epuizeaza stratul privind regimul comercial şi introdu-
de ozon cerea unor restrictii la utilizarea
hidrocarburilor halogenate care
distrug stratul de ozon, aprobatã
cu modificãri prin Legea nr.
159/2000
Convenţie asupra poluarii atmosferice <>Legea nr. 8/1991 pentru ratificarea
transfrontiere pe distanţe lungi Convenţiei asupra poluarii
atmosferice transfrontiere pe
distanţe lungi, încheiatã la Geneva
la 13 noiembrie 1979
- Protocolul privind poluantii organici <>Legea nr. 271/2003 pentru ratificarea
persistenti protocoalelor Convenţiei asupra
- Protocolul privind metalele grele poluarii atmosferice transfrontiere
- Protocolul referitor la reducerea pe distanţe lungi, încheiatã la
acidifierii, eutrofizarii şi Geneva la 13 noiembrie 1979, adoptate
nivelului de ozon troposferic la Aarhus la 24 iunie 1998 şi la
Gothenburg la 1 decembrie 1999
Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra <>Legea nr. 24/1994 pentru ratificarea
schimbãrilor climatice Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite
asupra schimbãrilor climatice,
semnatã la Rio de Janeiro la
5 iunie 1992
Protocolul de la Kyoto la Convenţia- <>Legea nr. 3/2001 pentru ratificarea
cadru a Naţiunilor Unite asupra Protocolului de la Kyoto la
schimbãrilor climatice Convenţia- cadru a Naţiunilor Unite
asupra schimbãrilor climatice,
adoptat la 11 decembrie 1997
Convenţia privind protecţia stratului de <>Legea nr. 84/1993 pentru aderarea
ozon, Protocolul de la Montreal privind României la Convenţia privind
substantele care epuizeaza stratul de protecţia stratului de ozon,
ozon adoptatã la Viena la 22 martie
Amendamentul la Protocolul de la 1985, şi la Protocolul privind
Montreal substantele care epuizeaza stratul
de ozon, adoptat la Montreal la
16 septembrie 1987, şi pentru
acceptarea Amendamentului
la Protocolul de la Montreal
privind substantele care epuizeaza
stratul de ozon, adoptat la cea
de-a doua reuniune a pãrţilor,
de la Londra, din 27-29
iunie 1990
<>Legea nr. 9/2001 privind aprobarea
<>Ordonanţei Guvernului nr. 24/2000
pentru acceptarea Amendamentului
la Protocolul de la Montreal
privind substantele care epuizeaza
stratul de ozon, adoptat la
Copenhaga la 25 noiembrie 1992
Convenţia Espoo privind evaluarea <>Legea nr. 22/2001 pentru ratificarea
impactului asupra mediului în context Convenţiei privind evaluarea
transfrontiera impactului asupra mediului în
context transfrontiera, adoptatã la
Espoo la 25 februarie 1991
Convenţia Helsinki privind efectele <>Legea nr. 92/2003 pentru aderarea
transfrontiere ale accidentelor României la Convenţia privind
industriale efectele transfrontiere ale
accidentelor industriale, adoptatã
la Helsinki la 17 martie 1992
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────
3. Cadrul institutional
Strategia implica derularea de acţiuni la diferite niveluri de competenta şi decizie. În conformitate cu legislaţia nationala în vigoare, urmãtoarele autoritãţi au responsabilitãţi în domeniul protecţiei atmosferei:
3.1. autoritatea publica centrala pentru protecţia mediului:
a) elaboreazã şi promoveazã strategia nationala în domeniul protecţiei atmosferei şi controleazã aplicarea planului naţional de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei, ca parte integrantã a strategiei şi politicilor naţionale de protecţie a mediului;
b) elaboreazã, avizeazã, promoveazã şi, dupã caz, aproba actele normative, precum şi mãsurile necesare aplicãrii unitare pe teritoriul României a prevederilor privind protecţia atmosferei, stabilite prin legislaţia Uniunii Europene şi prin convenţiile internaţionale privind protecţia atmosferei, la care România este parte;
