Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
I. Consideratii generale
Tranzitia prin care încã mai trece societatea româneascã, cu efectele sale imediate şi vizibile legate în principal de situarea a mai mult de jumãtate din populaţie sub pragul de subzistenta şi scãderea drastica a numãrului populaţiei ocupate, a dus la schimbãri majore în structura criminalitatii.
Pornind de la considerarea familiei ca principal model cultural în procesul complex de educare a copiilor, responsabilitatea statului roman rezida în crearea unui cadru favorabil care sa permitã gãsirea unor soluţii de prevenire a violenţei în familie, precum şi de sprijinire a persoanelor supuse violenţei în familie, motiv pentru care la nivel naţional a fost simtita nevoia adoptãrii în cel mai scurt timp a strategiei naţionale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.
Constientizarea efectelor fenomenului violenţei în familie şi a gravitatii acestuia la nivel mondial s-a petrecut relativ recent în lume, toate ţãrile Uniunii Europene confruntandu-se cu problemele generate de violenta în familie. Sistemul serviciilor sociale publice în domeniul combaterii şi prevenirii violenţei în familie în România nu este dezvoltat, furnizarea de servicii de asistenta în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie fiind asumatã de societatea civilã îndeosebi. Societatea civilã, în parteneriat cu autoritãţile locale, a dezvoltat servicii specializate pentru protecţia victimelor violenţei în familie, precum şi furnizori de servicii sociale care lucreazã cu agresorii.
Un studiu realizat de Centrul Parteneriat pentru Egalitate în anul 2003 arata faptul ca în România rata globalã a incidentei violenţei în familie este de 14,3% la nivel naţional, reprezentând o valoare medie care arata ca între 12,4% şi 16,2% din populaţia adulta a României a avut experienţe de violenta în familie de-a lungul vieţii, sub una sau mai multe forme. Violenta în familie din România are drept factori determinanţi semnificativi alcoolismul, saracia, socializarea într-un mediu marcat de violenta şi modelul patriarhal de organizare a familiei.
Ca demers legislativ, România beneficiazã, în momentul de fata, de acte normative destinate sa reglementeze fenomenul de violenta în familie şi la locul de munca. În cadrul procesului de reforma a sistemului de protecţie socialã romanesc, a fost adoptatã Legea nr. 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, ca parte componenta a strategiilor care vizeazã protecţia familiei, aceasta stabilind cadrul dezvoltãrii politicilor de combatere şi prevenire a fenomenului violenţei în familie, înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei, prin Legea nr. 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, reprezintã un prim pas în organizarea unui sistem eficient de servicii sociale specializate în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie la nivel naţional.
Prin adoptarea Legii nr. 197/2000, de modificare şi completare a Codului Penal, au fost prevãzute mãsuri şi pedepse pentru persoanele care savarsesc acte de violenta cauzatoare de suferinţe fizice şi psihice, sãvârşite asupra membrilor familiei. De asemenea, noul Cod penal, aprobat prin Legea nr. 301/2004, prevede la art. 134, ca o mãsura de siguranta specialã pentru prevenirea violenţei în familie, "interdicţia de a reveni la locuinta familiei, la cererea partii vãtãmate, acesta mãsura putând fi luatã în mod provizoriu şi în cursul urmãririi penale sau al judecaţii".
Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse între femei şi bãrbaţi, prin care se garanteazã accesul la educaţie, cultura şi la informare fãrã discriminare, precum şi Legea nr. 116/2002 privind combaterea marginalizarii sociale, prin care se faciliteazã accesul la un loc de munca şi la o locuinta, completeazã cadrul legislativ necesar pentru o implementare cat mai eficienta a legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.
Violenta în familie reprezintã o realitate socialã ale carei consecinţe nu pot fi ignorate la nivelul deciziei politice în perspectiva aderãrii tarii noastre la structurile Uniunii Europene. Necesitatea realizãrii unei noi construcţii instituţionale şi a reformei în domeniul protecţiei familiei este menţionatã în documentele care stabilesc condiţiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, acestea fiind incluse în Programul de Mãsuri Prioritare pentru Integrare Europeanã, în Foaia de Parcurs a României elaborata de Uniunea Europeanã pentru perioada 2001-2004, precum şi în Planul Economic de Preaderare pentru perioada 2003-2004. în Raportul periodic privind progresele înregistrate de România pe calea aderãrii din anul 2003 se menţioneazã la Criterii Politice, capitolul Drepturile omului şi protecţia minoritãţilor: "În mai 2003 s-a adoptat legislaţia cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Legea constituie o dezvoltare pozitiva şi oferã protecţie imbunatatita victimelor violenţei. Pentru a pune în aplicare legea, Agenţia Nationala pentru Protecţia Familiei ar trebui sa devinã operationala cat mai curând posibil."
