Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Aprobată prin HOTĂRÂREA nr. 832 din 11 august 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 781 din 13 august 2021.────────── Provocările regionale şi globale cărora România trebuie să le identifice soluţii pentru a le depăşi se subscriu unui mediu de securitate caracterizat de evoluţii complexe, care impune, pe de o parte, reconfigurarea vectorilor strategici de putere şi redefinirea rolului instrumentului militar, în corelaţie cu celelalte instrumente de putere, iar, pe de altă parte, adaptarea constantă a modalităţilor de răspuns în vederea contracarării riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale. Elaborată pe baza prevederilor Strategiei naţionale de apărare a ţării pentru perioada 2020-2024, ale Cartei albe a apărării ediţia 2021 şi luând în considerare politicile Alianţei Nord-Atlantice (NATO) şi ale Uniunii Europene (UE) în domeniul securităţii şi apărării, Strategia militară asigură continuitatea, coerenţa conceptuală şi sinergia acţională necesare pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate Armatei şi realizarea obiectivelor politicii de apărare naţională. Pornind de la riscurile şi ameninţările de natură militară la adresa României, de la misiunile Armatei şi de la obiectivele militare naţionale, prezenta strategie, având ca orizont de timp perioada 2021-2024, stabileşte priorităţile în dezvoltarea capabilităţilor de apărare şi detaliază conceptele operaţionale care vor asigura îndeplinirea obiectivelor stabilite pentru finalizarea Programului de modernizare Armata 2026, ca primă etapă în derularea Programului Armata 2040. Apreciez că realizarea obiectivelor acestei etape asigură îndeplinirea misiunii de garantare a integrităţii teritoriale, suveranităţii şi independenţei naţionale, inclusiv prin descurajare, sprijină dezvoltarea capabilităţilor dislocabile, susţinute de o capacitate reală de proiecţie a forţei, integrate flexibil în structura de forţe a NATO, ceea ce va conferi României credibilitate în exercitarea rolului de actor regional. În prezent, România beneficiază de garanţii de securitate solide, oferite de statutul de membru al Alianţei Nord-Atlantice (NATO) şi al Uniunii Europene (UE), precum şi de bunele relaţii cu ţările vecine şi partenerii săi strategici. Pe lângă NATO şi UE, România se va baza în continuare pe parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii, care asigură cadrul optim de consolidare a relaţiilor dintre armatele celor două ţări în vederea substanţierii poziţiei strategice a României la Marea Neagră. În acest context, România acordă prioritate respectării obligaţiilor care îi revin, în domeniul menţinerii securităţii internaţionale şi al managementului crizelor de securitate, dezvoltând capabilităţi de apărare proprii, în concordanţă cu interesele naţionale de securitate şi profilul său geostrategic. Suntem conştienţi că realizarea şi menţinerea unei capacităţi de reacţie adecvate, necesare îndeplinirii misiunilor şi sarcinilor forţelor Armatei României, vor fi posibile numai prin alocarea resurselor necesare la un nivel corespunzător, prin continuarea cooperării militare, transpusă în desfăşurarea de exerciţii militare şi activităţi de instruire în comun şi prin valorificarea în procesul de pregătire a experienţei dobândite în misiunile internaţionale şi în teatrele de operaţii. În acest context, alocarea pentru Ministerul Apărării Naţionale a minimum 2% din produsul intern brut, din care minimum 20% pentru înzestrare şi modernizare, respectiv 2% pentru cercetare, dezvoltare şi inovare va contribui în mod esenţial la continuarea procesului de transformare şi modernizare a Armatei României, precum şi la îndeplinirea obiectivelor planificate, în concordanţă cu misiunile, responsabilităţile încredinţate şi angajamentele asumate la nivel NATO, UE şi ONU. Principiul fundamental care trebuie avut în vedere în abordarea intereselor naţionale în domeniul securităţii naţionale este: „gândeşte, planifică şi acţionează strategic, integrat şi cuprinzător“. Nicolae-Ionel Ciucă, ministrul apărării naţionale Strategia militară a României operaţionalizează dimensiunea de apărare stabilită în Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2020-2024 şi particularizează implementarea obiectivelor politicii de apărare şi a direcţiilor de dezvoltare a capabilităţilor derivate din prevederile Cartei albe a apărării, ediţia 2021. În acelaşi timp, Strategia militară reprezintă o modalitate de a prezenta publicului larg principalele riscuri şi ameninţări de natură militară la adresa României, obiectivele militare naţionale, capabilităţile de apărare necesare şi priorităţile realizării acestora, precum şi de a detalia, pentru audienţa internă şi externă, direcţionările privind configurarea, dimensionarea, pregătirea, înzestrarea Armatei României şi conceptele operaţionale stabilite pentru îndeplinirea obiectivelor şi a misiunilor. În cadrul strategiei, securitatea României este privită prin prisma abordării cuprinzătoare şi integrate, pentru o apărare naţională consolidată, context în care toate structurile şi instituţiile statului, precum şi populaţia participă în mod coordonat la efortul general de asigurare a securităţii naţionale. Această abordare ţine cont şi de contextul actual, în care NATO desfăşoară propriul proces de reflecţie strategică, îşi adaptează postura şi defineşte o nouă strategie, UE îşi configurează Busola strategică, iar pe plan naţional tocmai am finalizat, în premieră, un proces de analiză strategică a apărării. Rezultatul acestor procese simultane va determina postura militară naţională în deceniul în care am intrat. De acţiunile pe care le desfăşurăm şi de resursele pe care le investim acum poate depinde securitatea noastră pe o perioadă îndelungată. Actuala strategie este parte a unui efort de planificare mai larg, desfăşurat într-o perioadă în care provocările la adresa securităţii şi apărării capătă dimensiuni noi, în timp ce pandemia de COVID-19 continuă să îşi manifeste influenţele nu numai în planul medical, dar şi social, economic, diplomatic şi securitar. Ea asigură direcţionările necesare până în 2024, dar aşază, în acelaşi timp, bazele transformării durabile a Armatei până în anul 2040. Prezenta strategie militară preia din strategiile anterioare o serie de elemente de continuitate, în special în ceea ce priveşte garanţiile de securitate oferite de apartenenţa la NATO, UE şi parteneriatele strategice, de abordarea riscurilor şi ameninţărilor în context aliat, de continuarea programelor de înzestrare esenţiale şi a planurilor de transformare a structurii de forţe. Concomitent, noua strategie subliniază necesitatea inovării, adaptării şi implementării unor obiective pe liniile de efort ce ţin de capacitatea de reacţie a unităţilor, organizarea de pace şi de război, digitalizare şi utilizarea noilor tehnologii. Documentul vizează determinarea unor obiective realizabile şi asumarea responsabilităţii pentru îndeplinirea acestor obiective. De aceea ne concentrăm pe ceea ce putem finaliza până în anul 2024, şi anume consolidarea capacităţii de reacţie a unităţilor stabilite prin ordin, modernizarea sistemului de învăţământ, a sistemului de pregătire a rezervei, a sistemului medical şi adaptarea cadrului juridic necesar îndeplinirii misiunilor la pace, criză şi la război. Complementar, liniile de efort importante se referă şi la construirea capabilităţilor cu dublă utilizare (dual-use), la sprijinul acordat dezvoltării industriei naţionale de apărare, care să susţină aceste capabilităţi, precum şi la dezvoltarea culturii de securitate şi a unei noi mentalităţi, în care Armata, ca principal liant al capacităţii şi unităţii statului în situaţii de criză, prin acţiunile sale, este responsabilă pentru rezilienţa naţională. Prin urmare, avem în vedere continuarea implicării armatei în combaterea pandemiei generate de noul coronavirus. Această pandemie a evidenţiat nu numai necesitatea dezvoltării şi menţinerii unei rezilienţe robuste, a existenţei stocurilor de materiale, dar şi nevoia de leadership profesionist, de un cadru legal adecvat care să permită îndeplinirea aşteptărilor îndreptăţite pe care populaţia le are de la forţele sale armate, în situaţii dificile, care pot fi nu numai crize de securitate. În ansamblul său, strategia oferă astfel direcţionările necesare unei noi generaţii de lideri militari, îndemnând la flexibilitate conceptuală şi eficienţă acţională în parcurgerea etapelor procesului de transformare a Armatei României până în anul 2040, pentru implementarea unei structuri de forţe flexibile, multidomeniu, cu un spectru larg de capabilităţi avansate tehnologic, bazată pe cunoaştere, camuflaj multispectral, inducere în eroare, centrată pe luptătorul multispecializat, dotat cu mijloace care să îi asigure supravieţuirea în câmpul tactic, o cunoaştere situaţională extinsă şi o putere de foc mărită. General-locotenent Daniel Petrescu, şeful Statului Major al Apărării INTRODUCERE Strategia militară a României este elaborată în baza prevederilor Legii nr. 203/2015 privind planificarea apărării, cu modificările ulterioare, având un orizont de acoperire de patru ani. Pornind de la interesele naţionale de securitate evidenţiate de Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2020-2024, obiectivele Programului de guvernare şi obiectivele politicii de apărare specificate în Carta albă a apărării (ce avem de făcut), în urma evaluării potenţialelor riscuri şi ameninţări militare identificate, Strategia militară conturează obiectivele militare naţionale, direcţiile de acţiune pentru îndeplinirea misiunilor şi a sarcinilor atribuite instrumentului militar (cum îndeplinim sarcinile şi misiunile încredinţate) şi detaliază configurarea structurii de comandă şi a structurii de forţe (cu cine facem). De asemenea, stabileşte capabilităţile de apărare necesare, priorităţile în dezvoltarea acestora (când şi cu ce facem) şi descrie conceptele strategice şi operaţionale pentru aplicarea strategiei (cum acţionăm şi cum luptăm). Pe baza prevederilor strategiei militare, aprobate de Guvernul României în 2016, documentul actual prezintă elemente de continuitate, în ceea ce priveşte garanţiile de securitate oferite de apartenenţa la NATO, UE şi parteneriatele strategice, în special cel cu Statele Unite ale Americii (SUA), de abordarea riscurilor şi ameninţărilor în context aliat, de continuarea programelor de înzestrare esenţiale şi a planurilor de transformare a structurii de forţe, de predictibilitatea necesară în dezvoltarea structurii de comandă şi control şi continuarea operaţionalizării capabilităţilor prioritare oferite la NATO şi UE, precum şi de utilizare în continuare a unor concepte privind abordarea integrată a apărării, rezilienţa şi măsurile de protecţie a forţei. În acelaşi timp, continuarea asigurării resurselor de apărare la nivelul de 2% din PIB reprezintă fundamentul continuităţii la nivel strategic a dezvoltării capabilităţilor militare ale României. Noua strategie militară a României a fost elaborată şi pe baza rezultatelor procesului de analiză strategică a apărării, simultan cu elaborarea Programului privind transformarea Armatei României până în anul 2040. În acest context, structura de forţe propusă pentru orizontul de timp al strategiei este definită ca o etapă esenţială pentru dezvoltarea forţelor armate pe termen mediu şi lung, până în 2040. Impactul major al pandemiei de COVID-19 şi rolul asumat de forţele armate în combaterea acesteia au determinat orientarea atenţiei pentru dezvoltarea capabilităţilor cu dublă utilizare, potrivite atât în desfăşurarea acţiunilor militare, cât şi în sprijinul autorităţilor civile. În mod deosebit, prezenta strategie reliefează necesitatea creşterii nivelului de reacţie al forţelor, consolidarea rolului luptătorului echipat, antrenat şi motivat ca element de bază al sistemului de apărare, dar şi necesitatea digitalizării proceselor şi a sistemului C4ISTAR. În aceleaşi timp, obiectivele vizează acţiuni concrete, tangibile pentru următorii patru ani privind dezvoltarea sistemului de educaţie militară, a facilităţilor medicale, pregătirea rezervei şi adaptarea cadrului juridic pentru acţiune coordonată la pace, în situaţii de criză, la starea de asediu şi la starea de război. Conceptele propuse accentuează necesitatea transformării sistemului militar şi pregătesc dezvoltarea capabilităţilor de înaltă tehnologie, cu putere de lovire sporită şi capacitate de manevră ridicată. Referitor la resursele necesare îndeplinirii obiectivelor militare, strategia se bazează pe respectarea Acordului politic naţional privind creşterea finanţării pentru apărare, pentru perioada 2017-2027, pe operaţionalizarea concluziilor şi propunerilor aprobate de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT)^1 în cadrul raportului analizei strategice a apărării 2020 şi are în vedere influenţele determinate de procesul de reflecţie strategică a NATO, cel de orientare strategică în domeniul securităţii şi apărării la nivel UE - Busola strategică, precum şi pe parteneriatul strategic cu SUA. ^1 Prin Hotărârea CSAT nr. S-114/2020. CAP. I Riscuri şi ameninţări de natură militară la adresa securităţii României A. Mediul de securitate. Riscuri şi ameninţări de natură militară la adresa securităţii României Mediul de securitate în care România îşi apără interesele şi îşi promovează obiectivele naţionale de securitate este caracterizat de competiţia geopolitică între actorii cu interese globale sau regionale, de un dinamism ridicat, de volatilitate/instabilitate, de imprevizibilitate, precum şi de impactul fără precedent al pandemiei de COVID-19, cu efecte în cascadă asupra tuturor palierelor vieţii sociale, economice şi politice. Instabilitatea va continua să reprezinte un factor favorizant al apariţiei de şocuri strategice, la care statele trebuie să răspundă utilizând conjugat şi coordonat toate instrumentele de putere. Deceniul în care ne aflăm se prezintă ca un deceniu de rivalitate strategică, pe fondul manifestărilor ce determină recesiuni ale democraţiei şi al creşterii tendinţelor autoritare şi populiste. Intrăm într-o lume a competiţiei accentuate între marile puteri, o lume în care statele autoritare şi asertive sunt în ofensivă. Acţiunile acestora, pentru realizarea obiectivelor revizioniste de politică externă de extindere a puterii şi influenţei, vor reprezenta o provocare sistemică pentru democraţiile consolidate, provocare ce se va manifesta în toate domeniile, de la securitate la economie, dar şi în plan societal şi ideologic.
