Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
STRATEGIA NAŢIONALÃ ANTICORUPŢIE din 4 iunie 2008
privind sectoarele vulnerabile şi administraţia publicã localã pe perioada 2008-2010
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL I nr. 514 din 8 iulie 2008
CAP.I
Introducere
Existenţa unei administraţii publice centrale şi locale eficiente şi democratice reprezintã unul dintre cele mai importante criterii care definesc modernitatea unei ţãri.
În acest moment, o prioritate majorã a Guvernului României este realizarea unei reforme reale prin care administraţia publicã din ţara noastrã sã se situeze la nivelul standardelor europene şi sã se caracterizeze prin transparenţã, predictibilitate, responsabilitate, adaptabilitate şi eficacitate.
Este evident cã, pentru a reuşi, aceste demersuri nu se pot realiza numai prin efortul şi voinţa politicã ale Guvernului, ci este nevoie de un efort la nivelul întregii societãţi.
Strategia naţionalã anticorupţie privind sectoarele vulnerabile şi administraţia publicã localã pe perioada 2008-2010, denumitã în continuare strategia, este în concordanţã cu obiectivele Programului de guvernare, ce se regãsesc în douã dintre capitolele prioritare ale acestuia - "Reforma administraţiei publice" şi "Politici anticorupţie".
Reducerea vulnerabilitãţii la corupţie în sectoare percepute de consumatorii de servicii publice ca fiind sensibile a fost şi rãmâne o preocupare constantã a autoritãţilor române.
Strategia propune mãsuri care vin în completarea Strategiei de Reformã a Administraţiei Publice şi în completarea obiectivului nr. I "Creşterea transparenţei şi integritãţii în administraţia publicã" din Strategia naţionalã anticorupţie pe perioada 2005-2007.
În strategie sunt luate în considerare concluziile unor evaluãri instituţionale, guvernamentale şi neguvernamentale, realizate în România, dar şi din surse externe.
Dintre cele mai importante surse externe menţionãm: Raportul de monitorizare al Comisiei Europene din data de 26 septembrie 2006, Raportul Comisiei Europene privind evoluţia mãsurilor de acompaniere în România dupã aderare, dat publicitãţii în data de 27 iunie 2007, rapoarte Transparency International, precum şi rapoartele Grupului statelor pentru lupta împotriva corupţiei (The Group of States against Corruption - GRECO).
Prin Raportul de monitorizare al Comisiei Europene din data de 26 septembrie 2006 s-a creat cadrul pentru stabilirea, dupã data aderãrii României la Uniunea Europeanã, a unui mecanism de cooperare şi verificare a evoluţiilor înregistrate în domeniile reformei sistemului judiciar şi al luptei anticorupţie.
Astfel, prin Decizia Comisiei 2006/928/CE din 13 decembrie 2006, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 354 din 14 decembrie 2006, au fost identificate 4 condiţionalitãţi (benchmarks - BM) cu privire la care se realizeazã, în perioada post-aderare, o monitorizare strictã. Condiţionalitatea 4 se referã la adoptarea unor mãsuri suplimentare de prevenire şi de luptã împotriva corupţiei, în special în administraţia localã.
În acelaşi timp, Raportul Comisiei Europene privind evoluţia mãsurilor de acompaniere în România dupã aderare, dat publicitãţii în data de 27 iunie 2007, recomandã elaborarea unei strategii anticorupţie coerente la nivel naţional, care sã vizeze cele mai vulnerabile sectoare şi administraţia localã, precum şi monitorizarea punerii ei în aplicare.
Pornind de la aceste recomandãri şi de la decizia luatã în cadrul reuniunii Consiliului pentru coordonarea implementãrii Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2005-2007, Planul de acţiune pentru îndeplinirea condiţionalitãţilor din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, aprobat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.346/2007 , prevede evaluarea mãsurilor anticorupţie aplicate în perioada 2005-2007 în sectoarele considerate vulnerabile (serviciile de ordine şi siguranţã publicã, controlul financiar, fiscal şi vamal, educaţie, învãţãmânt, precum şi administraţia publicã la nivel local), în vederea elaborãrii acestei strategii.
Având în vedere cã procesul de reformã a administraţiei a inclus selectarea şi pregãtirea corespunzãtoare a funcţionarilor publici, instituirea şi monitorizarea respectãrii unor standarde de transparenţã decizionalã, informatizarea serviciilor publice şi, nu în ultimul rând, descentralizarea, realizarea strategiei a fost coordonatã de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Din punctul de vedere al planificãrii în timp, strategia va acoperi perioada 2008-2010. În acest interval, în urma monitorizãrii efectuate, este posibilã redefinirea unora dintre obiective în acord cu informaţiile noi obţinute şi cu principiile strategei.
În forma sa, strategia este rezultatul nu numai al alegerii unei soluţii tehnice, ci în egalã mãsurã şi al unei decizii şi voinţe politice.
Începând cu luna octombrie 2007 s-a întrunit grupul interinstituţional responsabil cu elaborarea strategiei şi a planului de acţiune aferent, alcãtuit din reprezentanţi ai Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (Direcţia generalã anticorupţie, Agenţia Naţionalã a Funcţionarilor Publici, Unitatea Centralã pentru Reforma Administraţiei Publice, Institutul Naţional de Administraţie, Direcţia generalã medicalã), ai Ministerului Justiţiei, Secretariatului General al Guvernului, Ministerului Sãnãtãţii Publice, Ministerului Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului, Departamentului de Control al Guvernului, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Autoritãţii Naţionale a Vãmilor, Gãrzii Financiare, Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate, Asociaţiei Municipiilor din România, Asociaţiei Oraşelor din România şi ai Asociaţiei Comunelor din România.
La începutul lunii februarie 2008 au fost finalizate proiectul prezentei strategii şi proiectul planului de acţiune aferent acesteia. Documentele au fost supuse dezbaterii publice prin publicare pe site-ul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Proiectele au fost dezbãtute în cadrul reuniunii miniştrilor şi a conducãtorilor instituţiilor publice centrale vizate de strategie. La reuniune au participat şi reprezentanţii structurilor asociative ale autoritãţilor publice locale.
La începutul lunii martie 2008 a fost organizatã o întâlnire cu reprezentanţii societãţii civile, în vederea punerii în discuţie a acestor documente. În urma procesului de consultare publicã, proiectul strategiei şi al planului de acţiune aferent au fost revizuite.
CAP. II
Analiza situaţiei actuale
Prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 231/2005 au fost aprobate Strategia naţionalã anticorupţie pe perioada 2005-2007 şi Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2005-2007. Strategia a avut drept misiune prevenirea şi combaterea corupţiei prin perfecţionarea şi aplicarea riguroasã a cadrului normativ, prin stabilitate şi coerenţã legislativã şi prin consolidarea instituţionalã a organismelor cu atribuţii decisive în domeniu.
Mãsurile adoptate la nivelul administraţiei în vederea implementãrii strategiei au vizat în principal armonizarea legislativã şi coordonarea cadrului legal în materie (majoritatea mãsurilor din planul de acţiune fiind de ordin legislativ).
Strategia elaboratã în 2005 este structuratã pe 3 mari planuri: prevenire, combatere şi cooperare internã şi internaţionalã. Unul dintre obiectivele Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2005-2007 a fost creşterea transparenţei şi integritãţii în administraţia publicã. În vederea implementãrii acestuia au fost realizate urmãtoarele:
a) adoptarea legii privind regimul finanţãrilor nerambursabile din fondurile publice alocate pentru activitãţi nonprofit de interes general;
b) revizuirea reglementãrilor existente privind finanţarea partidelor politice;
c) revizuirea reglementãrilor cu privire la achiziţii publice, în sensul armonizãrii acestora cu directivele consolidate ale Uniunii Europene şi cu bunele practici europene în domeniu;
d) monitorizarea implementãrii legii privind transparenţa decizionalã în administraţia publicã şi a legii privind liberul acces la informaţiile de interes public;
e) revizuirea legislaţiei cu privire la funcţionarii publici, în sensul armonizãrii acesteia cu legislaţia şi cu cele mai bune practici europene;
f) elaborarea unor strategii şi planuri de acţiune sectoriale detaliate privind lupta împotriva corupţiei în celelalte sectoare publice considerate vulnerabile potrivit auditului independent din martie 2005;
g) elaborarea unei strategii actualizate şi a unui plan de acţiune detaliat privind lupta împotriva corupţiei în domeniul vamal, pe perioada 2005-2007;
h) elaborarea sau actualizarea, dupã caz, a codurilor de conduitã pentru diversele sectoare publice etc.
În ceea ce priveşte elaborarea unor strategii şi planuri de acţiune sectoriale detaliate privind lupta împotriva corupţiei în celelalte sectoare publice considerate vulnerabile, la nivelul autoritãţilor cu atribuţii de control (Autoritatea Naţionalã a Vãmilor, Garda Financiarã, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative) au fost aprobate strategii pentru prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie şi planuri de acţiune aferente.