c) coordoneazã Sistemul naţional de evaluare şi gestionare integrata a calitãţii aerului, care include Sistemul naţional de monitorizare a calitãţii aerului şi Sistemul naţional de inventariere a emisiilor de poluanti atmosferici;
3.2. autoritatea publica centrala pentru industrie:
a) colaboreazã la elaborarea şi la reactualizarea normelor şi reglementãrilor privind emisiile de poluanti în atmosfera;
b) coordoneazã programele de reducere a emisiilor de poluanti în atmosfera;
c) promoveazã şi coordoneazã aplicarea reglementãrilor specifice privind emisiile de poluanti în atmosfera pentru activitãţi industriale cu impact major asupra calitãţii aerului;
3.3. autoritatea publica centrala pentru sãnãtate:
a) elaboreazã strategiile din domeniul prevenirii imbolnavirilor determinate de poluarea atmosferei;
b) elaboreazã metodologiile de evaluare a riscului asupra stãrii de sãnãtate a populaţiei la expunere la poluantii atmosferici;
3.4. autoritatea publica centrala pentru transport:
a) elaboreazã şi pune în aplicare strategiile de dezvoltare a transporturilor în condiţiile reducerii şi limitãrii poluarii atmosferei;
b) elaboreazã reglementãri specifice în domeniul transportului şi stabileşte condiţiile tehnice pe care sa le îndeplineascã mijloacele de transport poluante;
c) elaboreazã norme privind transportul mãrfurilor periculoase care pot afecta calitatea atmosferei;
3.5. autoritatea publica centrala pentru coordonarea administraţiei publice:
a) acorda sprijin şi îndrumare metodologicã autoritãţilor administraţiei publice locale şi aparatului propriu al acestora în scopul aplicãrii uniforme a dispoziţiilor legale privind protecţia atmosferei;
b) urmãreşte respectarea prevederilor Planului naţional de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei şi asigura aplicarea acestora;
c) indruma elaborarea şi aplicarea strategiilor şi programelor sectoriale privind protecţia atmosferei de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale;
3.6. autoritãţile regionale pentru protecţia mediului:
a) coordoneazã realizarea politicilor regionale de mediu;
b) elaboreazã planuri şi programe regionale privind gestionarea calitãţii aerului;
c) coordoneazã proiectele şi programele privind protecţia atmosferei în regiuni, finanţate din surse naţionale şi internaţionale;
3.7. primãriile şi consiliile locale:
a) elaboreazã, în colaborare cu autoritãţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, instrucţiuni pentru titularii de activitate, instituţii şi populaţie privind modul de gestionare a calitãţii aerului în cadrul localitãţilor şi le aduc la cunostinta acestora prin mijloace adecvate;
b) urmãresc şi asigura îndeplinirea prevederilor din planurile şi programele de gestionare a calitãţii aerului;
c) integreaza politicile de protecţie a atmosferei în strategia de dezvoltare durabila la nivel local;
3.8. autoritãţile publice teritoriale pentru protecţia mediului:
a) elaboreazã planuri şi programe de gestionare a calitãţii aerului la nivel teritorial acolo unde este necesar şi asigura integrarea acestora în Planul local de acţiune pentru protecţia mediului, în colaborare cu serviciile descentralizate ale celorlalte autoritãţi de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu autoritãţile administraţiei publice locale, cu alte instituţii specializate şi cu titularii de activitate;
b) controleazã punerea în aplicare a planurilor şi a programelor de gestionare a calitãţii aerului la nivel teritorial;
c) întocmesc inventarul emisiilor de poluanti în atmosfera la nivel teritorial;
d) urmãresc şi analizeazã aplicarea planurilor şi programelor de gestionare a calitãţii aerului la nivel teritorial şi elaboreazã rapoarte anuale.
