────────── Aprobată prin HOTĂRÂREA nr. 1.491 din 21 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1226 din 5 decembrie 2024.────────── (a se vedea imaginea asociată) CUPRINS INTRODUCERE I. VIZIUNE II. PRIORITĂŢILE, POLITICILE SI CADRUL LEGAL EXISTENTE Nivelul european Nivelul naţional III. ANALIZA CONTEXTULUI ŞI DEFINIREA PROBLEMELOR Contextul global Transformări geopolitice şi de securitate Transformări economice Transformări tehnologice Sectorul energetic naţional Producţia de energie electrică Transportul şi distribuţia energiei Consumul energetic 1. Securitate energetică Exploatarea zăcămintelor de resurse primare pentru menţinerea unui nivel scăzut de dependenţă energetică şi pentru siguranţa în funcţionare a sectorului energetic Importurile şi exporturile de energie Capacitatea de stocare a energiei şi sistemele de rezervă Capacitatea de interconectare transfrontalieră a reţelelor de transport de energie Infrastructura critică Lanţul de aprovizionare pentru infrastructura critică din energie 2. Energie cu emisii scăzute de carbon Emisiile de gaze cu efect de seră în sectorul energetic Ponderea SRE în consumul de energie Echilibrare şi stocare Captarea, stocarea, transportul şi utilizarea Carbonului 3. Eficienţă Energetică Energia termică 4. Acces fizic la energie pentru toţi consumatorii şi accesibilitate financiară şi competitivitate economică a energiei Accesul la energie electrică Accesul la gaze naturale Accesul la energie termică Accesibilitatea financiară şi competitivitatea economică a energiei Consumatori industriali Consumatori casnici 5. Pieţe de energie eficiente 6. Digitalizare, dezvoltarea reţelelor inteligente şi securitatea cibernetică IV. OBIECTIVELE GENERALE ŞI SPECIFICE OG 1. Securitate energetică OS 1.1. Diversificarea surselor de aprovizionare cu resurse energetice primare OS 1.2. Reducerea sau eliminarea dependenţelor de resurse energetice primare din import OS 1.3. Menţinerea unui mix energetic diversificat şi a adecvanţei sectorului energetic OS 1.4. Asigurarea stocurilor energetice şi a sistemelor de rezervă OS 1.5. Creşterea capacităţilor de interconectare tranfrontalieră a reţelelor de transport de energie OS 1.6. Protecţia infrastructurii critice OS 1.7. Întărirea lanţului de aprovizionare pentru infrastructura critica din energie OS 1.8. Legiferarea angajamentului României de a garanta securitatea energetică a Republicii Moldova OG 2. Energie cu emisii scăzute de carbon OS 2.1. Reducerea emisiilor de GES şi noxe în sectorul energetic OS 2.2. Mix energetic diversificat şi echilibrat OS 2.3. Stocare energie electrică OG 3. Eficienţă energetică OS 3.1. Abordarea integrată a sectorului de încălzire şi răcire centralizată a clădirilor, cu coordonarea proiectelor de investiţii pe întreg lanţul valoric OS 3.2. Diminuarea pierderilor de energie din reţelele de transport şi distribuţie energie OG 4. Asigurarea accesului fizic la energie pentru toţi consumatorii şi accesibilitate financiară şi competitivitate economică a energiei OS.4.1. Accesul la energie electrică pentru toţi consumatorii OS 4.2. Creşterea gradului de racordare a consumatorilor casnici şi industriali la reţeaua de distribuţie a gazelor naturale OS 4.3. Îmbunătăţirea accesului la energie termică în sistem distribuit sau individual OS 4.4. Asigurarea accesibilităţii costurilor pentru consumatorii industriali OS 4.5. Asigurarea accesibilităţii costurilor pentru consumatorii casnici OS 4.6. Susţinerea industriei energetice locale prin definirea de trasee profesionale alternative pentru toţi lucrătorii afectaţi de tranziţia energetică OG 5. Pieţe de energie eficiente OS 5.1. Reducerea poverii de reglementare pentru sectorul energetic OS 5.2. Asigurarea unei pieţe echitabile şi împiedicarea abuzurilor OS 5.3. Creşterea concurenţei pe pieţele interne OS 5.4. Dezvoltarea capacităţii administrative a Statului de guvernare a sectorului energetic OG 6. CDI, Digitalizare şi Securitate Cibernetică OS 6.1. Implementarea contoarelor inteligente OS.6.2. Dezvoltarea şi Integrarea Sistemelor SCADA şi IA OS.6.3. Asigurarea Securităţii Cibernetice OS.6.4. Susţinerea educaţiei şi promovarea cercetării ştiinţifice OS.6.5. Digitalizarea sectorului energetic V. PROGRAME Fondul pentru Modernizare 1. Securitate energetică P.1.1. Diversificarea surselor de aprovizionare cu resurse energetice primare P.1.2.1. Punerea în valoare de noi zăcăminte de resurse primare pentru menţinerea unui nivel scăzut de dependenţă energetică şi pentru funcţionarea în siguranţă a SEN P.1.3. Menţinerea unui mix energetic diversificat şi a adecvanţei sectorului energetic P.1.4. Asigurarea capacităţii de stocare de energie şi a sistemelor de rezervă şi monitorizarea stocurilor de siguranţă ale sectorului energetic P.1.5. Creşterea capacităţilor de interconectare a reţelelor de transport de energie P.1.6. Protecţia infrastructurii critice împotriva atacurilor fizice, informatice şi a calamităţilor P.1.7. Realizarea de investiţii pe întreg lanţul de aprovizionare pentru infrastructura critică din energie P.1.8. Legiferarea angajamentului României de a garanta securitatea energetică a Republicii Moldova 2. Energie cu emisii scăzute de carbon P 2.1.1. Co-finanţarea noilor capacităţi de producţie SRE din PNRR şi FM, i nclusiv prin CfD P 2.1.2. Co-finanţarea proiectelor de CCUS din FM. Programul cheie 7 P 2.2.1. Înlocuirea capacităţilor de producţie de energie electrică pe bază de cărbune cu capacităţi noi pe bază de gaze naturale P 2.2.2. Dezvoltarea capacităţilor de producţie a energiei din surse nucleare, biomasă, hidroenergetice, hidrogen, biometan şi geotermale P.2.2.3. Dezvoltarea capacităţilor de producţie şi stocare sezonieră a energie termice cu tuburi termice şi pompe de căldură geoexchange P 2.4. Dezvoltarea capacităţilor de stocare a energiei electrice 3. Eficienţă energetică P 3.1.1. Realizarea de noi investiţii integrate în Sisteme de Alimentare Centralizate cu Energie Termică: producător de energie termică-transport şi distribuţie. P.3.1.2. Sprijinirea cogenerării de înaltă eficienţă prin scheme de sprijin de tip bonus şi co-finanţarea de investiţii, în producţia în sistem de cogenerare, stocarea energiei termice şi în modernizarea reţelelor de termoficare P.3.1.3. Sprijinirea introducerii utilizării de gaze verzi şi/sau a pompelor de căldură industriale P.3.2.1 Îmbunătăţirea calităţii reţelelor de transport şi distribuţie a energiei 4. Asigurarea accesului fizic la energie pentru toţi consumatorii, accesibilitatea financiară şi competitivitate economică P.4.1. Investiţii pentru extinderea accesului (distribuit sau individual) la energie electrică P.4.2. Programul Naţional de Investiţii Anghel Saligny (gaze naturale) P.4.3. Investiţii în soluţii alternative şi sustenabile de încălzire pentru gospodăriile care nu pot avea acces la sisteme centralizate P.4.4. Investiţii în soluţii descentralizate locale pentru gospodări P.4.5. Menţinerea şi extinderea măsurilor de compensare a costurilor energetice pentru consumatori industriali P.4.6. Protejarea consumatorilor casnici vulnerabili P.4.7. Definirea de trasee profesionale alternative pentru toţi lucrătorii afectaţi de tranziţia energetică 5. Pieţe de energie eficiente P.5.1. Reducerea poverii de reglementare pentru sectorul energetic P.5.2. Măsuri pentru asigurarea unei pieţe echitabile şi împiedicarea abuzurilor P.5.3. Măsuri pentru creşterea concurenţei pe pieţele interne P.5.4.1. Măsuri pentru îmbunătăţirea capacităţii Statului de reglementare în domeniul energiei şi de implementare a politicilor publice P.5.4.2. Măsuri pentru îmbunătăţirea capacităţii Statului de guvernanţă corporativă şi eficientizarea activităţii economice a companiilor energetice cu capital de stat 6. Digitalizare, dezvoltarea reţelelor inteligente şi securitate cibernetică P.6.1. Introducerea sistemelor de măsurare inteligente P.6.2.1. Implementarea conceptului "Smart energy transmission system" în domeniul sistemelor centralizate de încălzire şi răcire P.6.2.2 Digitalizarea staţiilor de transformare şi soluţii privind controlul reţelei de la distanţă - integrare staţii în SCADA P.6.3.1. Interconectarea reţelelor şi sistemelor informatice ale companiilor din sectorul energetic naţional la platforma de cloud guvernamental P.6.3.2. Înfiinţarea de către toate companiile din sectorul energiei a unui Computer Security Incident Response Team (CSIRT) şi a unui Security Operations Center (SOC), scalate în funcţie de nevoi şi de obiectul de activitate P.6.4. Stimulare CDI şi a transferului tehnologic VI. REZULTATELE AŞTEPTATE R1. Securitate energetică R.1.1. Reducerea sau eliminarea dependenţelor de resurse energetice din import R.1.2. Menţinerea capacităţii de stocare a energiei şi sisteme de rezervă la un nivel satisfăcător R.1.3. Realizarea proiectelor de interconectare a reţelelor de transport de energie R.1.4. Consolidarea siguranţei infrastructurilor critice în energie R.1.5. Consolidarea lanţului de aprovizionare pentru infrastructura critică din energie R2. Energie cu emisii scăzute de carbon R3. Eficienţa energetică R.3.1.1.1. Optimizarea şi atingerea sustenabilităţii a sistemelor de încălzire centralizată şi Crearea de sisteme noi centralizate de încălzire - răcire eficiente (de bloc, cartier, cvartal, localitate) R.3.1.2.1. Optimizarea şi modernizarea cogenerării prin Investiţii Strategice R.3.2. Reducerea semnificativă a pierderilor de energie şi a pierderilor masice în reţele de transport şi distribuţie energie termica. R4. Asigurarea accesului fizic la energie pentru toţi consumatorii şi ACCESIBILITATE FINANCIARĂ ŞI COMPETITIVITATE ECONOMICĂ A ENERGIEI R.4.1. Acces Universal la Energie Electrică R.4.2 Acces generalizat la reţeaua de gaze naturale R.4.3. Acces îmbunătăţit la energie termică în sistem distribuit sau individual pentru gospodăriile care nu pot avea acces la sisteme centralizate R.4.4. Menţinerea competitivităţii consumatorilor industriali R.4.5. Reducerea semnificativă a numărului gospodăriilor afectate de sărăcie energetică R.4.6. Implementarea Traseelor Profesionale Alternative Pentru Lucrătorii Afectaţi De Tranziţia Energetică R5. Pieţe eficiente de energie R.5.1. Un mediu de reglementare eficient, transparent şi prietenos pentru companiile din sistemul energetic R.5.2. O piaţă echitabilă pentru toţi participanţii R.5.3 O piaţă internă concurenţială R.5.4.1. Performanţă în reglementare şi implementare a politicilor publice în sectorul energetic R.5.4.2. Performanţă în guvernanţă corporativă şi eficientizarea activităţii economice a companiilor energetice cu capital de stat R6. Un sistem energetic optimizat, eficient, rezilient şi transparent R.6.1. Un sistem performant de educaţie şi cercetare ştiinţifică în domeniul energiei R.6.2. Digitalizarea procedurii de autorizare în cazul proiectelor de energie regenerabilă VII. INDICATORII 1. Securitate energetică 2. Energie cu emisii scăzute de carbon 3. Eficienţă energetică 4. Asigurarea accesului fizic la energie pentru toţi consumatorii şi ACCESIBILITATEA FINANCIARĂ A ENERGIEI Consumatori casnici 5. Pieţe eficiente de energie 5.1. Reducerea poverii de reglementare pentru sectorul energetic 5.2. O piaţă echitabilă pentru toţi participanţii 5.3. O piaţă internă concurenţială 5.4.1. Performanţă în reglementare şi implementare a politicilor publice în sectorul energetic 5.4.2. Performanţă în guvernanţă corporativă şi eficientizarea activităţii economice a companiilor energetice cu capital de stat 6. Un sistem energetic optimizat, eficient, rezilient şi transparent 6.4. Un sistem performant de educaţie şi cercetare ştiinţifică în domeniul energiei VIII. PROCEDURILE DE MONITORIZARE ŞI EVALUARE IX. INSTITUŢIILE RESPONSABILE X. IMPLICAŢIILE BUGETARE ŞI SURSELE DE FINANŢARE XI. IMPLICAŢIILE ASUPRA CADRULUI JURIDIC ABREVIERI STRATEGIA ENERGETICĂ A ROMÂNIEI 2025-2035, CU PERSPECTIVA ANULUI 2050 ANEXA 1: PLANUL DE ACŢIUNE PENTRU IMPLEMENTAREA STRATEGIEI ENERGETICE A ROMÂNIEI INTRODUCERE Strategia Energetică a României 2025-2035, cu perspectiva anului 2050 este un document programatic care defineşte viziunea şi stabileşte obiectivele fundamentale ale procesului de dezvoltare a sectorului energetic. De asemenea, documentul indică reperele naţionale, europene şi globale care influenţează şi determină politicile şi deciziile din domeniul energetic. Viziunea Strategiei Energetice a României este de creştere a sectorului energetic în condiţii de securitate, sustenabilitate, creştere economică şi accesibilitate. Dezvoltarea sectorului energetic este parte a procesului de dezvoltare a României. Sectorul energetic trebuie să asigure disponibilitatea fizică neîntreruptă a produselor şi serviciilor energetice, la un preţ accesibil pentru consumatori. Având în vedere imperativul securităţii energetice, în care sectorul energetic se confruntă cu provocări semnificative ce derivă din fluctuaţiile pieţei şi vulnerabilităţile regionale cauzate de războiul provocat de invadarea Ucrainei de către Federaţia Rusă şi, implicit, de poziţia geostrategică a României la graniţa de est a Uniunii Europene, este necesară construirea unui sector energetic rezilient, capabil de a reacţiona prompt şi eficient în contextul oricărui tip de criză, pentru a garanta aprovizionarea continuă şi sigură a energiei. Mai mult, securitatea energetică a României este indisolubil legată de cea a Republicii Moldova. Sectorul energetic naţional trebuie să aibă capacitatea de a asigura întreaga necesitate a Republicii Moldova, pe perioadă nedeterminată, sub orice circumstanţă. În acest context, România aspiră să consolideze profilul ţării de pilon regional al securităţii energetice. România are avantajul unui mix energetic diversificat, iar menţinerea acestuia are un rol important în asigurarea funcţionării sigure şi stabile a Sistemului Electroenergetic Naţional, în special în asigurarea rezistenţei în faţa unor crize energetice. În acest context, România dispune de resursele naturale, financiare şi umane necesare modernizării sectorului energetic, în linie cu obiectivele comunitare privind atingerea neutralităţii climatice în orizonul anului 2050, iar acesta trebuie să fie pregătit să susţină transformarea economiei în ansamblul său, precum şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Ca stat membru al Uniunii Europene, România este ferm angajată în îndeplinirea ţintelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, creşterea ponderii surselor de energie regenerabilă şi a eficienţei energetice în toate sectoarele. Prioritizarea obiectivelor într-un context deosebit cum este cel dat de criza energetică, coroborat cu procesul de tranziţie energetică, în vederea atingerii ţintelor ambiţioase de reducere a emisiilor e gaze cu efect de seră, impun necesitatea de a identifica cele mai bune soluţii pentru a asigura complementaritatea dintre: asigurarea accesibilităţii preţului energiei şi a competitivităţii economice; tranziţia treptată de la utilizarea combustibililor fosili la surse de energie regenerabilă şi/sau cu emisii scăzute de carbon, utilizând gazul natural drept combustibil de tranziţie; dezvoltarea capacităţilor de stocare; îmbunătăţirea eficienţei energetice; extinderea duratei de viaţă a zăcămintelor mature de ţiţei şi gaze sau exploatarea unor noi zăcăminte în vederea diversificării surselor de energie din producţie indigenă; întărirea reţelelor de transport şi distribuţie de energie, inclusiv prin interconectări cu ţările din jur; încurajarea creşterii consumului intern în condiţii de eficienţă energetică; realizarea unei pieţe competitive şi performante, care oferă consumatorului un rol central; flexibilizarea reţelelor şi creşterea numărului de participanţi, inclusiv prosumatori. Strategia Energetică este elaborată în acord cu cadrul legislativ de la nivelul UE în domeniul energiei şi schimbărilor climatice prezentat, precum şi cu documentele programatice din domeniu adoptate la nivel naţional, precum Strategia pe termen lung a României pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră - România Neutră în 2050, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1215/2023, denumită în continuare STL , sau cele în curs de avizare, precum Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice 2021-2030 (PNIESC), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1076/2021, denumit în continuare PNIESC, care trasează traiectoria pentru dezvoltarea sectorului energetic la orizontul anului 2030, cu perspectiva anului 2050. La elaborarea prezentei Strategii au participat în mod activ membrii Consiliului Onorific pentru Energie, un organism independent, onorific şi consultativ, care reuneşte specialişti români de vârf din domeniul energiei. Membrii Consiliului sunt numiţi prin ordin al Ministrului Energiei şi reprezintă diferite organizaţii neguvernamentale, institute de cercetare şi alte organisme. Aceştia au adus experienţa şi cunoştinţele acumulate în mediul privat, universităţi şi centre de cercetare, pentru a contribui la elaborarea noii Strategii Energetice a României 2025-2035, cu perspectiva anului 2050, având un rol consultativ în conturarea acestui document strategic. I. VIZIUNE Viziunea Strategiei Energetice a României este de dezvoltare a sectorului energetic în condiţii de securitate, accesibilitate şi sustenabilitate, asigurând competitivitatea economică şi un loc central pentru consumator, ţinând cont de ţintele climatice ale UE pentru anii 2030, 2040 şi 2050. Dezvoltarea sectorului energetic este o componentă fundamentală a dezvoltării în ansamblu a României. Sectorul energetic trebuie să asigure disponibilitatea fizică neîntreruptă a produselor şi serviciilor energetice, la un preţ accesibil şi urmărind dezvoltarea durabilă. România dispune de resursele naturale, financiare şi umane necesare modernizării sectorului energetic, iar acesta trebuie să fie pregătit să susţină transformarea industriei şi a agriculturii, a economiei în ansamblul său, precum şi îmbunătăţirea calităţii vieţii, atât în mediul urban, cât şi în mediul rural. Strategia Energetică se concentrează pe un sector energetic diversificat, care produce energie din surse regenerabile şi cu emisii scăzute de carbon, prin procese cu înaltă eficienţă energetică, asigurând o tranziţie graduală, echitabilă, accesibilă atât fizic cât şi din punct de vedere financiar, oferind premise pentru competitivitate economică. Gestionarea sectorului energetic trebuie să se desfăşoare în cadrul unor pieţe de energie eficiente, care să valorifice beneficiile noilor tehnologii şi ale digitalizării, asigurând funcţionarea sigură şi stabilă a SEN. În acest context şi luând în considerare obligaţiile României, ca stat membru, de a elabora, raporta şi actualiza Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice 2021-2030 şi de a elabora Strategia pe termen lung a României pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu prevederile Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanţa uniunii energetice şi a acţiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 şi (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE şi 2013/30/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE şi (UE) 2015/652 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului, apare necesitatea elaborării unei strategii energetice pe termen mediu, cu viziune până în anul 2050, anul atingerii neutralităţii climatice. Îndeplinirea viziunii şi a obiectivelor trebuie să ţină cont de o serie de principii care trebuie îndeplinite simultan: ■ Prioritizarea securităţii de aprovizionare şi a capacităţii de răspuns la crize; ■ Dezvoltarea sectorului energetic pe principiul eficienţei şi raţionalităţii economice; ■ Echitate economică şi socială pentru regiuni şi oameni; ■ Atingerea neutralităţii climatice până în 2050; ■ Crearea unei pieţe de energie libere, competitive şi antreprenoriale; ■ Neutralitate tehnologică şi exploatarea tuturor resurselor energetice care pot contribui la reducerea emisiilor şi întărirea lanţului de producţie; ■ Dezvoltarea sectorului de stocare a energiei electrice şi termice; ■ Consolidarea lanţului de aprovizionare (supply chain) dedicat industriei energetice; ■ Dezvoltarea economiei circulare (spre exemplu prin utilizarea energiei rezultate din procese industriale în sisteme eficiente centralizate de încălzire şi răcire). ■ Eficienţă energetică înainte de toate Totodată, Comitetul interministerial privind schimbările climatice, denumit în continuare CISC, reprezintă o platformă de coordonare interinstituţională şi consultare în privinţa modalităţilor de implementare a prevederilor din Strategia energetică a României 2025-2035, cu perspectiva anului 2050. Cele şase obiective ale Strategiei Energetice stabilesc direcţia sectorului energetic românesc pentru anul 2035, cu perspectiva anului 2050. Astfel, anexa - Planul de Acţiune prevede obiectivele specifice şi sub-obiectivele specifice, programele, rezultatele aşteptate, şi indicatorii de monitorizare pentru îndeplinirea celor şase obiective. Politicile şi măsurile avute în vedere, precum şi investiţiile specifice pentru atingerea obiectivelor strategice vor fi stabilite prin PNIESC. Obiectivele Strategiei Energetice sunt: 1. Securitate energetică; 2. Energie cu emisii scăzute de carbon; 3. Eficienţă energetică; 4. Acces fizic la energie pentru toţi consumatorii şi accesibilitate financiară şi competitivitate economică a energiei; 5. Pieţe de energie eficiente; 6. Digitalizare, dezvoltarea reţelelor inteligente şi securitate cibernetică. Obiectivul 1: Securitate energetică Potrivit Programului de Guvernare 2023-2024 "Viziune pentru naţiune", o nouă politică energetică naţională este necesară în contextul european recent şi, în acest sens, asigurarea securităţii energetice reprezintă obiectivul esenţial, în acord cu contextul european al unei viitoare pieţe integrate. La nivel regional, dar şi naţional, independenţa energetică trebuie să fie noul obiectiv strategic, în condiţiile în care România îşi propune să transpună şi să aplice Pactul Verde European (Green Deal), strategiile, planurile şi legislaţia acţiunilor-cheie aferente prin elaborarea şi implementarea unui Pact Verde pentru România, care să particularizeze obiectivele europene la nivel naţional şi să stabilească contribuţia României la eforturile europene, astfel încât noul cadru de dezvoltare justă şi durabilă să asigure o tranziţie ecologică eficientă economic, suportabilă social şi axată pe competitivitate şi inovaţie. România consideră siguranţa aprovizionării cu energie din producţie internă un obiectiv primordial pentru asigurarea securităţii energetice naţionale, cu menţinerea unui mix energetic diversificat la orizontul anului 2035, ţinând cont deopotrivă de obiectivul de decarbonare a sectorului energetic, precum şi de asigurarea flexibilităţii şi adecvanţei sale. Astfel, România vizează inversarea dependenţei de importuri de energie până în 2035 prin intensificarea proceselor de electrificare, demararea de noi exploatări de resurse energetice primare şi diversificarea tehnologiilor folosite în producerea de energie. Sursele de energie regenerabilă, deşi esenţiale pentru tranziţia ecologică, au şi caracteristici de intermitenţă. În situaţii de criză, pot exista perioade în care producţia de energie din surse regenerabile nu este suficientă pentru a satisface consumul intern, astfel, pentru a asigura securitatea energetică naţională, este necesară utilizarea surselor de producţie pe bază de gaz natural şi energie nucleară, precum şi dezvoltarea capacităţilor de stocare a energiei pentru a asigura flexibilitatea şi adecvanţa SEN. În acest context, gazul natural va fi utilizat ca şi combustibil de tranziţie, jucând un rol vital prin capacitatea acestuia de a răspunde rapid la variaţiile cererii. Totodată, sursele cu emisii scăzute de carbon, precum energia nucleară, vor contribui semnificativ la creşterea producţiei de energie electrică fără emisii de gaze cu efect de seră. De asemenea, stocarea energiei în baterii, hidrocentralele cu acumulare prin pompaj şi hidrogenul vor juca un rol esenţial pentru creşterea flexibilităţii şi echilibrării SEN, având capacitatea de a oferi servicii de reglaj primar, secundar şi terţiar. De asemenea, pe lângă asigurarea resurselor primare şi producerea energiei, este esenţială încurajarea creării şi dezvoltării lanţului de aprovizionare care să asigure necesarul de materiale şi echipamente pentru implementarea investiţiilor planificate în documentele programatice la nivel naţional. Strategia subliniază importanţa cooperării regionale, în special pentru construirea de noi linii de interconectare, precum şi cooperarea cu alte state în alinierea politicilor la nivel european. România trebuie să integreze piaţa de energie electrică a Republicii Moldova în cea naţională şi europeană inclusiv prin cuplarea transfrontalieră a operatului desemnat al pieţei de energie electrică din ţara vecină. De asemenea, România este şi va fi parte din proiectele şi iniţiativele regionale-cheie, vizând atât infrastructura de transport a energiei electrice, cât şi a gazelor, un accent deosebit punându-se pe implementarea şi finalizarea proiectelor de interes comun (PCI). Din perspectivă regională, Strategia reiterează importanţa interconectărilor aflate în construcţie în Europa Centrală şi de Sud-Est. Acestea contribuie la dezvoltarea pieţelor de energie şi a mecanismelor regionale de securitate energetică, în conformitate cu regulile comune ale UE. Interconectarea sistemelor de transport gaze naturale şi de energie electrică ale României cu cele ale Republicii Moldova reprezintă un obiectiv strategic al celor două ţări. De o mare importanţă este şi extinderea interconectărilor cu Ucraina, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Azerbaidjan, Georgia, Grecia şi Turcia. Astfel, România se poate evidenţia ca furnizor regional de securitate energetică. Obiectivul 2: Energie cu emisii scăzute de carbon Decarbonarea sectorului energetic reprezintă o acţiune urgentă şi necesară pentru a atinge obiectivele asumate de România în domeniul energiei şi schimbărilor climatice, care impune o transformare a sectorului energetic prin creşterea securităţii energetice, sprijinirea dezvoltării economice, incluziune socială, crearea de locuri de muncă şi asigurarea unui preţ al energiei echitabil şi accesibil pentru consumatori. România şi-a asumat o reducere cu 87% a emisiilor de GES în sectorul energetic în 2030, respectiv de 94% la nivelul anului 2050 comparativ cu nivelul emisiilor GES înregistrat în anul 1990. Ponderea SRE în consumul final brut de energie va ajunge de 44% în 2035, respectiv 73% în 2050. Ţintele vor fi îndeplinite, în principal, prin creşterea capacităţii instalate de producere a energiei din surse eoliene, solare, hidroenergetice şi geotermale, utilizarea gazelor verzi (biometan, hidrogen, metan sintetic, etc.), precum şi prin electrificarea parţială a sistemelor de încălzire şi răcire. Pentru atingerea obiectivelor şi ţintelor stabilite, procesul de eliminare treptată a combustibililor fosili solizi din mixul energetic reprezintă o acţiune necesară, astfel România a stabilit anul 2032 ca termen pentru dezafectarea capacităţilor de producere a energiei pe bază de huilă şi lignit. Odată cu creşterea capacităţilor de producere a energiei electrice din SRE, stocarea energiei în baterii, hidrocentrale cu acumulare prin pompaj şi hidrogenul vor juca de asemenea un rol esenţial pentru creşterea flexibilităţii şi echilibrării sistemului electroenergetic, având capacitatea de a oferi servicii de reglaj primar, secundar şi terţiar. O strânsă colaborare regională între Republica Moldova şi România devine esenţială pentru atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor de carbon. Dezvoltarea unei infrastructuri comune pentru producerea şi transportul hidrogenului verde constituie un obiectiv strategic cu impact major asupra emisiilor de gaze cu efect de seră şi în procesul de asigurare a tranziţiei energetice. Republica Moldova dispune de resurse regenerabile valoroase care pot fi utilizate pentru producerea hidrogenului verde, un combustibil curat care nu generează emisii de dioxid de carbon. Guvernul Republicii Moldova şi-a propus obiective ambiţioase pentru creşterea capacităţilor de producţie de energie din surse regenerabile. Prin interconectarea cu reţeaua energetică a României, hidrogenul verde produs în Republica Moldova poate fi transportat eficient către pieţele de consum din România. Această integrare va contribui semnificativ la diversificarea mixului energetic şi la reducerea dependenţei de sursele de energie cu emisii ridicate. Iniţiativele comune, cum ar fi proiectele pilot pentru producerea şi utilizarea hidrogenului verde, pot contribui semnificativ la demonstrarea viabilităţii tehnologiilor. Proiectele de tip IPCEI (Important Projects of Common European Interest) pot oferi un cadru de suport pentru aceste iniţiative prin facilitarea colaborării transfrontaliere şi accesul la finanţare europeană. În plus, Proiectele Mari de Infrastructură (PMI) vor fi cruciale pentru dezvoltarea infrastructurii necesare pentru producerea şi transportul hidrogenului verde, asigurând resursele şi suportul logistic necesar. De asemenea, parteneriatele strategice între companii şi instituţii de cercetare din ambele ţări vor fi esenţiale pentru avansarea tehnologică şi dezvoltarea soluţiilor necesare. Extinderea sectorului nuclear naţional, cu construcţia de noi unităţi de scală mare şi reactoare modulare de mici dimensiuni (SMR) până în 2035, va contribui semnificativ la creşterea producţiei de energie electrică cu emisii scăzute de carbon, precum şi la asigurarea unor noi soluţii de alimentare cu energie în noi aplicaţii industriale. Îndeplinirea obiectivelor de decarbonare se va realiza în strânsă corelare cu necesităţile economice, sociale şi de securitate, asigurându-se o disponibilitatea continuă a energiei, inclusiv în situaţii de stres ale sectorului energetic, la preţuri accesibile pentru populaţie şi companii. Aşadar, reducerea capacităţii de generare pe bază de cărbune se va realiza într-un ritm care nu aduce atingere imperativelor economice, sociale şi de securitate energetică. Obiectivul 3: Eficienţă energetică Îmbunătăţirea eficienţei energetice (EE) de-a lungul întregului lanţ energetic, inclusiv producţia, transportul, distribuţia şi utilizarea finală de energie, va genera beneficii pentru mediu, va reduce emisiile de gaze cu efect de seră, va îmbunătăţi securitatea energetică, va contribui la atenuarea sărăciei energetice şi va duce la o creştere a competitivităţii activităţii economice la nivelul tuturor sectoarelor economiei. Astfel, la orizontul anului 2035, cu perspectiva anului 2050, pentru a îmbunătăţii semnificativ eficienţa energetică la nivel naţional Strategia propune următoarele: ■ Eficienţa operaţională: optimizarea proceselor de producţie, transport şi distribuţie a energiei pentru a minimiza pierderile şi costurile; utilizarea tehnologiilor şi practicilor avansate pentru a îmbunătăţi eficienţa centralelor electrice, a reţelelor şi a altor infrastructuri; realizarea lucrărilor de întreţinere şi modernizare pe baze predictive şi inteligente a echipamentelor şi sistemelor din sectorul energetic, în special a celor critice; ■ Eficienţa resurselor: În contextul resurselor naturale finite şi având în vedere că resursele energetice sunt concentrate geografic, sectorul energetic trebuie să se concentreze pe utilizarea eficientă a acestor resurse. Aceasta include extracţia şi utilizarea eficientă a combustibililor fosili, coroborat cu dezvoltarea şi utilizarea resurselor de energie regenerabilă, cum ar fi energia solară, eoliană şi hidroelectrică, respectiv al gazelor verzi (biometan, hidrogen, metan sintetic, etc.). ■ Eficienţa energetică în utilizarea finală: promovarea eficienţei energetice în rândul consumatorilor - atât industriali, cât şi rezidenţiali - este un aspect critic. Aceasta implică încurajarea utilizării aparatelor electrocasnice eficiente din punct de vedere energetic, îmbunătăţirea izolaţiei clădirilor şi promovarea practicilor care reduc consumul de energie. ■ Eficienţa costurilor: eficienţa este strâns legată de rentabilitate. Aceasta implică asigurarea faptului că serviciile energetice sunt furnizate la cel mai mic cost posibil, păstrând în acelaşi timp calitatea şi fiabilitatea. Eficienţa costurilor înseamnă, de asemenea, prioritizarea investiţiilor în tehnologii şi proiecte care oferă cea mai bună rentabilitate a investiţiei în timp din care să se obţină un cost de producţie integrat, astfel încât preţul de vânzare obţinut să fie unul competitiv pe piaţa concurenţială. Obiectivul 4: Asigurarea accesului fizic la energie şi accesibilitate financiară şi competitivitate economică Un aspect cheie al echităţii în sectorul energetic este asigurarea accesului universal la energie consumatorilor casnici şi industriali. Acest lucru este deosebit de important în regiunile defavorizate, unde o parte semnificativă a populaţiei ar putea să nu aibă acces la serviciile energetice de bază. Eforturile de extindere a accesului la energie trebuie să fie incluzive, vizând comunităţile defavorizate şi marginalizate, atenuând în acelaşi timp sărăcia energetică. Echitatea preţurilor la energie implică asigurarea faptului că serviciile energetice sunt accesibile pentru toate segmentele societăţii şi pentru toate sectoarele economice. Aceasta poate include implementarea de programe de sprijin pentru gospodăriile cu venituri mici, precum şi proiectarea unor structuri de preţuri care să ţină cont de diferite niveluri de consum şi de capacitatea de plată a utilizatorului casnic. Pentru consumatorii non-casnici, în special pentru industriile energo-intensive considerate strategice, se vor implementa, printre altele, scheme de ajutor financiar pentru dezvoltarea de capacităţi energetice curate pentru auto-consum şi vor fi susţinute contractele bilaterale de tip PPA. Este de aşteptat ca implementarea unui program naţional comprehensiv de identificare ţintită şi sprijinire pentru consumatorii vulnerabili, precum şi implementarea măsurilor de eficienţă energetică, să îmbunătăţească semnificativ capacitatea consumatorilor vulnerabili de a-şi asigura nevoile energetice. Obiectivul 5: Pieţe de energie eficiente Prin pachetul de reforme recent adoptate la nivel european, consumatorii din întreaga UE şi implicit din România vor putea beneficia de preţuri mai stabile la energie, de o mai mică dependenţă de preţul combustibililor fosili şi de o mai bună protecţie împotriva crizelor viitoare. Elementele cheie ale acestui pachet, ce urmează a fi transpuse sau implementate la nivel naţional vor trebui să asigure: ● Preţuri la energie mai stabile şi mai previzibile, asigurând în acelaşi timp funcţionarea eficientă a pieţei şi evitând denaturarea pieţei comunitare; ● Mai bună pregătire pentru crizele viitoare; ● Protejarea şi consolidarea rolului consumatorilor; ● Asigurarea securităţii aprovizionării; În acest context, consumatorul va fi împuternicit ca actor central al pieţelor de energie, capabil să îşi gestioneze propriul consum, să îşi producă propria energie sau să facă parte dintr-o comunitate de energie. Eforturile României de a creşte ponderea surselor de energie regenerabilă, de a spori eficienţa energetică, de a consolida reţelele şi de a adopta tehnologii moderne şi digitale, cu scopul final de a furniza energie sigură, accesibilă şi curată pentru o economie naţională competitivă, necesită un mediu instituţional puternic şi un cadru de guvernanţă corporativă potrivit. Prezentul document propune modalităţi de consolidare a instituţiilor, îmbunătăţire a guvernanţei corporative a companiilor energetice de stat, consolidarea cadrului de reglementare, precum şi alinierea politicilor şi reglementărilor naţionale la cadrul UE. Consolidarea guvernanţei înseamnă, de asemenea, promovarea transparenţei şi asigurarea faptului că politicile sunt implementate în mod eficient. Instituţiile robuste, guvernanţa corporativă solidă a companiilor de stat şi cadrul legal transparent şi previzibil sunt cruciale pentru dezvoltarea durabilă, deoarece creează un mediu în care creşterea economică, bunăstarea socială şi sustenabilitatea mediului pot fi urmărite într-un mod echilibrat şi echitabil. Organismele de reglementare din sectorul energetic trebuie să opereze imparţial şi echitabil, aplicând regulile şi standardele în mod consecvent tuturor participanţilor. Aceasta include procese echitabile de acordare a licenţelor, alocarea imparţială a resurselor şi tratamentul egal al tuturor companiilor energetice. O astfel de imparţialitate este crucială pentru menţinerea încrederii şi stabilităţii pe piaţa energiei. Obiectivul 6: Digitalizare, dezvoltarea reţelelor inteligente şi securitatea cibernetică Datele constituie în prezent un activ al companiilor din sectorul energetic, care trebuie valorificat pentru a genera un serviciu energetic performant. În toate sectoarele de activitate, de la extracţia petrolului la furnizarea energiei electrice, termice sau gazelor naturale, se acumulează volume enorme de date, care trebuie să constituie baza viitoarelor decizii. Aplicarea algoritmilor de analiză a datelor, capabili să transforme datele mari în date inteligente, inclusiv inteligenţa artificială (IA), vor dobândi un rol decisiv în toate segmentele lanţului de aprovizionare al energiei. Soluţiile digitale pentru monitorizarea şi controlul sistemelor, integrate în toate segmentele sectorului de energie electrică, termică şi gaze naturale (producere, transport, înmagazinare, distribuţie, furnizare şi utilizare), vor facilita implementarea măsurilor pentru creşterea eficienţei energetice, sporirea flexibilităţii sistemului, prioritizarea producţiei şi a consumului de energie curată şi optimizarea consumurilor la utilizatori. Digitalizarea permite implementarea unor funcţii de tip reţele inteligente la nivelul transportului şi distribuţiei de energie electrică, cu microgrid-uri cu generare şi stocare distribuită, dar şi la cel al utilizatorilor. În România, introducerea sistemelor de măsurare inteligente (SMI) şi a contractelor de energie electrică cu preţuri dinamice reprezintă un pas înainte semnificativ pentru modernizarea infrastructurii energetice. Contoarele inteligente permit monitorizarea şi gestionarea în timp real a consumului de energie electrică, permiţând consumatorilor să ia decizii mai informate şi să-şi optimizeze modelele de consum de energie electrică. Acest fapt nu doar că permite consumatorilor să preia un control mai mare asupra costurilor cu energia, dar sprijină şi o utilizare mai eficientă a electricităţii. Contractele de energie electrică cu preţuri dinamice, asociate cu contoarele inteligente şi SMI, introduc o structură flexibilă de preţuri care variază pe parcursul zilei. Aceste contracte încurajează consumatorii să-şi planifice activităţile consumatoare de energie în perioadele în care cererea de energie electrică este mai scăzută, de obicei în afara orelor de vârf. Procedând astfel, consumatorii pot beneficia de preţuri mai mici la energia electrică, reducându-şi valoarea facturilor la energie şi contribuind la stabilitatea generală a reţelei electrice. Acest model dinamic de preţuri aliniază consumul cu oferta, făcându-l mai sustenabil din punct de vedere economic şi ecologic. Pe măsură ce România continuă să investească în aceste tehnologii, este de aşteptat ca atât SMI, cât şi contractele de energie electrică cu preţuri dinamice să joace un rol esenţial în promovarea eficienţei energetice, reducerea emisiilor de carbon şi creşterea rezilienţei infrastructurii energetice. În contextul modernizării infrastructurii energetice a României şi migrarea către Cloud-ul Privat Guvernamental (CPG), implementarea unor măsuri avansate de securitate cibernetică este esenţială pentru protejarea sistemelor informatice împotriva ameninţărilor cibernetice, în acord cu legislaţia naţională în domeniul cloud-ului guvernamental şi al securităţii cibernetice. II. PRIORITĂŢILE, POLITICILE ŞI CADRUL LEGAL EXISTENTE NIVELUL EUROPEAN Cadrul legislativ european în domeniul energiei şi climei a creat contextul pentru asumarea unor angajamente de către statele membre care să conducă la îndeplinirea obiectivelor comunitare. Prin adoptarea în anul 2015 a Acordului de la Paris şi asumarea angajamentelor rezultate de către statele membre semnatare, la nivelul anului 2019 a intrat în vigoare al patrulea pachet energetic al UE - Energie Curată pentru Toţi Europenii, care a pus bazele Pactului Ecologic European - Green Deal în anul 2020. Pachetul legislativ a reflectat strategia pe termen lung adoptată la nivelul EU, în sensul unei reforme substanţiale a cadrului legislativ în domeniul energetic care să permită finalizarea implementării celui de al Treilea Pachet Energetic, ce a avut ca scop redesenarea pieţei energiei din UE prin facilitarea tranziţiei de la un sector energetic bazat pe combustibili fosili către unul decarbonizat, şi a reprezentat totodată un pas important în implementarea strategiei privind Uniunea Energetica. Pachetul a fost format din opt acte normative care acoperă eficienţa şi performanţa energetică, energia regenerabilă, proiectarea pieţei de energie electrică şi sistemul de guvernanţă pentru uniunea energetică şi acţiunea climatică. Prin cele 5 dimensiuni principale ale Strategiei privind Uniunea Energetică: securitate energetică, decarbonare, eficienţă energetică, piaţa internă a energiei, cercetare, inovare şi competitivitate, Uniunea Europeană a stabilit obiective privind energia şi clima la nivelul anului 2030, după cum urmează: ● Obiectivul privind reducerea emisiilor interne de gaze cu efect de seră cu cel puţin 40% până în 2030, comparativ cu 1990; ● Obiectivul privind un consum de energie din surse regenerabile de 32% în 2030; ● Obiectivul privind îmbunătăţirea eficienţei energetice cu 32,5% în 2030; ● Obiectivul de interconectare a pieţei de energie electrică la un nivel de 15% până în 2030. Al cincilea şi ultimul pachet energetic al UE, Pregătiţi pentru 55, publicat în anul 2021, a actualizat ambiţiile europene în materie de climă, stabilind un obiectiv de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55% în anul 2030, raportat la nivelul anului 1990, urmând ca la nivelul anului 2050 să se atingă neutralitatea climatică la nivel european şi astfel Europa sa devină primul continent neutru din punct de vedere climatic. Pachetul legislativ Pregătiţi pentru 55, elaborat pe o bază analitică comună în centrul căreia se află modelarea sistemelor energetice, cu stabilirea ţintelor pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, a surselor regenerabile de energie şi a eficienţei energetice, a condus la stabilirea noilor ţinte comunitare. Astfel, au fost asumate noi obiective climatice care acoperă toate sectoarele-cheie ale economiei: Revizuirea Directivei UE privind eficienţa energetică ● Noua Directiva privind eficienţa energetică stabileşte o ţintă ambiţioasă de eficienţă energetică de reducere a consumului final de energie cu cel puţin 11,7% faţă de previziunile privind consumul de energie preconizat pentru 2030. ● Directiva prevede o obligaţie medie anuală de eficienţă energetică de 1,49%, cu o creştere graduală şi cu includerea elementelor suplimentare de flexibilitate (economiile de energie realizate prin aplicarea schemei EU ETS inclusiv pentru clădiri şi transporturi, măsurile EPBD şi cele temporare adoptate în perioada de criză energetică din anul 2022). ● În sectorul public, ţinta de eficienţă energetică este de 1,9% (conform abordării generale), cu posibilitatea ca statele membre să excludă apărarea şi transportul public. ● Cu privire la sistemele eficiente de încălzire şi răcire centralizată, cogenerarea de înaltă eficienţă poate fi luată în calcul în definiţia unui sistem DHC eficient până în anul 2045. De asemenea, gazul natural poate fi utilizat în instalaţii noi sau retehnologizate până în 2030. În anexa III privind criteriile pentru cogenerare, pragul de emisii de 270 gCO2/kWh se va aplica pentru instalaţii existente de la 1 ianuarie 2034, ca element suplimentar de flexibilitate. Pragul de emisii de 270 gCO2/kWh, va fi respectat în condiţiile în care tehnologia de folosire a hidrogenului şi/sau captarea de CO2 va fi una matură şi poate fi folosită în termeni de viabilitate financiară. Pragul de emisii de 270 gCO2/kWh va fi respectat în condiţiile în care tehnologia de folosire a hidrogenului şi/sau captarea de CO2 va fi una matură şi poate fi folosită în termeni de viabilitate financiară. Revizuirea Directivei UE privind energia din surse regenerabile () Ţinta globală a UE pentru ponderea SRE în mixul energetic până în 2030 este de 42,5% (cu o contribuţie suplimentara indicativă de 2,5%), pentru atingerea ţintei de 45%; () SRE în Transporturi; Ţinta globală de promovarea SRE în transport se poate calcula în 2 moduri: () ca şi reducere de emisii - ţinta privind reducerea nivelului de emisii de gaze cu efect de sera este de 14,5% în 2030; () sau ca pondere SRE - ţinta alternativă privind ponderea SRE în transport este de 29%. În transport există şi un obiectiv comun care înglobează două tipuri de combustibili utilizarea hidrogenului/RFNBO şi a biocombustibililor avansaţi. Textul final aprobat stabileşte un obiectiv comun/ţintă de 5,5% în 2030. Din acest obiectiv de 5,5%, cel puţin 1% trebuie să fie reprezentat de hidrogenul regenerabil/RFNBO. () SRE în Industrie Ţinta pentru ponderea SRE în industrie a crescut de la 1% pe an la 1,6% pe an ca medie în perioadele 2021-2025 şi 2026-2030. Ţinta pentru hidrogen regenerabil în industrie este de 42% în 2030 şi 60% în 2035. Directiva prevede un element de flexibilitate prin care statele membre îşi pot reduce ţinta de hidrogen regenerabil în industrie cu 20% în următoarele 2 condiţii: () nivelul contribuţiilor naţionale la ţinta UE atinge nivelul aşteptat; () ponderea H2 din surse fosile care este consumat în statul membru respectiv nu poate depăşi 23% în 2030 şi 20% în 2035. Această condiţie introduce implicit un stimulent pentru dezvoltarea de H2 din surse cu emisii scăzute de carbon.; () SRE în Clădiri. Ţinta pentru ponderea SRE în sectorul clădirilor la nivelul UE se menţine la 49%, la nivelul anului 2030. () SRE în sectorul de încălzire şi răcire Creşterea medie anuală a ponderii SRE în sectorul încălzire şi răcire este de 0,8% în perioada 2021-2025 şi 1,1% în perioada 2026-2030. Impozitarea energiei Propunerea legislativă privind impozitarea produselor energetice şi a energiei electrice urmăreşte: () alinierea impozitării produselor energetice şi a energiei electrice la politicile UE în domeniul energiei şi climei; () menţinerea şi îmbunătăţirea pieţei interne a UE prin actualizarea domeniului de aplicare al produselor energetice şi a structurii ratelor, precum şi prin raţionalizarea utilizării scutirilor şi reducerilor fiscale de către statele membre; () menţinerea capacităţii de a genera venituri pentru bugetele statelor membre. Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) Reprezintă principalul instrument folosit de UE pentru reducerea emisiilor. De când a fost introdus în 2005, emisiile de gaze cu efect de seră de la nivelul UE au scăzut cu 41%. În decembrie 2022, Consiliul a ajuns la un acord provizoriu cu Parlamentul European, acord ce include o sporire a nivelului general de ambiţie la 62%, comparativ cu obiectivul de 61% propus de Comisie. Reformarea EU ETS prevede: () extinderea la emisiile generate de transportul maritim; () reducerea mai rapidă a certificatelor de emisii în cadrul sistemului şi eliminarea treptată a certificatelor gratuite pentru anumite sectoare; () implementarea Schemei de compensare şi de reducere a emisiilor de carbon pentru aviaţia internaţională (CORSIA) la nivel mondial prin intermediul EU ETS; () majorarea finanţării pentru Fondul pentru modernizare şi Fondul pentru inovare; o revizuirea rezervei pentru stabilitatea pieţei; () crearea unui nou sistem de comercializare a certificatelor de emisii, denumit ETS 2, separat de EU ETS existent. Mecanismul ETS 2 va acoperi emisiile de CO2 generate prin eliberarea pentru consum a combustibililor utilizaţi pentru ardere în sectorul clădirilor, al transportului rutier transportul rutier şi în alte sectoare (în principal industria mică, care nu este acoperită de EU ETS existent). Fondul social pentru climă Are scopul de a aborda problema impactului social şi distributiv al noului sistem de comercializare a certificatelor de emisii asupra sectoarelor clădirilor şi transportului rutier. Fondul urmăreşte să ofere măsuri de sprijin şi investiţii gospodăriilor, microîntreprinderilor şi utilizatorilor de transport vulnerabili. Fondul însumează 72 mld. EUR din bugetul european pentru perioada 2025-2032 şi are drept obiectiv mobilizarea de resurse suplimentare din bugetele naţionale până la un total de circa 140 mld. EUR. Mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM) Are obiectivul de a asigura - în deplină conformitate cu normele comerţului internaţional - faptul că eforturile UE de reducere a emisiilor nu sunt neutralizate de o creştere a emisiilor în afara graniţelor sale prin relocarea producţiei în ţări din afara UE (unde politicile aplicate pentru combaterea schimbărilor climatice sunt mai puţin ambiţioase) sau prin creşterea importurilor de produse cu emisii ridicate de dioxid de carbon. CBAM este conceput pentru a funcţiona în paralel cu sistemul EU ETS, precum şi pentru a reflecta şi a completa rolul acestuia în ceea ce priveşte mărfurile importate. CBAM va înlocui treptat alocarea cu titlu gratuit a certificatelor EU ETS. Emisiile şi absorbţiile care rezultă din exploatarea terenurilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi silvicultură Regulamentul privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi silvicultura (LULUCF) stabileşte un angajament obligatoriu pentru UE de a reduce emisiile şi de a spori absorbţiile în sectoarele exploatării terenurilor şi silviculturii. Noile norme stabilesc ca obiectiv un volum mai mare de absorbţii nete de gaze cu efect de seră, şi anume de cel puţin 310 mil. tCO2-eq. Pentru fiecare stat membru sunt definite obiective naţionale obligatorii. Obiectivele de reducere a emisiilor ale statelor membre Regulamentul privind partajarea eforturilor, modificat ultima dată în 2018, stabileşte obiective anuale obligatorii pentru statele membre în materie de emisii de gaze cu efect de seră în sectoare care nu fac obiectul sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) sau al Regulamentului privind exploatarea terenurilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi silvicultura (LULUCF). Printre aceste sectoare se numără: transportul rutier şi transportul maritim intern, clădirile, agricultura, deşeurile, industriile mici. Noile norme vor majora obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul UE de la 29% la 40% până în 2030, comparativ cu 2005, în sectoarele în cauză. De asemenea, ele vor actualiza obiectivele naţionale în consecinţă. Standardele privind emisiile de CO2 pentru autoturisme şi camionete Autoturismele şi camionetele emit 15% din totalul emisiilor de dioxid de carbon din UE. Introduce obiective progresive pentru autoturisme şi camionete de reducere a emisiilor la nivelul UE până în 2030 şi ulterior, inclusiv un obiectiv de reducere cu 100% până în 2035 pentru autoturismele şi camionetele noi. Infrastructura pentru combustibili alternativi Principalul obiectiv al propunerii de regulament privind infrastructura pentru combustibili alternativi este de a asigura faptul că cetăţenii şi întreprinderile au acces la o reţea de infrastructură suficientă pentru reîncărcarea sau realimentarea vehiculelor rutiere sau a navelor cu combustibili alternativi. Noile norme vor permite sectorului transporturilor să îşi reducă în mod semnificativ amprenta de carbon. Aceste norme stabilesc o serie de obiective pentru 2025 sau 2030, printre care: () vor fi instalate staţii de reîncărcare pentru autoturisme şi camionete la fiecare 60 de km; () începând cu 2030, vor fi instalate staţii de realimentare cu hidrogen care deservesc atât autoturisme, cât şi camioane în toate nodurile urbane. Combustibilii de aviaţie durabili Combustibilii de aviaţie durabili (biocombustibili avansaţi şi e-combustibili SAF) au potenţialul de a reduce în mod semnificativ emisiile aeronavelor. Cu toate acestea, acest potenţial este în mare parte nevalorificat, deoarece aceşti combustibili reprezintă doar 0,05% din consumul total de combustibil din sectorul aviaţiei. Regulamentul (UE) 2023/2405 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 octombrie 2023 privind asigurarea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru un transport aerian durabil (ReFuelEU în domeniul aviaţiei) urmăreşte să reducă amprenta de mediu a sectorului aviaţiei şi să permită acestui sector să ajute UE să îşi atingă obiectivele în materie de climă. Principalul obiectiv al Regulamentului este de a creşte atât cererea, cât şi oferta de combustibili de aviaţie durabili, care au emisii de CO2 mai scăzute decât kerosenul pe bază combustibili fosili, asigurând în acelaşi timp condiţii de concurenţă echitabile pe piaţa transportului aerian din Uniune. Printre principalele dispoziţii are Regulamentului (UE) 2023/2405 se află cele privind obligaţia furnizorilor de combustibili de aviaţie de a se asigura că întreaga cantitate de combustibili de aviaţie pusă la dispoziţia operatorilor de aeronave pe fiecare aeroport din Uniune conţine cotele minime de SAF, inclusiv cotele minime de combustibili de aviaţie sintetici, cu o creştere progresivă a acestor cote până în 2050, potrivit valorilor şi datelor de aplicare prevăzute în Regulament. Regulamentul prevede faptul că furnizorii de combustibili au obligaţia de a încorpora 2% SAF în 2025, 6% în 2030 şi 70% în 2050. În acest context, Ministerul Energiei evaluează posibilitatea dezvoltării unor politici/strategii/foi de parcurs pentru încurajarea/stimularea producţie de SAF în România. Combustibili avansaţi în transportul maritim Obiectivul propunerii privind utilizarea combustibililor din surse regenerabile şi cu emisii scăzute de carbon în transportul maritim FuelEU este de a reduce intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de energia utilizată la bordul navelor cu până la 80% până în 2050, prin promovarea utilizării de către nave a combustibililor mai ecologici. Reducerea emisiilor de metan în sectorul energetic Metanul ocupă locul al doilea în rândul celor mai importante gaze cu efect de seră după dioxidul de carbon. Propunerea de regulament privind reducerea emisiilor de metan în sectorul energetic obligă sectoarele gazelor fosile, petrolului şi cărbunelui să îşi măsoare, monitorizeze, raporteze şi să aplice măsuri de reducere a emisiilor de metan. Propunerea de regulament reprezintă primul act legislativ adoptat la nivelul UE cu scopul de a reduce emisiile de metan din sectorul energetic şi a urmat Strategiei UE privind metanul, adoptată în anul 2020. UE şi SUA au lansat Angajamentul mondial referitor la metan în cadrul Conferinţei ONU privind schimbările climatice, COP26. Peste 150 de ţări au semnat angajamentul cu scopul de a reduce emisiile de metan cu 30% până în 2030. Performanţa energetică a clădirilor Clădirile reprezintă, la nivelul Uniunii, 40% din energia consumată şi 36% din emisiile directe şi indirecte de gaze cu efect de seră legate de energie. Ca parte a pachetului legislativ Fit for 55, în data de 8 mai 2024, UE a public în Jurnalul Oficial Directiva (UE) 2024/1275 a Parlamentului European şi A Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanţa energetică a clădirilor, astfel încât clădirile din UE să devină mai eficiente din punct de vedere energetic până în 2030 şi ulterior. Obiectivele principale ale noilor norme sunt: () toate clădirile noi ar trebui să fie clădiri cu emisii zero începând cu 2030; () clădirile existente ar trebui transformate în clădiri cu emisii zero până în 2050 conform standardelor de eficienţă aplicabile la nivelul Uniunii Europene; () statele membre să stabilească un Plan, care înlocuieşte strategiile de renovare pe termen lung. Fiecare plan naţional va trebui să includă o foaie de parcurs cu obiective naţionale pentru 2030, 2040 şi 2050 în ceea ce priveşte rata anuală de renovare energetică. În ce priveşte standardele minime de performanţă energetică pentru sectorul nerezidenţial, directiva stabileşte norme care vor conduce la renovarea a 16% dintre clădirile cu cele mai scăzute performanţe până în 2030 şi a 26% dintre clădirile cu cele mai scăzute performanţe până în 2033. Traiectoriile de renovare progresivă a sectorului rezidenţial, impun statelor membre să stabilească o traiectorie naţională care să conducă la reducerea consumului mediu de energie primară a parcului de clădiri rezidenţiale cu 16% până în 2030 şi într-un interval de 20-22% până în 2035. Un procent de 55% din scăderea consumului mediu de energie primară va trebui realizată prin renovarea clădirilor rezidenţiale cu cele mai scăzute performanţe. Pachetul privind piaţa hidrogenului şi a gazului decarbonizat Obiectivul pachetului legislativ alcătuit dintr-o directivă şi un regulament este de a trece de la gazele naturale la gazele din surse regenerabile şi cu emisii scăzute de carbon şi de a stimula utilizarea acestora în UE până în 2030 şi ulterior. Cele două propuneri stabilesc norme comune ale pieţei interne pentru gazele din surse regenerabile, gazele naturale şi hidrogen. Ele vizează crearea unui cadru de reglementare pentru infrastructura şi pieţele dedicate hidrogenului şi pentru planificarea integrată a reţelelor. De asemenea, stabilesc norme privind protecţia consumatorilor şi consolidează securitatea aprovizionării. Pentru adoptarea şi implementarea Pachetului legislativ Pregătiţi pentru 55, Regulamentul de stabilire a unui cadru de măsuri pentru consolidarea ecosistemului european de producere de produse bazate pe tehnologie "net zero" (Regulamentul privind industria "net zero") - NZIA are un rol important prin extinderea capacităţii de producţie a tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon la nivelul UE, iar prin obiectivele propuse contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, şi atingerea ţintei de cel puţin 55% până în anul 2030. Regulamentul prevede adoptarea unei liste de tehnologii cu emisii net zero, iar pentru revizuirea acesteia vor fi avute în vedere necesităţile care decurg din PNIESC. Toate tehnologiile net-zero din listă vor fi eligibile pentru a deveni proiecte strategice, iar fiecare stat membru are dreptul de a nu recunoaşte drept proiecte strategice pe acelea care se bazează pe unele tehnologii neacceptate ca parte a mix-ului lor de politici energetice interne. În ceea ce priveşte finanţarea, statele membre sunt încurajate să utilizeze 25% din veniturile ETS. NIVELUL NAŢIONAL Politicile şi măsurile prin care România acţionează pentru îndeplinirea obiectivelor şi ţintelor europene sunt conţinute în următoarele documente programatice (prezentare non exhaustivă): Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice 2021-2030 (PNIESC), aprobat prin Hotărârea nr. 1076/2021, se află în prezent în curs de actualizare, urmând să fie aprobat printr-un act normativ. PNIESC reprezintă angajamentul României de a contribui la îndeplinirea obiectivelor europene stabilite pentru anul 2030 în domeniul energiei şi climei, prin stabilirea unor: (i) ţinte naţionale privind reducerea emisiilor interne de gaze cu efect de seră, creşterea ponderii energiei din surse regenerabile în consumul final de energie, îmbunătăţirea eficienţei energetice în toate sectoarele economice şi creşterea gradului de interconectare a pieţei interne de energie electrică la piaţa europeană de energie, precum şi a unor (ii) politici şi măsuri pentru atingerea respectivelor ţinte. Ţintele, politicile şi măsurile stabilite în cadrul PNIESC subliniază angajamentul României de a se alinia la obiectivele UE pentru un viitor energetic durabil, cu emisii reduse de carbon. PNIESC vizează nu doar aspectele tehnice privind dezvoltarea şi integrarea SRE şi reducerea emisiilor GES, ci şi dimensiunile sociale şi economice, asigurându-se că tranziţia energetică va fi benefică atât pentru mediu, cât şi pentru cetăţeni. Strategia pe termen lung a României pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră - România Neutră în 2050 (STL), a fost elaborată în conformitate cu prevederile Anexei IV a Regulamentului (UE) 2018/1999 şi aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.215/2023. În cadrul STL sunt evidenţiate elemente esenţiale pentru realizarea transformării economice necesare îndeplinirii obiectivelor şi atingerii ţintelor stabilite la nivel naţional, în conformitate cu obiectivul european de atingere a neutralităţii climatice în orizontul anului 2050, prin implementarea Pachetului legislativ Pregătiţi pentru 55. Regulamentul (UE) 2018/1999 stabileşte procesul prin care statele membre elaborează aceste strategii care trebuie să fie în concordanţă cu planurile naţionale integrate de energie şi schimbări climatice ale statelor membre pentru perioada 2021-2030, precum şi cu strategiile şi planurile naţionale din domeniile relevante. Astfel, STL, prin scenariul ales - România Neutră - care vizează reducerea emisiilor nete cu 99% comparativ cu nivelul din 1990, este armonizată cu foaia de parcurs Pactul ecologic european şi conduce la implementarea Pachetului legislativ Pregătiţi pentru 55, cu o perspectivă de cel puţin 30 de ani, urmărind următoarele: () Reducerea emisiilor de GES şi îmbunătăţirea reducerii emisiilor prin absorbţie; () Reducerea emisiilor şi îmbunătăţirea reducerii emisiilor prin absorbţie în fiecare sector care generează gaze cu efect de seră: producţia de electricitate, industrie, transport, sisteme de încălzire şi răcire şi sectorul clădirilor (rezidenţial şi terţiar), agricultură, deşeuri şi LULUCF; () Progresul aşteptat în tranziţia către o economie cu emisii scăzute de GES, inclusiv intensitatea GES; () Intensitatea CO2 a produsului intern brut (PIB), estimări aferente investiţiilor pe termen lung şi strategii pentru CDI aferente; () În măsura în care este fezabil, efectul socio-economic preconizat al măsurilor de decarbonare, inclusiv, printre altele, aspecte legate de dezvoltarea macroeconomică şi socială, riscurile şi beneficiile pentru sănătate şi protecţia mediului; () Legături cu alte obiective naţionale pe termen lung, planificare şi alte politici, măsuri şi investiţii. Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) al României, aprobat de Consiliul UE la 28 octombrie 2021, modificat prin Decizia de implementare a Consiliului din data de 11 Decembrie 2023 include finanţări totale de 28,5 mld. EUR (14,9 miliarde euro sub formă de împrumuturi, 13,6 miliarde euro sub formă de granturi) şi acoperă 66 de reforme şi 111 investiţii (177 de măsuri), structurat în jurul a 16 componente. PNRR se concentrează pe tranziţia verde şi digitalizare, dedicând o componentă substanţială pentru independenţa de combustibilii fosili şi promovarea energiei verzi. Printre măsurile principale se numără accelerarea producţiei de energie din SRE, îmbunătăţirea eficienţei energetice şi recalificarea forţei de muncă afectată de tranziţie. Acest plan vizează, de asemenea, consolidarea infrastructurii digitale şi sprijinirea gospodăriilor vulnerabile spre o tranziţie energetică sustenabilă. Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030 (SNDDR 2030) este răspunsul României la Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă şi stabileşte cadrul naţional pentru implementarea celor 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD), oferind răspunsuri la provocările schimbărilor climatice, în acord cu obiectivele Acordului de la Paris şi ale Cadrului Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre, precum şi cu documentele strategice ale UE, asigurând astfel coerenţa politicilor pentru dezvoltare durabilă la nivel naţional. Strategia naţională privind economia circulară (SNEC) abordează reducerea consumului de energie, de creştere a eficienţei energetice şi de utilizare a surselor de energie regenerabilă pe durata de viaţă a produselor sau în faza de producţie, precum şi promovarea achiziţiilor publice ecologice din prisma circularităţii, în toate sectoarele, printr-o manieră transversală. Planul de acţiune pentru SNEC (PAEC) prevede acţiuni de evaluare şi creştere a gradului de utilizare a biomasei provenite din activităţi agricole şi forestiere, respectiv nămoluri pentru producerea energie (biogazului). Strategia Naţională de Renovare pe Termen Lung (SNRTL) pentru sprijinirea renovării parcului naţional de clădiri rezidenţiale şi nerezidenţiale, atât publice, cât şi private, şi transformarea sa treptată într-un parc imobiliar cu un nivel ridicat de eficienţă energetică şi decarbonat până în 2050 Principalele acte normative prin care reglementările europene aferente pachetelor legislative cu impact asupra sectorului energetic au fost transpuse în legislaţia naţională sunt: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 114/2013, cu completările ulterioare, stabileşte cadrul juridic pentru stocarea geologică a dioxidului de carbon, în condiţii de siguranţă din punctul de vedere al mediului, pentru a contribui la combaterea schimbărilor climatice. Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare stabileşte cadrul de reglementare pentru desfăşurarea activităţilor în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare, în vederea utilizării optime a resurselor primare de energie şi a atingerii obiectivelor de securitate energetică, competitivitate şi dezvoltare durabilă în condiţii de accesibilitate, disponibilitate şi suportabilitate a preţurilor şi cu respectarea normelor de siguranţă, calitate şi protecţie a mediului. Legea nr. 121/2014 privind eficienţa energetică, cu modificările şi completările ulterioare, creează cadrul legal pentru elaborarea şi aplicarea politicii naţionale în domeniul eficienţei energetice. Măsurile de politică în domeniul eficienţei energetice se aplică pe întreg lanţul: resurse primare, producere, distribuţie, furnizare, transport şi consum final. Legea nr. 184/2018 privind stabilirea sistemul de promovare a energiei din surse regenerabile de energie, cu modificările şi completările ulterioare stabileşte cadrul legal pentru extinderea utilizării surselor regenerabile de energie prin atragerea de investiţii care sporesc securitatea energetică, stimulează dezvoltarea, locală şi regională şi ocuparea forţei de muncă şi reduc poluarea. Legea nr. 362/2018 privind asigurarea unui nivel comun ridicat de securitate a reţelelor şi sistemelor informatice, cu modificările şi completările ulterioare, prin care România a transpus Directiva (UE) 2106/1.148, impune măsuri specifice pentru creşterea nivelului de securitate cibernetică a reţelelor şi sistemelor informatice utilizate în sectoarele vitale, inclusiv energie. Legea nr. 226/2021 privind stabilirea măsurilor de protecţie socială pentru consumatorul vulnerabil de energie, cu modificările şi ulterioare are ca obiectiv principal protejarea consumatorilor vulnerabili de creşterea preţurilor la energie prin acordarea de sprijin pentru încălzirea locuinţelor, pentru consumul de energie, pentru achiziţionarea de produse şi servicii pentru îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirilor sau pentru racordarea la reţeaua energetică. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2022 privind decarbonarea sectorului energetic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 334/2022, cu modificările şi completările ulterioare, s-a stabilit cadrul legal general pentru eliminarea treptată a cărbunelui din mixul energetic, termenele pentru dezafectarea şi conservarea capacităţii totale instalate de energie pe bază de lignit şi cărbune, de 4.920 MW, până la 31 decembrie 2032, măsurile de reconversie şi formare profesională, precum şi alte măsuri socio-economice pentru tranziţia forţei de muncă şi oportunităţi economice la nivel local, inclusiv ajutorul de stat pentru reducerea impactului socio-economic. Legea nr. 237/2023 privind integrarea hidrogenului din surse regenerabile şi cu emisii reduse de carbon în sectoarele industriei şi transporturilor (Legea hidrogenului) stabileşte obligaţii pentru furnizorii de combustibili şi pentru consumatorii industriali de hidrogen. Legea nr. 121/2024 privind energia eoliană offshore prevede ca pentru operaţionalizarea investiţiilor în energia eoliană pe mare, Ministerul Energiei va demara, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a legii, un studiu de specialitate în baza căruia va fi pregătită procedura de concesiune şi activităţile de explorare, construcţie a centralelor electrice eoliene pe mare şi exploatare a acestora. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2023 pentru aprobarea Planului de amenajare a spaţiului maritim, aprobată prin Legea nr. 152/2024. Obiectivul principal al Planului vizează promovarea unui proces decizional coordonat şi integrat privind dezvoltarea durabilă a regiunii Mării Negre, prin politici coerente privind domeniul marin. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2024 privind înfiinţarea reţelei naţionale de ghisee unice de eficienţă energetică are ca obiective principale facilitarea accesului la programele de finanţare şi la informaţii privind eficienţa energetică în clădiri şi gospodării, renovarea energetică a clădirilor şi utilizarea surselor regenerabile de energie, precum şi a sprijinirii implementării şi monitorizării stadiului atingerii ţintelor naţionale privind eficienţa energetică şi rezilienţa la schimbările climatice, se înfiinţează reţeaua naţională de ghişee unice de eficienţă energetică. III. ANALIZA CONTEXTULUI ŞI DEFINIREA PROBLEMELOR CONTEXTUL GLOBAL Pieţele internaţionale de energie se află într-o schimbare rapidă şi complexă pe mai multe dimensiuni: securitate, geopolitică, economică, tehnologică şi climatică. Provocările semnificative sunt însoţite şi de oportunităţi. TRANSFORMĂRI GEOPOLITICE ŞI DE SECURITATE Atacul Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei a avut un impact puternic asupra pieţelor de energie, determinând o creştere a preţului combustibililor în UE care a generat, de asemenea, preocupări legate de securitatea aprovizionării cu energie, întrucât ţările membre UE au luat decizia de a reduce dependenţa de gazul rusesc, ca parte din politica de sancţiuni a uniunii, pentru a condamna agresiunea militară a Rusiei. Prin declaraţia de la Versailles, convenită în martie 2022, liderii UE ai celor 27 de state membre au convenit să elimine treptat şi în cel mai scurt timp posibil dependenţa UE de combustibilii fosili din Federaţia Rusă. La 30-31 mai 2022, Consiliul European a convenit asupra unei interdicţii pentru aproape 90% din totalul importurilor de petrol din Federaţia Rusă până la sfârşitul lui 2022, cu o excepţie temporară pentru ţiţeiul livrat prin conducte. De asemenea, toate măsurile fără precedent de diversificare a surselor de aprovizionare cu gaz natural şi, mai ales, de reducere a consumurilor la nivel european, pe fondul unui necesar scăzut al gazului natural, urmare a condiţiilor meteorologice favorabile din timpul iernii, au dus la scăderea consumului de gaz la nivel european cu 13,5% în 2023 faţă de 2022, după o scădere de 13% în 2022 faţă de 2021, mai mult decât ţinta prescrisă de Regulamentul 2022/1369 cu privire la măsuri coordonate de reducere a cererii de gaz natural. Federaţia Rusă principalul furnizor de gaz natural la nivel european, a fost înlocuit acest loc fiind ocupat în prezent de Norvegia (urmat de LGN din SUA, Qatar, Rusia, Algeria, Nigeria etc.). Dacă în 2021 importurile din Federaţia Rusă reprezentau 40% din importurile de gaz ale UE, această cifră a ajuns la 8% în 2023. TRANSFORMĂRI ECONOMICE Contextul internaţional actual al pieţelor de energie este marcat de volatilitate, iar evoluţia tehnologiilor poate modifica semnificativ modul de funcţionare al pieţelor de energie. De la înfiinţarea sa, în 2005, schema ETS a contribuit substanţial la scăderea emisiilor în sectoarele energetic şi industrial. Ultimii doi ani au reprezentat la nivel european un avans impresionant al ponderii energiei regenerabile în consumul final brut, aceasta atingând un record de 44% în 2023. În 2022, pe fondul crizei preexistente de aprovizionare cu gaz natural, războiul din Ucraina aducea niveluri record în ceea ce priveşte preţurile la energie electrică pe pieţele angro, atingându-se valori şi de 700 EUR/ MWh în august 2022. Ulterior, preţurile au început să scadă, atât la gaz natural, cât şi la energie electrică, atingându-se inclusiv minime istorice. Preţul la gaz natural pe bursele europene a coborât constant sub 30 EUR/MWh, niveluri atât de joase fiind înregistrate ultima dată în iulie 2021, înainte ca Rusia să înceapă să pună presiune pe aprovizionarea cu gaz la nivelul UE. Şi la nivelul preţurilor angro de energie electrică, domolirea presiunii preţului a fost una puternică: de la nivelurile de 700 EUR/MWh în august 2022, la sub 100 EUR/MWh în 2023 şi 2024, înregistrându-se chiar şi preţuri negative pe pieţele angro din UE. Totodată, faptul că preţul per tona de carbon emisă creşte constant, atingând în 2023 niveluri record de aproximativ 100 EUR/tonă CO2, creează dificultăţi de competitivitate industriei europene, crescând semnificativ costurile operaţionale. TRANSFORMĂRI TEHNOLOGICE Transformarea sectorului energetic are loc în ritm accelerat, prin extinderea ponderii SRE şi prin "revoluţia" digitală, ce constă în dezvoltarea de reţele inteligente cu coordonare în timp real şi cu comunicare în dublu sens, susţinute de creşterea capacităţii de analiză şi transmitere a volumelor mari de date, cu optimizarea consumului de energie. În ultimii 20 de ani capacitatea instalată pentru producţie de energie electrică din surse regenerabile a crescut de peste trei ori, ajungând la aproximativ 8500 TW instalaţi la nivel global. Tendinţa globală puternică de scădere a costurilor tehnologiilor pentru energie regenerabilă din perioada 2010-2023 a condus la creşterea competitivităţii acestora faţă de costurile impuse de capacităţi similare pe bază de combustibili fosili. Din anii 2010 până în prezent, costurile cu tehnologia panourilor fotovoltaice au scăzut cu 85%. Potrivit Agenţiei Internaţionale a Energiei (AIE), această tendinţă va continua, făcând majoritatea SRE competitive fără scheme de sprijin dedicate până în 2040. Scăderea costurilor de producţie a energiei din SRE, dezvoltarea tehnologiilor de stocare a energiei electrice la scară comercială în următorii ani, emergenţa electromobilităţii, progresul sistemelor de gestiune a consumului de energie şi digitalizarea constituie provocări la adresa paradigmei convenţionale de producţie, transport, distribuţie şi consum al energiei. Ponderea crescândă a producţiei de energie din surse eoliene şi fotovoltaice ridică problema adecvanţei SEN şi a regulilor de funcţionare a pieţelor de energie electrică. O altă dificultate semnificativă este cea a asigurării lanţului de aprovizionare pentru energia produsă din SRE. În prezent, UE manifestă o dependenţă critică de importuri la materii prime şi tehnologie în sectorul energiei regenerabile, care trebuie înlocuită urgent de producţia internă. Pe măsură ce unităţile de producere a energiei nucleare finalizate în anii 1970-1980 ajung la sfârşitul duratei de viaţă în 2030-2040, în numeroase state se pune problema retehnologizării/extinderii duratei de viaţă sau înlocuirii acestor capacităţi cu alte tehnologii, inclusiv noi capacităţi nucleare. Retehnologizarea centralelor nucleare conduce la dublarea duratei de viaţa a acestora, dublând totodată şi perioada de furnizare a energiei cu emisii scăzute de carbon. Din punct de vedere al costurilor, implicit al impactului ulterior în piaţă, prelungirea duratei de viaţă a unităţilor nucleare are în prezent cel mai mic cost dintre toate sursele de energie, inclusiv a celor regenerabile. SECTORUL ENERGETIC NAŢIONAL GAZE NATURALE ŞI ŢIŢEI Deşi România importă 72,5% din necesarul propriu de ţiţei, în prezent, zăcămintele dovedite de ţiţei ale României sunt cele mai mari din Uniunea Europeană, având în vedere şi zăcămintele mari descoperite în iunie 2023. Declinul mediu al zăcămintelor locale de ţiţei este de circa 2%. Pentru celelalte zăcăminte au fost încheiate acorduri petroliere de dezvoltare-exploatare şi exploatare petrolieră, având ca titulari diverse companii. Majoritatea acestor zăcăminte sunt mature, fiind în exploatare de peste 25-30 ani. Perimetrele de Explorare, Dezvoltare şi Exploatare (a se vedea imaginea asociată) Perimetrele de Dezvoltare - Exploatare şi Exploatare Petrolieră (a se vedea imaginea asociată) Sursă: ANRMPSG - http://www.namr.ro/resurse-de-petrol/acorduri-petroliere/ Pe termen scurt şi mediu, rezervele sigure de ţiţei şi gaze naturale se pot majora prin implementarea de noi tehnologii care să conducă la creşterea gradului de recuperare în zăcăminte şi prin implementarea proiectelor pentru explorarea de adâncime şi a zonelor din platforma continentală a Mării Negre. Pentru asigurarea siguranţei în aprovizionare, legislaţia naţională reglementează nivelul stocului minim de gaze naturale care trebuie constituit de către fiecare furnizor. Înmagazinarea subterană a gazelor naturale are un rol major în asigurarea siguranţei în aprovizionarea cu gaze naturale, facilitând echilibrarea balanţei consum - producţie internă - import de gaze naturale, prin acoperirea vârfurilor de consum cauzate în principal de variaţiile de temperatură, precum şi menţinerea caracteristicilor de funcţionare optimă a sistemului naţional de transport gaze naturale în sezonul rece. Totodată, înmagazinarea subterană a gazelor naturale are rolul strategic de a asigura furnizarea de gaze naturale din depozitele de înmagazinare, în cazuri de forţă majoră (calamităţi, cutremure şi alte evenimente neprevăzute). Activitatea de înmagazinare subterană a gazelor naturale este o activitate dereglementata care poate fi desfăşurată numai de operatori licenţiaţi de către ANRE în acest scop. Capacitatea utilă (activă) totală de înmagazinare a României este, în prezent, de cca. 33,864 TWh/ciclu, exclusiv în zăcăminte depletate, sunt operate şase depozite de înmagazinare, din care cinci de către SNGN Romgaz SA Filiala de Înmagazinare Gaze Naturale DEPOGAZ Ploieşti SRL, având capacitatea utila de 30,709 TWh/ciclu, iar unul, cu o capacitate totala de 3,155 TWh/ciclu, este operat de DEPOMUREŞ S.A.