1. Dintre cele mai semnificative demersuri privind prevenirea şi combaterea corupţiei în cadrul sectorului de siguranţã şi ordine publicã pe perioada 2005-2007 menţionãm:
a) operaţionalizarea Direcţiei Generale Anticorupţie ca structurã specializatã în prevenirea şi combaterea corupţiei interne;
b) iniţierea şi desfãşurarea unor activitãţi cu caracter educativ-preventiv atât pentru zona angajaţilor ministerului, cât şi în rândul opiniei publice;
c) creşterea nivelului de transparenţã şi vizibilitate publicã a structurilor ministerului;
d) punerea la dispoziţia opiniei publice a unor canale de comunicare menite sã faciliteze adresabilitatea cãtre componentele de ordine publicã (atât Direcţia Generalã Anticorupţie, cât şi Poliţia Românã şi Poliţia de Frontierã Românã au înfiinţat linii telefonice directe de tipul telverde, unde cetãţenii pot sesiza faptele de corupţie);
e) dezvoltarea pe multiple planuri a colaborãrii dintre structurile implicate în prevenirea corupţiei la nivelul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, dar şi cu cele din Ministerul Justiţiei/Ministerul Public, dupã caz;
f) atragerea, în vederea colaborãrii, a unui numãr cât mai larg de asociaţii/organizaţii nonguvernamentale (ONG) reprezentative pentru societatea civilã, în vederea solidarizãrii în jurul ideii de front comun de acţiune împotriva corupţiei, precum şi realizarea unor activitãţi şi campanii anticorupţie în parteneriat cu acestea;
g) organizarea şi desfãşurarea unor dezbateri regionale în scopul popularizãrii mãsurilor şi acţiunilor anticorupţie;
h) înfiinţarea şi operaţionalizarea Centrului Naţional pentru Integritate, ce are ca scop promovarea integritãţii şi prevenirea corupţiei în cadrul administraţiei publice.
2. La nivelul administraţiei publice centrale şi locale au fost elaborate, de asemenea, şi o serie de mecanisme şi instrumente care contribuie la creşterea transparenţei activitãţii autoritãţilor, în conformitate cu art. 7, 9, 10 şi 13 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptatã la New York la 31 octombrie 2003, ratificatã prin <>Legea nr. 365/2004 . Toate acestea au condus însã în mod indirect la prevenirea şi combaterea corupţiei.
Astfel menţionãm:
a) <>Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã;
b) <>Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
c) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
d) <>Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduitã a funcţionarilor publici, republicatã, care reglementeazã instituţia consilierului de eticã;
e) <>Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicatã;
f) <>Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
g) <>Legea-cadru a descentralizãrii nr. 195/2006 ;
h) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 337/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
i) <>Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.260/2006 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi funcţionarea ghişeului unic în cadrul serviciilor publice comunitare locale de evidenţã a persoanelor.
Au existat proiecte şi iniţiative implementate în parteneriat cu organizaţii neguvernamentale, care au avut un impact important în direcţia creşterii transparenţei la nivelul administraţiei publice locale prin: dezvoltarea consiliilor pentru transparenţã localã (organisme semiformale, recunoscute de administraţia publicã localã), ce reunesc administraţia publicã localã şi organizaţiile societãţii civile de la nivel local, care au generat o creştere a transparenţei administraţiei, a participãrii civice în procesele de decizie, dar şi o monitorizare activã a procesului de achiziţii publice şi a execuţiei bugetare.
Totuşi, pânã în acest moment, fenomenul corupţiei de la nivelul administraţiei publice locale nu a fost cuantificat în mod real.
3. În sectorul financiar-fiscal, în perioada 2005-2007, sa avut în vedere adoptarea de mãsuri de ordin legislativ, organizatoric, precum şi în domeniul recrutãrii şi pregãtirii profesionale a personalului din aparatul propriu. Totodatã, au fost adoptate şi mãsuri de întãrire a cooperãrii cu instituţiile care au competenţã în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea corupţiei.
3.1. Mãsurile concrete adoptate de administraţia vamalã în lupta împotriva corupţiei au condus la realizarea unor progrese evidente în prevenirea actelor de corupţie, care au fost reflectate atât în percepţia publicului, prin rezultatele sondajelor de opinie rezultate din Proiectul PHARE 2004 - Mãsuri anticorupţie la nivelul poliţiei de frontierã şi a vãmii -, cât şi în rapoartele realizate de instituţii specializate, cum ar fi Transparency International.
Astfel, în perioada 2005-2007, la nivelul Autoritãţii Naţionale a Vãmilor obiectivele din planurile de acţiune împotriva corupţiei au inclus: creşterea transparenţei şi integritãţii în administraţia vamalã, asigurarea eficienţei procedurilor vamale, încurajarea participãrii publicului la semnalarea şi depistarea faptelor de corupţie, asigurarea transparenţei în procesul de selecţie, recrutare şi promovare, precum şi creşterea gradului de pregãtire profesionalã a personalului vamal, informatizarea şi constituirea bazelor de date, consolidarea capacitãţii de investigare a structurii de control intern şi îmbunãtãţirea colaborãrii cu alte instituţii ale statului cu atribuţii în prevenirea şi combaterea corupţiei.
Dintre mãsurile adoptate de autoritatea vamalã menţionãm:
a) aplicarea Tarifului Vamal Integrat Comunitar (TARIC) în procesul de vãmuire;
b) extinderea utilizãrii facilitãţii oferite de Sistemul Informatic Integrat Vamal;
c) armonizarea normelor şi instrucţiunilor interne cu prevederile Codului vamal al României şi cu regulamentul de aplicare al acestuia, aprobat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 707/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
d) creşterea gradului de pregãtire profesionalã a personalului vamal;
e) monitorizarea modului de respectare a normelor de conduitã profesionalã şi eticã de cãtre personalul autoritãţii vamale;
f) organizarea unor acţiuni comune cu instituţiile cu care Autoritatea Naţionalã a Vãmilor are încheiate protocoale de colaborare în vederea prevenirii şi combaterii corupţiei (Inspectoratul General al Poliţiei de Frontierã).
3.2. Pe perioada 2005-2007, Garda Financiarã a acţionat atât în vederea combaterii corupţiei, cât şi a combaterii fraudei şi spãlãrii banilor.
În vederea aplicãrii mãsurilor cuprinse în strategia anticorupţie la nivel naţional, Garda Financiarã acordã o atenţie permanentã acţiunilor specifice în domeniul prevenirii, descoperirii şi combaterii evaziunii fiscale.
Ca urmare a operaţiunilor specifice de identificare, stopare şi descurajare a fenomenului evazionist, Garda Financiarã a transmis organelor abilitate sesizãri şi informãri pentru fapte ce intrã în aria de competenţã a acestor instituţii.
În scopul diminuãrii factorilor de risc la corupţie în rândurile personalului propriu, la nivelul Gãrzii Financiare s-a elaborat Planul de mãsuri anticorupţie. Acest plan s-a axat în principal pe urmãtoarele direcţii de acţiune:
a) schimbarea periodicã a componenţei echipelor de comisari;
b) schimbarea zonelor şi a domeniilor de activitate în care acţioneazã echipele de control;
c) antrenarea efectivã în verificãrile din teren a şefilor de compartimente, atât pentru coordonarea acţiunilor mai complexe, cât şi pentru verificarea modului în care comisarii din subordine îşi îndeplinesc sarcinile de serviciu.
De asemenea, o atenţie deosebitã a fost acordatã colaborãrii în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã cu Direcţia de control fiscal, Direcţia antifraudã fiscalã şi Autoritatea Naţionalã a Vãmilor, precum şi cu celelalte instituţii cu atribuţii în domeniul combaterii criminalitãţii economico-financiare şi spãlãrii banilor. În acest sens au fost semnate protocoale de colaborare cu Inspectoratul General al Poliţiei şi cu Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spãlãrii Banilor.
Singura mãsurã nefinalizatã este legiferarea statutului comisarului din Garda Financiarã.
4. Analiza situaţiei actuale a corupţiei la nivelul sistemului sanitar s-a realizat pe baza informaţiilor furnizate de cãtre structurile din aparatul central sau din cele subordonate Ministerului Sãnãtãţii Publice, informaţiile fiind cuprinse în:
a) rapoartele misiunilor de audit intern;
b) rapoartele misiunilor corpului de control;
c) recomandãri din proiectul finanţat de Banca Mondialã;
d) informaţii din mass-media.
Întrucât acest domeniu nu a fost inclus în Strategia naţionalã anticorupţie 2005-2007, nu a fost elaboratã o strategie sectorialã.
Totuşi, s-au luat o serie de mãsuri de eliminare a unora din factorii generatori de corupţie (incompatibilitãţile de funcţie, conflictele de interese) toleraţi în sistem şi identificaţi în cadrul proiectului finanţat de Banca Mondialã RO 4676 "Asistenţã tehnicã pentru dezvoltarea unui plan de îmbunãtãţire a transparenţei şi scãdere a plãţilor informale din sectorul de sãnãtate românesc", reglementãri concretizate odatã cu adoptarea <>Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Pachetul legislativ al reformei în sãnãtate stabileşte cadrul general de funcţionare a sistemului de sãnãtate şi introduce o serie de reglementãri privind conflictele de interese şi incompatibilitãţile pentru personalul din spitalele publice şi casele de asigurãri de sãnãtate.