III. Situaţia prezenta în domeniul protecţiei atmosferei
Sursele de poluare atmosferica se clasifica astfel:
● dupã originea lor, în:
- surse naturale - din aceasta categorie fac parte omul şi animalele, plantele, solul, apa, descompunerea materiilor organice vegetale şi animale, incendierea maselor vegetale, furtunile de praf;
- surse antropice - din aceasta categorie fac parte sursele industriale (surse stationare) şi traficul (surse mobile);
● dupã tipul de activitate, în:
- arderi în energie şi industrii de transformare;
- instalaţii de ardere neindustriale;
- arderi în industria de prelucrare;
- procese de producţie;
- extractia şi distribuţia combustibililor fosili şi a energiei geotermale;
- utilizarea solventilor şi a altor produse;
- transport rutier şi aerian;
- tratarea şi depozitarea deşeurilor;
- agricultura.
În general, începând cu anul 1989, emisiile de poluanti din atmosfera au scãzut în urma transformãrilor politice şi economice ale tarii. În perioada 1989-2000, reducerea pe scara larga a producţiei economice în majoritatea zonelor industriale şi închiderea multor obiective economice au condus la reducerea cu peste 50% a emisiilor de poluanti proveniţi din surse industriale. Aceasta reducere generalã a poluarii la sursa a avut ca rezultat îmbunãtãţirea calitãţii aerului, mai ales în zonele în care principalele surse de poluare erau cele industriale. Totuşi, multe zone sunt încã puternic poluate din cauza emisiilor provenite din surse industriale şi este necesarã luarea unor mãsuri pentru îmbunãtãţirea calitãţii aerului în scopul respectãrii valorilor limita impuse prin legislaţia în vigoare.
Evoluţia emisiilor de poluanti în atmosfera se prezintã astfel:
a) emisiile de gaze cu efect de sera:
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Poluant Reduceri în perioada 1989-2001
(exprimate ca CO(2) echivalent)
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Dioxid de carbon [CO(2)] - 42,3%
Metan [CH(4)] - 41,7%
Peroxid de azot N(2)O - 68,2%
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
b) emisiile de SO(2) şi NO(x) au scãzut continuu în perioada 1995-2000, dar au crescut în 2001;
c) emisiile de amoniac au fost în uşoarã scãdere în perioada 1998-2001;
d) emisiile de poluanti organici persistenti (POP) au rãmas în medie constante în perioada 1998-2001;
e) emisiile principalelor metale grele: plumb, mercur şi cadmiu au crescut semnificativ în perioada 2000-2001.
În cadrul raportului anual privind starea mediului este prezentatã evoluţia calitãţii aerului.
Îmbunãtãţirea calitãţii aerului s-a produs acolo unde au fost închise obiective industriale cu impact semnificativ asupra calitãţii aerului şi/sau unde au fost realizate investiţii în vederea reducerii emisiilor de poluanti în atmosfera.
În zonele urbane, emisiile de poluanti datorate traficului rutier constituie principala sursa de poluare a atmosferei.
IV. Standardele şi obiectivele privind calitatea aerului ambiental
Uniunea Europeanã a preluat valorile ghid, pentru diferiţi poluanti emisi în atmosfera, ale Organizaţiei Mondiale a Sãnãtãţii (OMS), pe care le-a impus ca valori limita, ce constituie obiective privind calitatea aerului. România a preluat în legislaţia nationala aceste obiective. Pentru realizarea acestor obiective au fost stabilite termene fixe de îndeplinire, în concordanta cu prevederile legislaţiei europene specifice.
Tabelul de mai jos prezintã valorile limita pentru emisiile de poluanti atmosferici, pentru protecţia sãnãtãţii oamenilor.