┌──────────────────────────────────────┐
│Mediul de securitate │
│- impactul pandemiei de COVID–19 │
│- competiţia strategică şi concurenţa │
│geopolitică │
│- reconfigurarea arhitecturii de │
│securitate a Europei │
│- volatilitate/imprevizibilitate │
│- instabilitate şi şocuri strategice │
└──────────────────────────────────────┘
În inventarul modalităţilor de acţiune ale puterilor contestatare ale actualei ordini mondiale se înscriu instrumente precum: manipularea informaţiei, coerciţia politică, încercarea de a crea state-satelit, provocări la adresa democraţiei reprezentative, dezvoltarea fără precedent a capabilităţilor militare, cu accent pe capabilităţile antiacces, extinderea strategiilor şi tacticilor hibride, căutarea agresivă a avantajului tehnologic, în special în domeniul tehnologiilor emergente şi disruptive, ameninţarea infrastructurilor critice şi a siguranţei energetice a statelor-ţintă, activarea conflictelor îngheţate, violarea regimului de control al armamentelor, folosirea structurilor proxi şi a companiilor militare private, dezvoltarea de capabilităţi cyber şi spaţiale ofensive, nesancţionarea asasinatelor de stat şi a otrăvirii oponenţilor folosind arme chimice, diplomaţia măştilor sau a vaccinului anti-COVID-19. Noile tehnologii vor schimba natura războiului. Ameninţarea teroristă, în toate formele de manifestare, va persista, la fel cum riscurile pandemice, migraţia necontrolată şi schimbările climatice vor continua să genereze nevoia de răspuns în societate. Pandemia generată de noul coronavirus SARS CoV-2 a produs un şoc strategic la nivelul întregii omeniri, determinând, cel puţin în prima parte a manifestării sale, reorientarea atenţiei politice şi a resurselor către problemele interne ale statelor, alimentând rivalitatea internaţională şi confruntarea. De asemenea, pandemia a accelerat digitalizarea, având potenţialul de a determina, pe viitor, un impact economic care poate duce la diminuarea resurselor ce pot fi asigurate pentru apărare. În mediul internaţional determinat de aceste tendinţe este foarte probabil să vedem, în continuare, exacerbarea disputelor între state privind teritoriul, resursele şi valorile. În acest context, principalele riscuri şi ameninţări de natură militară la adresa securităţii naţionale sunt determinate de continuarea consolidării potenţialului militar în vecinătatea României (militarizarea Crimeii şi a bazinului Mării Negre de către Federaţia Rusă), desfăşurarea exerciţiilor militare (în special a celor cu termen scurt de notificare) şi dezvoltarea capabilităţilor ofensive şi defensive pe flancul estic al NATO. Deşi riscurile asociate unei agresiuni convenţionale asupra teritoriului naţional rămân la un nivel minim, această posibilitate nu poate fi exclusă, având în vedere poziţionarea geografică a României, în proximitatea unor zone cu riscuri ridicate de securitate, precum şi asumarea de către statul român a unui rol activ în securizarea flancului estic al NATO şi în păstrarea echilibrului strategic în plan regional. La aceste riscuri şi ameninţări de natură militară se adaugă o serie de provocări care pot fi ierarhizate, din perspectiva probabilităţii de generare a unor crize de securitate, după cum urmează: - perspectivele limitate de soluţionare a conflictelor îngheţate din regiunea extinsă a Mării Negre (inclusiv Transnistria), corelate cu fragilitatea situaţiei de securitate în Balcanii de Vest, precum şi instabilitatea din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord; – degradarea situaţiei economice şi impactul social provocat de pandemia de COVID-19, cu potenţial de afectare a securităţii naţionale, prin prisma necesităţii de reajustare/descreştere a bugetelor militare sau de replanificare a programelor de înzestrare esenţiale; – atacurile cibernetice asupra infrastructurilor critice, facilitate de integrarea tehnologiilor emergente disruptive; – intensificarea acţiunilor de influenţă şi a agresiunilor informaţionale, precum şi a acţiunilor serviciilor de informaţii ostile, în scopul destabilizării societăţii, fragmentării coeziunii sociale şi amplificării divergenţelor de interese şi opinie între diferite categorii sociale sau profesionale, pe fondul unei rezilienţe reduse la dezinformare; – comportamentul ofensiv/agresiv în plan militar şi politico-militar al unor entităţi statale, ce se opun democraţiei şi dreptului internaţional, ale căror interese sunt contrare celor ale României; – ameninţarea teroristă potenţată de procesul de radicalizare şi migraţia ilegală care permite organizaţiilor teroriste să recruteze adepţi şi să execute operaţii la scară globală; accesul facil al organizaţiilor teroriste şi de criminalitate organizată la armament şi substanţe cu dublă utilizare, precum şi la facilităţi de producere a armelor de distrugere în masă; – acutizarea rivalităţilor, la nivel global, între actori care dispun de arme de distrugere în masă, inclusiv ca urmare a denunţării unor tratate/acorduri internaţionale de control al acestora, precum şi tendinţa de menţinere şi modernizare a acestor capabilităţi. Crizele determinate de provocările mai sus menţionate pot fi potenţate de o serie de vulnerabilităţi, dintre care cele mai importante, cu efect militar direct, sunt: - persistenţa unor lacune legislative în domeniul securităţii naţionale sau în ceea ce priveşte contracararea agresiunilor informaţionale; – întârzierile în dezvoltarea infrastructurii, mai ales a celei rutiere şi feroviare, cu un impact negativ major asupra mobilităţii militare; – neconcordanţe între nivelul capacităţii industriei naţionale de apărare de a produce sisteme de armament, tehnică de luptă, echipamente şi materiale, pe de o parte, şi necesarul Armatei României, de cealaltă parte; – temporizarea proceselor de adaptare a Alianţei la ameninţările din vecinătatea estică şi sudică. B. Principalele caracteristici ale mediului de operare Din punct de vedere militar, principalele caracteristici ale mediului de operare vor fi: - creşterea simultană a preciziei sistemelor de armament şi a distanţei de lovire; – extinderea interconectării capabilităţilor de proiecţie a forţei în toate mediile de confruntare (terestru, naval, aerian, cibernetic, spaţial) şi la toate nivelurile de angajare (tactic, operativ şi strategic); – creşterea amplorii acţiunilor în spaţiul cibernetic şi a nivelului de complexitate, afectând semnificativ atât sistemele de comandă şi control, cât şi acţiunile cinetice; – perfecţionarea platformelor autonome;
┌──────────────────────────────────────┐
│Mediul de operare │
│- creşterea preciziei şi a distanţei │
│de lovire │
│- interconectarea capabilităţilor în │
│toate mediile de confruntare şi la │
│toate nivelurile de angajare │
│- perfecţionarea sistemelor autonome │
│- creşterea amplorii acţiunilor în │
│spaţiul cibernetic │
│- strategii şi acţiuni hibride │
└──────────────────────────────────────┘
– crearea de capabilităţi specifice noilor domenii de operare militare (spaţiul cibernetic şi spaţiul cosmic); – strategii şi acţiuni hibride. În plan operaţional, acţiunile militare executate simultan, în multiple medii de confruntare, şi integrarea acestora în strategii hibride vor deveni un standard de acţiune şi vor genera efecte superioare la ţintă, ceea ce va influenţa modul de angajare a structurilor militare. Este posibil ca operaţiile hibride, care în trecut erau clasificate ca operaţii de modelare, să devină decisive, un potenţial adversar urmărind realizarea paraliziei multidimensionale a statului-ţintă. Pe fondul acţiunilor subversive, dar şi în plan ideologic, securitatea internaţională şi internă a unui stat ajung să se confunde, linia de demarcaţie dintre civili şi combatanţi este tot mai estompată, în vreme ce coeziunea socială este subminată. De asemenea, este posibilă manifestarea în continuare a unor şocuri strategice, precum şi a surprinderii, pe fondul apariţiei şi dezvoltării mai multor crize cărora forţele armate vor fi chemate să le facă faţă simultan. Simultaneitate strategică. Într-un mediu de securitate în continuă degradare, forţele armate române sunt chemate să răspundă la provocări tot mai diverse, iar tendinţa spre diversificare a modului, zonelor de acţiune şi nivelului de angajare este tot mai pregnantă. În acest context, dezvoltăm planuri, pregătim forţele, desfăşurăm exerciţii în context aliat, cu partenerii strategici şi integrate la nivel naţional, astfel încât să fim în măsură să descurajam şi să contracarăm orice tip de agresiune la nivel naţional sau împotriva aliaţilor. Pachetul de forţe este pregătit să acţioneze pe teritoriul naţional şi în sprijinul aliaţilor, concomitent cu îndeplinirea obligaţiilor asumate. Concurenţa planurilor şi scenariilor strategice permite planificarea şi antrenarea forţelor şi comandamentelor în desfăşurarea acţiunilor în medii de operare diferite, atât din perspectiva ameninţărilor, cât şi a zonelor de interes strategic. Participarea la operaţii şi misiuni NATO, UE şi în cadrul ONU, concomitent cu desfăşurarea exerciţiilor aliate şi naţionale de mare amploare, în contextul unei persistenţe a pericolului atacurilor cibernetice şi a etapelor latente ale războiului hibrid, obligă forţele şi comandamentele să fie menţinute la un nivel de operaţionalizare ridicat. CAP. II Misiunile Armatei României şi obiectivele militare naţionale Armata României, subordonată exclusiv voinţei poporului, pregăteşte şi integrează la nivel naţional şi, la nevoie, face uz, conform legii, de toate resursele puse la dispoziţie, pentru îndeplinirea misiunii sacre de apărare a ţării, în contextul apărării colective a NATO, precum şi a clauzei de asistenţă mutuală a Uniunii Europene. Armata României îşi exercită rolul său constituţional de garantare a suveranităţii, independenţei şi unităţii statului, a democraţiei constituţionale şi a integrităţii teritoriale a ţării, precum şi pentru sprijinul acţiunilor statelor aliate în situaţii de criză, în baza angajamentelor asumate şi a deciziilor politice adoptate la nivelul NATO şi UE. Aceasta presupune coordonarea eforturilor tuturor autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi instituţiilor publice cu responsabilităţi în domeniul securităţii şi apărării naţionale din compunerea sistemului naţional de securitate, pentru asigurarea coerenţei şi complementarităţii acţiunilor cu cele ale NATO, UE, parteneriatelor strategice şi iniţiativelor regionale.