Proiectul Bãncii Mondiale a oferit, de asemenea, prima imagine asupra plãţilor informale existente în sistem (mecanisme de apariţie, factori de risc şi consecinţe) şi a recomandat mãsuri de scãdere a acestora în întregul sector de sãnãtate românesc.
Totodatã, de la data de 1 ianuarie 2008 a început implementarea Sistemului Informatic Unic Integrat al asigurãrilor sociale de sãnãtate în vederea monitorizãrii raportãrii serviciilor medicale de cãtre furnizorii de astfel de servicii, care au încheiat contract de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurãri de sãnãtate.
5. În ceea ce priveşte sectorul educaţional, pentru atingerea obiectivului "Campanii de informare şi mãsuri educative" din cadrul Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2005-2007, obiectiv cãruia la nivelul Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale anticorupţie i-a corespuns obiectivul "Creşterea gradului de înţelegere a mecanismelor corupţiei", Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului a avut în vedere mãsuri în domeniul curricular.
Astfel, problematica corupţiei a fost introdusã, alãturi de alte probleme sociale majore (discriminare, infracţionalitate, sãrãcie, conflicte sociale), în cadrul unui modul distinct al programei şcolare la disciplina sociologie. Asocierea problematicii corupţiei celorlalte probleme sociale nominalizate a avut în vedere faptul cã numai o abordare sistemicã şi cauzalã poate conduce la o înţelegere superioarã a fenomenului şi mecanismelor corupţiei.
De asemenea, realizarea şi aprobarea prin ordin al ministrului educaţiei, cercetãrii şi tineretului a unei noi programe pentru disciplina drepturilor omului (ofertã curricularã naţionalã de curs opţional) conferã posibilitatea sporitã de a înţelege mecanismele de funcţionare ale statului de drept, stat care are la bazã respectarea legii.
Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului a propus, pe lângã elementele curriculare de mai sus, o serie de alte oferte de cursuri opţionale, precum şi activitãţi extacurriculare, în cadrul cãrora se oferã posibilitatea realizãrii unei educaţii a copiilor şi tinerilor, capabilã sã conducã la crearea premiselor necesare prevenirii actelor de corupţie din societatea româneascã.
CAP. III
Prioritãţi, politici şi cadru juridic existent
Programul de guvernare (cap. 10 "Politici anticorupţie") şi în general toate politicile publice anticorupţie au fost elaborate ţinându-se cont de recomandãrile GRECO şi de Manualul anticorupţie, elaborat de Naţiunile Unite în 2003. Raportul privind România, din cadrul celei de-a doua runde de evaluare GRECO, cuprinde o listã de recomandãri adoptate de GRECO şi adresate României în vederea îmbunãtãţirii nivelului de conformitate cu dispoziţiile supuse examinãrii. Cea de-a doua rundã de evaluare a fost concentratã pe 3 piloni, unul dintre aceştia fiind administraţia publicã şi corupţia.
În acest context au fost avute în vedere urmãtoarele recomandãri GRECO:
a) sã se asigure cã personalul din sectorul public este supus unor reguli adecvate în materie de recrutare şi de avansare;
b) sã se completeze codurile deontologice existente, atunci când este necesar (de exemplu, în materie de reacţie la oferirea de bunuri în schimbul unui serviciu şi de semnalare a cazurilor de corupţie), şi sã se asigure cã personalul din sectorul public beneficiazã de o pregãtire adecvatã;
c) sã se consolideze şi sã se armonizeze diferitele reguli în materie de primire de bunuri pentru un serviciu efectuat în temeiul funcţiei ocupate şi sã se furnizeze o pregãtire adecvatã personalului din sectorul public, plecând de la exemple practice;
d) sã se întãreascã mecanismele de verificare a informaţiilor solicitate conform legii pentru înregistrarea societãţilor comerciale, precum şi respectarea obiectului de activitate atât în momentul înregistrãrii, cât şi ulterior;
e) sã se introducã cursuri de pregãtire adresate inspectorilor fiscali în materie de descoperire a infracţiunilor de corupţie.
Totodatã, în cadrul Programului de guvernare, mãsurile anticorupţie la nivelul administraţiei publice centrale şi locale, asumate, se referã la:
a) politicile fiscale;
b) sistemul de subvenţii;
c) serviciile şi utilitãţile publice;
d) conflictul de interese;
e) demnitatea publicã şi serviciul civil;
f) mecanismele de combatere a corupţiei;
g) managementul reglementãrilor.
O altã direcţie strategicã de acţiune a Guvernului se referã la întãrirea capacitãţii instituţionale a structurilor din administraţia publicã centralã şi localã prin:
a) dezvoltare organizaţionalã;
b) managementul resurselor umane;
c) întãrirea legãturilor interinstituţionale;
d) e-Government.
În Strategia naţionalã anticorupţie pe perioada 2005-2007, Guvernul României a avut în vedere o abordare de tip integrat.
Aceastã abordare continuã şi în prezentul document strategic, propunându-se mãsuri care vin în completarea Strategiei de reformã a administraţiei publice, precum şi a obiectivului I "Creşterea transparenţei şi integritãţii în administraţia publicã" din Strategia naţionalã anticorupţie pe perioada 2005-2007.
1. Actele normative cu caracter general care au legãturã sau fac referire la fenomenul de corupţie:
a) Codul penal;
b) Codul de procedurã penalã;
c) <>Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
d) <>Legea nr. 188/1999 , republicatã;
e) <>Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
f) <>Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
g) <>Legea nr. 147/2002 pentru ratificarea Convenţiei civile asupra corupţiei, adoptatã la Strasbourg la 4 noiembrie 1999;
h) <>Legea nr. 27/2002 pentru ratificarea Convenţiei penale privind corupţia, adoptatã la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, cu modificãrile ulterioare;
i) <>Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
j) <>Legea nr. 161/2003 privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitãţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
k) <>Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizionalã în administraţia publicã;
l) <>Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, cu modificãrile ulterioare;
m) <>Legea nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autoritãţile publice, instituţiile publice şi din alte unitãţi care semnaleazã încãlcãri ale legii;
n) <>Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduitã a funcţionarilor publici, republicatã;
o) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 337/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
p) <>Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
2. Actele normative care reglementeazã sectorul de ordine şi siguranţã publicã:
a) <>Legea nr. 161/2005 privind stabilirea unor mãsuri pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative;
b) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 120/2005 privind operaţionalizarea Direcţiei generale anticorupţie din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 383/2005 ;
c) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 15/2008 ;
d) <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.346/2007 privind aprobarea Planului de acţiune pentru îndeplinirea condiţionalitãţilor din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei.
3. Actele normative relevante care reglementeazã sectorul de administraţie publicã:
a) <>Legea nr. 215/2001 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) <>Legea nr. 340/2004 , republicatã;
c) Legea 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
d) <>Legea nr. 273/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
e) <>Legea-cadru nr. 195/2006 .
4. Acte normative care reglementeazã sectorul financiar-fiscal:
a) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gãrzii Financiare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 132/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) <>Ordonanţa Guvernului nr. 8/2005 privind stabilirea unor mãsuri de preluare a Gãrzii Financiare şi a Autoritãţii Naţionale a Vãmilor în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, precum şi a unor mãsuri de reorganizare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 154/2005 ;
c) <>Hotãrârea Guvernului nr. 533/2007 privind organizarea şi funcţionarea Gãrzii Financiare, cu modificãrile ulterioare.
5. În sistemul sanitar, cele mai importante acte normative care reglementeazã activitãţile medicale specifice sunt:
a) <>Ordinul ministrului sãnãtãţii nr. 840/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de organizare şi exercitare a auditului public intern în cadrul Ministerului Sãnãtãţii;
b) <>Legea nr. 95/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
c) <>Hotãrârea Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sãnãtãţii Publice, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
d) <>Ordinul ministrului sãnãtãţii publice nr. 921/2006 pentru stabilirea atribuţiilor comitetului director din cadrul spitalului public;
e) <>Ordinul ministrului sãnãtãţii publice nr. 922/2006 privind aprobarea modelului contractului de management al spitalului public, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
f) <>Ordinul ministrului sãnãtãţii publice nr. 880/2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a autoritãţilor de sãnãtate publicã judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti şi a structurii organizatorice a acestor autoritãţi, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
g) <>Ordinul ministrului sãnãtãţii publice nr. 320/2007 privind aprobarea conţinutului Contractului de administrare a secţiei/laboratorului sau serviciului medical din cadrul spitalului public, cu completãrile ulterioare;
h) <>Hotãrârea Guvernului nr. 324/2008 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordãrii asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate pentru anul 2008, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
i) <>Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate nr. 178/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate;
j) Ordin ministrului sãnãtãţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurãri de Sãnãtate nr. 522/236/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordãrii asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate pe anul 2008;
k) <>Ordinul ministrului sãnãtãţii publice nr. 169/2008 privind înfiinţarea comisiilor consultative ale Ministerului Sãnãtãţii Publice;
l) <>Ordinul ministrului sãnãtãţii publice nr. 318/2008 pentru aprobarea criteriilor privind includerea, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cu denumiri comune internaţionale ale medicamentelor de care beneficiazã asiguraţii, cu sau fãrã contribuţie personalã, a documentaţiei care trebuie depusã de solicitanţi în vederea includerii unui medicament în aceastã listã şi a procedurii de lucru a Comisiei de strategie terapeuticã.