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Poluant Valoarea Perioada Data intrãrii în
limita de mediere vigoare
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Benzen 5 f2æg/mc 1 an 1 ianuarie 2010
Monoxid de carbon 10 mg/mc 8 ore (valoarea maxima
zilnica a mediilor
glisante calculate
din mediile orare) 1 ianuarie 2007
Plumb 0,5 æg/mc 1 an 1 ianuarie 2007
Dioxid de azot 200 æg/mc,
care nu
trebuie
depãşitã de
mai mult
de 18 ori
pe an 1 ora 1 ianuarie 2010
40 f2æg/mc 1 an 1 ianuarie 2010
Particule PM(10) 50 æg/mc,
care nu
trebuie
depãşitã
de mai mult
de 35 de ori
pe an 24 ore 1 ianuarie 2007
40 f2æg/mc 1 an 1 ianuarie 2007
20 æg/mc 1 an 1 ianuarie 2010
Dioxid de sulf 350 æg/mc,
care nu
trebuie
depãşitã
de mai mult
de 24 de ori
pe an 1 ora 1 ianuarie 2007
125 f2æg/mc,
care nu
trebuie
depãşitã
de mai mult
de 3 ori
pe an 24 ore 1 ianuarie 2007
Ozon*) 120 f2æg/mc,
care nu
trebuie
depãşitã 8 ore (valoarea maxima
de mai mult zilnica a mediilor
de 25 de zile glisante calculate
pe an, din mediile orare) 1 ianuarie 2010
mediat pe
3 ani
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
_______________
*) Pentru ozon valoarea reprezintã valoare tinta.
Tabelul de mai jos prezintã obiectivele privind calitatea aerului ambiental, pentru protecţia vegetatiei şi a ecosistemelor pentru oxizii de azot şi dioxidul de sulf. Aceste obiective sunt diferite de cele prezentate în tabelul anterior pentru aceiaşi poluanti şi sunt aplicabile în general în zonele rurale, unde protecţia mediului fata de depunerile acide este foarte importanta.
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Poluant Valoarea Perioada Data intrãrii în
limita de mediere vigoare
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Oxizii de azot*) 30 f2æg/mc 1 an
Dioxid de sulf 20 æg/mc 1 octombrie - 31 martie 1 ianuarie 2007
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
____________
*) NO(x) exprimat ca NO(2)
V. Dezvoltarea strategiei şi aspecte financiare
În România, ca şi în toate ţãrile în care industria reprezintã o pondere importanta a economiei, principalele surse de poluare a atmosferei sunt activitãţile industriale şi traficul rutier. Pentru îmbunãtãţirea calitãţii aerului în zonele în care indicatorii de calitate sunt depasiti, va fi nevoie de reducerea substantiala a emisiilor de poluanti din sursele industriale şi din trafic. Dacã procesul de reducere a emisiilor de poluanti de la aceste surse este întârziat pana dupã anul 2007, respectiv 2010, posibilitatea de conformare cu obiectivele de calitate a aerului pentru România va fi afectatã.
Evaluarea economicã joaca un rol important în stabilirea mãsurilor ce trebuie demarate pentru a îndeplini obiectivele propuse.
Evaluarea financiarã trebuie folositã, acolo unde este posibil, pentru cuantificarea impactului asupra mediului înconjurãtor al politicilor şi/sau proiectelor propuse. În cazul în care evaluarea financiarã nu se poate realiza, trebuie cuantificate efectele asupra mediului înconjurãtor, cel puţin din punct de vedere al unei evaluãri calitative. Trebuie subliniat faptul ca analiza economicã pentru derularea acţiunilor de imbunatatire a calitãţii aerului implica analize complexe economice şi tehnice.
Cheltuielile totale (publice şi private) trebuie comparate cu creşterea economicã generalã, pentru a stabili dacã politicile actuale sunt sau nu justificabile.
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Cheltuieli totale Cheltuieli totale
Anul pentru protecţia % din PIB pentru protecţia % din PIB
mediului atmosferei
(milioane euro) (milioane euro)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
2000 526,16 1,32% 106,24 0,26%
2001 583,90 1,30% 135,24 0,3%
2002 (estimat) 728,26 1,4% neestimate neestimate
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Considerând ca PIB a crescut în anul 2003 cu 4,2% şi ca va creste cu 4,8% în anul 2004, conform ultimelor estimari, este posibil ca emisiile totale de poluanti în atmosfera sa creascã semnificativ în urmãtorii ani.