┌──────────────────────────────────────────────────────────┐
│Capacitatea depozitelor de înmagazinare subterană │
├────────────┬─────────┬───────────┬───────────┬───────────┤
│Depozit de │Operator │Capacitatea│Capacitatea│Capacitatea│
│înmagazinare│depozit │activă │de │de injecţie│
│subterană │ │ │extracţie │ │
├────────────┼─────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│ │ │TWh/ciclu │GWh/zi │GWh/zi │
├────────────┼─────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│Bălăceanca │Depogaz │0,535 │12,840 │10,700 │
├────────────┼─────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│Bilciuresti │Depogaz │14,017 │149,800 │107,000 │
├────────────┼─────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│Ghercesti │Depogaz │2,675 │21,400 │21,400 │
├────────────┼─────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│Sărmăsel │Depogaz │9,630 │80,250 │69,550 │
├────────────┼─────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│Urziceni │Depogaz │3,852 │48,150 │32,100 │
├────────────┼─────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│Târgu Mures │Depomureş│3,155 │29,000 │27,000 │
├────────────┼─────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│Total │ │33,864 │341,440 │267,750 │
└────────────┴─────────┴───────────┴───────────┴───────────┘
Sursă: Planul de Dezvoltare a Sistemului Naţional de Transport Gaze Naturale 2024-2033 La nivel naţional, statistic în ultimii 5 ani, raportul dintre volumul de gaze înmagazinat şi consumul anual se situează în jurul valorii de 24,95%, la jumătatea clasamentului valorilor practicate în Europa. În perioada de iarnă, raportul între cantitatea de gaze provenite din înmagazinare şi consumul zilnic de gaze se situează, în medie, în jurul valorii de 46%. CĂRBUNE România dispune de rezerve variate de cărbune (antracit, huilă, cărbune brun, lignit şi turbă) localizate în 22 de bazine carbonifere în care au fost puse în evidenţă şi cercetate 299 perimetre miniere. Vârsta zăcămintelor de cărbuni variază între Carbonifer târziu (Westphalian - Stephanian) şi Pliocen (Dacian-Romanian). Distribuţia bazinelor purtătoare de cărbuni din România, evidenţiate după vârstă geologică. În umplutura neogena a avanfosei şi mai puţin în cuvertura neogena a Platformei Moesice, dintre Dunăre şi Luncavat, se găsesc cele mai importante zăcăminte de cărbuni din România, el singur cuprinzând mai mult de 80% din rezervele de cărbuni energetici ai ţării. Potrivit Studiului privind posibilitatea implementării tehnologiilor avansate în exploatarea şi valorificare a cărbunelui realizat de către Ministerul Energiei în 2021, au fost identificate două tehnologii de valorificare a cărbunelui cu scop non-energetic ce ar putea fi implementate în România: utilizarea cărbunilor pentru producţia de îngrăşăminte organo-minerale şi tehnologia de depolimerizare a cărbunelui pentru producţia de diesel sintetic (tehnologia KDV). URANIU România dispune de un ciclu deschis al combustibilului nuclear, dezvoltat pe baza tehnologiei canadiene de tip CANDU. Dioxidul de uraniu (UO2), utilizat pentru fabricarea combustibilului nuclear necesar reactoarelor de la Cernavodă, este produsul procesării şi rafinării uraniului provenit din ţară/import. Pentru a spori securitatea aprovizionării cu materia primă necesară fabricării combustibilului nuclear la Fabrica de Combustibil Nuclear (FCN) Piteşti şi reducerii dependenţei de import pe lanţul de producere a combustibilului nuclear, Societatea Naţională Nuclearelectrica SA (SNN) a achiziţionat Fabrica de Prelucrare a Concentratelor de Uraniu de la Compania Naţională a Uraniului (CNU) în vederea consolidării ciclului nuclear şi eficientizării costului materiei prime necesară fabricării combustibilului nuclear pentru CNE Cernavodă. De asemenea, tot în vederea consolidării ciclului combustibilului nuclear, SNN SA a preluat în anul 2021, cu titlu gratuit, licenţa de concesionare a activităţii de exploatare a minereului de uraniu din perimetrul Tulgheş Grinţieş, judeţul Neamţ. Darea în exploatare a acestui zăcământ, va crea premisele utilizării minereului de uraniu extras din tară. Rezervele dovedite de minereu existente şi exploatabile asigură cererea de uraniu natural pentru funcţionarea a două unităţi nuclear-electrice pe toată durata de operare. RESURSELE HIDROENERGETICE România beneficiază de un potenţial ridicat al resurselor hidroenergetice. Dintr-un total al potenţialului teoretic liniar de aproximativ 70,0 TWh/an, potenţialul teoretic liniar al cursurilor de apă interioare este de aproximativ 51,5 TWh/an, iar cel al Dunării (doar partea românească) este evaluat la cca. 18,5 TWh/an. Estimările actuale privind potenţialul tehnico-economic amenajabil, diminuat în urma reglementărilor în vigoare pentru protecţia mediului, arată că faţă de cei 40,5 TWh/an energie estimată în 1990, în 2021 potenţialul tehnico-economic amenajabil s-a redus la circa 10,30 TWh/an. Un aspect important în ceea ce priveşte activitatea investiţională în domeniul hidroenergetic constă în faptul că proiectele hidroenergetice de anvergură începute înainte de 1990 şi nefinalizate până în 2024 au folosinţe complexe. Pentru finalizarea proiectelor este necesară reluarea analizelor tehnico-economice şi de mediu. RESURSE EOLIENE Circulaţia atmosferică în zona Mării Negre şi a Câmpiei Europene de Est, în conjunctură cu cea nord-atlantică, oferă un potenţial major de valorificare energetică în arealul Dobrogei, Bărăganului şi al Moldovei. De asemenea, pe areale restrânse se manifestă circulaţii atmosferice locale care permit valorificarea prin proiecte eoliene de anvergură redusă. Conform studiului privind evaluarea potenţialului tehnico-economic al resurselor regenerabile în România realizat în anul 2021 cu sprijinul ISPE, potenţialul tehnic eolian al României este evaluat la 84 GW (154 TWh). Datorită poziţionării geografice şi deschiderii către Marea Neagră, România prezintă un potenţial tehnic ridicat în materie de energie eoliană. Conform unui studiu al Băncii Mondiale (BM), potenţialul teoretic este estimat la 76 GW din care 22 GW pentru turbine cu fundaţie fixă şi 54 GW pentru turbine cu fundaţie plutitoare. RESURSE SOLARE Conform studiului privind evaluarea potenţialului tehnico-economic al resurselor regenerabile în România, România se află în zona B europeană din punct de vedere al însoririi (1200-1600 kWh/mp pe an), beneficiază de aproximativ 210 zile însorite pe an şi are cel mai mare potenţial solar din zona de sud est a Europei. Valorile minime se înregistrează în zonele depresionare, iar valorile maxime în Dobrogea, estul Bărăganului şi sudul Olteniei. Studii realizate în cadrul regiunii de Sud-Est a Europei au evaluat potenţialul tehnic solar al României la nivelul a 19,4 GW (25,8TWh), din care aproximativ 18,1 GW (24,2 TWh) pot constitui o opţiune economică de investit, în scenariul cu costuri minime. Valorificarea potenţialului solar în scopul producerii de energie electrică prin utilizarea panourilor fotovoltaice permite, conform aceluiaşi studiu, instalarea unei capacităţi totale de 4.000 MW şi producerea unei energii anuale de 4,8 TWh. Declararea arealelor protejate Natura 2000, precum şi restricţionarea dezvoltării parcurilor fotovoltaice pe suprafeţe de teren agricole limitează opţiunile privind instalarea unor noi parcuri fotovoltaice de mare dimensiune doar pe terenurile degradate sau neproductive. BIOCOMBUSTIBILI Aceştia includ biomasă, biolichide, biogaz, deşeuri şi gaze de fermentare a deşeurilor şi nămolurilor. Potenţialul energetic al biomasei este evaluat la un total de 318.000 TJ/an, având un echivalent de 7,6 milioane tep. Acest potenţial rezultă din: ● deşeuri agricole (cereale, tulpini de porumb, resturi vegetale de vită de vie, etc) - 63%; ● reziduuri din exploatări forestiere şi lemne de foc - 16%; ● reziduuri din ferme zootehnice - 8%; ● deşeuri de lemn-rumeguş şi alte resturi de lemn - 6%; ● deşeuri şi reziduuri menajere urbane - 7%. Dependenţa de importuri de bioetanol a crescut semnificativ în perioada 2018-2022, ponderea importurile atingând 81% la nivelul anului 2022. Consumul intern brut, producţia şi importurile de bioetanol (mii tep) (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Eurostat Între 2018 şi 2022, România şi-a mărit semnificativ dependenţa de importurile de biomotorină, acestea atingând o pondere de 55% la nivelul anului 2022 pentru a acoperi creşterea consumului intern, care a ajuns la 415 mii tone în 2022. Consumul intern brut, producţia şi importurile de biomotorină (mii tep) (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Eurostat RESURSE GEOTERMALE Pe teritoriul României au fost identificate mai multe areale în care potenţialul geotermal se estimează că ar permite aplicaţii economice, pe o zonă extinsă în vestul Transilvaniei şi pe suprafeţe mai restrânse în nordul Bucureştiului, la nord de Râmnicul Vâlcea şi în jurul localităţii Ţăndărei. Cercetările anterioare anului 1990, au relevat faptul că potenţialul resurselor geotermale cunoscute din România însumează aproximativ 7 PJ/an (cca. 1,67 milioane Gcal/an). Datele colectate din perioada 2014-2016, consemnează că din acest potenţial sunt valorificate anual sub forma de agent termic sau apă calda între 155 mii şi 200 mii Gcal. Studii realizate în cadrul regiunii de Sud-Est a Europei au evaluat potenţialul economic geotermal al României pentru producere energie termică la nivelul a 357 MW (2.500 GWh). PRODUCŢIA DE ENERGIE ELECTRICĂ România are un mix diversificat de energie. La nivelul anului 2022, cărbunele, în proporţie de 80% extras local, asigura 14% din mixul energetic primar; ţiţeiul şi produsele petroliere (cca. 65% importat, 35% produs intern) cca. 36%; gazele naturale (cca. 84% din producţie internă, 16% importat) aproximativ 30% din mix; energia regenerabilă şi biocombustibilii cca 12%, iar energia nucleară cca. 9%. Diversitatea mixului energetic a permis menţinerea rezilienţei SEN, cu depăşirea situaţiilor de stres. Situaţia temperaturilor extreme reprezintă o specificitate a regiunii, când SEN este supus vulnerabilităţilor în asigurarea integrală a acoperirii cererii de energie atât pentru consumul intern cât şi pentru export, situaţie prezentă şi în statele vecine. În ultimii 6 ani, structura de producţie a energiei electrice a fost puternic influenţată de retragerile din exploatare ale unor centrale electrice sau grupuri generatoare care funcţionau pe cărbune sau pe hidrocarburi. În perioada 22.09.2017 - 01.06.2023, la nivelul României au fost retrase din exploatare capacităţi care totalizează o putere instalată de 5.508 MW. Astfel, în 2023, capacitatea instalată în sistemul electroenergetic a atins un minim istoric de 18.254 MW. Evoluţia capacităţii instalate în sistemul electroenergetic [MW] (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Transelectrica Aceasta denotă o capacitate mică de generare, în comparaţie cu alte ţări europene cu economii similare. Puterea instalată brută a centralelor electrice puse în funcţiune în anul 2023 în România a fost de 624 MW, majoritatea puterii fiind instalată în centrale electrice fotovoltaice - 496 MW, însă acestea nu au compensat pentru scoaterea din funcţiune a două grupuri pe cărbune de la CE Oltenia. În 2024 se estimează punerea în funcţiune a aproximativ 1.500 MW, preponderent în centrale electrice fotovoltaice, care se vor racorda la sistemul electroenergetic. Capacitatea instalată netă electrică în România, pe surse, 2023 (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Transelectrica Datorită variabilităţii surselor regenerabile de energie şi a predictibilităţii surselor de energie în bandă, proporţiile sunt diferite în ceea ce priveşte producţia netă de energie. Producţia de energie electrică în România, pe tipuri de producători, 2023 (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Transelectrica ŢIŢEI Rezervele de ţiţei ale României o clasează pe primul loc în Uniunea Europeană. În 2023, producţia internă de ţiţei a fost de 2.879,9 mii tone, acoperind 27,5% din cerere, reliefând o vulnerabilitate critică faţă de evoluţiile internaţionale. Declinul producţiei interne medii anuale a fost semnificativ în ultimii ani, aceasta scăzând cu 4,4% în 2023 faţă de 2022. Sectorul de rafinare din România este format din patru rafinării operaţionale: Petrobrazi (deţinută de OMV Petrom), Petromidia şi Vega (deţinute de Rompetrol), Petrotel (deţinută de Lukoil) cu o capacitate operaţională totală de aproximativ 12 mil. tone pe an. România are o capacitate de prelucrare a ţiţeiului mai mare decât cererea internă de produse petroliere. Totuşi, rafinăriile româneşti achiziţionează producţia naţională de ţiţei şi importă circa două treimi din necesar. În anul 2023 rafinăriile din România au prelucrat 10,2 mil. tone ţiţei şi aditivi, din care 2,8 mil. tone producţie internă şi 7,4 mil. tone import. În ultimii ani a avut loc o scădere a activităţii indigene de rafinare, pe fondul preţului relativ ridicat al energiei în UE fată de ţările competitoare non-UE, orientării ţărilor producătoare de petrol spre rafinarea internă, corelate cu costurile mari generate de reglementările europene privind reducerea emisiilor de CO2 şi de noxe. GAZE NATURALE Conform prognozelor până în anul 2035 cu perspectiva anului 2050, producţia de gaze naturale din resursă terestră este de aşteptat să scadă, menţinerea unui grad redus de dependenţă faţă de importuri fiind condiţionată astfel de dezvoltarea rezervelor descoperite în Marea Neagră. Primele gaze naturale provenite din proiecte offshore sunt planificate a deveni disponibile în piaţă începând cu anul 2027. Potrivit informaţiilor publicate de către operator, producţia de platou va fi atinsă în decurs de un an de la începerea producţiei şi va dura o perioadă totală de aproximativ zece ani, la aproximativ 140 de mii de barili echivalent petrol pe zi. După această perioadă, activul va intra în declin natural pentru o perioadă de încă opt ani. În ceea ce priveşte generarea de electricitate pe bază de gaze naturale, puterea instalată netă la începutul lui 2024 era de 2.238 MW, în creştere faţă de 1.988 MW în 2023. Capacităţile pe bază de gaze naturale oferă flexibilitate şi capacitate de reglaj rapid, fiind astfel potrivite ca surse energetice complementare SRE. Aceste capacităţi sunt capabile, în anumite condiţii, să ofere servicii de sistem şi rezervă pentru SRE intermitente. CĂRBUNE Cărbunele rămâne o sursă importantă de producere a energiei electrice, acoperind în prezent 14% din producţia totală de energie electrică la nivel naţional. Cărbunele este un combustibil strategic în susţinerea securităţii energetice naţionale şi regionale, întrucât în perioadele meteorologice extreme, precum şi în situaţii de criză energetică, acesta stă la baza rezilienţei alimentării cu energie şi a bunei funcţionări a sistemului electroenergetic naţional. Aceste resurse convenţionale sunt deosebit de valoroase datorită capacităţii lor de a oferi energie stabilă, fără a fi afectate în mod semnificativ de fluctuaţiile pieţei sau de factori geopolitici. Fiind indigene, permit o independenţă mai mare în raport cu sursele externe de energie, reducând vulnerabilitatea ţării în faţa unor eventuale crize energetice sau perturbări geopolitice. La începutul lui 2024, România a înregistrat o putere instalată netă pe bază de cărbune de 1.909 MW, însemnând o reducere semnificativă comparativ cu anul 2023, când puterea instalată netă a fost de 2.673 MW. ENERGIE NUCLEARĂ România se numără printre cele 14 state membre UE care îşi menţin opţiunea de utilizare a energiei nucleare. În prezent, energia nucleară acoperă aproximativ 20% din producţia de energie electrică a tării prin cele două unităţi de la Cernavodă; procentul urmând să ajungă la aproximativ 33-35% în 2035 prin extinderea capacităţilor existente de mari dimensiuni şi construirea de reactoare modulare mici. La începutul anului 2024, România avea o putere instalată netă din surse nucleare de 1.300 MW. Cel mai mare producător de energie electrică din centrale nuclearoelectrice este Franţa, care are o putere instalată netă de 61.370 MW. HIDROENERGIE Hidroenergia constituie în prezent principala sursă de energie regenerabilă, acoperind cca. 34% din consumul final de energia electrică al României. Centralele hidroelectrice au un randament ridicat, iar hidrocentrale cu acumulare în pompaj conferă un rol de bază pe piaţa de echilibrare. La începutul lui 2024, puterea instalată netă din surse hidroenergetice a fost de 6.139 MW. S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A., companie căreia statul i-a concesionat bunurile proprietate publică în domeniul producerii energiei electrice în centrale hidroelectrice în scopul exploatării, reabilitării, modernizării, retehnologizării precum şi construirii de noi amenajări hidroenergetice, operează centrale a căror energie de proiect însumează 17,68 TWh/an. Aproximativ 0,80 TWh/an este energia de proiect a tuturor microhidrocentralelor deţinute de alţi operatori, în marea lor majoritate privaţi. Aceştia au investit în proiecte hidroenergetice de mică anvergură, în special în perioada 2010-2016, fiind stimulaţi prin schema de sprijin a Legii 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din SRE. Cum o mare parte din centralele hidroelectrice au fost construite în perioada 1960-1990, sunt necesare investiţii urgente în creşterea eficienţei. Astfel, compania Hidroelectrica are în curs de realizare, până în 2030, investiţii totale de peste 800 mil. EUR, care includ diversificarea portofoliului de producere prin dezvoltarea de proiecte pe baza altor SRE, în capacităţi eoliene terestre şi pe mare, cu o capacitate estimată de 600 MW. În anul 2021, potenţialul hidroenergetic tehnic adiţional care mai putea fi amenajat în România era apreciat (energie de proiect) la cca. 10,30 TWh/an. Acest potenţial se poate valorifica prin dezvoltarea de noi proiecte hidroenergetice cu o capacitate totală echivalentă de până la 3.500 MW. ENERGIE EOLIANĂ În anul 2023, puterea instalată în centralele electrice eoliene (CEE) a fost de 3.026,91 MW sau 16% din capacitatea netă instalată, dar contribuind cu 13% la producţia de electricitate totală, datorită variabilităţii. Puterea instalată în prezent în centrale eoliene este aproape de un maximum tehnic posibil pentru funcţionarea în siguranţă a SEN, în configuraţia sa actuală. Piaţa de echilibrare este pusă în dificultate de variabilitatea ridicată a surselor de energie eoliene. Din datele Transelectrica, există contracte de racordare pentru CEE totalizând o putere instalată de circa 1.895,95 MW, care nu au stabilite termene de punere în funcţiune. ENERGIE FOTOVOLTAICĂ La începutul anului 2024, puterea instalată netă din surse solare era de 1.624 MW (excluzând prosumatorii), în creştere faţă de 1.185 MW în 2023. Astfel, centralele fotovoltaice constituiau 8% din capacitatea netă instalată în 2023. Însă datorită variabilităţii, această sursă de energie a contribuit cu doar 3% din producţia totală de energie. Piaţa de echilibrare este mai puţin solicitată de variaţiile de producţie în centralele fotovoltaice, care au o funcţionare mai predictibilă spre deosebire de centralele eoliene. Transelectrica indică existenţa contractelor de racordare pentru CEF totalizând o putere instalată de circa 1.019,99 MW care nu au stabilite termene de punere în funcţiune. Anul 2023 se remarcă printr-o creştere bruscă a capacităţii instalate a prosumatorilor, de la 478 MW la începutul lui 2023, la 1.443 MW la sfârşitul anului. Acest fenomen a condus la o scădere a consumului dispecerizabil, tendinţă care va continua pe fondul reformelor şi investiţiilor prevăzute în PNRR şi alte angajamente naţionale. Evoluţia lunară a puterii instalate de prosumatori în 2023 [MW] (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei BIOMETAN Metodologia prevăzută în Directiva EU ETS, schema UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, consideră biometanul ca având zero emisii (emisiile asociate arderii combustibililor). Datorită acestui rol în economia circulară, biometanul este considerat drept o alternativă accesibilă la gazul natural, în special pentru consumatorii care urmăresc reducerea amprentei de carbon şi nu îl pot substitui cu alte forme de energie. Deşi există mai multe facilităţi de producţie a biogazului, utilizat preponderent în cogenerare sau doar producere de energie electrică, în România nu există nicio facilitate de producţie a biometanului. Dat fiind că biometanul şi gazul natural de sondă au aceeaşi compoziţie chimică, biometanul poate fi utilizat în reţelele şi instalaţiile de utilizare existente, fără a fi nevoie de o adaptare specifică a acestora. Datorită dezvoltării sectorului de gaze naturale şi a reţelelor aferente, coroborat cu scăderea producţiei de gaze naturale pe termen lung, infrastructura astfel dezvoltată poate să fie utilizată pentru transportul gazelor verzi, incluzând aici şi biometanul. Analiza Comisiei Europene din 2021*1 a concluzionat că în ciuda potenţialului semnificativ de producţie a biometanului în România, 2 mld. mc pe an la orizontul 2030 (având capacitatea de a înlocui aproximativ 80% din importurile actuale de gaz natural cu biometan), România reprezintă una dintre cele mai puţin dezvoltate pieţe de biogaz din UE, iar numărul actual de staţii de alimentare cu GNC, respectiv 3, nu este suficient pentru a avea o absorbţie mai mare de biometan în transport. *1 http://energy.ec.europa.eu/system/files/2023-09/Biomethane_fiche_RO_web.pdf Conform unui studiu al Comisiei Europene din anul 2020*2, la orizontul anului 2050 potenţialul tehnic total de producţie a biometanului în România, este de aproximativ 65 TWh/an, având ca principale surse de producţie: (i) 60% - culturi energetice (ii) 17% - reziduuri forestiere, (iii) 13% - paie, (iv) 7% - gunoi de grajd şi (v) 4% - deşeuri biologice. *2 http://energy.ec.europa.eu/publications/impact-use-biomethane-and-hydrogen-potenţial-trans-european-infrastructure_en METAN SINTETIC Metanul sintetic, identic din punct de vedere chimic cu gazul "de sondă", este alternativa sustenabilă la acesta, întrucât se obţine din hidrogen (ideal din surse regenerabile de energie) şi dioxid de carbon, acesta din urmă putând fi captat din alte surse de generare a energiei electrice (precum CCUS). Metanul sintetic ar putea deveni o alternativă nivel local dar şi pentru consumatorii industriali care pot dispune de hidrogen şi urmăresc reducerea amprentei de carbon a gazului metan consumat. HIDROGEN În prezent, hidrogenul este o materie primă folosită în special în rafinare, în producţia de îngrăşăminte şi în industria chimică. În România, majoritatea hidrogenului este produs prin reformarea metanului cu abur, reformare catalitică şi, într-o mult mai mică măsură, prin electroliza apei şi consumat în cadrul proceselor industriale necesare producţiei. Pe baza datelor furnizate de marii producători/consumatori din industriile locale, care utilizează hidrogenul în procesele industriale (rafinare, siderurgie, industria chimică, îngrăşăminte), printre care se numără AirLiquide, Azomureş, Chimcomplex, Erdemir, Hoeganaes, Liberty Galaţi, Linde Gaz, OMV Petrom, Oţel Inox, Petrotel-Lukoil şi Rompetrol, companiile din industrie au însumat o producţie totală de hidrogen de 194 mii de tone în 2021. BIOMASĂ ŞI BIOCOMBUSTIBILI Tot în categoria SRE este inclusă şi biomasa (inclusiv biogazul), care nu depinde de variaţii meteorologice. Dat fiind potenţialul lor economic, aceste surse de energie pot câştiga procente în mixul de energie, în condiţiile îndeplinirii condiţiilor de sustenabilitate impuse de ultima variantă a directivei europene privind energia regenerabilă. În 2023, doar 0,69% din energia electrică produsă în ţară a provenit din biomasă, biolichide, biogaz, deşeuri şi gaze de fermentare a deşeurilor şi nămolurilor, în capacităţi însumând 118 MW putere instalată. ENERGIE GEOTERMALĂ Utilizarea energiei geotermale este încă limitată în România. O mare parte dintre puţurile prin care se realizează valorificarea energiei geotermale au fost execute înainte de 1990, fiind finanţate cu fonduri de la bugetul de stat, pentru cercetare geologica. Costurile actuale pentru săparea unei sonde de apa geotermală sunt similare cu costurile pentru săparea unei sonde de hidrocarburi. Astfel, pentru adâncimile de peste 3.000 metri care caracterizează majoritatea resurselor geotermale din România, amortizarea investiţiilor pentru utilizarea energiei geotermale depăşeşte 55 ani; astfel de proiecte sunt considerate nerentabile, în cazul în care nu sunt finanţate din fonduri nerambursabile. Prin urmare, parcul de sonde de producţie de apa geotermală nu a crescut. Un alt motiv al limitării utilizării energiei geotermale este constituit de limitările semnificative pe care le prezintă sistemele convenţionale (în bucla deschisa) de captare a căldurii, care necesita amplasarea în apropierea surselor de apa termală, precum şi a gradienţilor de temperatura foarte mari. Cerinţa de a avea gradienţi de temperatura ridicaţi şi existenta unor acvifere permeabile limitează semnificativ dezvoltarea pe scara larga a proiectelor de energie geotermală convenţională, făcând din aceasta o tehnologie de nişă, potrivită doar în regiunile calde. Nu în cele din urma, o restricţie semnificativa este faptul ca resursele geologice de apa geotermală trebuie sa se afle în apropierea cererii de caldura, reprezentata de oraşele cu reţele de încălzire. Sistemele geotermale în bucla închisă (CLGS) reprezintă o soluţie pentru universalizarea utilizării acestui tip de energie. Tehnologia în circuit închis poate garanta o sarcina de baza permanenta în producţia de energie electrica, costuri competitive, şi o amprenta ecologica redusă. De asemenea, o soluţie poate fi constituită de sistemul Geo Exchange (schimb de caldura cu pământul în puţuri de mica adâncime) care, cu pompe de caldura de mare capacitate, combinate cu cogenerare de înalta eficienta şi cu panouri solare, reprezintă o sursa constantă de energie termica pentru încălzire, respectiv răcire. TRANSPORTUL ŞI DISTRIBUŢIA ENERGIEI ENERGIE ELECTRICĂ Transelectrica SA coordonează fluxurile de putere din SEN prin controlul unităţilor de producţie dispecerizabile. Din puterea totală brută disponibilă de aproape 18.254 MW, 3.000 MW sunt nedispecerizabili. RET este compusă din linii electrice aeriene (LEA) cu tensiuni desemnate de 400 kV, 220 kV şi 110 kV. În plus, există staţii electrice având tensiunea superioară de 400 kV şi 220 kV contribuind la o lungime totală de 8.904,62 km pentru reţeaua de transport al energiei electrice, alături de linii de interconexiune care însumează un total de 489,04 km. (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Transelectrica Din întreaga lungime a LEA, 83% au devenit operaţionale între 1960 şi 1979, iar 14% au devenit operaţionale între 1980 şi 1999. Doar 3% din LEA au fost construite după anul 2000. Gradul de îmbătrânire a liniilor de transport (calculat ca procent între durata perioadei de funcţionare şi durata standard de viată, 48 de ani) arată că liniile construite în perioada 19601979 au depăşit cu 4% durata de viată standard de utilizare, în timp ce liniile construite în perioada 1980-1999 sunt la nivelul de 78% din durata de viaţă standard. Aceste linii trebuie menţinute într-o stare optimă de funcţionare prin implementarea unor programe de întreţinere adecvate. Spre deosebire de liniile de transport, starea transformatoarelor/autotransformatoarelor este semnificativ mai bună şi doar 26% dintre ele sunt mai vechi de anul 2000. Nivelul de utilizare al staţiilor de transformare (calculat ca procent între durata perioadei de funcţionare şi durata de viată standard, 24 de ani) arată că aproape toate staţiile puse în funcţiune înainte de 2000 au depăşit durata de viată standard de utilizare. RET, în concordanţă cu modelul elaborat de ENTSO-E la nivel european, urmăreşte evacuarea puterii din zonele de concentrare a SRE către zonele de consum, dezvoltarea regiunilor de pe teritoriul României în care RET este deficitară (de exemplu, regiunea nord-est), precum şi creşterea capacităţii de interconexiune transfrontalieră. EU Action Plan on Grids, document publicat recent de Comisia Europeană, evidenţiază necesitatea suplimentării surselor de finanţare pentru realizarea investiţiilor în reţele electrice în scopul permiterii racordării noilor capacităţi de SRE. Se estimează sume totale de peste 400 miliarde EUR, din care peste 70% în reţele de distribuţie. În România se estimează un necesar de investiţii de cca 15 mld. EUR în reţele de distribuţie pentru a satisface cerinţele tranziţiei energetice şi ţintele asumate de România până în 2030. Este important de menţionat că suma bugetelor de investiţii ale celor 8 distribuitori regionali de energie electrică nu depăşeşte 0,4 mld. EUR/an. Este necesară o revizuire a cadrului legislativ şi de reglementare pentru a permite şi stimula programe de investiţii mai ambiţioase. În acelaşi timp, trebuie alocate sume importante din fondurile nerambursabile disponibile. GAZE NATURALE Sistemul Naţional de Transport al Gazelor Naturale (SNT) este reprezentat de ansamblul de conducte magistrale, precum şi de instalaţiile, echipamentele şi dotările aferente acestora, utilizate la presiuni cuprinse între 6 bar şi 63 bar, prin care se asigură preluarea gazelor naturale extrase din perimetrele de producţie sau a celor provenite din import şi transportul acestora. Scopul este de a livra în cele din urmă gaz natural utilizatorilor finali atât pe piaţa internă, cât şi pe pieţele internaţionale de gaze naturale. SNT cu punctele de interconexiune (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Transgaz SNT a fost conceput ca un sistem radial-inelar interconectat, fiind dezvoltat în jurul şi având drept puncte de plecare zăcămintele de gaze naturale din Bazinul Transilvaniei, Oltenia şi ulterior Muntenia de Est. Drept destinaţie au fost marii consumatori din zona Ploieşti - Bucureşti, Moldova, Oltenia, precum şi cei din zona centrală (Transilvania) şi de nord a ţării. Ulterior, fluxurile au suferit modificări importante din cauza declinului surselor din Bazinul Transilvaniei, Moldova, Oltenia şi apariţiei altor surse (import, concesionări realizate de terţi etc.), în condiţiile în care infrastructura de transport gaze naturale a rămas aceeaşi. Conform celei mai recente versiuni a raportului anual ANRE (2022), sistemul de transport al gazelor naturale se realizează prin conducte magistrale şi racorduri de alimentare, pe o lungime totală de 13.978 km. În raportul pe 2022, ANRE menţionează că mai mult de 55% din reţeaua de transport al gazelor naturale are o vechime mai mare de 40 de ani, în timp ce doar 9% are o vechime de până la 10 ani. La 31 decembrie 2022, cei 28 de operatori licenţiaţi de distribuţie a gazelor naturale, autorizaţi de ANRE, deţineau o reţea colectivă de conducte de distribuţie a gazelor naturale şi legături interconectate pe o lungime totală de 58.594 km. Dintre acestea, reţelele de polietilenă aveau ponderea predominantă, cu 68,15%, cunoscând o expansiune semnificativă în ultimele două decenii. O parte semnificativă, care depăşeşte 29%, cuprinde reţele construite în ultimul deceniu, în timp ce aproximativ 35% se încadrează în categoria de vechime de 10 până la 20 de ani. În schimb, peste 27% din reţea conţine conducte şi racorduri care au fost puse în funcţiune în urmă cu 20 până la 30 de ani, în timp ce aproximativ 8% au o vechime de peste 30 de ani. Comparativ, în doar un an (2022), reţeaua naţională de distribuţie a gazelor naturale s-a extins cu 2.496 km, având o rată de creştere de 4,45% fată de 2021. Cei mai mari 2 operatori ai sistemului de distribuţie sunt Delgaz Grid şi Distrigaz Sud Reţele. CONSUMUL ENERGETIC Consumul de energie primară în România în perioada 2011-2021 relevă mai multe tendinţe, deşi consumul primar total a fost mai degrabă constant. În primul rând, consumul primar de combustibili fosili solizi a scăzut cu mai mult de jumătate, iar consumul de gaze naturale a scăzut cu aproximativ 10%. Pe de altă parte, consumul primar de alte SRE (cu excepţia biomasei - biocombustibili solizi primari) a crescut cu peste 70% în perioada analizată, datorită creşterii producţiei de energie electrică din SRE. În plus, creşterea activităţii în sectorul transporturilor a contribuit la creşterea consumului primar de petrol şi produse petroliere cu peste 20%. Consumul de energie primară per combustibili în perioada 2011-2021 (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Eurostat Consumul de energie finală per combustibili în perioada 2011-2021 (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Eurostat În ceea ce priveşte consumul de energie finală per tehnologie, doar consumul de energie finală produsă din combustibili fosili solizi şi din căldură a scăzut în perioada analizată. Pe de altă parte, cele mai mari creşteri, din punct de vedere al consumului de energie finală, au fost înregistrate pentru celelalte SRE (excluzând biomasa), cu peste 120% în perioada 2011-2021, şi pentru ţiţei şi alte produse petroliere cu aproximativ 30% în aceeaşi perioadă. Consumul de energie finală în sectorul transporturi a crescut cu peste 30%, astfel încât ponderea acestuia în consumul final brut de energie la nivel naţional a crescut de la 23% în 2011 la 27% în 2021. Ponderea sectorului industrie a scăzut de la 31% în 2011 la 27% în 2021. Ponderea consumului de energie finală în sectorul rezidenţial şi cel comercial şi al serviciilor publice a fost cvasi-constantă în perioada analizată, cu o creştere a valorilor absolute în 2021, în principal datorită cererii mai mari pentru încălzire. Consumul final brut de energie per sectoare în perioada 2011-2021 (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Eurostat ENERGIE ELECTRICĂ Consumul total de energie electrică a înregistrat o scădere substanţială de la 60 TWh în 1990 la 39 TWh în 1999, în principal pe fondul contractării activităţii industriale, după care a crescut până la 48 TWh în 2008. Criza economică din 2008-2009 a cauzat o nouă scădere a consumului până la 43 TWh. Acesta a revenit treptat până în la 47 TWh în 2012, urmând a se menţine constant până în 2016. În aceeaşi perioadă 2012-2016, PIB-ul a crescut cu 25,8%. Din 2014, tendinţa consumului final energetic a fost ascendentă până în 2021, urmată de o scădere bruscă de 8,5% în 2022 când consumul a coborât la nivelul din 2014. Consumul total de energie electrică al României [TWh] (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Eurostat Astfel, România are cel mai mic consum de electricitate pe cap de locuitor din Uniunea Europeană, aflat sub 50% din media europeană. Având în vedere consumul energetic foarte mic al României raportat la populaţia şi dimensiunea economiei, în comparaţie cu statele Uniunii Europene, dezvoltarea economică şi electrificarea a din ce în ce mai multe sectoare este de aşteptat să conducă la creşterea consumului de energie electrică în industrie, transporturi, servicii, agricultură şi locuinţe. În acelaşi timp, această tendinţă va fi parţial echilibrată la nivelul sistemului de expansiunea prosumatorilor de energie electrică şi instalarea accelerată a panourilor fotovoltaice la clienţii finali de energie electrică casnici şi industriali. Evoluţia consumului de energie electrică pe tip de consumator (TWh) (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Rapoarte ANRE PRODUSE PETROLIERE Consumul mediu anual de combustibili (benzină, motorină, carburanţi pentru aviaţie) din România se situează la un nivel de cca. 7,3 mil. tone/an, din care ponderea cea mai mare este deţinută de consumul de motorină, cu o valoare medie anuală de cca. 5,9 mil. tone/an (benzina - cca. 1,3 mil. tone/an). GAZE NATURALE Gazele naturale au o pondere de aproximativ 29% din consumul intern de energie primară. Cota lor importantă se explică prin disponibilitatea relativ ridicată a resurselor autohtone, prin impactul redus asupra mediului comparativ cu alţi combustibili fosili şi prin capacitatea de a echilibra energia electrică produsă din SRE intermitente. Infrastructura existentă de extracţie, transport, înmagazinare subterană şi distribuţie este extinsă pe întreg teritoriul ţării. Totuşi, consumul de gaze naturale al României este de asemenea într-o scădere constantă, atingând minime istorice consecutive în 2022 şi 2023. Consumul final de gaze al României, [TWh] (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Rapoarte ANRE Consumul de gaze naturale pe cap de locuitor în România este de asemenea sub media UE. În anul 2022, ponderea cantităţilor consumate de clienţii casnici din totalul consumului final este de 36%, iar numărul acestor clienţi reprezintă 95% din numărul total al clienţilor finali de gaze naturale. Deşi numărul clienţilor noncasnici reprezintă doar 5% din totalul clienţilor finali de gaze naturale, ponderea cantităţilor consumate de aceştia este de 66% din consumul final total. Evoluţia consumului de gaze naturale pe tip de consumatori (TWh) (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Rapoarte ANRE ENERGIE TERMICĂ Consumul final de energie în sectorul de clădiri reprezenta 42% din totalul consumului final de energie în 2021, din care 35% reprezintă clădiri rezidenţiale, iar 7% clădiri comerciale şi publice. Cererea de energie termică este concentrată în sectoarele industrial, rezidenţial şi al serviciilor. Sectorul rezidenţial are cea mai mare pondere a consumului de energie (aproximativ 83%), în timp ce toate celelalte clădiri la un loc (birouri, şcoli, spitale, spaţii comerciale şi alte clădiri nerezidenţiale) reprezintă restul de 17% din consumul total de energie finală. În sectorul rezidenţial, principalii factori care influenţează consumul de energie termică standardele de termoizolare a clădirilor, temperatura atmosferică şi nivelul de confort termic al locuinţelor care, la rândul său, depinde de puterea de cumpărare, dar şi de factori culturali. România are în prezent un total de circa 8,5 mil. locuinţe, din care aproximativ 7,5 mil. sunt locuite. Dintre acestea, cca. 4,2 mil. sunt locuinţe individuale, iar cca. 2,7 mil. de locuinţe sunt apartamente amplasate în blocuri de locuit (condominiu). Doar 5% dintre apartamente sunt modernizate energetic prin izolare termică. Peste jumătate dintre locuinţele din România sunt încălzite parţial în timpul iernii. Din totalul locuinţelor, doar cca. 1,2 mil. sunt racordate la SACET-uri (cca. 600.000 în Bucureşti). O treime din locuinţele României (aproape 2,5 mil.) se încălzesc direct cu gaz natural, folosind centrale individuale, dar şi sobe cu randamente scăzute (cel puţin 250.000 de locuinţe). Aproximativ 3,5 mil. locuinţe (marea majoritate în mediul rural) folosesc combustibil solid - majoritatea lemne, dar şi cărbune - arse în sobe cu randament scăzut. Restul locuinţelor sunt încălzite cu combustibili lichizi (păcură, motorină sau GPL) sau energie electrică. Producţia de energie termică din diverse SRE în sistem centralizat a prezentat tendinţe distincte. Biomasa este estimată a rămâne principalul combustibil utilizat în România pentru încălzire, în special în mediul rural. Cantitatea de lemn de foc utilizată anual este în jur de 13,5 mil. t/an, echivalent 4,2 MWh/t, putând discuta de un potenţial de energie primară de cca. 57 TWh/an . Lemnul de foc este adesea folosite în sobe cu randament scăzut, de circa 30-40%, consumul final de energie termică în aceste locuinţe care se încălzesc cu lemne fiind astfel de circa 23 TWh/an. Un număr semnificativ de gospodării din România utilizează gazele naturale în centrale individuale (de apartament). Astfel resursele primare de energie sunt utilizate în mod ineficient ca urmare a funcţionarii în regimuri tranzitorii şi la minimul tehnic a centralelor individuale. De asemenea, utilizarea acestor surse individuale pentru încălzire şi apă caldă a condus la creşterea poluării în interiorul aglomerărilor urbane/zonelor rezidenţiale, la scăderea calităţii aerului afectând în mod negativ sănătatea populaţiei. Gazele naturale sunt utilizate cu preponderenţă în apartamente amplasate în blocuri de locuit (condominiu) în centrale individuale. Sunt necesare măsuri dedicate pentru sprijinirea realizării sistemelor centralizate inteligente de încălzire la temperaturi reduse ce pot utiliza surse combinate de producţie a energiei termice pe baza de gaze naturale, H2Ready şi resurse regenerabile. Pe de o parte, pompele de căldură electrice constituie o alternativă la încălzirea folosind gazele naturale, inclusiv pe fondul creşterii capacităţilor de producţie din surse regenerabile. Pe de altă parte, acestea conduc şi la "vârfuri" de consum de energie electrică în perioadele extrem de reci - ca ordin de mărime pe termen lung, presupunând un milion de pompe de căldură instalate la nivel naţional şi o putere necesară instantanee medie de 4 kW per pompă de căldură, ar rezulta un necesar instantaneu de 4.000 MW doar pentru acestea. Ţinând cont că astfel de momente survin iarna în timpul nopţii, pot fi excluse capacităţile de solar fotovoltaic (cele fără stocare în baterii), astfel că reţelele de energie electrică ar fi solicitate în mod considerabil într-un timp foarte scurt. Din acest motiv, configuraţia hibrid, în care centrala pe gaz în condensare ar prelua acest "vârf" de consum în locul pompei de căldură, ar fi o alternativă mai sigură din punct de vedere al aprovizionării şi confortului consumatorilor şi al adecvanţei sistemului. Pe măsură ce comercializarea masei lemnoase este reglementată mult mai riguros, iar preţurile energiei termice şi combustibililor sunt liberalizate, costurile cu încălzirea vor cunoaşte o creştere, încurajând investiţiile în măsuri de reabilitare termică a locuinţelor, ce vor include şi reabilitarea sistemelor de încălzire cu funcţionarea la temperaturi reduse cu control şi contorizare individuală. 1. SECURITATE ENERGETICĂ Contextul actual este marcat de tensiuni geopolitice majore şi provocări iminente în domeniul energiei. Ca ţară de frontieră a UE şi NATO, România este direct expusă evoluţiilor internaţionale ostile din Bazinul Mării Negre. Aşadar, România se confruntă cu imperativul juridic, economic şi social de a-şi consolida autonomia şi securitatea energetică. Războiul din Ucraina a generat în planul politicii energetice naţionale reacţii precum: ● întărirea securităţii de aprovizionare prin punerea pe piaţă a noi cantităţi de gaze naturale offshore (cantitatea suplimentară este aşteptată să fie de circa 10 mld. mc/ an), adoptarea Legii Offshore şi implementarea mai multor apeluri de proiecte pentru creşterea capacităţii instalate de energie din surse regenerabile; ● aderarea la sancţiunile UE privind gazul/petrolul rusesc; ● reducerea importurilor de energie din Federaţia Rusă în coordonare cu planul comun adoptat la nivel european. În acest context, marile companii (Nuclearelectrica, OMV Petrom, Hidroelectrica, Romgaz, Transelectrica, Electrica, Oil terminal, Transgaz, Conpet Ploieşti, Rompetrol Rafinare) în care şi statul este acţionar, precum Nuclearelectrica, OMV Petrom, Hidroelectrica, Romgaz, Transelectrica, Electrica, Oil terminal, Transgaz, Conpet Ploieşti, Rompetrol Rafinare, reprezintă coloana vertebrală a sectorului energetic naţional. Ţinând cont de poziţionarea geografică şi strategică a României, precum şi de viziunea de dezvoltare a sectorului energetic, aceste companii au potenţialul şi condiţiile de a dobândi un rol important în asigurarea securităţii energetice şi a serviciilor de sistem, la nivel regional. Contribuţia acestor companii energetice cu rol regional la securitatea energetică a regiunii s-a observat cu claritate în ultimii ani în perioadele în care sistemele energetice ale ţărilor din această parte a Europei au fost afectate de condiţii meteorologice extreme. Dimensiunea acestor companii, energia produsă, livrată şi, respectiv, transportată, au asigurat buna funcţionare a sectorului energetic naţional, dar şi a sistemelor energetice din ţările vecine. Statutul României de furnizor de securitate energetică în Republica Moldova şi în regiune se susţine în foarte mare măsură prin activitatea acestor societăţi. Toate cele şase companii au planuri ambiţioase de dezvoltare, inclusiv noi obiective de investiţii, retehnologizări şi modernizări ale unor obiective aflate în funcţiune şi extinderea în regiune. În ceea ce priveşte extinderea în regiune, un exemplu este preluarea gestionării sistemului naţional de transport al gazelor naturale din Republica Moldova (operare, exploatare, dispecerizare şi transport) de către TRANSGAZ, prin subsidiara sa din Republica Moldova, Vestmoldtransgaz SRL, începând din septembrie 2023. EXPLATOAREA ZĂCĂMINTELOR DE RESURSE PRIMARE PENTRU MENŢINEREA UNUI NIVEL SCĂZUT DE DEPENDENŢĂ ENERGETICĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ÎN FUNCŢIONARE A SECTORULUI ENERGETIC Oprirea aprovizionării cu resurse energetice primare din afara UE şi măsurile de embargo ale UE faţă de anumite combustibili accentuează vulnerabilitatea ţării în faţa volatilităţii pieţelor energetice. Orice întrerupere în alimentarea cu energie poate compromite capacitatea statului de a răspunde eficient la ameninţări, de a proteja cetăţenii şi de a asigura continuitatea funcţionării instituţiilor. Aşadar, garantarea unei surse constante de energie este esenţială pentru funcţionarea infrastructurilor critice - spitale, comunicaţii, transport, apărare. De asemenea, din perspectiva socială, asigurarea unui mix energetic robust şi diversificat reprezintă o garanţie a bunăstării cetăţenilor. Aceasta înseamnă nu doar posibilitatea de a dispune de energie în mod continuu, ci şi securitatea locurilor de muncă, stabilitatea preţurilor şi predictibilitatea costurilor energetice pentru gospodării. În contextul tensiunilor geopolitice şi a riscului de escaladare a conflictului dintre Federaţia Rusă şi Ucraina, România trebuie să fie pregătită pentru eventuale întreruperi în aprovizionarea cu energie. Resursele convenţionale interne pot contribui la crearea unui tampon împotriva şocurilor externe şi pot asigura continuitatea aprovizionării cu energie în astfel de situaţii. Pentru asigurarea securităţii energetice a ţării, România trebuie să extindă urgent exploatarea resurselor energetice nucleare şi să analizeze posibilitatea creării cadrului legislativ care să reglementeze conceptul de capacitate de rezervă din perspectiva costurilor pentru producătorii care vor asigura această capacitate, în acord cu prevederile legislative europene. IMPORTURILE ŞI EXPORTURILE DE ENERGIE Odată cu scăderea producţiei interne de resurse de energie primară, în ultimii zece ani dependenţa României de importuri a atins un nivel critic, ajungând la un grad de dependenţă de importuri de 54%, de la 36% în 2019 şi 23% în 2011. Produsele petroliere, alături de gazele naturale, combustibilii fosili solizi şi uraniul vizează cele mai mare dependenţe ale României la nivelul importurilor de combustibili energetici. În acelaşi timp, România a reuşit totuşi să îşi reducă puternic dependenţa de produse energetice ruseşti, iar în 2023 a redevenit exportator net de energie electrică. Evoluţia consumului intern brut, producţiei, importurilor şi exporturilor de energie electrică (TWh) (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Rapoarte ANRE Deşi consumul intern de gaze naturale a scăzut semnificativ în perioada 2018-2022, importurile de gaze naturale au crescut cu o rată de creştere compusă de 15%. Potrivit datelor producţia de gaze naturale nu poate acoperi necesarul României. Evoluţia consumului intern brut, producţiei, importurilor şi exporturilor de gaze naturale (TWh) (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Rapoarte ANRE În ceea ce priveşte combustibilii fosili solizi, la nivelul anului 2022 importurile au reprezentat 21% din necesarul României. Evoluţia consumului intern brut, producţiei şi importurilor de combustibili fosili solizi (mii tep) (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Eurostat La nivelul anului 2021, nivelul de import pentru ţiţei a fost de 68%. În ceea ce priveşte ţările de origine ale ţiţeiului importat, în 2021, 73% din acesta a provenit din doar două state, Kazahstan (46%) şi Federaţia Rusă (27%). Consumul mediu anual de combustibili (benzină, motorină, carburanţi pentru aviaţie) din România se situează la un nivel de cca. 7,3 mil. tone/an, din care ponderea cea mai mare este deţinută de consumul de motorină, cu o valoare medie anuală de cca. 5,9 mil. tone/an (benzina - cca. 1,3 mil. tone/an). Importurile anuale de ţiţei şi de produse petroliere (în special motorină) sunt însemnate pentru piaţa românească, reprezentând în medie cca. 63% din totalurile de import motorină şi în medie de cca. 80% din importurile de ţiţei. Pe de altă parte, cea mai mare pondere a exportului de carburanţi a avut-o benzina auto care sa menţinut la un nivel aproximativ constant de-a lungul întregii perioade analizate. Se remarcă faptul că destinaţia exporturilor a fost diversă şi a inclus mai multe ţări, precum Gibraltar 17%, Bulgaria -15%, Tunisia 12%, Moldova 11% şi Georgia 10%. În ceea ce priveşte importul de gaze naturale, în 2021 aproximativ 78% a provenit din Federaţia Rusă în şi aproximativ 18% din Bulgaria. România şi-a asumat rolul de factor de stabilitate energetică regională în contextul geo-politic generat de conflictul din Ucraina. Totodată, piaţa petrolieră a Republicii Moldova este susţinută în proporţie de peste 80% de furnizarea de produse petroliere din România. În prezent, România nu importă gaze naturale ruseşti via Ucraina - pentru asigurarea necesarului de consum, România importă gaze naturale din direcţia Szeged-Arad şi prin intermediul punctelor de interconectare din sud, cu Bulgaria, Kardam1-Negru Vodă1 (Coridorul Trans-balcanic) şi Giurgiu-Ruse. În 2021, importurile de motorină au crescut semnificativ cu 49,7%, continuând această tendinţă în 2022, cu o creştere de 10,2% faţă de 2021. Pe de altă parte, La nivelul anului 2022, importurile de benzină au scăzut 15,3% faţă de anul precedent. Evoluţia importurilor de motorină (mii tep) (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Eurostat Evoluţia importurilor de benzină (mii tep) (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Eurostat CAPACITATEA DE STOCARE A ENERGIEI ŞI SISTEMELE DE REZERVA Constituirea de rezerve energetice strategice se impune ca o măsură de securitate naţională, având în vedere nevoia de diversificare a surselor de energie, pregătirea pentru potenţialele şocuri energetice şi asigurarea securităţii energetice pe termen lung. În viziunea privind evoluţia sistemului energetic până în 2030 şi după acest an, stocarea energiei prin baterii joacă un rol esenţial pentru consolidarea flexibilităţii sistemului. Având capacitatea de a oferi servicii de reglaj primar, secundar şi terţiar, stocarea în baterii poate avea un rol activ în echilibrul sistemului. Avantajul acestui tip de stocare constă în adaptabilitatea sa la curba de consum şi de a nu fi supus factorilor naturali. Investiţia strategică în stocarea energiei prin baterii are dublu rol pozitiv: pe de o parte, contribuie la creşterea nivelului de flexibilitate a reţelei de energie electrică, pe de alta facilitează integrarea în sistem a noilor capacităţi de producţie de energie din SRE. În contextul războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina, diferite atacuri, convenţionale sau hibride, au fost de natură pune în incapacitate de funcţionare totală sau parţială sistemul electroenergetic al Ucrainei şi/sau al statelor vecine. Unul sau mai multe atacuri similare constituie riscuri şi pentru securitatea energetică a României, motiv pentru care se impune crearea unei surse de rezervă pentru producerea energiei electrice. Dublat de agresiunile Federaţiei Ruse la graniţa României sunt şi căderile necontrolate ale unor drone pe teritoriul naţional, urmare a activităţilor ofensive şi defensive de pe linia vecină a frontului. Devierea unor drone militare din zona de conflict sau chiar survolarea unor drone inamice la joasă altitudine şi intrarea lor în spaţiul aerian românesc reprezintă riscuri legitime care pot afecta integritatea unor infrastructuri energetice naţionale. Într-un asemenea scenariu de risc este important ca România să aibă capacităţi şi infrastructuri de rezervă adecvate, care să compenseze de urgenţă pierderile din sisteme. a. Înlesnirea investiţiilor în capacităţi de stocare energie electrică, incluzând posibilitatea de a încărca baterii cu o structură de tarife mult simplificată, sau chiar fără plata tarifelor de distribuţie, transport, CV, Cogenerare etc.; b. Crearea unor pieţe de capacitate pentru capacităţi de stocare energie electrică, inclusiv contracte de tip capacity/availability payments; c. Măsuri pentru încurajarea producătorilor existenţi de energie din surse regenerabile de a co- loca capacităţi de stocare energie electrică în cadrul ATR-ului existent, inclusiv printr-o procedură simplificată de actualizare a ATR-ului (în măsura în care nu este cerută creşterea capacităţii de evacuare); d. Actualizarea normativului de proiectare/realizare şi exploatare a SEN prin introducerea stocării în normativ şi în reglementările privind funcţionarea pieţei. CAPACITATEA DE INTERCONECTARE TRANSFRONTALIERĂ A REŢELELOR DE TRANSPORT DE ENERGIE Interconectările în construcţie ale Europei Centrale şi de Est contribuie la dezvoltarea pieţelor de energie şi a mecanismelor regionale de securitate energetică care funcţionează după regulile comune ale UE. Cooperarea regională este o soluţie eficientă la crizele aprovizionării cu energie. ENERGIE ELECTRICĂ Capacitatea de interconexiune a României a cunoscut o creştere de la 7% în 2007 la aproximativ 13,5% pentru capacitatea de export şi de aproximativ 16% pentru capacitatea de import în ianuarie 2022. În ultimii ani, gradul de interconectare a crescut în tandem cu creşterea capacităţii disponibile pentru comerţul transfrontalier (creştere de la aproximativ 1.500 MW în 2015 la peste 2.500 MW în 2022) şi cu scăderea capacităţii instalate de producţie la nivelul sectorului energetic. În prezent, capacitatea disponibilă pentru schimburi transfrontaliere pe graniţele României este de aproximativ 3.000 - 3.500 MW, valoarea depinzând de structura de producţie, nivelul consumului, respectiv topologia reţelei electrice de transport, în special retragerile din exploatare datorate programelor de mentenanţă şi investiţii. Valori maxime lunare NTC (MW) - RS = Serbia, HU = Ungaria, BG = Bulgaria, UA = Ucraina, RO = România