6. Actele normative relevante care reglementeazã sectorul educaţiei:
a) <>Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) <>Ordinul ministrului educaţiei şi cercetãrii nr. 4.492/2005 privind promovarea eticii profesionale în universitãţi;
c) <>Hotãrârea Guvernului nr. 366/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
CAP. IV
Definirea problemei
Conceptul de corupţie este definit de mai multe organizaţii internaţionale (ONU, Uniunea Europeanã) şi ONG-uri (Transparency International) care au ca misiune sau deruleazã programe pentru prevenirea şi combaterea corupţiei. Conform definiţiei Transparency International, corupţia înseamnã folosirea abuzivã a puterii încredinţate, fie în sectorul public, fie în cel privat, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup.
Conform Strategiei naţionale anticorupţie 2005-2007, corupţia înseamnã devierea sistematicã de la principiile de imparţialitate şi echitate care trebuie sã stea la baza funcţionãrii administraţiei publice şi care presupun ca bunurile publice sã fie distribuite în mod universal, echitabil şi egal şi substituirea lor cu practici care conduc la atribuirea cãtre unii indivizi sau grupuri a unei pãrţi disproporţionate a bunurilor publice în raport cu contribuţia lor.
În toate documentele oficiale sau ale ONG-urilor, cu anumite diferenţe şi nuanţe sesizabile, corupţia este prezentatã ca un punct negativ major. În plus, percepţia publicã asupra corupţiei aratã un grad scãzut de încredere a cetãţenilor faţã de instituţiile statului.
În Raportul privind evoluţia mãsurilor de acompaniere în România dupã aderare, Comisia Europeanã subliniazã faptul cã domeniul juridic pentru combaterea corupţiei este destul de bine dezvoltat, dar progresele realizate în scurta perioadã de timp care s-a scurs de la instituirea mecanismului de cooperare şi verificare sunt încã insuficiente.
Una dintre problemele fundamentale care pe termen lung conduc la o diluare a impactului scontat al mãsurilor este absenţa studiilor şi analizelor amãnunţite pe fiecare sector în parte, care sã poatã releva, pe baza unor indicatori fiabili, amplitudinea fenomenului. Astfel de documente oferã posibilitatea elaborãrii şi implementãrii unor mãsuri eficiente de prevenire şi combatere a corupţiei.
Mai mult, cercetãrile existente nu conţin o descriere a factorilor de risc şi a problemelor, pe baza unor indicatori relevanţi. Aceastã stare de fapt contribuie în mod negativ la evaluarea obiectivã a situaţiei actuale şi, în consecinţã, la implementarea unor mãsuri anticorupţie eficiente pe termen lung.
De aceea se impune ca aceastã strategie sã aibã în vedere o analizã exhaustivã a problemelor de corupţie care afecteazã în mod profund administraţia pe termen lung. Pentru a avea rezultate cu impact real în prevenirea şi combaterea corupţiei, precum şi pentru a îmbunãtãţi percepţia publicului asupra fenomenului este necesar ca mãsurile adoptate sã aibã o fundamentare solidã şi obiectivã.
Mãsurile adoptate pânã în prezent în baza unor documente asumate de cãtre unele instituţii ale administraţiei publice au condus, în unele cazuri, la o creştere a gradului de transparenţã şi de îmbunãtãţire a calitãţii serviciilor publice oferite cetãţeanului.
1. Ordine şi siguranţã publicã
1.1. Factorii de risc identificaţi la nivelul sectorului de ordine şi siguranţã publicã:
a) absenţa unui sistem transparent şi obiectiv în ceea ce priveşte recrutarea, selecţia şi formarea continuã a personalului;
b) lipsa unor controale eficiente, regulate şi inopinate de la structura ierarhic superioarã;
c) proceduri de lucru complexe şi greoaie;
d) management defectuos;
e) lipsa de transparenţã în relaţia cu publicul şi lipsa aptitudinilor de relaţionare a personalului cu cetãţeanul;
f) permisivitatea unor acte normative, în sensul posibilitãţii de apreciere sau interpretare subiectivã din partea funcţionarului;
g) lipsa stimulentelor de ordin moral (nematerial) în exercitarea profesiei şi slaba loialitate faţã de principiile şi valorile promovate de instituţie şi profesie;
h) lipsa promovãrii unor modele şi slaba promovare a bunelor practici la nivel local şi naţional.
1.2. Probleme specifice:
a) deficienţe în interpretarea şi aplicarea legislaţiei existente (organizarea procedurilor de achiziţii publice în aşa fel încât sã creeze un avantaj unui anumit candidat; includerea în cadrul comisiilor de achiziţii a persoanelor asupra cãrora existã suspiciuni de conflict de interese/incompatibilitãţi/fapte de corupţie);
b) transparenţã redusã în aplicarea procedurilor de recrutare şi promovare a personalului;
c) deficienţe în modul de înregistrare a plângerilor şi sesizãrilor;
d) condiţionarea unor servicii de oferirea de avantaje;
e) slaba implicare a managerilor în organizarea şi desfãşurarea activitãţii pe linia prevenirii şi combaterii corupţiei;
f) lipsa de informaţie la nivelul populaţiei privind serviciile oferite, condiţiile şi modalitãţile de obţinere a acestora;
g) sistem discreţionar de luare a deciziilor.
2. Administraţie publicã localã
Analiza fenomenului corupţiei efectuatã la nivelul administraţiei publice locale a relevat cã, deşi atât serviciile publice deconcentrate ale ministerelor, cât şi autoritãţile administraţiei publice locale au preluat iniţiativa instituirii unor mãsuri administrative în vederea reducerii oportunitãţilor la corupţie, nu existã o strategie coerentã la nivel naţional adresatã sectorului local.
2.1. În plus, evaluãrile interne şi externe au scos în evidenţã existenţa anumitor factori de risc:
a) salarizarea inechitabilã şi necompetitivã;
b) lipsa unui sistem de motivare alternativ;
c) birocraţia excesivã în procesul de eliberare a documentelor;
d) lipsa unui mecanism care sã asigure o procesare obiectivã a documentelor (dosare privind obţinerea/recunoaşterea unor drepturi etc.);
e) lipsa informaţiilor pentru public privind documentele necesare, termenele şi procedurile derulate de cãtre administraţie;
f) dificultatea de a atrage şi de a menţine în sistem personal specializat;
g) slaba promovare a bunelor practici;
h) lipsa unor mecanisme eficiente de descoperire, raportare şi sancţionare a abuzurilor funcţionarilor.
2.2. Materializarea factorilor de risc mai sus menţionaţi a generat urmãtoarele probleme specifice:
a) timpi foarte mari de rãspuns la solicitãrile cetãţenilor;
b) condiţionarea unor servicii de oferirea de avantaje;
c) tratamentul discriminatoriu faţã de cetãţeni (acordare de avize şi autorizaţii în mod preferenţial în domeniul urbanistic/activitãţii de comerţ);
d) lipsa de fermitate şi consecvenţã în aplicarea legislaţiei în vigoare (neaplicarea de amenzi contravenţionale în cazuri evidente de încãlcare a normelor în vigoare);
e) deficienţe în interpretarea şi aplicarea legislaţiei existente în domeniile cu risc la corupţie (achiziţiile publice, transparenţa decizionalã şi liberul acces la informaţiile de interes public).
3. Sectorul financiar-fiscal
3.1. Garda Financiarã
În ceea ce priveşte Garda Financiarã, instituţie care exercitã control operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricãror acte şi fapte din domeniul economic şi financiar, care au ca efect evaziunea şi frauda fiscalã, personalul sãu poate fi supus unui complex de factori care acţioneazã asupra individului şi societãţii, cum sunt, pe de o parte, nivelul toleranţei sau respingerii societãţii faţã de fenomenul corupţiei, cutume comportamentale, iar pe de altã parte, vulnerabilitatea comportamentalã a organelor de control (nivelul redus al salariilor de încadrare, nesiguranţa constanţei venitului, incertitudini privind venitul mic aferent perioadei de pensie etc.).
3.1.1. Analiza efectuatã la nivelul instituţiei a relevat o serie de factori de risc care pot determina apariţia fenomenului corupţiei, cum ar fi:
a) legislaţie permisivã, în sensul definirii insuficiente a faptelor sancţionabile;
b) insuficienta motivare materialã şi profesionalã;
c) insuficienţa controalelor interne;
d) contact nemijlocit cu operatorul economic;
e) slaba promovare a implicãrii mediului de afaceri în prevenirea şi combaterea corupţiei;
3.1.2. Astfel, în cadrul activitãţilor legate de acest sector au fost semnalate probleme cum ar fi:
a) sistem discreţionar de luare a deciziilor (funcţionarul cu atribuţii de control este singurul factor decident în ceea ce priveşte constatarea faptei şi stabilirea sancţiunii);
b) lipsa dialogului cu operatorii economici;
c) disproporţie între nivelurile sancţiunilor prevãzute de lege (disproporţie între minimul şi maximul nivelului sancţiunilor contravenţionale şi amenzilor);
d) transparenţã redusã în aplicarea procedurilor de recrutare şi promovare a personalului.