Cheltuielile necesare autoritãţilor administraţiei publice în vederea atingerii obiectivelor strategiei sunt estimate la 46,53 milioane euro, pentru perioada 2004-2006. Cheltuielile din sectorul privat pentru îndeplinirea acestor obiective au fost estimate la 960,00 milioane euro, pentru perioada 2004-2006. În aceste cheltuieli sunt incluse numai costurile resurselor, costurile de capital şi de funcţionare asociate mãsurilor care au fost considerate pana acum.
Luând în considerare o creştere a PIB cu 4,5-5,5% pe an pana în anul 2007, o uşoarã creştere a cheltuielilor publice, o eşalonare echilibrata a cheltuielilor private în perioada 2004-2005 şi, respectiv, 2006, precum şi menţinerea nivelului cheltuielilor private în anii 2004 şi 2005, au fost identificate doua scenarii pentru creşterea PIB cu 4,5% şi, respectiv, 5,5%, prezentate mai jos:
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Milioane euro
Scenariul 1 - creştere a PIB cu 4,5% ────────────────────────────────────────
2004 2005 2006 Total
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Produsul intern brut (PIB) 51.180 53.483,10 55.889,84 160.552,94
Protecţia atmosferei - costuri
ale administraţiei publice 5,16 16,62 24,74 46,53
Protecţia atmosferei - costuri
în sectorul privat 240 240 480 960
Costuri totale pentru protecţia
atmosferei 245,16 256,62 504,74 1.006,53
% din PIB 0,48 0,48 0,9 0,63
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Milioane euro
Scenariul 2 - creştere a PIB cu 5,5% ────────────────────────────────────────
2004 2005 2006 Total
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Produsul intern brut (PIB) 52.662 55.558,41 58.614,12 166.834,53
Protecţia atmosferei - costuri
ale administraţiei publice 5,16 16,62 24,74 46,53
Protecţia atmosferei - costuri
în sectorul privat 240 240 480 960
Costuri totale pentru protecţia
atmosferei 245,16 256,62 504,74 1.006,53
% din PIB 0,47 0,46 0,86 0,60
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
În conformitate cu documentul de poziţie al României cap. 22 "Protecţia mediului", aproximativ 2-2,5% din PIB ar trebui sa fie alocate protecţiei mediului. În acest sens, ambele scenarii demonstreaza ca exista resurse financiare pentru a dezvolta aceasta strategie.
În scenariul unei strategii pe termen lung ar fi fost posibila alocarea unui procent mai mare de fonduri din PIB pentru protecţia mediului şi, în special, pentru protecţia atmosferei. Considerând ca o creştere pe 10 ani a costurilor pentru protecţia mediului, exprimatã în procente din PIB, ar ajunge în jur de 25%, aceasta ar insemna ca 1,88% din PIB va fi alocat protecţiei mediului şi, în consecinta, 0,56% din PIB va fi alocat protecţiei atmosferei.
VI. Formularea strategiei
1. Linii strategice generale
Obiectivul general al Strategiei naţionale privind protecţia atmosferei este protejarea sãnãtãţii oamenilor şi a mediului înconjurãtor.
Strategia se bazeazã pe cele patru obiective-cheie menţionate în cap. I, care sunt concentrate pe abordarea comuna a soluţionãrii problemelor generate de emisiile de poluanti în atmosfera, cu influenta asupra sãnãtãţii oamenilor şi a calitãţii mediului.
Conformarea cu obligaţiile asumate prin diferite tratate şi acorduri internaţionale la care România este parte (obiectivul-cheie nr. 4) decurge din realizarea primelor 3 obiective-cheie.