În procesul complex de aderare a României la Uniunea Europeanã combaterea violenţei în familie este inexorabil legatã de respectarea criteriilor politice de la Copenhaga privind respectarea drepturilor omului. Pe plan internaţional exista urmãtoarele documente care definesc politica în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie:
- Convenţia Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor, adoptatã în anul 1979 şi ratificatã de România în 1981;
- Recomandarea Consiliului Europei nr. 4/1985 cu privire la violenta în familie;
- Recomandarea Consiliului Europei nr. 11/1985 privind protecţia victimei;
- Recomandarea Consiliului Europei nr. 21/1987 privind asistenta victimelor şi prevenirea victimizarii lor;
- Recomandarea Consiliului Europei nr. 2/1990 pentru adoptarea unor mãsuri sociale privind violenta în familie;
- Recomandarea Consiliului Europei nr. 11/1991 privind exploatarea sexualã, pornografia, prostituţia şi traficul cu copii şi tineri;
- Declaraţia Naţiunilor Unite cu privire la eliminarea violenţei impotriva femeilor, adoptatã în anul 1993, în definitia violenţei în familie fiind inclusã şi violenta psihologicã;
- Rezoluţia Comisiei ONU pentru prevenirea crimei şi justiţia penalã privind "Violenta asupra femeilor şi copiilor", adoptatã la Viena în anul 1994;
- Declaraţia celei de-a patra conferinţe asupra problemelor femeii (Beijing 1995) considera violenta impotriva femeilor ca fiind unul dintre cele 12 obstacole impotiva respectãrii drepturilor femeii;
- Recomandarea Consiliului Europei nr. 5/2002 privind protecţia femeilor impotriva violenţei;
- Decizia Parlamentului European nr. 803/2004 privind adoptarea programului de acţiune a Comunitãţii Europene pentru perioada 2004-2008 referitor la prevenirea şi combaterea violenţei impotriva copiilor, tinerilor şi femeilor, precum şi la protecţia victimelor şi a grupurilor cu risc (Programul Daphne II).
Prezenta strategie porneşte de la ideea identificarii mãsurilor necesare pentru coordonarea corespunzãtoare a tuturor programelor derulate în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, în scopul evitãrii paralelismelor, precum şi în vederea utilizãrii eficiente a resurselor alocate. În acelaşi timp, se urmãreşte armonizarea şi corelarea proceselor de reforma din domenii precum: protecţie socialã, administraţie localã, justiţie, sãnãtate, educaţie în vederea asigurãrii unei sincronizari a acestor procese care sa aibã ca scop reintegrarea în societate a persoanelor afectate de violenta în familie.
II. Principii
Principiile care stau la baza elaborãrii prezentei strategii au în vedere stabilirea cadrului institutional al sistemului de servicii sociale destinate prevenirii şi combaterii violenţei în familie, atât la nivel central cat şi la nivel local, precum şi dezvoltarea capacitãţii sistemului pentru abordarea multisectoriala a problematicii violenţei în familie.
1. Principiul respectãrii demnitãţii umane. Fiecãrei persoane îi este respectata demnitatea, prin evitarea atitudinilor şi comportamentelor umilitoare şi degradante.
2. Principiul nondiscriminarii şi egalitãţii de sanse. Politica în domeniu va fi aplicatã fãrã discriminare, având în vedere respectarea şi promovarea drepturilor persoanelor afectate de violenta în familie. Aceste drepturi sunt aplicabile în egala mãsura cetãţenilor romani şi cetãţenilor strãini aflaţi în mod legal în România, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare, precum şi prin asigurarea accesului liber şi nediscriminatoriu al acestora la serviciile specifice destinate prevenirii şi combaterii violenţei în familie.
3. Principiul promovãrii valorilor non-violenţei la nivelul comunitãţii. Cunoaşterea gravitatii efectelor comportamentului violent la nivelul societãţii implica acţiuni concertate ale statului şi societãţii civile în vederea schimbãrii paternului cultural în ceea ce priveşte toleranta populaţiei la actele de violenta în familie.
4. Principiul responsabilizarii. Societatea moderna are nevoie nu numai de persoane capabile, active şi înalt motivate, dar şi responsabile fata de sine, familie, prieteni, colegi, vecini, comunitate. Aceasta presupune responsabilizarea fiecãruia pentru problemele celorlalţi, complementar cu responsabilizarea colectivitãţii fata de problemele şi dificultãţile cu care membrii sãi se confrunta. Este vitala atât responsabilizarea agresorului pentru actele de violenta comise, cat şi a instituţiilor abilitate sa intervinã în rezolvarea cazurilor de violenta în familie.