┌────────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┐
│ │2015│2016│2017│2018│2019│2020│
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│RO │1650│1700│1700│1550│1550│2400│
│export │ │ │ │ │ │ │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│import │2100│2150│2450│2200│2450│2700│
│RO │ │ │ │ │ │ │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│RO->HU │700 │700 │700 │600 │650 │700 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│HU->RO │700 │700 │700 │700 │800 │700 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│RO->RS │600 │700 │700 │600 │600 │600 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│RS->RO │800 │800 │800 │800 │800 │800 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│RO->BG │250 │250 │250 │300 │250 │900 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│BG->RO │400 │300 │300 │400 │350 │800 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│RO->UA │100 │50 │50 │50 │50 │200 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│UA->RO │200 │350 │650 │300 │500 │400 │
└────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
Sursa: Transelectrica, Planul de Dezvoltare a RET pentru perioada 2022-2031 Conform Planului de Dezvoltare RET pentru perioada 2022-2031, lungimea totală a liniilor de interconectare a energiei electrice însumează 489,04 km din totalul reţelei. Linii de interconectare care leagă sistemul naţional de transport al energiei electrice de sistemele de transport ale ţărilor vecine
┌───┬───────────┬──────────────────────┐
│Nr.│Frontieră │LEA Interconexiune │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│1 │Bulgaria │LEA 400 kV Ţânţăreni -│
│ │ │Kozlodui │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│2 │Bulgaria │LEA 400 kV Stupina │
│ │ │-Varna │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│3 │Bulgaria │LEA 400 kV Rahman │
│ │ │-Dobrogea │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│4 │Serbia │LEA 400 kV Porţile de │
│ │ │Fier - Djerdap │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│5 │Serbia │LEA 400 kV Reşiţa - │
│ │ │Pancevo │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│6 │Serbia │LEA 110 kV Jimbolia - │
│ │ │Kikinda │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│7 │Serbia │LEA 110 kV Gura Văii -│
│ │ │Sip │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│8 │Serbia │LEA 110 kV Ostrovu │
│ │ │Mare - Kusjak │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│9 │Ungaria │LEA 400 kV Arad - │
│ │ │Sandorfalva │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│10 │Ungaria │LEA 400 kV Nadab - │
│ │ │Bekescsaba │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│11 │Ucraina │LEA 400 kV Roşiori - │
│ │ │Mukachevo │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│12 │Ucraina │110 kV Siret - │
│ │ │Porubnoe │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│13 │Republica │LEA 400 kV Isaccea - │
│ │Moldova │Vucăneşti │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│14 │Republica │LEA 110 kV Stânca - │
│ │Moldova │Costeşti │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│15 │Republica │LEA 110 kV Cioara - │
│ │Moldova │Huşi │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│16 │Republica │LEA 110 kV Ţuţora - │
│ │Moldova │Ungheni │
├───┼───────────┼──────────────────────┤
│17 │Republica │LEA 110 kV Falciu - │
│ │Moldova │Goteşti │
└───┴───────────┴──────────────────────┘
Sursa: Transelectrica, Planul de Dezvoltare a RET pentru perioada 2022-2031 Îmbunătăţirea în continuare a indicatorului capacităţii de interconectare este esenţială pentru asigurarea securităţii şi accesibilităţii energiei, cu atât mai mult în contextul conflictului regional de la graniţele României şi ale Republicii Moldova. În lipsa îmbunătăţirii acestui indicator, excesul de energie electrică ar putea rămâne în interiorul graniţelor României periclitând sistemul electroenergetic, cu excepţia cazului în care producţia de hidrogen regenerabil devine o opţiune viabilă. Pe de altă parte, în perioadele în care cererea depăşeşte oferta, din cauza interconectării inadecvate, importul de energie electrică nu ar fi fezabil. Această dinamică are potenţialul de a avea un impact semnificativ asupra tarifelor de energie electrică din România, în ciuda prognozei conform căreia România nu va depinde în mare măsură de importuri. În consecinţă, este imperativă o creştere substanţială a nivelului de interconectare. GAZE NATURALE În contextul geopoliticii şi geostrategiei traseelor energetice europene, România beneficiază de avantajele localizării geografice pe coridoare importante de transport gaze naturale cu acces la resursele de gaze naturale descoperite în Marea Neagră, aspect ce conduce la necesitatea valorificării eficiente a acestor oportunităţi. În prezent, SNT este conectat cu Ucraina, Ungaria, Moldova şi Bulgaria, prin intermediul a şapte puncte de interconectare transfrontalieră. Capacitatea tehnică totală a punctelor de interconectare amplasate pe conductele de transport internaţional (T2+T3) era la 1 ianuarie 2022 de cca. 55.000 mii mc/zi (20 mld. mc/an), atât la intrare cât şi la ieşirea din ţară. România îşi dezvoltă continuu reţeaua de transport a gazelor naturale, inclusiv interconexiunile cu statele vecine, pentru a-şi diversifica sursele de aprovizionare cu gaz natural şi a reduce dependenţa de Rusia. Aceasta implică participarea României în diverse proiecte transfrontaliere, precum proiectele Dezvoltarea pe teritoriul României a Sistemului Naţional de Transport Gaze Naturale pe Coridorul Bulgaria-România-Ungaria-Austria (BRUA - faza I, II şi III), Dezvoltarea pe teritoriul României a conductei de transport gaze naturale pentru preluarea gazelor naturale de la ţărmul Mării Negre (Marea Neagră - Podişor), precum şi activitatea desfăşurată în cadrul Iniţiativei de conectare a Europei Centrale şi de Sud-Est (CESEC) - Coridorul Vertical. În paralel, sunt susţinute şi proiectele de dezvoltare a sistemului de înmagazinare a gazelor naturale. Toate aceste proiecte vor contribui la diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze naturale. România este parte integrantă a Coridorului prioritar Interconexiunile de gaz pe coridorul nord- sud din Europa Centrală şi din Europa de Sud-Est (NSI EastGas) care urmăreşte dezvoltarea/îmbunătăţirea interconectărilor de gaze naturale pe direcţiile nord-sud şi est-vest. În ceea ce priveşte gradul de interconectare transfrontalieră cu ţările învecinate din UE, România este conectată în regim bidirecţional cu Bulgaria (la Ruse Giurgiu - capacitate de transport pe direcţia import 0,92 mld mc/an şi export 1,50 mld. mc/an prin finalizarea fazei 1 a proiectului BRUA, respectiv la Negru-Vodă 1 - capacitate de transport pe direcţia export (tranzit) 6,36 mld. mc/an, din care, prin finalizarea proiectului de interconectare Isaccea din SNT 2,31 mld mc/an se asigură din SNT şi diferenţa 4,05 mld. mc/an în regim de tranzit şi import de 5,31 mld. mc/an) şi cu Ungaria (la Csanadpalota capacitate de transport pe direcţia export de 1,75 mld. mc/an prin finalizare faza 1 a proiectului BRUA, cu creşteri ulterioare la 2,63 mld. mc/an, şi de import de 2,63 mld. mc/an). În privinţa ţărilor învecinate din afara UE, România este conectată în regim bidirecţional cu Ucraina (la Isaccea 1 - capacitate de transport pe direcţia de import de 6,85 mld. mc/an şi de export (tranzit) de 4,12 mld. mc/an) şi cu Republica Moldova, cu care gradul de interconectare a crescut odată cu finalizarea Interconectatului Iaşi-Ungheni/Ungheni-Chişinău cu o capacitate anuală pe direcţia de export de 1,88 mld. mc/an şi de 0,73 mld. mc/an pe direcţia de import. Din 2017, România face parte din proiectul BRUA, alături de Austria, Bulgaria şi Ungaria. Printre altele, proiectul vizează dezvoltarea sistemului naţional de transport al gazelor naturale pe teritoriul României de-a lungul coridorului Bulgaria-România-Ungaria-Austria (numit BRUA Faza I, II şi III)2 şi dezvoltarea conductei de transport de gaze naturale care să permită preluarea gazelor naturale din Marea Neagră (Marea Neagră - Podişor). Mai mult, România participă la planificarea viitoarelor proiecte de infrastructură a gazelor naturale în cadrul iniţiativei "Coridorul vertical", alături de Bulgaria, Ungaria şi Grecia. România participă, de asemenea, la dialogul la nivel înalt instituit în cadrul Iniţiativei de Cooperare Regională în Centrul şi Sud-Estul Europei în domeniul conexiunilor energetice (CESEC) care urmăreşte dezvoltarea cooperării dintre Austria, Bulgaria, Croaţia, Grecia, Ungaria, Italia, România, Slovacia şi Slovenia. INFRASTRUCTURA CRITICĂ În sectorul energetic, infrastructura critică sau care prezintă riscuri deosebite este prezentă inclusiv în următoarele domenii: ● Industria de petrol şi gaze: inclusiv explorarea, extracţia, rafinarea şi distribuţia petrolului şi gazelor naturale; ● Producţia de energie electrică: centrale electrice termice, hidroelectrice, nucleare şi cele bazate pe SRE; ● Transportul şi distribuţia energiei electrice: inclusiv liniile de înaltă tensiune şi staţiile de transformare. Modernizarea reţelelor de transport şi distribuţie a energiei electrice şi transformarea acesteia în reţele inteligente presupune noi riscuri legate de securitatea cibernetică şi de fiabilitate; ● Mineritul: exploatarea de resurse energetice primare; ● Industria bazată pe hidrogen: Producerea, transportul, stocarea şi utilizarea hidrogenului ca sursă de energie implică riscuri datorită inflamabilităţii şi potenţialului exploziv al hidrogenului; ● Tehnologii de captare şi stocare a carbonului (CCS): Aceste tehnologii vizează captarea emisiilor de CO2 de la surse industriale şi depozitarea lor sigură, implicând riscuri în procesele de compresie, transport şi injecţie subterană a CO2; ● Vehiculele electrice şi infrastructura de încărcare: Pe măsură ce parcul auto global se electrifică, necesitatea de a asigura siguranţa bateriilor pentru vehicule electrice şi a staţiilor de încărcare va deveni tot mai importantă; ● Energie regenerabilă distribuită: Creşterea micro-producătorilor de energie din surse regenerabile, cum ar fi panourile fotovoltaice pe acoperişurile locuinţelor, adaugă complexitate reţelei şi necesită măsuri de siguranţă suplimentare pentru a evita dezechilibrele; ● Tehnologii de stocare a energiei: Noi forme de stocare a energiei, cum ar fi bateriile cu flux, super-condensatorii sau alte forme emergente de stocare, vor necesita protocoale de siguranţă specifice pentru a preveni accidentele; Infrastructurile critice din domeniul energiei solicită inspecţii periodice bazate pe risc, protecţie fizică şi electronică. În prezent, serviciile de verificare tehnică necesare pieţei includ: ● verificarea instalaţiilor industriale pentru autorizare în funcţionare, în utilizare şi după reparaţii şi după expertize (la repunerea în funcţiune); ● expertizarea tehnică a instalaţiilor; ● certificarea de procese, persoane, produse, servicii şi sisteme de management privind adecvarea lor la cerinţele specifice; ● încercări şi teste de laborator distructive şi nedistructive; ● formare profesională conexă cu serviciile menţionate mai sus precum şi pentru alte categorii de lucrători industriali. Având în vedere evoluţia sectorului energetic şi emergenţa noilor tehnologii, serviciile de protecţie vor necesita integrarea unor soluţii tehnologice avansate pentru a asigura eficienţa, acurateţea şi siguranţa proceselor: ● Drone şi Vehicule Aeriene Fără Pilot: utilizarea dronelor pentru inspecţii aeriene poate oferi imagini detaliate şi acces la locaţii greu accesibile sau periculoase, cum ar fi linii de înaltă tensiune, turbine eoliene, platforme pe mare de petrol şi gaze; ● Senzori Inteligenţi şi IoT pentru telemonitorizare-televerificare, predicţii şi anticipare: senzorii pot fi utilizaţi pentru monitorizarea continuă a infrastructurii energetice, detectând deviaţiile de la parametrii normali şi identificând potenţialele probleme înainte de a deveni incidente; ● Analiza Avansată de Date şi date mari: colectarea şi analiza unor volume mari de date de la senzorii distribuiţi pe întreaga infrastructură pot ajuta la anticiparea problemelor şi la optimizarea proceselor de mentenanţă; ● Reţele neuronale şi învăţare automată: tehnologiile de IA pot fi utilizate pentru a interpreta datele colectate, a identifica modele şi a anticipa defecţiunile înainte de a se manifesta, permiţând astfel intervenţii preventive; ● Blockchain: tehnologia blockchain ar putea fi folosită pentru a asigura integritatea şi transparenţa datelor înregistrate în timpul inspecţiilor, oferind o pistă de audit inviolabilă; ● Imprimarea 3D: utilizarea imprimării 3D pentru a produce pe loc componente sau piese necesare pentru repararea rapidă a echipamentelor defecte în timpul inspecţiilor de teren; ● Sisteme Autonome şi Roboţi: roboţii şi vehiculele autonome pot fi desfăşuraţi pentru inspecţii în medii periculoase sau greu accesibile, reducând riscurile pentru personalul uman; ● Tehnologii de captare şi analiză a imaginilor: camerele avansate şi software-ul de analiză a imaginilor pot detecta fisuri, coroziune sau alte defecte structurale fără contact fizic direct; ● Comunicaţii securizate: asigurarea unei comunicaţii sigure şi criptate între echipamente şi sistemele centrale este crucială pentru protejarea datelor sensibile colectate în timpul verificărilor; Integrarea acestor tehnologii în serviciile de verificare tehnică şi de protecţie a infrastructurilor critice va aduce un plus de acurateţe, eficienţă şi siguranţă, permiţând identificarea şi soluţionarea rapidă a problemelor înainte de a afecta siguranţa infrastructurii energetice şi a utilizatorilor acesteia. LANŢUL DE APROVIZIONARE PENTRU INFRASTRUCTURA CRITICĂ DIN ENERGIE Rezilienţa SEN se bazează pe diversitatea mixului energetic, capacităţilor de transport şi distribuţie, capacităţilor cibernetice de apărare şi alţi factori, care permit traversarea fără incidente (sau cu incidente de anvergură nerelevantă) perioadele critice. Este recunoscută şi semnalată starea relativ precară a capacităţilor de generare a energiei, situaţie cauzată atât de vechimea agregatelor hidroenergetice şi a agregatelor termoenergetice (peste 30 de ani) şi a infrastructurilor de transport şi distribuţie, cât şi de imposibilitatea unora dintre deţinători de a asigura finanţarea de programe de reparaţii capitale/modernizare adecvate, menţinerea în exploatare a capacităţilor fiind bazată pe servicii de mentenanţă curentă şi reparaţii în caz de avarii. Proiectele investiţionale în capacităţi de generare noi şi moderne au termene de finalizare îndelungate, în tot acest timp fiind necesară securizarea funcţionării sectorului energetic naţional printr-un nivel adecvat de disponibilitate pentru grupurile existente. Ca urmare, se conturează necesitatea extinderii conceptului de securitate energetică şi către domeniile cu activităţi suport pentru activităţile principale din energie, respectiv asigurarea rezilienţei lanţului de aprovizionare local - producătorii/furnizorii de echipamente şi servicii specializate pentru domeniul energetic care contribuie la protejarea infrastructurii strategice. Inconsistenţa actuală a infrastructurii autohtone de fabricaţie şi servicii în domeniul energetic ca efect al diminuării în ansamblu a potenţialului industriei de profil în ultimii 25 de ani, este amplificată suplimentar de: ● deprecierea substanţială a capacităţii de răspuns a industriei metalurgice destinată sectorului energetic; ● conformarea dificilă cu exigenţele care trebuie asigurate pentru produsele şi serviciile destinate sectorului nuclear; ● instabilitate şi impredictibilitate a capacităţii de operare pe termen mediu şi lung al unor companii din industria de profil; ● activităţile din unele domenii solicită stabilitate pe termen mediu şi lung pentru furnizori (echipamente cu termen lung de execuţie, proiecte derulate pe parcursul mai multor ani). Mai mult, în contextul tranziţiei către o energie cu emisii reduse de carbon, sunt necesare dezvoltarea şi producţia pe piaţa locală a noilor tehnologii verzi. Acest lucru nu numai că ar permite avansul tehnologic al României în acest domeniu, dar şi să valorifice faptul că piaţa regională are un potenţial mare de dezvoltare, şi astfel ţara ar putea să devină un jucător regional important. De exemplu, în prezent există un singur producător de baterii în România, care este, de altfel, şi singurul din Europa de Sud-Est. Acesta produce anual baterii cu o capacitate de 200MW. Din punct de vedere al cererii, se aşteaptă o creştere anuală de 17% până în 2029, ca urmare a creşterilor de două cifre aşteptate în aceeaşi perioadă în industriile conexe celei de baterii, atât pentru industria automobilelor cât şi pentru baterii industriale. În condiţiile unei estimări de creştere a pieţei bateriilor pentru vehicule electrice la 250 miliarde EUR/an şi ţinând cont de faptul că, până în 2030, 50% din autovehiculele prezente în piaţa europeană vor fi electrice, se estimează că la nivel european cererea de baterii va ajunge la 1.200GW pe an. 2. ENERGIE CU EMISII SCĂZUTE DE CARBON O provocare semnificativă pe termen scurt, mediu şi lung pentru sectorul energetic românesc este aceea de a contribui la realizarea obiectivului Uniunii Europene de a deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic la orizontul anului 2050. În contextul eforturilor politice, sociale şi economice de susţinere a investiţiilor în producţia de energie din surse regenerabile, dezafectarea capacităţilor de producere pe bază de combustibili fosili solizi şi datorită transformărilor structurale ale economiei către sectoare de producţie şi servicii cu intensitate energetică scăzută, România se află astăzi în rândul ţărilor cu obiective şi ţinte ambiţioase pentru îndeplinirea ţintelor comunitare privind energia şi schimbările climatice pentru anul 2030, 2040, respectiv 2050. EMISIILE DE GAZE CU EFECT DE SERĂ ÎN SECTORUL ENERGETIC După cum se precizează în Raportul naţional de inventariere (NIR), inclus în Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (INEGES) din 2023, emisiile şi absorbţiile agregate de GES s-au ridicat la 66,15 Mt CO2-eq în 2021. Aceasta înseamnă o reducere de 77% a emisiilor nete de GES la nivel naţional în comparaţie cu nivelurile de emisii din 1989, îndeplinind astfel obiectivul UE de reducere a GES cu 55% până în 2030 mult înainte de termen. Ponderea predominantă a emisiilor provine din sectorul energie (de-a lungul întregii perioade analizate), reprezentând 67% din total emisii în 2021, urmat de agricultură cu aproape 17%, sectorul procese industriale şi utilizare a produselor (IPPU) cu aproximativ 11% şi sectorul deşeurilor cu o pondere de 5%. În perioada 1989-2021, emisiile de GES din sectorul energetic au înregistrat o reducere de peste 65%. Odată cu aderarea UE în 2007, România a aplicat schema de comercializare a certificatelor de emisii ETS în 2007. De la acel moment, totalul certificatelor de emisii alocate a scăzut semnificativ (cu 73%), de la 74,3 mil. tCO2-eq în 2007 la 20,4 mil. tCO2-eq în 2022. Certificatele alocate gratuit au scăzut, de asemenea, variind de la 74,3 mil. tCO2-eq în 2007 la 14,3 mil. tCO2-eq în 2022. În plus, certificatele care au fost licitate sau vândute au variat, cea mai mică valoare fiind de 0,6 milioane t CO2-eq, în 2012, şi cea mai mare fiind 46,6 mil. tCO2- eq, în 2018. În 2022, certificatele scoase la licitaţie/vândute s-au ridicat la 6,1 mil. tCO2-eq. Analiza emisiilor EU ETS verificate raportate în Registrul de Tranzacţii al Uniunii Europene (EUTL) între 2007 şi 2022 relevă o reducere de 53% a acestora în perioada analizată. Emisiile verificate au scăzut de la 69,6 mil. tCO2-eq în 2007 la 28,7 mil. tCO2-eq în 2022. Totalul cotelor restituite prezintă o tendinţă similară, scăzând de la 69,8 mil. tCO2-eq în 2007 la 27,6 mil. tCO2-eq, în 2022, ceea ce reprezentă o scădere de aproximativ 61%. Schema ETS a dus la scăderea emisiilor în sectoarele energetic şi industrial cu 42,8%, în condiţiile în care preţul per tona de carbon emisă a atins în 2021 niveluri record, de circa 53 EUR/tonă de CO2. Analiştii estimează că până în 2030 preţul carbonului la nivelul UE va fi de circa 90 EUR/tonă, ceea ce creează dificultăţi majore de competitivitate pentru industria locală. PONDEREA SRE ÎN CONSUMUL DE ENERGIE Consumul final brut de energie din SRE în perioada 2004-2022 a fost în continuă creştere ajungând la o cotă globală SRE de 24,1%. La nivelul anului 2022, ponderea SRE în sectorul energiei electrice (SRE-E) a fost de 43,7%, o creştere semnificativă comparativ cu anul 2004. Datorită utilizării crescute a biocombustibililor în transport, ponderea SRE în acest sector (SRE-T) a crescut de la 1,4% în 2010 la 8,2% în 2022. Cota SRE în sectorul de încălzire şi răcire (SRE-Î&R) a rămas aproape constantă în ultimii 10 ani. Evoluţia cotei SRE globală şi a cotelor SRE sectoriale (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Eurostat Pondere SRE în consumul final brut de energie va ajunge la 73% până în 2050, cu o ţintă intermediară de 38,3% până în 2030. Astfel, la nivel sectorial, Strategia indică o creştere semnificativă a consumului de SRE în toate cele trei sectoare. Traiectoriile estimate ale ponderilor energiei regenerabile în consumul final de energie din sectoarele electricitate, încălzire şi răcire şi transporturi (a se vedea imaginea asociată) Sursă: PNIESC Actualizat 2025-2030 Ponderea SRE-T va atinge 92% în 2050 datorită utilizării sporite a energiei electrice şi a hidrogenului verde. În sectorul energiei electrice, creşterea producţiei din surse eoliene, solare şi hidrogen verde va duce la o pondere de 75% SRE-E în 2050. În sectorul încălzirii şi răcirii, utilizarea crescută a pompelor de căldură, colectoarelor solare termice şi hidrogenului verde va determina o creştere a ponderii SRE-Î&R la 78% în 2050. ECHILIBRARE ŞI STOCARE Pe fondul creşterii puternice a investiţiilor din ultimii ani, dezvoltarea rapidă a capacităţilor de producţie de energie electrică din surse regenerabile, caracterizate de producţie variabilă/intermitentă, creează presiuni asupra capabilităţii sectorului energetic de a echilibra consumul şi producţia ţinând cont de variabilitatea ambelor - aşa numita flexibilitate a sistemului, cu atât mai mult cu cât grupurile pe bază de cărbune nu pot răspunde rapid fluctuaţiilor vântului şi radiaţiei solare decât pe bandă îngustă. Aşadar, volatilitatea producţiei de energie în centrale eoliene şi fotovoltaice, concomitentă cu volatilitatea cererii, solicită întregul sistem electroenergetic, necesitând reevaluarea necesarului de servicii de sistem şi investiţii corespunzătoare în centrale de vârf, cu reglaj rapid, şi în sisteme de stocare. Evoluţia previzionată a consumului de energie electrică, corespunzător unei stări expansioniste solide şi de lungă durată a economiei naţionale, susţinută prin liniile de finanţare deschise la nivel naţional şi european pentru îndeplinirea tranziţiei energetice şi a ţintelor climatice, nu este una care să permită preluarea integrală a producţiei realizată în centralele electrice regenerabile, cu atât mai mult cu cât vârfurile de consum de energie electrică nu se vor suprapune cu vârfurile de producţie regenerabilă, inclusiv cu luarea în considerare a exportului. Sistemul este deja preponderent excedentar, cu o frecvenţă din ce în ce mai mare a valorilor dezechilibrului sistemului între 50 - 200 MWh (respectiv între 200 - 800 MW). Volumul mare de energie tranzacţionată pe piaţa de echilibrare, în sensul reducerii excedentului de producţie la nivel de sistem, conduce din ce în ce mai frecvent la preţuri negative şi la reducere de putere, ajungându-se şi la valori de -9.000 lei/MWh, respectiv la valori ale preţului dezechilibrelor pe piaţa de echilibrare preponderent în categoria de valori (-500 - 0) lei/MWh. Impactul creşterii producţiei de energie electrică din surse regenerabile asupra funcţionării pieţei de echilibrare, respectiv impactul participării reduse a acestui tip de producători la piaţa de echilibrare, se poate vedea cu precădere în zilele de sfârşit de săptămână, atunci când excedentul producţiei programate de energie electrică în raport cu consumul intern este foarte mare, iar volumul de oferte disponibile în piaţă pentru echilibrarea sistemului este insuficient în anumite intervale. În aceste condiţii, se înregistrează un volum mare al selecţiilor la reducere de putere, respectiv preţuri negative semnificative în piaţa de echilibrare. După epuizarea ofertelor disponibile în piaţă, sunt necesare frecvent şi selecţii la reducere de putere în afara pieţei de echilibrare, cu compensaţii financiare. Dezechilibrele de producţie cauzate de variaţiile SRE pot genera, pe lângă abateri ale frecvenţei de funcţionare faţă de frecvenţa nominală, declanşări în cascadă ale liniilor electrice, care pot conduce la "ruperea" sistemului energetic european în mai multe subsisteme sau chiar la apariţia stării de "blackout". Aşadar, echilibrarea sistemului electroenergetic a devenit o problematică esenţială. Utilizarea potenţialului tehnic şi economic al SRE în cadrul sectorului energetic depinde în mare măsură de dezvoltarea capacităţilor de stocare. În vederea utilizării potenţialului disponibil pentru dezvoltarea SRE, este necesar ca sectorul energetic să fie modernizat pentru a putea prelua variaţiile de injecţie de putere generate de acestea, cu sisteme de echilibrare şi stocare dimensionate corespunzător. De asemenea, echilibrarea pe piaţa regională necesită capacitate sporită de interconectare. Categoriile principale de producători cu răspuns rapid la cerinţele de echilibrare sunt centralele hidroelectrice şi grupurile pe bază de gaze naturale. Necesitatea surselor de stocare a energiei electrice este dată şi de procesul de decarbonare a sectorului energetic care prevede încetarea producerii energiei electrice pe bază de lignit şi huilă, ceea ce va pune o presiune suplimentară asupra echilibrării. Sub acest aspect, România consideră esenţial menţinerea în rezerva de capacitate până în anul 2032 a grupurilor energetice pe lignit, pentru echilibrarea sistemului energetic pentru a nu provoca situaţii critice luând în considerare şi perioada de implementare a proiectelor pe bază de gaz, regenerabile, pompaj şi stocare care să asigure echilibrarea sistemului. Pentru atenuarea efectelor integrării masive de surse regenerabile în perioada 2025-2030, Transelectrica evaluează un necesar al puteri instalate de 2.000 ÷ 4.000 MW în instalaţii de stocare, respectiv energii de ordinul a 20.000 MWh ÷ 40.000 MWh, care să permită funcţionarea instalaţiilor de stocare o durată de ordinul a 8 ÷ 12 ore. CAPTAREA, STOCAREA, TRANSPORTUL ŞI UTILIZAREA CARBONULUI Gestionarea industrială a emisiilor de dioxid carbon presupune utilizarea unei game de tehnologii pentru captarea, stocarea, transportul şi utilizarea emisiilor de CO2 (CCUS) generate de instalaţiile industriale, precum şi pentru absorbţia CO2 din atmosferă. Pe lângă rolul important în decarbonizarea unor industrii strategice în România (cum ar fi cele ale cimentului şi ale produselor chimice), captarea carbonului va avea un rol important şi în generarea de emisii negative (prin utilizarea în combinaţie cu biomasa sustenabilă sau prin absorbţia directă din atmosferă), care vor fi esenţiale pentru atingerea neutralităţii climatice prin compensarea emisiilor din economie care nu pot fi eliminate. Conform prevederilor noului Regulament NZIA, operatorilor din cadrul industriei upstream de petrol de pe teritoriul României le revine o contribuţie totală privind capacitatea disponibilă de injecţie de cca. 9 mil. t/an CO2 până în anul 2030. Astfel, pentru a atinge contribuţia privind injecţia/stocarea CO2 sunt necesare următoarele: ● Crearea cadrului legislativ şi normativ necesar implementării/dezvoltării tehnologiilor CCS în România; ● Stabilirea/identificarea soluţiilor de sprijin pentru realizarea investiţiilor necesare dezvoltării complexelor de stocare şi transformarea CCS în oportunităţi de business, necesare: - asigurării continuităţii industriei extractive de petrol (upstream); – valorificării experienţei/ expertizei operatorilor economici şi a forţei de muncă, a facilitaţilor existente din domeniul exploatării/transportului petrolului, prin reconversia către stocarea/transportul CO2; – dezvoltării unor noi sectoare de activitate; – dezvoltării unor zone defavorizate. De asemenea, Grupul de Lucru privind captarea, stocarea şi utilizarea carbonului instituit la nivelul CISC coordonează toate demersurile întreprinse de Guvernul României, în colaborare cu operatorii economici, pentru dezvoltarea proiectelor CCUS în România. Obiectivul central al Grupului de Lucru privind captarea, stocarea şi utilizarea carbonului este Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, în paralel cu dezideratul de elaborare a unei Strategii naţionale în domeniul CCUS. 3. EFICIENŢĂ ENERGETICĂ Eficienţa energetică este adesea caracterizată, figurat, ca fiind cea mai valoroasă şi la îndemână resursă energetică, dat fiind faptul că o creştere a eficienţei energetice reduce costurile şi impactul negativ asupra mediului asociate cu consumul de energie, dar şi dependenţa de importuri de energie. Conform Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), eficienţa energetică trebuie să contribuie cu circa 44% la reducerea gazelor cu efect de seră la nivel global. Eficienţa energetică poate fi un răspuns la criza climatică, la creşterea preţurilor la energie şi la criza aprovizionării cu energie. Eficienţa energetică în România s-a îmbunătăţit continuu în ultimele decenii. Între 1995 (datele cele mai timpurii) şi 2022 (datele cele mai recente), România a înregistrat a treia cea mai mare rată medie de descreştere a intensităţii energetice din UE, de 69,6%, pe fondul restructurării activităţii industriale şi eficientizării activităţii economice în ansamblu. Primele două locuri sunt ocupate de Irlanda şi Lituania care, prin natura structurii lor economice, sunt mai degrabă excepţii statistice. Intensitate energetică a PIB-ului în volume legate în lanţ (2010), kilogram echivalent petrol (KGOE) la 1.000 EUR
┌─────────────┬─────┬─────┬────────────┐
│Ţară │1995 │2022 │Îmbunătăţire│
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Irlanda │135,5│37,4 │72,4% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Lituania │616,0│170,4│72,3% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│România │545,5│165,7│69,6% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Estonia │734,6│238,6│67,5% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Polonia │524,2│189,7│63,8% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Letonia │496,7│180,2│63,7% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Slovacia │502,8│185,3│63,1% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Bulgaria │868,3│395,0│54,5% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Suedia │203,7│98,6 │51,6% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Luxemburg │138,4│68,0 │50,8% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Ungaria │372,3│185,5│50,2% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Danemarca │111,7│56,3 │49,5% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Slovenia │267,8│138,1│48,4% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Regatul │ │ │ │
│Ţărilor de │192,2│101,5│47,2% │
│Jos │ │ │ │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Republica │395,7│212,2│46,4% │
│Cehă │ │ │ │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Croaţia │253,9│148,8│41,4% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Germania │160,0│94,0 │41,2% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Media UE │177,6│107,4│39,5% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Franţa │158,8│97,3 │38,7% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Belgia │218,1│138,5│36,5% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Cipru │179,3│113,9│36,4% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Finlanda │240,1│156,8│34,7% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Grecia │172,0│120,2│30,1% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Spania │148,7│108,0│27,4% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Portugalia │155,2│117,1│24,5% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Austria │124,5│94,1 │24,4% │
├─────────────┼─────┼─────┼────────────┤
│Italia │116,0│90,2 │22,2% │
└─────────────┴─────┴─────┴────────────┘
Sursă: Calcule proprii după datele Eurostat https://doi.org/10.2908/NRG IND EI Atât consumul primar de energie cât şi consumul final de a rămas relativ constant în perioada 2010-2021. Astfel, obiectivele stabilite pentru anul 2020 în Planul Naţional de Acţiune în domeniul Eficienţei Energetice IV au fost atinse. Mai mult, la nivelul anului 2030, consumul de energie primară va ajunge la 28,7 Mtep, iar consumul final de energie va ajunge la 22,5 Mtep. Traiectoria estimată a consumului de energie în perioada 2025-2050 (a se vedea imaginea asociată) Sursă: PNIESC Actualizat 2025-2030 Potenţialul cel mai ridicat de creştere în continuare a eficienţei energetice în România se regăseşte în încălzirea clădirilor, în transformarea resurselor energetice primare în energie electrică în centrale termoelectrice, în transportul şi distribuţia energiei electrice şi a gazelor naturale, respectiv în transporturi şi în industrie. Există o rezervă însemnată de îmbunătăţire a eficienţei în consumul brut de energie electrică, date fiind pierderile de transformare, respectiv cele din reţelele de transport şi distribuţie (de circa 9%/an), care includ şi pierderile comerciale. ENERGIA TERMICĂ După 1989, odată cu restructurarea industriei româneşti, cererea de energie termică aferentă SACET-urilor a scăzut an de an, acestea devenind din ce în ce mai ineficiente economic. Închiderea platformelor industriale şi lipsa investiţiilor de mentenanţă a reţelelor de transport şi distribuţie a agentului termic au redus semnificativ viabilitatea economică a multor SACET- uri din România, care sunt susţinute prin subvenţionare directă din bugetele publice locale. 80% din grupurile termoenergetice existente au durata de viată normală depăşită. În ultimii ani, o bună parte dintre capacităţile de producere în cogenerare ale SACET-urilor au fost retrase din exploatare şi chiar dezafectate din cauza imposibilităţii financiare de realizare a investiţiilor de mediu, dar în unele cazuri şi datorită neconcordanţei constructive a acestor grupuri (concepute în special pentru cogenerare industrială) cu actualele cerinţe ale pieţei de energie termică. Din aceste motive, sistemele SACET s-au confruntat în ultimii 20 de ani cu debranşări masive ale consumatorilor, aceştia alegând soluţii individuale de încălzire. Sunt câteva excepţii în acest sens, reprezentate de municipalităţi care au reuşit să rebranşeze consumatori şi să branşeze consumatori noi, prin investiţii în înlocuirea unei vechi instalaţii de cogenerare cu una nouă unde se foloseşte şi stocarea energiei termice. Încălzirea centralizată, în special în oraşele mari, va continua să fie necesară şi, în paralel cu schemele de sprijin disponibile pentru capacităţile de cogenerare, este necesară reanalizarea infrastructurii aferente care a devenit nesustenabilă, a mecanismelor de sprijin care au avut, în principal, un obiectiv operaţional şi nu unul investiţional ori bazat pe eficienţa utilizării resurselor, cât şi actualizarea cadrului de reglementare pentru a asigura flexibilitate, coerentă, predictibilitate şi bancabilitate. De asemenea este necesară sprijinirea realizării sistemelor eficiente de răcire şi de încălzire cu temperatură redusă de cvartal/cartier pentru noile dezvoltări imobiliare. În unităţile administrativ-teritoriale (UAT-uri) în care se intenţionează realizarea de reţele gaze naturale, autorităţile locale au ca opţiune tehnică realizarea de sisteme de alimentare centralizată cu energie termică şi producerea de energie termică sau în cogenerare în centrale pe gaze naturale, cu posibilitatea de utilizare ulterioară a altor surse de energie sau tehnologii noi (micro/mici reactoare modulare). Există aşadar un potenţial major privind instalarea de noi surse de cogenerare de înaltă eficienţă, atât pentru încălzirea populaţiei, cât şi în industrie. Cogenerarea de înaltă eficienţă, pe gaze naturale, împreună cu capacităţi de stocare a energiei termice, până la tranziţia integrală la SRE, reprezintă o necesitate. În afara oraşelor, sunt necesare măsuri dedicate pentru adresarea problemei presante a încălzirii prin utilizarea biomasei de eficienţă redusă în mediul rural, în locuinţe cu o performanţă energetică scăzută. Având în vedere eliminarea treptată a centralelor în condensare şi a boilerelor pe gaze naturale până în 2040, ar trebui luate în considerare, în funcţie de specificul fondului imobiliar şi al mixului energetic, tehnologiile care utilizează energia electrică, realizarea unor sisteme colective/centralizate eficiente de încălzire - răcire sau utilizarea mai eficientă a surselor de biomasă sustenabilă, în conformitate cu cele mai noi prevederi ale Directivei pentru Energie Regenerabilă. Se estimează că utilizarea pompelor de căldură şi energia termică solară vor creşte semnificativ până în 2035, urmând să aibă o contribuţie substanţială pentru satisfacerea cererii de energie termică în sistem centralizat. De asemenea, ponderea sistemelor de termoficare centralizată pe bază de biocombustibili va cunoaşte o creştere limitată. Aceste tendinţe reflectă trecerea către surse regenerabile mai durabile de producere a energiei termice în sistem centralizat. O provocare semnificativă pentru îmbunătăţirea competitivităţii, modernizarea şi reducerea emisiilor în sectorul de încălzire - răcire o reprezintă partajarea responsabilităţii între Ministerul Energiei, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi autorităţile publice locale, impunându-se aşadar realizarea unei planificări la nivel central pentru acest serviciu. 4. ACCES FIZIC LA ENERGIE PENTRU TOŢI CONSUMATORII ŞI ACCESIBILITATE FINANCIARĂ ŞI COMPETITIVITATE ECONOMICĂ A ENERGIEI ACCESUL LA ENERGIE ELECTRICĂ România are un grad de racordare a consumatorilor casnici la reţeaua electrică de distribuţie de peste 99,9%. În prezent 7.500 de locuinţe (din care 4.700 locuite permanent) nu sunt conectate la reţeaua de energie electrică, din raţiuni de sărăcie şi costuri prohibitive cu racordarea şi/sau cu instalaţia electrică la nivel de gospodărie, distanţă mare faţă de reţea, lipsă a actelor de proprietate asupra casei/terenurilor ori prevalenţă a locuirii informale. Cele mai potrivite soluţii pentru acestea sunt sistemele izolate de producere şi distribuţie a energiei, dar şi soluţii de modificare şi simplificare a legislaţiei cu privire la regimul proprietăţii şi cerinţele privind racordarea. ACCESUL LA GAZE NATURALE Aproximativ 44% din gospodăriile din România sunt racordate la reţeaua de gaze naturale, o treime din locuinţele României fiind încălzite direct cu gaz natural. Nivelul de racordare este semnificativ mai mic comparativ cu alte ţări europene, în ciuda resurselor autohtone bogate de gaze naturale. Accesul la gaze naturale este disproporţionat între mediul urban şi mediul rural. În 2020 s-au distribuit gaze naturale în 78% din oraşe şi în doar 25% din comune şi sate. De asemenea, există o discrepanţă între regiunile ţării, judeţele Cluj, Alba, Mureş, Sibiu, Braşov, Dâmboviţa, Prahova şi Ilfov fiind acoperite semnificativ, însă localităţile din nordul Moldovei, Buzău şi din proximitatea capitalei, deşi au o densitate ridicată a populaţiei şi reţele de gaze naturale în proximitate, sunt racordate în mică măsură. ACCESUL LA ENERGIE TERMICĂ Un acces limitat la infrastructura de gaze naturale contribuie semnificativ la sărăcia energetică. În lipsa accesului la gaze naturale şi a unui sistem centralizat de termoficare, multe gospodării sunt nevoite să folosească biomasă de eficienţă redusă. Peste jumătate din cetăţenii României se încălzesc cu lemn de foc, în sobe cu randamente de sub 30%. De multe ori, masa lemnoasă nu este procurată din surse sustenabile. Prin reducerea numărului de consumatori sau chiar dispariţia sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică, doar o fracţie din consumatorii casnici de tip apartamente în blocuri de locuinţe (condominii) mai au acces fizic la reţeaua de energie termică produsă în surse centralizate sau de cvartal. Această situaţie limitează semnificativ accesul consumatorilor din aglomerările urbane la posibilitatea utilizării pe scară largă a energiei termice produsă din surse regenerabile pentru încălzire şi răcire (furnizată prin sistemele centralizate eficiente). ACCESIBILITATEA FINANCIARĂ ŞI COMPETITIVITATEA ECONOMICĂ A ENERGIEI Preţurile la energie în România au fost reglementate, atât pentru consumatorii casnici, cât şi pentru cei industriali, până în 2020. După dereglementare, războiul din Ucraina a determinat o creştere bruscă a preţurilor, conturând necesitatea instituirii unui sistem universal temporar de plafonare a preţurilor. Războiul din Ucraina, venit pe fondul unei tendinţe de creştere a preţurilor la energie (în special ţiţei şi gaz natural) începute deja la finele anului 2021, a accelerat creşterile de preţ ale energiei primare şi produselor energetice, impunând în acelaşi timp riscuri semnificative de aprovizionare. Astfel, în a doua jumătate a anului 2022, preţul energiei electrice pentru gospodăriile din România a fost cu aproximativ 20% mai mare decât media UE, situaţie care a contrastat cu perioada anterioară anului 2020. În plus, preţurile la energie electrică pentru consumatorii non-casnici în 2022 au depăşit, de asemenea, media UE. Figura din dreapta prezintă structura completă de preţ a energiei electrice furnizate consumatorilor casnici şi non-casnici. (a se vedea imaginea asociată) Sursă: PNIESC Actualizat 2025-2030 Evoluţia preţurilor energiei electrice este similară cu cea a preţurilor gazelor naturale. (a se vedea imaginea asociată) Sursă: PNIESC Actualizat 2025-2030 Preţuri mai mari la energie conduc la scăderea competitivităţii economice, scăderea veniturilor reale, creşterea costurilor de producţie, înăsprirea condiţiilor financiare şi constrângerea politicii macroeconomice. Războiul din Ucraina a generat în planul politicii energetice naţionale reacţii precum: ● Rambursarea temporară la pompă a unei sume de 50 bani/litru ca răspuns la creşterea preţurilor la carburanţi - Ordonanţa de urgenţă nr. 106/2022 pentru susţinerea acordării de reduceri ale preţurilor la benzină şi motorină şi pentru modificarea art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2022 pentru instituirea Sistemului naţional privind monitorizarea transporturilor rutiere de bunuri cu risc fiscal ridicat RO e- Transport şi de abrogare a art. XXVIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 341/2022, cu modificările ulterioare. Această măsură s-a încheiat în luna decembrie 2022. ● Prelungirea schemei de plafonarea - compensare pentru clienţii finali de gaz natural şi energie electrică până în martie 2025 - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2022 privind măsurile aplicabile clienţilor finali din piaţa de energie electrică şi gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 206/2022, cu modificările şi completările ulterioare. Această măsură, cu modificările ulterioare, este în vigoare până în 2025. În total, măsurile de sprijin/subvenţii în domeniul energiei în România au crescut în ultimii ani, ajungând la aproximativ 1,2% din PIB în anul 2022. Subvenţii pentru a contracara creşterea preţurilor la energie, ca procent din PIB şi valoare nominală în mld. EUR (a se vedea imaginea asociată) Sursa: Raportul din 2023 privind subvenţiile pentru energie în UE al Comisiei Europene În 2023-2024, România se confruntă cu o volatilitate ridicată a preţurilor energiei electrice pe pieţele spot (Piaţa pentru Ziua Următoare şi Piaţa Intra-zilnică), parţial din cauza variabilităţii surselor de energie regenerabilă. Astfel, preţurile variază de la valori de aproximativ 200 EUR/MWh, la valori negative de aproximativ -20 EUR/MWh. De asemenea, în Piaţa de Echilibrare se înregistrează un volum mare al selecţiilor la reducere de putere, ceea ce a condus la înregistrarea unor preţuri negative în Piaţa de Echilibrare de până la - 9.000 lei/MWh (20 - 21.05.2023), respectiv de -10.000 lei/MWh (28.05.2023), în mai multe intervale de decontare. CONSUMATORI INDUSTRIALI Energia ieftină este esenţială consumatorilor industriali pentru a fi competitivi în piaţa globală. Industria românească suferă în competitivitate din cauza preţurilor mari la energie, iar evoluţiile pieţei de energie din 2022-2023 a determinat mari producători industriali, în special din industria chimică, să îşi suspende activitatea. În a doua jumătate a anului 2020 România ocupa locul 17 în UE în ceea ce priveşte preţurile la electricitate pentru consumatori industriali. Consumatori industriali din ţări precum Suedia, Danemarca, Cehia, Bulgaria, Franţa, Ungaria, care se bucură oricum de o mai mare productivitate şi de grade mai ridicate de eficienţă energetică, plătesc preţuri mai mici decât întreprinderi similare din România. În plus, ponderea taxelor în preţul energiei a crescut permanent, de la o medie europeană de 13,8% în 2008 la 35,3% din preţul total cu energia în 2020. Mai mult, în ultimii ani, competitivitatea economiei româneşti a fost erodată şi de creşterea preţului certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. Preţul carbonului în cadrul ETS, la nivel european, s-a ridicat la niveluri nepreconizate, atingând în 2023 niveluri record de aproximativ EUR 100/tonă CO2. În aceste condiţii, deţinătorii instalaţiilor cuprinse în schema EU ETS s-au văzut în situaţii din ce în ce mai dificile în ceea ce priveşte plata certificatelor. Având în vedere noul calendar de eliminare a certificatelor de emisii cu titlu gratuit pentru industrie până în 2034, ca parte a Directivei pentru Comercializarea Certificatelor de Emisii, şi eliminarea lichidităţii pe piaţa primară de certificate din 2039, industria va trebui să achiziţioneze certificate de emisii din ce în ce mai costisitoare. Aşadar, povara costurilor energiei este de aşteptat să crească. Se estimează că un număr de aproximativ 70 de companii mari consumatoare de energie, care asigură aproximativ 300.000 locuri de muncă directe şi indirecte, ar fi expuse unui risc de relocare în absenţa unei forme de sprijin în ceea ce priveşte costurile cu energia. În condiţiile în care ponderea industriei în economia naţională este mai mare decât media europeană (20,5% vs. 17,9% în 2021) şi în condiţiile în care România mai are etape de parcurs în privinţa îmbunătăţirii eficienţei energetice în industrie şi scăderii intensităţii energetice, se impune acordarea unui sprijin substanţial marilor consumatori industriali de energie, cu atât mai mult cu cât unele regiuni şi judeţe din România au în continuare un caracter monoindustrial (ex: Galaţi, Gorj, Hunedoara, Mureş etc.). În acest context, anual în medie 70 de companii beneficiază de schema de ajutor de stat de ajutor de stat destinată sprijinirii întreprinderilor mari, inclusiv industria grea, care sunt afectate de costurile crescute ale energiei, având un buget anual de 75 milioane EUR. CONSUMATORI CASNICI Sărăcia energetică este o problemă critică care afectează în mod disproporţionat anumite grupuri vulnerabile. Combaterea sărăciei energetice necesită strategii direcţionate care să asigure că populaţiile vulnerabile, aşa cum sunt definite în Legea nr. 226/2021, au acces la energia de care au nevoie pentru încălzire, gătit şi alte servicii esenţiale. Deşi în creştere rapidă, puterea de cumpărare a gospodăriilor din România este încă relativ mică fată de media UE. Pe de altă parte, inegalitatea distribuirii veniturilor creează o pătură semnificativă de consumatori vulnerabili. Pe plan european, România se află la finele anului 2023 în jumătatea superioară a valorii preţurilor energiei electrice şi gazelor naturale pentru consumatorii casnici, în ciuda măsurilor de plafonare a preţurilor. Astfel, suportabilitatea preţului este o problemă de prim ordin, care se traduce într-un nivel ridicat de sărăcie energetică. Sărăcia energetică este mai prezentă în mediul rural, în special din cauza stării precare a locuinţelor şi opţiunilor precare pentru încălzire. Conform EUROSTAT, studiul anual privind veniturile şi condiţiile de viată pentru cetăţenii europeni, numărul gospodăriilor care au dificultăţi în a plăti facturile la utilităţi în termen de un an, a fost în România de 17,8% în 2022, România situându-se pe locul 3, după Grecia şi Bulgaria, în timp ce la polul opus se află state membre precum, Olanda şi Cehia, cu un procent de 2%. Restanţe la facturile de utilităţi, % din gospodării, 2010 - 2022 (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Eurostat, Arrears on utility bills. EU-SILC survey, https://doi.org/10.2908/ILC MDES07 Imposibilitatea de a încălzi gospodăria la un nivel adecvat este un alt indicator care cuantifică ponderea gospodăriilor care nu au această capacitate, bazându-se pe întrebarea "Vă permiteţi să vă încălziţi locuinţa la un nivel adecvat?". Conform acestui indicator, în 2022 15,2% din populaţia României nu a reuşit să menţină un nivel adecvat de încălzire în locuinţele proprii (au dificultăţi în a-şi plăti facturile de energie electrică, nu îşi pot încălzi în mod adecvat locuinţele sau nu au acces la surse accesibile de alimentare cu energie). La nivelul UE, valoarea indicatorului citat este 9,3% din populaţie. Un număr semnificativ de gospodării din România utilizează în continuare biomasa pentru asigurarea energiei termice - încălzire, gătit. Înăsprirea controlului asupra masei lemnoase va face ca costul Gcal obţinute din biomasa să crească treptat. Imposibilitatea de a încălzi gospodăria la un nivel adecvat, % din gospodării, 2010-2022 (a se vedea imaginea asociată) Sursă: Eurostat, Inability to keep home adequately warm. EU-SILC survey, https://doi.org/10.2908/ILC MDES01 Comparaţia indicatorilor arată progresul constant al României în combaterea sărăciei energetice până în 2021, cu o reversare bruscă de tendinţă în anul 2022. Astfel, sărăcia energetică a înregistrat o curbă importantă de creştere în 2021 - 2022, în contextul pandemiei şi odată cu războiul din Ucraina, chiar şi după implementarea măsurilor de plafonare- compensare şi a sprijinirii consumatorilor vulnerabili. Evoluţia sărăciei energetice în România, în baza celor mai frecvent utilizaţi indicatori
┌────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┐
│ │2013│2014│2015│2016│2017│2018│2019│2020│2021│2022│
├────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│LIHC│12,3│16,9│9,9 │7,7 │11,1│13 │7,8 │10,5│10,5│21 │
├────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│M/2 │12,2│18,7│13,5│34,3│20,7│11,7│16 │19 │19,2│19,8│
├────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│2M │11,9│19 │12 │11,6│21,9│10 │18,9│20,5│19,5│21,7│
├────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│10% │ │ │ │45 │40 │45,3│27,4│33,3│36,5│37,3│
└────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