Liniile strategice pentru atingerea acestor obiective-cheie sunt:
a) verificarea şi perfecţionarea Sistemului naţional de evaluare şi gestionare integrata a calitãţii aerului;
b) crearea sistemului de prognoza a calitãţii aerului, care sa furnizeze date referitoare la o eventuala deteriorare a calitãţii acestuia (zona afectatã, frecventa, gradul de afectare al sãnãtãţii populaţiei);
c) evaluarea calitãţii aerului în zone şi aglomerari în vederea verificãrii conformarii nivelurilor de calitate a aerului cu valorile limita şi a identificarii situaţiilor critice de neconformare la obiectivele privind calitatea aerului;
d) elaborarea şi/sau reactualizarea planurilor şi/sau programelor de gestionare a calitãţii aerului;
e) promovarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT);
f) controlul emisiilor de poluanti şi al nivelurilor de poluare prin aplicarea tehnicilor şi tehnologiilor pentru reţinerea poluantilor şi/sau prin introducerea de tehnologii mai puţin poluante;
g) mãsurarea (monitorizarea), dupã caz, a emisiilor de poluanti;
h) identificarea surselor care au generat niveluri de poluare peste limitele legale şi reevaluarea activitãţii acestora, cu impunerea, dupã caz, a unor standarde de emisie mai stricte;
i) monitorizarea suplimentarã a calitãţii aerului în zona de influenta a surselor generatoare de emisii de poluanti în aerul înconjurãtor mai mari decât valorile limita;
j) elaborarea şi implementarea mãsurilor de reducere temporarã a emisiilor de poluanti la unele surse majore;
k) identificarea permanenta a surselor noi, generatoare de poluanti atmosferici, evaluarea aportului acestora la nivelul existent de impurificare a aerului şi asigurarea respectãrii obiectivelor privind calitatea aerului pentru activitãţile/instalaţiile noi;
l) introducerea/utilizarea combustibililor şi carburantilor care genereazã emisii reduse de poluanti;
m) eliminarea utilizãrii de substanţe care depreciaza stratul de ozon;
n) introducerea de mãsuri specifice pentru stabilizarea emisiilor de gaze cu efect de sera, inclusiv prin introducerea şi utilizarea de surse de energie neconventionale;
o) reducerea cantitãţii de deşeuri biodegradabile depozitate;
p) elaborarea şi implementarea de planuri pe termen mediu şi lung, la nivel naţional, regional şi local, pentru reducerea continua a emisiilor de poluanti în atmosfera în toate domeniile de activitate;
q) supravegherea emisiilor rezultate din activitãţile care pot genera impact transfrontier semnificativ asupra calitãţii aerului şi verificarea conformarii cu legislaţia specifica în vigoare;
r) corelarea planurilor locale şi regionale de dezvoltare şi a Planului naţional de dezvoltare, precum şi a planurilor urbanistice cu Strategia nationala pentru protecţia atmosferei, cu programele şi planurile de gestionare a calitãţii aerului;
s) reducerea emisiilor poluante generate de traficul rutier prin îmbunãtãţirea stãrii tehnice a autovehiculelor în circulaţie şi adoptarea unor mãsuri fiscale care sa favorizeze înlocuirea autovehiculelor în circulaţie vechi, cu emisii poluante ridicate, cu autovehicule noi cu un nivel scãzut al emisiilor poluante.
Strategia nationala privind protecţia atmosferei este dezvoltata astfel încât obiectivele privind calitatea aerului, prevãzute de legislaţia în vigoare, sa poatã fi atinse în perioada 2004-2007. Dupã anul 2007 vor continua eforturile de atingere a obiectivelor privind calitatea aerului, prevãzute de noile cerinţe de acquisului în domeniu.
2. Strategia nationala privind protecţia atmosferei pana în anul 2007
Implementarea obiectivelor strategice în domeniul protecţiei atmosferei, cuprinse în legislaţia europeanã, transpuse în legislaţia nationala, precum şi a obligaţiilor ce decurg în convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte implica eforturi instituţionale şi financiare.
În vederea realizãrii acestora se vor urmãri prioritar urmãtoarele:
a) inventarierea periodicã a instalaţiilor/activitãţilor potenţial generatoare de emisii de poluanti în atmosfera;
b) evaluarea sistemului de automonitorizare;
c) evaluarea calitãţii aerului în aglomerari şi zone;
d) acreditarea laboratoarelor care efectueazã analiza poluantilor din aerul înconjurãtor;
e) dezvoltarea capacitãţii instituţionale şi instruirea personalului;
f) crearea unui sistem educaţional, de informare a publicului şi de constientizare a acestuia în vederea participãrii la luarea deciziilor.
