Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
──────────
Aprobată prin HOTĂRÂREA nr. 884 din 19 august 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 2 septembrie 2021.
──────────
(a se vedea imaginea asociată)
CUPRINS
Capitolul I - Introducere
Capitolul II - Informaţii generale relevante
Capitolul III - Priorităţi, politici şi cadrul juridic existent
Subcapitolul III.1 - Priorităţi şi politici la nivel naţional şi european
Subcapitolul III.2 - Cadrul juridic existent
Capitolul IV - Definirea problemei
Capitolul V - Principii generale
Capitolul VI - Obiective şi direcţii de acţiune
A. Obiectiv general - Gestionarea eficientă a fenomenului imigraţionist
B. Obiectiv general - Consolidarea sistemului naţional de azil şi asigurarea conformităţii cu standardele europene şi internaţionale
C. Obiectiv general - Întărirea capacităţii de răspuns a statului român în faţa unui aflux de imigranţi la graniţa teritoriului naţional
D. Obiectiv general - Capabilităţi susţinute necesare implementării politicilor în domeniul migraţiei, azilului şi integrării străinilor
Capitolul VII - Mecanismele Strategiei
CAP. I
INTRODUCERE
Migraţia oamenilor este un fenomen permanent, complex, prezent pe întreg spectrul istoric al dezvoltării societăţii umane. Multitudinea factorilor care influenţează şi alimentează această situaţie sunt de natură diferită, iar efectele produse se întâlnesc în toată societatea.
Având în vedere complexitatea fenomenului migraţionist, pentru o gestionare corespunzătoare a acestuia, este nevoie de o abordare integrată şi implicarea tuturor actorilor relevanţi la nivel naţional. În acest sens, la nivelul Guvernului este constituit Consiliul interministerial pentru afaceri interne şi justiţie (în baza art. 1 lit a) din Hotărârea Guvernului nr. 750/2005 privind constituirea consiliilor interministeriale permanente), în coordonarea căruia se află Comisia pentru Managementul Imigraţiei, denumită în continuare Comisia, ce funcţionează în baza Hotărârii Guvernului nr. 572/2008 privind constituirea Comisiei pentru Managementul Imigraţiei.
Principalele atribuţii ale Comisiei şi, implicit, ale ST sunt elaborarea proiectului Strategiei naţionale privind imigraţia (SNI) şi planurile de acţiune aferente, precum şi promovarea spre adoptare şi monitorizarea implementării acestora.
Întrucât perioada de implementare a Strategiei naţionale privind imigraţia 2015-2018 s-a finalizat, iar în perioada 2019-2020 proiectul documentului strategic nu a fost adoptat, este necesară elaborarea unui nou document strategic atât datorită evoluţiei fenomenului imigraţionist, cât şi al obligativităţii implementării politicilor din domeniu, stabilite la nivel european.
Noua Strategie naţională privind imigraţia vizează perioada 2021 - 2024 şi stabileşte principiile şi liniile directoare pentru reglementarea politicilor naţionale în ceea ce priveşte admisia, şederea, imigraţia forţei de muncă, combaterea imigraţiei ilegale, părăsirea teritoriului de către străini, acordarea unor forme de protecţie persoanelor aflate în nevoie şi, ulterior, integrarea acestora în societatea românească. Activităţile prin care sunt implementate direcţiile de acţiune stabilite prin Strategie, sunt prevăzute în Planul de acţiune în perioada 2021 - 2022 pentru implementarea Strategiei naţionale privind imigraţia din perioada 2021 - 2024.
CAP. II
INFORMAŢII GENERALE RELEVANTE
Fluxul migraţionist s-a intensificat în ultimii ani, atât din prisma avansului economic înregistrat în economia României, cât şi din cauza volatilităţii geopolitice din bazinul Mării Mediterane şi nu numai, fapt care generează inclusiv implicaţii de ordin securitar.
În acelaşi timp, statul român se confruntă cu o criză a forţei de muncă, înregistrând, de la an la an, un deficit mărit de lucrători. Astfel, angajarea cetăţenilor străini a reprezentat o acţiune prin care s-a încercat acoperirea unei părţi din respectivul deficit. În fiecare an este stabilit un contigent de lucrători străini nou-admişi pe piaţa forţei de muncă care, în anumite cazuri, în urma semnalelor şi informărilor din partea patronatelor, este suplimentat. Datorită cifrelor macroeconomice foarte bune, precum şi a regimului juridic permisiv şi orientat spre acoperirea deficitului, s-a ajuns ca numărul de lucrători străini nou-admişi pe piaţa forţei de muncă din România să fie în anul 2020 mai mare cu 545,50% decât în anul 2016.
(a se vedea imaginea asociată)
Figură 1: Evoluţie contingent lucrători nou admişi pe piaţa forţei de muncă din România
Acest trend a avut multe beneficii economice, dar, totodată, a crescut presiunea asupra instituţiilor care gestionează în mod direct regimul juridic al străinilor în România. Astfel, deşi Inspectoratul General pentru Imigrări, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ca autoritate cu atribuţii directe în acest domeniu, a rămas dimensionat la acelaşi nivel ca în anul 2016, fenomenul imigraţiei a căpătat proporţii mai mari de la momentul respectiv.
Totuşi, trebuie menţionat că anul 2020 a reprezentat, datorită pandemiei SARS-CoV-2, mai ales datorită restricţiilor de circulaţie impuse, un an special pentru domeniul migraţiei şi azilului la nivel mondial, regional şi naţional.
Astfel, pandemia a afectat, direct şi indirect, situaţia din punct de vedere al migraţiei în scop de angajare în muncă. În acest context, în anul 2020, an caracterizat de contracţii economice care au influenţat piaţa forţei de muncă la nivel naţional, IGI a primit un număr de 28742 cereri pentru emiterea unui aviz de angajare, valoare care a fost cu 4889 mai mică în comparaţie cu cea înregistrată în anul 2019. Din numărul total de cereri, 27453 au fost aprobate fiind emise avizele de angajare solicitate, cu 3185 mai puţine decât în anul anterior. Dintre avizele emise în 2020, 22307 au făcut parte din contingentul de lucrători nou admişi stabilit pentru acest an, ceea ce înseamnă un procent de realizare a acestuia de 74,4%. În comparaţie, se poate menţiona că în anul 2019, din cele 30638 de avize emise, 29327 au făcut parte din contingent, rezultând un grad de realizare a acestuia de 97,8%.
Unul din efectele pandemiei SARS-CoV-2 în domeniul admisiei în scop de angajare în muncă, care s-a manifestat pe fondul impunerii, la nivel mondial, a restricţiilor de circulaţie, a fost creşterea avizelor de angajare emise pentru străinii aflaţi deja pe teritoriul naţional. Astfel, în anul 2020, din totalul de 27453 avize emise, 5146 au avut ca beneficiari străini din această categorie, valoarea reprezentând 18,7%. Comparativ, în anul 2019, din totalul de 30638, doar 1311 au avut ca beneficiari străini aflaţi deja pe teritoriul ţării (4,3%).
(a se vedea imaginea asociată)
Figura 3: Evoluţia ponderii de avize de angajare emise din contingent/din afara contingentului
Restricţiile de circulaţie dispuse de autorităţile naţionale din întreaga lume au avut ca efect şi ţările de origine ale beneficiarilor avizelor de angajare emise. Astfel, dacă în anul 2019, majoritatea avizelor de angajare emise au avut ca beneficiari cetăţeni din Vietnam, Nepal şi India, în anul 2020, majoritatea acestora au fost din Turcia, Nepal şi Sri Lanka.
Cele mai multe avize de angajare emise în anul 2020 au fost pentru categoria lucrătorilor permanenţi - 26267 (95,7% din total).