3.2. Autoritatea Naţionalã a Vãmilor
3.2.1. În ceea ce priveşte Autoritatea Naţionalã a Vãmilor, personalul acesteia poate fi supus unor factori de risc, care pot determina apariţia fenomenului corupţiei, cum ar fi:
a) deficienţe în sistemul managerial;
b) salarizare necorespunzãtoare;
c) control ierarhic insuficient;
d) sistem deficitar de formare continuã a personalului.
3.2.2. Astfel, în cadrul activitãţilor legate de acest sector au fost semnalate probleme cum ar fi:
a) sistem deficitar de procesare a declaraţiilor operatorilor economici;
b) insuficienţa controalelor pe linia ierarhicã;
c) personal insuficient format;
d) legislaţie formulatã neclar, care permite interpretãri în afara spiritului legii (de exemplu, achiziţiile publice).
4. Sãnãtate
În sectorul sanitar factorii de risc sunt multipli, la fiecare activitate existând o motivaţie specificã pentru comiterea faptelor de corupţie.
4.1. Factorii de risc cel mai des identificaţi, a cãror materializare afecteazã în mod vizibil sistemul sanitar, sunt:
a) legislaţie incompletã în domenii sensibile (de exemplu, protecţia juridicã a personalului aflat în misiuni de audit şi control);
b) aplicarea defectuoasã de cãtre unitãţile sanitare a dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice şi executarea contractelor încheiate cu furnizorii proprii ai acestora;
c) salarizare necorespunzãtoare (lipsa motivaţiei financiare a personalului din sãnãtate);
d) vicierea activitãţilor de control prin acte de corupţie;
e) insuficienta informare a persoanelor care contribuie la Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate cu privire la conţinutul pachetului de bazã de servicii medicale şi asupra drepturilor şi obligaţiilor pe care le au în cadrul sistemului social de asigurãri de sãnãtate.
4.2. Problemele specifice identificate pentru acest domeniu sunt:
a) deficienţe în aplicarea legislaţiei existente în domeniile cu risc la corupţie;
b) condiţionarea serviciilor medicale;
c) lipsa de eticã în promovarea produselor şi echipamentelor medicale, prin promovare agresivã a acestora de cãtre companiile producãtoare sau distribuitori;
d) un proces de selecţie, angajare şi promovare viciat (de exemplu, darea de mitã pentru obţinerea notelor de trecere în procesul educaţional, la angajare în sistemul public sau în specialitãţile cu numãr limitat de locuri; distribuire voluntar deficitarã a personalului medical, pentru crearea unui monopol de activitate).
5. Educaţie
5.1. În domeniul educaţiei au fost identificate, pe baza unei analize (note şi chestionare transmise structurilor Ministerului Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului şi instituţiilor din subordine privind identificarea vulnerabilitãţilor în domeniul specific de activitate din cadrul sistemului educaţional, Campania Naţionalã Anticorupţie "Fãrã şpagã", raport de cercetare - Centrul Educaţia 2000^+ "Administrare şi practici lipsite de integritate în şcoalã", dezbateri publice cu sindicatele din educaţie, asociaţii, ONG-uri ocazionate de elaborarea pachetului legislativ privind învãţãmântul preuniversitar şi statutul cadrelor didactice, rapoartele corpului de control al ministrului educaţiei, cercetãrii şi tineretului) a nivelului corupţiei în sistemul educaţional (atât pentru învãţãmântul preuniversitar, cât şi pentru cel superior), o serie de factori de risc, precum:
a) instabilitate legislativã (lipsa corelãrii actelor normative ce reglementeazã acest domeniu);
b) ineficienţa unora dintre structurile de cooperare locale şi naţionale;
c) absenţa canalelor de informare continuã şi eficientã;
d) nivel scãzut al competiţiei intra şi interinstituţionale;
e) salarizarea inadecvatã;
f) un sistem deficitar de selecţie, evaluare şi promovare a personalului;
g) insuficienţa controalelor interne (audit, corp de control);
h) preocupare redusã a conducerii unitãţilor de învãţãmânt în legãturã cu procesul de achiziţii publice privind materialele didactice;
i) insuficienţa campaniilor de prevenţie, informare şi conştientizare;
j) lipsa unor proceduri obiective şi transparente pentru evaluarea activitãţii elevilor şi studenţilor (testele naţionale);
k) slaba dezvoltare a mentoratului în relaţia cadru didactic-elev/student;
l) slaba promovare a implicãrii active a tinerilor în activitãţi ce vizeazã comunitatea şi societatea din care vor face parte ca cetãţeni;
m) insuficienta dezvoltare a capacitãţii manageriale a conducãtorilor unitãţilor şcolare.
5.2. Probleme identificate:
a) administrarea deficitarã a şcolilor, cu referire la procesul decizional;
b) comunicare deficitarã la nivelul unitãţilor de învãţãmânt cu beneficiarii serviciilor educaţionale şi cu structurile reprezentative ale elevilor, profesorilor, pãrinţilor şi autoritãţile locale;
c) un proces de selecţie, evaluare şi promovare viciat (de exemplu, evaluarea diferenţiatã a resurselor umane în învãţãmântul preuniversitar - accentul pe decalajul rural-urban; în învãţãmântul superior, sistemul de evaluare şi promovare lipsit de transparenţã);
d) proceduri şi formalitãţi administrative greoaie (procesele de achiziţie publicã);
e) instruire deficitarã pe problematicile specifice anticorupţiei.
În urma analizei prezentate se poate concluziona cã existã o serie de probleme de ordin general care afecteazã toate sectoarele prezentate mai sus, din care menţionãm:
a) lipsa unor analize/studii care sã reflecte nivelul actual al fenomenului corupţiei în sectoare vulnerabile şi în administraţia publicã localã;
b) absenţa canalelor de informare continuã şi eficientã;
c) insuficienţa controalelor interne/externe;
d) deficienţe în interpretarea şi aplicarea legislaţiei existente în domeniile cu risc de corupţie;
e) absenţa unui sistem transparent şi obiectiv în ceea ce priveşte selecţia, evaluarea, formarea şi promovarea personalului;
f) birocratizarea excesivã a administraţiei publice de la nivel central şi local.
CAP. V
Principii generale
Strategia actualã se subsumeazã urmãtoarelor principii, a cãror respectare este esenţialã pentru realizarea unei administraţii publice moderne:
A. Principiul statului de drept, ce statueazã supremaţia legii, în faţa cãreia toţi cetãţenii sunt egali. Acesta are la bazã respectarea drepturilor omului şi presupune separaţia puterilor în stat.
B. Principiul bunei guvernãri, conform cãruia Guvernul trebuie sã îşi stabileascã acţiuni clare, eficiente, pe baza unor obiective bine stabilite şi de calitate, şi sã aibã capacitatea şi flexibilitatea de a rãspunde rapid necesitãţilor sociale.
C. Principiul responsabilitãţii, care impune Guvernului obligaţia de a formula politici publice şi de a rãspunde pentru eficienţa şi implementarea acestora, de a accepta şi suporta consecinţele neîndeplinirii acestei obligaţii.
D. Principiul prevenirii sãvârşirii actelor de corupţie, conform cãruia identificarea anticipatã şi înlãturarea în timp util a premiselor apariţiei faptelor de corupţie sunt prioritare şi imperative.
E. Principiul eficienţei în combaterea corupţiei, care se bazeazã pe evaluarea continuã atât din punctul de vedere al rezultatelor concrete, cât şi din punctul de vedere al managementului organizaţional.
F. Principiul cooperãrii şi coerenţei, în baza cãruia instituţiile implicate în prevenirea şi combaterea corupţiei trebuie sã coopereze îndeaproape, asigurând o concepţie coerentã asupra obiectivelor ce trebuie îndeplinite şi a mãsurilor ce urmeazã a fi luate.
G. Principiul transparenţei, consultãrii societãţii civile şi al dialogului social, care impune, pe de o parte, transparenţa procesului decizional, iar pe de altã parte, consultarea membrilor societãţii civile în cadrul acestui proces.
H. Principiul participãrii, prin care se instituie asigurarea consultãrii şi participãrii reprezentanţilor actorilor interesaţi în faza de concepţie, elaborare şi implementare a politicilor publice şi a actelor normative. Actorii interesaţi pot fi atât din cadrul societãţii civile, cât şi de la nivelul instituţiilor sau autoritãţilor publice.
I. Principiul simplificãrii procedurilor administrative, care presupune facilitarea şi simplificarea formalitãţilor administrative, pe care un solicitant (persoanã fizicã sau juridicã) este obligat sã le execute în vederea respectãrii regulilor impuse de cãtre autoritãţi.
J. Principiul calitãţii serviciilor, care presupune definirea unor norme calitative şi cantitative, adaptate nevoilor actuale ale societãţii.
K. Principiul subsidiaritãţii, potrivit cãruia exercitarea competenţelor se va face de cãtre autoritatea administraţiei publice locale situatã la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetãţean şi care dispune de capacitatea administrativã necesarã.
L. Principiul profesionalismului, principiu potrivit cãruia funcţionarii publici au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţã, eficienţã şi corectitudine.