Pana în anul 2007, în conformitate cu legislaţia nationala adoptatã, pentru atingerea obiectivelor-cheie se vor realiza urmãtorii pasi:
2.1. evaluarea calitãţii aerului:
a) finalizarea evaluãrii preliminare în toate zonele şi aglomerarile şi proiectarea reţelelor locale, regionale şi naţionale de monitorizare;
b) elaborarea listelor cu zonele şi aglomerarile în care concentratiile pentru unul sau mai mulţi poluanti în aerul înconjurãtor sunt mai mari decât valoarea limita;
c) dotarea sistemului naţional de monitorizare a calitãţii aerului cu staţii automate de monitorizare;
d) realizarea de planuri şi programe de imbunatatire a calitãţii aerului;
e) realizarea unui sistem de prognoza a poluarii atmosferei în zonele cu nivel de poluare ridicat;
f) informarea populaţiei;
2.2. implementarea cerinţelor de prevenire şi control integrat al poluarii (IPPC):
a) introducerea celor mai bune tehnici disponibile prin preluarea documentaţiei BREF (Referintele pentru cele mai bune tehnici disponibile);
b) inventarierea instalaţiilor ce se afla sub incidenta cerinţelor IPPC;
c) elaborarea Registrului de poluanti emisi;
d) elaborarea şi implementarea planurilor de mãsuri speciale cu privire la monitorizarea şi automonitorizarea emisiilor provenite din activitãţile/instalaţiile aflate sub incidenta cerinţelor IPPC şi elaborarea planului naţional de reducere a emisiilor de poluanti în aer;
e) crearea sistemului de informare şi participare a publicului la luarea deciziilor;
f) crearea sistemului de informare şi raportare la Comisia Europeanã;
2.3. implementarea cerinţelor de limitare a emisiilor de poluanti în aer proveniţi de la instalaţii mari de ardere:
a) inventarierea instalaţiilor mari de ardere;
b) introducerea celor mai bune tehnici disponibile prin preluarea documentaţiei BREF (Referintele pentru cele mai bune tehnici disponibile) pentru instalaţii mari de ardere;
c) elaborarea programelor locale şi a programului naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, provenite de la instalaţii mari de ardere;
d) aplicarea valorilor limita de emisie pentru instalaţiile mari de ardere noi;
e) crearea sistemului de informare şi raportare la Comisia Europeanã;
2.4. implementarea cerinţelor de limitare a emisiilor de compuşi organici volatili proveniţi din utilizarea solventilor în anumite activitãţi şi instalaţii:
a) inventarierea activitãţilor/instalaţiilor care utilizeazã solventi organici;
b) elaborarea programelor locale şi a programului naţional de reducere a emisiilor de compuşi organici volatili proveniţi din utilizarea solventilor;
c) aplicarea valorilor limita de emisie pentru instalaţiile/activitãţile noi;
d) crearea sistemului de informare şi raportare la Comisia Europeanã;
2.5. implementarea cerinţelor de eliminare a substanţelor care distrug stratul de ozon:
a) întãrirea capabilitatilor naţionale de implementare a prevederilor Convenţiei şi a Protocolului, referitoare la eliminarea substanţelor ce distrug stratul de ozon;
b) identificarea şi implementarea de proiecte în vederea eliminãrii substanţelor ce distrug stratul de ozon;
c) dezvoltarea la nivel naţional a cadrului institutional de instruire a frigotehnicienilor, în vederea eliminãrii definitive a ODS.