(a se vedea imaginea asociată)
Figura 2: Evoluţia numărului de avize de angajare emise în funcţie de cetăţenia beneficiarului (top-10 2020)
Ca an de referinţă, datele din 2020 indică faptul că fenomenul migraţionist din România comportă o complexitate ridicată şi, totodată, diversitate. Se poate observa trend-ul creşterii numărului de cetăţeni*1 pentru care Inspectoratul General pentru Imigrări asigură managementul şederii lor legale pe teritoriul ţării.
*1 Cetăţeni din state terţe şi state membre.
Astfel, la 31.12.2020, în evidenţele instituţiei se aflau un număr de 136407 persoane, numărul acestora fiind cu 19575 mai mare decât la finele anului 2017. Din totalul de 136407 persoane, 61,8% (84331 în valoare absolută) erau cetăţeni din state terţe, iar 38,2% (52076 în valoare absolută) proveneau din state membre*2.
*2 Valoarea include şi Marea Britanie care, la 31.12.2020, era stat membru al Uniunii Europene
(a se vedea imaginea asociată)
Figură 4: Evoluţia numărului de străini posesori ai unui document de identitate emis de IGI valabil la sfârşitul perioadei de referinţă
Având în vedere evoluţia înregistrată în ultimii patru ani, în condiţiile în care 2020 a fost marcat de restricţii de circulaţie severe pe fondul pandemiei SARS-CoV-2 şi în condiţiile unei redresări economice preconizate, se estimează că în perioada următoare numărul străinilor care îşi vor stabili reşedinţa temporară sau permanentă pe teritoriul României va creşte.
Din punct de vedere al securităţii, migraţia poate deveni una dintre principalele ameninţări la adresa României, atunci când se desfăşoară ilegal, iar în fluxul migraţionist se disimulează operativi, foşti membri sau adepţi ai unor organizaţii teroriste. De altfel, anual, au fost identificaţi la graniţe sau după accesul în România, zeci de străini având legături cu grupări teroriste şi/sau care au derulat activităţi în favoarea acestora.
Situaţia statelor de origine a cetăţenilor este foarte diversificată, cu un număr semnificativ de cetăţeni provenind din Moldova, Turcia, China, Siria dar şi din Italia, Germania sau Franţa.
(a se vedea imaginea asociată)
Figura 5: Ponderea numărului de străini posesori ai unui document de identitate emis de IGI valabil la 31.12.2020
În mod automat, fluxul mărit pe linie de migraţie a generat şi o amplificare a cazurilor de străini aflaţi în situaţii ilegale. Astfel, în anul 2020 au fost înregistrate 3519 depistări ale unor străini aflaţi în situaţii ilegale pe teritoriul României, înregistrându-se o creştere cu 11,6% faţă de anul 2019, evoluţia multianuală pe ultimii şase ani fiind una ascendentă.
Evoluţia indicatorilor a fost influenţată, pe de o parte de situaţia operativă înregistrată pe zona de vest a ţării, pe frontiera comună cu Serbia, de intensificarea activităţilor de control al legalităţii şederii pe teritoriul României, în contextul creşterii numărului de străini veniţi în ţara noastră în scop de angajare. Un alt factor care a influenţat evoluţia ascendentă a numărului de depistări înregistrate în anul 2020 a fost pandemia SARS-CoV-2. Astfel, aşa cum arată graficul alăturat, numărul depistărilor a crescut constant odată cu eliminarea restricţiilor impuse de ţările aflate pe ruta Balcanilor de vest.
(a se vedea imaginea asociată)
Figură 7: Evoluţia numărului de depistări
(a se vedea imaginea asociată)
Figură 6: Evoluţia multianuală a numărului de depistări ale străinilor aflaţi în situaţii ilegale pe teritoriul României
În acest cadru, în anul 2020, a fost înregistrată şi creşterea indicatorilor subsecvenţi depistărilor. Astfel, au fost luaţi în custodie publică în vederea returnării sub escortă un număr de 1241 străini, cu 864 mai mulţi decât în anul anterior, rezultând o creştere procentuală de 229,2%. În ceea ce priveşte numărul de returnări sub escortă, numărul acestora - 1149, a crescut cu 21,8% faţă de anul 2019, când au fost returnaţi 943 străini.
Pe linie de protecţie internaţională, în anul 2020, a fost atins maximul istoric, fiind înregistrate 6158 cereri, faţă de 2593 depuse în anul 2019 (creşterea fiind de 137,5%). În continuare, ponderea a fost deţinută de cetăţenii proveniţi din spaţii care se confruntă cu conflicte armate interne sau probleme sociale şi politice: Afganistan - 2384, Siria - 1459 sau
(a se vedea imaginea asociată)
Figură 8: Evoluţia multianuală a numărului de cereri de azil înregistrate Irak - 415.
În ceea ce priveşte implementarea Regulamentului Dublin III, în virtutea asigurării unei imagini cât mai elocvente asupra activităţilor derulate în cadrul procedurii de determinare a statului membru responsabil în cursul anului 2020, menţionăm faptul că pe parcursul anului precedent numărul cererilor primite de către autorităţile române de la celelalte state membre s-a dublat faţă de anul 2019 (2071 cereri în anul 2019 şi 4442 cereri primite în anul 2020), acesta reprezentând în fapt un trend apărut în anul 2017 şi menţinut pe parcursul perioadei analizate.
România rămâne în atenţia străinilor originari din state cu problematică teroristă activă, ca loc de tranzit sau refugiu, fiind plasată pe mai multe rute de tranzit pe relaţia Orientul Mijlociu & Africa de Nord/ Afganistan & Pakistan (MENA/ Af-Pak) - Europa. În contextul conflictelor armate din regiunile respective, au fost identificate situaţii în care indivizi proveniţi din state europene - terorişti itineranţi/Foreign Terrorist Fighters/ Returnees - au intenţionat tranzitarea teritoriului naţional pentru a participa la luptă ca membri ai diverselor organizaţii teroriste.
Astfel, numărul cererilor primite de către autorităţile române în anul 2020 de la celelalte state membre reprezintă un număr mai mare decât cel al cererilor primite de către autorităţile române în decursul anilor 2018 (2318 de cereri primite) şi 2019 (2071 de cereri primite) adunate la un loc. Această situaţie este cauzată de numărul ridicat de străini care părăsesc teritoriul României după ce solicită statului român protecţie internaţională sau chiar după ce obţin o formă de protecţie internaţională şi ajung pe teritoriul altui stat membru unde, fie sunt depistaţi cu şedere ilegală, fie solicită din nou protecţia altui stat membru. În ceea ce priveşte solicitările transmise de către autorităţile române celorlalte state membre, în conformitate cu prevederile Regulamentului Dublin III, în cursul anului 2020 au fost transmise un număr de 164 de cereri, menţinându-se numărul mai redus de solicitări adresate de România comparativ cu cele primite de către autorităţile din ţara noastră. Dintre acestea, peste 55% au fost acceptate de către autorităţile celorlalte state membre, fapt care dovedeşte buna argumentare a lucrătorilor din cadrul IGI care au referit cazurile respective, aceasta şi în contextul în care de multe ori nu s-a beneficiat de prezenţa străinilor în vederea intervievării acestora ca fundament al solicitărilor adresate, străinii dispărând în numeroase cazuri înainte de efectuarea acestor interviuri şi ajungând pe teritoriul altor state membre. În acelaşi timp, indicăm faptul că, pe tot parcursul anului 2020, la nivelul Inspectoratului General Pentru Imigrări, a fost aprobată suspendarea temporară a transferurilor din România către Grecia în temeiul Regulamentului (U.E.) nr. 604/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentată într-un stat membru de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid - pentru cazurile străinilor care ar fi putut face obiectul acestei proceduri.