CAP. VI
Domenii prioritare, obiective şi direcţii de acţiune
Din informaţiile oferite de la nivelul administraţiei publice se constatã existenţa unor factori de risc similari, care, odatã materializaţi, genereazã probleme specifice fiecãrui sector. Din aceastã constatare rezultã necesitatea unei abordãri integrate a politicilor anticorupţie, atât din punct de vedere legislativ şi instituţional, cât şi prin implementarea de instrumente şi bune practici la nivelul administraţiei publice locale şi al sectoarelor vulnerabile.
DOMENIUL: INFORMARE, CONŞTIENTIZARE, RESPONSABILIZARE
Întãrirea cooperãrii cu societatea civilã, încurajarea dialogului prin parteneriate public-privat, între reprezentanţii Guvernului, sindicate, patronate, media şi reprezentanţi ai ONG-urilor, vor contribui în mod determinant la eliminarea unora dintre factorii de risc generatori de corupţie.
De asemenea, deosebit de importantã este informarea şi sensibilizarea opiniei publice în legãturã cu efectele pe termen mediu şi lung generate de faptele de corupţie şi prevenirea sãvârşirii acestora.
Totodatã, un accent deosebit trebuie pus pe mãsurile ce vizeazã perfecţionarea şi formarea angajaţilor, în vederea creşterii gradului de conştientizare a personalului propriu cu privire la riscurile asociate corupţiei.
Obiectivul 1. Creşterea gradului de informare a publicului cu privire la consecinţele actelor de corupţie
Direcţii de acţiune:
(i) promovarea dialogului cu societatea civilã, prin intensificarea implicãrii ei în proiecte şi programe de conştientizare a riscurilor asociate faptelor de corupţie;
(ii) îmbunãtãţirea fluxului de informaţii cãtre mass-media şi public privind activitãţile de prevenire şi combatere a corupţiei;
(iii) continuarea campaniilor de informare a publicului cu privire la drepturile şi obligaţiile ce îi revin în relaţia cu autoritãţile şi instituţiile publice, în vederea stimulãrii unei atitudini civice anticorupţie.
Obiectivul 2. Creşterea gradului de responsabilizare a personalului propriu asupra riscurilor asociate corupţiei
Direcţii de acţiune:
(i) organizarea de campanii de informare şi sensibilizare a personalului propriu cu privire la efectele corupţiei;
(ii) adaptarea programelor de formare profesionalã a personalului în funcţie de vulnerabilitatea la faptele de corupţie specifice fiecãrui domeniu şi completarea modulelor de formare în mod corespunzãtor;
(iii) consolidarea şi extinderea reţelei consilierilor de eticã.
DOMENIUL: SIMPLIFICAREA PROCEDURILOR ADMINISTRATIVE
În cadrul reformei administraţiei publice, simplificarea administrativã constituie elementul central al oricãrui demers de modernizare. Simplificarea procedurilor administrative necesitã colaborare, multã creativitate şi tenacitate.
Prin simplificarea procedurilor administrative, cetãţeanul va beneficia de servicii de calitate la standarde europene, într-un timp scurt, cu costuri minime, aşadar: calitate, eficienţã, celeritate. A simplifica înseamnã şi dezvoltarea de servicii în sistem electronic, permiţând un acces direct şi mult mai rapid la informaţii şi servicii.
Aşadar, în vederea creşterii eficienţei şi eficacitãţii serviciilor publice, este absolut necesar sã se ia în calcul utilizarea administraţiei electronice ca un mijloc, printre cele mai importante, pentru realizarea obiectivelor privind simplificarea procedurilor administrative.
Obiectivul 3. Eliminarea barierelor administrative
Direcţii de acţiune:
(i) elaborarea şi introducerea de instrumente şi standarde pentru îmbunãtãţirea activitãţii autoritãţilor publice;
(ii) revizuirea procedurilor interne în vederea eliminãrii procedurilor redundante;
(iii) analiza legislaţiei specifice, în vederea eliminãrii factorilor legislativi şi instituţionali care limiteazã calitatea serviciilor publice şi cresc gradul de vulnerabilitate la corupţie.
Obiectivul 4. Utilizarea tehnologiilor informatice în cadrul serviciilor publice
Direcţii de acţiune:
(i) îmbunãtãţirea accesului publicului la informaţii, prin oferirea acestora în sistem electronic;
(ii) utilizarea noilor tehnologii ale informaţiei în vederea creşterii transparenţei şi celeritãţii la nivelul serviciilor publice;
(iii) creşterea numãrului de servicii publice disponibile în sistem electronic.
DOMENIUL: ANALIZE, STUDII, CERCETÃRI PRIVIND FENOMENUL CORUPŢIEI
Principiul 18 din Rezoluţia (97) 24 privind cele 20 de principii directoare pentru lupta împotriva corupţiei, adoptatã la 6 noiembrie 1997 de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei, încurajeazã efectuarea de studii în domeniul corupţiei.
Pentru a putea fundamenta pe termen lung orice fel de document strategic în acest domeniu este nevoie sã se evalueze, în mod obiectiv şi aprofundat, situaţia actualã. Datoritã evoluţiilor socio-economice este necesarã actualizarea studiilor şi analizelor care stau la baza dezvoltãrii politicilor publice elaborate de Guvern.
Aceastã abordare va contribui la adoptarea unor decizii viitoare în mod fundamentat, şi nu pe baza unor concluzii insuficient argumentate. Acest demers va permite acţiunea asupra cauzelor primare ale corupţiei, şi nu numai tratarea sau diminuarea efectelor vizibile.
Ulterior, în baza acestor analize, se vor putea elabora şi implementa viitoarele politici publice în domeniul administraţiei publice centrale şi locale, cu accent pe domeniile vulnerabile.
Obiectivul 5. Sprijinirea administraţiei publice în vederea evaluãrii dimensiunii fenomenului de corupţie
Direcţii de acţiune:
(i) realizarea de studii şi analize de cãtre organisme cu experienţã în domeniu pentru identificarea cauzelor, factorilor şi riscurilor asociate corupţiei la nivelul administraţiei publice (independent pentru fiecare domeniu vizat, avându-se în vedere asigurarea participãrii şi implicãrii active a tuturor actorilor sociali vizaţi şi competenţi, a beneficiarilor sectoarelor respective şi a organizaţiilor societãţii civile);
(ii) realizarea de auditãri independente ale instituţiilor publice implicate.
Obiectivul 6. Adaptarea cadrului legislativ şi a politicilor publice conform recomandãrilor studiilor, analizelor şi auditurilor independente
Direcţii de acţiune:
(i) diseminarea concluziilor şi recomandãrilor studiilor, analizelor şi auditãrilor independente, pentru fiecare domeniu vizat;
(ii) adaptarea politicilor publice, conform recomandãrilor studiilor, analizelor şi auditãrilor independente.
DOMENIUL: TRANSPARENŢÃ ŞI EFICIENŢÃ
Capitalul uman constituie o resursã strategicã în cadrul administraţiei publice, indiferent cã este vorba de administraţia centralã sau localã. Eliminarea factorilor de risc generatori de corupţie specifici managementului resurselor umane se poate realiza printr-o creştere a transparenţei proceselor de recrutare, selecţie şi promovare a personalului.
Semnalele venite de la nivelul sectoarelor vulnerabile şi al administraţiei publice locale au indicat necesitatea instituirii de mãsuri în vederea creşterii transparenţei şi eficienţei cheltuirii banului public, cu referire la procesul de achiziţii publice.
Obiectivul 7. Creşterea transparenţei în sistemul de management al resurselor umane
Direcţii de acţiune:
(i) creşterea transparenţei privind condiţiile de recrutare şi selecţie a personalului din sursã externã;
(ii) creşterea transparenţei în procesul de promovare a personalului;
(iii) îmbunãtãţirea sistemelor de carierã în sectoarele vulnerabile la corupţie.
Obiectivul 8. Gestionarea corectã a fondurilor publice
Direcţii de acţiune:
(i) reducerea gradului de vulnerabilitate la corupţie prin îmbunãtãţirea procesului de achiziţie publicã;
(ii) îmbunãtãţirea procesului decizional în vederea unei mai bune utilizãri a fondurilor publice.
DOMENIUL: PREVENIREA ŞI COMBATEREA CORUPŢIEI PRIN COMUNICARE ŞI COLABORARE
Comunicarea dintre autoritãţi, instituţii şi cetãţeni constituie unul dintre indicatorii relevanţi ai gradului de dezvoltare a societãţii civile. Modul în care oamenii percep relaţia lor cu instituţiile publice poate influenţa interesul şi participarea populaţiei la viaţa comunitãţilor, articularea cerinţelor reformei instituţionale cu interesele particulare şi/sau generale ale indivizilor.
Prevenirea fenomenului corupţiei se poate realiza prin implementarea unei politici de comunicare adecvate, care va avea ca efect o mai bunã înţelegere a obiectivelor şi o acceptare mai uşoarã a mãsurilor recomandate.