┌──────────────────────────────────────┐
│Misiunile Armatei României │
│- garantarea suveranităţii, a │
│independenţei şi a unităţii statului, │
│a integrităţii teritoriale a ţării şi │
│a democraţiei constituţionale │
│- contribuţia la apărarea colectivă în│
│sistemele de alianţă militară │
│- participarea la acţiuni privind │
│menţinerea sau restabilirea păcii │
│- contribuţia la securitatea României │
│pe timp de pace │
│- sprijinul autorităţilor în situaţii │
│de urgenţă civile │
└──────────────────────────────────────┘
Vitalitatea, capacitatea şi credibilitatea instrumentului militar naţional reprezintă condiţiile esenţiale pentru îndeplinirea misiunilor constituţionale. O armată puternică înseamnă o naţiune puternică. O armată puternică se sprijină pe investiţiile morale şi materiale ale naţiunii române. Aplicarea Acordului politic naţional privind creşterea finanţării pentru apărare permite executarea de paşi concreţi pentru modernizarea instrumentului militar. Aceasta va conduce nemijlocit la asigurarea îndeplinirii misiunilor şi sarcinilor Armatei României, respectiv va sprijini manifestarea României ca pol de securitate şi stabilitate regională. Armata este unul din principalele instrumente pentru asigurarea securităţii naţionale, ca obiectiv strategic. Instrumentul militar modern se bazează în primul rând pe cetăţeanul român, pe pregătirea şi hotărârea acestuia de participare la apărarea naţională. În aceeaşi măsură se bazează pe progresul tehnologic şi includerea acestuia în dezvoltarea capabilităţilor. Cei doi piloni de bază sunt susţinuţi de asigurarea resurselor necesare încadrării dotării şi pregătirii la nivelul standardelor NATO a Armatei României. NATO rămâne alianţa cu cel mai mare succes din istorie, cu 30 de state membre a căror populaţie cuprinde aproape un miliard de oameni, care produc aproape jumătate din PIB-ul global şi care asigură un spaţiu de securitate de la ţărmul american al Pacificului şi până la Marea Neagră. NATO este coloana vertebrală a menţinerii păcii, stabilităţii şi a domniei legii în spaţiul euroatlantic, coeziunea acesteia reprezentând centrul de greutate strategic pentru apărarea colectivă a statelor membre. În acelaşi timp, UE constituie un actor-cheie pe scena securităţii internaţionale. Securitatea şi apărarea comună constituie domenii prioritare ale politicii de securitate şi apărare comune (PSAC) a Uniunii. Consolidarea rolului UE se realizează, în primul rând, prin întărirea capabilităţilor militare europene, prin consolidarea structurilor de comandă şi control destinate PSAC, dar şi prin sporirea cooperării şi a angajamentelor între statele membre (Cooperarea permanentă structurată - PESCO). Rolul UE trebuie să se dezvolte în complementaritate cu NATO, atât pentru a se asigura o mai mare valoare adăugată în domeniul apărării, cât şi pentru evitarea duplicării eforturilor. NATO şi UE împărtăşesc valori, interese strategice comune, şi se confruntă cu aceleaşi provocări vitale de securitate. Identificarea şi contracararea eficientă a ameninţărilor la adresa securităţii spaţiului euroatlantic solicită un parteneriat amplu, o cooperare întărită şi o sinergie mai puternică între NATO şi UE, care trebuie ridicate la un nivel superior. Cooperarea dintre aceste organizaţii trebuie să devină pilonul central al unei comunităţi euroatlantice puternice. Dezvoltarea şi extinderea parteneriatului strategic cu SUA pentru secolul XXI este al treilea pilon care stă la baza constructului de securitate naţional, iar în cadrul acestuia consolidarea relaţiei în domeniul apărării reprezintă baza pentru realizarea obiectivelor strategice asumate la nivel politico-militar, în domeniul politicii de apărare. SUA rămân cel mai important aliat al României. În acest context, consolidarea prezenţei forţelor SUA pe teritoriul naţional, a structurilor de comandă şi control şi a forţelor de angajare şi protecţie constituie o prioritate în dezvoltarea relaţiilor de cooperare bilaterală. Prezenţa SUA asigură o componentă critică a ansamblului de măsuri în sprijinul asigurării securităţii naţionale, precum şi pe ansamblul Alianţei, pentru întărirea posturii de descurajare aliate în regiunea Mării Negre şi pe întregul flanc estic al NATO. A. Acţiuni şi sarcini specifice pentru îndeplinirea misiunilor - aplicăm, în funcţie de scenariu, planurile de apărare şi de răspuns gradual elaborate la nivel naţional şi aliat; – dezvoltăm corespunzător capabilităţile pentru cunoaşterea situaţiei şi evitarea surprinderii strategice; – menţinem şi dezvoltăm cu prioritate structurile de reacţie imediată, în măsură să desfăşoare, până la intervenţia forţelor principale, naţionale şi/sau aliate, acţiuni pentru descurajarea şi contracararea unei posibile agresiuni armate la adresa României; – consolidăm prezenţa aliată persistentă pe teritoriul naţional şi coerentă pe flancul estic al Alianţei; – creştem nivelul de operaţionalizare şi capacitatea de răspuns, de protecţie şi de dislocare a forţelor naţionale; – dezvoltăm sistemul logistic integrat şi asigurăm sprijinul naţiunii gazdă (HNS);
┌──────────────────────────────────────┐
│Efecte de nivel strategic │
│- prevenirea, descurajarea şi │
│zădărnicirea acţiunilor agresive la │
│adresa României │
│- limitarea duratei sau a influenţei │
│unei acţiuni militare ostile de natură│
│să genereze o criză sau o situaţie de │
│instabilitate │
│- protecţia populaţiei şi a │
│teritoriului │
│- proiecţia capabilităţilor militare │
│pentru participarea în cadrul │
│securităţii naţionale extinse │
│- consolidarea credibilităţii │
│strategice a ţării │
│- rezilienţă │
└──────────────────────────────────────┘
– acţionăm, în cadrul unei abordări integrate, pentru proiectarea şi angajarea forţei: – integrat la toate nivelurile operaţionale (strategic, operativ şi tactic); – integrat cu aliaţii în cadrul domeniilor operaţionale - terestru, aerian, maritim, cibernetic, spaţial; – integrat la nivel naţional - cu instituţiile din sistemul naţional de securitate, cu industria, cu mediul academic şi societatea civilă; – planificăm şi dezvoltăm un răspuns cuprinzător la ameninţările hibride identificate, în funcţie de tipul manifestării acestora; – asigurăm resursele necesare şi continuăm eforturile pentru modernizarea forţelor armate, în special în domeniile cibernetic şi al tehnologiilor emergente şi distructive; – dezvoltăm capabilităţi cu dublă utilizare, în context naţional şi în comun cu statele aliate şi partenere; – participăm la iniţiativele/programele NATO şi UE de dezvoltare şi utilizare în comun a capabilităţilor, cu accent pe realizarea capabilităţilor critice identificate (supraveghere şi avertizare timpurie - NAEW^2, supraveghere terestră - AGS^3, transport aerian strategic - SAC^4, sisteme de comunicaţii şi informatică NATO dislocabile - DCM^5); ^2 NATO Airborne Early Warning. ^3 Allied Ground Surveillance. ^4 Strategic Airlift Capability. ^5 Deployable Communication Module. – contribuim la dezvoltarea capabilităţilor comune de apărare împotriva atacurilor cu rachete balistice (NATO BMD^6, AegisAshore - SUA); ^6 NATO Ballistic Missile Defense. – continuăm să participăm la operaţii de răspuns la crize, la misiuni de asistenţă umanitară, în afara teritoriului naţional, independent sau în cadru multinaţional, inclusiv în cadrul unor coaliţii; – intervenim în sprijinul autorităţilor civile pentru eliminarea consecinţelor dezastrelor naturale şi accidentelor tehnologice, în situaţii de epidemii şi pandemii; – asigurăm sprijinul politic şi diplomatic necesar pentru restabilirea regimului de control al armamentelor. B. Obiective militare naţionale Obiectivul general al Armatei României constă în consolidarea capacităţii naţionale de apărare prin dezvoltarea unei structuri de forţe flexibile, moderne, înzestrate adecvat, dislocabile, interoperabile atât pe plan intern, cât şi în context aliat, cu capacitate de susţinere şi protecţie multidimensională, cu un sistem de comandă eficient. Pentru perioada 2021-2024, obiectivele militare naţionale sunt: - înlăturarea efectelor pandemiei de COVID-19 şi rezilienţă naţională întărită; – dezvoltarea capabilităţilor de apărare pentru cunoaşterea, prevenirea, descurajarea şi respingerea oricăror acţiuni agresive la adresa ţării noastre; – participarea la realizarea sistemului naţional de management integrat al crizelor; – întărirea profilului militar al României, cu accent pe dimensiunea de apărare şi descurajare în cadrul NATO, precum şi a contribuţiei în cadrul PSAC; – creşterea prezenţei forţelor aliate şi partenere în regiunea Mării Negre, facilitarea mobilităţii, dispunerii şi desfăşurării acestora; – continuarea participării la dezvoltarea capabilităţilor NATO de apărare împotriva atacurilor cu rachete balistice;
┌──────────────────────────────────────┐
│Starea finală urmărită │
│- capacitate operaţională consolidată,│
│rezilienţă naţională întărită │
│- în situaţia unei agresiuni, │
│executarea unei operaţii de apărare, │
│pe teritoriul naţional, pentru │
│contracararea acţiunilor agresive │
│convenţionale, neconvenţionale şi/sau │
│hibride/atipice, până la intervenţia │
│forţelor principale aliate │
│- la nevoie, participarea, conform │
│angajamentelor asumate, la o operaţie │
│majoră de apărare colectivă NATO de │
│tip Art. 5 sau asigurarea sprijinului │
│şi asistenţei prin toate mijloacele │
│militare posibile, statelor membre UE │
│care fac obiectul unor agresiuni │
│armate pe teritoriul lor, pe baza │
│clauzei de asistenţă mutuală │
└──────────────────────────────────────┘
– aprofundarea cooperării militare în cadrul parteneriatelor strategice, în mod deosebit cu SUA, şi sprijinirea activităţilor diplomatice, informaţionale şi economice pentru promovarea intereselor naţionale; – participarea la consolidarea profilului României de pol şi furnizor de securitate în plan regional şi internaţional; – contribuţia la întărirea (sau consolidarea) rezilienţei societăţii româneşti în raport cu schimbările impredictibile ale mediului de securitate; – dezvoltarea unor iniţiative de cooperare şi parteneriate cu armatele statelor vecine; – sprijinirea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale care au rol principal în managementul situaţiilor de urgenţă; – participarea activă în măsurile de combatere a efectelor pandemiei generate de noul coronavirus, de refacere şi de creştere a rezilienţei sistemului de sănătate naţional; – consolidarea cooperării militare în context regional, în spiritul menţinerii profilului României de pol de stabilitate regional. Obiectivele militare naţionale vor urmări următoarele efecte de nivel strategic: - prevenirea, descurajarea şi zădărnicirea acţiunilor agresive la adresa României; – limitarea duratei sau influenţei unei acţiuni militare ostile de natură să genereze o criză sau o situaţie de instabilitate; – protecţia populaţiei şi a teritoriului; – proiecţia capabilităţilor militare pentru participarea în cadrul securităţii naţionale extinse; – consolidarea credibilităţii strategice a ţării noastre; – dezvoltarea rezilienţei sistemului militar şi contribuţia la asigurarea rezilienţei naţionale. C. Direcţii de acţiune în plan militar pentru îndeplinirea obiectivelor Creşterea nivelului capacităţii de reacţie. Nivelul capacităţii de reacţie asigură o acţiune oportună împotriva oricărui tip de ameninţare şi va exercita totodată un puternic efect de descurajare. În acest sens, nivelul capacităţii de reacţie al Armatei României va creşte în mod gradual, având ca obiectiv atingerea capacităţii de luptă complete în timpul cel mai scurt, de la unităţile gata de acţiune permanent până la maximum 60 de zile. Adaptarea structurală şi revederea organizării armatei la pace şi la război, centrată pe cerinţa îndeplinirii misiunilor - Armata României va fi organizată, încadrată, dotată şi pregătită astfel încât, cu organizarea pe timp de pace, să poată fi în măsură să execute serviciul de luptă permanent, misiunile în sprijinul autorităţilor civile şi în afara teritoriului naţional, să participe la postura aliată pentru descurajare şi apărare. Cu organizarea de război, Armata României trebuie să garanteze integritatea teritorială a ţării. În cazul comandamentelor şi unităţilor cu nivel ridicat al capacităţii de reacţie, structura la pace va fi cât mai apropiată de organizarea la război.