Integrarea socială reprezintă procesul de participare activă a străinilor la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii româneşti. Politica privind integrarea socială a străinilor are ca obiectiv oferirea posibilităţii străinilor care au reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul României de a acumula un bagaj minim de cunoştinţe şi deprinderi, în principal prin cursuri de limba română, programe de orientare culturală şi de consiliere care să le permită să acceseze celelalte servicii şi drepturi sociale în condiţii asemănătoare cu cetăţenii români.
Măsurile prevăzute de lege pentru realizarea integrării, precum şi priorităţile Planului de acţiune privind Integrarea şi Incluziunea 2021-2027 se referă la facilitarea accesului la o serie de drepturi economice şi sociale, cum ar fi dreptul la muncă, la educaţie, la o locuinţă, la asistenţă medicală, socială şi dreptul la programele de integrare. Fiecare actor instituţional din cadrul actualei Comisii pentru Managementul Imigraţiei a efectuat demersurile necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor stabilite în acest sens. Astfel, în anul 2019, 793 de persoane au participat la programul de integrare.
Având în vedere statisticile înregistrate, precum şi caracterul imprevizibil al fenomenului imigraţiei şi azilului, raportat la prognozele naţionale şi europene în domeniu, stabilirea unei politici coerente şi a unor direcţii de acţiune constituie o prioritate.
CAP. III
PRIORITĂŢI, POLITICI ŞI CADRUL JURIDIC EXISTENTE
III.1. Priorităţi şi politici la nivel naţional şi european
Uniunea Europeană şi statele membre îşi definesc politicile pe termen scurt şi mediu în contextul unor schimbări structurale, precum evoluţia demografică pe termen lung, lipsa forţei de muncă în anumite domenii, creşterea competiţiei pentru atragerea de lucrători înalt calificaţi sau pe fondul instabilităţii în imediata apropiere. Tot mai mulţi cetăţeni ai statelor terţe aleg să vină în Europa pentru a munci, pentru a studia, ca turişti, ca furnizori de servicii sau în căutarea unei forme de protecţie.
Politicile naţionale în domeniul azilului vor fi adaptate la SECA*3, ţinând cont atât de modificările propuse în cadrul reformei din 2016 şi 2018 - Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind instituirea Agenţiei Uniunii Europene pentru Azil şi abrogarea Regulamentului (EU) 439/2010 (Regulamentul EUAA), Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanţilor de protecţie internaţională (reformare) (Directiva Recepţie), Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind standardele referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecţie internaţională, la un statut uniform pentru refugiaţi sau persoanele eligibile pentru protecţie subsidiară şi la conţinutul protecţiei acordate şi de modificare a Directivei 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung (Regulamentul Calificări) şi Propunerea de Regulamentul de stabilire a Cadrului de relocare externă la nivelul UE şi de amendare a Regulamentului nr. 516/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (Regulamentul Resettlement), cât şi de modificările aduse prin noul Pact privind Migraţia şi Azilul - Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind instituirea sistemului "Eurodac" pentru compararea datelor biometrice în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (UE) privind gestionarea situaţiilor legate de azil şi migraţie şi a Regulamentului privind relocarea, al identificării unui resortisant al unei ţări terţe sau a unui apatrid în situaţie neregulamentară şi privind cererile de comparare cu datele Eurodac prezentate de autorităţile de aplicare a legii din statele membre şi de Europol în scopul asigurării respectării legii şi de modificare a Regulamentelor (UE)2018/1240 şi (UE)2019/818 (Regulamentul EURODAC) şi Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului (modificată) de stabilire a unei proceduri comune pentru protecţie internaţională în Uniune şi de abrogare a Directivei 2013/32 /UE (APR), alături de completarea cu o propunere care va abroga Regulamentul (UE) nr. 604/2013 - Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind gestionarea situaţiilor legate de azil şi migraţie şi de modificare a Directivei 2003/109/CE a Consiliului şi a Propunerii de regulament (UE) XXX/XXX [Fondul pentru azil şi migraţie] (AMMR) şi cu o propunere cu caracter de noutate - Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind abordarea situaţiilor de criză şi de forţă majoră în domeniul migraţiei şi azilului (Regulamentul privind Situaţiile de criză şi de forţă majoră).
*3 Sistemul european comun de azil.
Progresele realizate în contextul Agendei Europene au fost reliefate anual, prin rapoartele de evaluare a rezultatelor înregistrate, acestea fiind emergente noii Agende Strategice adoptate de Consiliul European în iunie 2019, care setează direcţia şi priorităţile pentru perioada 2019 - 2024, prin obiective clar definite: controlul eficace al frontierelor externe, combaterea migraţiei ilegale şi a traficului de persoane printr-o mai bună cooperare cu ţările de origine şi de tranzit, obţinerea consensului asupra unei politici eficace în domeniul azilului, pe baza unui echilibru între responsabilitate şi solidaritate, ţinând seama de persoanele debarcate în urma operaţiunilor de căutare şi de salvare, precum şi asigurarea funcţionării corespunzătoare a spaţiului Schengen.
În continuarea eforturilor de a crea o politică cuprinzătoare şi durabilă, cu un răspuns holistic şi pe termen lung la provocările actuale ale migraţiei ilegale, Comisia Europeană a lansat, în septembrie 2020, noul Pact privind Migraţia şi Azilul (alcătuit din 9 iniţiative legislative şi non-legislative) ce urmăreşte crearea unei guvernanţe mai robuste la nivel Uniunii Europene în domeniul azilului şi migraţiei, punând în balanţă principiile partajării echilibrate a responsabilităţii şi solidarităţii între SM, dezvoltarea căilor de migraţie legală, noi instrumente esenţiale pentru proceduri mai rapide şi mai integrate pe linie de azil şi migraţie, alături de o mai bună gestionare a spaţiului Schengen şi a frontierelor, cu flexibilitate şi rezistenţă la crize, şi de consolidarea cooperării în materie de migraţie între Uniunii Europene şi ţările terţe cheie de origine şi de tranzit.
Referitor la finanţarea acţiunilor de gestionare a fenomenului migraţionist la nivelul întregii Uniuni Europene, propunerea de regulament privind Fondul pentru Azil, Migraţie şi Integrare (FAMI) 2021-2027 şi vizează finanţarea acţiunilor Uniunii Europene şi ale statelor membre, pentru asigurarea unui management eficient al fluxurilor migratorii, în concordanţă cu acquis-ul relevant al Uniunii Europene şi angajamentele acesteia în ceea ce priveşte drepturile fundamentale.
Fondul va permite continuarea îndeplinirii obligaţiilor faţă de persoanele care au nevoie de protecţie internaţională, facilitarea returnării persoanelor care nu au drept de şedere şi sprijinirea soluţiilor care să oprească fluxurile ilegale şi necontrolate de migranţi, propunând în loc căi de migraţie sigure şi bine gestionate. Totodată, asigură implementarea obiectivelor privind: 1) consolidarea şi dezvoltarea tuturor aspectelor Sistemului European Comun de Azil, inclusiv a dimensiunii sale externe, 2) sprijinirea migraţiei legale către statele membre, inclusiv contribuţia la integrarea resortisanţilor ţărilor terţe şi 3) combaterea migraţiei ilegale şi asigurarea eficacităţii returnării şi readmisiei în ţările terţe.
Cu caracter de noutate, noul cadru financiar va permite finanţarea prin intermediul Fondurilor Europene de Dezvoltare Regională şi ESF+, a intervenţiilor privind migraţia, cu impact pe termen lung, cum ar fi integrarea pe piaţa muncii şi sprijin pentru incluziunea socială, precum şi reabilitarea şi modernizarea spaţiilor disponibile pentru cazare temporară, aflate în administrarea Ministerului Afacerilor Interne (MAI) sau a structurilor coordonate de MAI, pentru imigranţi.