Programul naţional de eliminare a substanţelor care epuizeaza stratul de ozon, actualizat în anul 2003, detaliazã mãsurile prioritare şi planul de acţiune pentru perioada 2003-2006;
2.6. respectarea prevederilor internaţionale în domeniul schimbãrilor climatice:
a) îmbunãtãţirea sistemului naţional pentru estimarea emisiilor antropogenice de gaze cu efect de sera;
b) elaborarea Strategiei naţionale în domeniul schimbãrilor climatice şi a Planului naţional de acţiune în domeniul schimbãrilor climatice;
c) coordonarea, realizarea, verificarea şi transmiterea anuala a Inventarului naţional al emisiilor antropogenice de gaze cu efect de sera şi al absorbantilor;
d) coordonarea elaborãrii comunicãrilor naţionale periodice la Secretariatul Convenţiei;
e) înfiinţarea Registrului naţional al emisiilor de gaze cu efect de sera;
2.7. introducerea/utilizarea carburantilor şi combustibililor care genereazã emisii reduse de poluanti:
a) în conformitate cu <>Hotãrârea Guvernului nr. 732/2001 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piata a benzinei şi motorinei, modificatã şi completatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 897/2003 ;
b) în conformitate cu <>Hotãrârea Guvernului nr. 142/2003 privind reducerea conţinutului de sulf din combustibilii lichizi.
3. Strategia nationala privind protecţia atmosferei pentru perioada dupã 2007
În anul 2007 este necesarã o reevaluare a Strategiei naţionale pentru protecţia atmosferei.
La nivelul acelui an va fi evaluat stadiul îndeplinirii cerinţelor din acquisul comunitar în domeniu.
Strategia pentru aceasta perioada ia în considerare aceleaşi obiective ca şi cea anterioarã (pentru perioada 2004-2007).
Liniile strategice pentru aceasta perioada sunt:
a) evaluarea şi gestionarea integrata a calitãţii aerului;
b) implementarea cerinţelor de prevenire şi control integrat al poluarii (IPPC);
c) implementarea cerinţelor de limitare a emisiilor de poluanti în aer proveniţi de la instalaţii mari de ardere;
d) implementarea cerinţelor de limitare a emisiilor de compuşi organici volatili proveniţi din utilizarea solventilor în anumite activitãţi şi instalaţii;
e) implementarea cerinţelor de eliminare a substanţelor care distrug stratul de ozon;
f) respectarea prevederilor naţionale în domeniul schimbãrilor climatice;
g) verificarea îndeplinirii obligaţiilor asumate prin ratificarea/aderarea la diferite convenţii, tratate şi protocoale internaţionale:
- nivelul emisiilor de hidrocarburi poliaromatice va rãmâne sub nivelul celor din 1989;
- nivelul total al emisiilor de SO(2), NO(x), NH(3) şi COV va rãmâne, la nivelul anului 2010, sub nivelul emisiilor totale actuale, respectiv, 918, 437 [as NO(2)], 210 şi 523 ktone/an;
- nivelul emisiilor de metale grele (Pb, Hg, Cd) va rãmâne sub nivelul celor din 1989;
- se va stabili o schema de comercializare a creditelor de emisii de gaze cu efect de sera.
VII. Planul naţional de acţiune pentru protecţia atmosferei
Planul naţional de acţiune pentru protecţia atmosferei va fi elaborat pentru perioada 2004-2006 şi va conţine mãsuri, acţiuni şi tinte pentru îndeplinirea celor 4 obiectivecheie prevãzute în strategia nationala în domeniu.
Planul naţional de acţiune pentru protecţia atmosferei se reactualizeazã continuu datoritã evoluţiei factorilor economici şi sociali.
Planul naţional de acţiune pentru protecţia atmosferei va cuprinde urmãtoarele:
- responsabilitãţi şi termene pentru implementare;
- evaluãri financiare şi evaluãri de costuri;
- implicaţii pentru România;
- informarea publicului cu privire la calitatea aerului;
- concluzii şi recomandãri;
- indicatori de realizare şi responsabilitãţi pentru monitorizarea realizãrii planului.
Planul naţional de acţiune pentru protecţia atmosferei va cuprinde pentru fiecare acţiune: descrierea acesteia, perioada de realizare, costurile şi finantarile, rezultatele asteptate şi indicatori de realizare.
________________