┌──────────────────────────────────────┐
│Direcţii de acţiune │
│- creşterea nivelului capacităţii de │
│reacţie │
│- adaptarea structurală şi revederea │
│organizării armatei la pace şi la │
│război, centrată pe cerinţa │
│îndeplinirii misiunilor │
│- reforma sistemului de management al │
│personalului - „Luptătorul în centrul │
│oricărei strategii“ │
│- revigorarea procesului de generare a│
│rezervei │
│- digitalizarea │
│- asigurarea resurselor necesare şi │
│continuare │
│a programelor de înzestrare │
└──────────────────────────────────────┘
Reforma sistemului de management al personalului - „Luptătorul în centrul oricărei strategii“ - proces care va viza asigurarea încadrării la nivelul calitativ şi numeric planificat atât a structurilor naţionale, cât şi a posturilor alocate în structurile de comandă şi de forţe ale NATO şi UE, precum şi direcţionarea personalului către structurile prioritare, cu rol operaţional. De asemenea, va fi necesară adaptarea capacităţii instituţiilor militare de învăţământ/instruire la nevoile de formare ale Armatei României şi dezvoltarea cadrului normativ pentru recrutarea, selecţia şi instruirea militarilor voluntari în termen, precum şi concentrarea rezerviştilor pentru instruire sau pentru executarea unor misiuni, atât pe timp de pace, cât şi pe timpul stării de urgenţă. Resursa umană, componenta de bază a Armatei, dotată cu echipamente moderne şi instruită după standarde aliate, va contribui semnificativ la atingerea şi menţinerea nivelului ridicat de operaţionalizare necesar ducerii acţiunilor decisive, în cazul unei agresiuni îndreptate împotriva teritoriului naţional sau al unui stat aliat. Digitalizarea - va urmări atât modernizarea, cât şi consolidarea capabilităţilor militare şi va fi generalizată prin implementarea de procese specifice şi prin adaptarea celor utilizate în prezent pentru dezvoltarea de capabilităţi, precum şi în procesele de planificare şi ducere a acţiunilor de luptă. Diversificarea, descentralizarea şi adaptarea sistemului de comandă şi control, principii ale conceptului C4ISTAR, vor fi facilitate de implementarea digitalizării în cadrul forţelor armate. Revigorarea procesului de generare a rezervei - procesul de analiză strategică a apărării a scos în evidenţă importanţa dezvoltării unei rezerve instruite, capabile să participe activ, prin mobilizare, la realizarea capacităţii de luptă complete a Armatei României, la război. Astfel, structura Armatei României la război va reflecta mai bine dreptul şi obligaţia constituţională a cetăţenilor de a apăra patria, precum şi necesitatea ca apărarea să constituie un efort colectiv al întregii naţiuni. Ca urmare, abordarea constituirii şi pregătirii rezervei va avea în vedere prevederile legii apărării naţionale potrivit căreia resursele umane se constituie din întreaga populaţie aptă de efort pentru apărare. Reformarea sistemului de constituire şi pregătire a rezervei urmăreşte identificarea şi asigurarea unei resurse umane de calitate, instruită şi motivată, pentru completarea structurilor, în vederea realizării capacităţii de luptă complete. Demersurile de modificare, completare şi îmbunătăţire a cadrului legislativ incident vor conduce la iniţierea serviciului de militar voluntar în termen, prin care să se asigure formarea şi instruirea anuală a tinerilor destinaţi, în principal, rezervei operaţionale. Vom urmări întinerirea rezervei de mobilizare cu rezervişti şi militari voluntari în termen bine instruiţi şi motivaţi prin implementarea următoarelor priorităţi: - organizarea şi derularea în 2024 a unui program-pilot de instruire a rezerviştilor din cadrul unei structuri din forţele terestre; – continuarea şi eficientizarea programului rezervist voluntar, prin creşterea anuală a numărului de personal implicat; – instruirea rezerviştilor cuprinşi în planurile de mobilizare prin exerciţii de mobilizare tip MOBEX şi antrenamente de mobilizare relevante la nivel naţional. D. Resursele pentru îndeplinirea misiunilor şi obiectivelor militare În conformitate cu misiunile/cerinţele operaţionale ale structurilor, cu angajamentele asumate pe plan internaţional, Guvernul României prevede şi alocă fondurile financiare necesare asigurării/realizării resurselor pentru apărare care se planifică şi se utilizează de către structurile militare potrivit premiselor de planificare. Numărul de posturi finanţate de la bugetul de stat şi din venituri proprii, precum şi cheltuielile de personal vor fi asigurate în mod suficient pe termen scurt, mediu şi lung, în vederea realizării unei planificări optime a încadrării cu personal şi atingerii graduale a nivelului, cel puţin minim, al cerinţelor operaţionale pentru fiecare structură.
┌──────────────────────────────────────┐
│Resurse │
│- cel puţin 2% din PIB pentru apărare │
│- cel puţin 20% din bugetul apărării │
│alocat pentru achiziţia de tehnică │
│militară modernă │
│- minimum 2% din bugetul apărării │
│alocat pentru cercetare, dezvoltare şi│
│inovare │
└──────────────────────────────────────┘
Nivelul resurselor financiare este, conform Acordului politic naţional privind creşterea finanţării pentru apărare, de cel puţin 2% din produsul intern brut, până în anul 2027, din care cel puţin 20% alocat pentru achiziţia de tehnică militară şi minimum 2% pentru cercetare, dezvoltare şi inovare. Acest nivel permite susţinerea planificării bugetare multianuale a cheltuielilor militare pentru asigurarea predictibilităţii politicii de înzestrare, precum şi îmbunătăţirea permanentă a calităţii vieţii personalului militar şi civil. Totodată, cu resursele financiare asigurate prin programele, proiectele şi iniţiativele NATO sau UE se dezvoltă capabilităţile care sprijină atât îndeplinirea angajamentelor asumate în relaţia cu aceste organisme, cât şi misiunile şi sarcinile specifice, la nivel naţional. Resursele materiale asigură înzestrarea cu echipamente necesare pentru dezvoltarea, acolo unde este aplicabil, a capabilităţilor naţionale în conformitate cu cerinţele de capabilităţi ale Alianţei, în concordanţă cu tipul de structură nominalizat pentru fiecare capabilitate în parte. În procesul de operaţionalizare a capabilităţilor, atingerea nivelului planificat al capacităţii operaţionale, în procesul de operaţionalizare a structurilor, se va realiza prin revitalizarea, redistribuirea şi asigurarea stării de operativitate tehnică a echipamentelor actuale, precum şi prin înzestrarea acestora cu echipamente noi, implicând industria românească în realizarea produselor şi serviciilor necesare Armatei României. În cadrul derulării programelor de achiziţie cu sisteme de armamente şi echipamente majore se vor planifica şi achiziţiona elementele suportului logistic integrat, care să asigure susţinerea utilizării acestora pe întreaga durată a ciclului de viaţă, în conformitate cu domeniile de responsabilitate/atribuţiile specifice fiecărui program major. Executarea mentenanţei echipamentelor militare se va asigura cu preponderenţă în cadrul structurilor proprii prin aprovizionarea cu piese de schimb şi materiale, echipamente de testare şi suport, instruirea personalului, asigurarea documentaţiei tehnice şi infrastructurii specifice, în facilităţile oferite de industria naţională de apărare şi/sau în cadrul de cooperare asigurat de apartenenţa la NATO şi UE. Resursele tehnologice şi de cercetare vor asigura dezvoltarea de tehnică şi echipamente militare noi, precum şi modernizarea celor existente în scopul dezvoltării şi menţinerii capabilităţilor necesare Armatei României la parametri optimi pentru îndeplinirea misiunilor de apărare naţională conform direcţiilor stabilite. CAP. III Capabilităţile de apărare şi priorităţile dezvoltării Efortul principal în dezvoltarea capabilităţilor Armatei României vizează realizarea celei mai eficiente structuri de forţe care să asigure îndeplinirea misiunilor armatei şi a obiectivelor militare naţionale şi care să poată fi susţinută cu resursele alocate. În acest context sunt esenţiale construirea capabilităţilor pentru care ne-am angajat în procesul de planificare al apărării aliat şi operaţionalizarea acestora fără limitări, precum şi modernizarea inventarului de structuri pentru includerea noilor tehnologii. Obiectivul general îl constituie realizarea capacităţii de a gestiona simultan mai multe crize, asigurând, în acelaşi timp, susţinerea forţelor dislocate în teatre de operaţii, sprijinul autorităţilor civile, descurajare şi apărare, în context aliat. Principalele direcţii de acţiune în perioada de referinţă a prezentei strategii vor cuprinde, pe priorităţi: - angajarea resurselor necesare şi implicarea directă în sprijinul populaţiei şi al organelor administraţiei publice centrale şi locale pentru diminuarea efectelor negative cauzate de pandemia de COVID-19. Asigurarea rolului de sprijin al armatei în acest context, până la eliminarea efectelor asupra sănătăţii oamenilor determinate de răspândirea noului coronavirus, va continua să reprezinte cea mai importantă acţiune desfăşurată pe timp de pace; – continuarea dezvoltării structurilor pentru operaţii în spaţiul cibernetic şi a forţelor pentru operaţii speciale; – consolidarea structurilor gata de luptă permanent, destinate supravegherii şi avertizării timpurii, executării serviciului de luptă, intervenţiei la obiectivele militare, la criză teroristă şi în situaţii de urgenţă; – operaţionalizarea sistemului de comandă, control, comunicaţii, computere, informaţii, supraveghere şi cercetare (C4ISR), de nivel tactic, operativ şi strategic; – menţinerea capacităţii operaţionale complete a structurilor destinate executării acţiunilor de luptă pe teritoriul naţional, prin reacţie imediată, descurajare şi demonstraţie de forţă; – realizarea/menţinerea capacităţii operaţionale complete a structurilor multinaţionale înfiinţate pe teritoriul României (HQ MNC-SE, HQ MND-SE, HQ MN BDE-SE şi Unitatea de integrare a forţelor NATO/NFIU), a celor puse la dispoziţia Alianţei Nord-Atlantice, ca parte componentă a Forţei de răspuns a NATO (NATO Response Force - NRF), a Iniţiativei pentru creşterea nivelului de operaţionalizare (NATO Readiness Initiative - NRI) şi a grupurilor tactice de luptă ale UE (European Union Battlegroups – EUBG). De asemenea, în perioada 2021-2024, în procesul de planificare a apărării, Armata României va urmări: - dezvoltarea capabilităţilor prioritare asumate în cadrul procesului NATO de planificare a apărării, prin ţintele de capabilităţi, pentru respectarea angajamentelor asumate în cadrul UE şi prin Sistemul ONU de management al capabilităţilor pentru operaţii de menţinere a păcii; – dezvoltarea capabilităţilor cu dublă utilizare (apărare naţională şi sprijin al autorităţilor civile); – dezvoltarea capabilităţilor destinate participării la implementarea proiectelor, programelor şi iniţiativelor de dezvoltare în cadrul multinaţional asigurat de către NATO şi UE; – participarea la operaţii şi misiuni în cadrul aliat şi ca parte a unor coaliţii, creşterea contribuţiei şi a profilului în cadrul operaţiilor sub egida PSAC; – interconectarea sistemelor de descoperire, identificare şi achiziţie a ţintelor cu sistemele operative şi tactice de lovire de înaltă precizie pentru distrugerea obiectivelor inamice la distanţe de peste 200 km, respectiv peste 50 km; – operaţionalizarea completă a Statului Major al Apărării, a Comandamentului Apărării Cibernetice şi a Comandamentului Forţelor pentru Operaţii Speciale; – realizarea capacităţii de luptă complete a Comandamentului Forţelor Întrunite şi a componentelor operaţionale ale categoriilor de forţe; – operaţionalizarea capabilităţilor INFOOPS pentru contracararea campaniilor informaţionale în desfăşurare; – definitivarea organizaţională şi funcţională a Centrului Naţional Militar de Comandă (CNMC); – dezvoltarea mecanismelor naţionale care să asigure configurarea şi funcţionarea Sistemului naţional de management integrat al situaţiilor de criză (SNMISC); – asigurarea mobilităţii şi recepţiei, staţionării şi deplasării