Prezenta Strategie, ca principal document în domeniul migraţiei, azilului şi integrării, prezintă gradul necesar de robusteţe care să genereze predictibilitate pentru mediul de afaceri, organizaţiile umanitare, partenerii internaţionali şi alte părţi interesate în domeniu, dar comportă, în acelaşi timp, un anumit nivel de flexibilitate, pentru a se putea adapta unor eventuale schimbări în politica Uniunii Europene.
Astfel, în conformitate cu angajamentele asumate, dar şi cu legislaţia şi politicile naţionale, România promovează un răspuns european comun şi o abordare cuprinzătoare pentru gestionarea fenomenului imigraţiei.
România joacă un rol din ce în ce mai pregnant pe scena internaţională, arătând că este capabilă să ofere sprijinul necesar în susţinerea eforturilor împotriva acestui fenomen, prin participarea la misiunile Agenţiei Europene pentru Frontiere şi Garda de Coastă şi prin schimbul de expertiză între statul român şi Agenţie.
Biroul European de Sprijin pentru Azil, care operează în zonele cele mai încercate de pe rutele de migraţie din bazinul Mării Mediterane, se bucură de suportul semnificativ din partea autorităţii de profil din România, pe toate liniile de activitate.
Prin Centrul de Tranzit în Regim de Urgenţă Timişoara, statul român oferă sprijin logistic şi resurse umane organizaţiilor internaţionale UNHCR şi OIM, în efortul de a contribui la garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale migranţilor la nivel global. Totodată, România manifestă solidaritate cu eforturile europene de gestionare a migraţiei prin participarea la procesul de relocare a migranţilor intra şi extra-UE.
La nivel regional, România va îmbunătăţi cooperarea cu statele vecine, în special prin utilizarea fondurilor europene, atât pe linia combaterii şederii şi muncii ilegale, cât şi pe cea a protecţiei internaţionale.
La nivel naţional, instituţiile cu atribuţii pe linia migraţiei, azilului şi integrării depun toate eforturile pentru a crea un model de sistem de imigrare care să aducă beneficii culturale, sociale şi economice pentru România, dar şi care să întărească măsurile de prevenire şi combatere a imigraţiei ilegale.
Totodată, acest sistem va asigura echilibrul dintre garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale oricărei fiinţe umane, indiferent de naţionalitate, gen, rasă, etnie, orientare politică sau religioasă, aşa cum sunt stipulate în tratatele internaţionale la care România este parte şi dreptul recunoscut statului de a decide cu privire la politica internă în domeniul legislaţiei privind străinii şi a regimului juridic al acestora.
În primul rând, rolul canalelor de imigraţie legală trebuie să devină o componentă importantă, astfel încât să se poată obţine rezultate concrete ţinând cont de nevoile socio-economice actuale şi viitoare. Imigraţia legală este deja o componentă importantă a fluxurilor migratorii către Uniunea Europeană, iar cooperarea adaptată şi consolidată privind imigraţia legală cu ţările terţe de origine şi de tranzit a imigranţilor, poate contribui la reducerea imigraţiei ilegale, oferind alternative sigure şi legale persoanelor care doresc să imigreze, care ar putea umple lacunele în anumite sectoare ale pieţei de muncă române.
În ceea ce priveşte domeniul returnării, este nevoie să se investească în capacitatea de a mobiliza toţi actorii implicaţi în procedurile legate de returnare (precum autorităţile responsabile de aplicare a legii, din domeniul imigraţiei, sistemul judiciar, precum şi cele competente în domeniul protecţiei copiilor, serviciilor medicale şi sociale) şi de a coordona acţiunile acestora, în conformitate cu rolul şi mandatul lor, astfel încât să se asigure reacţii rapide şi multidisciplinare pentru gestionarea cazurilor individuale de returnare.
Astfel, pentru o politică de returnare eficientă, se urmăreşte prevenirea sustragerii, prin reţinerea în centre de custodie publică a persoanelor care au primit o decizie de returnare şi care prezintă semne că nu o vor respecta, eliminarea ineficienţelor prin scurtarea termenelor pentru recursuri, emiterea sistematică de decizii de returnare fără dată de expirare şi combinarea deciziilor privind încetarea şederii legale cu emiterea unei decizii de returnare. În paralel, se va pune accentul şi pe diseminarea corespunzătoare a informaţiilor privind returnarea voluntară şi programele de reintegrare.
Statul român este conştient de faptul că, pentru bunăstarea, prosperitatea şi coeziunea societăţii, este foarte important ca resortisanţii ţărilor terţe să poată contribui economic şi social la dezvoltarea comunităţilor gazdă. Integrarea rapidă şi reuşită a acestora va aduce rezultate îmbunătăţite pieţei forţei de muncă din România, un rol foarte important avându-l autorităţile locale şi serviciile deconcentrate. Astfel, integrarea este un proces dinamic, în dublu sens, presupunând pe de o parte, disponibilitatea societăţii gazdă de a integra, iar pe de altă parte dorinţa imigrantului de a se integra.
Se va continua încurajarea autorităţilor locale şi a serviciilor deconcentrate, dar şi a instituţiilor cu atribuţii în domeniul integrării, a partenerilor sociali şi a organizaţiilor non-guvernamentale, în vederea utilizării pe deplin a mecanismelor de parteneriat existente. Se vor oferi cât mai multe posibilităţi pentru organizaţii, în special cele cu abordări inovatoare, de a participa la oferirea de asistenţă complementară celei oferite prin programele guvernamentale.
Printre valorile promovate de România se regăseşte şi crearea unui tratament egal, corelat cu un standard de viaţă adecvat, pentru solicitanţii de azil, în acord cu drepturile fundamentale ale omului. Totodată, se va acorda o atenţie majoră din partea instituţiilor statului cerinţelor individuale în materie de recepţie şi asistenţă a persoanelor cu nevoi speciale de primire.
III.2. Cadrul juridic existent
Pe linie de migraţie, cadrul juridic naţional este reprezentat, în principal, de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, aprobată prin Legea nr. 14/2016, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte domeniul azilului şi integrării, cadrul juridic naţional este reprezentat, în principal, de Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare şi Ordonanţa Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit protecţie internaţională sau un drept de şedere în România, precum şi a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene, aprobată cu modificări prin Legea nr. 185/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Principalele instrumente juridice existente la nivel Uniunii Europene sunt:
1. Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 mai 2010 privind înfiinţarea unui Birou European de Sprijin pentru Azil (denumit în continuare Regulamentul BESA);
2. Regulamentul (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind instituirea sistemului EURODAC pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid şi privind cererile autorităţilor de aplicare a legii din statele membre şi a Europol de comparare a datelor EURODAC în scopul asigurării respectării aplicării legii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011 de instituire a Agenţiei europene pentru gestionarea operaţională a sistemelor informatice la scară largă, în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie (denumit în continuare Regulamentul EURODAC);
3. Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentată într-un stat membru de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid - reformare (denumit în continuare Regulamentul Dublin III);
4. Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 noiembrie 2017 de instituire a Sistemului de intrare/ieşire (EES) pentru înregistrarea datelor de intrare şi de ieşire şi a datelor referitoare la refuzul intrării ale resortisanţilor ţărilor terţe care trec frontierele externe ale statelor membre, de stabilire a condiţiilor de acces la EES în scopul aplicării legii şi de modificare a Convenţiei de punere în aplicare a Acordului Schengen şi a Regulamentelor (CE) nr. 767/2008 şi (UE) nr. 1077/2011; '
5. Regulamentul (UE) 2018/1860 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind utilizarea Sistemului de informaţii Schengen pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală
6. Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 şi (UE) 2016/1624;
7. Regulamentul (UE) 2019/1240 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 privind crearea unei reţele de ofiţeri de legătură în materie de imigraţie (reformare);
8. Directiva 2001/40/CE a Consiliului din 28 mai 2001 privind recunoaşterea reciprocă a deciziilor de îndepărtare a resortisanţilor ţărilor terţe;
9. Directiva 2001/51/CE a Consiliului din 28 iunie 2001 de completare a dispoziţiilor prevăzute la articolul 26 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985;
10. Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecţiei temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, şi măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane şi suportarea consecinţelor acestei primiri.
11. Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei;
12. Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2011/51/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2011 de modificare a Directivei 2003/109/CE a Consiliului în vederea extinderii domeniului său de aplicare la beneficiarii de protecţie internaţională;
13. Directiva 2003/110/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind asistenţa la tranzit în cadrul măsurilor de îndepărtare pe cale aeriană;
14. Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală;
15. Decizia 2008/381/CE a Consiliului din 14 mai 2008 de instituire a unei Reţele europene de migraţie;
16. Directiva 2009/50/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor din statele terţe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate;
17. Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancţiunile şi măsurile la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală;
18. Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecţie internaţională, la un statut uniform pentru refugiaţi sau pentru persoanele eligibile pentru obţinerea de protecţie subsidiară şi la conţinutul protecţiei acordate (denumită în continuare Directiva privind calificarea);
19. Directiva 2011/98/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanţii ţărilor terţe în vederea şederii şi ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre şi un set comun de drepturi pentru lucrătorii din ţările terţe cu şedere legală pe teritoriul unui stat membru;
20. Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare şi retragere a protecţiei internaţionale (denumită în continuare Directiva privind procedurile comune);
21. Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanţilor de protecţie internaţională (denumită în continuare Directiva privind recepţia);
22. Directiva 2014/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe în scopul ocupării unui loc de muncă în calitate de lucrători sezonieri;
23. Directiva 2014/66/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe în contextul unui transfer în cadrul aceleiaşi companii;
24. Directiva (UE) 2016/801 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor ţărilor terţe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaţionale şi muncă au pair (reformare);
25. Recomandarea (UE) 2017/2338 a Comisiei din 16 noiembrie 2017 de instituirea a unui manual comun în materie de returnare care să fie utilizat de autorităţile competente ale statelor membre atunci când desfăşoară activităţi legate de returnare.
26. Recomandarea (UE) 2020/1364 a Comisiei din 23 septembrie 2020 privind căile legale de acces la protecţie în UE: promovarea relocării, a admisiei umanitare şi a altor căi complementare;
27. Recomandarea (UE) 2020/1365 a Comisiei din 23 septembrie 2020 privind cooperarea dintre statele membre în ceea ce priveşte operaţiunile efectuate de nave deţinute sau exploatate de entităţi private în scopul activităţilor de căutare şi salvare;
28. Recomandarea (UE) 2020/1366 a Comisiei din 23 septembrie 2020 privind un mecanism al UE de pregătire pentru situaţii de criză şi de gestionare a crizelor legate de migraţie (Plan de acţiune în vederea pregătirii pentru situaţii de criză legate de migraţie şi a gestionării acestora).
CAP. IV
DEFINIREA PROBLEMEI
Fenomenul migraţiei este unul dinamic, influenţat de conflictele armate, modificarea condiţiilor climaterice şi deteriorarea nivelului de trai la nivelul unor state terţe, factori care, în mod unilateral sau combinat, determină schimbarea/adaptarea continuă a rutelor de migraţie ilegală şi o deplasare continuă a populaţiei.
Astfel, pe linie de migraţie şi azil au fost identificate următoarele probleme:
1. Capabilitatea structurilor din cadrul Comisiei de Management a Imigraţiei de a gestiona într-un mod eficient fenomenul imigraţionist
La nivelul României este observată în continuare o presiune migratorie. Pe de o parte, sunt înregistrate situaţii de intrare ilegală sau pe baza unor documente de călătorie false, iar pe de altă parte, imigranţii care au intrat legal în baza unei vize de şedere temporară, nu au părăsit teritoriul statului, după expirarea perioadei de valabilitate a acesteia.
În acest context, este necesară stabilirea unei politici naţionale clare în domeniu, adaptată la cea prevăzută la nivelul Uniunii Europene, crearea unor instrumente care să permită acţiuni integrate şi concomitente cu derularea unor campanii de informare cu privire la riscurile la care sunt expuşi şi beneficiile unei imigraţii legale, precum şi crearea unui sistem eficient de returnare a acestora.
În lipsa luării unor măsuri în domeniu, ar putea fi creată o presiune asupra capacităţii centrelor de luare în custodie publică. De asemenea, inexistenţa unor instrumente care să permită acţionarea în mod integrat ar putea determina dezvoltarea fenomenului traficului de persoane şi, implicit, de migranţi, precum şi imposibilitatea destructurării unor reţele implicate în acest flagel.
Deşi contingentul numărului de străini cu acces pe piaţa forţei de muncă s-a dublat în ultimii ani, dimensionarea structurilor care gestionează în mod direct reglementarea regimului juridic al străinilor şi combaterea şederii ilegale a acestora a rămas la acelaşi nivel cu anul 2016. Acest lucru implică o presiune ridicată asupra capacităţii operative ale respectivelor structuri de a livra un răspuns eficient împotriva migraţiei ilegale şi, practic creează o nişă pentru apariţia anumitor vulnerabilităţi în gestionarea corespunzătoare a fenomenului imigraţionist.
Deşi, în cazul României, nu a fost remarcat un model privind conexiunea între membri unor organizaţii teroriste şi reţelele de migraţie ilegală, s-a evidenţiat utilizarea fluxurilor migratorii de către persoane conexate fenomenului terorist, inclusiv cu implicaţii în planul presiunii asupra capacităţii centrelor de luare în custodie publică.
2. Capacitatea de absorbţie şi atractivitate a pieţei forţei de muncă din România pentru cetăţenii străini
În pofida măsurilor luate la nivelul instituţiilor cu atribuţii în domeniu, se înregistrează în continuare un deficit al forţei de muncă. Astfel, este necesară identificarea unor soluţii pentru integrarea pe piaţa forţei de muncă prin derularea de campanii de informare, elaborarea unor proiecte în domeniu, asigurarea unor facilităţi pe linia admisiei şi şederii pe teritoriul României a unor străini calificaţi, recunoaşterea calificărilor etc.
Stabilirea politicilor în domeniu trebuie să vizeze atât categoria străinilor care obţin un drept de şedere pe teritoriul României, cât şi a celor care obţin o formă de protecţie. Astfel, aceste categorii ar putea contribui la ocuparea forţei de muncă, de la cele care necesită un nivel ridicat de specializare şi pentru care nu există forţă de muncă suficient de calificată, până la cele care nu necesită o anumită calificare.
Lipsa luării unor măsuri în domeniu ar putea contribui la lipsa beneficiilor pe care imigraţia le are în stimularea dezvoltării economice şi în abordarea problemelor cărora trebuie să le facă faţă piaţa forţei de muncă, respectiv insuficienţa competenţelor şi schimbările demografice.
3. Un sistem naţional de azil capabil să asigure permanent drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor în nevoie de protecţie internaţională
Decalajul economic şi democratic dintre spaţiul european şi anumite zone limitrofe bazinului Mării Mediterane, combinat cu posibilitatea apariţiei anumitor conflicte armate, economice sau diplomatice, ridică perspectiva apariţiei unor crize ale refugiaţilor, care să pună la încercare sistemele de azil europene.