Sursă: Observatorul Român al Sărăciei Energetice pe baza datelor INS şi din Ancheta Bugetelor de Familie LICH (Low Income High Costs) este indicatorul potrivit căruia proporţia cheltuielilor cu energia din venit se situează peste proporţia mediană naţională, în timp ce venitul rezidual coboară sub pragul sărăciei. Principalul avantaj al acestui indicator este corelarea sărăciei cu sărăcia energetică. Acesta nu reflectă neapărat incapacitatea acestor gospodării de a se încălzi, ci arată că facturile la energie au un impact foarte ridicat în bugetul acestora. Practic, după ce îşi plătesc facturile la energie, cu o valoare peste nivelul median naţional, aceste gospodării cad sub pragul de sărăcie monetară. Ca medie la nivel naţional, indicatorul LIHC arată că 21% dintre gospodării s-au aflat în această situaţie în 2022, dublu faţă de nivelul din 2021 de 10,5%. M/2 reprezintă jumătatea medianei naţionale a cheltuielilor cu energia în termeni monetari absoluţi. 2M Dubla Medianei Ponderii Naţionale (2M) este un indicator de prag care are în vedere valoarea mediană naţională a ponderii cheltuielilor energetice din venitul disponibil, indicând numărul gospodăriile pentru care ponderea cheltuielile cu energia este dublul medianei naţionale. 10% este un indicator care arată proporţia gospodăriilor pentru care ponderea cheltuielilor cu energie depăşeşte 10% din venitul familiei. Sprijinele pentru încălzire pentru consumatorii vulnerabili sunt pentru patru tipuri de sisteme de încălzire (energie termică în sistem centralizat; gaze naturale; energie electrică; combustibili solizi şi/sau petrolieri). După o reducere constantă până în 2020 a numărului de beneficiari şi a volumului fondurilor, tendinţa s-a inversat în 2021, în principal datorită faptului că Legea nr. 226/2021 privind stabilirea măsurilor de protecţie socială pentru consumatorul vulnerabil de energie s-a aplicat de la 1 noiembrie 2021, dată de la care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.70/2011 privind măsurile de protecţie socială în sezonul rece a fost abrogată. Numărul de beneficiari şi fondurile primite ca ajutor pentru încălzirea locuinţei (a se vedea imaginea asociată) Sursă: MMSS, Buletin statistic în domeniul muncii şi protecţiei sociale Măsurile financiare sau non-financiare de protecţie a consumatorilor oferă un remediu temporar. Mai mult, sărăcia energetică comportă provocări locale specifice care nu pot fi tratate doar prin programe generice ci doar prin facilitarea de programe flexibile care să poată răspunde nevoilor structurale locale. Legea energiei electrice şi gazelor naturale, adoptată în 2012, prevede elaborarea unui Plan Naţional de Acţiune cu privire la Sărăcia Energetică. Acesta rămâne necesar pentru monitorizarea acest fenomen la nivel guvernamental, pe baza unor date colectate riguros şi sistematic. 5. PIEŢE DE ENERGIE EFICIENTE În prezent, resursele energetice primare, derivatele acestora şi produsele finale cele mai valoroase - energia electrică, energia termică sau combustibilii, alături de serviciile conexe, sunt considerate bunuri cu valoare de marfă care sunt tranzacţionate atât pe piaţa naţională, cât şi pe pieţele regionale, europene sau globale. După 1990, sectorul energetic românesc a fost supus provocărilor tranziţiei de la dezideratul independenţei energetice, la condiţiile pieţelor de schimb liber. Astfel, principala provocare pentru sectorul energetic a constat în reconfigurarea şi reformarea mecanismelor de funcţionare şi a actorilor relevanţi pentru a putea face fată competiţiei de piaţă. Totodată, mecanismele de sprijinire a creşterii ponderii SRE au impus costuri semnificative capacităţilor de producţie convenţionale ale României. Astfel, România participă la un amplu proces de integrare a pieţelor de energie la nivelul UE, având ca efect concurenţa tot mai acerbă pe pieţele europene, fiind în acelaşi timp afectată de costuri disproporţionate în domeniile de competitivitate ale sectorului său energetic. În acest context, statul deţine un dublu rol în sectorul energetic. Pe de-o parte, statul este elaborator şi implementator de politici energetice, reglementator al pieţelor şi arbitru, garant al stabilităţii sectorului energetic şi susţinător al investiţiilor private. Pe de altă parte, statul este deţinător şi administrator de active sau acţionar semnificativ atât în segmentele de monopol natural (transportul de ţiţei, transportul şi distribuţia de energie electrică şi gaz natural), cât şi în producţie, distribuţie şi furnizare a energiei. ENERGIE ELECTRICĂ Integrarea în piaţa unică europeană Realizarea pieţei unice de energie la nivel european, denumită şi piaţa internă de energie electrică europeană, are ca obiectiv posibilitatea oricărui vânzător de energie electrică de a-şi valorifica disponibilitatea, către oricare cumpărător de energie electrică în vederea acoperirii necesarului, indiferent de ţara de origine. Principiul cuplării pieţelor are la bază preţul, fluxul de energie circulând de la preţul mai mic, la preţul mai mare, conducând în acest fel la egalizarea preţurilor între zone, în limita capacităţilor de interconexiune transfrontaliere. Vizând îndeplinirea obiectivului prioritar de integrare a pieţelor interne, România a realizat procesul de integrare a pieţei pentru ziua următoare şi a pieţei intra-zilnice în pieţele unice pan- europene Cuplarea Unică a Pieţelor pentru Ziua Următoare / Single Day-Ahead Coupling (SDAC) şi Cuplarea Unică a Pieţelor Intra-zilnice / Single Intra-Day Coupling (SIDC), pe baza metodologiei de alocare implicită a capacităţilor transfrontaliere bazate pe flux aplicabilă regiunii CORE căreia îi aparţine, fără a renunţa la implementarea timpurie a cuplării unice a pieţelor de energie electrică bazate pe capacitatea netă de transport (NTC). CNTEE Transelectrica SA face parte din două regiuni de calcul de capacitate: regiunea Core cu graniţa România - Ungaria şi regiunea SEE cu graniţa România - Bulgaria; Regiunea Core (a se vedea imaginea asociată) Regiunea SEE (a se vedea imaginea asociată) Producţia de energie electrică din SRE Cadrul de reglementare aplicabil pentru racordarea noilor capacităţi la reţelele electrice a fost îmbunătăţit în mod continuu, atât din perspectiva facilitării procesului de racordare, prin reducerea duratei şi a birocraţiei acestuia, cât şi pentru adaptarea la unele situaţii apărute în practică, urmărindu-se astfel deblocarea procesului de racordare a capacităţilor de producere a energiei electrice, mai ales a celor din surse regenerabile. Astfel, au fost introduse în cadrul de reglementare specific principii echitabile privind costurile lucrărilor de dezvoltare/întărire a reţelelor electrice, precum şi noi reguli care să încurajeze dezvoltarea proiectelor de producere a energiei electrice regenerabile. Acestea se referă la modificări şi completări ale Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public şi ale actelor normative subsecvente care reglementează contractele de racordare, avizele tehnice de racordare şi certificatele de racordare. Este însă în continuare necesară revizuirea cadrului de reglementare privind racordarea prin reconfigurarea structurii reglementărilor aplicabile astfel încât să ofere mai multă claritate şi predictibilitate procesului de racordare. Potenţialii investitori în proiecte de producere a energiei electrice din SRE trebuie să beneficieze de o informare deplină din partea autorităţilor, pentru a adopta deciziile într-un mod cât mai informat, atât cu privire la cadrul normativ care reglementează procesul de racordare, cât şi în ceea ce priveşte capacităţile disponibile ale reţelei electrice şi planul de dezvoltare a acestora. Aşadar, este necesar ca operatorii de distribuţie a energiei electrice să actualizeze în mod constant informaţiile existente pe site-urile proprii în secţiunea dedicată racordării la reţea a producătorilor de energie electrică. De asemenea, este necesară o îmbunătăţire a informaţiei publicate, prin prezentarea în mod transparent şi complet a cadrului legal aplicabil, a procedurilor operaţionale asociate procesului de racordare, precum şi a unor informări şi ghiduri dedicate acestui proces. Nu în ultimul rând, în aceste secţiuni al site-ului propriu, OD ar trebui să facă trimitere la informaţiile publicate de OTS cu privire la capacităţile disponibile în reţelele electrice de transport şi în reţelele electrice de distribuţie la nivelul de tensiune 110 kV. În prezent lipsesc pârghii legislative care să descurajeze dezvoltarea investiţiilor de tip speculativ, care nu sunt menite a fi puse efectiv în practică. În unele situaţii anumiţi operatori economici/investitori solicită şi obţin avizul tehnic de racordare (ATR), însă nu intenţionează să finalizeze proiectele şi să le pună în funcţiune, în vederea intrării pe piaţă, vânzând proiectele altor investitori la stadiul de "ready to build". În acelaşi scop, anumiţi investitori tergiversează demararea construcţiei centralelor, prin depunerea solicitărilor de încheiere a contractului de racordare în apropierea termenului de expirare a ATR. Acest comportament duce la blocarea capacităţii disponibile pentru racordarea investiţiilor în proiecte regenerabile pe durata de valabilitate a ATR-urilor obţinute, producând dificultăţi majore pentru investitorii care solicită racordarea la reţea în scopul intrării efective pe piaţă. Pentru aceştia din urmă, soluţiile de racordare prevăd necesitatea unor lucrări de întărire a reţelei în amonte de punctul de racordare, pentru a se crea condiţiile tehnice în vederea evacuării în reţea, lucrări care sunt de durată şi implică costuri considerabile. Având în vedere necesitatea de informare a potenţialilor investitori în proiecte de producere a energiei electrice din surse regenerabile cu privire la capacităţile disponibile ale reţelei electrice, în special pentru evitarea zonelor de reţea în care există deja capacitate rezervată pentru proiecte în curs de dezvoltare, precum şi necesitatea de întărire a reţelei electrice pentru crearea condiţiilor tehnice necesare racordării, ANRE a elaborat în anul 2021 o reglementare care facilitează transferul de informaţii utile potenţialilor investitori, prin transparentizarea şi publicarea capacităţilor disponibile în reţelele electrice şi a limitărilor de capacitate. În continuare sunt necesare măsuri în scopul eliminării sau diminuării blocării capacităţii disponibile pentru racordare generată de investitorii care obţin ATR dar nu demarează construcţia efectivă a centralelor. Furnizarea energiei electrice În conformitate cu Legea nr. 123/2012, de la 1 ianuarie 2021, tarifele reglementate care se aplicau00 clienţilor casnici au fost eliminate. În consecinţă, preţurile de furnizare a energiei electrice pentru gospodării nu mai sunt stabilite de ANRE, în schimb, ele sunt determinate în mod liber, influenţate de dinamica cererii şi ofertei pieţei. Concomitent, începând cu 1 ianuarie 2021, ANRE şi-a păstrat autoritatea de reglementare privind aprobarea preţurilor şi tarifelor de reţea în sectorul energiei electrice. Această autoritate se referă exclusiv la tarifele reglementate pentru serviciile de reţea, cuprinzând tarifele serviciilor de transport, de sistem, de distribuţie şi preţurile energiei reactive. Începând cu 1 ianuarie 2022, în conformitate cu prevederile Legii nr. 123/2012, serviciul universal este garantat exclusiv clienţilor casnici şi este oferit de furnizorii de energie electrică care au încheiat contracte de piaţă competitive cu aceşti clienţi casnici. Furnizarea serviciului universal este guvernată de un cadru contractual standardizat, stabilit şi aprobat de ANRE. Furnizorii de energie electrică sunt mandataţi să îşi facă publice ofertele de serviciu universal şi să se angajeze în contracte de furnizare a energiei electrice dacă primesc solicitări de la clienţii eligibili care doresc serviciul universal. Preţul pentru clienţii care beneficiază de serviciul universal este determinat de fiecare furnizor, ghidat de criterii competitive. Este esenţial ca acest preţ să rămână rezonabil, competitiv, uşor comparabil, transparent şi nediscriminatoriu. GAZE NATURALE Piaţa gazelor naturale din România pentru consumatorii industriali a fost liberalizată gradual începând cu anul 2001, de la 10% din consumul total, ajungându-se în ianuarie 2007 la 100% pentru consumatorii industriali. Pentru consumatorii rezidenţiali, piaţa de gaze naturale a fost liberalizată în iulie 2007, liberalizându-se complet pe 1 iulie 2020. În contextul creşterii preţurilor la energie electrică şi gaze naturale la nivel naţional şi internaţional şi a impactului acestor creşteri asupra populaţiei României, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 118/2021 privind stabilirea unei scheme de compensare pentru consumul de energie electrică şi gaze naturale pentru sezonul rece 20212022, precum şi pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 259/2021, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a institui un mecanism de plafonare şi compensare a preţurilor la energie. Pandemia a agravat situaţia prin reducerea capacităţii de producţie la nivel mondial, ceea ce a influenţat negativ întregul sector energetic. De asemenea, tranziţia energetică şi costurile asociate certificatelor de emisii de CO2 au contribuit la majorarea preţurilor. Dezechilibrul dintre cerere şi ofertă pe piaţa gazelor naturale şi pierderile înregistrate de marii furnizori de energie au fost, de asemenea, factori determinanţi ai acestei creşteri. În acest context, s-a constatat că cadrul legal existent pentru sprijinirea consumatorilor vulnerabili, care reprezintă doar o mică parte din populaţie, nu este suficient. Astfel, Guvernul a extins schema de sprijin prin adoptarea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2022, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 206/2022, cu modificările şi completările ulterioare, care a adus modificări majore pentru a asigura un mecanism transparent şi echitabil de plafonare şi compensare atât pentru consumatori, cât şi pentru operatorii economici. În prezent, plafoanele actuale privind preţul maxim al gazului natural care poate fii facturat consumatorilor sunt: 0,31 RON/kWh pentru clienţii casnici, respectiv 0,37 RON/kWh pentru clienţii noncasnici cu un consum anual de gaze naturale de cel mult 50.000 MWh, precum şi pentru producătorii de energie termică şi pentru clienţii noncasnici din parcurile industriale şi sistemele de distribuţie închise. Urmare a modificărilor propuse de Ministerul Energiei în 2024, preţul maxim la care producătorii pot vinde gaze naturale fără a fi supraimpozitaţi: a scăzut de la 150 RON/MWh la 120 RON/MWh. Prevederile Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2022, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 206/2022, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile până la 31 Martie 2025. Ministerul Energiei va asigura o tranziţie treptată la piaţa liberă, cu oferte corecte şi transparente pentru consumatori, în perioada 1 aprilie 2025 - 31 martie 2026. Piaţa domestică de gaze naturale este avantajată de poziţia favorabilă a României fată de capacităţile de transport în regiune şi de posibilitatea de interconectare a SNT cu sistemele de transport central europene şi cu resursele de gaze din Bazinul Caspic, din estul Mării Mediterane şi din Orientul Mijlociu, prin Coridorul Sudic. Priorităţile legislative şi administrative recente se concentrează asupra următoarelor necesităţi: accelerarea transpunerii reglementărilor europene în legislaţia internă, redefinirea atribuţiilor autorităţilor publice în scopul adaptării la noile forme de colaborare cu structurile UE, întărirea subsistemului organismelor consultative şi neguvernamentale pentru creşterea rolului acestora în elaborarea strategiilor şi programelor naţionale privind protecţia consumatorilor şi în activitatea de supraveghere a pieţei, diversificare a surselor de alimentare cu gaze naturale prin crearea condiţiilor de natură tehnico-economică de transport al acestora. Piaţa internă de gaze naturale are două componente: ● segmentul concurenţial care cuprinde: 1. piaţa angro care funcţionează pe bază de: - contracte încheiate în mod bilateral între operatorii economici din sectorul gazelor naturale; – tranzacţii pe pieţele centralizate, administrate de către operatorii licenţiaţi de ANRE sau de către operatorul pieţei de echilibrare, după caz; – alte tipuri de tranzacţii sau contracte. 2. piaţa cu amănuntul în cadrul căreia furnizorii vând gaze naturale clienţilor finali prin contracte la preturi negociate. ● segmentul reglementat care cuprinde activităţile cu caracter de monopol natural, activităţile conexe acestora şi furnizarea la preţ reglementat şi în baza contractelor-cadru aprobate de ANRE. Distribuţia gazelor naturale Modificarea frecventă a cadrului legal de către operatorii sistemelor de distribuţie (OSD) crează dificultăţi în procesul de racordare a utilizatorilor. Impredictibilitatea cadrului normativ aplicabil, manifestată de cele mai multe ori prin modificări succesive şi la perioade foarte scurte de timp a prevederilor din Legea nr. 123/2012, este de natură a afecta procesul de racordare a utilizatorilor la sistemele de distribuţie, cu consecinţe nefaste atât asupra OSD, cât şi asupra viitorilor utilizatori casnici. Este aşadar necesară asigurarea unui cadru predictibil de reglementare a activităţii de racordare a utilizatorilor la sistemele de distribuţie a gazelor naturale. Furnizarea gazelor naturale Conform modificărilor aduse de Legea nr. 123/2012, începând cu 1 ianuarie 2021, piaţa gazelor naturale pentru consumatorii casnici a fost complet liberalizată. Prin urmare, preţurile de furnizare ale gazelor naturale nu mai sunt stabilite de ANRE, ci sunt rezultatul liber al interacţiunii dintre cerere şi ofertă pe piaţa competitivă. ANRE continuă să reglementeze şi să supravegheze tarifele pentru serviciile de transport şi distribuţie a gazelor, asigurându-se că acestea rămân în limitele echităţii şi accesibilităţii pentru toţi consumatorii. Cu toate acestea în situaţii de criză şi în scopul siguranţei energetice naţionale precum şi protejării industriei, România poate decide ca furnizarea de gaze să fie realizată către acele capacităţi de producere a energiei pe bază de gaz cu rol de echilibrare şi siguranţă a sistemului energetic naţional. Anterior liberalizării definitive la sfârşitul anului 2020, doar un mic procentaj din gospodăriile din România optaseră pentru contracte în regim competitiv. Cu toate acestea, până la finalul anului 2022, observăm o creştere semnificativă a numărului de consumatori casnici care aleg furnizori pe baza ofertelor competitive, evidenţiind o adaptare progresivă la noua piaţă liberă. De la 1 ianuarie 2022, serviciul universal destinat clienţilor casnici este disponibil prin intermediul furnizorilor care au încheiat contracte pe piaţa liberă. Acest serviciu este destinat să asigure că toţi consumatorii casnici pot accesa gaz natural la un preţ rezonabil şi în condiţii corecte. Contractele pentru serviciul universal sunt standardizate şi reglementate de ANRE, garantând astfel transparenţă şi tratament egal pentru toţi clienţii. Furnizorii de gaze sunt obligaţi să publice clar ofertele lor pentru serviciul universal şi să răspundă prompt solicitărilor consumatorilor eligibili. Aceasta măsură asigură o competiţie sănătoasă între furnizori, menită să menţină preţurile la un nivel competitiv şi să îmbunătăţească calitatea serviciilor oferite. PRODUSE PETROLIERE Acest sector include producţia, importul, rafinarea, distribuţia şi comercializarea produselor petroliere precum benzina, motorina, uleiurile şi alte derivate din petrol. Piaţa petrolului şi produselor petroliere este printre cele mai liberalizate, fiind cu adevărat o piaţă globală. Astfel, piaţa produselor petroliere este extrem de sensibilă la fluctuaţiile preţurilor internaţionale ale petrolului, ceea ce poate influenţa semnificativ costurile de producţie şi preţurile finale pentru consumatori. Distribuţia şi comercializarea este dominată de câteva companii mari, care operează reţele extinse de staţii de alimentare. Aceste companii includ OMV Petrom, Rompetrol, Lukoil, Mol şi altele. Reglementările ANRE vizează asigurarea unei concurenţe echitabile pe piaţă, protecţia mediului şi garantarea standardelor de calitate pentru produsele petroliere. CAPACITATEA ADMINISTRATIVĂ A STATULUI DE GUVERNARE A SECTORULUI ENERGETIC Capacitatea statului de reglementare în domeniul energiei şi de implementare a politicilor publice Politicile guvernamentale şi deciziile de reglementare au implicaţii semnificative în sectorul energetic. Este esenţial ca aceste politici şi decizii să fie luate într-o manieră transparentă, cu raţionament şi obiective clare. Aceasta include procese deschise de consultare, acces public la documentele de politici şi comunicare clară despre modul în care sunt luate deciziile şi modul în care acestea influenţează diferitele părţi interesate. Organismele de reglementare din sectorul energetic au responsabilitatea de a se asigura că pieţele energetice funcţionează corect şi eficient şi că toate companiile energetice respectă legile şi reglementările. Aceste entităţi trebuie să răspundă pentru deciziile lor, cum ar fi aprobarea tarifelor, acordarea de licenţe a operatorilor şi aplicarea standardelor de mediu. Acţiunile lor trebuie să fie transparente şi trebuie să fie deschise controlului publicului şi altor părţi interesate. Factorii de decizie politică, inclusiv oficialii guvernamentali şi legislatorii, trebuie să fie responsabili pentru politicile energetice pe care le creează şi le implementează. Aceasta include asigurarea faptului că politicile sunt dezvoltate într-o manieră transparentă şi participativă, luând în considerare sustenabilitatea pe termen lung a resurselor energetice şi echilibrând interesele diferitelor părţi interesate, inclusiv consumatorii, industria şi mediul. Un aspect critic al elaborării politicilor este asigurarea congruenţei dintre cadrele juridice naţionale şi europene. Sectorul energetic este supus unor schimbări rapide, inclusiv preţuri fluctuante la energie, evoluţia tehnologiei şi peisajele de reglementare în schimbare. Receptivitatea, calitatea de reacţie, în contextul tranziţiei energetice şi tehnologice înseamnă capacitatea companiilor, politicilor şi autorităţilor de reglementare de a se adapta rapid la aceste schimbări. Aceasta include investiţiile în noi tehnologii, ajustarea modelelor de afaceri şi actualizarea cadrelor de reglementare pentru a rămâne relevante şi competitive. Tranziţia energetică se confruntă cu provocări, inclusiv nevoia de consolidare a peisajului instituţional, crearea de politici şi reglementări previzibile şi cu impact pe termen mediu şi lung, implementarea guvernanţei corporative la scară în toate companiile de stat, crearea unui cadru motivant pentru investitori, asigurând totodată absorbţia fondurilor europene. Exercitarea duală a statutului de reglementator al domeniului energetic şi de administrator al participaţiilor statului în domeniu este una provocatoare, cele două funcţii trebuind atent separate astfel încât întregul sector să poată funcţiona într-un cadru perfect concurenţial. O altă provocare o reprezintă complexitatea crescândă a domeniului, în lumina legăturii tot mai strânse dintre energie şi climă, precum şi a interdisciplinarităţii ridicate dintre aceste două domenii, care se adaugă domeniilor clasice corelate energiei: economie, social şi securitate naţională. Factorii politici şi autorităţile de reglementare trebuie să răspundă la nevoile în evoluţie ale sectorului energetic şi ale părţilor interesate ale acestuia. Aceasta include crearea şi actualizarea politicilor şi reglementărilor pentru a promova inovaţia, a asigura corectitudinea pieţei şi a proteja interesele consumatorilor. Receptivitatea înseamnă, de asemenea, implicarea cu părţile interesate în procesul de elaborare a politicilor şi deschiderea către dialog. Este necesar un cadru legal care guvernează sectorul energetic transparent şi previzibil. Legile şi reglementările clare permit companiilor energetice să îşi înţeleagă obligaţiile şi drepturile, să îşi planifice operaţiunile în mod eficient şi să ia decizii de afaceri informate. Previzibilitatea în procesele juridice încurajează, de asemenea, investiţiile şi inovarea în sector, cruciale în timpul tranziţiei energetice actuale, în special în timpul absorbţiei fondurilor UE de către România până în 2035. Ţinând cont de multitudinea de domenii de competenţă partajate şi de complexitatea acestora, este necesară întărirea capacităţii instituţionale a Ministerului Energiei (ME) şi a celorlalte instituţii care guvernează sau reglementează sectorul energetic, şi de dezvoltare a mecanismelor de cooperare interinstituţională pentru reglementarea unor astfel de domenii complexe, în vederea atingerii ţintelor europene şi naţionale în domeniu. Personalul depune eforturi considerabile în desfăşurarea activităţilor zilnice, având resurse inadecvate şi sprijin limitat, fiind în acelaşi timp împovărat cu sarcinile administrative generate de diferite schimbări interne. Resursele umane şi instrumentele adecvate sunt esenţiale pentru dezvoltarea şi implementarea cu succes a politicilor şi programelor guvernamentale, dar ambele sunt limitate din perspectiva cantitativă şi calitativă. Nu toate posturile prevăzute în organigrama ME sunt ocupate în prezent. În contextul politicilor europene în domeniul energiei şi climei şi a unor ţinte extrem de ambiţioase asumate de România, ME trebuie să se asigure că poate să implementeze acţiunile din sfera domeniile sale de competenţă pentru atingerea acestor ţinte, iar lipsa unui număr adecvat de angajaţi este o problemă care îngreunează îndeplinirea activităţilor şi, în plus, pune presiune pe personalul existent. De asemenea, salariile personalului angajat sunt sub nivelul pieţei şi al responsabilităţii pe care aceştia au. Este nevoie urgentă de întărire a salarizării şi îmbunătăţire a condiţiilor de muncă a personalului ME. Capacitatea statului de guvernanţă corporativă - eficientizarea activităţii economice a companiilor cu capital de stat din sectorul energetic În ciuda existenţei unuia din cele mai performante cadre legislative privind guvernanţa companiilor de stat - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările şi completările ulterioare, şi a unui Ghid privind gestionarea integrată a participaţiilor statului în economie care are rolul de a sprijini toate entităţile din sistem implicate - autorităţi publice tutelare, organele de conducere şi supraveghere ale întreprinderilor publice etc. Comisia Europeană a evaluat implementarea guvernanţei corporative a companiilor de stat ca fiind, în continuare, un proces în derulare în România, care necesită îmbunătăţiri. Este nevoie de continuarea procesului de transformare şi restructurare a operatorilor economici din portofoliul Ministerului Energiei, urmat de investiţii în domeniile strategice, pentru a le face să devină mai performante şi competitive. 6. DIGITALIZARE, DEZVOLTAREA REŢELELOR INTELIGENTE ŞI SECURITATEA CIBERNETICĂ Digitalizarea şi dezvoltarea reţelelor inteligente vor contribui semnificativ la eficientizarea şi creşterea siguranţei funcţionării sistemului energetic naţional, îmbunătăţind capacitatea de administrare a sistemului şi de răspuns în situaţia unor disfuncţionalităţi. Totodată, este necesară gestionarea cu maximă celeritate a vulnerabilităţilor, riscurilor, atacurilor şi ameninţărilor cibernetice la adresa sistemelor şi reţelelor informatice din sectorul energetic. Soluţiile digitale pentru monitorizarea şi controlul sistemelor energetice permit implementarea măsurilor pentru creşterea eficienţei energetice, producerea distribuită, sporirea flexibilităţii reţelei, prioritizarea consumului de energie curată şi optimizarea consumurilor la utilizatori. Acestea impun implementarea unor funcţii de tip reţele inteligente la nivelul transportului şi distribuţiei de energie electrică, dar şi la cel al utilizatorilor. Totodată se facilitează agregarea, stocarea, participarea activă a cererii şi se pot transmite semnale de preţ în timp real. Având în vedere descentralizarea accelerată a pieţelor de energie, cu un număr tot mai mare de prosumatori, instrumentele de gestionare a cererii, precum şi flexibilitatea pe termen scurt a alimentării, este nevoie de o transparenţă sporită şi de actualizări mai frecvente în schimburile de date între autorităţi şi participanţii la piaţă, precum şi o granularitate mai mare şi o standardizare a formatelor pentru astfel de schimburi - acest lucru va ajuta autorităţile să înţeleagă tendinţele comerciale şi să evalueze eficacitatea politicilor, iar participanţii la piaţă vor accesa rapoarte naţionale mai bogate în informaţii, pentru o mai bună modelare a propriilor strategii. Introducerea contoarelor inteligente şi a contractelor de energie electrică cu preţuri dinamice reprezintă un salt înainte semnificativ pentru modernizarea infrastructurii energetice. Contoarele inteligente permit monitorizarea şi gestionarea în timp real a consumului de energie electrică în locuinţe şi întreprinderi. Aceste dispozitive oferă consumatorilor informaţii precise despre consumul lor de energie, permiţându-le să ia decizii mai informate şi să-şi optimizeze modelele de consum de energie electrică. Acest fapt nu doar că dă putere consumatorilor să preia un control mai mare asupra costurilor cu energie, dar sprijină şi o utilizare mai eficientă a electricităţii. ANRE urmăreşte implementarea planului de înlocuire a contoarelor vechi cu cele inteligente. Mai mult, pentru integrarea gazelor verzi (biometan, hidrogen, metan sintetic, etc.) este necesară adaptarea reţelelor de gaze naturale la standardul "smart grid", datorită creşterii complexităţii administrării reţelelor, întrucât producţia de gaze verzi este una descentralizată. Digitalizarea în sectorul energetic românesc este încă într-o fază incipientă, comparativ cu alte state din UE. Investiţiile în tehnologii noi sunt încă sporadice şi adesea depind de finanţare externă. Multe componente ale infrastructurii energetice din România sunt depăşite tehnologic, făcând integrarea soluţiilor digitale complexă şi costisitoare. Nu în ultimul rând, există un deficit de competenţe în domeniul tehnologiilor noi în rândul forţei de muncă din sectorul energetic. În contextul digitalizării, sectorul energetic devine unul dintre domeniile cele mai vizate de atacuri cibernetice, dată fiind importanţa critică a serviciilor pe care le furnizează. Securitatea cibernetică este esenţială pentru protejarea infrastructurilor critice. Atacurile asupra unor infrastructuri critice pot avea consecinţe majore asupra securităţii naţionale. Aşadar, este necesară întărirea urgentă a protecţiei cibernetice a sectorului energetic românesc, pe măsura introducerii noilor tehnologii digitale. România are un potenţial semnificativ de dezvoltare în industria centrelor de date datorită mixului de resurse, forţei de muncă calificate şi poziţiei geografice strategice. Conform estimărilor experţilor şi analizelor de piaţă, România poate extinde capacitatea infrastructurii de centre de date de la sub 100 MW la 1.000 MW în următorul deceniu, cu condiţia realizării investiţiilor anunţate. Aceasta ar presupune investiţii de ordinul miliardelor de euro. Un centru de date este o clădire sau un ansamblu de clădiri dedicate pentru a găzdui sisteme informatice, cum ar fi sistemele de telecomunicaţii şi de stocare. În România, sectorul centrelor de date a înregistrat o creştere semnificativă în perioada 2018-2022, impulsionată de factori economici şi tehnologici favorabili. Dezvoltarea infrastructurii pentru un centru de date necesită investiţii semnificative. Costul pentru 1 MW de infrastructură de centru de date se situează între 7-9 milioane de euro, incluzând construcţia, echipamentele necesare şi terenul, dar fără a include echipamentele IT. Unul dintre cele mai mari obstacole în dezvoltarea acestor centre este finanţarea, deoarece puţine bănci înţeleg tehnologia şi sunt dispuse să finanţeze acest domeniu. Energia verde şi preţurile competitive ale energiei electrice sunt factori esenţiali pentru dezvoltarea centrelor de date, ceea ce face ca România să fie o destinaţie atractivă pentru investitori. România dispune atât de o populaţie tânără şi bine educată, în special în domeniul tehnologiei şi ingineriei, cât şi de teren disponibil pentru construcţia de noi centre de date, în special în zonele industriale dezafectate. Mai mult, Bucureştiul şi Ilfovul sunt identificate ca posibile hub-uri regionale pentru industria centrelor de date, datorită conectivităţii excelente şi infrastructurii de telecomunicaţii dezvoltate. Astfel, prin atragerea investiţiilor internaţionale şi dezvoltarea continuă a infrastructurii, România poate deveni un punct central pentru operatorii de centre de date din întreaga regiune, contribuind astfel la creşterea economică şi la inovarea tehnologică a ţării. În conformitate cu obiectivele stabilite de Strategia Europeană "Deceniul Digital", dezvoltarea şi implementarea Edge Nodes (EN) reprezintă un element esenţial în modernizarea şi securizarea infrastructurii energetice a României. Comisia Europeană a evidenţiat în cadrul Programului "Busola Digitală 2030" vulnerabilităţile Europei, inclusiv dependenţa crescută de tehnologiile critice, adesea din afara Uniunii Europene, şi dependenţa de câteva mari companii tehnologice şi platforme online. În acest context, una dintre ţintele strategice pentru Deceniul Digital al UE implică implementarea a 10.000 de noduri marginale neutre din punct de vedere climatic, foarte sigure, distribuite într-un mod care să garanteze accesul la servicii de date cu latenţă scăzută. Implementarea Edge Nodes în reţelele electrice din România va contribui semnificativ la îmbunătăţirea securităţii şi eficienţei infrastructurii energetice. EN sunt noduri de calcul distribuite care oferă capacităţi avansate de procesare a datelor aproape de sursa de generare sau consum a energiei. Aceasta reduce dependenţa de centrele de date centralizate şi permite o monitorizare şi control mai rapid al reţelei. Unul dintre obiectivele principale ale implementării EN este reducerea latenţei în transferul de date, ceea ce este esenţial pentru funcţionarea optimă a reţelelor electrice inteligente (smart grids) din România. Prin distribuirea a 10.000 de noduri marginale foarte sigure în întreaga UE, se asigură un acces rapid şi fiabil la servicii de date. În România, acest lucru va permite o gestionare mai eficientă a resurselor energetice, optimizarea fluxurilor de energie şi răspunsuri rapide la fluctuaţiile de cerere şi ofertă. Edge Nodes vor fi neutre din punct de vedere climatic, aliniindu-se astfel cu obiectivele de sustenabilitate şi reducere a emisiilor de carbon ale României şi UE. Prin integrarea acestor noduri în infrastructura energetică, se vor putea monitoriza şi gestiona mai eficient sursele de energie regenerabilă, contribuind la tranziţia către o economie verde. Prin dezvoltarea şi implementarea EN, România va reduce dependenţa de tehnologiile critice şi platformele tehnologice din afara UE. Această autonomie tehnologică este esenţială pentru asigurarea securităţii energetice naţionale şi pentru protejarea infrastructurii critice de posibile atacuri cibernetice sau disfuncţionalităţi externe. EN vor oferi capacităţi locale de procesare şi stocare a datelor, diminuând riscurile asociate cu transmiterea datelor sensibile către centre de date aflate în afara graniţelor naţionale. Securitatea datelor este primordială pentru buna funcţionare a infrastructurii energetice moderne, specifice perioadei 2025-2035. Prin implementarea criptării end-to-end a datelor atât în tranzit, cât şi la rest, se asigură protecţia confidenţialităţii şi integrităţii datelor împotriva interceptărilor şi accesului neautorizat. Utilizarea tehnologiilor avansate precum AES-256 pentru date la rest şi TLS 1.3 pentru date în tranzit constituie standarde de top care oferă un nivel înalt de securitate şi care se vor impune întregului sistem energetic naţional. Aceste măsuri sunt complementate de implementarea autentificării multi-factor (MFA), care adaugă un strat suplimentar de protecţie prin solicitarea de credenţiale suplimentare pe lângă parola obişnuită, astfel riscul compromiterii conturilor scade semnificativ. Tehnologii precum token- urile hardware şi aplicaţiile de autentificare (de exemplu, Google Authentificator şi Authy) sunt deja recunoscute pentru eficienţa lor în prevenirea accesului neautorizat şi se impune aplicarea lor la nivelul fiecărei companii din sectorul energetic. Pentru a combate ameninţările cibernetice avansate, detectarea şi răspunsul la anomalii bazate pe inteligenţă artificială (AI) devin esenţiale pentru sectorul energetic AI permite monitorizarea continuă şi detectarea rapidă a activităţilor suspecte în trafic şi comportamentul utilizatorilor, oferind capacitatea de a reacţiona pro-activ la potenţiale ameninţări. Algoritmii de învăţare automată şi sistemele de gestionare a informaţiilor şi evenimentelor de securitate (SIEM) sunt esenţiale în acest sens, oferind o capacitate de detecţie şi răspuns eficientă şi în timp real, prin echipe SOC şi CSIRT sectorial care sare să intervină reactiv şi pro-activ. Segmentarea reţelei reprezintă o altă măsură esenţială de securitate în sectorul energetic, prin care infrastructura va trebui divizată în zone distincte, limitând astfel mişcarea laterală a atacatorilor în caz de compromitere. Se impune utilizarea VLAN-urilor (Virtual Local Area Networks) şi a firewall-urilor de segmentare care să asigure izolarea diferitelor părţi ale reţelei din cadrul companiilor energetice, reducând impactul potenţial al unei breşe de securitate. Această abordare va contribui semnificativ la menţinerea integrităţii şi securităţii reţelei energetice ale companiilor, consolidând securitatea energetică a României. Managementul patch-urilor şi actualizărilor de securitate este crucial pentru prevenirea exploatării vulnerabilităţilor cunoscute în sistemul energetic naţional. Se impune implementarea unui program riguros de actualizare continuă pentru toate sistemele şi aplicaţiile prin care se asigură că infrastructura este protejată împotriva ameninţărilor emergente. Utilizarea sistemelor de management al actualizărilor, cum ar fi Windows Server Update Services (WSUS) şi System Center Configuration Manager (SCCM), va facilita distribuirea rapidă şi eficientă a patch-urilor critice, menţinând securitatea sistemelor informatice din energie la un nivel optim. Auditarea periodică a securităţii este vitală pentru a evalua eficienţa măsurilor implementate şi pentru a identifica posibilele vulnerabilităţi în sectorul energetic naţional. Realizarea de audituri de securitate anuale şi la intervale regulate asigură conformitatea cu standardele şi reglementările de securitate şi permite ajustarea măsurilor de protecţie în funcţie de noile ameninţări cibernetice din energie. Formarea continuă şi conştientizarea în securitatea cibernetică pentru toţi angajaţii din sectorul energetic este esenţială pentru a reduce riscul erorilor umane, care sunt adesea vectori principali pentru atacurile cibernetice. Strategia impune astfel implementarea unui program continuu de igienă cibernetică, constând în formare şi conştientizare, folosind platforme de e- learning şi simulări săptămânale de atacuri de phishing, care să crească competenţele de securitate ale angajaţilor şi să asigure o reacţie adecvată în cazul unui incident de securitate cibernetică. Planurile de răspuns la incidente şi continuitatea activităţii energetice trebuie să fie bine definite şi testate periodic pentru a asigura o reacţie rapidă şi coordonată în cazul unui atac cibernetic. Dezvoltarea şi testarea regulată a acestor planuri la nivelul fiecărei companii din sectorul energetic va asigura minimizarea impactului asupra operaţiunilor, fluxurilor tehnologice şi asigurarea continuităţii serviciilor critice. Utilizarea platformelor de gestionare a incidentelor, cum ar fi Service Now şi Splunk, şi elaborarea planurilor de recuperare în caz de dezastru, sunt esenţiale pentru gestionarea eficientă a incidentelor şi menţinerea funcţionalităţii infrastructurii energetice. Monitorizarea continuă şi gestionarea ameninţărilor sunt esenţiale pentru menţinerea unui nivel ridicat de securitate pe termen lung în sector. Strategia impune implementarea unui sistem de monitorizare continuă a reţelelor şi sistemelor informatice care să permită detectarea şi răspunsul rapid la ameninţări în timp real. Utilizarea platformelor de tipul SIEM şi SOAR (Security Orchestration, Automation, and Response) pot asigura o capacitate de răspuns rapidă şi coordonată la incidentele de securitate în sectorul cibernetic. Prezenta strategie impune evaluări periodice de risc care permit identificarea şi atenuarea potenţialelor ameninţări şi vulnerabilităţi, asigurând astfel o înţelegere clară a riscurilor şi implementarea măsurilor adecvate de protecţie în sectorul cibernetice. Realizarea acestor evaluări pe baza standardelor ISO 31000 şi utilizarea instrumentelor de evaluare a riscurilor, cum ar fi Risk Watch, vor contribui la menţinerea securităţii infrastructurii energetice a României. Prezenta strategie încurajează colaborarea şi parteneriatele pentru securitate între companiile din sectorul energetic, pe de-o parte, şi agenţii guvernamentale, parteneri din industrie şi organizaţii internaţionale, pe de altă parte, cu scopul de a îmbunătăţi capacitatea de răspuns la ameninţări şi securitatea generală a infrastructurii energetice. Utilizarea platformelor de partajare a informaţiilor despre ameninţări, de tipul PNRISC, şi dezvoltarea parteneriatelor public-private sunt cruciale pentru menţinerea unui nivel ridicat de securitate în sectorul energetic şi constituie o condiţie esenţială de prevenire a oricăror tipuri de ameninţări cibernetice. IV. OBIECTIVELE GENERALE ŞI SPECIFICE Strategia Energetică are şase obiective generale care structurează întregul demers de analiză şi planificare pentru perioada 2025-2035 şi orizontul de timp al anului 2050. În acest context de transformare profundă a sectorului energetic, securitatea energetică, accesibilitatea şi decarbonizarea sunt şi vor fi interdependenţe. Această interdependentă trebuie corelată cu progresul tehnologic, stocarea, descentralizarea, digitalizarea şi adaptarea arhitecturii reţelelor. În centrul politicilor de dezvoltare a sectorului energetic trebuie să fie consumatorul, în special prin măsuri de stimulare a competitivităţii consumatorului industrial şi de protejare a consumatorului casnic vulnerabil, de extindere a accesului la energie şi de implementare a unor politici de mediu corespunzătoare. Procesul de transformare a sectorului energetic necesită un volum mare de investiţii, iar planificarea multianuală coordonată şi utilizarea eficientă a fondurilor pentru finanţare sunt condiţii obligatorii. A acţiona la timp înseamnă a economisi. Finanţarea trebuie să fie direcţionată în mod eficient către investiţii care să ţină cont de specificaţiile interne şi care să răspundă în timp util nevoilor sectorului energetic. Aceasta presupune investiţii semnificative pe întreg lanţul valoric, inclusiv în extracţia resurselor, capacităţile de producere a energiei, reţelele de transport şi distribuţie, mecanisme de stocare, reformarea pieţelor precum şi într-un consum final eficient, permiţând sectorului energetic să facă faţă unui mediu concurenţial european şi multiplelor provocări securitare. În egală măsură, investiţiile sunt oportunităţi reale pentru creşterea calităţii serviciilor la consumatori şi relansarea industriei locale prin crearea de locuri de muncă şi revigorarea economiei, care se bazează pe disponibilitatea şi accesul la energie curată şi ieftină. Prin realizarea investiţiilor strategice necesare atingerii obiectivelor stabilite prin strategie, se are în vedere asigurarea unei participări vizibile a industriei orizontale din România (inginerie, proiectare, fabricarea de echipamente, materiale, etc) şi creşterea componentei locale (locuri de muncă) cu impact în creşterea economică. OG 1. SECURITATE ENERGETICĂ Obiectivul exprimă viziunea României de a elimina vulnerabilităţile sectorului său energetic, făcându-l rezilient la orice evoluţie externă. Sistemul energetic trebuie să poată asigura disponibilitatea continuă a energiei, inclusiv în situaţii de stres ale sectorului energetic, la preţuri accesibile pentru populaţie şi companii, pe întreg teritoriul României şi al Republicii Moldova. De asemenea, există toate premisele ca, prin dezvoltarea sectorului energetic, ţinând cont de poziţia geografică, disponibilitatea resurselor şi de stabilitatea dată de un mix energetic diversificat, România să îşi consolideze statutul de furnizor de securitate energetică şi pentru alte ţări din regiune. România consideră siguranţa aprovizionării cu energie din surse interne drept un obiectiv primordial pentru asigurarea securităţii energetice naţionale. Aşadar, îşi propune reducerea sau eliminarea dependenţelor de import şi întărirea capacităţii interne de exploatare a resurselor energetice primare. Asigurarea flexibilităţii şi adecvanţei sectorului energetic reprezintă o necesitate stringentă, în strânsă conexiune cu obiectivul de asigurare a unui mix energetic diversificat. Companiile şi autorităţile de reglementare trebuie să aibă mecanisme clare de responsabilitate pentru a răspunde la crize, cum ar fi dificultăţile geopolitice, întreruperile aprovizionării, dezastrele naturale sau atacurile cibernetice. Aceasta include planificarea pregătirii, capabilităţi de răspuns rapid şi comunicare clară cu publicul. În acelaşi timp, întărirea şi modernizarea reţelelor, digitalizarea, diversificarea surselor şi a rutelor de aprovizionare, creşterea şi modernizarea capacităţilor de stocare, compatibile cu utilizarea noilor gaze (cum ar fi biometanul, sau metanul sintetic) şi a hidrogenului, precum şi creşterea capacităţilor de interconectare cu statele vecine, reprezintă factori care vor contribui în primul rând la asigurarea securităţii energetice naţionale, dar şi la proiectarea acesteia în regiune. OS 1.1. DIVERSIFICAREA SURSELOR DE APROVIZIONARE CU RESURSE ENERGETICE PRIMARE Diversificarea surselor şi rutelor de aprovizionare cu resursele energetice primare este esenţială pentru a asigura securitatea aprovizionării. În ceea ce priveşte ţările de origine ale ţiţeiului importat, în 2021, 73% din acesta a provenit din doar două state: Kazahstan şi Federaţia Rusă. Obiectivul pentru 2035 este creşterea numărului ţărilor de unde România realizează importul de ţiţei. OS 1.2. REDUCEREA SAU ELIMINAREA DEPENDENŢELOR DE RESURSE ENERGETICE PRIMARE DIN IMPORT Utilizarea potenţialului de exploatare a rezervelor energetice primare terestre şi pe mare ale României reprezintă un obiectiv cu rol semnificativ în reducerea şi chiar eliminarea dependenţei de import în asigurarea necesarului intern. În acelaşi timp, România trebuie să îşi menţină poziţia de exportator de energie în regiune şi să îşi consolideze rolul de furnizor de securitate energetică în gestionarea situaţiilor de stres. Un alt aspect esenţial pentru securitatea energetică este creşterea eficienţei energetice. Prin implementarea măsurilor de eficienţă energetică, România poate reduce consumul total de energie, ceea ce duce la o diminuare a necesităţii de importuri energetice. În ce priveşte combustibilii fosili solizi, obiectivul este reducerea la 0% până în 2035 a nivelului importurilor nete, de la 21% la nivelul anului 2022. În ce priveşte importurile de gaze naturale, obiectivul României este de a deveni complet independentă de importuri de gaz şi de a deveni un exportator net începând cu 2027, în condiţiile punerii în funcţiune de noi capacităţi de exploatare şi stocare a gazelor naturale. România este avantajată de poziţia favorabilă fată de capacităţile de transport în regiune şi de posibilitatea de interconectare a SNT cu sistemele de transport central-europene şi cu resursele de gaze din Bazinul Caspic, din estul Mării Mediterane şi din Orientul Mijlociu, prin Coridorul Sudic. OS 1.3. MENŢINEREA UNUI MIX ENERGETIC DIVERSIFICAT ŞI A ADECVANŢEI SECTORULUI ENERGETIC România îşi propune menţinerea unui mix energetic diversificat la orizontul anului 2035, ţinând cont deopotrivă de obiectivul de decarbonizare al sectorului energetic, precum şi de asigurare a flexibilităţii şi adecvanţei acestuia. Este esenţial să se dispună de capacităţi energetice care să nu depindă de importuri sau de variabile geopolitice. Menţinerea şi dezvoltarea infrastructurilor de producere de energie pe bază de resurse convenţionale, având avantajul proporţionalităţii şi controlabilităţii, devin elemente cheie în strategia de securitate energetică a României, răspunzând cu eficienţă la nevoile şi provocările actuale ale societăţii şi economiei naţionale. Acestea asigură un răspuns prompt la necesităţile sectorului energetic, protejând astfel economia naţională de fluctuaţii neprevăzute. România îşi propune să înlocuiască capacităţile de producţie de energie electrică care vor ieşi din exploatare cu capacităţi noi, eficiente şi cu emisii reduse, la nivelul anului 2035. Până la înlocuirea capacităţilor pe cărbune cu capacităţi noi bazate pe tehnologii cu emisii reduse, se au în vedere lucrări de reabilitare şi creşterea eficienţei energetice a capacităţilor existente şi care vor rămâne în exploatare din raţiuni de asigurare a securităţii energetice a României, prin mecanismul de capacitate de rezervă. Mai mult, România deţine un potenţial eolian offshore semnificativ care ar putea juca un rol esenţial în atingerea obiectivelor ţării în materie de E-SRE. Actualul proiect este doar primul pas către realizarea investiţiilor eoliene offshore. Acesta stabileşte în primul rând cadrul general, iar etapele ulterioare vor implica studii, proceduri şi orientări suplimentare. Pentru 2035, este prevăzut un obiectiv de 3GW de energie eoliană offshore. În funcţie de prevederile PNIESC final revizuit şi de evoluţia dezvoltării energiei eoliene offshore, Ministerul Energiei poate propune Guvernului majorarea acestei ţinte. OS 1.4. ASIGURAREA STOCURILOR ENERGETICE ŞI A SISTEMELOR DE REZERVĂ Constituirea de stocuri din toate resursele energetice se aliniază imperativelor constituţionale, de securitate şi militare ale României. Aceasta nu numai că asigură stabilitate şi autonomie în faţa potenţialelor perturbări externe, dar şi consolidează poziţia ţării ca actor suveran şi stabil în regiune. Această măsură reprezintă o strategie prudentă şi necesară, având în vedere contextul geopolitic şi energetic actual. Prin modernizarea şi extinderea capacităţilor de înmagazinare de gaze naturale şi prin sisteme de echilibrare şi de rezervă pentru energia electrică, România poate aduce o contribuţie importantă şi profitabilă la piaţa regională a serviciilor tehnologice de sistem. În privinţa gazelor naturale, majorarea capacităţii zilnice de extracţie, atât prin investiţii care să diminueze dependenţa capacităţii zilnice de extracţie de presiunea din zăcământ (spre exemplu, prin staţii de comprimare mai performante), cât şi prin înfiinţarea de capacităţi noi de înmagazinare subterană, constituie o necesitate stringentă în domeniul înmagazinării. Pe de o parte, suplimentarea capacităţii totale ar veni în întâmpinarea cantităţilor produse din noile perimetre (onshore şi offshore). Pe de altă parte, sporirea capacităţii zilnice ar putea reduce atât nevoia de import, cât şi cea de export la preţuri prea mici, în cazul producţiei mult peste necesarul intern. OS 1.5. CREŞTEREA CAPACITĂŢILOR DE INTERCONECTARE TRANFRONTALIERĂ A REŢELELOR DE TRANSPORT DE ENERGIE România îşi propune mărirea/disponibilizarea capacităţilor de interconexiune pe toate graniţele cu tarile vecine. În ceea ce priveşte obiectivul de interconectare de 15% în 2030 stabilit prin Regulamentul 1999/2018 privind guvernanţa Uniunii energetice şi a acţiunilor climatice, se intenţionează ca acest obiectiv să fie depăşit, în principal, prin implementarea PCI-urilor şi respectiv prin realizarea celorlalte proiecte de dezvoltare a reţelei electrice de transport incluse în Planul de Dezvoltare a RET perioada 2022-2031. Evoluţia nivelului de interconectare al României până în 2030 (a se vedea imaginea asociată) Sursă: PNIESC Actualizat 2025-2030 OS 1.5.1. ENERGIE ELECTRICĂ: CONSOLIDAREA REŢELELOR DE TRANSPORT ŞI DISTRIBUŢIE CU SCOPUL DE A ASIGURA PARAMETRII TEHNICI NECESARI DE BUNĂ INTERCONEXIUNE CU INFRASTRUCTURA ENERGETICĂ TRANS-EUROPEANĂ Ca urmare a prevederilor Regulamentului (UE) 2019/943, în ceea ce priveşte atingerea unei capacităţi disponibile pentru schimburi transfrontaliere de 70% din capacitatea de transport, respectiv a proiectelor de investiţii din Planul de dezvoltare a RET, la nivelul anului 2030 capacitatea disponibilă pentru schimburi transfrontaliere pe graniţele României se va dubla, ajungând până la 7.000 MW, valoare care reprezintă aproximativ 100 % din valoarea consumului de energie electrică la palierul actual de vârf de sarcină de vară din România. În conformitate cu art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (8) din Regulamentul (UE) 2019/943, statele membre ale UE trebuie să asigure creşterea anuală a capacităţii pentru comerţul interzonal până la atingerea unei capacităţi minime la finalul lui 2025. În cazul României, aceste prevederi privesc comerţul transfrontalier la frontierele România (RO) - Ungaria (HU) şi RO - Bulgaria (BG) care va creşte conform traiectoriei liniare prezentate mai jos, preluată din "Planul de Dezvoltare a RET pentru perioada 2022 - 2031" elaborat de Transelectrica, document care include, de asemenea, un tabel, privind evoluţia capacităţilor nete de interconexiune (NTC) până în 2030.