în zona de operaţii (RSOM) pentru forţele proprii şi aliate; – dezvoltarea capabilităţilor pentru operaţii în spaţiul cibernetic; – iniţierea proiectului Sistemul individual „soldatul viitorului“; – asigurarea rezilienţei şi creşterii potenţialului de angajare în acţiuni militare decisive a forţelor proprii şi aliate; – dezvoltarea capabilităţilor medicale operaţionale, astfel încât să răspundă nevoilor de sprijin medical al forţelor şi consolidarea sistemului medical al MApN; – iniţierea/continuarea derulării programelor de înzestrare care contribuie la dezvoltarea capabilităţilor militare necesare Armatei României. Domeniile care vor fi în atenţie în perioada imediat următoare şi care vor suferi principalele transformări structurale şi adaptări vor fi sistemul medical militar, sistemul de constituire şi pregătire a rezervei, cel juridic, sistemul de învăţământ militar, precum şi acţiunile de sprijin care vizează potenţarea bazei economico-industriale şi a industriei de apărare. Sistemul medical militar asigură sprijinul medical necesar forţelor armate pe timp de pace, criză şi război, fiind integrat în sistemul naţional de sănătate şi de intervenţie în situaţii de urgenţă. Standardizarea infrastructurii facilităţilor medicale, digitalizarea, formarea şi retenţia resursei umane calificate, inclusiv prin creşterea ponderii militarilor activi în cadrul sistemului, revigorarea inovării şi cercetării şi orientarea preponderentă către medicina operaţională sunt principalele direcţii de efort pentru asigurarea sprijinului medical, la cele mai înalte standarde profesionale. Implementarea lecţiilor învăţate din acţiunile de contracarare a pandemiei de COVID-19 va fi determinantă în dezvoltarea unor capabilităţi flexibile, moderne, interoperabile şi interconectate, mobile, complet încadrate şi echipate, care să poată acţiona nu numai în sprijinul armatei, dar şi în cadrul sistemului naţional de sănătate. Sistemul juridic sprijină îndeplinirea obiectivelor strategiei în primul rând prin modernizarea cadrului legal, cu orientare prioritară pentru asigurarea acordurilor tehnice, pentru facilitarea prezenţei aliaţilor şi partenerilor strategici şi pentru implementarea măsurilor specifice noilor concepte de apărare consolidată, completarea şi instruirea rezerviştilor Armatei României. Transformarea digitală a capabilităţilor militare, determinată inclusiv de accelerarea digitalizării societăţii româneşti, declanşează implicit procese relevante care valorifică informaţia, ca resursă strategică în Armata României, pentru asigurarea superiorităţii informaţionale şi decizionale, în vederea generării efectelor operaţionale estimate. Programul de digitalizare vizează concomitent operaţionalizarea spaţiului cibernetic ca domeniu operaţional centrat pe funcţiile C4ISR, dar şi facilitarea/automatizarea activităţilor curente de planificare şi sprijin, în care se va constitui principalul ecosistem de procesare şi analiză operaţională a datelor. Acesta va permite definirea şi experimentarea conceptelor de implementare a tehnologiilor emergente (EDT), bazate pe Big Data, Internet of BattleThings (IoBT), Cloud şi EdgeComputing sau a soluţiilor bazate intensiv pe software şi aplicaţii din domeniul Inteligenţei Artificiale şi Quantum Computing cu impact revoluţionar, de tip Game Changer (de exemplu, 5G, VR/AR, blockchain), asigurând şi păstrând totodată nivelul adecvat de suveranitate digitală al MApN. Procesul implică urgentarea adaptării cadrului legal de colaborare şi parteneriat cu sectorul privat şi mediul academic, în special în domeniul cercetării şi dezvoltării capabilităţilor militare, inclusiv a celor cu dublă utilizare, cu componente de comunicaţii şi informatică intrinseci, precum şi participarea la cadrul de cooperare internaţional (NATO, UE) pentru asigurarea interoperabilităţii într-un mediu multinaţional federalizat (de exemplu, FMN). Dezvoltarea sistemului educaţiei militare va avea la bază trei direcţii fundamentale: personalizarea şi asigurarea procesului educaţional pentru toţi elevii şi studenţii militari; flexibilizarea sistemului de educaţie în funcţie de priorităţi şi provocări; adaptabilitatea sistemului la schimbările externe şi la tendinţele viitorului. O prioritate majoră este reorganizarea sistemului de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice, inclusiv a celor din învăţământul superior, în vederea creşterii pregătirii acestora în domeniul evaluării teoretice, dar mai ales metodologice şi practic-aplicative, pentru o legătură mai bună cu nevoile operative ale unităţilor şi realitatea mediului de operare. Creşterea rezilienţei sistemului educaţional militar se bazează pe modernizarea infrastructurii educaţionale şi a dotării aferente, în corelare cu nevoile prezente şi viitoare ale structurii de forţe şi provocărilor mediilor de acţiune, în vederea asigurării participării la un proces educaţional de calitate, modern şi incluziv. Adaptarea/actualizarea/modernizarea programelor de educaţie existente pentru dezvoltarea de competenţe transversale în acord cu principiile proiectului Preşedintelui, România educată, inclusiv cu noţiuni de educaţie inovativă şi creativă, precum şi prin competenţe orientate către tranziţie structurală şi digitală. Sistemul educaţional va urmări pregătirea viitorilor lideri militari prin promovarea competenţei, concurenţei şi multidisciplinarităţii în cadrul procesului de instruire. Pe lângă factorul uman, gradul de pregătire şi dotare al forţelor armate, garantarea independenţei, suveranităţii naţionale şi integrităţii teritoriale depinde şi de capacitatea bazei economico-industriale a ţării şi a infrastructurilor de orice tip de a susţine efortul de apărare, precum şi de pregătirea populaţiei pentru a face faţă situaţiilor generate de urgenţe civile sau de conflict armat. Industria de apărare şi conexă, reţelele de transport şi de telecomunicaţii, sistemul energetic, sistemul medical, sistemele de avertizare şi alertare etc. necesită îmbunătăţiri şi investiţii. Efortul de apărare impune asigurarea unei capacităţi industriale suficiente pentru fabricarea/mentenanţa sistemelor de armament şi muniţii, în scopul înlocuirii consumurilor şi pierderilor. Toate acestea conduc către necesitatea unei politici naţionale de apărare multidimensională şi coerentă, care să asigure integrarea tuturor capacităţilor destinate susţinerii efortului de apărare şi transmiterea mesajului de unitate naţională, concomitent cu dezvoltarea legăturilor cu aliaţii şi partenerii şi menţinerea sprijinului extern. CAP. IV Structura de forţe. Direcţionări pentru configurarea, dimensionarea, pregătirea şi înzestrarea Armatei României Structura de comandă asigură conducerea Armatei României pe timp de pace, la instituirea stării de asediu, declararea stării de mobilizare şi/sau a stării de război sau pentru rezolvarea misiunilor în caz de urgenţe civile, aplicabilă atât pentru conducerea forţelor în misiuni de apărare naţională, cât şi pentru conectarea la un comandament aliat dislocat pe teritoriul naţional sau în afara acestuia, realizarea planificării, organizării, execuţiei şi controlului într-un sistem integrat, logic şi coerent, conform Concepţiei de conducere a Forţelor Armate ale României. La pace, conducerea se exercită de către autorităţile constituţionale ale statului, pe trei niveluri - politic, politico-militar şi militar, astfel: - la nivel politic, conducerea apărării naţionale se exercită de către Preşedintele României, Parlamentul României, CSAT şi Guvernul României; – la nivel politico-militar, conducerea Armatei României se exercită de către ministrul apărării naţionale; – la nivel militar, conducerea structurii de forţe a Armatei României se exercită de către şeful Statului Major al Apărării. La instituirea stării de asediu, declararea stării de mobilizare şi/sau a stării de război conducerea acţiunilor militare se realizează, la nivel strategic, de către comandantul CNMC, iar la nivel operativ de către comandantul Comandamentului Forţelor Întrunite şi şefii componentelor/centrelor operaţionale ale Sistemului naţional de securitate (SNS). Comandantul CNMC asigură coordonarea efortului interinstituţional de desfăşurare a acţiunilor de apărare a ţării şi conducerea forţelor armate în cooperare cu autorităţile administraţiei publice centrale şi instituţiile publice din SNS. Relaţionarea interinstituţională se realizează prin utilizarea serviciilor de comunicaţii şi informatică de voce, date şi imagini asigurate prin Reţeaua de Misiune a Forţelor Armate ale României şi Reţeaua Administrativă Securizată a Forţelor Armate, utilizarea serviciilor de comunicaţii şi tehnologia informaţiei asigurate prin reţelele de cooperare administrate de STS, precum şi prin utilizarea altor servicii de comunicaţii ale ministerelor/instituţiilor din compunerea SNS. Structura de forţe a Armatei României, pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor specifice, este definită din punct de vedere organizaţional, operaţional şi acţional. Din punct de vedere organizatoric, Armata României este compusă din forţe terestre, forţe aeriene şi forţe navale, forţe pentru sprijin de luptă, forţe pentru sprijin logistic, forţe pentru operaţii speciale, forţe pentru apărare cibernetică şi alte forţe. Forţele terestre asigură capabilităţile de manevră, de lovire şi de protecţie, în măsură să realizeze dislocarea, prezenţa, extinderea şi continuitatea acţiunilor militare preponderent terestre în zonele de interes ale României şi/sau aliaţilor, la pace, în situaţii de criză şi pe timp de război. Asigură, prin rotaţie, capabilităţi de reacţie imediată, precum şi forţele care participă la operaţii şi misiuni internaţionale la constituirea NRF, NRI şi EUBG, conform planurilor aprobate şi angajamentelor asumate.
┌──────────────────────────────────────┐
│Forţe terestre │
│- Statul Major al Forţelor Terestre │
│- 2 comandamente de divizie (cu │
│structurile de sprijin de luptă şi │
│logistic aferente) │
│- 8 brigăzi de manevră │
│- 2 brigăzi de sprijin de luptă │
│- 1 brigadă de cercetare, supraveghere│
│şi recunoaştere │
│- 3 baze de sprijin logistic │
│- instituţii/unităţi militare de │
│învăţământ şi formare continuă │
└──────────────────────────────────────┘
Pentru îndeplinirea acestor misiuni, în compunerea forţelor terestre se regăsesc: Statul Major al Forţelor Terestre; două comandamente de divizie (cu structurile de sprijin de luptă şi logistic aferente); opt brigăzi de manevră; două brigăzi de sprijin de luptă; o brigadă de cercetare, supraveghere şi recunoaştere; trei baze de sprijin logistic şi instituţii/unităţi militare de învăţământ şi formare continuă. Forţele aeriene apără spaţiul aerian naţional şi spaţiul aerian comun al Alianţei, operaţionalizează şi menţin operaţionalizarea forţelor şi mijloacelor aeriene, sprijină celelalte categorii de forţe ale Armatei şi participă la rezolvarea situaţiilor de urgenţă şi intervenţie în sprijinul autorităţilor civile, precum şi la îndeplinirea angajamentelor internaţionale. Pentru îndeplinirea acestor misiuni, în compunerea forţelor aeriene, se regăsesc: Statul Major al Forţelor Aeriene; cinci baze aeriene; o brigadă de apărare antiaeriană; o brigadă de cercetare, supraveghere şi recunoaştere; un grup aerian destinat operaţiilor speciale; o bază de sprijin logistic şi instituţii/unităţi militare de învăţământ şi formare continuă. Forţele navale desfăşoară acţiuni militare, independent sau în cadrul unor grupări multinaţionale, pentru asigurarea integrităţii spaţiului maritim şi fluvial, participarea la impunerea respectării legislaţiei naţionale şi internaţionale în apele teritoriale, zona contiguă şi zona economică exclusivă, executarea operaţiei de securitate maritimă şi a intervenţiei pentru căutare-salvare pe mare şi pe fluviu. De asemenea, asigură cercetarea permanentă a litoralului şi a Mării Negre, sprijină celelalte categorii de forţe ale Armatei şi participă la operaţii şi misiuni internaţionale, conform planurilor aprobate.