5. Principiul participãrii. Promovarea participãrii şi consultãrii beneficiarilor la toate nivelele de decizie, printr-o abordare sensibila la diferenţele culturale, de varsta şi gen. Promovarea implicarii comunitãţii locale, în mod special a autoritãţilor publice, pentru a identifica şi a diagnostica în mod corect natura problemelor şi a riscurilor
6. Principiul complementaritatii dintre prevenire şi combatere. Tratarea efectului fenomenului violenţei în familie este costisitoare şi prezintã riscul perpetuarii problemei. Prevenirea violenţei prin mãsuri active şi prin implicarea tuturor actorilor sociali constituie unul dintre dezideratele actualei strategii.
7. Principiul securizarii şi protecţiei victimei. Acest principiu, considerat esenţial în orice demers întreprins pentru soluţionarea cazurilor de violenta în familie, garanteazã intervenţia, în limita cadrului legal, prin acţiuni care sa asigure inclusiv protecţia fizica a victimei.
8. Principiul centrarii pe persoana. Acest principiu presupune centrarea pe nevoile persoanei şi implicarea ei activa în toate deciziile ce o privesc.
9. Principiul parteneriatului. Politica în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie trebuie sa includã mecanisme parteneriale: grupurile şi organizaţiile reprezentative (comunitate localã, organizaţii neguvernamentale, organizaţii ale grupurilor cu risc etc.) trebuie implicate în procesul de proiectare a politicilor în domeniu.
10. Principiul abordarii multidisciplinare. Asigurarea accesului beneficiarilor la servicii, în funcţie de nevoile identificate, într-o abordare multidisciplinara şi multisectoriala.
III. Scop
Prezenta strategie are ca scop promovarea, respectarea şi garantarea drepturilor persoanelor afectate de violenta în familie, în vederea dezvoltãrii fiecãrui membru al familiei într-un mediu lipsit de violenta.
IV. Durata
Strategia nationala în domeniul prevenirii şi combaterii fenomenului violenţei în familie va fi implementata în perioada 2005 - 2007.
V. Obiective generale
Obiectivele generale ale strategiei privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie sunt urmãtoarele:
Obiectivul 1: Îmbunãtãţirea cadrului legislativ necesar organizãrii şi functionarii sistemului de servicii sociale specializate din domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.
Obiectivul 2: Întãrirea capacitãţii instituţionale a autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale de a implementa şi dezvolta programe şi servicii sociale specializate destinate persoanelor afectate de violenta în familie.
Obiectivul 3: Dezvoltarea unei culturi a parteneriatului şi solidaritãţii sociale în dezvoltarea politicilor de prevenire şi combatere a violenţei în familie la nivel naţional
Obiectivul 4: Responsabslizarea societãţii româneşti fata de problematica violenţei în familie.
Obiectivul 5: Participarea şi implicarea activa a statului roman la acţiuni întreprinse la nivel internaţional în domeniul prevenirii şi combaterii fenomenului violenţei în familie.
VI. Obiective operationale
1. Completarea şi armonizarea cadrului legislativ existent în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie în vederea integrãrii acestuia în ansamblul general al politicilor sociale.
2. Dezvoltarea capacitãţii autoritãţilor publice, judeţene şi locale, ele identificare a problemelor sociale, de dezvoltare şi implementare de politici, programe şi proiecte în domeniu.
3. Analiza cauzelor violenţei în familie, a formelor de manifestare şi a grupurilor şi/sau domeniilor vulnerabile, în diferite tipuri de comunitãţi (etnice, rurale/urbane etc.).
4. Dezvoltarea unui sistem unitar de servicii sociale specifice domeniului prevenirii şi combaterii violenţei în familie, ţinând cont de complexitatea fenomenului, precum şi de nevoile specifice ale beneficiarilor, printr-o abordare sensibila la diferenţele culturale, de varsta şi gen.
5. Crearea unui sistem informaţional şi informatic naţional de înregistrare şi raportare a cazurilor de violenta în familie.
6. Determinarea necesarului de resurse financiare şi umane în funcţie de nevoile identificate, precum şi identificarea surselor locale, naţionale şi internaţionale posibil de mobilizat.
7. Dezvoltarea resurselor umane în domeniu.
8. Realizarea unei reţele de suport la nivel comunitar.
9. Dezvoltarea de atitudini şi comportamente non-violenţe pentru atingerea obiectivului "toleranta zero" fata de violenta în familie.
10. Promovarea dialogului public în vederea constientizarii la nivelul societãţii româneşti a urmãrilor negative ale violenţei în familie.
11. Dezvoltarea relaţiilor de colaborare între statul roman şi statele sau organismele internaţionale implicate în prevenirea şi combaterea violenţei în familie.
12. Monitorizarea şi evaluarea activitãţilor întreprinse în vederea prevenirii şi combaterii violenţei în familie.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