Valorificând lecţiile învăţate de pe urma crizei din anii precedenţi, România este obligată să îşi consolideze actualul sistem de azil, astfel încât să facă faţă multitudinii de provocări ce se pot ivi în următorii 4 ani şi să ofere garanţia respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
4. Gradul de informare şi conştientizare a societăţii române asupra dimensiunilor fenomenului imigraţionist
Un alt domeniu care necesită atenţie este cel al informării cetăţenilor români cu privire la toate aspectele din jurul imigraţiei. Ultimele incidente din spaţiul public dovedesc faptul că există un decalaj între realităţile/actualitatea fenomenului şi gradul de conştientizare şi informare a cetăţeanului asupra acestuia.
O neimplicare pe această linie creşte semnificativ riscul apariţiei unor situaţii de tensiune socială ridicată, ce pot fi speculate sau accentuate artificial de actori ostili. Drept răspuns, transparenţa şi o informare continuă şi oportună din partea autorităţilor pot contracara eventualele instrumente hibride şi determina un răspuns din partea opiniei publice baza pe accesul la date, statistici, decizii oficiale.
5. Necesitatea verificării trecutului combatant/posibilelor conexiuni teroriste ale unor persoane venite pe fluxuri de migraţie ilegală, printre care s-ar putea regăsi şi operativi trimişi cu sarcini în Europa/foşti membri ai unor organizaţii teroriste, infiltraţi în fluxurile de migraţie ilegală
Foarte frecvent, migranţii nu deţin documente sau utilizează documente false, iar posibilităţile de verificare a identităţii şi istoricului acestora în statele de provenienţă (confruntate cu insecuritate cronică, războaie civile, terorism) sunt reduse. Din punct de vedere securitar, prezenţa unor astfel de persoane în fluxurile de migraţiune, aflate în tranzit sau care doresc să se stabilească pe teritoriul României generează riscuri directe la adresa climatului de securitate prin (1) constituirea pe teritoriul naţional de puncte de sprijin pentru organizaţii teroriste/jihadiste; (2) testarea de rute de deplasare pentru operativii şi recruţii acestor organizaţii în/din arealul Siria-Irak; (3) radicalizarea comunităţilor musulmane din România/Europa; (4) implicarea directă în acte violente sau teroriste în România/Europa, având în vedere expertiza/trecutul combatant.
CAP. V
PRINCIPII GENERALE
Strategia naţională are la bază următoarele principii generale:
a) principiul legalităţii - activităţile pentru realizarea obiectivelor strategice se desfăşoară în baza legii şi în conformitate cu aceasta;
b) principiul responsabilităţii - răspunderea implementării Strategiei naţionale revine fiecăreia dintre autorităţile şi instituţiile cu responsabilităţi în domeniul imigraţiei, în părţile ce o privesc;
c) principiul suveranităţii - reflectă dreptul statului român de a stabili politici în domeniul admiterii, şederii şi returnării cetăţenilor statelor terţe în scopul promovării intereselor politice, economice, sociale, culturale şi umanitare şi respectării obligaţiilor asumate prin tratate, convenţii, acorduri şi înţelegeri încheiate cu alte state;
d) principiul cooperării şi coerenţei - presupune cooperarea activă în elaborarea şi implementarea unei politici comune a Uniunii Europene în domeniul imigraţiei, precum şi corelarea Strategiei naţionale cu măsurile şi politicile stabilite la nivelul altor state membre;
e) principiul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului - toate activităţile desfăşurate de autorităţile şi instituţiile cu responsabilităţi în domeniul imigraţiei se desfăşoară cu respectarea prevederilor convenţiilor şi tratatelor internaţionale privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului la care România este parte;
f) principiul acţiunii unitare - vizează implementarea unitară a politicii statului şi a prevederilor legale în domeniul imigraţiei, precum şi o implementare concertată la toate nivelurile;
g) principiul transparenţei - presupune implementarea unei politici active de informare şi, după caz, consultare a societăţii civile cu privire la deciziile şi procedurile aplicate în contextul imigraţiei;
h) principiul parteneriatului - participarea activă, implicare şi consultarea şi altor actori relevanţi (organizaţii non-guvernamentale, organizaţii internaţionale, agenţii ONU, mediul academic, sectorul privat) în îndeplinirea obiectivelor Strategiei naţionale;
i) principiul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi - exprimă angajamentul de a pune în practică prevederile legale şi orientările cuprinse în strategiile în domeniu, ţinând cont de impactul pozitiv pe care implementarea obiectivelor Strategiei îl poate avea asupra egalităţii de gen, nediscriminării şi accesibilităţii;
j) principiul multiculturalităţii -însumarea mai multor caracteristici, credinţe, convingeri şi obiceiuri ale indivizilor, într-un spaţiu relativ restrâns.
CAP. VI
OBIECTIVE ŞI DIRECŢII DE ACŢIUNE
A. Obiectiv general - Gestionarea eficientă a fenomenului migraţionist
Obiectiv specific A.1 - Promovarea condiţiilor de intrare, şedere şi ieşire din România Rezultat: O mai bună informare despre migraţia legală Direcţii de acţiune:
- Informarea străinilor, angajatorilor, autorităţilor şi a altor categorii relevante de persoane fizice sau juridice din România cu privire la legislaţia română în materie de imigrare;
– Informarea cetăţenilor în statele de origine, direct, prin intermediul ofiţerilor de legătură (ILO) sau prin misiunile diplomatice ale României şi a autorităţilor de emigrare din statele respective, cu privire la legislaţia română în materie de imigrare.
Obiectiv specific A.2 - Simplificarea accesului pe teritoriul României a străinilor, în scop de angajare în muncă/detaşare şi dezvoltarea sistemului de acces al investitorilor proveniţi din state terţe pe piaţa din România
Rezultat: Diminuarea deficitului înregistrat pe piaţa forţei de muncă şi creşterea numărului de investitori
Direcţii de acţiune:
- Analizarea permanentă, de către instituţiile competente, a pieţii forţei de muncă autohtone şi stabilirea contingentelor anuale de lucrători nou admişi pe piaţa forţei de muncă din România, în funcţie de nevoile identificate;
– Avizarea/negocierea unor acorduri bilaterale cu ţări terţe interesate în admiterea propriilor cetăţeni pe piaţa forţei de muncă din România;
– Stimularea angajatorilor în scopul încadrării în muncă a cetăţenilor proveniţi din state terţe, care şi-au finalizat studiile în România;
– Acordarea de facilităţi prin scutirea de la îndeplinirea unor condiţii la acordarea vizei de lungă şedere/sau prelungirea dreptului de şedere în scopul desfăşurării de activităţi comerciale.
Obiectiv specific A.3 - Prevenirea şi combaterea eficientă a migraţiei ilegale, a migraţiei ilegale în conexiune cu terorismul, a traficului de imigranţi şi a exploatării prin muncă a angajaţilor străini
Rezultat: Asigurarea unui spaţiu de libertate mai sigur pentru cetăţeni.
Direcţii de acţiune:
- Dezvoltarea colaborării între autorităţile române competente pentru prevenirea şi combaterea imigraţiei ilegale, a traficului de imigranţi şi a muncii nedeclarate a străinilor;
– Creşterea operativităţii şi capacităţii de depistare, transport, cazare şi returnare a imigranţilor ilegali;
– Prevenirea exploatării prin muncă a angajaţilor străini;
– Identificarea, izolarea şi departajarea operativilor/foştilor membri ai unor organizaţii teroriste, în cazul unei eventuale prezenţe a acestora în fluxurile de migraţie ilegală şi adoptarea de măsuri preventive specifice;
– Prevenirea materializării unor acţiuni care ameninţă climatul naţional de securitate, în ipoteza în care acestea sunt desfăşurate de imigranţi pe linia implicării în activităţi de natură teroristă- (auto)radicalizare, propagandă jihadistă, sprijin în favoarea unor organizaţii teroriste sau chiar acţiuni violente.