┌──────────────────────────────────────┐
│Forţe aeriene │
│- Statul Major al Forţelor Aeriene │
│- 5 baze aeriene │
│- 1 brigadă de apărare antiaeriană │
│- 1 brigadă de cercetare, supraveghere│
│şi recunoaştere │
│- 1 grup aerian destinat operaţiilor │
│speciale │
│- 1 bază de sprijin logistic │
│- instituţii/unităţi militare de │
│învăţământ şi formare continuă │
└──────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────┐
│Forţe navale │
│- Statul Major al Forţelor Navale │
│- Flota maritimă │
│- Flotila fluvială │
│- 1 brigadă de cercetare, supraveghere│
│maritimă şi război electronic │
│- 1 bază de sprijin logistic │
│- instituţii/unităţi militare de │
│învăţământ şi formare continuă │
└──────────────────────────────────────┘
Pentru îndeplinirea acestor misiuni, în compunerea forţelor navale se regăsesc: Statul Major al Forţelor Navale; Flota maritimă; Flotila fluvială; o brigadă de cercetare, supraveghere maritimă şi război electronic; o bază de sprijin logistic şi instituţii/unităţi militare de învăţământ şi formare continuă. Forţele pentru operaţii speciale execută misiuni specifice de cercetare specială, acţiuni directe, de asistenţă militară şi neconvenţionale, precum şi misiuni complementare acestora, în mediile terestru, maritim şi aerian, pe teritoriul statului român sau în afara acestuia, independent sau împreună cu alte forţe naţionale şi/sau aliate, potrivit legii.
┌──────────────────────────────────────┐
│Forţe pentru operaţii speciale │
│- Comandamentul Forţelor pentru │
│Operaţii Speciale │
│- 2 batalioane operaţii speciale │
│- 1 batalion comando │
│- 1 divizion forţe navale operaţii │
│speciale │
│- 1 batalion sprijin │
│- Şcoala de Aplicaţie pentru Operaţii │
│Speciale │
└──────────────────────────────────────┘
Aceste misiuni sunt îndeplinite de către Comandamentul Forţelor pentru Operaţii Speciale, precum şi de structuri specializate pentru operaţii speciale existente în organica Forţelor Aeriene şi a Forţelor Navale. Forţele pentru apărare cibernetică asigură, prin capabilităţi fixe şi dislocabile, planificarea, conducerea şi executarea operaţiilor în spaţiul cibernetic şi generează efecte operaţionale în sprijinul operaţiilor şi misiunilor structurii de forţe. Îndeplinirea acestor misiuni şi asigurarea conducerii forţelor se realizează prin Comandamentul Apărării Cibernetice, Centrul de operaţii cibernetice, Agenţia de tehnologia informaţiei, Agenţia de apărare cibernetică şi centrele de răspuns la incidente de securitate cibernetică (CRISC) din compunerea categoriilor de forţe şi a comandamentelor de sprijin. Structurile pentru sprijin logistic asigură sprijinul logistic operaţional şi de susţinere, necesar structurilor luptătoare şi de sprijin de luptă, în conformitate cu cerinţele operaţionale specifice întreg spectrului de operaţii, prin structuri specializate pe domeniile funcţionale ale logisticii de susţinere şi operaţionale, respectiv: aprovizionare, servicii de campanie, mentenanţă, mişcare - transport, HNS şi sprijinul recepţiei, staţionării şi deplasării (RSOM). Aceste misiuni sunt îndeplinite de structuri din compunerea şi subordinea Comandamentului Logistic Întrunit şi constau în: un comandament de grup de sprijin logistic întrunit (JLSG), o brigadă logistică, trei baze logistice teritoriale şi instituţii/unităţi militare de învăţământ şi formare continuă.
┌──────────────────────────────────────┐
│Forţe pentru apărare cibernetică │
│- Comandamentul Apărării Cibernetice │
│- Capabilităţi de operaţii cibernetice│
│fixe │
│- Capabilităţi de operaţii cibernetice│
│dislocabile │
│- Centre de răspuns în compunerea │
│categoriilor de forţe │
└──────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────┐
│Structuri pentru sprijin logistic │
│- Comandamentul Logistic Întrunit │
│- 1 brigadă logistică │
│- 1 comandament de grup de sprijin │
│logistic întrunit (JLSG HQ) │
│- 3 baze logistice teritoriale │
│- instituţii/unităţi militare de │
│învăţământ şi formare continuă │
└──────────────────────────────────────┘
Structurile pentru comunicaţii şi informatică asigură, prin capabilităţi fixe şi dislocabile, sprijinul de luptă pentru managementul, operarea şi mentenanţa infrastructurii, sistemelor şi serviciilor de comunicaţii, informatică şi securitate informaţională, în ţară şi în afara teritoriului naţional. Îndeplinirea acestor misiuni şi asigurarea conducerii forţelor se realizează prin Comandamentul Comunicaţiilor şi Informaticii, trei baze de comunicaţii şi tehnologia informaţiei, o agenţie pentru management şi dezvoltare C4ISR, o bază logistică pentru comunicaţii şi tehnologia informaţiei, unităţi de sprijin de comunicaţii şi informatică ale comandamentelor şi marilor unităţi din compunerea categoriilor de forţe, instituţii/unităţi militare de învăţământ şi formare continuă.
┌──────────────────────────────────────┐
│Forţe pentru asigurarea serviciilor de│
│comunicaţii şi informatice │
│- Comandamentul Comunicaţiilor şi │
│Informaticii │
│- 3 baze de comunicaţii şi tehnologia │
│informaţiei │
│- 1 agenţie pentru management şi │
│dezvoltare C4ISR │
│- 1 bază logistică pentru comunicaţii │
│şi tehnologia informaţiei │
│- unităţi de sprijin în compunerea │
│categoriilor de forţe │
│- instituţii/unităţi militare de │
│învăţământ şi formare continuă │
└──────────────────────────────────────┘
Forţele pentru asigurarea cu informaţii, prin capabilităţi fixe şi dislocabile, planifică, conduc şi execută operaţii de informaţii, generând efecte operaţionale în sprijinul operaţiilor şi misiunii structurii de forţe. Îndeplinirea acestor misiuni şi asigurarea conducerii forţelor se realizează prin Direcţia Generală de Informaţii a Apărării, o brigadă de informaţii militare, o agenţie de informaţii geospaţiale pentru apărare, Direcţia Hidrografică Maritimă, mari unităţi şi unităţi de ISR din compunerea categoriilor de forţe. Structurile pentru sprijin medical asigură: implementarea politicilor şi strategiilor de sănătate în Armata României la nivel strategic; sprijinul medical operaţional la nivel tactic şi operativ şi asistenţa medicală primară, de urgenţă, de specialitate şi de recuperare pentru personalul propriu, militarii în rezervă şi în retragere şi membrii de familie ai acestora, prin reţeaua proprie integrată în sistemul naţional de asigurare a sănătăţii. Aceste misiuni sunt îndeplinite de către Direcţia medicală şi unităţile subordonate, precum şi de structurile de specialitate din cadrul comandamentelor şi categoriilor de forţe.
┌──────────────────────────────────────┐
│Forţe pentru asigurarea cu informaţii │
│- Direcţia Generală de Informaţii a │
│Apărării │
│- 1 brigadă de informaţii militare │
│- 1 agenţie de informaţii geospaţiale │
│pentru apărare │
│- Direcţia Hidrografică Maritimă │
│- mari unităţi şi unităţi ISR din │
│compunerea categoriilor de forţe │
└──────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────┐
│Structuri pentru sprijin medical │
│- Direcţia medicală │
│- 11 spitale militare │
│- 5 unităţi sanitare ambulatorii │
│- 4 unităţi de sprijin medical │
│- unităţi de cercetare şi recuperare │
│- instituţii/unităţi militare de │
│învăţământ şi formare continuă │
└──────────────────────────────────────┘
În cadrul structurii de forţe a NATO, în România sunt constituite şi acţionează următoarele structuri multinaţionale: HQ MNC-SE, HQ MND-SE, HQ MNBDE-SE, NFIU şi Modulul de comunicaţii dislocabil (DCM-„E“). Din punct de vedere operaţional, Armata României se constituie din: - structuri de comandă, control şi comunicaţii: CNMC (N), Comandamentul Forţelor Întrunite, componente/comandamente operaţionale ale categoriilor de forţe, comandamente de sprijin (Comandamentul Logistic Întrunit, Comandamentul Comunicaţiilor şi Informaticii), Comandamentul Apărării Cibernetice, Comandamentul Forţelor pentru Operaţii Speciale, comandamente de divizie/similar, brigadă/similar, de flotă, flotilă, centre de operaţii; – structuri pentru asigurarea cu informaţii: mari unităţi şi unităţi de cercetare, supraveghere şi recunoaştere; – structuri de angajare: mari unităţi şi unităţi mecanizate, de infanterie, vânători de munte, operaţii speciale, tancuri, artilerie, poliţie militară, operaţii psihologice, de infanterie marină, escadrile de aviaţie de luptă, aviaţie de instrucţie, elicoptere de luptă şi divizioane de nave de luptă la mare şi fluviu; – structuri de sprijin de luptă: mari unităţi şi unităţi de rachete sol aer, de apărare antiaeriană, de geniu, de protecţie chimică, biologică, radiologică şi nucleară, de minare/deminare maritimă şi pentru protecţia demnitarilor militari români şi străini pe teritoriul naţional; – structuri de proiecţia forţei şi mobilitate: escadrile de transport aerian; – structuri de sprijin logistic: mari unităţi şi unităţi de logistică operaţională pentru forţele terestre, aeriene, navale şi comunicaţii şi informatică, precum şi baze logistice de susţinere. În scopul îndeplinirii misiunilor şi sarcinilor militare desfăşurate la nivel naţional şi la nivel aliat, Armata României constituie, din punct de vedere acţional: - structuri din pachetul de forţe gata de luptă permanent, pentru supraveghere şi avertizare timpurie, sprijinul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi antiterorism; – structuri din pachetul de forţe cu capacitate de reacţie imediată, pentru evitarea surprinderii şi angajarea în acţiuni militare de intensitate redusă, menţinerea integrităţii spaţiului aerian al României - integrat în Sistemul extins de apărare aeriană al NATO, asigurarea inviolabilităţii şi controlului asupra mărilor teritoriale şi apelor maritime interioare, precum şi pentru descurajare şi reacţie, pregătirea apărării obiectivelor importante din adâncimea strategică şi punerea în aplicare a acţiunilor specifice pentru implementarea la nivel naţional a măsurilor NATO de răspuns la criză; – structuri din pachetul de forţe cu capacitate de reacţie rapidă pentru descurajarea unei agresiuni iminente; – structuri din pachetele de forţe pentru apărarea strategică şi/sau respingerea agresiunii; – structuri care se constituie la mobilizare, pentru regenerarea forţelor şi alte misiuni. Direcţionări pentru configurarea, dimensionarea, pregătirea şi înzestrarea Armatei României Configurarea şi dimensionarea Armatei României vizează proiectarea organizaţiei militare într-o concepţie unitară, la toate nivelurile ierarhice din cadrul categoriilor de forţe şi comandamentelor, care să urmărească îndeplinirea nivelului de ambiţie stabilit în Carta albă a apărării ed. 2021^7, prin: ^7 Aprobată prin Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2021. – dezvoltarea structurii de forţe, eşalonat, conform prevederilor Programului privind transformarea Armatei României până în anul 2040; – organizarea elementelor care constituie baza arhitecturii structurii de forţe a Armatei României, corespunzătoare cerinţelor operaţionale naţionale şi celor ale Alianţei; – dimensionarea şi adaptarea graduală a structurii de forţe la noile cerinţe din domeniul transformării şi modernizării etapizate a capabilităţilor; – implementarea prevederilor documentelor elaborate la nivel NATO ce definesc şi standardizează, din perspectiva organizării, capabilităţile necesare structurii de forţe pentru îndeplinirea unei game extinse de misiuni; – optimizarea raportului între structurile de manevră, de sprijin de luptă şi de sprijin logistic şi cele de comandament sau administrative, după modelul existent la nivel NATO, a raportului între funcţiile combatante şi cele de asigurare sau comandament, precum şi asigurarea unui raport optim între funcţiile militare şi cele civile. Instruirea structurii de forţe se realizează prin parcurgerea activităţilor specifice învăţământului militar, instrucţiei şi exerciţiilor. Conţinutul instrucţiei şi exerciţiilor este adaptat permanent la caracteristicile mediului de securitate prezent şi anticipat, pentru a asigura cunoştinţele, competenţele, deprinderile şi coeziunea acţională, necesare îndeplinirii misiunilor Armatei României şi a sarcinilor esenţiale, aferente fiecărei misiuni. Instruirea structurii de forţe se va realiza prin desfăşurarea activităţilor de instruire