┌─────────┬────┬─────┬─────┬─────┬─────┐
│Valori │ │ │ │ │ │
│maxime │2021│2022 │2023 │2024 │2025 │
│lunare │ │ │ │ │ │
│NTC [MW] │ │ │ │ │ │
├─────────┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│HU -> RO │800 │980 │1.160│1.340│1.520│
├─────────┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│BG -> RO │700 │1.110│1.470│1.830│2.190│
└─────────┴────┴─────┴─────┴─────┴─────┘
┌─────────────────┬──────────┬──────────┐
│[MW] │2025 │2030 │
├─────────────────┼──────────┼──────────┤
│RO export │4.910 │6.500 │
├─────────────────┼──────────┼──────────┤
│RO - HU │1.520 │1.700 │
├─────────────────┼──────────┼──────────┤
│RO - BG │2.190 │2.600 │
├─────────────────┼──────────┼──────────┤
│RO - RS │1.000 │2.000 │
├─────────────────┼──────────┼──────────┤
│RO -UA │200 │200 │
├─────────────────┼──────────┼──────────┤
│RO import │4.910 │6.500 │
├─────────────────┼──────────┼──────────┤
│HU - RO │1.520 │1.700 │
├─────────────────┼──────────┼──────────┤
│BG - RO │2.190 │2.600 │
├─────────────────┼──────────┼──────────┤
│RS - RO │1.000 │2.000 │
├─────────────────┼──────────┼──────────┤
│UA - RO │200 │200 │
└─────────────────┴──────────┴──────────┘
Sursă: PNIESC Actualizat 2025-2030 Ca urmare a proiectelor investiţionale în infrastructura reţelei electrice de transport interne şi transfrontaliere, dar şi a măsurilor operaţionale realizate de către operatorii de transport şi sistem din România şi Bulgaria, la nivelul anului 2030 capacitatea totală transfrontalieră va atinge 8.200 MW, ceea ce va reprezenta 33% din capacitatea instalată în sursele de producţie a energiei electrice, ceea ce va permite o extindere substanţială a pieţei de energie electrică la nivel european. O prioritate stringentă pentru România este dezvoltarea cu rapiditate a mai multor noi interconexiuni cu Republica Moldova. De asemenea, în contextul electrificării instalaţiilor industriale, este necesară realizarea unor proiecte de investiţii şi reforme prioritare pentru întărirea reţelelor de distribuţie şi minimizarea/eliminarea golurilor de tensiune. OS 1.5.2. GAZE NATURALE: CONSOLIDAREA REŢELELOR DE TRANSPORT ŞI DISTRIBUŢIE Având în vedere ultimele evoluţii şi tendinţe în domeniul traseelor de transport gaze naturale la nivel european, este evidentă profilarea a două surse importante de aprovizionare cu gaze naturale: gazele naturale din regiunea Mării Caspice şi cele din Marea Neagră. În acest context, este important ca Transgaz să implementeze într-un timp scurt proiectele de conectare a pieţelor central europene la resursele din Marea Caspică şi Marea Neagră. Punctele de interconectare dintre România şi statele vecine, precum şi capacităţile de transport asigurate în flux bidirecţional prin aceste puncte pot creşte relevanţa lor la nivel regional. OS 1.6. PROTECŢIA INFRASTRUCTURII CRITICE Consolidarea siguranţei în exploatare şi protecţia tuturor instalaţiilor şi infrastructurilor de pe întreg lanţul de producere, transport, distribuţie, stocare şi consum de energie. În contextul tranziţiei energetice, este necesară dezvoltarea unui cadru de reglementare care să faciliteze obţinerea avizelor/autorizaţiilor necesare punerii în funcţiune a proiectelor investiţionale ale sistemului de distribuţie. Reducerea riscurilor de incidente şi accidente: instalaţiile industriale implicate în producerea, transportul, distribuţia, stocarea şi consumul de energie prezintă riscuri semnificative din cauza naturii materialelor şi proceselor implicate. Consolidarea siguranţei acestor instalaţii minimizează probabilitatea unor incidente care pot duce la întreruperi ale furnizării, daune materiale sau chiar pierderi de vieţi omeneşti. Creşterea fiabilităţii sistemului energetic: un sistem energetic fiabil este fundamental pentru economia oricărei ţări. Investiţiile în siguranţa instalaţiilor contribuie la creşterea fiabilităţii acestora, asigurând o alimentare constantă şi stabilă cu energie, esenţială pentru funcţionarea serviciilor publice, a industriei şi a vieţii de zi cu zi a cetăţenilor. Conformitatea cu standardele şi reglementările internaţionale: multe ţări şi organizaţii internaţionale impun standarde stricte de siguranţă pentru instalaţiile energetice. Îmbunătăţirea siguranţei nu doar că asigură conformitatea cu aceste reglementări, ci şi întăreşte reputaţia naţională în ceea ce priveşte responsabilitatea şi profesionalismul în managementul resurselor energetice. Rezilienţa în faţa schimbărilor climatice şi a dezastrelor naturale: fenomenele meteorologice extreme şi alte dezastre naturale pot afecta grav infrastructura energetică. O mai bună consolidare a siguranţei poate include măsuri de adaptare şi atenuare a impactului acestor evenimente, sporind rezilienţa sectorului energetic. Reducerea costurilor asociate cu accidentele şi incidentele permite realocarea resurselor financiare către cercetare, dezvoltare şi inovaţie în sectorul energetic. Aceasta poate accelera adoptarea de noi tehnologii şi îmbunătăţirea eficienţei energetice. În concluzie, consolidarea siguranţei instalaţiilor industriale pe întreg lanţul energetic nu este doar o necesitate, ci şi o oportunitate de a construi un sector energetic mai sigur, mai rezilient şi mai sustenabil, care să servească nevoile actuale şi viitoare ale societăţii. OS 1.7. ÎNTĂRIREA LANŢULUI DE APROVIZIONARE PENTRU INFRASTRUCTURA CRITICA DIN ENERGIE Vor fi susţinute iniţiativele în zona de dezvoltare şi producţie locală a tehnologiilor noi de producţie şi stocare a energiei. Pe termen mediuşi lung, aceste iniţiative vizează proiecte cu un impact economic puternic - cum ar fi constituirea unui lanţ industrial de producţie şi/sau asamblare şi/sau reciclare a bateriilor, a celulelor şi panourilor fotovoltaice (inclusiv echipamente auxiliare),producţia materiilor prime folosite în industria asociată, precum şi noi capacităţi de stocare a energiei electrice. Pe acest fond, crearea unui mecanism de asigurare a rezilienţei lanţului de aprovizionare local va putea conferi un instrument activ pentru securizarea operării infrastructurii energetice nucleare existente. OS 1.8. LEGIFERAREA ANGAJAMENTULUI ROMÂNIEI DE A GARANTA SECURITATEA ENERGETICĂ A REPUBLICII MOLDOVA Pentru România, prioritatea de prim-rang este interconectarea energetică cu Republica Moldova, asigurându-i acesteia securitatea energetică în proporţie de 100%. OG 2. ENERGIE CU EMISII SCĂZUTE DE CARBON În evoluţia sectorului energetic, România urmează cele mai bune practici de protecţie a mediului, cu respectarea ţintelor naţionale de decarbonizare asumate ca stat membru UE. Se impune transformarea sectorului energetic către un model de sistem bazat pe tehnologii curate, inovatoare, care să facă faţă concurenţei pe o piaţă de energie electrică integrată. Pentru a putea garanta succesul procesului de tranziţie, este nevoie de o abordare flexibilă, care să facă posibilă o corelare eficientă între necesarul de investiţii, gradul de maturitate al tehnologiilor precum şi de specificităţile economice, geografice, climatologice şi geopolitice ale României şi, nu în ultimul rând, cu monitorizarea implicaţiilor economice şi sociale, cu pregătirea şi aplicarea unor programe clare şi susţinute pentru sprijinirea zonelor carbonifere aflate în tranziţie. Astfel, România îşi propune înlocuirea unei importante capacităţi energetice pe bază de surse cu emisii crescute, cu capacităţi noi, eficiente şi cu emisii reduse, pe bază de gaze, energie nucleară şi SRE. De asemenea România îşi propune înlocuirea surselor individuale de producere ineficientă a energiei termice cu emisii în interiorul zonelor rezidenţiale, cu capacităţi noi ce pot deservi un condominiu/cartier/cvartal sau întreg oraşul, eficiente şi cu emisii reduse, pe bază de gaze naturale şi SRE. Sursele regenerabile de energie, eficienţa energetică, biometanul, metanul sintetic, gazul natural în amestec cu hidrogen şi energia nucleară vor juca un rol important în decarbonizarea sectorului energetic din România. OS 2.1. REDUCEREA EMISIILOR DE GES ŞI NOXE ÎN SECTORUL ENERGETIC La nivelul anului 2019, România a redus emisiile de GES cu 69% comparativ cu anul 1990 în sectorul energetic. Totodată, în linie cu direcţiile Uniunii Europene cu privire la decarbonizarea sectorului energetic, România îşi propune să reducă emisiile de GES în sectorul energetic cu 87% la orizontul anului 2030 comparativ cu anul 1990. Astfel, pentru a se apropria de obiectivul de neutralitate climatică stabilit la nivelul anului 2050, România îşi propune un procent de reducere a emisiilor de GES din sectorul energetic cu 94%. Traiectoria estimată a evoluţiei emisiilor de GES din sectorul energetic (a se vedea imaginea asociată) Sursă: PNIESC Actualizat 2025-2030 OS 2.1.1. CREŞTEREA PONDERII SRE ÎN MIXUL ENERGETIC PRIN CAPACITĂŢI NOI DE GENERARE DIN SURSE REGENERABILE Obiectivul României privind ponderea energiei din SRE în consumul final brut de energie pentru anul 2035 este de 44% în 2035 şi 73% în 2050. Ţintele vor fi îndeplinite, în principal, prin creşterea capacităţii instalate de producere a energiei din surse hidroenergetice, eoliene şi solare şi geotermale, precum şi prin electrificarea parţială a sistemelor de încălzire şi răcire. Biomasa va continua să aibă un rol important, dar ponderea sa în totalul SRE va scădea de la 52% la nivelul anului 2023 la 26% în 2035. Traiectoria ponderii SRE, per tip de combustibil, în consumul final brut (a se vedea imaginea asociată) Sursă: PNIESC Actualizat 2025-2030 În ceea ce priveşte producţia de energie electrică, România urmăreşte menţinerea mixului său energetic diversificat, reducând în acelaşi timp emisiile de GES prin creşterea susţinută a capacităţilor de producţie din surse cu emisii scăzute sau zero. Obiectivul pentru 2035 este atingerea unei capacităţi instalate de producţie a energiei electrice de 40 GW. Traiectoria estimată pentru capacitatea instalată de producere a energiei electrice (a se vedea imaginea asociată) Sursă: PNIESC Actualizat 2025-2030 Din capacitatea proiectată pentru 2035, aproximativ 80% va proveni din SRE, asigurându-se astfel utilizarea resurselor interne pentru producerea de energie electrică. La nivelul anului 2035, România îşi propune atingerea unei ponderi de energie din surse regenerabile în consumul final brut de energie electrică (SRE - E) de 61%, de la 41% în 2020. Pentru a atinge ţinta SRE-E de 61% la nivelul anului 2035, este necesară instalarea unor capacităţi semnificative de producţie de energie din surse regenerabile. Capacităţile instalate de energie eoliană şi solară reprezintă un element esenţial al acestei tranziţii, astfel sunt necesari 19.5 GW adiţionali de energie din SRE, indicând o creştere aproximativ 5 ori mai mare comparativ cu capacităţile instalate de energie eoliană şi solară la nivelul anului 2021 (3 GW energie eoliană, respectiv 1,4 GW energie solară). De asemenea, se prevede că capacităţile de producţie a energiei electrice din surse nucleare vor rămâne relativ constante, cu introducerea unor capacităţi noi începând din 2029. Capacităţile pe bază de huilă şi lignit sunt planificate să fie eliminate treptat până la finalul anului 2031, în timp ce capacităţile pe bază de gaz natural vor fi pregătite să utilizeze gaze verzi, precum hidrogenul, începând din 2036. De asemenea, traiectoria estimată prevede instalarea unor capacităţi noi de producţie a energiei electrice şi termice în cogenerare pe bază de hidrogen, pe bază de biomasă şi pe bază de biogaz, precum şi instalarea de noi capacităţi hidro până în 2050.Pentru a realiza aceste obiective, este necesară creşterea capacităţii României de a atrage finanţare europeană pentru dezvoltarea proiectelor de generare din surse regenerabile, în vederea asigurării mecanismelor de finanţare necesare. Traiectoria estimată a ponderii SRE în sistemele centralizate de termoficare (a se vedea imaginea asociată) Sursă: PNIESC Actualizat 2025-2030 În sectorul încălzirii şi răcirii, pe lângă cogenerarea de înaltă eficienţă se vor folosi şi alternative precum: producţia pe bază de biomasă în urbanul mic; sursele regenerabile alternative de încălzire pentru locuinţele individuale şi ansamblurile noi de locuinţe; alternative de cvartal din surse regenerabile; soluţii individuale sau colective de tipul pompelor de căldurii (fie de sine stătătoare, fie în configuraţie "hibrid", împreună cu o centrală pe gaz în condensare), sau a panourilor termice şi solare. De asemenea, se vor promova proiecte pentru valorificarea energiei reziduale din industrie, acolo unde aceasta este disponibilă şi este posibilă utilizarea în sistemele de încălzire şi răcire. Ponderea SRE-Î&R va reprezenta 48% din consumul final brut de energie în sectorul încălzire şi răcire la nivelul anului 2035, respectiv 78% la nivelul anului 2050, urmare a utilizării crescute a pompelor de căldură, a colectoarelor solare termice, precum şi a gazelor verzi cum ar fi hidrogenului verde. Traiectoria estimată a ponderii SRE în consumul final brut de energie în sectorul încălzire şi răcire, per tip de combustibil (a se vedea imaginea asociată) Sursă: PNIESC Actualizat 2025-2030 OS 2.1.2. CAPTAREA ŞI STOCAREA CARBONULUI Investiţiile în tehnologii CCS pentru a permite captarea CO2 la sursă (de exemplu, instalaţii industriale incluse în EU-ETS din industriile oţelului, cimentului, petrolului şi gazelor naturale, producţiei de energie şi din alte industrii intens poluatoare) şi stocarea sa sigură în locaţii geologice reprezintă un pas crucial pentru sectorul energetic, în special pentru unităţile care nu pot fi rapid convertite la SRE. Pentru a realiza aceasta, este necesară pregătirea legislaţiei şi a acceptabilităţii opiniei publice. În acelaşi timp, trebuie evitată o povară administrativă excesivă şi disproporţionată asupra producătorilor naţionali din perspectiva obligaţiei de stocare. OS 2.2. MIX ENERGETIC DIVERSIFICAT ŞI ECHILIBRAT Menţinerea unui mix diversificat, echilibrat şi flexibil al capacităţilor de producţie a energiei, bazat pe tehnologii cu emisii reduse de carbon. În vederea întăririi adecvanţei sistemului energetic naţional şi dezvoltarea acestuia în condiţii de eficienţă, sustenabilitate şi siguranţă, este necesară asigurarea unui cadru de neutralitate tehnologică, bazat pe performanţă, pentru a încuraja o gamă diversă de soluţii. OS 2.2.1. ÎNLOCUIREA CAPACITĂŢILOR DE PRODUCŢIE DE ENERGIE ELECTRICĂ POLUANTE CARE VOR IEŞI DIN EXPLOATARE CU CAPACITĂŢI NOI, EFICIENTE ŞI CU EMISII REDUSE Creşterea eficienţei energetice a agregatelor centralelor aflate în exploatare. Promovarea producerii de energie electrică şi termică în centrale de cogenerare de înaltă eficienţă, de ultimă generaţie. România îşi propune să pună în funcţiune noi centrale electrice cu grupuri pe gaze naturale cu ciclu combinat şi în centrale electrice cu producere de energie electrică în cogenerare care să crească flexibilitatea sistemului şi să înlocuiască energia electrică produsă din cărbune. Având în vedere resursele de gaze existente şi cele care urmează a fi date în exploatare, finanţarea disponibilă prin PNRR precum şi celelalte programe naţionale de finanţare, sunt necesare: ● Promovarea imediată de proiecte pentru centrale în cogenerare (energie electrică şi termică ) prevăzute cu capacitate de stocare a energiei termice sau de condensaţie (numai pentru energie electrică) care să înlocuiască vechile echipamente de producere a energiei electrice şi termice aflate la finalul duratei de viaţă, funcţionând la randamente scăzute şi cu emisii ridicate de noxe. ● Finanţarea reabilitării centralelor în cogenerare (energie electrică şi termică) care nu au ajuns încă la finalul duratei de viaţă. OS 2.2.2. EXPLOATAREA ŞI UTILIZAREA SUSTENABILA A TUTUROR TIPURILOR DE RESURSE ENERGETICE PRIMARE CARE POT CONTRIBUI LA ATINGEREA ŢINTELOR ŞI OBIECTIVELOR CLIMATICE Nuclear Analizele privind necesitatea îndeplinirii obiectivelor şi ţintelor de mediu şi securitate energetica, siguranţa în aprovizionare şi diversificarea surselor pentru un mix energetic echilibrat, care sa asigure tranziţia catre un sector energetic cu emisii reduse de gaze cu efect de sera şi un preţ al energiei suportabil pentru consumatori, releva faptul ca investiţiile în capacităţi de generare din surse nucleare reprezintă una dintre soluţiile optime de acoperire a deficitului de capacitate de producţie de energie electrica previzionat pentru 2028-2035 ca urmare a atingerii duratei limita de operare a mai multor capacităţi existente bazate pe combustibili fosili. Până în 2035, obiectivul României este să finalizeze extinderea duratei de viaţă a unor capacităţi existente, să construiască noi capacităţi de mari dimensiuni, precum şi capacităţi de generare de tip SMR. Biomasă În procesul de creare a unei economii durabile, cu emisii scăzute de carbon, rolul biocombustibililor şi al gazelor verzi sau al gazelor obţinute din alte tehnologii cu emisii reduse de carbon se aşteaptă să fie potenţat în perioada următoare. Biocombustibilii, alături de energia din surse regenerabile, biometan, metan sintetic şi hidrogen, vor contribui substanţial la transformarea sectorului energetic. Biometan Dat fiind potenţialul României de producere a biometanului, respectiv rolul acestuia în reducerea emisiilor de carbon, este esenţială începerea producţiei de biometan şi injecţia acestuia în reţelele de gaze naturale, întrucât tehnologia necesară producerii biometanului este una matură. Dezvoltarea acestui sector ar putea asigura la orizontului anului 2030 echivalentul a 2 mld. mc pe an,*3) termen mediu, la orizontul 2040, potenţialul ridicându-se la aproximativ 5,5 mld. mc pe an.*4) Pe termen lung, pentru a atinge scenariul "net zero", biometanul este un pilon important în sectorul încălzirii, având un potenţial de producţie de 65 TWh*5)/ 8 miliarde mc pe an la orizontul 2050.*6) *3) https://energy.ec.europa.eu/system/files/2023-09/Biomethane_fiche_RO_web.pdf *4) https://www.europeanbiogas.eu/wp-content/uploads/2024/04/Biogases-towards-2040-and-beyond_FINAL.pdf *5) https://energy.ec.europa.eu/publications/impact-use-biomethane-and-hydrogen-potenţial-trans-europeaninfrastructure_en *6) https://www.europeanbiogas.eu/wp-content/uploads/2024/04/Biogases-towards-2040-and-beyond_FINAL.pdf Complementar cu producţia de gaze naturale la nivel naţional, nevoia de biometan este de aşteptat să crească, de exemplu în măsura în care consumatorii industriali mari, cum sunt cei din industria farmaceutică sau a îngrăşămintelor, îşi vor continua activitatea şi vor căuta alternative în scopul atingerii obiectivelor de tip "net zero", sau odată ce sectorul agricol va dori să valorifice acest potenţial, inclusiv în sensul economiei circulare la nivel local. Pentru a satisface această nevoie, este necesară certificarea biometanului din reţea, printr-un registru de garanţii de origine asemănător cu cel din piaţa de energie electrică, pentru a monitoriza cantităţile de biometan produse şi tranzacţionate, în vederea excluderii vânzării duble şi a contabilizării duble. De asemenea, dat fiind costul de producţie încă mare al biometanului, comparativ cu gazul natural, va fi necesar un mecanism de sprijin financiar iniţial, pentru a încuraja acest sector. În acelaşi timp, garanţiile de origine atribuite biometanului produs de instalaţiile care au beneficiat de sprijin financiar vor avea o valoare mai mică decât cele asociate proiectelor dezvoltate din fonduri proprii. Pe lângă rolul biometanului în sectorul energetic, obţinerea acestuia din deşeuri municipale va contribui şi la gestiunea mai eficientă a acestora. Metan sintetic Conform celor descrise într-un capitol anterior, metanul sintetic, identic din punct de vedere chimic cu gazul "de sondă", este alternativa sustenabilă la acesta, întrucât se obţine din hidrogen şi dioxid de carbon, acesta din urmă putând fi captat din alte surse de generare a energiei electrice (un exemplu de CCU, "carbon capture and usage"). La fel ca biometanul, acest tip de gaz nu necesită adaptări ale reţelelor existente. Modul de obţinere a acestui gaz (metoda Sabatier) nu este încă suficient de rentabil pentru folosirea la scară largă, însă cele două componente necesare devin astăzi elemente esenţiale pentru tranziţia energetică, astfel că producţia de metan sintetic trebuie încurajată prin sprijinirea de proiecte pilot, localizate spre exemplu în zonele industriale care deţin propriile instalaţii de producţie a hidrogenului, dar şi a energiei electrice din care rezultă dioxid de carbon. Pe lângă obţinerea metanului sintetic folosind hidrogenul, este posibilă şi obţinerea de hidrogen din piroliza gazului metan - prin urmare, alegerea uneia dintre aceste două opţiuni, ambele necesitând temperaturi înalte, depinde de contextul local: prima în cazul unei locaţii care dispune de hidrogen "curat" şi necesită gaz metan, a doua acolo unde este necesar mai mult hidrogen relativ la metanul disponibil. Hidrogen Pe termen mediu şi lung, România, având la bază Strategia Naţională a Hidrogenului, va extinde producţia de hidrogen, stocarea şi infrastructura aferentă acestuia, va acorda sprijin financiar pentru cercetare şi inovare pentru întregul lanţ valoric, precum şi modernizarea infrastructurii de gaze naturale pentru transportul hidrogenului. Este esenţial să se definească necesarul intern al viitorului precum şi necesităţile ţărilor vecine împreună cu infrastructura necesară pentru a transporta hidrogenul şi distribui între locurile de producere şi locurile de consum. În acelaşi timp, investiţiile în hidrogen trebuie să fie proporţionale cu dezvoltarea tehnologiei şi a capacităţii acesteia de a fi rezonabilă comercial. Este necesară dezvoltarea tehnologiilor privind injectarea de hidrogen sub formă de gaz de sinteză din SRE şi utilizarea hidrogenului în procesele industriale. Date fiind resursele de gaze naturale ale României şi a faptului că în prezent majoritatea hidrogenului este produs prin reformarea metanului cu abur, în funcţie de progresele tehnologice, România trebuie să încurajeze şi să sprijine producerea de hidrogen din gaze naturale cu captarea şi stocarea dioxidului de carbon (CO_2), respectiv piroliza metanului unde ultimele cercetări arată că este nevoie de 6 ori mai puţină energie pentru a obţine H_2 şi carbon solid (fără a fi necesară utilizarea apei), care poate sa fie utilizat mai departe ca materie primă pentru industria bateriilor, cauciucuri, asfalt, mase plastice, etc. Mai mult, ultimele descoperiri în materie de hidrogen natural arată că acesta ar putea fi competitiv ca preţ pentru toate tipurile de aplicaţii: industrie, mobilitate, încălzire, generare de electricitate. Hidrogenul natural se găseşte în scoarţa terestră, formându-se prin procese naturale, fiind chiar un gaz care se regenerează singur, în condiţiile în care se adaptează rata de extracţie la cea de generare. Dată fiind geomorfologia României, unde regăsim zăcăminte de cărbune, gaze naturale, ţiţei, există o probabilitate crescută în a găsi şi rezerve de hidrogen natural în scoarţa terestră. Explorarea potenţialelor zăcăminte de hidrogen natural reprezintă o prioritate pentru România, datorită expertizei şi experienţei din sectorul gazelor naturale şi a petrolului, cât şi datorită structurii geomorfologice a solului din ţară. Astfel, este necesară demararea unor lucrări de explorare şi exploatare a potenţialelor zăcăminte de hidrogen natural din România. În ceea ce priveşte transportul şi distribuţia, conform datelor ANRE, ponderea conductelor din polietilenă din totalul lungimii conductelor sistemelor de distribuţie a gazelor naturale se află într-o creştere anuală continuă, cu aproximativ 2 puncte procentuale pe an: de la 64,09% în 2020 la 66,25% în 2021 respectiv 68,15% în 2022. Cu toate acestea, anumite elementele de reţea vor trebui adaptate pentru a permite transportul şi distribuţia hidrogenului. Pentru asigurarea preluării volumelor viitoare de hidrogen din reţeaua de transport cât şi a celor injectate direct în reţelele de distribuţie, acestea din urmă trebuie dezvoltate şi reconvertite în acest sens. Astfel, pentru atingerea dezideratului de a utiliza infrastructura de gaze naturale pentru transportul şi distribuţia hidrogenului în amestec cu gaze naturale / hidrogen 100%, este necesară pregătirea anticipativă a dezvoltării de reţele la standardul hydrogen-ready, dată fiind durata de utilizare a acestora (spre exemplu conductele de polietilenă au o durată de utilizare de cel puţin 50 de ani). Conform studiilor de specialitate,*7) reconversia reţelelor de transport şi distribuţie existente pentru utilizarea hidrogenului reprezintă între 21% şi 33% din costul unei reţele noi dedicate doar hidrogenului, în funcţie de diametrul conductei. În acest fel se evită crearea de infrastructuri paralele care implică costuri foarte mari şi nejustificate. În plus în zonele urbane aglomerate, nu este fezabilă dezvoltarea unor conducte dedicate hidrogenului din cauza lipsei spaţiului. *7) A European Hydrogen Infrastructure Vision Covering 21 Countries - April 2021 Injecţia hidrogenului în reţelele de gaze naturale reprezintă un mod de utilizare a energiei electrice din surse regenerabile în momentul în care există un excedent de producţie respectiv când există preţuri negative. În acest fel se realizează cuplarea celor două reţele de utilităţi cu beneficii în echilibrarea reţelei de energie electrică şi generarea de venituri suplimentare pentru producătorilor de energie regenerabilă (ca urmare a flexibilităţii mai mari a soluţiei de stocare sub formă de hidrogen a energiei electrice şi injectarea în reţele). Totodată, injecţia hidrogenului în reţelele de transport / distribuţie gaze naturale, din energie electrică "verde" excedentară (nu poate fi preluată în SEN), conduce la reducerea amprentei de carbon. Mai mult, aceste reţele pot deservi pe termen mediu (2030-2035) şi lung (2035-2050) nevoia de amestec de hidrogen cu gaze naturale / alte gaze verzi, inclusiv hidrogen 100%, pentru: sectorul de încălzire, inclusiv sistemul de alimentare centralizată cu energie termică (SACET), centrale pe gaze naturale cu ciclu combinat (CCGT), centrale de cogenerare (CHP), respectiv consumatorii industriali. OS 2.3. STOCARE ENERGIE ELECTRICĂ Dezvoltarea şi utilizarea potenţialului tehnico-economic al SRE în SEN depinde de dezvoltarea capacităţilor de stocare. Acestea vor facilita sinergia între diversele componente ale sectorului energetic, precum şi echilibrarea acestuia. Obiectivul este de a avea o capacitate totală instalată de stocare a energiei electrice de cel puţin 2,000 MW până în 2030. Obiectivul va fi atins prin instalarea de sisteme de stocare a energiei electrice cu baterii şi prin dezvoltarea de hidrocentrale cu acumulare prin pompaj. Mai mult, Strategia Energetică promovează adoptarea de soluţii inovative precum: ● Hibridizarea capacităţilor existente de producere a energiei electrice din surse regenerabile, prin implementarea de sisteme de stocare pe bază de baterii în cadrul parcurilor de producţie a energiei din surse regenerabile deja existente. Aceasta va spori capacitatea de stocare şi va creşte stabilitatea şi fiabilitatea reţelei electrice. ● Dezvoltarea operatorilor independenţi de stocare a energiei, care să fie conectaţi direct la reţea. Aceşti operatori vor furniza servicii esenţiale de sistem auxiliar şi energie de echilibrare, iar în viitor vor putea oferi servicii de flexibilitate descentralizată. ● Sisteme de stocare "în spatele contorului" (Behind-the-Meter): promovarea instalării de sisteme de stocare a energiei la nivelul locuinţelor şi clădirilor comerciale ale utilizatorilor finali. Aceste sisteme vor optimiza profilul de consum al utilizatorilor şi vor contribui la reducerea costurilor facturilor de energie, prin utilizarea eficientă a energiei stocate în perioadele de vârf de consum şi de preţ. OG 3. EFICIENŢĂ ENERGETICĂ Îmbunătăţirea EE în sectorul energetic este crucială în procesul de tranziţie către o energie curată. Totodată, îmbunătăţirea EE de-a lungul întregului lanţ energetic, inclusiv producţia, transportul, distribuţia şi utilizarea finală de energie, va aduce o contribuţie substanţială la realizarea siguranţei alimentării cu energie, dezvoltarea sustenabilă şi creşterea competitivităţii, la economisirea resurselor energetice primare şi la reducerea emisiilor de GES. Pe lângă reducerea emisiilor GES, investiţiile în EE au ca efect creşterea ponderii de energie regenerabilă şi combaterea sărăciei energetice. Mai mult, investiţiile în EE pot crea noi locuri de muncă, îmbunătăţi calitatea vieţii, şi reduce costurilor sociale. Totodată, obiectivele de eficienţă energetică trebuie atinse fără a aduce nicio afectare productivităţii. OS 3.1. ABORDAREA INTEGRATĂ A SECTORULUI DE ÎNCĂLZIRE ŞI RĂCIRE CENTRALIZATĂ A CLĂDIRILOR, CU COORDONAREA PROIECTELOR DE INVESTIŢII PE ÎNTREG LANŢUL VALORIC Acest obiectiv urmăreşte introducerea şi adoptarea celor mai eficiente tehnologii, conectarea acestora la un sistem centralizat de încălzire-răcire eficient şi prin dezvoltarea centralelor cu cogenerare de înaltă eficienţă. Creşterea ponderii sistemelor centralizate de energie cu integrarea resurselor regenerabile va conduce la creşterea eficienţei utilizării resurselor primare de energie. Promovarea sistemelor de încălzire în sistem centralizat contribuie la realizarea ţintelor climatice, reducerea costurilor şi creşterea eficienţei energetice. Prin reconfigurarea actualelor sisteme centralizate de încălzire şi realizarea unui amestec optim între instalaţiile de cogenerare de înalta eficienţă (existente şi noi), stocarea de energie termică şi SRE, bazat pe cererea de energie termică utilă sezonieră, va creşte eficienţa utilizării resurselor energetice primare. Cu toate acestea, pompele de căldură pot fi adăugate fără a necesita schimbarea centralei pe gaz şi a instalaţiei de încălzire deja existente, configuraţia hibrid constituind o măsură de tranziţie către încălzirea cu amprentă de carbon minimă. De asemenea, instalarea unor centrale de cogenerare de înaltă eficienţă cu capacităţi flexibile "H2Ready", împreună cu capacităţi de stocare a energiei termice, vor asigura trecerea de la combustibili fosili actuali la combustibili noi bazaţi în primul rând pe amestec de hidrogen şi metan sintetic, respectiv biometan. Integrarea mai multor surse de energie bazate pe diferite tipuri de energie primară într-o reţea inteligentă de transport şi distribuţie energie într-un sistem centralizat de încălzire-răcire asigură securitatea energetică a consumatorilor conectaţi la aceasta. Totodată, producerea distribuită de energie prin construcţia şi utilizarea unor capacităţi noi de cogenerare de înaltă eficienţă echipate cu capacităţi de acumulare de energie electrică şi/sau termică va asigura stabilitate sectorului energetic, o bună echilibrare din punct de vedere al încărcării RET şi reprezintă un punct de sprijin la sursele regenerabile care depind de factori climatici necontrolabili. Instituirea unei politici de creare de SAE (Sate Autonome Energetic), sau comunităţi de energie regenerabilă, oferă premisele, prin potenţialul de cogenerare de mică putere, să alimenteze autonom satele/comunităţile. Prin eficienţa obţinută, atât la biomasa agricolă cât şi la cea forestieră, care să respecte criteriile de sustenabilitate, din aceste resurse se poate obţine etanol, cu aplicaţii pentru decarbonizarea transporturilor şi energiei. OS 3.2. DIMINUAREA PIERDERILOR DE ENERGIE DIN REŢELELE DE TRANSPORT ŞI DISTRIBUŢIE ENERGIE Obiectivul specific urmăreşte să abordeze şi să minimizeze pierderile inerente de energie care apar în procesul de transmitere a energiei electrice şi a gazelor naturale de la punctele de producţie până la consumatori. Pierderile de energie în reţelele de distribuţie şi transport nu numai că afectează eficienţa economică, crescând costurile pentru operatori şi consumatori, dar au şi un impact negativ asupra mediului, prin necesitatea generării unor volume mai mari de energie pentru a compensa aceste pierderi. Reducerea acestor pierderi este esenţială pentru îmbunătăţirea sustenabilităţii şi eficienţei întregului sistem energetic. Prin implementarea acestui obiectiv specific, se intenţionează nu doar optimizarea proceselor tehnice şi a infrastructurii, dar şi alinierea la normele şi standardele europene care promovează un sistem energetic mai verde şi mai eficient. Acest obiectiv contribuie direct la reducerea costurilor operaţionale ale furnizorilor de energie şi la scăderea preţurilor pentru consumatori, promovând în acelaşi timp un mediu mai curat prin scăderea emisiilor de carbon asociate cu producţia suplimentară de energie. Astfel, strategia urmăreşte nu doar ameliorarea eficienţei tehnice a reţelelor, dar şi creşterea fiabilităţii sistemului energetic naţional, asigurând o distribuţie mai stabilă şi mai sigură a energiei, beneficiind consumatorii finali şi economia în ansamblu. Aceasta abordare complexă va include atât modernizarea infrastructurii fizice, cât şi adoptarea soluţiilor digitale avansate pentru monitorizare şi gestionare optimă a fluxurilor de energie. Mai mult, se vor lua măsuri de promovare a recuperării energiei reziduale din industrie şi utilizarea acesteia în reţelele de încălzire-răcire. OG 4. ASIGURAREA ACCESULUI FIZIC LA ENERGIE PENTRU TOŢI CONSUMATORII ŞI ACCESIBILITATE FINANCIARĂ ŞI COMPETITIVITATE ECONOMICĂ A ENERGIEI Obiectivul urmăreşte continuarea programului de electrificare, asigurarea accesului la infrastructura de gaze naturale, precum şi la alimentarea cu energie termică, promovând o abordare integrată şi sustenabilă în gestionarea resurselor energetice şi reducerea sărăciei energetice. Accesibilitatea energiei şi suportabilitatea preţului sunt printre principalele provocări ale sectorului energetic şi constituie responsabilităţi strategice. România îşi propune reducerea preturilor diverselor forme de energie la consumatorul final, în vederea asigurării suportabilităţii preturilor, reducerii sărăciei energetice şi stimularea competitivităţii industriale. OS.4.1. ACCESUL LA ENERGIE ELECTRICĂ PENTRU TOŢI CONSUMATORII România îşi propune ca până în 2035 toate locuinţele şi întreprinderile din România să aibă acces la energie electrică. Pentru aceasta, este necesară modernizarea şi extinderea reţelelor de distribuţie pentru a suporta creşterea consumului de electricitate, în special în noile sectoare cum ar fi transportul şi încălzirea-răcirea. În locurile în care extinderea reţelelor de distribuţie nu este fezabilă, se vor promova sistemele de generare distribuită şi a comunităţile energetice locale. Astfel, se încurajează dezvoltarea micro-reţelelor şi sistemelor de generare distribuită a energiei electrice, cu o atenţie specială pentru zonele afectate de sărăcie energetică. Crearea sistemelor de generare distribuită şi a comunităţilor energetice locale poate facilita şi construcţia de reţele locale, evitând problemele mari de conectare sau de echilibrare a reţelei. Pe acest fond, Ministerul Energiei va realiza o analiză având ca scop identificarea soluţiei optime de alimentare cu energie, având în vedere următoarele criterii posibile de prioritizare a investiţiilor destinate asigurării necesarului de consum: ● Principiul eficienţei economice, ca principal element de fundamentare a extinderii reţelei de gaze naturale în vederea satisfacerii cererii de energie. ● Perspectiva asigurării unor soluţii de încălzire în regim centralizat sau în sistem de distribuţie închis. ● Identificarea unor soluţii alternative de alimentare cu energie, plecând de la disponibilul de resurse energetice din zonă, relevant în acest sens fiind energia geotermală. ● Posibilitatea tehnică a reţelei de gaze naturale de a acomoda gaze verzi, în special hidrogen şi biometan, cu luarea în calcul a factorului de proximitate în ceea ce priveşte accesul la cele două categorii de gaze şi condiţionat de dovada imposibilităţii electrificării consumului. ● Proximitatea zonei vizat a fi alimentate cu energie faţă de soluţii de alimentare faţă de sistemul de transport al energiei electrice, respectiv al gazelor naturale, după caz. OS 4.2. CREŞTEREA GRADULUI DE RACORDARE A CONSUMATORILOR CASNICI ŞI INDUSTRIALI LA REŢEAUA DE DISTRIBUŢIE A GAZELOR NATURALE România îşi propune creşterea gradului de racordare la reţeaua de distribuţie a gazelor naturale pentru consumatorii casnici şi industriali, în scopul asigurării unui acces egal şi echitabil la această resursă vitală. Este esenţială reducerea discrepanţelor regionale este esenţială. Se vor adresa diferenţele de acces la gaze naturale între regiunile urbane şi cele rurale, precum şi între diferitele regiuni ale ţării, pentru a asigura o distribuţie uniformă şi eficientă a gazelor naturale. OS 4.3. ÎMBUNĂTĂŢIREA ACCESULUI LA ENERGIE TERMICĂ ÎN SISTEM DISTRIBUIT SAU INDIVIDUAL Pentru gospodăriile care nu pot avea acces la sisteme centralizate de încălzire şi se încălzesc în prezent cu lemne de foc, este esenţială dezvoltarea soluţii alternative sustenabile şi eficiente energetic. Aceste soluţii ar trebui să reducă dependenţa de combustibilii solizi şi să amelioreze condiţiile de viaţă, oferind în acelaşi timp o opţiune ecologică. ● Implementarea unor soluţii de încălzire de înaltă eficienţă, cum ar fi sobele pe peleţi sau alţi biocombustibili, care sunt mai eficiente şi au emisii reduse comparativ cu arderea tradiţională a lemnului. ● Dezvoltarea infrastructurii pentru producerea, procesarea şi distribuţia biomaselor sustenabile ca alternativă la lemnul de foc ● Încurajarea utilizării energiei solare pentru încălzirea apei şi suportul termic în gospodăriile fără acces la sisteme centralizate. ● Implementarea micro-reţelelor de cogenerare care să utilizeze cogenerarea pentru producerea simultană de căldură şi electricitate pentru comunităţi. ● Facilitarea accesului la finanţare şi stimulente fiscale pentru gospodăriile care doresc să treacă la soluţii de încălzire mai sustenabile. OS 4.4. ASIGURAREA ACCESIBILITĂŢII COSTURILOR PENTRU CONSUMATORII INDUSTRIALI Reformarea structurii tarifare pentru energia electrică şi gaze naturale Până în 2035, ajustarea structurii tarifare pentru a oferi preţuri competitive pentru consumatorii industriali, inclusiv evaluarea şi ajustarea periodică a taxelor şi impozitelor aplicate consumului de energie. Menţinerea unei politici de preţuri adaptative până în 2050, care să reflecte schimbările tehnologice şi de piaţă, asigurând costuri optimizate pentru industrie. Introducerea şi extinderea măsurilor de compensare a costurilor energetice pentru consumatori industriali Implementarea de scheme de plafonare a preţurilor şi mecanisme de compensare pentru a proteja consumatorii industriali împotriva volatilităţii preţurilor pe piaţa de energie. Optimizarea gestionării şi alocării certificatelor de emisii Până în 2035, optimizarea procesului de alocare şi costuri ale certificatelor de emisii pentru sectoarele industriale, asigurând un acces echitabil şi reducerea impactului financiar asupra consumatorilor industriali. Asigurarea transparenţei şi predictibilităţii legislaţiei în domeniul energetic Clarificarea şi simplificarea legislaţiei energetice pentru a elimina incertitudinile şi a îmbunătăţi predictibilitatea pentru consumatorii industriali. OS 4.5. ASIGURAREA ACCESIBILITĂŢII COSTURILOR PENTRU CONSUMATORII CASNICI Politica energetică trebuie să aibă ca prioritate absolută protejarea consumatorilor vulnerabili şi reducerea sărăciei energetice. Toţi cetăţenii trebuie să aibă acces şi să poată beneficia de energie, în special cei în risc de excluziune socială sau care fac parte din comunităţi dezavantajate. Abordarea sărăciei energetice este multifaţetată şi impune colaborarea sistematică între ministere de resort, autorităţi locale, actorii de piaţă şi consumatori în diferite formule de reprezentare. România îşi propune să stopeze în cel mai scurt timp posibil creşterea sărăciei energetice şi, pe o perioadă de timp de zece ani, să reducă la jumătate toţi indicatorii specifici de măsurare a acesteia, faţă de nivelul anului 2022, printr-o abordare interdisciplinară, interinstituţională şi ţintită a acesteia. OS 4.5.1. DEZVOLTAREA PRODUCŢIEI DESCENTRALIZATE DE ENERGIE ŞI A AUTOPRODUCŢIEI Obiectivul este de a încuraja adoptarea tehnologiilor de prosumator şi creşterea capacităţii instalate de producţie descentralizată de energie. Scopul este atingerea unei ţinte de 2,5 GW capacitate totală instalată a prosumatorilor în 2030. Această tranziţie către un sistem energetic distribuit va permite consumatorilor să-şi reducă costurile energetice şi să producă energie curată şi sustenabilă. Asigurarea coerenţei aplicării cadrului legal pentru prosumatori prin monitorizarea datelor este esenţială pentru a facilita gestionarea eficientă a energiei. Un cadru legal şi operaţional armonizat pentru prosumatori trebuie să includă asigurarea accesului la informaţii transparente şi la date de consum în timp real sau aproape de timp real, pentru a facilita gestionarea eficientă a energiei. Monitorizarea numărului de prosumatori şi a cantităţii de energie produsă/consumată de aceştia, precum şi impactul acestora la nivel naţional în ceea ce priveşte parametrii reţelei, sunt aspecte cruciale. Datele colectate la nivel naţional prin sistemele inteligente de monitorizare şi management vor fi integrate într-o hartă GIS privind infrastructura electro-energetică. Aceasta va cuprinde date energetice privind capacităţile produse şi consumate, evidenţiind circulaţia puterilor şi implicit zonele de congestie şi/sau cu disponibilitate de reţea. Susţinerea prosumatorilor este importantă, dar trebuie realizată în măsura în care capacitatea energetică conectată la reţea poate fi monitorizată şi sistemul energetic este protejat de eventuale congestii. Optimizarea consumului de energie prin monitorizare şi gestionare eficientă, utilizând harta energetică pentru evidenţierea circulaţiei puterilor, va orienta prosumatorii spre obţinerea de economii semnificative. De asemenea, stimularea creşterii autoconsumului din energia produsă la nivel de consumator, prin modificarea graficului de utilizare a energiei electrice, este esenţială pentru maximizarea eficienţei energetice. OS 4.5.2. COLABORARE INSTITUŢIONALĂ TRANS-SECTORIALĂ PENTRU COMBATEREA SĂRĂCIEI ENERGETICE Se impune o colaborare întărită între ministerele de resort, autorităţile locale, furnizorii de energie şi reprezentanţii consumatorilor. Această colaborare trebuie să vizeze dezvoltarea şi implementarea de politici care să ajute la stabilizarea preţurilor energiei şi la oferirea de măsuri de sprijin/subvenţii pentru gospodăriile afectate de sărăcie energetică. OS 4.5.3. SPRIJINUL CONSUMATORILOR VULNERABILI Definirea măsurilor de protecţie socială şi a criteriilor de eligibilitate pentru sprijinul consumatorilor vulnerabili, oferind sprijin ţintit şi cu impact. OS 4.5.4. INFORMAREA ŞI EDUCAREA POPULAŢIEI Obiectivul specific are în vedere informarea şi educarea populaţiei pentru a înţelege rolul pieţelor de energie, fluctuaţiile preţurilor şi criteriile de sprijin a consumatorilor vulnerabili. OS 4.6. SUSŢINEREA INDUSTRIEI ENERGETICE LOCALE PRIN DEFINIREA DE TRASEE PROFESIONALE ALTERNATIVE PENTRU TOŢI LUCRĂTORII AFECTAŢI DE TRANZIŢIA ENERGETICĂ Acesta reprezintă un obiectiv de interes atât în contextul "de-globalizării" la nivel mondial (manifestată inclusiv prin relocarea producţiei de echipamente în ţările/regiunile consumatoare), cât şi ca şansă de afirmare în întâmpinarea noilor tehnologii Pentru menţinerea în domeniul energetic a celor afectaţi de tranziţia energetică, o prioritate va fi reconversia către "noile" tehnologii, precum: instalaţiile eficiente de încălzire şi răcire (cum ar fi pompele de căldură, micro-turbinele de cogenerare, sau instalaţiile propriu-zise), reţelele inteligente de energie electrică şi gaze naturale, instalaţiile aferente gazelor verzi (în întreg lanţul valoric al gazelor verzi, precum: producţie, transport, distribuţia, stocarea, etc.), industria producţiei şi stocării de energie electrică din surse regenerabile (în domenii precum: proiectarea, montajul, mentenanţa panourilor fotovoltaice, turbinelor eoliene, bateriilor, etc.) OG 5. PIEŢE DE ENERGIE EFICIENTE OS 5.1. REDUCEREA POVERII DE REGLEMENTARE PENTRU SECTORUL ENERGETIC Întrucât capacităţile de echilibrare şi rezervă sunt planificate la nivel naţional, în multe state membre ale UE va exista un excedent de capacitate, astfel că exportul pe termen lung presupune competitivitate pe piaţa europeană. De aceea, pentru sectorul energetic românesc, este necesar ca reglementările să evite impunerea unor costuri suplimentare producătorilor fată de competitorii externi. Astfel, sunt necesare: ● Tranziţia către o reglementare bazată pe performanţă, concentrându-se mai degrabă pe rezultatele dorite decât pe prescrierea unor metode specifice, pentru a încuraja companiile să găsească cele mai eficiente modalităţi de a atinge obiectivele de reglementare. ● Stabilirea unui proces de revizuire periodică a reglementărilor pentru a se asigura că acestea rămân relevante şi eficiente. ● Asigurarea coerenţei şi armonizării reglementărilor între diferite instituţii pentru a reduce sarcinile de conformitate. OS 5.2 ASIGURAREA UNEI PIEŢE ECHITABILE ŞI ÎMPIEDICAREA ABUZURILOR Protejarea drepturilor de proprietate, inclusiv a proprietăţii intelectuale, şi a drepturilor investitorilor. Aceasta include asigurarea securităţii juridice pentru investiţii, tratamentul echitabil şi echitabil al investitorilor străini şi interni şi protecţia împotriva activităţilor ilegale. Asigurarea cadrului optim pentru licitaţii competitive pentru măsurile de sprijin pentru a se asigura că ajutorul de stat este direcţionat către proiectele de investiţii cele mai rentabile. În acelaşi timp, companiile energetice trebuie să răspundă nevoilor şi aşteptărilor clienţilor lor. Aceasta include furnizarea de energie de calitate, stabilă şi rentabilă, servicii prompte pentru clienţi, facturare clară şi precisă şi rezolvarea rapidă a reclamaţiilor şi problemelor. Receptivitatea înseamnă, de asemenea, adaptarea la preferinţele clienţilor, cum ar fi oferirea de planuri de preţuri flexibile, opţiuni de energie regenerabilă şi servicii de eficienţă energetică. Transparenţa mecanismelor de stabilire a preţurilor la energie şi a structurilor tarifare este crucială pentru încrederea consumatorilor şi echitatea pieţei. Clienţii ar trebui să aibă acces la informaţii clare despre modul în care sunt stabilite preţurile la energie, inclusiv factori precum costurile de producţie, condiţiile de piaţă şi impozitele sau măsurile de sprijin guvernamentale. Această transparenţă ajută la prevenirea practicilor neloiale de preţuri şi asigură că consumatorii nu sunt suprataxaţi. Îmbunătăţirea concurenţei la nivelul furnizorilor şi reducerea gradului de concentrare (producţie/furnizare) prin facilitarea şi încurajarea intrării pe piaţă a altor participanţi. În ceea ce vederea asigurării unui OS 5.3. CREŞTEREA CONCURENŢEI PE PIEŢELE INTERNE Dezvoltarea pieţelor de energie prin creşterea volumelor tranzacţionate şi a lichidităţii. Identificarea oricăror bariere sau oportunităţi de dezvoltare a comerţului cu energie la nivel local. Asigurarea transparenţei, securităţii şi trasabilităţii tranzacţiilor cu energie. Aceasta va conduce la creşterea rolului regional al platformelor bursiere româneşti în tranzacţionarea produselor energetice. Asigurarea participării active a cererii şi stocarea, inclusiv prin agregare, pe toate pieţele de energie. OS 5.4. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII ADMINISTRATIVE A STATULUI DE GUVERNARE A SECTORULUI ENERGETIC Creşterea capacităţii administrative a ME şi a celorlalte instituţii cu responsabilităţi în domeniul energiei, prin consolidarea cadrului legislativ şi organizaţional de autoritate tutelară, prin reprezentare internaţională şi prin derularea eficace a proceselor de monitorizare şi autorizare a actorilor economici - are ca scop administrarea competitivă şi eficientă a participaţiilor statului în sectorul energetic, întărirea capacităţii administrative şi îmbunătăţirea procesului legislativ. Creşterea capacităţii administrative a Statului se va concentra pe dezvoltarea resurselor şi instrumentelor necesare funcţionării, în vederea creşterii calităţii proceselor decizionale. De asemenea, vor fi depuse eforturi pentru dezvoltarea resurselor umane prin asigurarea unui nivel salarial competitiv, proceduri de evaluare a performanţei, oportunităţi de formare continuă, atragerea de personal nou de înaltă calitate, creşterea retenţiei actualilor angajaţi şi îmbunătăţirea culturii organizaţionale. Îmbunătăţirea proceselor necesită un set complex de acţiuni care vor viza dezvoltarea, actualizarea şi simplificarea procedurilor de lucru, implementarea standardelor de control managerial, introducerea de noi metode de lucru şi eficientizarea comunicării interne. În acelaşi timp, va fi promovat şi consolidat un cadru legislativ şiinstituţional coerent, în conformitate cu reglementările şi practicile din UE, care să asigure aplicarea eficientă şi unitară a politicilor şi strategiilor de dezvoltare în domeniul energiei şi a domeniilor şi sub-domeniilor care intră în sfera de activitate a ministerului. OS 5.4.1. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII STATULUI DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI ŞI DE IMPLEMENTARE A POLITICILOR PUBLICE Obiectivul vizează consolidarea capacităţii instituţionale a Statului de a formula politici publice şi de planificare strategică, inclusiv pentru a îndeplini acţiunile în domeniul energiei şi a resurselor energetice ce decurg din calitatea României de membru UE, elaborarea şi implementarea unor proceduri de sistem şi operaţionale optime, care să răspundă celerităţii şi flexibilităţii pentru diversele activităţi specifice. În acelaşi timp, se doreşte eficientizarea comunicării interne şi externe şi a cadrului legislativ în sectorul energiei. Cu privire la rolul statului de legiuitor, reglementator şi implementator de politici energetice, dezvoltarea capacităţii instituţionale reprezintă un obiectiv strategic important. Vor fi sprijinite acţiuni care vizează pregătirea personalului calificat, precum şi dezvoltarea capacităţii interne a autorităţilor de reglementare de a procesa, prelucra date şi a elabora cadrul legislativ necesar implementării politicilor energetice europene şi efectua analize aprofundate. Mediu de reglementare cooperant şi transparent Deschidere în implicarea părţilor interesate: Implicarea părţilor interesate într-o manieră deschisă şi transparentă este esenţială pentru construirea încrederii şi asigurarea luării în considerare a diferitelor perspective. Aceasta include comunicarea regulată cu companiile din sectorul energetic, consumatorii, comunităţile locale, grupurile de mediu şi alte părţi interesate şi oferirea de forumuri pentru feedback şi discuţii. Încurajarea colaborării cu organismele internaţionale de reglementare pentru a face schimb de bune practici şi de experienţă. Încurajarea colaborării dintre sectoarele public şi privat pentru a facilita schimbul de informaţii, a spori capacitatea de reglementare şi pentru a promova un mediu de reglementare mai cooperant. Creşterea independenţei organismului de reglementare Protejarea organismul de reglementare de interferenţe politice nejustificate, asigurându-se că deciziile sale se bazează pe considerente tehnice, economice şi de reglementare, mai degrabă decât pe influenţa politică. Dezvoltare profesională continuă a membrilor organismului de reglementare Oferirea de oportunităţi (inclusiv finanţare) de dezvoltare profesională continuă pentru a menţine membrii consiliilor de reglementare, directorii şi personalul de reglementare la curent cu tehnologiile în evoluţie, tendinţele pieţei, practicile de guvernanţă ale UE şi cerinţele de reglementare. Creşterea retenţiei şi atragerea de noi resurse umane cu pregătirea şi experienţa necesare, accesul cât mai larg al angajaţilor ME şi instituţiilor şi entităţilor subordonate la formarea continuă, şi nu în ultimul rând, motivarea personalului şi îmbunătăţirea culturii organizaţionale. OS 5.4.2. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII STATULUI DE GUVERNANŢĂ CORPORATIVĂ - EFICIENTIZAREA ACTIVITĂŢII ECONOMICE A COMPANIILOR ENERGETICE CU CAPITAL DE STAT Ca proprietar de active, statul trebuie să îmbunătăţească managementul companiilor la care deţine participaţii. Companiile energetice cu capital de stat trebuie să se eficientizeze, să îşi profesionalizeze managementul şi să se modernizeze. Companiile energetice, indiferent dacă se află în segmentele de producţie, transport, distribuţie sau furnizare, trebuie să fie răspunzătoare faţă de părţile interesate, inclusiv faţă de acţionari, clienţi şi comunităţile pe care le deservesc. Această responsabilitate este exprimată prin raportări transparente privind performanţa financiară, impactul asupra mediului, înregistrările de siguranţă şi conformitatea cu reglementările. Companiile sunt, de asemenea, responsabile pentru practicile etice şi pentru evitarea acţiunilor care ar putea duce la deteriorarea sau exploatarea mediului. Conform legislaţiei specifice privind raportările de tip ESG/sustenabilitate este de aşteptat ca societăţile din sectorul energetic să dezvăluie de o manieră transparentă informaţii despre operaţiunile lor, respectiv performanţa financiară şi impactul asupra mediului. Aceasta include raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră, a surselor de energie, a practicilor de siguranţă şi a oricăror incidente sau accidente. Raportarea transparentă ajută părţile interesate, inclusiv investitorii, consumatorii şi autorităţile de reglementare, să ia decizii informate. Acest obiectiv îşi propune întărirea capacităţii Statului ca autoritate tutelară pentru companiile cu capital de stat în domeniul energiei din România şi instituirea unui sistem modern de guvernanţă în sectorul energetic prin dezvoltarea unui cadrul legislativ adiţional care să permită profesionalizarea acestor societăţi. Îmbunătăţirea administrării companiilor energetice cu capital de stat în sensul creşterii valorii lor pe termen mediu şi lung, fără considerente politice. Companiile energetice şi autorităţile de reglementare trebuie să fie răspunzătoare pentru performanţa lor faţă de ţintele şi obiectivele stabilite. Aceasta include fiabilitatea şi calitatea serviciilor şi progresul către obiectivele de durabilitate. Măsurile de performanţă ar trebui să fie clar definite, monitorizate şi raportate în mod regulat. Structuri transparente de guvernanţă, consilii şi nominalizări ale conducerii: transparenţa în structurile de guvernanţă din cadrul companiilor energetice şi al organismelor de reglementare este esenţială pentru responsabilitate. Aceasta implică linii de raportare clare, procese de luare a deciziilor şi rolurile şi responsabilităţile diferiţilor oficiali şi departamente. O astfel de transparenţă asigură că structurile de guvernanţă nu sunt susceptibile la corupţie sau influenţă excesivă. Profesionalizarea conducerii şi depolitizarea numirilor în companiile controlate de stat, alături de supravegherea fără ingerinţe a actului de administrare constituie, în special în sectorul energetic, imperative strategice. Optimizarea economică a portofoliilor de active şi de proiecte de investiţii ale companiilor energetice de stat. Responsabilitatea financiară în sectorul energetic este crucială, având în vedere investiţiile mari implicate în proiectele energetice, complexitatea tehnică şi durata considerabilă a acestor investiţii. Aceasta include utilizarea responsabilă a fondurilor, evitarea corupţiei şi asigurarea faptului că proiectele oferă un raport calitate-preţ. Transparenţa în tranzacţiile financiare, cum ar fi procesele de achiziţii, mecanismele de stabilire a preţurilor şi pentru măsurile de sprijin este esenţială pentru a preveni frauda şi gestionarea defectuoasă. Responsabilitate socială şi de mediu Sectorul energetic are un impact semnificativ asupra mediului şi societăţii. Companiile şi autorităţile de reglementare trebuie să fie răspunzătoare pentru consecinţele sociale şi de mediu ale activităţilor lor. Aceasta include gestionarea şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, minimizarea impactului asupra mediului al producţiei de energie şi asigurarea faptului că proiectele energetice nu afectează negativ comunităţile locale. OG 6. CDI, DIGITALIZARE ŞI SECURITATE CIBERNETICĂ Digitalizarea aduce eficienţă operaţională, transparenţă şi capacitate sporită de monitorizare şi control. Datele colectate de la diferitele echipamente şi senzori sunt centralizate şi prelucrate digital, permiţând operatorilor să ia decizii informate şi să optimizeze operaţiunile în timp real. Totodată, utilizarea algoritmilor de învăţare automată permit identificarea de modele şi tendinţe în datele colectate, facilitând anticiparea nevoilor de consum şi optimizând distribuţia energiei. Prin digitalizarea reţelelor de energie, se deschid noi oportunităţi pentru inovare şi îmbunătăţire continuă, contribuind la crearea unui sistem energetic mai rezistent, mai eficient şi mai sustenabil. Prin integrarea acestor soluţii tehnice avansate, reţelele inteligente de energie vor deveni mai eficiente, mai fiabile şi mai sustenabile, contribuind la reducerea amprentei de carbon şi la promovarea unei economii energetice mai inteligente şi mai durabile. OS 6.1. IMPLEMENTAREA CONTOARELOR INTELIGENTE Implementarea contoarelor inteligente pe scară largă este esenţială pentru monitorizarea şi gestionarea eficientă a consumului de energie. Aceste dispozitive permit colectarea datelor de consum în timp real şi oferă consumatorilor posibilitatea de a urmări şi optimiza propriul consum energetic. Această tehnologie facilitează, de asemenea, facturarea precisă şi personalizată, îmbunătăţind interacţiunea dintre furnizori şi consumatori. Instalarea de contoare inteligente este necesară nu doar la nivelul reţelelor de transport şi distribuţie de energie electrică, cât şi la cele de gaze naturale, atât pentru a contoriza cantităţile propriu-zise de energie, cât şi pentru a asigura trasabilitatea originii acestora, a emisiilor de gaze cu efect de seră asociate (esenţiale pentru noile raportări obligatorii de tip ESG), şi pentru a asigura un răspuns rapid la orice problemă la nivel local. De asemenea, contoarele inteligente vor putea fi utilizate şi la nivelul agregatorilor, pentru a echilibra în mod dinamic cererea şi oferta de energie. O cunoaştere mai bună a injecţiilor şi extracţiilor de energie din reţele poate aduce, în timp, şi costuri mai mici ale tarifelor la energie, precum şi un control mai bun asupra factorilor variabili din sistem. OS.6.2 DEZVOLTAREA ŞI INTEGRAREA SISTEMELOR SCADA ŞI IA Extinderea sistemelor SCADA performante, combinate cu platforme software avansate care includ module de inteligenţă artificială, va transforma modul în care reţelele energetice operează şi sunt întreţinute. Aceste sisteme vor permite o detecţie mai rapidă şi mai precisă a pierderilor sau defecţiunilor, optimizarea răspunsurilor la incidente şi îmbunătăţirea gestionării activelor reţelei. Integrarea IA va ajuta la analiza avansată a datelor, identificarea tendinţelor şi modelarea predictivă pentru anticiparea şi satisfacerea cerinţelor de consum. OS.6.3. ASIGURAREA SECURITĂŢII CIBERNETICE Măsurile de securitate cibernetică sunt o primă prioritate, în contextul extinderii digitalizării reţelelor energetice. Protejarea infrastructurii critice şi a datelor sensibile implică întărirea barierelor de securitate şi implementarea protocoalelor avansate de protecţie împotriva atacurilor cibernetice. Colaborarea la nivel naţional şi internaţional pentru schimbul de informaţii şi bune practici va fi crucială pentru a asigura un mediu sigur şi protejat pentru tranzacţiile şi operaţiunile din sectorul energetic. În conformitate cu obiectivele stabilite prin Strategia europeană "Deceniul Digital", o ţintă strategică la nivel european este implementarea a 10.000 de noduri marginale (Edge Nodes) neutre din punct de vedere climatic, acestea asigurând accesul la serviciile de date cu latenţă scăzută. Astfel, dezvoltarea şi implementarea de Edge Nodes este o necesitate. De asemenea, în cadrul Cloud-ului Privat Guvernamental (CPG) vor fi migrate reţelele şi sistemele informatice ale companiilor din sistemul energetic naţional, iar prin Programul Naţional de Interconectare (PNI) acestea se vor interconecta între ele. Pentru a asigura o migrare şi interconectare eficientă şi sigură, este necesar realizarea unei evaluări iniţiale pentru a identifica şi mapa reţelele şi sistemele informatice existente. Astfel, PNI reprezintă cheia în procesul de interconectare a reţelelor şi sistemelor informatice în cadrul platformei de cloud guvernamental, asigurând, totodată, o colaborare eficientă şi securizată între companiile din sectorul energetic. PNI va funcţiona în conformitate cu cerinţele tehnice şi operaţionale prevăzute în legislaţia actuală, asigurând astfel o tranziţie fără probleme către cloud-ul guvernamental. OS.6.4. SUSŢINEREA EDUCAŢIEI ŞI PROMOVAREA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE O piaţă competitivă necesită investiţii în forţa de muncă pentru a asigura că angajaţii au abilităţile şi cunoştinţele necesare pentru a se adapta la cerinţele în schimbare ale industriei. Aceasta include programe de formare şi dezvoltare, precum şi eforturile de a atrage şi reţine talente în sectorul energetic. ● Dezvoltarea învăţământului superior în domeniul energiei şi armonizarea sa cu nevoile sectorului energetic. ● Susţinerea învăţământului preuniversitar tehnologic şi tehnologic în sistem dual în domeniul energiei. ● Susţinerea activităţii de cercetare ştiinţifică, inovare şi transfer tehnologic în domeniul energiei; dezvoltarea de parteneriate cu industria energetică, precum şi cu centrele universitare, asociaţii profesionale, ONG-uri din sectorul energetic. ● Parteneriate între industria energetică şi alte industrii relevante (ex. TI&C) pentru educaţie şi formare profesională. Sectoare cheie/direcţiile strategice de cercetare care vor sta la baza alocării de fonduri pentru cercetare şi dezvoltare, precum şi la baza parteneriatelor inter-instituţionale pentru sprijinirea cercetării, inovării şi transferului tehnologic în domeniul energetic sunt următoarele: ● Stocarea energiei electrice ● Utilizarea eficienta a biomasei în unităţi de cogenerare descentralizate sau conectate la SEN ● Valorificarea potenţialului geotermal ● Promovarea pompelor de căldură ● Dezvoltarea sectorului hidrogenului verde şi a celui cu emisii scăzute de carbon pe întreg lanţul valoric (producere/transport/distribuţie/utilizare) OS.6.5. DIGITALIZAREA SECTORULUI ENERGETIC Digitalizarea sectorului energetic joacă un rol important în reducerea consumului propriu tehnologic (CPT), dar şi în transformarea pieţei de energie româneşti într-o piaţă "fit-for-RES" (prin creşterea posibilităţilor de integrare a producţiei suplimentare de energie electrică din surse regenerabile). Astfel, în conformitate cu art. 16 din Directiva (UE) 2018/2001, România îşi propune să digitalizeze procedura de autorizare în cazul proiectelor de energie regenerabilă. În conformitate cu prevederile Electricity Market Design digitalizarea sectorului energetic va conduce la introducerea conceptului de investiţii anticipative, având în vedere necesitatea unor investiţii care să adreseze în mod preventiv gestionarea volumelor şi complexităţii fluxurilor viitoare de energie electrică, în linie cu definiţia şi prevederile EMD, precum şi la accelerarea implementării Proiectelor de Interes Comun (PCI) având în vedere importanţă strategică atât a operatorii de transport şi cei de distribuţie, cei din urmă fiind de asemenea eligibili din perspectiva implicării în proiecte cu caracter transfrontalier, prin categoria "Smart Electricity Grids". V. PROGRAME Conform viziunii şi a celor şase obiective fundamentale ale Strategiei Energetice, dezvoltarea sectorului energetic în noul context este condiţionată de realizarea unor proiecte de investiţii şi reforme prioritare, care să conducă la adaptarea acestuia la noile cerinţe tehnologice şi menţinerea României ca furnizor de securitate energetică în zonă. FONDUL PENTRU MODERNIZARE Fondul pentru modernizare (FM) este un instrument esenţial de finanţare care contribuie la obiectivele Pactului ecologic european prin sprijinirea unei tranziţii juste din punct de vedere social către o economie verde. Acesta reprezintă un instrument cheie pentru dezvoltarea investiţiilor în proiecte energetice care prevăd îmbunătăţiri în eficienţa energetică, modernizarea sistemelor energetice şi tranziţia în regiunile dependente de cărbune în treisprezece State Membre din UE cu venituri mai mici, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia, România Slovenia şi Slovacia. FM a devenit operaţional în România în luna mai a anului 2022, odată cu Ordonanţa de urgenţă nr. 60/2022 privind stabilirea cadrului instituţional şi financiar de implementare şi gestionare a fondurilor alocate României prin Fondul pentru modernizare, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu completări prin Legea nr. 376/2023, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează cadrul instituţional şi financiar al acestui instrument. Astfel, acest lucru permite accesarea cât mai rapidă a fondurilor puse la dispoziţia României. FM poate finanţa investiţiile eligibile cu până la 100% în cazul proiectelor care privesc investiţii prioritare. Investiţiile prioritare includ producţia şi utilizarea energiei electrice din surse regenerabile, încălzirea şi răcirea din surse regenerabile, reducerea consumului total de energie prin eficienţă energetică, inclusiv în sectorul industrial, al transporturilor, al clădirilor, al agriculturii şi al deşeurilor, stocarea energiei şi modernizarea reţelelor energetice, inclusiv a reţelelor de termoficare, reţelele pentru transportul de electricitate şi creşterea interconectărilor dintre statele membre şi a infrastructurii pentru o mobilitate cu zero emisii, sprijinirea gospodăriilor cu venituri mici pentru combaterea sărăciei energetice şi pentru modernizarea sistemelor de încălzire ale acestora, precum şi tranziţia justă în regiunile dependente de emisiile de dioxid de carbon. Dacă o investiţie propusă nu se încadrează în domeniile prevăzute la art. 10d alin.