B. Obiectiv general - Consolidarea sistemului naţional de azil şi asigurarea conformităţii cu standardele europene şi internaţionale
Obiectiv specific B.1 - Procesarea cererilor de azil în mod eficient şi conform standardelor legale naţionale, europene şi internaţionale aplicabile
Rezultat: Sistem naţional de azil eficient şi conform cu standardele naţionale şi internaţionale aplicabile
Direcţii de acţiune:
- Asigurarea serviciilor de interpretare, a consilierii şi asistenţei juridice a solicitanţilor de azil;
– Consolidarea mecanismului de control al calităţii procedurii de azil şi actualizarea procedurilor operaţionale de lucru;
– Consolidarea dialogului între factorii de decizie în cadrul procedurii de azil, în vederea asigurării unei interpretări şi aplicări uniforme a principiilor şi conceptelor specifice în domeniu, precum şi în scopul identificării de bune practici şi a diseminării acestora;
– Adaptarea cadrului legal naţional, în funcţie de modificările aduse Aquis-ului european şi continuarea dezvoltării şi întărirea mecanismelor prin care se asigură menţinerea unei practici unitare şi eficiente pe linia procesării cererilor de azil la nivel naţional;
– Limitarea abuzurilor la procedura de azil;
– Adaptarea practicilor şi procedurilor naţionale pentru procesarea corespunzătoare a cererilor de azil ale persoanelor vulnerabile şi referirea acestora către serviciile specializate;
– Asigurarea accesului la informaţii din ţările de origine pentru toate părţile implicate în procedura de azil.
Obiectiv specific B.2 - Eficientizarea procesului de determinare a statului membru responsabil cu analizarea cererii de protecţie internaţională
Rezultat: Îndeplinirea obligaţiilor asumate de România în cadrul mecanismului Dublin, în conformitate cu acquis-ul european
Direcţii de acţiune:
- Participarea la aplicarea mecanismului Dublin şi derularea procedurilor prevăzute de Regulament, coroborată cu dezvoltarea instituţională pe această linie;
– Continuarea dezvoltării şi consolidării mecanismului prin care se asigură combaterea abuzului la procedura de azil la nivel naţional;
– Îmbunătăţirea procedurilor de identificare a solicitanţilor de azil fără documente de identitate/călătorie, a membrilor de familie ai acestora şi a străinilor cu şedere ilegală, precum şi a procedurilor specifice persoanelor vulnerabile şi a clauzelor discreţionare în contextul aplicării regulamentului Dublin III;
– Dezvoltarea sistemului de date EURODAC în vederea optimizării identificării cazurilor care fac obiectul procedurii Dublin;
– Consolidarea cooperării bilaterale cu statele membre participante la mecanismul Dublin.
Obiectiv specific B.3 - Asigurarea condiţiilor de recepţie şi asistenţă pentru solicitanţii de azil
Rezultat: Standard de viaţă adecvat stabilit la nivel european asigurat solicitanţilor de azil
Direcţii de acţiune;
- Dezvoltarea şi implementarea unor mecanisme de evaluare şi asigurare a standardelor de calitate a condiţiilor de recepţie;
– Asigurarea condiţiilor de recepţie prin resursele necesare de la buget şi prin atragerea de resurse complementare şi încheierea unor parteneriate în acest domeniu, cu reprezentanţi (O.N.G.-uri) ai societăţii civile şi cu organizaţiile internaţionale;
– Îmbunătăţirea mecanismului de identificare timpurie a persoanelor vulnerabile şi elaborarea unui mecanism de referire către instituţiile statului cu atribuţii în asistenţa persoanelor vulnerabile (inclusiv victime ale violenţei de gen şi violenţei domestice) şi specializarea acestora în acest domeniu;
– Dezvoltarea mecanismului prin care se asigură combaterea abuzului la procedura de azil la nivel naţional;
– Adaptarea condiţiilor de recepţie la standardele europene aplicabile;
– Îmbunătăţirea asistenţei acordate persoanelor vulnerabile şi monitorizarea acestora.
Obiectiv specific B.4 - Consolidarea mecanismului de integrare socială a persoanelor care au dobândit o formă de protecţie în România şi a celor cu şedere legală
Rezultat: Participarea activă a străinilor care au dobândit o formă de protecţie şi a celor cu şedere legală la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii româneşti Direcţii de acţiune:
- Continuarea derulării programelor de integrare pentru persoanele care au dobândit o formă de protecţie în România şi a celor cu şedere legală;
– Cunoaşterea situaţiei privind integrarea cetăţenilor statelor terţe în România şi a legislaţiei naţionale cu privire la promovarea egalităţii de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi;
– Îmbunătăţirea mecanismului de cooperare interinstituţională a autorităţilor/instituţiilor implicate în procesul integrării cetăţenilor statelor terţe;
– Promovarea unei educaţii favorabile incluziunii sociale prin adaptarea cadrului legal la specificul elevilor migranţi şi eliminarea obstacolelor din calea participării resortisanţilor ţărilor terţe minori la educaţia preşcolară şi şcolară prin adaptarea la nevoile specifice ale acestora;
– Conştientizarea opiniei publice din România cu privire la fenomenul imigraţiei şi al integrării cetăţenilor statelor terţe prin derularea de activităţi şi campanii de informare;
– Consolidarea mecanismelor de coordonare, monitorizare şi evaluare a integrării;
– Implementarea instrumentelor practice de la nivel european în domeniul integrării;
Continuarea derulării activităţilor de integrare pentru persoanele care au dobândit o formă de protecţie în România şi a celor cu şedere legală.F
Obiectiv specific B.5 - Relocarea refugiaţilor şi a solicitanţilor de azil şi evacuarea temporară în România a unor persoane aflate în nevoie urgentă de protecţie şi relocarea ulterioară a acestora
Rezultat: Îndeplinirea obligaţiilor asumate de către România în domeniul relocării la nivel internaţional şi european
Direcţii de acţiune:
- Continuarea programului naţional de relocare a refugiaţilor în România şi participarea la schema comună a Uniunii Europene de relocare;
– Implicarea activă în mecanismele create la nivelul organismului european din domeniul azilului;
– Încheierea unui Memorandum de înţelegere între Guvernul României şi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie privind cooperarea în domeniul relocării;
– Identificarea de căi complementare de admisie pe teritoriul României;
– Continuarea aplicării Acordului tripartit în România prin evacuarea temporară în România a unor persoane aflate în nevoie urgentă de protecţie internaţională şi relocarea ulterioară a acestora;
– Asigurarea promovării şi a transferului de expertiză către alte state de relocare, cu privire la practica României legată de înfiinţarea CTU şi derularea Acordului tripartit în România.
Obiectiv specific B.6 - Dezvoltarea cooperării cu organismul european responsabil cu gestionarea problematicii în domeniul azilului şi cu alte organisme europene şi internaţionale
Rezultat: Gestionarea problematica în domeniul azilului în concordanţă cu atribuţiile organismului european responsabil şi ale altor organisme europene şi internaţionale.
Direcţii de acţiune:
- Sprijinirea activităţii organismului responsabil şi a statelor membre la nevoie;
– Consolidarea cooperării practice prin schimbul de bune practici cu autorităţile din statele membre ale Uniunii Europene şi acordarea de asistenţă tehnică în domeniul azilului statelor terţe.