în condiţii cât mai apropiate de cele ale spaţiului de luptă modern şi mediului hibrid, cu integrarea capabilităţilor de simulare-modelare, la toate nivelurile ierarhice. Prioritară va fi integrarea doctrinară şi operaţională a noilor sisteme de armament şi tehnică achiziţionate, contribuind nemijlocit la creşterea substanţială a capacităţii de lovire şi protecţie a forţelor armate. Instruirea rezerviştilor voluntari şi a rezerviştilor cuprinşi în planurile de mobilizare ale unităţilor se desfăşoară cu scopul dezvoltării şi menţinerii competenţelor şi deprinderilor necesare îndeplinirii sarcinilor aferente funcţiilor, prin participarea acestora la activităţi de instrucţie şi exerciţii complexe, în structurile în care sunt încadraţi. O altă direcţie de acţiune o reprezintă iniţierea demersurilor pentru constituirea rezervei de specialişti în diferite domenii (pe lângă cele două tipuri de rezervă - rezerva operaţională şi rezerva generală). În acelaşi timp, structurile abilitate vor desfăşura activităţi de pregătire a autorităţilor publice centrale şi locale, precum şi a operatorilor economici cu sarcini la mobilizare şi război. O prioritate pentru instituţiile cu responsabilităţi în domeniul securităţii şi apărării naţionale o reprezintă organizarea şi desfăşurarea pregătirii tineretului pentru apărare şi dezvoltarea culturii de securitate. În conformitate cu Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2020-2024, Carta albă a apărării ed. 2021 şi Programul Armata 2040, înzestrarea Armatei României va urmări: - achiziţia de echipamente militare în contextul asigurării a minimum 2% din PIB pentru apărare, din care cel puţin 20% pentru înzestrare şi modernizare, respectiv 2% pentru cercetare, dezvoltare şi inovare; – continuarea derulării programelor de înzestrare cu echipamente militare şi modernizarea celor existente, precum şi iniţierea unor programe noi, cu preponderenţă prin implicarea industriei naţionale de apărare; – achiziţia de sisteme de armament şi echipamente cu destinaţie militară care să utilizeze tehnologii inovatoare, emergente şi disruptive; – consolidarea cercetării-dezvoltării şi a transferului tehnologic în domeniul apărării prin susţinerea participării industriei naţionale de apărare la proiectele care vizează capabilităţi prioritare pentru România; – realizarea de achiziţii în scopul dezvoltării capabilităţilor prioritare asumate; – participarea la programele, proiectele şi iniţiativele de dezvoltare a capabilităţilor de apărare în cadrul multinaţional asigurat de NATO şi UE. CAP. V Concepte operaţionale Pentru coordonarea şi concretizarea prevederilor documentelor de planificare a apărării (naţionale, NATO şi UE), Strategia militară a României clarifică, din punct de vedere doctrinar, postura Armatei României, ierarhizând conceptele ce vor fi utilizate în perioada de referinţă şi explicând ce urmăreşte fiecare din acestea. Postura Armatei României este caracterizată de: - putere - de a lupta şi învinge; – agilitate - în adaptarea la orice situaţie nouă; – rezistenţă - capacitatea de a continua misiunea în condiţii nefavorabile; – rezilienţă - capacitatea de a rezista la o lovitură, a-şi reveni rapid şi a riposta decisiv; – flexibilitate - în a face faţă mai multor tipuri de provocări, în condiţii des schimbătoare; – atenţie la ce este în jur - pentru a evita surprinderea. Pentru asigurarea capacităţii de apărare naţională, Armata României trebuie să fie în măsură să asigure îndeplinirea următoarelor imperative: descurajarea strategică; libertatea de acţiune; manevra strategică; apărarea integrată în adâncime; angajarea dinamică a forţelor; executarea operaţiilor bazate pe informaţii; acţiuni integrate multidomeniu; adaptarea rapidă şi continuă; inovarea. Conceptele operaţionale stabilite pentru îndeplinirea obiectivelor militare şi a sarcinilor armatei sunt clasificate şi ierarhizate după cum urmează: - conceptul fundamental de operare; – conceptul de operare integrat; – concepte întrunite de sprijin; – concepte operaţionale; – concepte de angajare a forţelor. Conceptul fundamental de operare al Armatei României, în perioada 2021-2024, va fi Apărarea naţională consolidată, care asigură o viziune unificată de ducere a operaţiilor în viitor. Acest concept determină o abordare care să includă, pe lângă componenta militară, atât autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale, cât şi companii private şi organizaţii de voluntariat, astfel încât să circumscrie în sfera sa toate funcţiile societale. Apărarea naţională consolidată include toate activităţile necesare pregătirii naţiunii pentru conflict, luând în considerare că atacurile pot lua atât forma acţiunilor militare convenţionale, cât şi a celor neconvenţionale, îndreptate împotriva populaţiei, economiei statului şi societăţii în ansamblul ei. Pilonii apărării naţionale consolidate sunt apărarea ţării, rezilienţa naţională şi pregătirea societăţii pentru apărare. Apărarea ţării este înţeleasă ca ansamblul de măsuri, dispoziţii şi activităţi desfăşurate de către statul român, încă din timp de pace, în scopul de a garanta suveranitatea naţională, independenţa şi unitatea statului, integritatea teritorială a ţării şi democraţia constituţională împotriva oricărei forme de agresiune. Eforturile de apărare a ţării se fundamentează pe principiul suficienţei defensive şi pe cel al apărării colective. În acelaşi timp, apărarea naţională consolidată vizează mobilizarea unei capabilităţi pregătite, ferme şi perseverente de rezistenţă împotriva inamicului care a ocupat, vremelnic, părţi ale teritoriului naţional. Rezilienţa naţională reprezintă abilitatea societăţii de a rezista şi de a se recupera în urma şocurilor cauzate de factori perturbatori. Conceptul de rezilienţă a României este abordat din perspectiva capacităţii indivizilor, comunităţii, regiunilor, statului de a se opune şi adapta articulat la evenimente violente, cauzatoare de stres, şoc, dezastre, pandemii sau conflicte militare, pe de o parte, iar pe de altă parte, a capacităţii acestor entităţi de a reveni la o stare funcţională de normalitate^8. ^8 Strategia Naţională de Apărare a Ţării în perioada 2020-2024, paragraful 46. Consolidarea rezilienţei reclamă o strategie multidimensională, flexibilă şi o perspectivă amplă asupra tuturor sistemelor, pentru îmbunătăţirea capacităţii de gestionare a mecanismelor de adaptare la nivel local, regional şi naţional. Rezilienţa naţională acoperă toate stadiile unei situaţii de criză, de la prevenire, la adaptare şi limitarea efectelor^9. În acest sens, principalele direcţii de acţiune sunt identificarea ameninţărilor, vulnerabilităţilor şi riscurilor asociate, sincronizarea organismelor de decizie interguvernamentale cu cele de planificare militare naţionale şi NATO, dezvoltarea sustenabilităţii militare şi a pregătirii în domeniul civil, alocarea resurselor disponibile şi implementarea măsurilor stabilite. ^9 Ibidem, paragraful 47. Rezilienţa militară reprezintă capacitatea forţelor de a absorbi şocuri cinetice şi noncinetice asociate acţiunilor specifice conflictului militar, convenţional şi hibrid, inclusiv de a lupta în mediul CBRN, electromagnetic şi cibernetic degradat. În esenţă, rezilienţa militară reprezintă abilitatea instrumentului militar de a constitui forţe credibile şi de a desfăşura cu succes operaţia de apărare, chiar şi în condiţiile realizării surprinderii de către adversar. În acest sens, Armata României asigură dezvoltarea unor capabilităţi militare robuste, flexibile, echilibrate, organizate în funcţie de specificul misiunilor, în măsură să execute întreg spectrul de misiuni şi operaţii, în toate mediile operaţionale ale spaţiului de luptă modern. Totodată, Armata României realizează instruirea şi dotarea structurii de forţe, asigură prepoziţionarea stocurilor şi a serviciilor esenţiale în zonele vizate şi menţine capacitatea de generare a rezervelor de orice fel. În acelaşi timp, Armata României contribuie la consolidarea rezilienţei la nivel naţional, în principal prin coordonarea cu celelalte instituţii şi autorităţi publice centrale şi locale, protecţia infrastructurii şi obiectivelor civile importante pentru apărare/cu dublă utilizare civil-militară, pregătirea autorităţilor publice centrale şi locale şi a populaţiei pentru apărare, precum şi prin asigurarea sprijinului autorităţilor publice şi populaţiei civile în situaţii de criză. De aceea, o direcţie importantă de acţiune o reprezintă managementul integrat al situaţiilor de criză, respectiv, elaborarea manualului naţional de răspuns la criză în format integrat, interinstituţional. Conceptul de operare integrat descrie, în termeni largi, modul în care Forţa Întrunită va opera în cadrul unor misiuni specifice sau în cadrul unor domenii funcţionale pentru combaterea ameninţărilor. Forţa Întrunită Integrată^10 este conceptul de operare pe baza căruia Forţele Armate ale României, în format interinstituţional extins, îşi vor îndeplini misiunile şi sarcinile stabilite. Conceptul este dezvoltat având la bază analiza problemei de natură militară previzionată în mediul de securitate viitor, propunând soluţii care descriu modul în care Forţa Întrunită, folosind arta militară şi cele mai noi descoperiri tehnico-ştiinţifice, poate îndeplini obiectivele strategice stabilite. Conceptul conduce la o listă de capabilităţi esenţiale care vor fi dezvoltate cu prioritate absolută. ^10 Multidomeniu. Conceptele întrunite de sprijin adaugă profunzime şi detalii conceptului de operare integrat prin descrierea modului în care Forţa Întrunită va putea executa o serie de sarcini derivate sau în care va putea fi asigurat/garantat caracterul întrunit^11 al anumitor acţiuni specifice. Din seria conceptelor întrunite de sprijin vom utiliza: comanda-controlul, sistemele integrate de indicatori şi avertizări, executarea loviturilor de precizie, operaţiile cibernetice, informaţiile pentru apărare şi logistica întrunită. ^11 Prin caracterul întrunit, în această situaţie se înţelege asigurarea sinergiei acţiunilor în toate domeniile operaţionale, incluzând spaţiul cosmic şi spaţiul cibernetic. Conceptele operaţionale descriu modul în care acţiunile componentelor Forţei Întrunite şi ale celorlalte organizaţii care o sprijină pot fi integrate, sincronizate şi etapizate astfel încât să îndeplinească eficient o misiune sau o funcţiune specifică. Armata României va utiliza conceptele operaţionale referitoare la: apărarea naţională, combaterea acţiunilor hibride, apărarea colectivă, menţinerea sau restabilirea păcii, iar, la nevoie, sprijinul autorităţilor civile. În sprijinul implementării acestora, categoriile de forţe şi comandamentele vor dezvolta planuri sau concepţii subsecvente. Toate acestea vor fi bazate pe un pachet unic de forţe, destinat îndeplinirii atât a misiunii fundamentale de garantare a suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale, cât şi a obligaţiilor asumate în cadrul NATO şi UE şi a misiunilor de sprijin. Conceptele de angajare a forţelor se referă la modalitatea generică prin care anumite sarcini particulare pot fi îndeplinite folosind tehnologii emergente şi disruptive, procese de luare a deciziei şi planificare, sisteme integrate de senzori şi mijloace de lovire de precizie, tehnici, proceduri sau procese inovative. Conceptele de angajare a forţelor sunt cele mai specifice dintre toate tipurile de concepte militare şi trebuie să conţină un nivel de granularitate suficient pentru determinarea unor cerinţe programatice. Conceptele reprezentative de angajare a forţelor ce vor fi detaliate, experimentate şi operaţionalizate în perioada 2021-2024 sunt: rezilienţa militară, ca parte a rezilienţei naţionale; rezistenţa armată, ca parte a rezistenţei naţionale; rezerva de mobilizare; protecţia multidimensională^12 a forţei; asigurarea sprijinului naţiunii gazdă (HNS), pentru primirea, staţionarea, deplasarea şi integrarea în operaţie a forţelor aliate (RSOMI), precum şi a sprijinului autorităţilor civile în situaţii de urgenţă civile. ^12 Prin protecţia multidimensională se înţelege, pe lângă camuflajul multispectral (fizic), şi folosirea tehnicilor de inducere în