Combaterea fenomenului corupţiei se va putea realiza prin întãrirea colaborãrii intra şi interinstituţionale dintre instituţiile cu atribuţii în domeniul combaterii corupţiei, dar şi prin iniţierea şi implementarea de mãsuri care sã ducã la o creştere a transparenţei privind modul de aplicare/respectare a prevederilor legale.
Obiectivul 9. Susţinerea campaniilor de prevenire a fenomenului corupţiei
Direcţii de acţiune:
(i) îmbunãtãţirea procesului de comunicare cu publicul;
(ii) dezvoltarea de parteneriate cu societatea civilã în vederea prevenirii actelor de corupţie.
Obiectivul 10. Combaterea fenomenului corupţiei prin întãrirea colaborãrii intra şi interinstituţionale şi prin monitorizarea aplicãrii prevederilor legale
Direcţii de acţiune:
(i) îmbunãtãţirea colaborãrii inter şi intrainstituţionale;
(ii) monitorizarea aplicãrii prevederilor legale în vederea reducerii vulnerabilitãţii la corupţie.
CAP. VII
Rezultatele politicilor publice
DOMENIUL: INFORMARE, CONŞTIENTIZARE, RESPONSABILIZARE
O societate civilã mai bine informatã, conştientã de rolul ei privind participarea, proiectarea, angajarea, evaluarea şi certificarea serviciilor publice, va avea ca efect o diminuare a faptelor de corupţie. Întãrirea cooperãrii cu societatea civilã, încurajarea dialogului prin parteneriate public-private, între reprezentanţii guvernului, sindicate, patronate, media şi ai reprezentanţilor ONG-urilor, contribuie în mod decisiv la eliminarea unora dintre factorii de risc generatori de corupţie.
Aceastã cooperare are un efect catalizator în etapa de prevenire a sãvârşirii faptelor de corupţie, fiind posibilã doar prin concertarea eforturilor principalilor actori implicaţi.
Principiile etice care guverneazã administraţia publicã vizeazã şi standarde minime cu privire la comportamentul pe care trebuie sã îl aibã toţi cei care îşi desfãşoarã activitatea în cadrul administraţiei publice. Aceste principii includ: profesionalismul, imparţialitatea, amabilitatea, încrederea, echitatea.
DOMENIUL: SIMPLIFICAREA PROCEDURILOR ADMINISTRATIVE
Simplificarea procedurilor administrative constituie un mijloc de luptã împotriva corupţiei, având un rol semnificativ în reducerea acestui fenomen la nivelul administraţie publice.
Efectul simplificãrii administrative este facilitarea raporturilor dintre administraţie şi cetãţean, acest lucru reprezentând raţiunea de a fi a serviciilor publice, deoarece simplificând formalitãţile administrative se reduc în mod proporţional şi sarcinile ce le corespund.
Simplificarea administrativã vizeazã atât ameliorarea reglementãrilor existente (proces curativ) şi conceperea de noi reglementãri (proces preventiv), cât şi identificarea de soluţii alternative la reglementãrile existente (simplificarea procedurilor interne).
Utilizarea administraţiei electronice duce la o simplificare efectivã a procedurilor, deoarece utilizatorul are acces direct la toate infomaţiile, la o mai bunã conectare a procedurilor între ele şi la evitarea cererii repetate de date.
DOMENIUL: ANALIZE, STUDII, CERCETÃRI PRIVIND FENOMENUL CORUPŢIEI
Studiile şi analizele elaborate oferã un fundament solid pentru elaborarea/actualizarea documentelor de politici publice la nivelul sectoarelor vizate.
Recomandãrile formulate contribuie la adoptarea unor decizii viitoare, care vor permite acţionarea asupra cauzelor primare ale corupţiei.
Analizele pe fiecare sector în parte permit o evaluare a amplitudinii fenomenului corupţiei, şi, în consecinţã, implementarea unor mãsuri anticorupţie eficiente pe termen lung.
DOMENIUL: TRANSPARENŢÃ ŞI EFICIENŢÃ
Reforma managementului resurselor umane, în contextul luptei împotriva corupţiei, se desfãşoarã într-un spectru larg, având ca scop o performanţã mai bunã şi o responsabilitate definitã de rezultate, un serviciu public eficient şi transparent, bazat pe costuri minime.
Semnalele venite de la nivelul sectoarelor vulnerabile şi al administraţiei publice locale au indicat necesitatea instituirii de mãsuri în vederea creşterii transparenţei şi eficienţei cheltuirii banului public, cu referire la procesul de achiziţii publice.
DOMENIUL: PREVENIREA ŞI COMBATEREA CORUPŢIEI PRIN COMUNICARE ŞI COLABORARE
Preluarea opiniilor cetãţenilor determinã o ameliorare continuã a serviciilor oferite. Cetãţenii au posibilitatea de a-şi exprima opiniile şi preferinţele, fapt care va conduce la o creştere a eficacitãţii administraţiei.
Demersurile privitoare la calitate se înscriu în cadrul unui proces de ameliorare continuã, care are ca finalitate plasarea utilizatorului în centrul preocupãrilor serviciilor publice.
Existenţa unor proceduri democratice, bazate pe mecanisme concrete şi permanente de punere în practicã a unui sistem de preluare/ascultare a dorinţelor cetãţenilor, primirea şi tratarea observaţiilor şi reclamaţiilor şi, nu în ultimul rând, reevaluarea modalitãţilor de contact, a procesului de muncã şi a organizãrii interne duc la ameliorarea relaţiei cetãţean - administraţie.
Totodatã, utilizatorul serviciilor publice este mai bine informat cu privire la canalele de acces, documentele necesare, termenele şi modalitãţile de utilizare a cãilor de atac.
CAP. VIII
Rezultatele acţiunilor
Obiectivul 1. Creşterea gradului de informare a publicului cu privire la consecinţele actelor de corupţie
a) rapoarte de evaluare a acţiunilor desfãşurate în parteneriat cu ONG-uri, sindicate, patronate;
b) asociaţii profesionale;
c) rapoarte de monitorizare a apariţiilor în presa scrisã şi audiovizualã;
d) rapoarte de evaluare a impactului acestor campanii;
e) materiale promoţionale distribuite.
Obiectivul 2. Creşterea gradului de responsabilizare a personalului propriu asupra riscurilor asociate corupţiei
a) rapoarte de evaluare a sesiunilor de instruire derulate pe baza programelor actualizate şi a tematicilor abordate;
b) acte normative/administrative adoptate.
Obiectivul 3. Eliminarea barierelor administrative
a) proceduri simplificate/revizuite şi instituţii care le implementeazã;
b) numãr de instituţii care au implementat instrumente de managementul calitãţii totale;
c) numãr de instituţii care au implementat instrumente de managementul riscului;
d) rapoarte de monitorizare privind implementarea instrumentelor de managementul calitãţii totale şi managementul riscului;
e) acte administrative adoptate.
Obiectivul 4. Utilizarea tehnologiilor informatice în cadrul serviciilor publice
a) rapoarte de monitorizare privind numãrul de accesãri online ale serviciilor;
b) rapoarte de monitorizare a serviciilor oferite în sistem de ghişeu unic;
c) rapoarte de monitorizare a instituţiilor ce oferã informaţii în sistem electronic;
d) acte administrative adoptate.
Obiectivul 5. Sprijinirea administraţiei publice în vederea evaluãrii dimensiunii fenomenului de corupţie
a) rapoarte de evaluare a studiilor şi analizelor;
b) rapoarte de evaluare a auditãrilor independente;
c) rapoarte privind recomandãrile formulate.
Obiectivul 6. Adaptarea cadrului legislativ şi a politicilor publice conform recomandãrilor studiilor, analizelor şi auditurilor independente
a) raport de evaluare a campaniilor, întâlnirilor, seminariilor organizate;
b) politici publice şi strategii adaptate şi adoptate.
Obiectivul 7. Creşterea transparenţei în sistemul de management al resurselor umane
a) raport de monitorizare a apariţiilor în presa scrisã centralã şi localã privind organizarea concursurilor, condiţiile de recrutare şi selecţie a personalului;
b) rapoarte anuale de monitorizare a stadiului de implementare a strategiilor de resurse umane;
c) rapoarte de monitorizare privind creşterea transparenţei în procesul de promovare a personalului.
Obiectivul 8. Gestionarea corectã a fondurilor publice
a) rapoarte de monitorizare a documentelor publicate (programe anuale de investiţii, achiziţii, anunţuri, rapoarte etc.);
b) acte administrative adoptate.
Obiectivul 9. Susţinerea campaniilor de prevenire a fenomenului corupţiei
a) rapoarte elaborate cu privire la consultãrile cu societatea civilã;
b) materiale promoţionale distribuite;
c) rapoarte de monitorizare a plângerilor şi reclamaţiilor înregistrate şi rezolvate;
d) rezultatele evaluãrii sondajelor de opinie;
e) acte administrative adoptate.
Obiectivul 10. Combaterea fenomenului corupţiei prin întãrirea colaborãrii intra şi interinstituţionale şi prin monitorizarea aplicãrii prevederilor legale
a) recomandãri preluate în urma controalelor şi auditãrilor efectuate;
b) rapoarte de evaluare privind recomandãrile formulate;
c) acte normative adoptate.
CAP. IX
Indicatori
Conform Planului de acţiune pentru implementarea strategiei.