(2), dar respectă cerinţele Directivei 2003/87/CE (Directiva EU-ETS)şi este conformă cu politicile UE privind clima şi energia pentru 2030, cu cele din Pactul ecologic european şi cu cele din Acordul de la Paris, propunerea poate primi o finanţare de până la 70% din costurile relevante. Investiţiile propuse, prioritare şi neprioritare, sunt analizate şi din perspectiva ajutorului de stat. Perioada de implementare a Fondului pentru modernizare este cuprinsă între 2021 - 2030. România este unul dintre principalii beneficiari ai finanţărilor, având alocate, în prezent, în baza Directiva EU-ETS, un total de 191.705.875 de "allowances" (certificate), din care: ● 29.426.080 certificate reprezentând 11,98% din cota de 2% alocată în temeiul articolului 10 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva EU-ETS; ● 18.661.823 certificate reprezentând 9,70% din cota de 2,5% alocată în temeiul articolului 10 alineatul (1) al patrulea paragraf din Directiva EU-ETS; ● 143.617.972 certificate transferate către Fondul pentru modernizare în temeiul articolului 10d alineatul (4) din Directiva EU-ETS. În cifre, în ipoteza unui preţ al carbonului de 75 EUR pe certificat, acestea reprezintă o valoare de 14.377.940.700 EUR. Conform Ordonanţei de urgenţă nr. 60/2022, aprobată cu completări prin Legea nr. 376/2023, cu modificările şi completările ulterioare, FM este implementat prin 11 programe-cheie, astfel: Program - cheie 1 - Surse regenerabile de energie şi stocarea energiei, Program - cheie 2 - Înlocuirea cărbunelui şi echilibrarea reţelei - realizarea de centrale de tip turbină cu ciclu combinat, ce pot fi adaptate pentru funcţionarea pe hidrogen, Program - cheie 3 - Modernizarea şi construcţia de noi tronsoane de infrastructură energetică (reţele de transport şi distribuţie pentru electricitate şi gaze naturale), Program - cheie 4 - Hidrogen verde (producţia de hidrogen), Program - cheie 5 - Cogenerare de înaltă eficienţă şi modernizarea reţelelor de termoficare, Program - cheie 6 - Energie nucleară - dezvoltarea unităţilor 3 & 4 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă şi de reactoare modulare mici, Program - cheie 7- Eficienţă energetică în instalaţii industriale incluse în EU-ETS - instalaţii de captare, transport, stocare şi folosire a CO_2 CCS/CCU, Program - cheie 8 - Biocarburanţi, Program - cheie 9 - Eficienţă energetică în transporturi - reducerea emisiilor de CO_2 prin eficienţă energetică şi noi tehnologii în transporturi, Program - cheie 10- Surse regenerabile şi stocarea energiei pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice în sectorul agricultură, respectiv în domeniile: agricultură, industrie alimentară şi fabricarea băuturilor şi îmbunătăţiri funciare, precum şi Program - cheie 11 - Tranziţia justă în judeţele pentru care Comisia Europeană a aprobat planurile teritoriale pentru o tranziţie justă, cu respectarea măsurilor prevăzute în aceste planuri. 1. SECURITATE ENERGETICĂ P.1.1. DIVERSIFICAREA SURSELOR DE APROVIZIONARE CU RESURSE ENERGETICE PRIMARE Negocierea şi Semnarea de Noi Acorduri Internaţionale: România va negocia acorduri bilaterale cu noi ţări producătoare de petrol şi gaze, pentru a diversifica sursele de aprovizionare, din Asia, Africa şi America. Participarea la proiecte internaţionale de exploatare a energiei în afara graniţelor: Încurajarea şi sprijinirea companiilor energetice româneşti să participe la proiecte internaţionale şi consorţii care vizează explorarea şi dezvoltarea de noi câmpuri de resurse energetice, în afara graniţelor. Considerarea prevederilor Politicii europene stabilite prin Comunicarea Comună către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor privind angajamentul extern al UE în domeniul energiei într-o lume în schimbare, precum şi a celor stabilite prin planul REPowerEU în ceea ce priveşte colaborarea cu partenerii internaţionali pentru diversificarea aprovizionării cu resurse energetice primare. P.1.2.1. PUNEREA ÎN VALOARE DE NOI ZĂCĂMINTE DE RESURSE PRIMARE PENTRU MENŢINEREA UNUI NIVEL SCĂZUT DE DEPENDENŢĂ ENERGETICĂ ŞI PENTRU FUNCŢIONAREA ÎN SIGURANŢĂ A SEN Programul vizează emiterea de acte de autorizare pentru titularii de acorduri petroliere pe mare, conform Legii 256/2018 privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore şi onshore de adâncime, republicată, cu modificările ulterioare. P.1.3. MENŢINEREA UNUI MIX ENERGETIC DIVERSIFICAT ŞI A ADECVANŢEI SECTORULUI ENERGETIC Modernizarea şi reabilitarea infrastructurii energetice existente Menţinerea în funcţiune şi modernizarea necesară a centralelor pe bază de gaz natural atât timp cât acestea sunt necesare securităţii energetice naţionale. Prelungirea duratei de viaţă a centralelor nucleare existente şi evaluarea siguranţei operaţionale. Prin aceste măsuri, România îşi propune să asigure o tranziţie energetică echilibrată şi sustenabilă, reuşind să răspundă eficient nevoilor actuale şi viitoare ale societăţii, menţinând în acelaşi timp angajamentul naţional şi internaţional pentru reducerea impactului asupra mediului. Având în vedere necesarul de utiliza gazele naturale ca element de tranziţie coroborat cu dezideratul european de decarbonizare a sectorului de gaze naturale, este necesar elaborarea unui Plan naţional de modernizare/reconversie a infrastructurii existente, care să permită vehicularea unui mix preponderent sau exclusiv din gaze verzi, în perspectiva anului 2050. P.1.4. ASIGURAREA CAPACITĂŢII DE STOCARE DE ENERGIE ŞI A SISTEMELOR DE REZERVĂ ŞI MONITORIZAREA STOCURILOR DE SIGURANŢĂ ALE SECTORULUI ENERGETIC În ce priveşte asigurarea stocurilor minime de ţiţei, programul va urmări aplicarea Legii nr. 85/2018 privind constituirea şi menţinerea unor rezerve minime de ţiţei şi/sau produse petroliere, cu modificările şi completările ulterioare, care trasează modul în care sunt constituite şi menţinute rezervele minime de ţiţei şi/sau a produselor petroliere, pentru a preveni orice element de vulnerabilitate şi periclitarea securităţii energetice a ţării. Conform legii, nivelul stocurilor minime reprezintă cel puţin cea mai mare valoare dintre cantitatea aferentă importurilor nete pe o perioadă de 90 de zile, calculată pe baza mediei zilnice a importurilor nete, şi cantitatea aferentă consumului intern pe o perioadă de 61 de zile, calculată pe baza mediei zilnice a consumului intern. Este de asemenea necesară dezvoltarea de capacităţi şi produse flexibile de înmagazinare subterană a gazelor naturale, capabile să răspundă necesităţilor de asigurare a siguranţei în aprovizionare cu gaze naturale a consumatorilor finali precum şi specificităţilor pieţei de gaze naturale per ansamblu. În concordanţă cu Planul de acţiuni preventive privind masurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale în România, proiectele de investiţii în înmagazinare pentru perioada 2022-2035, cuprind următoarele acţiuni: ● investiţii în modernizări ale depozitelor de înmagazinare în scopul creşterii capacităţii de livrare zilnică a gazelor; ● creşterea flexibilităţii în utilizarea depozitelor de înmagazinare în ciclurile de injecţie şi extracţie prin promovarea de soluţii de operare alternativă; ● investiţii în realizarea de noi capacităţi de înmagazinare. P.1.5. CREŞTEREA CAPACITĂŢILOR DE INTERCONECTARE A REŢELELOR DE TRANSPORT DE ENERGIE Investiţii în realizarea interconectărilor transfrontaliere cu ţările vecine (State Membre UE şi state terţe), atât pentru gaze naturale, cât şi pentru energia electrică. Capitolul 3.4 din PNIESC va prezintă lista proiectelor de mari investiţii privind interconectările, detaliind contribuţiile individuale ale fiecărui proiect la atingerea obiectivului general de a creşte nivelul de interconectare la 15% din capacitatea totală instalată până în 2030. P.1.5.1. EXTINDEREA INTERCONECTĂRILOR TRANSFRONTALIERE DE ENERGIE ELECTRICĂ România este inclusă în Coridorul prioritar Interconexiunile electrice pe coridorul nord-sud din Europa Centrală şi din Europa de Sud-Est (NSI East Electricity) care vizează realizarea de interconexiuni şi linii interne pe direcţiile nord-sud şi est-vest pentru finalizarea pieţei interne şi pentru integrarea producţiei provenite din surse regenerabile. Proiectele de tip PCI vizând acest coridor sunt incluse în Regulamentul Delegat (UE) 2022/564 al Comisiei din 19 noiembrie 2021 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte lista proiectelor de interes comun a Uniunii. În ceea ce priveşte obiectivul de interconectare de 15% în 2030 stabilit prin Regulamentul 1999/2018 privind guvernanţa Uniunii Energetice şi a acţiunilor climatice, se intenţionează ca acest obiectiv să fie depăşit, în principal, prin implementarea PCI-urilor şi respectiv prin realizarea celorlalte proiecte de dezvoltare a reţelei electrice de transport incluse în Planul de Dezvoltare a RET perioada 2022-2031. Prin Planul de Acţiuni al Transelectrica, aprobat prin Decizia ANRE nr. 2063 din 11.11.2020 pentru aprobarea documentului Raportul privind congestiile structurale în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (7) din Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iunie 2019 privind piaţa internă pentru energie electrică (reformare), a fost aprobată traiectoria liniară pentru creşterea anuală a capacităţii minime disponibile pentru comerţul interzonal până la 31 decembrie 2025. Atingerea ţintei de 70% pentru capacitatea disponibilă pentru comerţul transfrontalier din capacitatea de transport a reţelei electrice are două componente esenţiale pentru realizare: ● Implementarea proiectelor de investiţii pentru dezvoltarea reţelei electrice de transport prevăzute în Planul de acţiuni; ● Implementarea metodologiilor de calcul coordonat pentru capacitatea transfrontalieră şi analiza de siguranţă în funcţionare conform Regulamentului (UE) 2015/1222 al Comisiei din 24 iulie 2015 de stabilire a unor linii directoare privind alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor şi Regulamentului (UE) 2017/1485 al Comisiei din 2 august 2017 de stabilire a unei linii directoare privind operarea sistemului de transport al energiei electrice. Proiectele aferente extinderii interconexiunilor sunt prezentate în detaliu în Capitolul 3 al PNIESC. România cooperează cu Republica Moldova pentru construirea unor noi linii de interconectare de 400 kV. România face parte de asemenea parte din proiectul transfrontalier de dezvoltare a reţelei de transport a energiei electrice Black Sea Corridor (ID 138 din TYNDP al ENTSO-E), scopul acestui proiect fiind de a consolida în continuare interconectarea dintre România şi Bulgaria, prin construirea a noi linii de transport de înaltă tensiune. De asemenea, România face parte din proiectul transfrontalier de dezvoltare a reţelei de transport a energiei electrice Mid-Continental East Corridor (ID 144 din TYNDP al ENTSO- E), care are drept scop consolidarea interconectivităţii dintre România, Serbia şi Ungaria. Interconectarea României cu Serbia este, de asemenea, susţinută şi în cadrul proiectului North CSE Corridor (ID 341 din TYNDP al ENTSO-E). Scopul acestui proiect este de a spori integrarea pieţelor din regiune, determinând o diferenţa mai mică între costurile marginale ale energiei, permiţând integrarea unor capacităţi mai mari de SRE şi contribuind la securitatea aprovizionării în regiune prin creşterea capacităţii de echilibrare disponibile pentru echilibrare încrucişată. Pe lângă iniţiativele şi proiectele menţionate mai sus, România face parte şi din proiectul HU - RO (ID 259 din TYNDP al ENTSO-E). Scopul acestui proiect este de a consolida interconectarea dintre Ungaria şi România, prin investiţia într-o nouă LEA între cele două ţări. În cadrul acestui proiect, sunt planificate mai multe investiţii interne suplimentare în dezvoltarea reţelei pe partea românească. În cele din urmă, România face parte din proiectul cablului submarin de interconectare Georgia-România din Marea Neagră (ID 1.105 din TYNDP al ENTSO-E), care are scopul de a conecta sistemul electric georgian la reţeaua sincronă a Europei continentale. Proiectul va avea un impact şi asupra securităţii energetice atât în regiunea Caucazului, cât şi în Europa continentală, stimulând dezvoltarea SRE şi crescând oportunităţile comerciale şi de tranzit între regiunile vizate. P.1.5.2. EXTINDEREA INTERCONECTĂRILOR TRANSFRONTALIERE DE GAZE NATURALE Interconectările existente vor continua să fie utilizate pe direcţia Nord Vest (Medieşul Aurit), Sud Est (Isaccea) cu Ucraina, pe direcţia Vest cu Ungaria, pe direcţia Sud cu Bulgaria şi pe direcţia Est cu Republica Moldova. Pentru aprovizionarea cu gaze naturale, România are în vedere în mod special dezvoltarea SNT pe coridorul Bulgaria - România - Ungaria - Austria (BRUA) şi dezvoltarea pe teritoriul României a Coridorului de transport pentru preluarea gazelor naturale de la ţărmul Mării Negre. Gradul de interconectare va creşte în continuare, prin întărirea interconectării cu Republica Moldova, adăugarea unei viitoare interconectări cu Serbia şi finalizarea realizării curgerii bidirecţionale pe conductele Culoarului Transbalcanic (UA-RO-BG) aflate pe teritoriul României. Aceste proiecte vor contribui la diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze naturale şi reducerea dependenţei faţă de Federaţia Rusă, oferind conectivitate şi capacitate de transport pentru exploatarea zăcămintelor interne. P.1.6. PROTECŢIA INFRASTRUCTURII CRITICE ÎMPOTRIVA ATACURILOR FIZICE, INFORMATICE ŞI A CALAMITĂŢILOR Îmbunătăţirea siguranţei instalaţiilor industriale şi a operaţiunilor de pe întregul lanţ al energiei contribuie direct la reducerea riscurilor de accidente şi incidente care pot afecta sănătatea şi siguranţa angajaţilor şi a comunităţilor locale. Tehnologiile avansate de telemonitorizare şi diagnosticare, împreună cu serviciile de verificare şi întreţinere mai eficiente, asigură un mediu de lucru mai sigur şi reduc riscul de expunere la condiţii periculoase. Prin consolidarea infrastructurii energetice şi planificarea capacităţilor redundante, programele vizează minimizarea întreruperilor de operare şi, implicit, a pierderilor materiale. Aceasta asigură continuitatea activităţilor economice, esenţiale pentru funcţionarea societăţii şi pentru evitarea perturbării lanţurilor de aprovizionare şi producţie, având un impact pozitiv pe termen lung asupra stabilităţii economice. Programele care vizează consolidarea siguranţei în exploatare a instalaţiilor energetice au, de asemenea, un impact pozitiv asupra mediului. Prin reducerea incidentelor şi a accidentelor, se minimizează riscul de scurgeri, emisii şi alte forme de poluare. În plus, adoptarea tehnologiilor mai eficiente şi sustenabile contribuie la diminuarea amprentei ecologice a sectorului energetic, promovând un mediu mai curat şi mai sigur pentru comunităţi. Totodată, implementarea de măsuri de securizare fizică a infrastructurii critice faţă de posibile acte teroriste, precum şi adoptarea de noi normative destinate proiectării, realizării şi exploatării SEN în situaţii de conflict devin esenţiale. Asigurarea mentenanţei şi a lucrărilor de modernizare şi investiţii a sectorului energetic în ansamblul său pentru menţinerea la standarde de siguranţă a obiectivelor critice (lacuri, diguri, baraje etc.) Instituirea de indicatori specifici obligatorii pentru directori, Consiliul de administraţie/directorat, legaţi de gradul de îndeplinire a programelor de mentenanţă, modernizare şi investiţii (ex.: minim 90-95%). Analiza, identificarea, proiectarea, planificarea şi actualizarea în timp a capacităţilor de răspuns într-un sector energetic tot mai complex, capacitatea de a răspunde rapid şi eficient la incidente este crucială. Planificarea meticuloasă şi actualizarea periodică a capacităţilor de răspuns asigură minimizarea impactului incidentelor asupra serviciilor esenţiale şi a economiei, consolidând astfel securitatea energetică şi rezilienţa naţională. P.1.7. REALIZAREA DE INVESTIŢII PE ÎNTREG LANŢUL DE APROVIZIONARE PENTRU INFRASTRUCTURA CRITICĂ DIN ENERGIE Co-finanţarea de investiţii în întregul lanţ de producţie al bateriilor, celulelor şi panourilor fotovoltaice şi stocării pe bază de baterii Programul susţine cu scheme de ajutor de stat actorii din piaţa de stocare a energiei electrice pentru ca dezvolta unităţi de producere a materiilor prime şi a bateriilor, precum şi pe cei de celule şi panouri fotovoltaice pentru a putea dezvolta producerea materiilor prime şi a produselor finite (ex.: celule şi panouri fotovoltaice, invertoare, etc.). Politici economice şi fiscale de stimulare a investiţiilor în dezvoltarea industriei producătoare de echipamente pentru SRE, eficienţă energetică şi electromobilitate Finanţarea cercetării în domeniul energeticii nucleare Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară (RATEN) desfăşoară activităţi de suport tehnic pentru energetica nucleară şi pentru a menţine şi dezvolta competenţa tehnică pe durata de funcţionare a instalaţiilor nucleare. Astfel, RATEN desfăşoară activităţi precum: dezvoltarea de tehnologii necesare asigurării suportului ştiinţific şi tehnic naţional pentru domeniul de energetică nucleară în vederea funcţionării în condiţii de securitate nucleară a instalaţiilor aferente domeniului, dezvoltarea de tehnologii pentru noi tipuri de reactori nucleari energetici de generaţie IV, dezvoltarea de tehnologii pentru managementul combustibilului nuclear ars şi al deşeurilor radioactive, producţia de radioizotopi pentru medicină şi industrie, activităţi de cercetare ştiinţifică, inovare şi transfer tehnologic, proiectare şi inginerie tehnologică, pregătirea specialiştilor în domeniul nuclear, dezvoltarea de specialitate în calitate de organizaţii tehnice suport ale administraţiei publice centrale, programe de informare publică, activităţi specifice cooperării internaţionale în domeniu. Finanţarea formării specialiştilor tehnici în instalaţii energetice Pentru a atinge obiectivele asociate cu tranziţia energetică, în special la nivelul consumatorilor finali şi pentru a menţine ritmul accelerat de trecere la tehnologiile aferente, de la panouri fotovoltaice, baterii şi contorizare inteligentă, până la pompe de căldură, centrale micro-CHP şi reţele inteligente de energie electrică şi gaze naturale, va fi necesar un număr considerabil de specialişti în proiectarea, instalarea şi mentenanţa acestor elemente. De asemenea, dacă se reuşeşte şi atragerea de investiţii locale numeroase în capacităţi de producţie de astfel de echipamente, astfel de competenţe vor fi cu atât mai valoroase. Realizarea de investiţii pe întreg lanţul valoric al hidrogenului Stocarea excesului de energie electrică produsă din SRE se poate realiza prin producţia de hidrogen verde prin electroliza apei în electrolizoare alimentate cu energia în exces şi stocându-l în rezervoare sub presiune. Energia electrică va fi obţinută apoi în funcţie de cerinţe, fie prin conversie directă - utilizând pile de combustibil alimentate cu hidrogen, fie prin utilizarea hidrogenului drept combustibil în centrale electrice şi de termoficare tip CHP sau CCGT. P.1.8. LEGIFERAREA ANGAJAMENTULUI ROMÂNIEI DE A GARANTA SECURITATEA ENERGETICĂ A REPUBLICII MOLDOVA Programul vizează interconectarea energetică cu Republic Moldova pentru a îi asigura acesteia securitatea energetică în proporţie de 100%. 2. ENERGIE CU EMISII SCĂZUTE DE CARBON Promovarea investiţiilor în capacităţi noi de producere a energiei electrice cu emisii reduse de carbon reprezintă o componentă importantă în atingerea obiectivelor României pentru anul 2035. Programele-cheie investiţionale pentru dezvoltarea surselor regenerabile de energie în capacităţi eoliene, fotovoltaice, hidro, pe bază de biomasă şi geotermale precum şi biocombustibili, incluse în PNRR şi în FM, alături de investiţiile în capacităţi de generare din surse nucleare şi de cogenerare pe bază de gaze naturale, modernizarea reţelelor de transport şi distribuţie şi dezvoltarea capacităţilor de stocare, vor conduce la atingerea obiectivelor şi ţintelor în domeniul decarbonizării şi surselor regenerabile de energie pentru anul 2035. Valoarea investiţiilor pe care România le poate realiza utilizând fonduri europene prin PNRR şi prin FM depăşeşte 13 mld. EUR. Investiţiile vizează domenii precum energia regenerabilă, înlocuirea cărbunelui, energia nucleară, cogenerarea, biocombustibilii şi modernizarea infrastructurii energetice. Măsurile detaliate de decarbonizare a sectorului de producere a energiei electrice şi termice vor fi prezentate în PNIESC. P.2.1.1. CO-FINANŢAREA NOILOR CAPACITĂŢI DE PRODUCŢIE SRE DIN PNRR ŞI FM, INCLUSIV PRIN CFD Prin PNRR şi FM, România încurajează creşterea capacităţii de producţie a energiei electrice din SRE printr-o procedură competitivă de acordare de ajutor de stat investiţional şi o altă pentru acordarea de ajutor de stat operaţional (contract pentru diferenţă / contract for difference - CfD). Aceste iniţiative sunt menite să sporească rentabilitatea proiectelor de investiţii în energia regenerabilă şi consolidarea unei pieţe energetice diversificate, atractivă pentru investitori. La nivelul PNRR, finanţarea investiţiilor în noi capacităţi de producţie a energiei electrice din surse regenerabile a fost prevăzută a fi realizată prin Investiţia 1 - Noi capacităţi de producţie de energie electrică din surse regenerabile din cadrul Componentei 6 - Energie, având ca obiective: ● lansarea unei proceduri de ofertare concurenţială pentru proiecte de producţie de energie din surse regenerabile (energie eoliană şi solară), până la sfârşitul T1 2022 (Jalonul 124); ● instalarea unei capacităţi suplimentare de energie din surse regenerabile (eoliană şi solară) de cel puţin 950 MW până la sfârşitul T2 2024 (Ţinta 125). Urmare a Deciziei de punere în aplicare a Consiliului din 05 decembrie 2023 de modificare a Deciziei de punere în aplicare din 29 octombrie 2021 de aprobare a evaluării Planului de Redresare şi Rezilienţă al României, Investiţia 1 din cadrul Componentei 6 a Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă a fost transferată în Componenta 16 - REPowerEU a Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă, devenind Investiţia 2 - Noi capacităţi de producţie de energie electrică din surse regenerabilă, iar termenul de îndeplinire al Ţintei 125 a fost amânat de la T2 2024 la T4 2024. Pentru atingerea obiectivelor asumate, Ministerul Energiei a lansat în luna martie 2022, apelul de proiecte "Sprijinirea investiţiilor în noi capacităţi de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie eoliană şi solară, cu sau fără instalaţii de stocare integrate". Alocarea totală aprobată a apelului de proiecte a fost de 457,7 mil. euro, respectiv 595,01 mil. EUR cu aplicarea procentului de supracontractare de 30%, fiind semnate, 303 contracte de finanţare în valoare totală de 2,17 mld. EUR, din care 428,75 mil. EUR finanţare nerambursabilă. La sfârşitul implementării, respectiv până la 31.12.2024, conform indicatorilor de realizare asumaţi prin contractele de finanţare semnate, cele 303 de investiţii finanţate vor asigura punerea în funcţiune a unei capacităţi nou instalate de producere a energiei electrice din surse regenerabile de cel puţin 1.906,25 MW energie (eoliană şi solară). De asemenea, în primul trimestru al anului 2023, România a primit confirmarea Băncii Europene de Investiţii pentru finanţarea din Fondul pentru modernizare a patru scheme multianuale de finanţare care au ca scop sprijinirea investiţiilor în noi capacităţi de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie eoliană, solară sau hidro, pentru autoconsum sau comercializare, atât la nivelul sectorului public, cât şi la nivelul sectorului privat. Valoarea totală a finanţării confirmate prin schemele aprobate este de 1,815 mld. EUR, sumă ce va asigura finanţarea unei capacităţi nou instalate de cel puţin 2.231 MW energie din surse regenerabile, din care: 239 MW energie eoliană, 1.915 MW energie solară şi 77 MW energie hidro, capacitate care va fi pusă în funcţiune şi racordată la reţea până la sfârşitul perioadei de derulare a schemelor, respectiv 31.12.2026. În baza schemelor multianuale aprobate, au fost lansate în cursul anului 2023, în cadrul Programului-cheie 1: SRE şi stocarea energiei - Sprijin pentru realizarea de noi centrale electrice şi sisteme de încălzire-răcire bazate pe surse regenerabile de energie şi pentru realizarea de capacităţi de stocare a energiei electrice al Fondului pentru modernizare, două apeluri de proiecte: ● apelul de proiecte "Sprijinirea investiţiilor în noi capacităţi de producere a energiei electrice produsă din surse regenerabile pentru autoconsum", lansat de Ministerul Energiei, în calitate de autoritate naţională de implementare şi gestionare a fondurilor alocate României din Fondul pentru modernizare. Alocarea totală aprobată a apelului de proiecte este de 500 mil. EUR, sumă ce va asigura finanţarea unei capacităţi nou instalate de cel puţin 442 MW energie din surse regenerabile, din care: 25 MW energie eoliană, 409 MW energie solară şi 8 MW energie hidro, energie destinată autoconsumului la nivelul entităţilor publice; ● apelul de proiecte "Sprijinirea investiţiilor în noi capacităţi de producere a energiei electrice produsă din surse regenerabile pentru autoconsumul întreprinderilor din cadrul sectorului agricol şi industriei alimentare", lansat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în baza competenţelor şi atribuţiilor delegate de Ministerul Energiei. Alocarea totală aprobată a apelului de proiecte este de 500 mil. EUR, sumă ce va contribui la finanţarea capacităţii totale nou instalate de cel puţin 584 MW energie din surse regenerabile stabilită prin schema multianuală aferentă apelului de proiecte, din care: 28 MW energie eoliană şi 556 MW energie solară, energie destinată autoconsumului la nivelul întreprinderilor din cadrul sectorului agricol şi industriei alimentare. Tot în cadrul Programului-cheie 1: SRE şi stocarea energiei - Sprijin pentru realizarea de noi centrale electrice şi sisteme de încălzire-răcire bazate pe surse regenerabile de energie şi pentru realizarea de capacităţi de stocare a energiei electrice al Fondului pentru modernizare, au fost lansate în data de 25 aprilie 2024 două noi apeluri de proiecte aferente schemelor multianuale aprobate: ● apelul de proiecte "Sprijinirea investiţiilor în noi capacităţi de producere a energiei electrice produsă din surse regenerabile pentru autoconsum" dedicat societăţilor, cu o alocare totală aprobată de 415 mil. EUR, sumă ce va asigura finanţarea unei capacităţi nou instalate de cel puţin 607 MW energie electrică produsă din surse regenerabile, din care: 43 MW energie eoliană, 550 MW energie solară şi 14 MW energie hidro; ● apelul de proiecte "Sprijinirea investiţiilor în noi capacităţi de producere a energiei electrice produsă din surse regenerabile" dedicat societăţilor, cu o alocare totală aprobată de 400 mil. EUR, sumă ce va asigura finanţarea unei capacităţi nou instalate de cel puţin 598 MW energie electrică produsă din surse regenerabile, din care: 143 MW energie eoliană, 400 MW energie solară şi 55 MW energie hidro. Tot prin Fondul pentru modernizare a fost aprobată finanţarea unor investiţii derulate de către Complexul Energetic Oltenia S.A. pentru producerea de energie din surse regenerabile, respectiv construirea celor 8 parcuri fotovoltaice prevăzute în planul de restructurare al CEO, investiţii ce vor asigura punerea în funcţiune, la sfârşitul perioadei de implementare a acestora, a unei capacităţi totale instalate de cel puţin 735 MW energie solară. Conform confirmărilor Băncii Europene de Investiţii şi Deciziei C(2022)3496 final din 23.05.2022, cele opt parcuri fotovoltaice beneficiază de o finanţare de 469,56 mil. EUR din Fondul pentru modernizare, reprezentând un procent de 70% din valoarea totală a investiţiei de 670,8 mil. EUR, conform studiilor de fezabilitate. De asemenea, prin Fondul pentru modernizare se va asigura finanţarea mecanismului de sprijin prin Contracte pentru Diferenţă (CfD) pentru tehnologii cu emisii scăzute de carbon în sectorul energetic, conform schemei multianuale de investiţii confirmate de către Banca Europeană de Investiţii şi schemei de ajutor de stat aferente acesteia, aprobate de către Comisia Europeană. Obiectivul schemei CfD este de a susţine România în atingerea obiectivelor de decarbonizare, păstrându-şi în acelaşi timp securitatea aprovizionării cu energie electrică, aceste deziderate fiind în concordanţă cu obiectivele României identificate în PNRR, şi anume, semnarea de Contracte pentru Diferenţă, cu scopul de a promova producţia de energie electrică din surse regenerabile. Contractele pentru Diferenţă vor asigura predictibilitatea veniturilor pentru producători în realizarea investiţiilor în tehnologii cu emisii reduse de carbon, beneficiarii mecanismului de sprijin CfD având certitudinea obţinerii unui anumit nivel de venituri, care garantează recuperarea investiţiei iniţiale. Conform PNRR, aşa cum este precizat anterior, se are în vedere introducerea "Contractelor pentru diferenţă" (CfD) ca principal mecanism de sprijin pentru investiţiile în producţia de energie regenerabilă cu scopul de a asigura predictibilitatea veniturilor pentru producători în realizarea investiţiilor în tehnologii cu emisii reduse de carbon, beneficiarii mecanismului de sprijin CfD având certitudinea obţinerii unui anumit nivel de venituri, care garantează recuperarea investiţiei iniţiale. În martie 2024, Comisia Europeană a autorizat Schema de ajutor de stat sub forma de contracte pentru diferenţă pentru producţia de energie electrică din surse regenerabile de energie eoliană onshore şi solară fotovoltaică (Schema CfD) prin Decizia C (2024) 1596 final - SA. 108510 (2023/N). Prin Hotărârea Guvernului nr. 318/2024 a fost aprobat cadrul general pentru implementarea şi funcţionarea mecanismului de sprijin prin contracte pentru diferenţă, pentru tehnologiile cu emisii reduse de carbon. Prin ordinul ministrului energiei nr. 1120/26.07.2024 a fost aprobată Schema CfD ce are ca obiectiv încheierea de Contracte pentru diferenţă până la data de 31 decembrie 2025 pentru proiecte cu o capacitate totală de 5.000 MW care utilizează tehnologii eligibile de producţie a energiei solare fotovoltaice şi eoliene onshore. Prima rundă de licitaţie CfD pentru 1500 MW (eolian onshore şi solar) a fost aprobată prin Ordinul ME nr. 1290/2024. Astfel, până în T4 2024, se urmăreşte semnarea contractelor CfD aferente primei runde de licitaţie CfD, iar până în T4 2025, se urmăreşte semnarea contractelor CfD de cel puţin 3500 MW de capacitate instalată. P.2.1.2. CO-FINANŢAREA PROIECTELOR DE CCUS DIN FM. PROGRAMUL CHEIE 7 Se vor elabora legislaţia necesară şi strategia privitoare la captarea şi stocarea carbonului. Este esenţială identificarea timpurie a siturilor potrivite pentru stocarea în subteran a CO_2 precum şi a traseelor de infrastructură specifică (conducte, staţii de pompare, etc) în scopul securizării acestora (ca terenuri, drepturi de servitute etc) pentru viitoarele proiecte. Se va dezvolta un proiect pilot integrat la nivel naţional care acoperă întregul lanţ CCS de captare, transport şi stocare a CO_2. În acelaşi timp, se vor desfăşura campanii de comunicare şi de educare naţionale pentru acceptare publică. P.2.2.1. ÎNLOCUIREA CAPACITĂŢILOR DE PRODUCŢIE DE ENERGIE ELECTRICĂ PE BAZĂ DE CĂRBUNE CU CAPACITĂŢI NOI PE BAZĂ DE GAZE NATURALE Tranziţia de la capacităţi pe bază de cărbune la cele pe bază de gaz natural permite integrarea SRE în sectorul energetic, întrucât această formă de generare are avantajul unei funcţionări flexibile. Astfel, se poate asigura echilibrarea sistemului, ţinând cont de caracterul intermitent al SRE. Astfel, până în 2030, este vizată construirea de centrale electrice în tehnologie Centrală Electrică cu Ciclu Combinat (CCGT), alimentate cu gaz natural, cu o capacitate totală instalată de 2,6 GW şi centrale în cogenerare (CHP) cu capacitate totală instalată de 901 MW. În primul trimestru al anului 2022, România a primit aprobarea Comitetului pentru Investiţii al Fondului pentru modernizare de a finanţa, din Fondul pentru modernizare, două proiecte de investiţii individuale ale Complexului Energetic Oltenia S.A. Proiectele, în valoare totală de 841,26 mil. EUR, din care 420,63 mil. EUR vor fi asiguraţi din Fondul pentru modernizare, vizează construcţia a două centrale electrice cu ciclu combinat pe gaz natural la Işalniţa (cu o capacitate de 850 MW) şi la Turceni (cu o capacitate de 475 MW), ca parte din planul de restructurare al CEO. P.2.2.2. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢILOR DE PRODUCŢIE A ENERGIEI DIN SURSE NUCLEARE, BIOMASĂ, HIDROENERGETICE, HIDROGEN, BIOMETAN ŞI GEOTERMALE Nuclear Energia nucleară reprezintă un element important pentru securitatea energetică a României şi reducerea emisiilor de GES în sectorul de producere al energiei. Astfel, retehnologizarea unităţilor nucleare existente şi construirea de unităţi noi sunt programe prioritare. Până în 2035 se vor construi noi reactoare nucleare de mari dimensiuni şi de tip SMR, care vor putea creşte ponderea energiei curate în mixul energetic. Totodată, se vor continua măsurile pentru depozitarea în siguranţă a deşeurilor radioactive la producător şi corelarea cu "Strategia Naţională pe termen mediu şi lung privind gestionarea în siguranţă a combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive". Biomasă România va introduce un mecanism de sprijin pentru dezvoltarea potenţialului biomasei în forme moderne şi eficiente. Pilotarea de proiecte având la bază sisteme cu emisii scăzute de încălzire-răcire, mai cu seamă în mediul rural (înlocuirea sobelor pe lemn cu sobe eficiente, folosirea biomasei sustenabile, pompe de căldură, etc.). Hidroenergie În acord cu politicile de mediu, diminuând sau eliminând impactul negativ asupra stării ecologice a apelor curgătoare produs de microhidrocentralele cu centrale pe derivaţie, România trebuie să deblocheze astfel de proiecte începute şi să demareze proiecte noi. Este prioritară finalizarea investiţiilor începute care au un grad mare de realizare. Este obiectivul României să identifice şi noi proiecte şi posibilităţi de majorare a capacităţii prin decolmatare şi/sau amenajări suplimentare. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 175/2022 pentru stabilirea unor măsuri privind obiectivele de investiţii pentru realizarea de amenajări hidroenergetice în curs de execuţie, precum şi a altor proiecte de interes public major care utilizează energie regenerabilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată prin Legea nr. 303/2023, conţine lista de investiţii privind construirea şi punerea în funcţiune de noi capacităţi de producere a energiei electrice din surse hidro, precum şi noua capacitate de producere a energiei electrice şi termice de la Iernut. Hidrogen Ministerul Energiei este în curs de elaborare a Strategiei Naţionale de Hidrogen în cadrul Reformei R4 - "Dezvoltarea unui cadru legislativ şi de reglementare favorabil tehnologiilor viitorului, în special hidrogen şi soluţii de stocare", respectiv a unui plan de acţiune pentru stabilirea unor obiective şi măsuri specifice şi practice, inclusiv instrumente de finanţare în vederea punerii în aplicare a legislaţiei şi reglementărilor primare şi secundare necesare. România îşi propune prin PNRR dezvoltarea unei infrastructuri regionale de gaz natural într-o regiune slab conectată la gaz natural, capabilă să preia hidrogen regenerabil în proporţie de cel puţin 20% din capacitate (în volum) la punerea în funcţiune, până în Q2 2026 şi 100% hidrogen regenerabil şi/sau alte gaze regenerabile până în 2030. În cadrul Investiţiei 2 - Capacităţi de producţie a hidrogenului verde care să fie utilizat pentru stocarea energiei electrice şi/sau pentru decarbonizarea industriei - din PNRR, a fost relansat în anul 2023 un apel de proiecte vizând sprijinirea investiţiilor în construirea de capacităţi pentru producţia de hidrogen verde în instalaţii de electroliză, care are la bază o schemă de ajutor de stat privind sprijinul unor astfel de investiţii. Alocarea totală aprobată a apelului de proiecte a fost de 114.425.000 EUR, respectiv 148.752.500 EUR cu aplicarea procentului de supracontractare de 30%. La sfârşitul implementării, respectiv până la 30.06.2026, investiţiile finanţate trebuie să asigure instalarea unor capacităţi de producţie de hidrogen verde de cel puţin 60 MWH_2out în instalaţii de electroliză. De asemenea, se va elabora construirea cadrul legislativ şi de reglementare pentru comercializarea hidrogenului, aliniat la prevederile legislaţiei europene (Third Party Access, Unbundling, reglementări tehnice, etc). Intern, se vor identifica principalii consumatori de hidrogen, regiunile cu potenţial crescut de producere şi se vor identifica traseele optime de transport precum şi agenţii economici interesaţi şi capabili să dezvolte o asemenea infrastructură. Extern, se vor identifica potenţialii consumatori în ţările vecine, precum şi posibilele trasee de transport a hidrogenului verde posibil de produs în România. TYNDP 2022 include proiecte semnificative privitoare la transportul hidrogenului. Mai mult, se va promova utilizarea gazelor naturale în amestec cu H_2 în instalaţii mari de producere energie la nivel centralizat. Se va susţine participarea României la iniţiativele europene de încurajare a dezvoltării tehnologiilor pe bază de hidrogen, pentru a atinge pragul de competitivitate economică şi de utilizare la scară largă, cu o contribuţie esenţială la securitatea energetică. Biometan Strategia Energetică are în vedere un obiectiv de a atinge 5% pondere a biometanului în reţeaua de gaze naturale până în 2030 şi 10% până în 2050. Această iniţiativă va spori şi mai mult rolul biometanului în mixul energetic al României şi va sprijini obiectivele de sustenabilitate pe termen lung. Proiecţiile arată că din sectoarele deşeurilor şi agriculturii se pot produce aproximativ 501 ktep de biometan până în 2050. Traiectoria estimată privind producţia de biogaz/biometan (a se vedea imaginea asociată) Sursa: EUROSTAT - balanţa energetică 2019-2022, PNIESC Actualizat 2025-2030 Geotermal Revizuirea legislaţiei pentru a asigura (1) o definiţie clară a energiei geotermale, inclusiv o terminologie extinsă pentru a defini în mod explicit căldura geotermală, energia geotermală şi exploatarea apei geotermale printre resursele care pot fi exploatate; (2) un proces de autorizare simplificat / unic, cu criterii transparente pentru cererile investitorilor; (3) un acces facil la procedurile de autorizare şi perioade rezonabile de acordare; şi (4) perioade mai lungi pentru permisele de foraj acordate pentru aplicaţiile geotermale. P.2.2.3. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢILOR DE PRODUCŢIE ŞI STOCARE SEZONIERĂ A ENERGIE TERMICE CU TUBURI TERMICE ŞI POMPE DE CĂLDURĂ GEOEXCHANGE Co-Finanţarea capacităţilor de producţie şi stocare sezonieră a energie termice cu tuburi termice şi pompe de căldură Geoexchange prin FM - Programul cheie 1, destinate sistemelor de încălzire/răcire centralizate. P.2.4. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢILOR DE STOCARE A ENERGIEI ELECTRICE Implementarea de soluţii privind stocarea energiei electrice este necesară pentru eficientizarea consumului şi remedierea fluctuaţiilor majore de producţie, crescând capacitatea de integrare a energiei provenite din surse regenerabile, de natură variabilă. România şi-a asumat, aşa cum este subliniat şi prin PNRR, în cadrul Investiţia 4 - Lanţ industrial de producţie şi/sau asamblare şi/sau reciclare a bateriilor, a celulelor şi panourilor fotovoltaice (inclusiv echipamente auxiliare) şi noi capacităţi de stocare a energiei electrice, sub-măsura 3, instalarea unei capacităţi de 240 MW (sau 480 MWh) în baterii până la 30 iunie 2026, Investiţia 4 - Lanţ industrial de producţie şi/sau asamblare şi/sau reciclare a bateriilor, a celulelor şi panourilor fotovoltaice (inclusiv echipamente auxiliare) şi noi capacităţi de stocare a energiei electrice, sub-investiţia 3, obiectivul specific de a instala o capacitate de 240 MW (sau 480 MWh) în baterii până la 30 iunie 2026. Astfel, în baza schemei de ajutor de stat având ca obiectiv sprijinirea investiţiilor în dezvoltarea capacităţilor de stocare a energiei electrice (baterii) a fost relansat un apel de proiecte (cu data de închidere a depunerii de proiecte - 21.04.2024) dedicat societăţilor, cu o alocare totală aprobată de 103.480.000 EUR, respectiv 79.600.000 EUR cu aplicarea procentului de supracontractare de 30%. În acest sens, prin PNRR s-au alocat scheme dedicate, subliniindu-se astfel angajamentul de consolidare a infrastructurii energetice naţionale şi de asigurare a unui un viitor energetic rezilient şi sustenabil. De asemenea, construirea de capacităţi de stocare a energiei se află printre domeniile de interes din cadrul Programului cheie 1 al FM, documentele programatice aferente fiind în lucru la nivelul Ministerului Energiei. Este de asemenea necesară construirea unei capacităţi mari cu acumulare prin pompaj de până în anul 2035. Centrale de acumulare prin pompaj vor contribui la înlocuirea capacităţilor poluante şi flexibilizarea sectorului energetic. Deoarece modelul de afacere pentru o instalaţie de stocare prezintă o multitudine de necunoscute în stabilirea unei fezabilităţi economice certe în recuperarea investiţiei, se impun măsuri pentru stimularea integrării de sisteme de stocare, pentru o capacitate şi o durată determinată. 3. EFICIENŢĂ ENERGETICĂ P.3.1.1. REALIZAREA DE NOI INVESTIŢII INTEGRATE ÎN SISTEME DE ALIMENTARE CENTRALIZATE CU ENERGIE TERMICĂ: PRODUCĂTOR DE ENERGIE TERMICĂ - TRANSPORT ŞI DISTRIBUŢIE. Înfiinţarea de SACET-uri acolo unde mai funcţionează sistemele de încălzire centralizată şi realizarea de investiţii pentru viabilizarea acestora. Măsurile vor viza actualizarea legislaţiei privind încălzirea centralizată în scopul creării unei baze legislative transparente, stabile şi predictibile cu accent pe creşterea eficienţei energetice pentru acest sector; susţinerea investiţiilor în modernizarea infrastructurii cu rolul de a creşte atractivitatea şi bancabilitatea acestora cu efect direct asupra reducerii pierderilor şi creşterii performanţei serviciului; soluţionarea situaţiilor de insolvenţă sau dificultate în care se află unii operatori de aşa manieră încât să fie asigurată protecţia creditorilor şi restabilită încrederea pentru atragerea susţinerii unor proiecte viitoare. P.3.1.2. SPRIJINIREA COGENERĂRII DE ÎNALTĂ EFICIENŢĂ PRIN SCHEME DE SPRIJIN DE TIP BONUS ŞI CO-FINANŢAREA DE INVESTIŢII, ÎN PRODUCŢIA ÎN SISTEM DE COGENERARE, STOCAREA ENERGIEI TERMICE ŞI ÎN MODERNIZAREA REŢELELOR DE TERMOFICARE Schema de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă pe baza cererii de energie termică utilă este în vigoare până 2033. Măsura este luată prin Hotărârea Guvernului nr. 409/2022, care a modificat Hotărârea Guvernului nr. 1215/2009 privind stabilirea criteriilor şi a condiţiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă pe baza cererii de energie termică utilă. Schema cogenerării de înaltă eficienţă are în vedere acoperirea diferenţei dintre costul producerii energiei în cogenerare de înaltă eficienţă şi preţul de vânzare al acesteia. Bugetul estimativ al schemei creşte cu 11,4 mld. RON (cca 2.2 mld. EUR) - de la 10,7 mld. RON (aprox. 2,1 mld. EUR) la 21,8 mld. RON (4,4 mld. EUR). Producătorii de energie termică şi electrică în cogenerare primesc sprijin maximum 21 ani, în condiţiile în care costurile de producţie a energiei electrice din instalaţiile de co-generare sunt mai mari decât preţul de piaţă al energiei electrice. În acelaşi timp, bonusul pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă este calculat pe baza diferenţei între costurile şi veniturile unei centrale de cogenerare echivalente, care produce energie electrică în cogenerare de înaltă eficienţă cu acelaşi tip de combustibil, precum cel folosit de centrala producătorului care beneficiază de bonus. La începutul anului 2023, Ministerul Energiei a primit confirmarea Băncii Europene de Investiţii pentru finanţarea din Fondul pentru modernizare a două scheme multianuale de finanţare care au ca scop sprijinirea investiţiilor pentru modernizarea/reabilitarea reţelei inteligente de termoficare. În baza acestora, au fost lansate în data de 01.02.2024, în cadrul Programului-cheie 5: Cogenerare de înaltă eficienţă şi modernizarea reţelelor de termoficare al Fondului pentru modernizare, două apeluri de proiecte care vizează sprijinirea investiţiilor pentru modernizarea/reabilitarea reţelei inteligente de termoficare, respectiv: (1) un apel de proiecte cu o alocare totală aprobată de 200.000.000 EUR, apel dedicat unităţilor administrativ- teritoriale/subdiviziunilor administrativ-teritoriale care produc energie termică în scopul furnizării în reţeaua de transport şi distribuţie/care deţin sistemul de distribuţie şi transport pentru asigurarea serviciului public de alimentare cu energie termică sau pentru consumul propriu (apel activ până la data de 30.06.2024); (2) un apel de proiecte cu o alocare totală de 390.000.000 EUR, apel dedicat operatorilor de transport şi/sau distribuţie a energiei termice definiţi conform cadrului legal în vigoare (apel activ până la data de 01.01.2027). De asemenea, tot în cadrul Programului-cheie 5, a fost aprobată de către Comisia Europeană o schemă de ajutor de stat având ca obiectiv sprijinirea dezvoltării de capacităţi de producţie pe gaz, flexibile, pentru producerea de energie electrică şi termică în cogenerare de înaltă eficientă (CHP) în sectorul încălzirii centralizate. În conformitate cu prevederile acesteia, va fi alocată suma de 361.950.000 EUR pentru investiţii de cogenerare de înaltă eficienţă, prin investiţii în unităţi de producţie a energiei electrice şi termice în cogenerare de înaltă eficienţă, prin folosirea gazului natural, pregătite pentru amestec cu gazele regenerabile/cu emisii reduse, inclusiv hidrogen verde. De altfel, în cadrul PNRR, Investiţia 3 vizează dezvoltarea unei producţii combinate de energie termică şi energie electrică (CHP) pe gaz flexibile şi de înaltă eficienţă în sectorul încălzirii centralizate, în vederea atingerii unei decarbonizări adânci. Se are în vedere construirea sau retehnologizarea/ modernizarea instalaţiilor/capacităţilor/unităţilor de cogenerare orientate către viitor, flexibile şi de înaltă eficienţă, utilizând gaze naturale şi pregătite să preia hidrogen verde şi/sau alte gaze regenerabile cu emisii reduse de carbon, în sectorul încălzirii centralizate. Investiţia va conduce la instalarea unei capacităţi pe gaz de cel puţin 300 MW, orientată către viitor, flexibilă şi de înaltă eficienţă, pregătită pentru utilizarea gazelor regenerabile şi cu emisii reduse de carbon, pentru cogenerarea de energie electrică şi termică (CHP) în termoficarea urbană. În urma derulării apelului de proiecte aferent Investiţiei 3 au fost semnate 4 contracte de finanţare în valoare totală de 709.207.237 euro, din care valoare PNRR se ridică la 388.050.000 EUR, pentru proiectele aferente demarând deja procesul de implementare, cu termen de finalizare 30.06.2026. P.3.1.3. SPRIJINIREA INTRODUCERII UTILIZĂRII DE GAZE VERZI ŞI/SAU A POMPELOR DE CĂLDURĂ INDUSTRIALE Programul urmăreşte sprijinirea capacităţilor pe bază de gaz natural pentru a fi pregătite să utilizeze gaze verzi, precum hidrogenul, începând din 2036. Începând din 2036, toate capacităţile pe bază de gaze naturale vor trece la utilizarea 50% din combustibili gazoşi regenerabili şi/sau cu emisii scăzute de carbon (inclusiv hidrogen regenerabil). Extinderea reţelei de gaze naturale ar putea prevala în faţa altor soluţii de alimentare cu energie (precum electrificare, energia geotermală, sisteme de distribuţie închise, etc.), doar în acele situaţii care reflectă principiul eficienţei economice. În acest context, operatorii pieţelor centralizare vor avea în vedere operaţionalizarea pieţelor dedicate de tranzacţionare a gazelor verzi, un astfel de demers având, totodată, rolul de a legitima efortul României pentru decarbonizarea sectorului de gaze naturale. P.3.2.1. ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII REŢELELOR DE TRANSPORT ŞI DISTRIBUŢIE A ENERGIEI Programul urmăreşte modernizarea fizică a infrastructurii de transport şi distribuţie a energiei prin înlocuirea sau reabilitarea componentelor care au un randament energetic scăzut cu soluţii tehnice superioare. ● Înlocuirea transformatorilor vechi cu modele de ultimă generaţie care oferă un randament superior şi pierderi reduse în funcţionare. ● Utilizarea materialelor inovative în construcţia şi izolarea conductelor de gaze naturale pentru a minimiza scurgerile. ● Optimizarea procedurilor de operare şi întreţinere pentru a asigura funcţionarea la parametri optimi a componentelor reţelelor. Digitalizarea, dezvoltarea reţelelor inteligente şi optimizarea prin folosirea datelor va fi abordată în cadrul Programelor P.6. Din fondurile alocate României prin Fondul pentru modernizare sunt sprijinite investiţiile în infrastructura energetică, inclusiv investiţiile care vizează reţelele de transport şi distribuţie energie electrică. Astfel, Ministerul Energiei are în derulare începând cu data de 11.10.2022, prin Programul-cheie 3: Modernizarea şi construcţia de noi tronsoane de infrastructură energetică al Fondului pentru modernizare, un apel de proiecte cu depunere continuă până la data de 30.06.2024, apel destinat operatorilor de distribuţie a energiei electrice concesionari şi care vizează sprijinirea investiţiilor pentru extinderea şi modernizarea reţelei de distribuţie a energiei electrice. În cadrul apelului se va asigura finanţarea în limita alocării financiare în sumă de 1.103.000.000 EUR. Tot prin Fondul pentru modernizare, Ministerul Energiei asigură finanţarea mai multor proiecte individuale ale CNTEE Transelectrica S.A. 4. ASIGURAREA ACCESULUI FIZIC LA ENERGIE PENTRU TOŢI CONSUMATORII, ACCESIBILITATEA FINANCIARĂ ŞI COMPETITIVITATE ECONOMICĂ Investiţiile din PNRR prin Programul REPowerEU, cuprind măsuri critice referitoare la reducerea sărăciei energetice şi poziţionarea consumatorilor în piaţa de energie, cu implicaţii substanţiale pe termen lung. Unele dintre reformele şi investiţiile propuse, din totalul de 1,3 mld. EUR al componentei REPowerEU, concentrându-se pe eficienţă energetică şi instalarea de capacităţi de producţie din surse regenerabilă, au acest atribut. P.4.1. INVESTIŢII PENTRU EXTINDEREA ACCESULUI (DISTRIBUIT SAU INDIVIDUAL) LA ENERGIE ELECTRICĂ Pentru a atinge obiectivul specific de a asigura acces universal la energie electrică până în 2035, inclusiv în zonele greu accesibile sau afectate de sărăcie energetică, se vor lua următoarele măsuri: Realizarea de investiţii în infrastructura de reţea, cu scopul de a extinde accesul la energie electrică în zonele neelectrificate şi de a moderniza reţelele existente pentru a suporta creşterea consumului. Colaborarea cu autorităţile locale şi regionale este esenţială pentru a identifica zonele prioritare şi pentru a asigura finanţarea necesară acestor proiecte. În acelaşi timp, se vor promova şi sprijini sistemele de generare distribuită. Prin stabilirea unui cadru de sprijin pentru instalarea sistemelor de energie solară fotovoltaică, turbine eoliene mici şi alte tehnologii de generare distribuită, adaptate la nevoile comunităţilor locale, se încurajează gospodăriile şi întreprinderile să investească în sisteme de generare proprie. Aceasta este facilitată prin implementarea măsurilor de sprijin sau a facilităţilor fiscale. Mai mult, se va acorda sprijin pentru crearea şi operarea comunităţilor energetice locale. Acest suport include asistenţă tehnică, acces la finanţare şi ghiduri de bune practici. Adaptarea legislaţiei este, de asemenea, un pas crucial pentru a simplifica şi accelera procesele de licenţiere şi conectare la reţeaua naţională, permiţând astfel comunităţilor energetice locale să se dezvolte şi să funcţioneze eficient. P.4.2. PROGRAMUL NAŢIONAL DE INVESTIŢII ANGHEL SALIGNY (GAZE NATURALE) Programul finanţează modernizarea comunităţilor locale prin realizarea de investiţii în infrastructura locală, drumuri judeţene şi locale, infrastructura de apă şi canalizare, staţii de epurare a apei, extinderea reţelei de distribuţie a gazelor naturale etc, astfel încât să se poată asigura accesul la servicii esenţiale al întregii populaţii, creşterea calităţii vieţii şi evitarea riscului de depopulare în comunităţile subdezvoltate. P.4.3. INVESTIŢII ÎN SOLUŢII ALTERNATIVE ŞI SUSTENABILE DE ÎNCĂLZIRE PENTRU GOSPODĂRIILE CARE NU POT AVEA ACCES LA SISTEME CENTRALIZATE Acest program vizează să ofere soluţii alternative şi sustenabile de încălzire pentru gospodăriile care nu pot avea acces la sisteme centralizate şi care, în prezent, se încălzesc cu lemne de foc. Implementarea sistemelor de încălzire eficiente Se va promova instalarea sobelor pe peleţi sau a altor soluţii de încălzire care utilizează biocombustibili. Acestea oferă o eficienţă termică superioară şi emisii reduse comparativ cu arderea masei lemnoase. Dezvoltarea infrastructurii pentru biomasă sustenabilă Se vor iniţia proiecte pentru construirea şi optimizarea facilităţilor de producere, procesare şi distribuţie a biomaselor, ca alternative sustenabile la lemnul de foc. Aceasta va include sprijin pentru dezvoltarea de cooperative locale sau parteneriate cu firme private, pentru a asigura o producţie şi o distribuţie eficientă. Promovarea energiei solare pentru încălzire Se vor implementa iniţiative pentru instalarea sistemelor solare termice în gospodăriile fără acces la sisteme centralizate. Aceste sisteme pot fi utilizate pentru încălzirea apei şi suportul termic, contribuind la reducerea consumului de combustibili fosili. Implementarea micro-reţelelor de generare Se va încuraja dezvoltarea micro-reţelelor care utilizează cogenerarea pentru a produce simultan căldură şi electricitate. Acestea vor fi deosebit de utile în comunităţile izolate sau în zonele rurale, unde conectarea la reţeaua naţională poate fi dificilă. Facilitarea accesului la finanţare şi stimulente fiscale Se vor crea mecanisme de finanţare accesibile şi stimulente fiscale pentru a ajuta gospodăriile să investească în soluţii de încălzire eficiente şi ecologice. Programele pot include credite cu dobândă redusă, granturi şi deduceri fiscale pentru cei care aleg să facă tranziţia la tehnologii de încălzire mai curate. P.4.4. INVESTIŢII ÎN SOLUŢII DESCENTRALIZATE LOCALE PENTRU GOSPODĂRI Programul vizează investiţii în soluţii descentralizate locale în localităţile mici pentru gospodăriile individuale care utilizează sisteme de încălzire pe bază de biomasă. P.4.5. MENŢINEREA ŞI EXTINDEREA MĂSURILOR DE COMPENSARE A COSTURILOR ENERGETICE PENTRU CONSUMATORI INDUSTRIALI Alocarea de resurse financiare pentru acoperirea parţială a costurilor de energie în perioadele de vârf sau în condiţii de piaţă nefavorabile. Schema de ajutor de stat pentru exceptarea marilor consumatori de la plata certificatelor verzi. Schema de ajutor de stat privind întreprinderile din sectoarele şi sub-sectoarele expuse unui risc important de relocare. În acest context, aproximativ 170 de companii beneficiară de schema de ajutor de stat destinată sprijinirii întreprinderilor mari, inclusiv industria grea, care sunt afectate de costurile crescute ale energiei, având un buget anual de 150 mil. EUR. P.4.6. PROTEJAREA CONSUMATORILOR CASNICI VULNERABILI Măsurile de protecţie socială financiare constau în acordarea de ajutoare destinate asigurării nevoilor energetice minimale: a) ajutor pentru încălzirea locuinţei; b) ajutor pentru consumul de energie destinat acoperirii unei părţi din consumul energetic al gospodăriei pe tot parcursul anului; c) ajutor pentru achiziţionarea de echipamente eficiente din punct de vedere energetic necesare pentru iluminat, răcirea, încălzirea şi asigurarea apei calde de consum, pentru înlocuirea aparatelor de uz casnic depăşite din punct de vedere tehnic şi moral cu aparate de uz casnic eficiente din punct de vedere energetic, precum şi pentru utilizarea mijloacelor de comunicare care presupun consum de energie; d) ajutor pentru achiziţionarea de produse şi servicii în vederea creşterii performanţei energetice a clădirilor ori pentru conectarea la sursele de energie. Măsurile de protecţie socială non-financiare constau în facilităţi de acces şi conectare la sursele de energie disponibile necesare pentru asigurarea nevoilor energetice minimale, inclusiv interzicerea deconectării, în situaţii de criză energetică, precum şi consilierea şi informarea transparentă şi accesibilă a populaţiei cu privire la sursele de energie, costuri şi proceduri de acces la acestea. Pe termen scurt şi mediu, ajutoarele financiare vor constitui un element important pentru reducerea sărăciei energetice, însă ele trebuie mai bine ţintite, evitându-se birocratizarea procesului de acordare a acestora. Interconectarea bazelor de date ale diferitelor instituţii care operează date personale, inclusiv ale furnizorilor/operatorilor de distribuţie legate de consumul de energie în locurile de consum, vor contribui la o abordare ţintită şi eficientă a categoriilor de consumatori vulnerabili de energie. P.4.6.1. DEZVOLTAREA SATELOR AUTONOME ENERGETIC Dezvoltarea satelor autonome energetic, prin soluţii personalizate pentru fiecare comunitate, în special prin utilizarea resurselor locale, respectiv biomasa sustenabilă. P.4.6.2. COORDONAREA UNUI GRUP DE LUCRU INTERINSTITUŢIONAL PENTRU MONITORIZAREA PERMANENTĂ, MULTICRITERIALĂ, A SĂRĂCIEI ENERGETICE ÎN ROMÂNIA ŞI PENTRU IDENTIFICAREA PRECISĂ A CONSUMATORILOR VULNERABILI. Ministerul Energiei va coordona un grup de lucru interinstituţional pentru monitorizarea permanentă, multicriterială, a sărăciei energetice în România, şi pentru identificarea precisă a consumatorilor vulnerabili. P.4.6.3. DIRECŢIONAREA CU PRIORITATE A FONDURILOR NERAMBURSABILE DEDICATE EFICIENŢEI ENERGETICE ŞI A CAPACITĂŢILOR DE ENERGIE REGENERABILĂ DE MICI DIMENSIUNI CĂTRE CONSUMATORII AFLAŢI ÎN SĂRĂCIE ENERGETICĂ Sistemul de plafonare - compensare cu aplicabilitate universală urmează a fi înlocuit cu o abordare ţintită. Se impune efectuarea unei analize a eficacităţii şi obstacolelor de implementare a Legii nr. 226/2021 şi adresarea motivelor care au dus la lipsa unui mecanism funcţional de identificare a consumatorilor vulnerabili. Legea nr. 226/2021 privind stabilirea măsurilor de protecţie socială pentru consumatorul vulnerabil de energie cuprinde măsuri dedicate protecţiei consumatorilor vulnerabili referitoare la: îmbunătăţirea performanţei sistemului de asistentă socială în protejarea celor cu venituri reduse, măsuri de eficienţă energetică dedicate consumatorilor vulnerabili cu scopul reducerii consumului final şi îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, modificarea şi utilizarea Sistemului Naţional Informatic de Asistentă Socială pentru a asigura acordarea echitabilă şi pe criterii transparente a formelor de sprijin existente pentru încălzirea locuinţei sau accesul la energie. De asemenea, aceste măsuri vor fi corelate cu măsurile privind tranziţia echitabilă şi reconversia regiunilor cu profil mono-industrial şi alte iniţiative cu impact asupra consumatorilor vulnerabili, iar măsurile adoptate vor viza implementarea unor mecanisme de sprijin acordat consumatorilor vulnerabili în mod direct, fără a distorsiona competitivitatea pieţei de energie. Politicile şi măsurile pentru protejarea consumatorilor, în special a consumatorilor vulnerabili şi, dacă este cazul, a celor afectaţi de sărăcia energetică, şi pentru îmbunătăţirea competitivităţii pieţei energiei cu amănuntul trebuie să aibă în vedere ca toate ajutoarele, sprijinirea costului energiei electrice pentru gospodăriile cu venituri mici sau orice alte scheme de protecţie să fie adresate direct celor care au nevoie de acestea. P.4.6.4. DEZVOLTAREA GHIŞEELOR UNICE LA NIVEL DE ADMINISTRAŢII PUBLICE LOCALE CARE SĂ OFERE CETĂŢENILOR CONSILIERE TEHNICĂ, FINANCIARĂ ŞI JURIDICĂ Aceste ghişee unice, modele de succes în alte state europene, pot efectua atât acţiuni gratuite de consiliere, cât şi audituri energetice gratuite pentru consumatorii vulnerabili şi la preţuri accesibile pentru restul, dar pot intermedia totodată şi relaţia consumator - furnizor şi/sau operator de distribuţie, după caz pentru a preveni deconectările, mobilizând totodată şi instrumente financiare pentru înlocuirea electrocasnicelor vechi şi pentru alte lucrări de eficienţă energetică. P.4.7. DEFINIREA DE TRASEE PROFESIONALE ALTERNATIVE PENTRU TOŢI LUCRĂTORII AFECTAŢI DE TRANZIŢIA ENERGETICĂ În parteneriat cu operatorii industriilor afectate, cu partenerii sindicali şi cu organizaţiile non- guvernamentale, Guvernul va aplica planuri de reconversie profesională şi de susţinere de trasee profesionale alternative, inclusiv antreprenoriat, pentru lucrătorii afectaţi de tranziţia energetică. Aceste procese vor fi acompaniate de politici active de asistare în căutarea unui loc de muncă, precum consiliere vocaţională, angajare asistată, măsuri de sprijin acordate angajatorilor care oferă locuri de muncă persoanelor afectate, etc. 5. PIEŢE DE ENERGIE EFICIENTE P.5.1. REDUCEREA POVERII DE REGLEMENTARE PENTRU SECTORUL ENERGETIC Reducerea birocraţiei prin transparentizare, digitalizare, introducerea "ghişeului unic" şi uniformizarea naţională a cerinţelor. Un tip dedicat de ghişeul unic va servi pentru obţinerea licenţelor în domeniul producerii de energie electrică din surse regenerabile. Integrarea sistemelor informatice ale autorităţilor centrale, locale şi ale operatorilor de utilităţi într-un sistem informatic centralizat în vederea urgentării solicitărilor (ex. autorizaţii de construcţie, ATR). Se va să evalua oportunitatea implementării unui modul în cadrul Punctului de contact unic electronic pentru licenţe industriale (PCUEL) destinat pentru acordarea autorizaţiilor/avizelor pentru proiectele în domeniul energiei electrice din surse regenerabile, prin completarea/modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 140/2022 privind licenţa industrială unică. Introducerea celor mai bune practici privind transparenţa şi responsabilitatea în interacţiunea dintre sistemul administrativ şi toate părţile interesate din întreg lanţul de valoare al sectorului energetic (producţie, transport, distribuţie, furnizare, servicii şi echipamente energetice, consumator). P.5.2. MĂSURI PENTRU ASIGURAREA UNEI PIEŢE ECHITABILE ŞI ÎMPIEDICAREA ABUZURILOR Asigurarea unor licitaţii competitive pentru alocarea măsurilor de sprijin şi co-finanţărilor guvernamentale: Îmbunătăţirea şi transparentizarea sistemelor de licitaţii pentru alocarea măsurilor de sprijin şi co-finanţărilor guvernamentale. Acest sistem va promova concurenţa loială şi va direcţiona fondurile către proiectele de investiţii cele mai eficiente şi inovatoare. Responsabilitatea companiilor energetice faţă de clienţi: Consolidarea reglementărilor care impun companiilor energetice să ofere servicii de calitate înaltă, cu o facturare transparentă şi mecanisme rapide de soluţionare a plângerilor. În plus, se vor promova iniţiative care să încurajeze flexibilitatea în planurile de tarifare. Desfăşurarea unor campanii periodice de informare publică: axate pe mai multe direcţii precum rolul diferiţilor participanţi la piaţă (producător, transportator, distribuitor, furnizor), elementele care formează preţul final al energiei, modalitatea de schimbare a furnizorilor, efectele unor potenţiale clauze inserate în cuprinsul contractelor de furnizare etc. Presiunea concurenţială exercitată de consumatori casnici informaţi este esenţială pentru funcţionarea unei pieţe concurenţiale mature. Transparenţa în stabilirea preţurilor: Dezvoltarea unor mecanisme robuste pentru asigurarea transparenţei în formarea preţurilor la energie. Consumatorii vor avea acces la informaţii detaliate despre cum sunt calculate tarifele, inclusiv costurile de producţie, condiţiile de piaţă şi influenţa taxelor sau măsurilor de sprijin. Această transparenţă va fi fundamentală pentru a preveni practicile de preţuri neloiale şi pentru a asigura o piaţă echitabilă. Îmbunătăţirea concurenţei în sector: Facilitarea intrării pe piaţă a noi participanţi pentru a reduce gradul de concentrare în sectorul de producţie şi furnizare. Se vor elimina barierele de intrare şi se vor stimula investiţiile în noile tehnologii, pentru a spori concurenţa şi inovaţia în industrie. Instituirea unor mecanisme care să prevină investiţiile speculative în producerea de energie electrică, care nu sunt menite a fi puse în practică: Instituirea unor mecanisme precum introducerea unei garanţii de execuţie sau sancţionarea inacţiunii prelungite a investitorilor. P.5.3. MĂSURI PENTRU CREŞTEREA CONCURENŢEI PE PIEŢELE INTERNE Evaluarea şi identificarea barierelor existente care împiedică comerţul eficient cu energie. Acest proces va include consultări cu toţi actorii relevanţi pe piaţa de energie pentru a înţelege şi adresa specificaţiile locale şi regionale. Implementarea unor mecanisme de stimulare a tranzacţiilor, cum ar fi reduceri de taxe sau tarife preferenţiale în anumite condiţii de piaţă, pentru a atrage mai mulţi participanţi şi a creşte frecvenţa tranzacţiilor. Implementarea unui cadru strict de raportare şi monitorizare care să asigure că toate tranzacţiile sunt realizate în mod deschis şi că informaţiile sunt accesibile publicului larg. Stabilirea unor protocoale clare de securitate pentru protecţia datelor şi a tranzacţiilor, minimizând astfel riscurile de fraudă şi alte activităţi ilegale. Promovarea agregării cererii de energie, care permite consumatorilor mici să se grupeze pentru a negocia condiţii mai bune pe piaţa de energie. Armonizarea procedurilor de racordare la nivelul tuturor operatorilor de reţea (OR) şi eliminarea cerinţelor care nu sunt prevăzute în legislaţie, precum solicitarea unor documente în formă autentică, solicitarea unor documente deja prezentate în alte etape ale procesului etc. În acest sens, OR ar trebui să publice pe site-urile proprii ghiduri care să definească termenii specifici şi care să ofere detalii cu privire la documentele necesare. Totodată, autoritatea de reglementare trebuie să se asigure că înţelegerea modului de aplicare a reglementărilor la nivelul OR este unitară. P.5.4.1. MĂSURI PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA CAPACITĂŢII STATULUI DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI ŞI DE IMPLEMENTARE A POLITICILOR PUBLICE Asigurarea autorităţilor de reglementare cu un număr corespunzător de personal tehnic pregătit şi sprijin cu resurse, pentru a îndeplini obligaţiile de reglementare şi pentru a asigura armonizarea cu bunele practici internaţionale. Dezvoltarea capacităţii interne a autorităţilor de reglementare pentru a realiza analize, planuri, strategii şi studii de impact, conform bunelor practici internaţionale. Programe de formare continuă pentru specialiştii din administraţie ai sectorului energetic. Organizarea de programe de informare şi dezbateri publice privind marile proiecte din energie, cu luarea în considerare a intereselor comunităţilor locale şi a interesului naţional. P.5.4.2. MĂSURI PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA CAPACITĂŢII STATULUI DE GUVERNANŢĂ CORPORATIVĂ ŞI EFICIENTIZAREA ACTIVITĂŢII ECONOMICE A COMPANIILOR ENERGETICE CU CAPITAL DE STAT Implementarea normelor privind guvernanţa corporativă a companiilor cu capital de stat şi introducerea unor mecanisme de monitorizare a performanţei manageriale a acestor companii. ME va implementa regulile guvernanţei corporative care se bazează pe competenţă, eficienţă şi integritate în sectorul energetic românesc şi va efectua o analiză a performanţei financiare şi manageriale a companiilor din domeniul energetic, la care statul român deţine participaţii. Operaţionalizarea AMEPIP şi implementarea normelor privind guvernanţa corporativă a companiilor cu capital de stat şi introducerea unor mecanisme de monitorizare şi evaluare a performanţei manageriale a acestor companii (audituri, rapoarte publice, etc.) privind, dar fără a se limita la: ● Structuri de conducere care să asigure principii de eficienţă şi răspundere (accountability); ● Contracte de performanţă bazate pe indicatori între acţionari şi board; ● Asigurarea separării între rolul statului de legiuitor şi administrator al companiilor de stat; ● Performanţa economică; ● Impactul asupra mediului şi societăţii; ● Consultarea cu părţile interesate; ● Securitatea şi protecţia muncii; ● Conformarea cu cadrele legale şi de reglementare, standarde, certificări, etc.; ● Performanţa în timp de criza şi răspunsul la situaţii de urgenţă. Asigurarea profesionalismului şi transparenţei procesului de selecţie a echipei de conducere, cu o publicarea detaliată a criteriilor de selecţie şi a rezultatelor intermediare şi finale. Această măsură include, dar nu se limitează la: ● Asigurarea transparenţei privind procesele de nominalizare şi selecţie a echipei de management; ● Asigurarea lipsei ingerinţei mediului politic şi guvernamental în procesele de nominalizare şi selecţie a echipei de management; ● Asigurarea diversităţii echipei de management. În acest sens, se are în vedere reconsiderarea cadrului legislativ pentru consolidarea acestuia într-o formă coerentă, care să stabilească reguli şi criterii clare în privinţa numirii membrilor consiliilor de administraţie şi a directorilor executivi. Vor fi stabiliţi indicatori de performanţă pe care companiile şi directorii lor executivi trebuie să le atingă şi în funcţie de care vor rămâne pe poziţiile lor sau vor fi schimbaţi. Elaborarea, negocierea, adoptarea şi evaluarea indicatorilor de performanţă vor respecta cele mai bune practici în domeniu, iar reprezentanţii organelor de conducere administrative şi/sau executive ar urma să fie selectaţi conform cadrului legislativ în vigoare şi a bunelor practici. Dezvoltarea de mecanisme instituţionale precum avertizorii de integritate; publicarea de rapoarte periodice asupra achiziţiilor publice realizate şi a tuturor sponsorizărilor acordate. 6. DIGITALIZARE, DEZVOLTAREA REŢELELOR INTELIGENTE ŞI SECURITATE CIBERNETICĂ P.6.1. INTRODUCEREA SISTEMELOR DE MĂSURARE INTELIGENTE Introducerea sistemelor de măsurare inteligente în sectorul energetic reprezintă o prioritate naţională, ca prim pas în digitalizarea infrastructurii. Contorizarea inteligentă este recunoscută pentru beneficiile pe care le aduce consumatorilor finali, companiilor de utilităţi şi întregului sistem energetic, inclusiv beneficii asupra mediului, prin creşterea eficienţei energetice şi integrarea SRE în sectorul energetic naţional. Utilizarea contoarelor inteligente va permite monitorizarea precisă a consumului de energie la nivel individual, permiţând utilizatorilor să-şi gestioneze consumul şi să identifice sursele de ineficienţă. Promovarea consumului dispecerizabil are, de asemenea, multiple beneficii în ceea ce priveşte realizării economiilor de energie, prin prisma faptului că acest lucru permite consumatorului final să îşi ajusteze în mod voluntar cererea, reducând astfel consumul. Astfel, accelerarea implementării contoarelor inteligente devine esenţială nu doar pentru a respecta angajamentele internaţionale, ci şi pentru a maximiza beneficiile economice şi de mediu pe care această tehnologie le poate aduce. În vederea atingerii acestor obiective, ANRE va asigura respectarea unor termene mai strânse cu privire la finalizarea operaţională 100% a contorizării inteligente decât cel prevăzut pentru anul 2032. P.6.2.1. IMPLEMENTAREA CONCEPTULUI "SMART ENERGY TRANSMISSION SYSTEM" ÎN DOMENIUL SISTEMELOR CENTRALIZATE DE ÎNCĂLZIRE ŞI RĂCIRE Administrarea reţelelor va putea fi îmbunătăţită prin conceptul "Smart energy transmission system". Acesta va gestiona problemele legate de siguranţa şi utilizarea instrumentelor inteligente în domeniul presiunii, debitelor, contorizării, inspecţiei interioare a conductelor, odorizării, protecţiei catodice, trasabilităţii, toate generând creşterea flexibilităţii în operare a sistemului, îmbunătăţind integritatea şi siguranţa în exploatare a acestuia şi implicit creşterea eficienţei energetice. ● Reţele inteligente cu detecţie a pierderilor integrate: un sistem cu conducte preizolate prevăzute cu fire pentru detecţia avariilor. Implementarea unor sisteme de detecţie a pierderilor în reţelele de distribuţie va permite identificarea şi remedierea rapidă a oricăror scurgeri sau defecţiuni, reducând astfel pierderile de energie şi costurile asociate. ● Noduri de reţea inteligente: Pentru a obţine condiţii optime de operare a sistemelor de încălzire este foarte important ca sistemul să fie echilibrat hidraulic. Performanţa optimă în ceea ce priveşte controlul temperaturii şi presiunii va conduce la reducerea pierderilor de căldură şi a pierderilor masice, implicit a emisiilor de CO_2 (la sursă). Astfel sunt necesare lucrări de modernizare şi digitalizare a nodurilor de reţea prin masuri specifice. ● Modulele termice individuale: În cadrul lucrărilor de modernizare a reţelelor termice şi a sistemelor de distribuţie, în funcţie de situaţiile concrete, este necesară instalarea modulelor termice de bloc, ce pot realiza reglaje individuale pentru fiecare clădire în parte, în funcţie de necesarul de energie termică şi de comportamentul fiecărui apartament conectat în sistemul de distribuţie orizontală. ● Platformă software cu modul IA integrat: Utilizarea unei platforme software specializate, cu un modul IA integrat, va permite analiza datelor în timp real şi aplicarea de algoritmi de învăţare automată pentru a anticipa modelele de consum, a optimiza distribuţia energiei şi a identifica potenţialele probleme înainte de a deveni critice. P.6.2.2. DIGITALIZAREA STAŢIILOR DE TRANSFORMARE ŞI SOLUŢII PRIVIND CONTROLUL REŢELEI DE LA DISTANŢĂ - INTEGRARE STAŢII ÎN SCADA Integrarea sistemelor SCADA (Supervisory Control and Data Acquisition) performante va facilita monitorizarea şi controlul centralizat al întregii infrastructuri termice, permiţând operatorilor să reacţioneze rapid la schimbările în sistem şi să optimizeze operaţiunile în timp real. P.6.3.1. INTERCONECTAREA REŢELELOR ŞI SISTEMELOR INFORMATICE ALE COMPANIILOR DIN SECTORUL ENERGETIC NAŢIONAL LA PLATFORMA DE CLOUD GUVERNAMENTAL Programul vizează interconectarea reţelelor şi a sistemelor informatice ale companiilor din sectorul energetic naţional la platforma de cloud guvernamental prin PNI, în condiţiile Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 89/2022 privind înfiinţarea, administrarea şi dezvoltarea infrastructurilor şi serviciilor informatice de tip cloud utilizate de autorităţile şi instituţiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2023, cu modificările şi completările ulterioare. În contextul modernizării şi securizării infrastructurii energetice a României, interconectarea reţelelor şi sistemelor informatice ale companiilor din sectorul energetic naţional devine esenţială şi trebuie realizată prin intermediul Programului Naţional de Interconectare (PNI) are ca scop asigurarea interoperabilităţii şi securităţii acestor sisteme prin migrarea lor la Cloudul Privat Guvernamental (CPG). Se impune realizarea unei mapări detaliate a tuturor reţelelor şi sistemelor informatice existente din sectorul energetic, cu sprijinul Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării şi a Autorităţii pentru Digitalizarea României, şi migrarea acestora către CPG pentru a asigura protecţia datelor şi continuitatea operaţiunilor. CPG oferă scalabilitate şi flexibilitate, permiţând adaptarea rapidă a infrastructurii IT la nevoile operaţionale şi cerinţele de securitate. Implementarea unui sistem centralizat de monitorizare şi gestionare în cadrul CPG pentru supravegherea în timp real a performanţei şi securităţii reţelelor şi sistemelor informatice va reprezenta o prioritate pentru consolidarea securităţii energetice a României. P.6.3.2. ÎNFIINŢAREA DE CĂTRE TOATE COMPANIILE DIN SECTORUL ENERGIEI A UNUI COMPUTER SECURITY INCIDENT RESPONSE TEAM (CSIRT) ŞI A UNUI SECURITY OPERATIONS CENTER (SOC), SCALATE ÎN FUNCŢIE DE NEVOI ŞI DE OBIECTUL DE ACTIVITATE Înfiinţarea unui Security Operations Center (SOC) sectorial în domeniul energiei, din care să facă parte toate persoanele juridice de drept public şi privat din sectorul energetic. P.6.4. STIMULARE CDI ŞI A TRANSFERULUI TEHNOLOGIC Consolidarea programelor de învăţământ superior în domeniul energiei ● Implementarea de programe de masterat şi doctorat axate pe noile tehnologii energetice, managementul energiei şi sustenabilitate. ● Creşterea ofertelor de burse şi finanţări pentru studenţii din domeniile relevante ale energiei, pentru a atrage şi reţine talentele. Promovarea învăţământului preuniversitar tehnologic şi tehnologic în sistem dual ● Parteneriate între ministerele educaţiei şi energiei pentru dezvoltarea de module de formare profesională care să forţă de muncă corespunzătoare nivelurilor de calificare 4, respectiv 5, conform Cadrului naţional al calificărilor. ● Crearea de programe de stagii practice în companii energetice pentru învăţământul liceal tehnologic. Stimularea cercetării şi dezvoltării ● Alocarea de fonduri pentru cercetare şi dezvoltare în sectoarele cheie ale sectorului energetic, cum ar fi energiile regenerabile, eficienţa energetică, şi tehnologiile de stocare. ● Iniţierea de granturi şi programe de finanţare pentru proiecte educative formale şi informale, cât şi de proiecte de cercetare aplicativă, în parteneriat cu sectorul privat, societatea civilă, universităţile şi institutele de cercetare. Formarea de parteneriate strategice ● Încurajarea colaborărilor între universităţi, companii energetice, societatea civilă şi alte sectoare relevante cum ar fi tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TI&C), organizaţii şi instituţii din sectorul protecţiei mediului, al economiei circulare, cât şi al educaţiei formale şi informale - pentru a integra soluţii inovative în industria energetică. ● Organizarea de conferinţe, workshop-uri şi simpozioane pentru a facilita schimbul de cunoştinţe şi bune practici între academia şi industria energetică. Dezvoltarea de programe de formare continuă ● Implementarea de programe de recalificare şi perfecţionare profesională pentru angajaţii din sectorul energetic, adaptate la evoluţiile tehnologice. ● Susţinerea platformelor online de învăţare şi certificare în domenii energetice, accesibile pentru profesioniştii din întreaga ţară. Monitorizarea şi evaluarea impactului măsurilor educaţionale ● Implementarea unui sistem de monitorizare şi evaluare a eficacităţii programelor educaţionale şi a impactului cercetării în industria energetică. ● Analiza periodică a nevoilor de noi competenţe ale sectorului pentru ajustarea continuă a ofertelor educaţionale şi de formare. ● Finanţarea implementării unor analize şi studii de realizat prin metode de cercetare cantitativă şi calitativă pentru identificarea ratelor actuale de alfabetizare energetică şi digitală, pentru fundamentarea obiectivelor dezirabile de alfabetizare energetică cât şi pentru monitorizarea riguroasă a progreselor obţinute prin implementarea SNE. VI. REZULTATELE AŞTEPTATE Proiectele de investiţii prioritare, necesare pe întreg lanţul sectorului energetic, fie că sunt investiţii în producerea de energie cu emisii scăzute de carbon, prin substituirea utilizării cărbunelui cu gazele naturale şi SRE sau investiţii în creşterea capacităţilor energetice nucleare, investiţii în retehnologizarea, extinderea şi modernizarea reţelelor de energie prin introducerea digitalizării şi a reţelelor inteligente (smart grid) sau realizarea şi finalizarea, după caz, a interconectărilor transfrontaliere cu ţările vecine şi investiţii în capacităţile de stocare, au un aport decisiv la atingerea obiectivelor fundamentale ale României în domeniul energiei, punctând în mod deosebit, asigurarea securităţii energetice la un preţ sustenabil pentru consumatorii interni şi conformarea cu cerinţele în domeniul schimbărilor climatice. În opoziţie, prin neîndeplinirea proiectelor de investiţii prioritare, România nu-şi va putea atinge obiectivele în domeniul energiei, conducând la un impact negativ semnificativ asupra securităţii naţionale, asupra accesibilităţii energiei şi asupra mediului înconjurător. Perspectiva de dezvoltare a sectorului energetic până în anul 2050 este utilă din două motive principale: (1) sectorul energetic are o intensitate ridicată a capitalului, iar multe proiecte au un ciclu investiţional lung, astfel încât o bună parte a deciziilor de investiţii ce vor avea loc în viitorul apropiat vor continua să îşi producă efectele în 2050; şi (2) politicile energetice şi de mediu ale UE, inclusiv ţintele pentru anul 2035, sunt construite în jurul obiectivului pe termen lung de a atinge un nivel de emisii "net zero" la nivelul anului 2050. România îşi va îndeplini angajamentele europene cu privire la ţintele naţionale pentru eficienţa energetică, energia regenerabilă şi emisiile de GES pentru anii 2030, 2040 şi 2050. Efortul strategic în următorii ani va consta în principal în imprimarea unei direcţii de dezvoltare a sectorului energetic în linie cu obiectivele strategice prioritare naţionale şi cu obiectivul UE de a atinge un nivel de emisii "net zero" la nivelul anului 2050. O direcţie principală de acţiune va fi accelerarea tranziţiei sectorului energetic către tehnologii care permit asigurarea securităţii de aprovizionare, reducerea preţurilor şi concomitent, reducerea emisiilor de GES. Principalele tendinţe de dezvoltare la nivel european şi la nivel naţional se referă la: creşterea ponderii SRE în mixul energiei electrice, încurajarea investiţiilor în infrastructura de stocare a energiei, creşterea eficienţei energetice în sectorul energetic. Tendinţele prezentate în acest capitol oferă o perspectivă asupra evoluţiei sectorului energetic din România până în 2035, cu perspectiva anului 2050. Incertitudinea previziunilor pe termen lung, care depinde de evoluţia tehnologiilor, a inovării şi dezvoltarea sectorului energetic la nivel european, fac necesară actualizarea periodică. R.1. SECURITATE ENERGETICĂ Poziţia geostrategică, resursele de energie primară, proiectele de investiţii majore în infrastructura de transport vor transforma România într-o ţară sigură din punct de vedere energetic, şi totodată un contribuitor net la securitatea energetică regională, fiind în acelaşi timp capabilă de a asigura în întregime nevoile energetice ale Republicii Moldova. R.1.1. REDUCEREA SAU ELIMINAREA DEPENDENŢELOR DE RESURSE ENERGETICE DIN IMPORT Creşterea accelerată a capacităţii instalate de energie electrică pe bază de SRE, nuclear şi gaze naturale asigură eliminarea importurilor de energie electrică şi creşterea exporturilor de energie electrică în Republica Moldova şi în regiune. De asemenea, intrarea în exploatare a surselor de gaze naturale din Marea Neagră va determina ca România să devină un exportator net de gaze naturale. Fluxul de gaze naturale dinspre România vor ajuta Republica Moldova, Ucraina, Ungaria şi regiunea în ansamblu să-şi reducă dependenţa excesivă de o sursă unică. În ceea ce priveşte produsele petroliere brute şi uraniul, intrarea în exploatare a unor noi capacităţi şi eficientizarea producţiei va contribui la scăderea importurilor şi reversarea acestora. Totodată, România îşi propune reducerea dependenţelor de un număr mic de actori externi şi creşterea numărului de surse de aprovizionare pentru combustibili fosili. În situaţii excepţionale, cum ar fi conflicte, stări de asediu şi urgenţă, ori tensiuni geopolitice, dependenţa de sursele externe de energie expune o ţară la riscuri semnificative. De exemplu, furnizorii de energie din regiuni instabile sau controlate de actori care folosesc resursele ca instrument de influenţare şi presiune, pot impune embargouri sau pot întrerupe livrările. În acest context, deciziile sunt luate de guvernele statelor producătoare sau de consorţii internaţionale care gestionează infrastructura energetică. Efectele asupra statelor importatoare includ creşterea preţurilor la energie, scăderea securităţii energetice şi necesitatea urgentă de a diversifica sursele de aprovizionare. În acest context, faptul că România va continua să exploateze şi valorifice toate resursele energetice naţionale de care dispune îi va oferi o marjă de manevră energetică semnificativă şi o reducere a vulnerabilităţilor. O naţiune care nu depinde de importuri energetice este mai puţin susceptibilă să intre în conflicte pentru resurse şi nu este expusă la blocaje sau sancţiuni. R.1.2. MENŢINEREA CAPACITĂŢII DE STOCARE A ENERGIEI ŞI SISTEME DE REZERVĂ LA UN NIVEL SATISFĂCĂTOR Modernizarea infrastructurilor de stocare va garanta disponibilitatea resurselor energetice necesare în caz de crize sau fluctuaţii de piaţă, reducând vulnerabilitatea la perturbaţii externe. Acest lucru va consolida poziţia României drept actor stabil şi de încredere pe piaţa energetică regională. Prin creşterea capacităţii zilnice de extracţie şi utilizarea depozitelor de înmagazinare cu flexibilitate sporită, România va putea răspunde mai eficient la cererile pieţei interne şi externe. Investiţiile în modernizarea şi extinderea capacităţilor de stocare vor permite o gestionare mai agilă a resurselor energetice. Respectarea prevederilor legale, precum cele din Legea 85/2018, asigură că România îndeplineşte standardele internaţionale şi europene în materie de stocuri minime de securitate. Acest lucru va preveni orice risc de vulnerabilitate şi va asigura o continuă furnizare de energie către consumatori. Prin creşterea capacităţilor de stocare şi asigurarea unei flexibilităţi sporite în utilizarea acestora, România nu doar că va asigura propriile necesităţi energetice, dar va putea şi să joace un rol mai activ pe piaţa regională a serviciilor tehnologice de sistem, devenind un furnizor crucial în gestionarea echilibrului între cerere şi ofertă. În acest context, îmbunătăţirea planificării pe termen lung a reţelelor de transport şi de distribuţie este necesară pentru a asigura acomodarea unei ponderi mai mari de energie provenite din SRE. Astfel, la nivelul sistemului de transport, la nevoia de flexibilitate răspund, cu precădere, proiectele energetice de anvergură (precum centralele cu acumulare prin pompaj şi facilităţi de stocare de mare capacitate), la nivelul sistemului de distribuţie nevoia de flexibilitate va fi adresată atât prin digitalizarea şi ajustarea comportamentului utilizatorilor de reţea (de asemenea corijat prin efectul digitalizării reţelelor), cât şi prin recunoaşterea hidrogenului ca principal mijloc de adresare a variaţiilor de consum sezonier. R.1.3. REALIZAREA PROIECTELOR DE INTERCONECTARE A REŢELELOR DE TRANSPORT DE ENERGIE Vor fi realizate toate proiectele de interes comun în care România este partener, precum şi alte proiecte majore de infrastructură incluse în Planurile de Dezvoltare a RET, respectiv a Sistemului Naţional de Transport Gaze Naturale. R.1.4. CONSOLIDAREA SIGURANŢEI INFRASTRUCTURILOR CRITICE ÎN ENERGIE Consolidarea siguranţei instalaţiilor energetice va reduce semnificativ riscurile de accidente şi incidente. Tehnologiile avansate de tele-monitorizare şi diagnosticare vor asigura detectarea precoce a oricăror condiţii periculoase şi a defecţiunilor potenţiale, prevenind întreruperile de operare şi accidentele care pot afecta sănătatea şi siguranţa angajaţilor şi a comunităţilor locale. Prin consolidarea infrastructurii energetice şi planificarea capacităţilor redundante, programul va minimiza întreruperile de operare. Acest lucru asigură continuitatea activităţilor economice vitale, stabilizând lanţurile de aprovizionare şi producţie şi având un impact pozitiv asupra stabilităţii economice a ţării. Implementarea de măsuri de securizare fizică a infrastructurii critice împotriva actelor teroriste şi a calamităţilor va întări securitatea energetică naţională. Capacitatea sectorului energetic de a răspunde rapid şi eficient la incidente va fi îmbunătăţită prin actualizarea periodică a capacităţilor de răspuns, consolidând astfel rezilienţa naţională în faţa crizelor. Prin aceste rezultate, România va avansa în direcţia unui sector energetic mai sigur, mai sustenabil şi mai rezistent, care să servească nevoile actuale şi viitoare ale societăţii într-un mediu din ce în ce mai complex şi provocator. R.1.5. CONSOLIDAREA LANŢULUI DE APROVIZIONARE PENTRU INFRASTRUCTURA CRITICĂ DIN ENERGIE Prin dezvoltarea şi susţinerea industriei locale de producţie şi reciclare a bateriilor, celulelor solare şi panourilor fotovoltaice, România va reduce dependenţa de importurile de materii prime şi componente critice. Aceasta va îmbunătăţi securitatea energetică naţională şi va stimula economia locală. Investiţiile în cercetarea şi dezvoltarea tehnologiilor avansate, inclusiv în domeniul nuclear, vor plasa România pe harta globală ca un centru de excelenţă în producţia de energie curată şi tehnologii de stocare. Aceasta va include dezvoltarea de noi tipuri de reactori nucleari de generaţie IV şi soluţii inovatoare pentru managementul combustibilului nuclear şi al deşeurilor radioactive. Extinderea şi modernizarea facilităţilor de stocare subterană a gazelor naturale şi a capacităţilor de stocare bazate pe baterii va asigura o mai mare flexibilitate în gestionarea ofertei şi cererii de energie. Aceasta va facilita integrarea eficientă a surselor regenerabile în sistemul energetic naţional. Prin asigurarea unei rezilienţe sporite a lanţului de aprovizionare şi prin diversificarea surselor de energie, România va putea răspunde mai eficient la perturbările externe şi va avea o poziţie consolidată în negocierile regionale şi internaţionale pe tema securităţii energetice. R.2. ENERGIE CU EMISII SCĂZUTE DE CARBON Pentru 2035, România îşi propune să aducă o contribuţie echitabilă la realizarea ţintei de decarbonizare a UE şi va urma cele mai bune practici de protecţie a mediului. Schemele de sprijin pentru SRE, evoluţia costului cu emisiile de GES în coroborare cu o creştere a performanţei tehnologiilor de producere a energiei din SRE raportată la scăderea costurilor investiţionale şi operaţionale, va accelera tranziţia energetică în România. Astfel, se preconizează că emisiile GES aferente sectorului energetic vor ajunge la 13,5 mil. t echivalent CO_2 la nivelul anului 2030, o reducere de 87% faţă de 1990. Prin implementarea politicilor şi măsurilor existente se aşteaptă ca ponderea SRE în consumul final brut de energie să crească la 44% în 2035 şi la 73% în 2050, faţă de o pondere de 24,4% în 2020. Energia eoliană, cea solară, hidroenergia şi biomasa vor avea cele mai importante ponderi din totalul de SRE în 2035. Evoluţie pondere SRE în consumul final brut de energie şi ponderea SRE în energie electrică (a se vedea imaginea asociată) Sursă: PNIESC Actualizat 2025-2030 Ponderea SRE în energie electrică (SRE-E) va ajunge la 44% în 2035 şi la 73% în 2050, ca urmare a construirii şi punerii în funcţiune a noi capacităţi de producţie a energiei electrice din SRE (în principal, eoliene şi solare). De asemenea, este preconizată înlocuirea mai multor grupuri pe cărbune cu unităţi în ciclu combinat alimentate cu gaze naturale şi unităţi bazate pe SRE, retehnologizarea a unor unităţi nucleare existente, construcţia a noi unităţi nucleare de mari dimensiuni şi a primelor centrale de tip SMR până în 2035. În afară de SRE (hidroenergie, eolian şi solar), se vor extinde capacităţile de generare curate din surse nucleare şi cu emisii scăzute pe bază de gaze, pentru un mix energetic diversificat şi echilibrat cu emisii reduse de carbon. În ceea ce priveşte modernizarea centralelor în cogenerare existente şi construirea unor grupuri noi care să înlocuiască capacităţile existente poluante, aceasta va avea drept rezultat creşterea eficienţei energetice a agregatelor centralelor aflate în exploatare şi promovarea producerii de energie electrică şi termică în centrale de cogenerare de înaltă eficienţă. În 2050, producţia totală de energie electrică va depăşi 100% din consumul final brut, întrucât o parte va fi folosită pentru producţia de hidrogen verde. În 2050 un nou ciclu de investiţii va fi necesar pentru înlocuirea capacităţilor de producţie instalate în perioada 2020-2030, care îşi vor ajunge la sfârşitul duratei de viaţă. Aceasta va impune şi necesitatea de a găsi soluţii de reciclare sau depozitare în siguranţă a componentelor utilizate. În orizontul anului 2050, se estimează necesitatea de a asigura echilibrarea pentru 15-20 GW instalaţi în centrale cu producţie intermitentă, la nivelul SEN. Astfel, suplimentar capacităţilor existente, se remarcă oportunitatea dezvoltării sistemelor de baterii de mare capacitate sau a sistemelor de baterii de capacităţi mijlocii sau mici dispersate geografic, ca soluţie marginală pe piaţa de echilibrare. În această direcţie, tehnologii, care în prezent sunt costisitoare, dar care ar putea deveni fezabile economic şi oportune, în funcţie de progresul tehnologic şi evoluţia sectorului energetic, sunt celulele de combustie alimentate cu hidrogen obţinut prin electroliza apei utilizând energie din SRE şi alte tehnologii de producere a energiei cu emisii reduse de carbon. R.3. EFICIENŢA ENERGETICĂ R.3.1.1.1. OPTIMIZAREA ŞI ATINGEREA SUSTENABILITĂŢII A SISTEMELOR DE ÎNCĂLZIRE CENTRALIZATĂ ŞI CREAREA DE SISTEME NOI CENTRALIZATE DE ÎNCĂLZIRE - RĂCIRE EFICIENTE (DE BLOC, CARTIER, CVARTAL, LOCALITATE) Programul "P.3.1.1 Realizarea de noi Investiţii Integrate în Sisteme de Alimentare Centralizate cu Energie Termică: Producător de Energie Termică - Transport şi Distribuţie" va avea un impact semnificativ asupra transformării sectorului de încălzire centralizată din România, contribuind la o mai bună gestionare a resurselor energetice şi la o îmbunătăţire a calităţii vieţii pentru consumatori. Programul vizează soluţionarea problemelor financiare ale operatorilor prin restructurări şi stabilizări, asigurând viabilitatea economică a furnizorilor de energie termică. Aceasta va rezulta în atragerea de noi investiţii şi în creşterea încrederii creditorilor şi a investitorilor în sector. Actualizarea cadrului legislativ pentru a reflecta noile realităţi ale sectorului de încălzire centralizată va crea o bază legală clară, stabilă şi predictibilă. Aceasta va facilita implementarea de noi tehnologii şi practici, încurajând inovaţia şi adoptarea de soluţii eficiente energetic. Prin modernizarea şi optimizarea infrastructurii de încălzire centralizată, programul prevede o reducere semnificativă a pierderilor de energie termică în reţele. Aceasta va duce la o utilizare mai eficientă a resurselor energetice, scăzând astfel costurile operaţionale şi creşterea sustenabilităţii sistemelor. Totodată, prin investiţiile în infrastructura de încălzire centralizată şi prin îmbunătăţirea administrării şi operaţiunilor, consumatorii vor beneficia de servicii de încălzire mai fiabile şi de o calitate superioară, contribuind astfel la îmbunătăţirea confortului şi a standardelor de viaţă. Nu în ultimul rând, implementarea cu succes a programului va avea un impact pozitiv asupra mediului prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, datorită eficientizării consumului de energie. Acest lucru aliniază sectorul de încălzire centralizată cu obiectivele naţionale şi internaţionale de sustenabilitate. R.3.1.2.1. OPTIMIZAREA ŞI MODERNIZAREA COGENERĂRII PRIN INVESTIŢII STRATEGICE Prin implementarea schemei de sprijin şi cofinanţarea investiţiilor, se estimează o creştere substanţială a capacităţii instalate pentru producţia de energie termică şi electrică în sistem de cogenerare. Aceasta va contribui la eficientizarea utilizării combustibililor şi la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Schema de ajutor de stat şi investiţiile aprobate vor duce la reabilitarea şi extinderea reţelelor de termoficare, asigurând o distribuţie mai eficientă şi mai puţin susceptibilă la pierderi de energie termică. Modernizarea va include integrarea tehnologiilor de reţea inteligentă, care permit o gestionare optimizată a resurselor energetice. Investiţiile în instalarea de noi capacităţi pe bază de gaze, pregătite pentru utilizarea hidrogenului verde şi alte gaze regenerabile, vor asigura flexibilitatea şi adaptabilitatea sistemului de încălzire centralizată la noi surse de energie curate, contribuind la obiectivele de sustenabilitate pe termen lung. Prin diversificarea surselor de energie utilizate în cogenerare şi prin îmbunătăţirea eficienţei sistemului de termoficare, se va reduce dependenţa de combustibili fosili şi se va creşte securitatea aprovizionării cu energie pentru consumatorii finali. De asemenea, modernizarea infrastructurii şi eficientizarea producţiei de energie va avea un impact pozitiv asupra economiei locale prin crearea de noi locuri de muncă în construcţii, operare şi întreţinere, şi prin reducerea costurilor energetice pentru consumatori. R.3.2. REDUCEREA SEMNIFICATIVĂ A PIERDERILOR DE ENERGIE ŞI A PIERDERILOR MASICE ÎN REŢELE DE TRANSPORT ŞI DISTRIBUŢIE ENERGIE TERMICĂ. Implementarea programelor de modernizare şi îmbunătăţire a proceselor de producţie energie vizează atingerea unor rezultate semnificative în termeni de eficienţă energetică şi reducere a impactului asupra mediului. Prin înlocuirea echipamentelor vechi şi implementarea soluţiilor tehnice avansate, se va realiza o reducere măsurabilă a pierderilor de energie în reţelele de transport şi distribuţie. Aceasta va conduce la optimizarea consumului de resurse şi la scăderea costurilor operaţionale pentru furnizori şi consumatori. Acest lucru va contribui la îmbunătăţirea calităţii serviciului pentru consumatori şi la creşterea fiabilităţii reţelei de energie. Prin reducerea necesităţii de a genera volume suplimentare de energie pentru a compensa pierderile, programul va contribui direct la diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi la promovarea unui mediu mai curat. R.4. ASIGURAREA ACCESULUI FIZIC LA ENERGIE PENTRU TOŢI CONSUMATORII ŞI ACCESIBILITATE FINANCIARĂ ŞI COMPETITIVITATE ECONOMICĂ A ENERGIEI R.4.1. ACCES UNIVERSAL LA ENERGIE ELECTRICĂ Toate locuinţele şi întreprinderile din România, inclusiv cele din zonele izolate şi vulnerabile, vor avea acces la energie electrică fiabilă şi sustenabilă până în 2035. Aceasta va include atât extinderea reţelei tradiţionale, cât şi integrarea soluţiilor de generare distribuită şi a micro - reţelelor. Implementarea tehnologiilor de generare distribuită şi a micro-reţelelor va contribui la reducerea dependenţei de combustibili fosili, scăderea emisiilor de carbon şi îmbunătăţirea eficienţei energetice. În acelaşi timp, prin dezvoltarea comunităţilor energetice locale, rezidenţii vor avea control mai mare asupra resurselor energetice, ceea ce va duce la o mai bună gestionare a costurilor de energie şi la creşterea rezilienţei comunitare în faţa întreruperilor de curent şi a altor perturbări. R.4.2. ACCES GENERALIZAT LA REŢEAUA DE GAZE NATURALE Acest program vizează să ofere acces la gaze naturale în zonele rurale şi urbane care nu sunt încă acoperite de reţea, contribuind la reducerea disparităţilor regionale şi la creşterea standardului de viaţă prin facilitarea accesului la o sursă de energie mai curată şi eficientă. Lungimea reţelei de distribuţie a gazelor naturale va creşte semnificativ, permiţând racordarea unui număr mare de gospodării şi întreprinderi noi la sistemul de gaze. Această expansiune nu doar că va îmbunătăţi accesul la gaze naturale, dar va sprijini şi tranziţia către opţiuni de încălzire mai curate, contribuind la eforturile naţionale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Pe lângă extinderea reţelei, se acordă o atenţie deosebită şi modernizării infrastructurii existente. Actualizările tehnologice şi implementarea sistemelor avansate de monitorizare şi control vor creşte eficienţa şi siguranţa distribuţiei de gaze naturale, minimizând pierderile şi optimizând livrarea acestei resurse vitale. R.4.3. ACCES ÎMBUNĂTĂŢIT LA ENERGIE TERMICĂ ÎN SISTEM DISTRIBUIT SAU INDIVIDUAL PENTRU GOSPODĂRIILE CARE NU POT AVEA ACCES LA SISTEME CENTRALIZATE Fiecare gospodărie din România va avea acces la soluţii de încălzire care sunt sustenabile şi asigură şi un cost accesibil pe termen lung, reducând sărăcia energetică. Adopţia extinsă a sistemelor de încălzire eficiente Până în 2035, o mare parte din gospodăriile care în prezent se încălzesc cu lemne de foc vor fi echipate cu soluţii de încălzire eficiente, cum ar fi sobele pe peleţi sau alţi biocombustibili. Acest lucru va contribui la reducerea semnificativă a emisiilor de carbon şi la îmbunătăţirea calităţii aerului în zonele rezidenţiale. Până în 2050, încălzirea rezidenţială va contribui minim la emisiile de GES, cu un număr tot mai mare de gospodării trecând la soluţii complet regenerabile şi zero-carbon. Implementarea infrastructurii pentru biomasă Infrastructura necesară pentru producerea şi distribuţia biomaselor sustenabile va fi dezvoltată şi funcţională, asigurând o sursă accesibilă şi ecologică de energie termică pentru gospodăriile rurale şi urbane. Creşterea utilizării energiei solare pentru încălzire Sistemele solare termice ar trebui să fie o vedere comună în peisajul rezidenţial românesc, oferind o soluţie de încălzire rentabilă şi prietenoasă cu mediul. Autonomie energetică prin micro-reţele de cogenerare Comunităţile locale vor fi larg autonomizate din punct de vedere energetic, cu micro-reţele de cogenerare care să ofere căldură şi electricitate eficient şi fiabil, minimizând dependenţa de reţelele naţionale. R.4.4. MENŢINEREA COMPETITIVITĂŢII CONSUMATORILOR INDUSTRIALI Menţinerea a 500.000 de locuri de muncă în companiile vizate de schemele de ajutor de stat implementate în cadrul programului. În contextul veniturilor de care dispune România în cadrul EU ETS şi în contextul costurilor tot mai ridicate cu energia electrică pentru consumatorii industriali, se vor susţine 110 companii prin implementarea schemelor de ajutor de stat, autorizate conform legislaţiei europene în vigoare. Susţinerea va permite companiilor nu numai menţinerea locurilor de muncă şi a competitivităţii, dar şi implementarea de programe menite să reducă consumurile energetică şi emisiile de GES. R.4.5. REDUCEREA SEMNIFICATIVĂ A NUMĂRULUI GOSPODĂRIILOR AFECTATE DE SĂRĂCIE ENERGETICĂ Prin dezvoltarea satelor autonome energetic se estimează reducerea la jumătate a numărului gospodăriilor afectate de sărăcie energetică până în 2032, comparativ cu nivelul anului 2022. R.4.6. IMPLEMENTAREA TRASEELOR PROFESIONALE ALTERNATIVE PENTRU LUCRĂTORII AFECTAŢI DE TRANZIŢIA ENERGETICĂ Investiţii în unităţi de pentru echipamente în zonele afectate de tranziţia energetică, susţinând astfel comunităţile locale. În regiunile cu o concentraţie mare de astfel de unităţi de producţie, vor fi înfiinţate centre de formare pentru specialişti în domenii relevante. R.5. PIEŢE EFICIENTE DE ENERGIE R.5.1. UN MEDIU DE REGLEMENTARE EFICIENT, TRANSPARENT ŞI PRIETENOS PENTRU COMPANIILE DIN SISTEMUL ENERGETIC Până în 2035, se aşteaptă ca transparentizarea, digitalizarea şi introducerea ghişeului unic să simplifice semnificativ procedurile administrative pentru toţi actorii din sectorul energetic. Această simplificare va reduce timpul necesar pentru procesarea autorizaţiilor şi altor documentaţii esenţiale, crescând astfel agilitatea întreprinderilor de a răspunde dinamic la schimbările de piaţă. Integrarea sistemelor informatice ale autorităţilor şi operatorilor de utilităţi într-un sistem centralizat va uniformiza procesele şi va accelera răspunsul la solicitări, cum ar fi autorizaţiile de construcţie. Acest pas va elimina redundanţele şi va creşte eficienţa generală a sectorului, contribuind la o mai bună coordonare şi la reducerea costurilor operaţionale. Introducerea celor mai bune practici în transparenţă şi responsabilitate va asigura un mediu de afaceri mai predictibil şi echitabil, unde toate părţile interesate, de la producători la consumatori, vor beneficia de un cadru clar şi corect. Aceasta va facilita nu doar conformitatea, ci şi inovaţia şi competitivitatea pe pieţele internaţionale. Reducerea barierei de intrare pe piaţă şi sprijinirea noilor veniţi va creşte concurenţa, ceea ce poate duce la inovaţie şi la dezvoltarea de noi tehnologii şi servicii energetice. Piaţa va deveni mai dinamică şi mai receptivă la cerinţele consumatorilor şi la presiunile de mediu. Până în 2050, aceste măsuri vor fi consolidate, asigurând o bază durabilă pentru un sector energetic care să fie nu doar eficient, ci şi extrem de competitiv la nivel global. Revizuirea periodică a reglementărilor vor menţine un cadru legislativ adaptat evoluţiilor tehnologice şi nevoilor de piaţă, promovând un sector energetic robust, capabil să susţină obiectivele de dezvoltare durabilă şi tranziţia energetică a României. Astfel, până în 2050, sectorul energetic românesc ar trebui să fie caracterizat prin flexibilitate, transparenţă şi eficienţă, modelându-se după cele mai inovative practici europene şi globale, şi susţinând o economie naţională vibrantă şi sustenabilă. Această evoluţie va reprezenta o transformare fundamentală, contribuind la securitatea energetică, la reducerea emisiilor de carbon şi la o mai bună integrare în piaţa energiei europene. R.5.2. O PIAŢĂ ECHITABILĂ PENTRU TOŢI PARTICIPANŢII Securitate juridică îmbunătăţită pentru investitori: Protejarea drepturilor de proprietate şi a investiţiilor va oferi un mediu de afaceri stabil, atractiv pentru investitorii interni şi străini. Acesta va încuraja fluxuri mai mari de capital în sectorul energetic, esenţial pentru proiecte de infrastructură şi tehnologii noi. Alocare eficientă a resurselor: Sistemul de licitaţii competitive pentru măsurilor de sprijin va asigura că fondurile guvernamentale sunt cheltuite pe cele mai rentabile proiecte de investiţii. Acest lucru va spori eficienţa economică şi va maximiza impactul investiţiilor publice în sector. Satisfacţia crescută a consumatorilor: Măsurile care obligă companiile energetice să răspundă adecvat nevoilor clienţilor vor îmbunătăţi experienţa consumatorilor, crescând astfel încrederea publicului în furnizorii de energie. Serviciile de calitate, facturarea transparentă şi accesul la opţiuni diverse de energie sunt aşteptate să ridice nivelul de satisfacţie al clienţilor. Piaţă energetică echitabilă şi transparentă: Transparenţa în stabilirea preţurilor şi mecanismele clare de tarifare vor preveni practicile neloiale şi vor asigura că preţurile sunt stabilite corect şi deschis. Consumatorii vor beneficia de preţuri competitive şi de acces uşor la informaţii, ceea ce va fortifica încrederea generală în piaţa energetică. Sustenabilitate şi responsabilitate sectorială: Prin reglementări performante şi revizuite periodic, sectorul energetic va fi mai bine echipat să răspundă provocărilor de mediu, economici şi sociali pe termen lung. Acest lucru va sprijini tranziţia către o economie cu emisii scăzute de carbon şi va promova o creştere economică durabilă. Astfel, rezultatele aşteptate ale acestui program vizează o transformare profundă a sectorului energetic, care să contribuie la o piaţă mai echitabilă, mai competitivă şi mai sustenabilă, în concordanţă cu obiectivele de dezvoltare pe termen lung ale României şi ale Uniunii Europene. R.5.3. O PIAŢĂ INTERNĂ CONCURENŢIALĂ Diversificarea pieţei de energie: Se va observa o creştere a numărului de actori pe piaţă, inclusiv intrarea de noi participanţi care vor contribui la o concurenţă mai echilibrată. Aceasta va determina o presiune competitivă care va stimula inovarea şi eficienţa, reducând costurile pentru consumatori şi crescând calitatea serviciilor energetice. Transparenţă şi securitate sporite: Cu ajutorul tehnologiilor emergente şi al protocoalelor de securitate riguroase, tranzacţiile din sectorul energetic vor fi mai sigure şi mai transparente. Consumatorii vor avea acces la informaţii detaliate privind preţurile şi originile energiei, ceea ce va creşte încrederea în piaţă şi va reduce incidentele de manipulare a preţurilor sau fraude. Lichiditate îmbunătăţită pe piaţa de energie: Prin măsurile de stimulare a tranzacţiilor şi facilitarea accesului la platformele de tranzacţionare, volumul tranzacţiilor va creşte, asigurând o lichiditate mai mare pe piaţă. Acest lucru va contribui la stabilizarea preţurilor şi la o mai bună gestionare a fluctuaţiilor de piaţă. Participare activă a cererii: Agregarea cererii va permite consumatorilor mici şi mijlocii să joace un rol mai activ pe piaţă, negociind condiţii mai favorabile şi influenţând deciziile de piaţă. Îmbunătăţirea competitivităţii regionale: Rolul întărit al platformelor bursiere româneşti va consolida poziţia României ca jucător cheie în tranzacţionarea energiei în regiune. Acest lucru va atrage investiţii suplimentare şi va contribui la creşterea influenţei ţării în politica energetică regională. R.5.4.1. PERFORMANŢĂ ÎN REGLEMENTARE ŞI IMPLEMENTARE A POLITICILOR PUBLICE ÎN SECTORUL ENERGETIC Responsabilitatea în sectorul energetic este un aspect critic al guvernanţei, jucând un rol vital în asigurarea faptului că toate companiile energetice, autorităţile de reglementare şi factorii de decizie politică operează în interesul public. Transparenţa implică partajarea deschisă a informaţiilor de către organizaţii sau guverne. Este esenţial ca părţile interesate să aibă acces la informaţii clare, exacte şi în timp util. Această deschidere va permite părţilor interesate să înţeleagă procesul de luare a deciziilor, să fie informaţi cu privire la criteriile utilizate pentru decizii şi să aibă o perspectivă asupra modului în care sunt alocate resursele. Transparenţa reduce riscul de corupţie şi creşte încrederea în instituţii. Capacitatea de reacţie: buna guvernare necesită ca instituţiile să răspundă la nevoile şi aspiraţiile părţilor interesate, în conformitate cu ambiţiile şi strategiile comune sau proprii. Capacitatea de reacţie asigură că politicile şi deciziile reflectă nevoile actuale şi în evoluţie ale societăţii, contribuind la rezultate mai eficiente şi mai relevante. Reprezentare şi participare: incluziunea înseamnă, de asemenea, că toate părţile interesate, inclusiv grupurile minoritare şi marginalizate sau consumatorii vulnerabili, au o voce în procesele de luare a deciziilor legate de politicile, proiectele şi practicile energetice. Aceasta include implicarea diverselor comunităţi în consultări, planificare şi formulare de politici, asigurându-se că perspectivele şi nevoile lor sunt luate în considerare. Alte rezultate vor fi: ● Asigurarea stabilităţii instituţionale; ● Reforma continuă, fără sincope, a ciclului de politici publice în domeniul energiei; ● Planificarea, monitorizarea şi evaluarea bugetară bazată pe programe bugetare; ● Asigurarea resurselor financiare şi umane necesare. R.5.4.2. PERFORMANŢĂ ÎN GUVERNANŢĂ CORPORATIVĂ ŞI EFICIENTIZAREA ACTIVITĂŢII ECONOMICE A COMPANIILOR ENERGETICE CU CAPITAL DE STAT Îmbunătăţirea performanţei de conducere şi administrare: Implementarea normelor stricte de guvernanţă corporativă şi monitorizarea riguroasă a performanţei de conducere şi administrare vor conduce la o creştere a eficienţei operaţionale în companiile energetice de stat. Acest lucru va rezulta în gestionarea mai eficientă a resurselor, reducerea cheltuielilor inutile şi maximizarea rentabilităţii. Transparenţă sporită: Prin procese deschise şi transparente de selecţie a conducerii şi publicarea periodică a rapoartelor de performanţă şi achiziţii, companiile vor câştiga încrederea investitorilor şi a publicului. Transparenţa va reduce riscul de corupţie şi va îmbunătăţi imaginea sectorului energetic. Responsabilitate şi răspundere: Structurile de conducere vor fi mai responsabile faţă de obiectivele de performanţă şi răspundere. Acest lucru va asigura că deciziile sunt luate în interesul maximizării beneficiilor pentru companie şi societate, nu doar pentru anumite grupuri de interese. Conformitate şi adaptare la crize: Companiile energetice vor fi mai bine pregătite să răspundă la crize şi situaţii de urgenţă datorită unor planuri de gestionare a crizelor bine dezvoltate şi testate periodic. Aceasta va asigura continuitatea serviciilor energetice chiar şi în condiţii adverse. Diversitate şi incluziune: Asigurarea diversităţii în echipele de management va contribui la o mai bună reprezentare şi va aduce perspective variate în procesul decizional, ceea ce poate duce la inovaţii şi abordări îmbunătăţite în managementul companiilor. Astfel, în conformitate cu Strategia UE privind egalitatea de gen 2020-2025, companiile energetice vor asigura un echilibru de gen în funcţiile de conducere şi în toate nivelurile organizaţionale. În plus, promovarea diversităţii şi incluziunii în procesul de recrutare va atrage candidaţi dintr- o varietate de medii etnice şi rasiale, contribuind la o forţă de muncă mai diversă. Un mediu de lucru cu adevărat incluziv permite personalului să aibă un echilibru sănătos între viaţa profesională şi viaţa privată şi promovează o cultură a mediului de lucru bazată pe rezultate, oferind totodată angajaţilor posibilitatea de a beneficia de un program de lucru flexibil. R6. UN SISTEM ENERGETIC OPTIMIZAT, EFICIENT, REZILIENT ŞI TRANSPARENT Optimizare şi Eficienţă: Introducerea sistemelor de măsurare inteligente va oferi o monitorizare precisă şi individualizată a consumului de energie, îmbunătăţind eficienţa energetică şi reducând costurile operaţionale. Consumatorii vor putea gestiona mai bine resursele energetice, adaptându-şi consumul în funcţie de necesităţi şi preţurile energiei, ceea ce va duce la economii semnificative şi la o mai mare sustenabilitate. Integrare şi Sustenabilitate: Sistemele SCADA îmbunătăţite şi integrarea IA vor transforma modul în care reţelele de încălzire şi răcire sunt gestionate. Aceasta va include detectarea şi intervenţia rapidă în caz de pierderi sau defecţiuni, contribuind la o operare mai eficientă şi la reducerea impactului asupra mediului. Implementarea conceptului "Smart energy transmission system" va creşte flexibilitatea operativă şi va îmbunătăţi siguranţa şi integritatea reţelelor. Securitate şi Rezilienţă: Prin întărirea securităţii cibernetice, sectorul energetic va fi protejat împotriva ameninţărilor digitale, crescând încrederea consumatorilor şi actorilor participanţi. Interconectarea reţelelor şi sistemelor informatice pe o platformă de cloud guvernamental va asigura o colaborare eficientă şi securizată între companii. Înfiinţarea echipelor de răspuns la incidentele de securitate informatică (CSIRT) şi a centrelor de operaţiuni de securitate (SOC) va asigura monitorizare continuă şi intervenţie rapidă în caz de incidente de securitate. Transparenţă şi Control: Digitalizarea va oferi un nivel superior de transparenţă în activităţile sectorului energetic, cu informaţii accesibile şi în timp real despre consum, tarife şi incidente. Aceasta va facilita nu doar gestionarea mai eficientă a resurselor, dar şi o mai bună înţelegere şi acceptare din partea consumatorilor şi a reglementatorilor. Aceste transformări vor asigura că sectorul energetic din România devine mai competitiv, mai receptiv la nevoile pieţei şi mai bine pregătit să integreze surse regenerabile de energie, conducând la un sistem energetic mai robust şi mai adaptat provocărilor viitorului. R.6.1. UN SISTEM PERFORMANT DE EDUCAŢIE ŞI CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ÎN DOMENIUL ENERGIEI Creşterea calificării forţei de muncă: Prin programele de învăţământ superior şi profesional adaptate nevoilor sectorului energetic, forţa de muncă va dobândi competenţele necesare pentru a opera tehnologiile moderne şi pentru a implementa practici eficiente de administrare a energiei. Acest lucru va contribui la creşterea productivităţii şi eficienţei operaţionale în companiile din sector. Inovaţie şi dezvoltare tehnologică: Susţinerea cercetării şi dezvoltării va accelera inovaţia în domeniul tehnologiilor energetice, inclusiv în energiile regenerabile şi soluţiile de stocare a energiei. Parteneriatele cu universităţile şi centrele de cercetare vor aduce progrese semnificative în optimizarea şi adaptarea tehnologiilor la condiţiile locale, stimulând astfel creşterea rolului României ca lider regional în inovaţia energetică. Atragerea şi retenţia talentelor: Programele de burse şi iniţiativele de colaborare între industrie şi instituţiile academice vor face sectorul energetic mai atractiv pentru tinerii profesionişti. Acest lucru va ajuta la retenţia de talente înalt calificate necesare pentru sustenabilitatea şi expansiunea industriei energetice. Adaptabilitate şi rezilienţă: Educaţia continuă şi recalificarea profesională vor pregăti angajaţii să răspundă rapid schimbărilor tehnologice şi de piaţă, crescând adaptabilitatea şi rezilienţa companiilor în faţa provocărilor economice şi ambientale. R.6.2. DIGITALIZAREA PROCEDURII DE AUTORIZARE ÎN CAZUL PROIECTELOR DE ENERGIE REGENERABILĂ Până la sfârşitul anului 2025, se aşteaptă ca întreg procesul de autorizare pentru proiectele de energie regenerabilă să fie complet digitalizat. Astfel, întregul proces de depunere, evaluare şi aprobare a cererilor de autorizare va fi realizat exclusiv prin intermediul platformelor digitale. Implementarea acestui sistem va reduce semnificativ timpul de procesare şi va creşte transparenţa şi eficienţa administrativă. VII. INDICATORII Aceşti indicatori oferă o bază pentru monitorizarea şi evaluarea progresului programelor, permiţând ajustările necesare pentru a asigura atingerea obiectivelor stabilite şi îmbunătăţirea continuă a securităţii energetice. 