C. Obiectiv general - Întărirea capacităţii de răspuns a statului român în faţa unui aflux de imigranţi la graniţa teritoriului naţional
Obiectiv specific C.1: Pregătirea prealabilă şi gestionarea unitară şi integrată a acţiunilor întreprinse în situaţii de criză
Rezultat: Creşterea gradului de siguranţă a populaţiei Direcţii de acţiune:
- Îmbunătăţirea cunoştinţelor în domeniul gestionării situaţiilor de criză determinate de un aflux de imigranţi;
– Consolidarea mecanismului de cooperare interinstituţională din punct de vedere operaţional în situaţii de criză determinate de un aflux de imigranţi, printre care se pot afla şi membri/adepţi ai unor organizaţii teroriste;
– Dotarea Inspectoratului General pentru Imigrări cu echipamente şi mijloace de mobilitate şi îmbunătăţirea infrastructurii fizice destinate gestionării situaţiilor de criză, determinate de un aflux de imigranţi.
Obiectiv specific C.2: Participarea la efortul comun de combatere a ameninţărilor hibride Rezultat: Participarea activă la procesul de menţinere a siguranţei naţionale Direcţii de acţiune:
- Creşterea gradului de conştientizare în rândul instituţiilor privind conceptul de ameninţare hibridă.
D. Obiectiv general - Capabilităţi susţinute necesare implementării politicilor în domeniul migraţiei, azilului şi integrării străinilor
Obiectiv specific D.1: Dezvoltarea/modernizarea infrastructurii fizice şi creşterea mobilităţii la nivelul structurilor I.G.I.
Rezultat: Răspuns adecvat la situaţiile operative din domeniu Direcţii de acţiune:
- Adăugarea de noi infrastructuri şi servicii de cazare şi suport la capabilităţile IGI, precum şi dezvoltarea/ modernizarea celor existente dimensionate în funcţie de nevoi şi de situaţia operativă;
– Îmbunătăţirea infrastructurii IT&C de la nivelul instituţiilor şi autorităţilor din cadrul CMI.
Obiectiv specific D.2: Asigurarea resurselor umane şi financiare, cu accent pe dimensionarea corespunzătoare a nevoilor operative şi pe îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite în domeniul migraţiei, azilului şi integrării
Rezultat: Capacitate operativă adaptată nevoilor
Direcţii de acţiune:
- Dezvoltarea capacităţii instituţionale şi operative a autorităţilor şi adaptarea la evoluţia indicatorilor de migraţie înregistraţi (resurse umane şi logistice);
– Pregătirea personalului I.G.I. în vederea dezvoltării cunoştinţelor şi deprinderilor lucrătorilor în domeniile specifice de activitate;
– Alocarea de resurse umane, logistice şi financiare pentru implementarea noilor obligaţii ce revin României necesare colaborării cu organismul european din domeniul azilului în scopul asigurării capacităţii acestuia de a-şi îndeplini mandatul;
– Continuarea pregătirii personalului din cadrul altor autorităţi/instituţii cu atribuţii pe linia azilului şi integrării străinilor.
Obiectiv specific D.3: Accesarea fondurilor externe nerambursabile
Rezultat: Creşterea standardului de performanţă al personalului şi structurilor instituţiilor membre ale Comisiei
Direcţii de acţiune:
- Continuarea gestionării Programului Naţional FAMI 2014 - 2020 şi a Programului Naţional FSI 2014 - 2020, în calitate de autoritate delegată FAMI şi beneficiar;
– Atragerea şi utilizarea fondurilor din cadrul Mecanismului Financiar Norvegian 2014-2021;
– Atragerea şi utilizarea fondurilor europene aferente pentru perioada 2021-2027;
Obiectiv specific D.4: Sporirea dialogului cu societatea civilă şi actorii internaţionali non-statali Rezultat: Creşterea capacităţii instituţionale de realizarea a obiectivelor stabilite Direcţii de acţiune:
- Promovarea Strategiei naţionale privind imigraţia şi a Planurilor de implementare ale acesteia, precum şi a Comisiei pentru Managementul Imigraţiei, din cadrul Consiliului Interministerial pentru Afaceri Interne şi Justiţie, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional;
CAP. VII
MECANISMELE STRATEGIEI
Instrumentele de implementare ale Strategiei vor fi cele două planuri bienale: Planul de acţiune pentru perioada 2021 - 2022 şi Planul de acţiune pentru perioada 2023 - 2024.
Fiecare Plan va fi elaborat pe baza propunerilor membrilor Comisiei pentru Managementul Imigraţiei şi aprobat prin hotărâre de Guvern. Acestea vor cuprinde detalii privind modul de aducere la îndeplinire a obiectivelor generale şi specifice prevăzute în Strategie, precum şi activităţile desfăşurate, rezultatele urmărite, termenele şi instituţiile responsabile cu implementarea acestora.
Reglementând un fenomen amplu, în creştere, implementarea Strategiei va avea implicaţii de ordin multiplu. Caracterul dinamic al imigraţiei poate genera apariţia unor situaţii concrete sau fenomene, inclusiv cu incidenţă în planul securităţii naţionale, care să necesite noi soluţii legislative la nivel european/naţional, caz în care fiecare instituţie este responsabilă să exercite dreptul la iniţiativă legislativă pe domeniul de competenţă, iar astfel mecanismul de implementare al prezentei Strategii va crea cadrul necesar consultării şi coordonării instituţiilor implicate.
(a se vedea imaginea asociată)
În ceea ce priveşte implicaţiile de ordin financiar, resursele financiare necesare implementării Strategiei provin, în principal, din:
- fonduri de la bugetul naţional alocate fiecărui minister şi fiecărei instituţii cu competenţă în implementarea Strategiei, fonduri nerambursabile dedicate gestionării migraţiei, azilului şi integrării aferente instrumentelor financiare ale Uniunii Europene din domeniul Afaceri interne pentru perioada 2021 - 2027, fonduri nerambursabile aprobate la nivelul Uniunii Europene în cadrul politicii de coeziune pentru activităţile de integrare cu impact pe termen lung, precum şi alte surse externe de finanţare relevante, donaţii şi sponsorizări oferite/acceptate în condiţiile legii, precum şi alte surse.
Planurile de acţiune pentru implementarea Strategiei vor specifica sursele de finanţare necesare îndeplinirii fiecărei acţiuni desfăşurate.
În ceea ce priveşte monitorizarea şi evaluarea implementării obiectivelor Strategiei, fiecare Plan de acţiune va cuprinde indicatori de monitorizare pentru fiecare activitate desfăşurată. La finalul perioadei de aplicabilitate a Planului, se va întocmi Raportul de îndeplinire a obiectivelor generale şi a celor specifice stabilite prin prevederile Strategiei, raport ce va fi prezentat în faţa Guvernului şi distribuit către societatea civilă şi partenerii naţionali/internaţionali prin principalele mijloace de comunicare în masă.
Atât Strategia, cât şi Planul, vor putea fi modificate, în funcţie de apariţia unor schimbări majore în contextul internaţional sau naţional, precum şi de evoluţia situaţiei operative, prin hotărâre a Guvernului. Iniţiativa modificării poate aparţine oricărui membru al Comisiei.
În ceea ce priveşte realizarea unor sarcini specifice stabilite prin planurile de acţiune care necesită dezbateri publice, Comisia, prin Secretariatul tehnic, poate invita la reuniunile sale reprezentanţi ai altor autorităţi, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile sau ai organizaţiilor internaţionale din domeniul migraţiei şi azilului.
Totodată, dacă subiectele propuse pe agenda de lucru o impun, la şedinţele Comisiei pot fi invitaţi reprezentanţi ai instituţiilor Uniunii Europene, precum şi experţi din statele membre.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