CAP. X
Implicaţii bugetare
Resursele necesare implementãrii strategiei pentru sectoarele vulnerabile şi administraţia publicã localã vor fi asigurate la nivelul fiecãrui sector din bugetele proprii şi din finanţãri externe.
Astfel, bugetele destinate elaborãrii studiilor şi analizelor pentru evaluarea nivelului corupţiei în sectoarele vulnerabile şi administraţia publicã localã vor fi finanţate şi din fondurile programelor operaţionale.
La nivelul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi pentru administraţia publicã localã, o serie de activitãţi cuprinse în planurile de acţiune vor fi finanţate atât din surse bugetare, cât şi din bugetul Proiectului de Twinning PHARE 2006 "Continuarea luptei împotriva corupţiei în administraţia publicã" - RO/06/IB/JH/05.
CAP. XI
Implicaţii juridice
Elaborarea de studii şi analize în vederea evaluãrii dimensiunii fenomenului corupţiei la nivelul sectoarelor vizate va conduce, în baza recomandãrilor formulate, la o reevaluare/adaptare a documentelor de politici publice sectoriale.
1. La nivelul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative sunt prevãzute modificãri de ordin legislativ şi administrativ pentru:
a) revizuirea standardelor şi procedurilor privind identificarea şi gestionarea riscurilor în activitatea structurilor din cadrul ministerului;
b) dezvoltarea unei metodologii generale de aplicare a Modelului Costului Standard pentru cetãţeni;
c) îmbunãtãţirea cadrului normativ privind realizarea testelor de integritate la nivelul structurilor din cadrul ministerului;
d) elaborarea şi implementarea de instrumente, tehnici şi proceduri vizând motivarea profesionalã/educaţionalã a personalului, pentru reducerea gradului de vulnerabilitate la actele de corupţie;
e) revizuirea responsabilitãţilor legale ale consilierului de eticã, în vederea eficientizãrii mecanismelor de cooperare şi sprijin pentru funcţionarii publici;
f) îmbunãtãţirea procedurilor de achiziţii publice;
g) extinderea competenţelor Direcţiei Generale Anticorupţie, în vederea reducerii faptelor de corupţie de la nivelul administraţiei publice locale şi a creşterii încrederii cetãţenilor în autoritãţile şi instituţiile publice de interes local.
2. La nivelul autoritãţilor publice locale sunt prevãzute modificãri de ordin legislativ şi administrativ pentru:
a) introducerea şi diseminarea de instrumente în vederea creşterii eficienţei şi calitãţii serviciilor oferite (managementul calitãţii totale şi managementul riscului);
b) simplificarea procedurilor şi reducerea costurilor administrative ce vizeazã domeniul urbanistic;
c) introducerea/creşterea numãrului de servicii oferite cetãţenilor în sistem de ghişeu unic;
d) implementarea sistemului electronic de management al documentelor;
e) îmbunãtãţirea procedurilor de achiziţii publice;
f) promovarea planificãrii strategice la nivelul autoritãţilor publice locale;
g) asumarea unui set de angajamente (cartã/convenţie) de cãtre autoritãţi/instituţii privind relaţia cu cetãţeanul (mod de primire, termene, mod de soluţionare a solicitãrilor).
3. La nivelul sectorului financiar-fiscal sunt prevãzute modificãri de ordin legislativ şi administrativ pentru:
a) introducerea şi diseminarea de instrumente în vederea creşterii eficienţei şi calitãţii serviciilor oferite (managementul calitãţii totale şi managementul riscului);
b) armonizarea normelor şi instrucţiunilor interne cu prevederile Codului vamal al României şi cu Regulamentul de aplicare al acestuia;
c) aprobarea statutului comisarului din Garda Financiarã;
d) îmbunãtãţirea procedurilor de achiziţii publice;
e) aprobarea planului de activitate de cãtre vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, în vederea consolidãrii capacitãţii de investigare de control intern la nivelul Autoritãţii Naţionale a Vãmilor.
4. La nivelul sectorului sanitar sunt prevãzute modificãri de ordin legislativ şi administrativ pentru:
a) introducerea şi diseminarea de instrumente în vederea creşterii eficienţei şi calitãţii serviciilor oferite (managementul calitãţii totale şi managementul riscului);
b) definirea de noi standarde referitoare la calitatea serviciilor publice în sistemul de sãnãtate (condiţii, termene etc.);
c) definirea de noi ghiduri clinice şi de tratament şi a unor instrumente pentru monitorizarea comportamentului standardizat al cadrelor medicale în faţa pacienţilor cu nevoi similare de sãnãtate;
d) modificarea responsabilitãţilor asistentului social, pentru protecţia dreptului pacientului şi promovarea serviciilor integrate medico-sociale;
e) crearea unui cadru legislativ şi a unor mecanisme de supraveghere care sã permitã monitorizarea situaţiilor de risc evidenţiate (conflict de interese, marketing agresiv al companiilor etc.);
f) modificarea cadrului legal în vederea creşterii performanţei profesionale şi rezistenţei la fapte de corupţie (salarizarea în funcţie de performanţele profesionale);
g) îmbunãtãţirea procedurilor de achiziţii.
5. La nivelul sectorului educaţional sunt prevãzute modificãri de ordin legislativ şi administrativ pentru:
a) îmbunãtãţirea legislaţiei prin introducerea de mãsuri de prevenire a corupţiei în sistemul educaţional;
b) introducerea şi diseminarea de instrumente în vederea creşterii eficienţei şi calitãţii serviciilor oferite (managementul calitãţii totale şi managementul riscului);
c) îmbunãtãţirea procedurilor prin reevaluarea atribuţiilor pentru funcţiile existente la nivel universitar;
d) actualizarea manualelor de proceduri privind implementarea Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entitãţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
e) actualizarea standardelor referitoare la calitatea în educaţie;
f) simplificarea procedurilor privind recunoaşterea şi echivalarea diplomelor de studii;
g) înfiinţarea compartimentelor de dezvoltare a carierei în învãţãmânt şi cercetare, în cadrul birourilor de orientare profesionalã existente în cadrul universitãţilor;
h) elaborarea ghidurilor de carierã specifice pentru fiecare instituţie de învãţãmânt superior sau instituţie la nivel central (Ministerul Educaţiei Cercetãrii şi Tineretului, Agenţia Românã pentru Asigurarea Calitãţii în Învãţãmântul Superior, Centrul de Management pentru Finanţarea Învãţãmântului Superior etc.);
i) îmbunãtãţirea procedurilor de achiziţii publice.
CAP. XII
Proceduri de monitorizare, evaluare
Prezenta strategie pentru sectoarele vulnerabile şi administraţia publicã localã pe perioada 2008-2010 va fi monitorizatã de Comitetul de monitorizare al strategiei, înfiinţat prin decizie a primului-ministru, având urmãtoarea componenţã:
Preşedinte: ministrul internelor şi reformei administrative;
Vicepreşedinte: secretarul de stat pentru reforma în administraţia publicã;
Membri:
- un reprezentant al Cancelariei Primului-Ministru;
- un reprezentant al Secretariatului General al Guvernului;
- un reprezentant al Unitãţii Centrale pentru Reforma Administraţiei Publice;
- un reprezentant al Direcţiei Generale Anticorupţie;
- un reprezentant al Ministerului Justiţiei;
- un reprezentant al Ministerului Sãnãtãţii Publice;
- un reprezentant al Ministerului Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului;
- un reprezentant al Ministerului Economiei şi Finanţelor;
- un reprezentant al Federaţiei Autoritãţilor Locale din România.
Secretariatul Comitetului de monitorizare a strategiei va fi asigurat de cãtre Unitatea Centralã pentru Reforma Administraţiei Publice.
Comitetul de monitorizare a strategiei analizeazã stadiul implementãrii planului de acţiune general şi a planurilor de acţiune sectoriale şi propune mãsuri de remediere a eventualelor deficienţe, reunindu-se trimestrial sau ori de câte ori este nevoie.
Comitetul de monitorizare a strategiei adoptã decizii cu caracter de recomandare.
Ministrul internelor şi reformei administrative are obligaţia de a-l informa pe primul-ministru cu privire la deciziile adoptate.
CAP. XIII
Etape ulterioare şi instituţii responsabile
Instrumentul prin care se asigurã implementarea strategiei sunt planurile de acţiune, care conţin obiective, mãsuri, termene şi instituţii responsabile pentru implementarea mãsurilor.
Instituţiile responsabile au obligaţia de a raporta Comitetului de monitorizare al strategiei stadiul implementãrii mãsurilor.
Frecvenţa şi modul de raportare, precum şi structura rapoartelor de monitorizare, acolo unde este cazul, vor fi stabilite ulterior de Comitetul de monitorizare al strategiei, cu consultarea tuturor instituţiilor implicate.
La sfârşitul perioadei de implementare va avea loc o evaluare finalã a implementãrii strategiei, ce va evidenţia gradul în care au fost îndeplinite obiectivele.
Planul de acţiune general şi planurile sectoriale, prezentate în anexele nr. 2, 2A, 2B, 2C, 2D, 2E, constituie parte integrantã a prezentei strategii, urmând a fi actualizate semestrial.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