eroare. Rezistenţa armată - componentă a rezistenţei naţionale - cuprinde acţiunile cinetice şi necinetice desfăşurate de structuri de rezistenţă armată, în mod deschis sau acoperit, în cooperare cu celelalte forţe ale sistemului naţional de apărare, cu forţele aliate sau partenere, pe teritoriul naţional ocupat temporar de către agresor, împotriva forţelor de ocupaţie, a administraţiei impuse sau pe cale de a fi instaurată de statul agresor. Există o legătură directă între rezilienţă, care se realizează şi consolidează încă din timp de pace, şi rezistenţă, care se pregăteşte încă din timp de pace, dar se declanşează în situaţia ocupării parţiale sau totale a teritoriului naţional de forţele agresorului, ambele bazându-se pe voinţa şi capacitatea organizaţiilor şi cetăţenilor de a supravieţui şi a se opune, prin mijloace violente sau nonviolente, forţelor de ocupaţie. Rezerva de mobilizare - dezvoltarea unor forţe suplimentare bine instruite şi pregătite, capabile să contribuie activ la creşterea capacităţii de luptă a Armatei României reprezintă o prioritate. Constituirea unei rezerve este o măsură luată de comandant, pentru a fi în măsură să răspundă unei situaţii neprevăzute. Rezerva poate fi constituită la nivel tactic, operativ sau strategic. Un rol deosebit de important îl are şi îl va avea şi în viitor rezerva de mobilizare, care asigură completarea cu personal a tuturor structurilor Armatei României şi trecerea de la capacitatea de luptă din timp de pace la cea de război. La mobilizare, pe lângă unităţile existente în timp de pace, se înfiinţează noi unităţi, cu diferite destinaţii. Revigorarea rezervei de mobilizare şi pregătirea acesteia va constitui un obiectiv major al perioadei 2021-2024. Astfel, structura Armatei României la război va reflecta mai bine dreptul şi obligaţia constituţională a cetăţenilor de a apăra România, precum şi necesitatea ca apărarea să constituie un efort colectiv al întregii naţiuni. Ca urmare, abordarea constituirii şi pregătirii rezervei va avea în vedere prevederile legii apărării naţionale potrivit căreia resursele umane se constituie din întreaga populaţie aptă de efort pentru apărare. Protecţia multidimensională a Forţei are ca obiectiv supravieţuirea Forţei Întrunite şi asigurarea libertăţii de acţiune. Prin supravieţuirea Forţei avem în vedere asigurarea protecţiei pe timpul primului val de lovituri de precizie al adversarului, executat cu rachetele şi cu aviaţia, precum şi primul val de atacuri cibernetice. Asigurarea libertăţii de acţiune include mobilitatea, camuflajul şi inducerea în eroare, bruiajul electronic, efectuarea rapidă a reparaţiilor şi atenuarea efectelor distrugerilor provocate de adversar. Scopul conceptului este definirea cerinţelor şi a modalităţilor de realizare a sinergiei dintre măsurile de tip pasiv şi cele de tip activ, defensive şi ofensive. Protecţia multispectrală va fi asigurată de echipamentul individual, care trebuie să asigure o amprentă redusă, în spectrul infraroşu şi cel termal, o camuflare cât mai bună în spectrul vizibil şi protecţie împotriva agenţilor CBRN. Supravieţuirea Forţei va depinde în mod esenţial de dezvoltarea şi menţinerea unui sistem performant de supraveghere şi avertizare timpurie, cu elemente autonome, şi de dezvoltarea şi menţinerea unui sistem de interdicţie aeriană şi maritimă integrat. În cazul atacurilor cibernetice, rolul principal îl vor avea capabilităţile pentru operaţii în spaţiul cibernetic, agregate într-un sistem de big data, inteligenţă artificială, internet al lucrurilor (Internet of Things - IoT), machine learning şi tehnologie cuantică. Protecţia multidimensională a Forţei va fi asigurată şi de capabilităţile de război electronic şi de operaţii informaţionale, concentrate pe inducere în eroare şi dezinformare. Ca elemente de continuitate ale Strategiei militare aprobate în anul 2016, vom continua să folosim conceptele referitoare la credibilitatea strategică, abordarea şi planificarea interinstituţională, managementul integrat al crizelor şi le vom adapta pe cele referitoare la rezilienţă, protecţia integrală şi logistica integrată. HNS şi RSOMI, având ca bază Concepţia HNS revizuită^13, are ca obiectiv asigurarea în volum complet a elementelor de sprijin HNS pentru RSOMI, agreate cu aliaţii pe timpul proceselor de planificare specifice. În urma dezvoltării la nivelul NATO a planurilor graduale de răspuns (GRP), care necesită o reacţie rapidă, din partea NATO, la posibilele ameninţări pe flancul de est al Alianţei, Forţa Întrunită cu Nivel Ridicat de Reacţie (VJTF) va fi dislocată în timp scurt în oricare din variantele GRP. În acest sens ţările gazdă (HNs), printre care se numără şi România, trebuie să fie în măsură să asigure suportul logistic pentru RSOMI a forţelor componente ale pachetului VJTF, până la destinaţiile finale. Începând cu anul 2022, elementele de sprijin vor viza întregul pachet NRF. ^13 Aprobată prin Hotărârea CSAT nr. S67/2018 şi Concepţia privind asigurarea HNS pentru RSOM, aprobată prin Hotărârea CSAT nr. 64/2015. Capabilităţile HNS pe care România le pune la dispoziţia NATO sunt proiectate şi asigurate pe fazele operaţiei RSOMI, începând cu recepţia, în punctele de trecere a frontierei, aeroporturi, porturi şi staţii de cale ferată, staţionarea, în locaţii de staţionare temporară, continuarea deplasării, bazându-se pe elementele de infrastructură rutieră şi feroviară şi pe locaţiile de oprire temporară şi cele de sprijin convoaie, şi finalizând cu integrarea în locaţiile destinaţii finale. Pe lângă capabilităţile HNS menţionate mai sus, România poate asigura, la cerere, ca parte componentă a sprijinului HNS, o serie de bunuri şi servicii, clasa I, clasa III şi clasa IV, transport, escortă cu poliţie militară, însoţire convoaie agabaritice, catering, utilităţi, internet, servicii portuare, mentenanţă etc, contractate sau din resursele MApN, necesare primirii şi susţinerii logistice ale forţelor, inclusiv pe timpul RSOMI. CONCLUZII România îşi consolidează apărarea naţională şi îşi prezervă interesele naţionale în Marea Neagră şi la fluviul Dunărea, cu structurile şi capabilităţile proprii, până la activarea mecanismelor de funcţionare tip „Articol 5“/NATO sau „Articol 42/7“/TEU, precum şi prin dezvoltarea cooperării cu partenerii strategici, aliaţii din proximitate şi prin iniţiativele regionale de cooperare militară. Armata României va fi în măsură să descurajeze şi să contracareze o eventuală agresiune armată asupra teritoriului naţional şi să participe la descurajarea şi respingerea unei agresiuni în cadrul aliat. În acelaşi timp, Armata României va participa la asigurarea securităţii interne pe timp de pace, la sprijinul organelor administraţiei publice centrale şi locale, în situaţii de urgenţe civile, şi va contribui la promovarea stabilităţii regionale şi euroatlantice, prin participarea la operaţii de răspuns la criză, sub comandă NATO, UE, ONU şi OSCE şi în cadrul coaliţiilor. Misiunile Armatei României vor fi îndeplinite prin acţiuni şi sarcini specifice, printr-o angajare a forţelor eficientă, graduală, integrată, multidomeniu. Abordarea cuprinzătoare, prin stabilirea unor modalităţi concrete de cooperare interinstituţională, reprezintă un factor primordial în realizarea unui proces decizional logic şi eficient, precum şi a unei structuri de comandă şi control integrată, suplă şi standardizată. Pentru îndeplinirea obiectivelor militare naţionale, Strategia militară stabileşte şase direcţii principale de acţiune: - creşterea nivelului capacităţii de reacţie; – adaptarea structurală şi revederea organizării armatei la pace şi la război, centrată pe cerinţa îndeplinirii misiunilor; – reforma sistemului de management al personalului - „Luptătorul în centrul oricărei strategii“ - şi adaptarea capacităţii instituţiilor militare de învăţământ/instruire la nevoile de formare ale Armatei României; – digitalizarea; – revigorarea procesului de generare a rezervei; – asigurarea resurselor financiare, umane, tehnologice şi de cercetare. Pandemia de COVID-19 a evidenţiat, brutal, necesitatea dezvoltării şi menţinerii unei rezilienţe robuste, a existenţei unor stocuri şi capabilităţi diversificate, precum şi nevoia unui leadership profesionist. Totodată, la nivelul societăţii, continuă să se manifeste aşteptări foarte mari privind rolul şi capacitatea forţelor armate. În acest context, Armata României va aloca resursele necesare şi se va implica direct în aplicarea măsurilor pentru sprijinului populaţiei şi diminuarea efectelor pandemiei. Dezvoltarea capabilităţilor Armatei României se va realiza pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute în urma procesului de analiză strategică a apărării, etapizat, prin îndeplinirea obiectivului Programul Armata României 2026, actualizat, ca primă etapă a Programului Armata 2040, cu următoarele linii de efort: - sprijinul populaţiei pentru diminuarea efectelor negative ale pandemiei de COVID-19; – structurile pentru operaţii în spaţiul cibernetic şi forţe pentru operaţii speciale; – structurile gata de luptă permanent; – sistemul de C2, comunicaţii, computere, informaţii, supraveghere şi cercetare (C4ISR); – structurile cu capacitate de reacţie imediată; – structurile multinaţionale înfiinţate pe teritoriul României, cele puse la dispoziţia Alianţei Nord-Atlantice, ca parte componentă NRF, NRI şi a EUBGs. De asemenea, în perioada 2021-2024 se vor asigura resursele necesare pentru dezvoltarea capabilităţilor cu dublă utilizare (apărare naţională şi sprijin autorităţi civile), interconectarea sistemelor de descoperire, identificare şi achiziţie a ţintelor cu sistemele tactice de lovire de înaltă precizie pentru distrugerea obiectivelor inamice, precum şi lansarea proiectelor: sistem satelitar de telecomunicaţii militare, sisteme UAS, maşini de luptă şi autovehicule tactice performante de transport care să asigure o mobilitate şi protecţie sporită pentru personal, sistem de armament tip NATO, sisteme de apărare aeriană cu baza la sol. Derularea procesului de transformare a Armatei României, în consens cu cele desfăşurate în cadrul NATO şi UE, impune implementarea integrală a Programului Armata 2040, conform etapelor aprobate la nivelul CSAT. Pe termen lung, Armata României va parcurge astfel un proces etapizat de schimbări profunde către o structură de forţe flexibilă, multidomeniu, cu un spectru larg de capabilităţi specifice secolului XXI, cu mijloace de luptă mai eficiente, bazată pe cunoaşterea integrată a situaţiei cadrului operaţional, centrată pe luptătorul multispecializat, dotat cu mijloace de comunicaţii şi de luptă care să îi asigure supravieţuirea în câmpul tactic, o cunoaştere situaţională extinsă şi o putere de foc mărită. Obiectivele Strategiei militare a României vor putea fi îndeplinite numai cu atragerea şi menţinerea unei resurse umane suficiente şi pregătite corespunzător, formarea liderilor militari, transformarea mentalităţii luptătorului şi asigurarea resurselor necesare dezvoltării capabilităţilor pentru apărare. În acest sens, Strategia militară stabileşte: - menţinerea a trei concepte definite în Strategia militară a României aprobată în anul 2016: capacitatea defensivă credibilă, restructurarea şi modernizarea şi parteneriatul operaţional intensificat; – stabilirea conceptului fundamental de operare al Armatei României, în perioada 2021-2024 - Apărarea naţională consolidată; – identificarea conceptului de operare integrat - Forţa Întrunită Integrată; – stabilirea conceptelor întrunite de sprijin şi a celor operaţionale; – definirea, dezvoltarea, experimentarea şi implementarea conceptelor de angajare a forţelor: rezilienţa militară; rezistenţa armată; rezerva de mobilizare; protecţia multidimensională a forţei; asigurarea HNS şi RSOMI; sprijinul autorităţilor civile în situaţii de urgenţă civile. Obiectivele, priorităţile şi conceptele incluse în prezenta strategie subliniază necesitatea stringentă a continuării eforturilor de consolidare a capabilităţilor militare ale Armatei României pentru a face faţă provocărilor tot mai complexe ale mediului de securitate. ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