1. SECURITATE ENERGETICĂ I.1.1.1. Numărul de ţări din care România importă surse energetice primare I.1.1.2. Numărul de ţări-sursă de import cu o proporţie de mai mult de 20% din importurile totale pentru o resursă I.1.2.1. Gradul de dependenţă la import faţă de ţiţei şi produse petroliere I.1.2.2. Gradul de dependenţă la import faţă de gaze naturale I.1.2.3. Gradul de dependenţă la import pentru combustibil nuclear I.1.2.4. Gradul de dependenţă la import pentru energie electrică I.1.3.1. Putere instalată de energie eoliană offshore I.1.3.2. Elaborarea unui plan naţional de modernizare/reconversie a infrastructurii existente de gaze naturale I.1.4.1. Capacitatea instalată de rezervă (ex.: generatoare, surse alternative de energie, instalaţii de transport, distribuţie, capacităţi industriale) gata să preia sarcina în cazul unei întreruperi majore I.1.4.2. Rata de succes a testelor de transfer la sistemele de rezervă efectuate pentru a verifica eficacitatea planurilor de continuitate I.1.5.1. Capacitatea transfrontaliera de interconectare I.1.5.2. Număr de proiecte de interconexiune realizate I.1.6.1. Timpul mediu necesar pentru restabilirea serviciilor energetice, sistemelor de producţie sau de altă natură după o perturbare majoră (indicator de recuperare rapidă) I.1.6.2. Procentul de reducere a întreruperilor de serviciu/producţie pe an ca urmare a îmbunătăţirilor în infrastructură I.1.6.3. Numărul de instalaţii care implementează tehnologii avansate de tele-monitorizare şi diagnosticare I.1.6.4. Rata de detectare a defecţiunilor înainte de a provoca întreruperi sau accidente, ca urmare a tehnologiilor avansate I.1.6.5. Timpul mediu de răspuns la incidente, comparativ cu perioada precedentă implementării programului I.1.6.6. Numărul de exerciţii şi simulări de criză efectuate pentru a testa şi îmbunătăţi planurile de răspuns la incidente I.1.6.7. Procentul instalaţiilor energetice fără incidente majore într-un an I.1.6.8. Costul total al pierderilor financiare datorate incidentelor şi întreruperilor în sectorul energetic şi pe Lanţul Energiei I.1.7.1. Elaborarea unei analize privind ansamblul investiţiilor totale necesar a fi alocate infrastructurii energetice pentru a susţine tranziţia României spre o economie caracterizată de energie curată I.1.7.2. Investiţii cofinanţate în unităţi de producţie în lanţul valoric al bateriilor (producţie, asamblare şi reciclare) I.1.7.3. Investiţii cofinanţate în unităţi de producţie în lanţul valoric al celulelor şi panourilor fotovoltaice (producţie, asamblare şi reciclare) I.1.7.4. Finanţarea anuală a Programului Naţional de Cercetare în domeniul Nuclear al RATEN I.1.7.5. Investiţii cofinanţate în unităţi de producţie în lanţul valoric al hidrogenului ca vector energetic pentru producerea, stocarea, transportul energiei, inclusiv producţia de electrolizoare şi pile de combustibil. 2. ENERGIE CU EMISII SCĂZUTE DE CARBON I.2.1. Emisiile de gaze cu efect de seră (GES) ale sectorului energetic Emisiile şi absorbţiile de GES pe care România le raportează la UNFCCC în Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (INEGES) sunt împărţite în următoarele sectoare principale: energie (inclusiv transport), IPPU, LULUCF şi deşeuri. Inventarul este pregătit în conformitate cu Ghidurile IPCC pentru inventarul de GES din 2006, iar fiecare sector cuprinde categorii şi subcategorii individuale identificate ca surse (sau absorbanţi) de emisii. În privinţa strategiei energetice, indicatorii relevanţi se referă la emisiile de gaze cu efect de seră ale sectorului energetic. I.2.2. Cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră evitate datorită investiţiilor realizate (în tone de CO2 echivalent) I.2.3. Procentul de reducere a volumului de substanţe periculoase eliberate în mediu faţă de perioada anterioară I.2.4. Reducerea procentuală a emisiilor de CO2 pe unitatea de energie produsă I.2.5. Ponderea energiei din SRE în consumul final brut de energie I.2.2.1. Putere instalată din capacităţi de producţie poluante înlocuite cu capacităţi noi pe bază de gaze naturale I.2.2.2. Putere instalată din capacităţi de producţie a energiei electrice şi termice din surse nucleare, biomasă, hidroenergetice, hidrogen şi geotermale I.2.2.3. Putere instalată din capacităţi de producţie a energiei termice din surse solare combinate cu geoexchange I.2.6. Realizarea facilităţilor pentru captarea/transportul/utilizarea/stocarea carbonului I.2.7. Volume stocate (tCO2/an) I.2.8. Volume injectate, asigurarea infectivităţii (tone/mc CO2/zi) I.2.9. Putere instalată în capacităţi de stocare a energiei electrice 3. EFICIENŢĂ ENERGETICĂ I.3.1.1.1. Numărul de sisteme de încălzire centralizată stabilizate sau restructurate cu succes Acest indicator urmăreşte progresul în soluţionarea problemelor financiare ale operatorilor de SACET, incluzând cazurile de insolvenţă rezolvate şi infrastructura revitalizată. Stabilizarea financiară şi restructurarea cu succes a sistemelor de încălzire centralizată ar reflecta o îmbunătăţire a viabilităţii economice a acestor sisteme, contribuind la creşterea încrederii şi atragerea de noi investiţii pentru proiecte viitoare. I.3.1.1.2. Numărul de clienţi reconectaţi la SACET I.3.1.1.3. Numărul de sisteme de încălzire centralizată noi I.3.1.3. Pondere (%) SRE în sectorul încălzire & răcire I.3.1.2. Număr de proiecte dezvoltate de capacităţi de producţie pe gaz, flexibile şi de înaltă eficienţă, pentru cogenerarea de energie electrică şi termică (CHP) I.3.1.2.2. Kilometri modernizaţi de reţele de termoficare I.3.2. Reducerea pierderilor de energie termică şi a pierderilor masice în reţelele de transport şi distribuţie ca procent din totalul energiei intrată în contur 4. ASIGURAREA ACCESULUI FIZIC LA ENERGIE PENTRU TOŢI CONSUMATORII ŞI ACCESIBILITATEA FINANCIARĂ A ENERGIEI I.4.1.1. Procentul de locuinţe şi întreprinderi cu acces la energie electrică Măsoară creşterea accesului la energie electrică, cu scopul de a atinge acces universal până în 2035. I.4.1.2. Analiză privind identificarea soluţiei optime de alimentare cu energie Ministerul Energiei va realiza o analiză având ca scop identificarea soluţiei optime de alimentare cu energie. I.4.1.3. Dezvoltarea unui cadru de reglementare clar pentru integrarea biometanului în SNT I.4.2. Numărul anual de noi racordări la reţeaua de gaze naturale Indicator care reflectă extinderea accesului la gaze naturale, cu un focus pe reducerea disparităţilor regionale şi între mediul urban şi rural. I.4.3.1. Procentul de gospodării care utilizează soluţii de încălzire alternative şi sustenabile (pompe de căldură, panouri solare termice) Indicator ce vizează măsurarea tranziţiei gospodăriilor de la încălzirea tradiţională la soluţii mai curate şi mai eficiente, contribuind la reducerea sărăciei energetice şi la îmbunătăţirea confortului termic. I.4.3.2. Capacitatea instalată în micro-reţele şi sisteme de cogenerare Măsoară dezvoltarea şi implementarea micro-reţelelor şi a sistemelor de cogenerare, cu un accent pe zonele izolate şi afectate de sărăcie energetică. I.4.6.1. Numărul de centre de formare înfiinţate pentru formarea de specialişti Se va măsura progresul prin numărul de centre de formare înfiinţate în regiunile cu densitate mare de unităţi de producţie. Aceste centre vor avea rolul de a pregăti specialişti în domenii specifice, asigurând astfel o forţă de muncă calificată pentru tranziţia energetică. I.4.6.2. Numărul locurilor de muncă create Acest indicator va evalua impactul direct al investiţiilor necesare tranziţiei energetice asupra comunităţilor locale I.4.4. Număr de companii susţinute prin scheme de ajutor de stat I.4.5. Valoarea sprijinului acordat prin scheme de susţinere I.4.6. Cantitatea de tone CO2 evitată ca urmare a sprijinului acordat CONSUMATORI CASNICI Conform Regulamentului (UE) 2023/955 al Parlamentului European şi al Consiliului din 10 mai 2023 de instituire a Fondului Social pentru Climă, sărăcia energetică se caracterizează ca fiind "situaţia în care gospodăriile nu pot avea acces la servicii energetice esenţiale care stau la baza unui nivel de trai şi de sănătate decente, cum ar fi căldură adecvată prin încălzire, răcirea, pe măsură ce temperaturile cresc, iluminatul, şi energia necesară funcţionării aparatelor. LICH (Low Income High Costs) este indicatorul potrivit căruia proporţia cheltuielilor cu energia din venit este peste proporţia mediană naţională în timp ce venitul rezidual coboară sub pragul oficial al sărăciei. Principalul avantaj al acestui indicator este că face legătura dintre sărăcie şi sărăcie energetică. M/2 reprezintă jumătatea medianei naţionale a cheltuielilor cu energia în termeni monetari absoluţi. 2M Dubla Medianei Ponderii Naţionale (2M) este un indicator de prag care are în vedere valoarea mediană naţională a ponderii cheltuielilor energetice din venitul disponibil, indicând numărul gospodăriile pentru care ponderea cheltuielile cu energia este dublul medianei naţionale. 10% este un indicator care arată proporţia gospodăriilor pentru care ponderea cheltuielilor cu energie depăşeşte 10% din venitul familiei. Prin coordonarea unui grup de lucru interinstituţional, Ministerul Energiei va operaţionaliza şi alţi indicatori de monitorizare a sărăciei energetice la nivel naţional, care să surprindă toate faţetele acestei problematici, conform ultimelor recomandări ale Observatorului Român pentru Sărăcie Energetică I.4.5.1. Incapacitatea de a încălzi gospodăria la un nivel adecvat I.4.5.2. Procentul restanţelor la facturile de utilităţi I.4.5.3. Numărul de comunităţi energetice 5. PIEŢE EFICIENTE DE ENERGIE 5.1. REDUCEREA POVERII DE REGLEMENTARE PENTRU SECTORUL ENERGETIC I.5.1.1. Durata medie de procesare a autorizaţiilor Un indicator cheie care măsoară eficienţa ghişeului unic şi a digitalizării în scurtarea timpilor de aşteptare pentru obţinerea autorizaţiilor necesare activităţilor din sectorul energetic. I.5.1.2. Numărul de reglementări eliminate sau simplificate Acest indicator va arăta progresul în eliminarea birocraţiei şi în simplificarea cadrului legislativ, cu scopul de a face sectorul mai agil şi mai puţin împovărat de constrângeri inutile. I.5.1.3. Rata de conformitate a companiilor la noile reglementări Măsoară cât de bine companiile din sectorul energetic se adaptează la noile cerinţe şi cât de eficient este sistemul de reglementare în încurajarea conformităţii fără a impune sarcini excesive. I.5.1.4. Indicele de satisfacţie a actorilor din sectorul energetic Evaluarea periodică a percepţiei producătorilor, distribuitorilor şi altor părţi interesate cu privire la claritatea şi eficienţa reglementărilor, pentru a asigura că acestea sprijină activităţile sectorului fără a adăuga povara inutilă. 5.2. O PIAŢĂ ECHITABILĂ PENTRU TOŢI PARTICIPANŢII I.5.2.1. Indicele de satisfacţie a consumatorilor Acest indicator va măsura gradul de satisfacţie a clienţilor în relaţie cu calitatea serviciilor oferite, transparenţa facturării şi eficienţa în gestionarea plângerilor. Un scor crescut ar indica o îmbunătăţire a serviciilor şi o mai bună receptivitate a companiilor la nevoile consumatorilor. I.5.2.2. Numărul de cazuri de nereguli sau abuzuri raportate şi rezolvate Acest indicator va evalua eficacitatea măsurilor de prevenire şi combatere a abuzurilor în sectorul energetic. Reducerea numărului de cazuri nerezolvate sau a incidentelor de abuz va indica succesul în asigurarea unei pieţe mai echitabile şi protejate. 5.3. O PIAŢĂ INTERNĂ CONCURENŢIALĂ I.5.3.1. Numărul de participanţi pe piaţa de energie Acest indicator măsoară diversitatea şi numărul de actori activi pe piaţa energetică, reflectând sănătatea şi dinamismul concurenţei pe piaţă. Creşterea numărului de participanţi indică o piaţă mai deschisă şi mai competitivă. I.5.3.2. Volumul tranzacţiilor pe piaţa de energie Indicatorul măsoară totalul volumelor de energie tranzacţionate în cadrul pieţelor energetice, oferind o măsură a lichidităţii şi dinamicii pieţei. O creştere a volumului tranzacţionat sugerează o piaţă mai activă şi mai competitivă. I.5.3.3. Numărul de reclamaţii legate de abuzurile de piaţă Monitorizează frecvenţa reclamaţiilor depuse de participanţii la piaţă legate de abuzuri de piaţă, cum ar fi manipularea preţurilor sau practicile anticoncurenţiale. O scădere a reclamaţiilor poate indica o îmbunătăţire a echităţii şi integrităţii pieţei. 5.4.1. PERFORMANŢĂ ÎN REGLEMENTARE ŞI IMPLEMENTARE A POLITICILOR PUBLICE ÎN SECTORUL ENERGETIC I.5.4.1.1. Gradul de transparenţă Acest indicator măsoară nivelul la care informaţiile sunt accesibile şi deschise publicului şi părţilor interesate. Acesta poate fi cuantificat prin numărul de rapoarte publicate, frecvenţa actualizărilor de date şi feedback-ul părţilor interesate privind claritatea şi utilitatea informaţiilor furnizate. I.5.4.1.2. Rata de răspuns la solicitările publicului Evaluarea eficienţei cu care instituţiile publice răspund la întrebările şi preocupările părţilor interesate. Indicatorul poate include timpul mediu de răspuns la solicitări şi procentajul de solicitări soluţionate satisfăcător. I.5.4.1.3. Nivelul de participare a părţilor interesate Măsoară implicarea efectivă a diverselor grupuri de interes, inclusiv minorităţile şi consumatorii vulnerabili, în procesele de consultare şi luare a deciziilor. Acesta poate fi evaluat prin numărul de întâlniri de consultare organizate, diversitatea participanţilor şi frecvenţa implicării acestora în formularea politicilor. I.5.4.1.4. Eficienţa planificării şi monitorizării bugetare Evaluarea modului în care resursele financiare sunt alocate şi utilizate în cadrul sectorului energetic. Indicatori precum procentul de proiecte finalizate în limitele bugetului alocat şi rapoartele periodice de audit financiar pot oferi informaţii valoroase. I.5.4.1.5. Indicele de satisfacţie a angajaţilor din sectorul energetic Măsoară moralul şi satisfacţia personalului care lucrează în instituţiile energetice, indicând indirect eficacitatea managementului şi disponibilitatea resurselor umane necesare pentru implementarea politicilor. 5.4.2. PERFORMANŢĂ ÎN GUVERNANŢĂ CORPORATIVĂ ŞI EFICIENTIZAREA ACTIVITĂŢII ECONOMICE A COMPANIILOR ENERGETICE CU CAPITAL DE STAT I.5.4.2.1. Gradul de implementare a reglementărilor de guvernanţă corporativă Acest indicator va măsura procentul de companii energetice de stat care implementează în totalitate normele de guvernanţă corporativă recomandate. Acesta ar putea include verificări ale conformităţii realizate de agenţiile statului. I.5.4.2.2. Raportul dintre recomandările de audit acceptate şi implementate Arată eficacitatea cu care recomandările din auditurile de guvernanţă corporativă sunt puse în practică de către companiile energetice de stat. Acest indicator ar oferi o vedere asupra responsabilităţii şi aliniamentului la standardele de guvernanţă. I.5.4.2.3. Numărul de iniţiative legislative sau de politici publice adoptate pentru îmbunătăţirea guvernanţei corporative Acest indicator va măsura activitatea legislativă şi de politici publice care vizează specific sectorul energetic de stat, indicând gradul de angajament al statului pentru reformă şi îmbunătăţire. I.5.4.2.4. Indicatorul de integritate şi transparenţă Măsoară frecvenţa şi calitatea rapoartelor publice generate de companiile energetice de stat, inclusiv rapoarte de sustenabilitate şi responsabilitate socială, care reflectă transparenţa şi deschiderea către părţile interesate şi publicul larg. 6. UN SISTEM ENERGETIC OPTIMIZAT, EFICIENT, REZILIENT ŞI TRANSPARENT I.6.1. Rata de implementare a contoarelor inteligente Procentul de contoare inteligente instalate în raport cu totalul contoarelor active la nivel naţional. Acest indicator arată progresul în adoptarea tehnologiei de măsurare inteligentă, care este fundamentală pentru gestionarea eficientă a consumului de energie. I.6.2. Timpul mediu de răspuns la defecţiuni în reţeaua de energie Timpul mediu necesar pentru detectarea şi remedierea defecţiunilor în reţeaua de energie. Sistemele SCADA şi IA îmbunătăţite vor reduce timpul, crescând eficienţa şi fiabilitatea reţelei. I.6.3. Incidenţa incidentelor de securitate cibernetică Numărul de breşe de securitate cibernetică raportate anual în sectorul energetic. Acest indicator va măsura eficacitatea măsurilor de securitate implementate şi capacitatea de răspuns la ameninţările cibernetice. I.6.4. Numărul de acţiuni sau proceduri care pot fi derulate pe cale digitală raportat la numărul total de proceduri/acţiuni necesare 6.4. UN SISTEM PERFORMANT DE EDUCAŢIE ŞI CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ÎN DOMENIUL ENERGIEI I.6.4.1. Rata de absorbţie a absolvenţilor Indicatorul măsoară procentul de absolvenţi din programele de învăţământ superior şi profesional specific energetic care obţin angajare în sectorul energetic în termen de un an de la absolvire. Acesta reflectă relevanţa şi calitatea pregătirii oferite în raport cu nevoile industriei. I.6.4.2. Numărul de patente şi inovaţii dezvoltate Măsoară contribuţiile inovatoare generate de cercetările finanţate în sectorul energetic, inclusiv numărul de patente înregistrate şi tehnologii noi implementate. Acest indicator reflectă direct impactul cercetării asupra avansării tehnologice în sector. I.6.5.3. Numărul de parteneriate public-privat stabilite Indicatorul urmăreşte numărul de colaborări între instituţii academice, companii energetice şi alte entităţi relevante, care pot include parteneriate de cercetare, proiecte de dezvoltare comună şi programe de formare profesională. I.6.2.1. Investiţiile în cercetare şi dezvoltare Măsoară volumul de resurse financiare şi non-financiare alocate pentru cercetare şi dezvoltare. VIII. PROCEDURILE DE MONITORIZARE ŞI EVALUARE Ministerul Energiei monitorizează în permanenţă sectorul energetic, inclusiv stadiul de implementare a Strategiei Energetice 2025-2035, cu perspectiva anului 2050. Planurile de acţiune şi măsurile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor strategice vor fi urmărite îndeaproape, pentru a asigura sursele de finanţare şi derularea în condiţii optime a proiectelor de investiţii. Actualizarea periodică a Strategiei ţine cont de schimbările care au loc pe plan local, regional, european şi global. Transpunerea în practică a Strategiei Energetice este corelată cu contextul naţional şi internaţional, ambele evoluând în interdependentă dinamică. Transformarea climatului economic impune noi tendinţe de dezvoltare a societăţii şi a nevoilor acesteia. Noile tehnologii şi produse energetice reorientează alegerile de investiţii, încrederea în procesele energetice, precum şi structura sectorului energetic. Pentru a răspunde modificărilor de context, o dată la doi ani, vor avea loc: ● actualizarea datelor şi a analizei de sistem; ● nouă analiză calitativă a tendinţelor din Sectorul energetic; ● redefinirea scenariilor şi o nouă modelare cantitativă; ● revizuirea ţintelor şi a priorităţilor de acţiune; ● actualizarea politicilor şi a legislaţiei. Strategia Energetică se bazează pe dezvoltarea pieţelor concurenţiale de energie electrică, gaze naturale şi alte resurse primare, ceea ce conduce la nevoia de noi abordări, o dată cu modificarea tendinţelor de piaţă. Strategia va fi implementat în corelare cu planificarea şi execuţia bugetară anuală, luând în considerare cadrul multianual de planificare bugetară şi strategică, care acoperă patru ani. Astfel, Strategia va servi ca bază pentru fundamentarea bugetului pentru anul următor şi, la rândul său, va fi actualizat pe baza performanţei din ultimul an în ceea ce priveşte cheltuirea resurselor alocate. Definirea clară a indicatorilor de performanţă: Stabilirea indicatorilor specifici, măsurabili, realizabili, relevanţi şi timp-definiţi (indicatori SMART) pentru fiecare dimensiune a strategiei. Asigurarea alinierii indicatorilor cu obiectivele strategice ale programelor. Colectarea şi înregistrarea datelor: Implementarea unui sistem de colectare a datelor care să captureze informaţii relevante pentru indicatorii de performanţă. Utilizarea tehnologiilor informaţionale pentru automatizarea proceselor de colectare şi stocare a datelor. Frecvenţa raportării: Conform metodologiei, indicatorii de intrare şi de proces vor fi monitorizaţi trimestrial, indicatorii de ieşire vor fi monitorizaţi la fiecare semestru, indicatorii de rezultat şi de impact vor fi monitorizaţi anual. Pentru a genera cât mai puţină povară administrativă pentru echipa de monitorizare, este recomandabil ca indicatorii să fie colectaţi din surse oficiale, publice (INS, Eurostat, Banca Mondială, alte instituţii şi organizaţii naţionale şi internaţionale) ori de câte ori este posibil. Transparenţa şi comunicarea: De asemenea, transparenţa şi comunicarea sunt extrem de importante pentru raportarea rezultatelor. Guvernul, Parlamentul, precum şi alte părţi interesate, publice sau private, ar trebui să fie lăsate şi încurajate să afle despre progresele înregistrate în atingerea rezultatelor, despre provocările întâmpinate şi despre paşii următori necesari. În acest context, Strategia ar trebui să fie un instrument de comunicare util şi puternic pentru creşterea vizibilităţii echipei ME şi a eforturilor depuse. Comunicarea internă este esenţială în ceea ce priveşte punerea în aplicare a Strategiei şi ar trebui utilizată ca mijloc de schimb de informaţii între diferitele direcţii şi grupuri de lucru de la nivelul ministerului. Evaluarea, monitorizarea şi revizuirea Strategiei: În conformitate cu metodologia actuală, se recomandă revizuirea Strategiei ori de câte ori este nevoie, astfel încât să se alinieze priorităţile, programele şi măsurile proiectate la priorităţile politice de la momentele respective şi la contextul general şi să se actualizeze indicatorii şi ţintele. Un prim exerciţiu complet de planificare strategică va fi efectuat în perioada 2026-2027, urmând ca Strategia să fie actualizată periodic, o dată la patru ani. În ceilalţi ani, între lunile aprilie şi iunie, ME, va întreprinde acţiuni de monitorizare a Strategiei: ● compararea rezultatelor efective ale anului anterior versus cele planificate, pe baza ţintelor stabilite în planurile strategice şi operaţionale; ● reanalizarea mediului intern şi extern, pentru a stabili dacă sunt necesare schimbări semnificative ale ipotezelor care stau la baza planului în vigoare; şi ● adăugarea unui an suplimentar la plan. Aceste activităţi şi instrumente constituie baza pentru o procedură de monitorizare şi evaluare eficientă, permiţând organizaţiilor să măsoare progresul, să identifice provocările şi să ajusteze strategia pentru a maximiza impactul programelor implementate. Metodologia de actualizare a Strategiei Energetice va fi bazată pe evaluarea ţintelor intermediare stabilite prin PNIESC în anul 2025, conform regulamentului privind guvernanţa uniunii energetice. Indicatorii prevăzuţi în planul de acţiune vor fi setaţi în acest context, asigurându-se corelarea cu PNIESC. Actualizarea strategiei energetice se va realiza cel mai târziu în anul 2027, în funcţie de rezultatele evaluării intermediare din 2025 a PNIESC. IX. INSTITUŢIILE RESPONSABILE Organizarea şi funcţionarea ME sunt reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 316/2021 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Energiei, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare (ROF), aprobat prin Ordinul Ministrului Energiei nr. 800/2021, cu modificările şi completările ulterioare. În calitatea sa de "organ de specialitate al administraţiei publice centrale care elaborează şi asigură aplicarea strategiilor şi politicilor din domeniul energiei şi a resurselor energetice", ME va continua să gestioneze pe termen mediu sprijinul financiar al Guvernului pentru sectorul de energie în paralel cu furnizarea de servicii conform misiunii sale legale, continuând să asigure adoptarea reglementărilor necesare în domeniile de mandat pe care le are în gestiune. În acest sens, ME are responsabilitatea de a asigura planificarea strategică pentru actualizarea şi integrarea tuturor iniţiativelor Guvernului referitoare la susţinerea bunului mers al sectorului energetic şi al resurselor naturale. În virtutea mandatului său, ME îndeplineşte următoarele funcţii: ● de strategie - prin care se asigură definirea obiectivelor în vederea aplicării Programului de Guvernare în domeniul energiei şi elaborarea politicilor sectoriale - energie electrică şi termică, inclusiv din surse verzi/regenerabile, hidrogen, neconvenţionale; resurse minerale energetice/hidrocarburi, terestru sau pe mare, cărbune, uraniu, petrol şi gaze naturale şi derivate ale acestora; sectorul nuclear civil - gestionarea deşeurilor radioactive şi al managementului apei grele, şi întreţinerea şi verificarea tehnică periodică a echipamentelor energetice; ● de reglementare şi sinteză - prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar în vederea realizării obiectivelor din domeniile sale de responsabilitate şi din cele conexe inclusiv recuperarea instalaţiilor, reciclarea materialelor şi gestionarea resurselor materiale, administrarea, restructurarea şi, după caz, privatizarea operatorilor economici care funcţionează sub autoritatea sa şi monitorizarea îndeplinirii clauzelor din contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate în cadrul proceselor de privatizare; ● de control şi monitorizare a domeniului de competenţă - asupra persoanelor fizice sau juridice sau autorităţilor publice care intră în sfera de reglementare a domeniului competent şi prin care se realizează activităţi de control operativ la entităţile aflate în subordinea sa şi la operatorii economici aflaţi sub autoritate; ● de aplicare a prevederilor Tratatului de aderare a României la UE în domeniile de responsabilitate; ● de reprezentare pe plan intern şi extern a statutului român pe domeniile pe care le gestionează; ● de administrare a proprietăţii statului - prin asigurarea administrării proprietăţii publice şi private a statului, şi a serviciilor pentru care statul este responsabil; ● de autoritate de stat - prin care se asigură exercitarea controlului aplicării unitare şi respectării reglementărilor legale în domeniile sale de activitate, precum şi al funcţionării entităţilor din subordinea sau sub autoritatea, alături de respectarea exigenţelor privind calitatea lucrărilor de montaj al dotărilor tehnologice industrial; ● de coordonare - la nivel naţional, în colaborare cu celelalte autorităţi competente, a activităţilor legate de relaţiile economice internaţionale, fluxurile comerciale şi cooperarea economică, în domeniile de competenţă; ● de absorbţie a fonduri UE în domenii de competenţă. ME este autoritatea competentă pe mai multe domenii - cum ar fi soluţionarea litigiilor dintre consumatori şi comercianţii de energie, aplicarea prevederilor UE privind garantarea siguranţei şi furnizării de energie şi a celor privind pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei electrice. De asemenea, ME are competenţe privind constituirea, menţinerea şi supravegherea stocurilor minime de ţiţei şi produse petroliere, precum şi în ceea ce priveşte facilitarea, coordonarea autorizării proiectelor de importanţă naţională şi de interes comun privind reţeaua de transport gaze naturale şi reţeaua electrică. ME partajează responsabilităţile de elaborare şi implementare a politicilor şi reglementărilor cu alte ministere şi instituţii, acţionând în colaborare şi parteneriat cu acestea în conformitate cu atribuţiile stabilite în PNIESC 2025-2030 actualizat. Principalele părţi interesate de Strategia Energetică Naţională sunt: ● Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE): ● Companii şi societăţi energetice cheie precum Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. (Transelectrica), Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. (Transgaz), Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale "Hidroelectrica" SA, Societatea Naţională Nuclearelectrica, CONPET SA, Complexul Energetic Valea Jiului S.A., Complexul Energetic Oltenia S.A., şi Operatorul Pieţei de Energie Electrică şi Gaze Naturale OPCOM S.A. (OPCOM), ELCEN Bucureşti ● CNCIR (Compania Naţională pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune S.A.) ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (MMAP) şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (MEAT) ● Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (MMSS) ● Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI) ● Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (MDLPA) ● Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (MIPE) ● Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării (MCID) ● Consiliul Concurenţei (CC) ● Institutul Naţional de Statistică (INS) ● Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză (CNSP) ● Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN) ● Agenţia de Monitorizare şi Evaluarea Performanţei Întreprinderilor Publice (AMEPIP) ● Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier şi al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (ANRMPSG) În plus, există posibilitatea implicarea altor entităţi desemnate prin acte normative. Aceste entităţi pot fi mandatate să-şi asume responsabilităţi specifice ca parte a eforturilor generale de implementare a Strategiei Energetice Naţionale. X. IMPLICAŢIILE BUGETARE ŞI SURSELE DE FINANŢARE O parte dintre investiţiile ce vor trebui realizate vor beneficia de cofinanţare din surse variate: Fondul pentru Modernizare, Fondul de Inovare, Mecanismul pentru Interconectarea Europei, Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, REPowerEU, Programul Dezvoltare Durabilă, Programele Regionale, Programul Tranziţie Justă, Programul Transport, Planul Strategic PAC, bugetul de stat în limita bugetelor anuale aprobate ale autorităţile/instituţiilor publice implicate, în condiţiile legii, precum şi din alte surse legal constituite. Fondurile aferente îndeplinirii obiectivelor prezentei Strategii naţionale se planifică în bugetele proprii de către fiecare dintre instituţiile cu atribuţii în domeniu, în raport cu posibilităţile, resursele disponibile şi în mod corelat cu termenele de realizare a acţiunilor propuse. Sursele de finanţare pentru implementarea Strategiei Naţionale pot fi: a) fonduri de la bugetul de stat; b) fonduri din venituri proprii; c) fonduri europene, în cadrul proiectelor de asistenţă financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene; d) fonduri europene, alocate în cadrul Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă e) fonduri rezultate din cofinanţarea asigurată de statele Uniunii Europene; f) donaţii şi sponsorizări oferite/acceptate în condiţiile legii; g) alte surse de finanţare legal constituite. Oricare dintre programele prevăzute de Strategie, în măsura în care implică finanţare publică, care îndeplineşte, în mod cumulativ, condiţiile de la art. 107 alin. (1) din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene, pot fi implementate doar cu respectarea legislaţiei naţionale şi europene în materia ajutoarelor de stat, sens în care Consiliul Concurenţei va fi consultat în etapele de operaţionalizare. XI. IMPLICAŢIILE ASUPRA CADRULUI JURIDIC ME partajează responsabilităţile de elaborare şi implementarea politicilor şi reglementărilor cu alte ministere şi instituţii, acţionând în colaborare şi parteneriat cu acestea. Cadrul de politici publice relevante este aliniat priorităţilor la nivel european în domeniile acoperite de politice ale UE axate pe energie, respectiv: ● Politica cu privire la securitate energetică ● Politica cu privire la energia produsă din surse regenerabile ● Politica cu privire la eficienţa energetică ● Politica cu privire la noile tehnologii curate La nivel global, energia este inclusă în Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, în cadrul a trei obiective - dintre care unul este în totalitate dedicat sectorului. Energia este prinsă integral în ODD#7 - Energie accesibilă şi curată - şi vizează accesul la energie accesibilă, fiabilă şi sustenabilă pentru toţi. Ţintele sunt cu privire la accesul universal la servicii de energie accesibile şi fiabile, creşterea semnificativă a cotei de energii regenerabile în mixul energetic global şi dublarea ratei de creştere a EE. Totodată, se are în vedere consolidarea cooperării internaţionale pentru a facilita accesul şi cercetarea energiei curate, inclusiv energia regenerabilă, EE şi tehnologii avansate şi mai curate pentru combustibilii fosili şi investiţii în infrastructura energetică şi în tehnologiile pentru energie curată. Nu în ultimul rând, se are în vedere extinderea infrastructurii şi modernizarea tehnologiei pentru a furniza servicii energetice moderne şi durabile pentru toate ţările în curs de dezvoltare. ODD#12 - Consum şi producţie responsabilă - se referă la asigurarea modelelor de consum şi producţie durabile, unde o ţintă este managementul sustenabil şi utilizarea eficientă a resurselor naturale. În sfârşit, ODD#13 - Acţiune climatică - este un obiectiv conex energiei care se referă la combaterea schimbărilor climatice şi a impactului acestora. În acest sens, printre ţinte se regăsesc consolidarea rezistenţei şi a capacităţii de adaptare la pericolele legate de climă şi dezastrele naturale, integrarea măsurilor privind schimbările climatice în politicile, strategiile şi planificările de la nivel naţional, alături de o educaţie mai bună, sensibilizarea şi consolidarea capacităţii umane şi instituţionale în ce priveşte atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea, reducerea impactului şi avertizarea timpurie. În ceea ce priveşte cadrul de reglementare a domeniului energiei, acesta este definit prin legislaţia europeană în cazul politicilor comune şi de legislaţia naţională. Totodată, cadrul instituţional este definit şi prin prisma tratatelor şi acordurilor la care România este semnatară, între care cele mai importante sunt cele de aderare la UE şi NATO, precum şi acordurile bilaterale şi tratatele internaţionale din domeniul energiei şi sectoarele conexe. Printre acestea se numără Parteneriatul Strategic cu SUA - în care energia ocupă un loc important - şi în cadrul căruia în anul 2020 s-a semnat Acordul între Guvernul României şi Guvernul SUA privind cooperarea pentru proiectele nuclearo-energetice de la Cernavodă şi în sectorul energiei nucleare civile din România, Acordul între România şi Suedia privind cooperarea în domeniile energiei şi mediului sau acordul cu Ungaria privind cooperarea în domeniul conductelor pentru transportul gazelor naturale şi liniilor electrice de transport care intersectează graniţa româno- ungară. ABREVIERI
┌───────┬────────────────────────────────┐
│ANDR │Agenţia pentru Deşeuri Nucleare │
│ │şi Radioactive │
├───────┼────────────────────────────────┤
│ │Autoritatea Naţională de │
│ANRE │Reglementare în domeniul │
│ │Energiei │
├───────┼────────────────────────────────┤
│ │Autoritatea Naţională de │
│ANRM │Reglementare în domeniul Minier,│
│PSG │Petrolier şi al Stocării │
│ │Geologice a Dioxidului de Carbon│
├───────┼────────────────────────────────┤
│ │Autoritatea Naţională de │
│ANRSC │Reglementare pentru Serviciile │
│ │Comunitare de Utilităţi Publice │
├───────┼────────────────────────────────┤
│BRUA │gazoductul │
│ │Bulgaria-Romania-Ungaria-Austria│
├───────┼────────────────────────────────┤
│ │Canada Deuterium Uranium - tip │
│CANDU │de reactor nuclear moderat cu │
│ │apa grea şi uraniu natural │
├───────┼────────────────────────────────┤
│CNE │Centrala nuclearo-electrică │
├───────┼────────────────────────────────┤
│ │Centrală electrică cu turbină cu│
│CCGT │ciclu combinat pe bază de gaz │
│ │natural │
├───────┼────────────────────────────────┤
│ │procesul de captare, transport │
│CSC │şi stocare geologică a emisiilor│
│ │de dioxidului de carbon │
├───────┼────────────────────────────────┤
│CE │Comisia Europeană │
├───────┼────────────────────────────────┤
│CEO │Societatea "Complexul Energetic │
│ │Oltenia" S.A. │
├───────┼────────────────────────────────┤
│CfD │Contracte pentru diferenţă │
├───────┼────────────────────────────────┤
│CNU │Compania Naţională a Uraniului │
│ │S.A. │
├───────┼────────────────────────────────┤
│CPG │Cloudul Privat Guvernamental │
├───────┼────────────────────────────────┤
│DEN │Dispecerul Energetic Naţional │
├───────┼────────────────────────────────┤
│E-SRE │Energie electrică din surse │
│ │regenerabile │
├───────┼────────────────────────────────┤
│EE │Eficienţă energetică │
├───────┼────────────────────────────────┤
│ELCEN │Societatea "Electrocentrale │
│ │Bucureşti" S.A. │
├───────┼────────────────────────────────┤
│ │European Network of Transmission│
│ │System Operators for │
│ENTSO-E│Electricity, respectiv Reţeaua │
│ │Europeană a Operatorilor de │
│ │Transport şi Sistem pentru │
│ │Energie Electrică │
├───────┼────────────────────────────────┤
│ │European Network of Transmission│
│ │System Operators for Gas, │
│ENTSO-G│respectiv Reţeaua Europeană a │
│ │Operatorilor de Transport şi │
│ │Sistem pentru Gaz Natural │
├───────┼────────────────────────────────┤
│ │Energy Services Company, │
│ESCO │respectiv companie de servicii │
│ │energetice │
├───────┼────────────────────────────────┤
│ │Emission Trading System, │
│ETS │sistemul de tranzacţionare a │
│ │emisiilor de gaze cu efect de │
│ │seră în UE │
├───────┼────────────────────────────────┤
│FM │Fondul pentru Modernizare │
├───────┼────────────────────────────────┤
│ │model macroeconomic şi sectorial│
│GEM-E3 │pentru ţările din Europa şi │
│ │economia globală; │
├───────┼────────────────────────────────┤
│GES │gaze cu efect de seră │
├───────┼────────────────────────────────┤
│GNC │gaz natural comprimat │
├───────┼────────────────────────────────┤
│GNL │gaz natural lichefiat │
├───────┼────────────────────────────────┤
│GPL │gaz petrolier lichefiat │
├───────┼────────────────────────────────┤
│HHI │indicele Herfindahl-Hirschmann │
├───────┼────────────────────────────────┤
│IA │Inteligenţă artificială │
├───────┼────────────────────────────────┤
│IoT │Internetul obiectelor │
├───────┼────────────────────────────────┤
│IEA │Agenţia Internaţională pentru │
│ │Energie │
├───────┼────────────────────────────────┤
│IPPU │Procese industriale şi utilizare│
│ │a produselor │
├───────┼────────────────────────────────┤
│ME │Ministerul Energiei │
├───────┼────────────────────────────────┤
│mil t │milioane tone │
├───────┼────────────────────────────────┤
│mld mc │miliarde metri cubi │
├───────┼────────────────────────────────┤
│Mtep │milioane tone echivalent petrol │
├───────┼────────────────────────────────┤
│OCDE │Organizaţia pentru Cooperare şi │
│ │Dezvoltare Economică │
├───────┼────────────────────────────────┤
│OPEC │Organizaţia Ţărilor Exportatoare│
│ │de Petrol │
├───────┼────────────────────────────────┤
│OSD │Operator al sistemului de │
│ │distribuţie │
├───────┼────────────────────────────────┤
│ │"Proiecte de Interes Comun", │
│PCI │propuse spre finanţare prin │
│ │programul Connecting Europe │
│ │Facility │
├───────┼────────────────────────────────┤
│PNI │Programul Naţional de │
│ │Interconectare │
├───────┼────────────────────────────────┤
│ │Price-Induced Market Equilibrium│
│PRIME S│System, suita de modele │
│ │utilizate în modelarea │
│ │cantitativă │
├───────┼────────────────────────────────┤
│RET │Reţea Electrică de Transport │
├───────┼────────────────────────────────┤
│SACET │Sistem de alimentare │
│ │centralizată cu energie termică │
├───────┼────────────────────────────────┤
│SEN │Sistemul Electroenergetic │
│ │Naţional │
├───────┼────────────────────────────────┤
│SMI │Sisteme de măsurare inteligentă │
├───────┼────────────────────────────────┤
│SMR │Reactoare modulare mici │
├───────┼────────────────────────────────┤
│SNN │Societatea Naţională │
│ │Nuclear-electrica SA │
├───────┼────────────────────────────────┤
│ │sistem naţional de transport │
│SNT │(pentru gaz natural, respectiv │
│ │pentru ţiţei) │
├───────┼────────────────────────────────┤
│SRE │surse regenerabile de energie │
├───────┼────────────────────────────────┤
│STS │servicii tehnologice de sistem │
├───────┼────────────────────────────────┤
│UAT │Unităţi │
│ │administrativ-teritoriale │
├───────┼────────────────────────────────┤
│UE │Uniunea Europeană │
├───────┼────────────────────────────────┤
│ │Weighted Average Cost of │
│WACC │Capital, costul mediu ponderat │
│ │al capitalului (costul │
│ │capitalului) │
├───────┼────────────────────────────────┤
│OTS │operatorul de transport şi de │
│ │sistem pentru energie electrică │
├───────┼────────────────────────────────┤
│ │tone echivalent petrol, unitate │
│Tep │de măsură a energiei. 1 tep = │
│ │11,628 MWh │
├───────┼────────────────────────────────┤
│ │terawatt-oră, echivalentul unui │
│ │miliard de kilowaţi-oră (kWh), │
│TWh │unitate de măsură a energiei. │
│ │Sunt utilizaţi şi alţi multipli │
│ │ai kWh, respectiv MWh (o mie de │
│ │kWh) şi GWh (un milion de kWh) │
└───────┴────────────────────────────────┘
ANEXA 1 PLANUL DE ACŢIUNE PENTRU IMPLEMENTAREA STRATEGIEI ENERGETICE A ROMÂNIEI STRATEGIA ENERGETICĂ A ROMÂNIEI 2025-2035, CU PERSPECTIVA ANULUI 2050
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Obiectiv general 1: Securitate energetică │
├────────┬────────────┬─────────────────┬─────────────────┬─────────────────┤
│Obiectiv│Sub-obiectiv│Program │Rezultate │Indicatori │
│specific│specific │ │ │ │
├────────┴────────────┼─────────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │ │ │
│ │ │ │I.1.1. Numărul de│
│ │ │ │ţări din care │
│OS 1.1. │P.1.1. │ │România importă │
│Diversificarea │Diversificarea │ │surse energetice │
│surselor de │surselor de │ │primare │
│aprovizionare cu │aprovizionare cu │ │I.1.2. Numărul de│
│resurse energetice │resurse │ │ţări-sursă de │
│primare │energetice │ │import cu o │
│ │primare │ │proporţie de mai │
│ │ │ │mult de 20% din │
│ │ │ │importurile │
│ │ │ │totale pentru o │
├─────────────────────┼─────────────────┤ │resursă │
│ │ │ │I.1.2.1. Gradul │
│ │ │ │de dependenţă la │
│ │ │ │import faţă de │
│ │P.1.2.1 Punerea │ │ţiţei şi produse │
│ │în valoare de noi│ │petroliere │
│ │zăcăminte de │R. 1.1. Reducerea│I.1.2.2. Gradul │
│OS 1.2. Reducerea sau│resurse primare │sau eliminarea │de dependenţă la │
│eliminarea │pentru menţinerea│dependenţelor de │import faţă de │
│dependenţelor de │unui nivel scăzut│resurse │gaze naturale │
│resurse energetice │de dependenţă │energetice din │I.1.2.3. Gradul │
│primare din import │energetică şi │import │de dependenţă la │
│ │pentru │ │import pentru │
│ │funcţionarea în │ │combustibil │
│ │siguranţă a SEN │ │nuclear │
│ │ │ │I.1.2.4. Gradul │
│ │ │ │de dependenţă la │
│ │ │ │import pentru │
├─────────────────────┼─────────────────┤ │energie electrică│
│ │ │ │I.1.3.1. Putere │
│ │ │ │instalată de │
│ │ │ │energie eoliană │
│ │P.1.3. Menţinerea│ │offshore │
│OS 1.3. Menţinerea │unui mix │ │I.1.3.2. │
│unui mix energetic │energetic │ │Elaborarea unui │
│diversificat şi a │diversificat şi a│ │plan naţional de │
│adecvanţei sectorului│adecvanţei │ │modernizare/ │
│energetic │sectorului │ │reconversie a │
│ │energetic │ │infrastructurii │
│ │ │ │existente de gaze│
│ │ │ │naturale │
│ │ │ │ │
├─────────────────────┼─────────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │ │I.1.4.1. │
│ │ │ │Capacitatea │
│ │ │ │instalată de │
│ │ │ │rezervă (ex.: │
│ │ │ │generatoare, │
│ │ │ │surse alternative│
│ │ │ │de energie, │
│ │P.1.4 Asigurarea │ │instalaţii de │
│ │capacităţii de │R.1.3. Menţinerea│transport, │
│ │stocare de │capacităţii de │distribuţie, │
│OS 1.4. Asigurarea │energie şi a │stocare a │capacităţi │
│stocurilor energetice│sistemelor de │energiei şi │industriale) gata│
│şi a sistemelor de │rezervă şi │sisteme de │să preia sarcina │
│rezervă │monitorizarea │rezervă la un │în cazul unei │
│ │stocurilor de │nivel │întreruperi │
│ │siguranţă ale │satisfăcător │majore. │
│ │sectorului │ │I.1.4.2. Rata de │
│ │energetic │ │succes a testelor│
│ │ │ │de transfer la │
│ │ │ │sistemele de │
│ │ │ │rezervă efectuate│
│ │ │ │pentru a verifica│
│ │ │ │eficacitatea │
│ │ │ │planurilor de │
│ │ │ │continuitate. │
├─────────────────────┼─────────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │R.1.4. Realizarea│ │
│ │ │proiectelor de │ │
│ │ │interconectare a │ │
│ │P.1.5.1. │reţelelor de │ │
│ │Extinderea │transport de │ │
│ │interconectărilor│energie Vor fi │ │
│ │transfrontaliere │realizate toate │ │
│ │de energie │proiectele de │ │
│ │electrică │interes comun │I.1.5.1. │
│OS 1.5. Creşterea │ │(PCI) în care │Capacitatea │
│capacităţilor de │ │România este │transfrontaliera │
│interconectare │ │partener, precum │de interconectare│
│transfrontalieră a ├─────────────────┤şi alte proiecte │I.1.5.2. Număr de│
│reţelelor de │ │majore de │proiecte de │
│transport de energie │ │infrastructură │interconexiune │
│ │ │incluse în │realizate │
│ │P.1.5.2. │Planurile de │ │
│ │Extinderea │Dezvoltare a RET,│ │
│ │interconectărilor│respectiv a │ │
│ │transfrontaliere │Sistemului │ │
│ │de gaze naturale │Naţional de │ │
│ │ │Transport Gaze │ │
│ │ │Naturale │ │
│ │ │ │ │
├─────────────────────┼─────────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │ │I.1.6.1. Timpul │
│ │ │ │mediu necesar │
│ │ │ │pentru │
│ │ │ │restabilirea │
│ │ │ │serviciilor │
│ │ │ │energetice, │
│ │ │ │sistemelor de │
│ │ │ │producţie sau de │
│ │ │ │altă natură după │
│ │ │ │o perturbare │
│ │ │ │majoră (indicator│
│ │ │ │de recuperare │
│ │ │ │rapidă). │
│ │ │ │I.1.6.2. │
│ │ │ │Procentul de │
│ │ │ │reducere a │
│ │ │ │întreruperilor de│
│ │ │ │serviciu/ │
│ │ │ │producţie pe an │
│ │ │ │ca urmare a │
│ │ │ │îmbunătăţirilor │
│ │ │ │în │
│ │ │ │infrastructură. │
│ │ │ │I.1.6.3. Numărul │
│ │ │ │de instalaţii │
│ │ │ │care │
│ │ │ │implementează │
│ │ │ │tehnologii │
│ │ │ │avansate de │
│ │ │ │tele-monitorizare│
│ │ │ │şi diagnosticare │
│ │ │ │I.1.6.4. Rata de │
│ │ │ │detectare a │
│ │P.1.6. Protecţia │ │defecţiunilor │
│ │infrastructurii │R.1.5. │înainte de a │
│OS 1.6 Protecţia │critice împotriva│Consolidarea │provoca │
│infrastructurii │atacurilor │siguranţei │întreruperi sau │
│critice │fizice, │infrastructurilor│accidente, ca │
│ │informatice şi a │critice în │urmare a │
│ │calamităţilor │energie │tehnologiilor │
│ │ │ │avansate. │
│ │ │ │I.1.6.5. Timpul │
│ │ │ │mediu de răspuns │
│ │ │ │la incidente, │
│ │ │ │comparativ cu │
│ │ │ │perioada │
│ │ │ │precedentă │
│ │ │ │implementării │
│ │ │ │programului │
│ │ │ │I.1.6.6. Numărul │
│ │ │ │de exerciţii şi │
│ │ │ │simulări de criză│
│ │ │ │efectuate pentru │
│ │ │ │a testa şi │
│ │ │ │îmbunătăţi │
│ │ │ │planurile de │
│ │ │ │răspuns la │
│ │ │ │incidente │
│ │ │ │I.1.6.7. │
│ │ │ │Procentul │
│ │ │ │instalaţiilor │
│ │ │ │energetice fără │
│ │ │ │incidente majore │
│ │ │ │într-un an │
│ │ │ │I.1.6.8. Costul │
│ │ │ │total al │
│ │ │ │pierderilor │
│ │ │ │financiare │
│ │ │ │datorate │
│ │ │ │incidentelor şi │
│ │ │ │întreruperilor în│
│ │ │ │sectorul │
│ │ │ │energetic şi pe │
│ │ │ │Lanţul Energiei │
├─────────────────────┼─────────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │ │ │I.1.7.1. │
│ │ │ │Elaborarea unei │
│ │ │ │analize privind │
│ │ │ │ansamblul │
│ │ │ │investiţiilor │
│ │ │ │totale necesar a │
│ │ │ │fi alocate │
│ │ │ │infrastructurii │
│ │ │ │energetice pentru│
│ │ │ │a susţine │
│ │ │ │tranziţia │
│ │ │ │României spre o │
│ │ │ │economie │
│ │ │ │caracterizată de │
│ │ │ │energie curată │
│ │ │ │I.1.7.2. │
│ │ │ │Investiţii │
│ │ │ │cofinanţate în │
│ │ │ │unităţi de │
│ │ │ │producţie în │
│ │ │ │lanţul valoric al│
│ │ │ │bateriilor │
│ │ │ │(producţie, │
│ │ │ │asamblare şi │
│ │ │ │reciclare) │
│ │ │ │I.1.7.3. │
│ │ │ │Investiţii │
│ │P.1.7. Realizarea│ │cofinanţate în │
│OS 1.7 Întărirea │de investiţii pe │R.1.5. Un lanţ de│unităţi de │
│lanţului de │întreg lanţul de │aprovizionare │producţie în │
│aprovizionare pentru │aprovizionare │consolidat pentru│lanţul valoric al│
│infrastructura │pentru │infrastructura │celulelor şi │
│critica din energie │infrastructura │critica din │panourilor │
│ │critică din │energie │fotovoltaice │
│ │energie │ │(producţie, │
│ │ │ │asamblare şi │
│ │ │ │reciclare) │
│ │ │ │I.1.7.4. │
│ │ │ │Finanţarea anuală│
│ │ │ │a Programului │
│ │ │ │Naţional de │
│ │ │ │Cercetare în │
│ │ │ │domeniul Nuclear │
│ │ │ │al RATEN │
│ │ │ │I.1.7.5. │
│ │ │ │Investiţii │
│ │ │ │cofinanţate în │
│ │ │ │unităţi de │
│ │ │ │producţie în │
│ │ │ │lanţul valoric al│
│ │ │ │hidrogenului ca │
│ │ │ │vector energetic │
│ │ │ │pentru │
│ │ │ │producerea, │
│ │ │ │stocarea, │
│ │ │ │transportul │
│ │ │ │energiei, │
│ │ │ │inclusiv │
│ │ │ │producţia de │
│ │ │ │electrolizoare şi│
│ │ │ │pile de │
│ │ │ │combustibil. │
├─────────────────────┼─────────────────┼─────────────────┼─────────────────┤
│ │P.1.8. │R.1.8. România │I.1.8.1. │
│OS 1.8 Legiferarea │Legiferarea │este ferm │Existenţa unei │
│angajamentului │angajamentului │angajată în │legi care │
│României de a garanta│României de a │garantarea │angajează România│
│securitatea │garanta │securităţii │să garanteze │
│energetică a │securitatea │energetice a │securitatea │
│Republicii Moldova │energetică a │Republicii │energetică a │
│ │Republicii │Moldova. │Republicii │
│ │Moldova │ │Moldova. │
└─────────────────────┴─────────────────┴─────────────────┴─────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Obiectiv general 2: Energie cu emisii scăzute de carbon │
├────────────┬─────────────┬────────────────┬─────────────┬────────────────┤
│Obiectiv │Sub-obiectiv │Program │Rezultate │Indicatori │
│specific │specific │ │ │ │
├────────────┼─────────────┼────────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │ │ │I.2.1. Emisiile │
│ │ │ │R.2.1 │GES ale │
│ │ │ │Contribuţie │sectorului │
│ │ │ │echitabilă a │energetic │
│ │ │ │României la │I.2.2. │
│ │OS 2.1.1. │ │realizarea │Cantitatea de │
│ │Creşterea │P.2.1.1. │ţintei de │emisii de GES │
│ │ponderii SRE │Co-finanţarea │decarbonizare│evitate datorită│
│ │în mixul │noilor │a UE R.2.2 │investiţiilor │
│ │energetic │capacităţi de │Atingerea │realizate (în │
│ │prin │producţie SRE │ţintelor │tCO2-echivalent)│
│ │capacităţi │din PNRR şi FM, │obligatorii │I.2.4. Reducerea│
│ │noi de │inclusiv prin │de SRE în │procentuală a │
│ │generare din │CfD │consumul de │emisiilor de CO2│
│ │surse │ │energie │pe unitatea de │
│ │regenerabile │ │aferent │energie produsă │
│OS 2.1. │ │ │sectorului de│I.2.5. Ponderea │
│Reducerea │ │ │încălzire & │energiei din SRE│
│emisiilor de│ │ │răcire │în consumul │
│GES şi noxe │ │ │ │final brut de │
│în sectorul │ │ │ │energie │
│energetic ├─────────────┼────────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │ │ │I.2.6. │
│ │ │ │R.2.3. │Realizarea │
│ │ │ │Emisiile GES │facilităţilor │
│ │ │ │aferente │pentru captarea/│
│ │ │ │sectorului │transportul/ │
│ │ │P.2.1.2. │energetic vor│utilizarea/ │
│ │OS 2.1.2. │Co-finanţarea │ajunge la │stocarea │
│ │Captarea şi │proiectelor de │11,1 mil. t │carbonului │
│ │stocarea │CCUS din FM - │echivalent │I.2.7. Volume │
│ │carbonului │Programul cheie │CO2 la │stocate (tCO2/ │
│ │ │7 │nivelul │an) │
│ │ │ │anului 2035, │I.2.8. Volume │
│ │ │ │o reducere de│injectate, │
│ │ │ │89% faţă de │asigurarea │
│ │ │ │1990. │infectivităţii │
│ │ │ │ │(tone/mc CO2/zi)│
├────────────┼─────────────┼────────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │ │ │I.2.2.1 Putere │
│ │ │ │ │instalată din │
│ │OS 2.2.1 │ │ │capacităţi de │
│ │Înlocuirea │P.2.2.1 │ │producţie │
│ │capacităţilor│Înlocuirea │ │poluante │
│ │de producţie │capacităţilor de│ │înlocuite cu │
│OS 2.2. Mix │de energie │producţie de │ │capacităţi noi │
│energetic │electrică │energie │ │pe bază de gaze │
│diversificat│poluante care│electrică pe │ │naturale │
│şi │vor ieşi din │bază de cărbune │ │I.2.3 Procentul │
│echilibrat │exploatare cu│cu capacităţi │ │de reducere a │
│ │capacităţi │noi pe bază de │ │volumului de │
│ │noi, │gaze naturale │R.2.4. Mixul │substanţe │
│ │eficiente şi │pregătite pentru│energetic │periculoase │
│ │cu emisii │hidrogen │naţional este│eliberate în │
│ │reduse │ │echilibrat, │mediu faţă de │
│ │ │ │diversificat │perioada │
│ │ │ │şi flexibil, │anterioară │
├────────────┼─────────────┼────────────────┤iar sistemul ├────────────────┤
│ │ │P.2.2.2 │energetic │I.2.2.2. Putere │
│ │ │Dezvoltarea │naţional este│instalată din │
│ │ │capacităţilor de│capabil să │capacităţi de │
│ │ │producţie a │integreze noi│producţie a │
│ │OS 2.2.2. │energiei din │capacităţi de│energiei din │
│ │Exploatarea │surse nucleare, │producţie din│surse nucleare, │
│ │şi utilizarea│biomasă, │SRE şi să │biomasă, │
│ │sustenabilă a│hidroenergetice,│reziste │hidroenergetice,│
│ │tuturor │hidrogen, │tuturor │hidrogen şi │
│ │tipurilor de │biometan şi │situaţiilor │geotermale │
│ │resurse │geotermale │de stres │ │
│ │energetice ├────────────────┤ ├────────────────┤
│ │primare care │P.2.2.3 │ │ │
│ │pot contribui│Dezvoltarea │ │I.2.2.3. Putere │
│ │la atingerea │capacităţilor de│ │instalată din │
│ │ţintelor şi │producţie şi │ │capacităţi de │
│ │obiectivelor │stocare │ │producţie a │
│ │climatice │sezonieră a │ │energiei termice│
│ │ │energie termice │ │din surse solare│
│ │ │cu tuburi │ │combinate cu │
│ │ │termice şi pompe│ │geoexchange │
│ │ │de căldură geo- │ │ │
│ │ │exchange │ │ │
├────────────┴─────────────┼────────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │P.2.3 │ │I.2.9 Putere │
│ │Dezvoltarea │ │instalată în │
│OS 2.3. Stocare energie │capacităţilor de│ │capacităţi de │
│electrică │stocare a │ │stocare a │
│ │energiei │ │energiei │
│ │electrice │ │electrice │
└──────────────────────────┴────────────────┴─────────────┴────────────────┘
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Obiectiv general 3: Eficienţă energetică │
├────────┬────────────┬──────────────┬────────────────┬─────────────┤
│Obiectiv│Sub-obiectiv│Program │Rezultate │Indicatori │
│specific│specific │ │ │ │
├────────┴────────────┼──────────────┼────────────────┼─────────────┤
│ │ │ │I.3.1.1.1. │
│ │ │ │Numărul de │
│ │ │R.3.1.1.1 │sisteme de │
│ │P.3.1.1 │Optimizarea şi │încălzire │
│ │Realizarea de │atingerea │centralizată │
│ │noi investiţii│sustenabilităţii│stabilizate │
│ │integrate în │a sistemelor de │sau │
│ │sisteme de │încălzire │restructurate│
│ │alimentare │centralizată şi │cu succes. │
│ │centralizate │crearea de │I.3.1.1.2. │
│ │cu energie │sisteme noi │Numărul de │
│ │termică: │centralizate de │clienţi │
│ │producător de │încălzire - │reconectaţi │
│ │energie │răcire eficiente│la SACET │
│ │termică - │(de bloc, │I.3.1.1.3. │
│OS 3.1. Abordarea │transport şi │cartier, │Numărul de │
│integrată a │distribuţie. │cvartal, │sisteme de │
│sectorului de │ │localitate) │încălzire │
│încălzire şi răcire │ │ │centralizată │
│centralizată a │ │ │noi. │
│clădirilor, cu ├──────────────┼────────────────┼─────────────┤
│coordonarea │P.3.1.2 │ │I.3.1.2.1. │
│proiectelor de │Sprijinirea │ │Număr de │
│investiţii pe întreg │cogenerării de│ │capacităţi de│
│lanţul valoric │înaltă │ │producţie pe │
│ │eficienţă prin│ │gaz, │
│ │scheme de │ │flexibile şi │
│ │sprijin de tip│ │de înaltă │
│ │bonus şi │ │eficienţă, │
│ │co-finanţarea │ │pentru │
│ │de investiţii,│ │cogenerarea │
│ │în producţia │ │de energie │
│ │în sistem de │R.3.1.2.1 │electrică şi │
│ │cogenerare, │Optimizarea şi │termică (CHP)│
│ │stocarea │modernizarea │’ │
│ │energiei │cogenerării prin│I.3.1.2.2. │
│ │termice şi în │investiţii │Nr. kilometri│
│ │modernizarea │strategice │modernizaţi │
│ │reţelelor de │ │de reţele de │
│ │termoficare │ │termoficare │
├─────────────────────┼──────────────┤ ├─────────────┤
│ │P.3.1.3 │ │ │
│ │Sprijinirea │ │I.3.1.3 │
│ │introducerii │ │Pondere (%) │
│ │utilizării de │ │SRE în │
│ │gaze verzi şi/│ │sectorul │
│ │sau a pompelor│ │încălzire & │
│ │de căldură │ │răcire │
│ │industriale │ │ │
├─────────────────────┼──────────────┼────────────────┼─────────────┤
│ │ │ │I.3.2 │
│ │ │ │Reducerea │
│ │P.3.2 │ │pierderilor │
│ │Creşterea │R.3.2. Reducerea│de energie │
│ │performantei │semnificativă a │termică şi a │
│OS 3.2 Diminuarea │reţelelor de │pierderilor de │pierderilor │
│pierderilor de │transport şi │energie şi a │masice în │
│energie din reţelele │distribuţie a │pierderilor │reţelele de │
│de transport şi │energiei - │masice în reţele│transport şi │
│distribuţie energie │modernizare/ │de transport şi │distribuţie │
│ │înlocuire/ │distribuţie │ca procent │
│ │redimensionare│energie termică │din totalul │
│ │ │ │energiei │
│ │ │ │intrata in │
│ │ │ │contur │
└─────────────────────┴──────────────┴────────────────┴─────────────┘
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Obiectiv general 4: Acces fizic la energie pentru toţi consumatorii şi │
│accesibilitate financiară şi competitivitate economică a energiei │
├────────────┬──────────────────┬──────────────────┬────────────────┬─────────────┤
│Obiectiv │Sub-obiectiv │Program │Rezultate │Indicatori │
│specific │specific │ │ │ │
├────────────┴──────────────────┼──────────────────┼────────────────┼─────────────┤
│ │ │ │I.4.1.1. │
│ │ │ │Procentul de │
│ │ │ │locuinţe şi │
│ │ │ │întreprinderi│
│ │ │ │cu acces la │
│ │ │ │energie │
│ │ │ │electrică │
│ │ │ │I.4.1.2. │
│ │P.4.1. Investiţii │ │Analiză │
│ │pentru extinderea │R.4.1. Acces │privind │
│OS 4.1. Accesul la Energie │accesului │universal la │identificarea│
│Electrică pentru toţi │(distribuit sau │energie │soluţiei │
│consumatorii │individual) la │electrică │optime de │
│ │energie electrică │ │alimentare cu│
│ │ │ │energie │
│ │ │ │I.4.1.3. │
│ │ │ │Dezvoltarea │
│ │ │ │unui cadru de│
│ │ │ │reglementare │
│ │ │ │clar pentru │
│ │ │ │integrarea │
│ │ │ │biometanului │
│ │ │ │în SNT │
├───────────────────────────────┼──────────────────┼────────────────┼─────────────┤
│OS 4.2. Creşterea gradului de │P.4.2. Programul │ │I.4.2. │
│racordare a consumatorilor │naţional de │R.4.2 Acces │Numărul anual│
│casnici şi industriali la │investiţii Anghel │generalizat la │de noi │
│reţeaua de distribuţie a │Saligny (gaze │reţeaua de gaze │racordări la │
│gazelor naturale │naturale) │naturale │reţeaua de │
│ │ │ │gaze naturale│
├───────────────────────────────┼──────────────────┼────────────────┼─────────────┤
│ │ │ │I.4.3.1 │
│ │ │ │Procentul de │
│ │ │ │gospodării │
│ │P.4.3 Investiţii │ │care │
│ │în soluţii │ │utilizează │
│ │alternative şi │R.4.3 Acces │soluţii de │
│ │sustenabile de │îmbunătăţit la │încălzire │
│ │încălzire pentru │energie termică │alternative │
│ │gospodăriile care │în sistem │şi │
│OS 4.3. Îmbunătăţirea accesului│nu pot avea acces │distribuit sau │sustenabile │
│la energie termică în sistem │la sisteme │individual │(pompe de │
│distribuit sau individual │centralizate │pentru │căldură, │
│ │ │gospodăriile │panouri │
│ │ │care nu pot avea│solare │
│ │ │acces la sisteme│termice) │
│ ├──────────────────┤centralizate ├─────────────┤
│ │P.4.4 Investiţii │ │I.4.3.2 │
│ │în soluţii │ │Capacitatea │
│ │descentralizate │ │instalată în │
│ │locale pentru │ │micro-reţele │
│ │gospodări │ │şi sisteme de│
│ │ │ │cogenerare │
├───────────────────────────────┼──────────────────┼────────────────┼─────────────┤
│ │ │ │I.4.4. Număr │
│ │ │ │de companii │
│ │ │ │susţinute │
│ │ │ │prin scheme │
│ │ │ │de ajutor de │
│ │P.4.5. Menţinerea │ │stat │
│ │şi extinderea │ │I.4.5. │
│ │măsurilor de │R.4.4. │Valoarea │
│OS 4.4. Asigurarea │compensare a │Menţinerea │sprijinului │
│accesibilităţii costurilor │costurilor │competitivităţii│acordat prin │
│pentru consumatorii industrial │energetice pentru │consumatorilor │scheme de │
│ │consumatori │industriali │susţinere │
│ │industriali │ │I.4.6. │
│ │ │ │Cantitatea de│
│ │ │ │tone CO2 │
│ │ │ │evitate ca │
│ │ │ │urmare a │
│ │ │ │sprijinului │
│ │ │ │acordat │
├───────────────┬───────────────┼──────────────────┼────────────────┼─────────────┤
│ │OS 4.5.1. │ │ │ │
│ │Dezvoltarea │P.4.6.1 │ │ │
│ │producţiei │Dezvoltarea │ │ │
│ │descentralizate│satelor autonome │ │ │
│ │de energie şi a│energetic │ │ │
│ │auto- │ │ │ │
│ │producţiei │ │ │ │
│ ├───────────────┼──────────────────┤ │ │
│ │ │P.4.5.2 │ │ │
│ │ │Coordonarea unui │ │ │
│ │ │grup de lucru │ │ │
│ │OS 4.5.2. │interinstituţional│ │ │
│ │Colaborare │pentru │ │ │
│ │instituţională │monitorizarea │ │ │
│ │trans- │permanentă, │ │ │
│ │sectorială │multicriterială, a│ │ │
│ │pentru │sărăciei │ │ │
│ │combaterea │energetice în │ │ │
│ │sărăciei │România şi pentru │ │I.4.5.1. │
│ │energetice │identificarea │ │Incapacitatea│
│ │ │precisă a │ │de a încălzi │
│ │ │consumatorilor │ │gospodăria la│
│OS 4.5. │ │vulnerabili. │R.4.5. Reducerea│un nivel │
│Asigurarea ├───────────────┼──────────────────┤semnificativă a │adecvat │
│accesibilităţii│ │P.4.5.3. │numărului │I.4.5.2. │
│costurilor │ │Direcţionarea cu │gospodăriilor │Procentul │
│pentru │ │prioritate a │afectate de │restanţelor │
│consumatori │ │fondurilor │sărăcie │la facturile │
│casnici │ │nerambursabile │energetică │de utilităţi │
│ │OS 4.5.3. │dedicate │ │I.4.5.3. │
│ │Sprijinul │eficienţei │ │Numărul de │
│ │consumatorilor │energetice şi a │ │comunităţi │
│ │vulnerabili │capacităţilor de │ │energetice │
│ │ │energie │ │ │
│ │ │regenerabilă de │ │ │
│ │ │mici dimensiuni │ │ │
│ │ │către consumatorii│ │ │
│ │ │aflaţi în sărăcie │ │ │
│ │ │energetică. │ │ │
│ ├───────────────┼──────────────────┤ │ │
│ │ │P.4.5.4. │ │ │
│ │ │Dezvoltarea │ │ │
│ │ │ghişeelor unice la│ │ │
│ │ │nivel de │ │ │
│ │OS 4.5.4. │administraţii │ │ │
│ │Informarea şi │publice locale │ │ │
│ │educarea │care să ofere │ │ │
│ │populaţiei │cetăţenilor │ │ │
│ │ │consiliere │ │ │
│ │ │tehnică, │ │ │
│ │ │financiară şi │ │ │
│ │ │juridică │ │ │
├───────────────┴───────────────┼──────────────────┼────────────────┼─────────────┤
│ │ │ │I.4.6.1 │
│ │ │R.4.6. │Numărul de │
│ │P.4.7. Definirea │Implementarea │centre de │
│Os 4.6. Susţinerea Industriei │de Trasee │Traseelor │formare │
│Energetice Locale prin │Profesionale │Profesionale │înfiinţate │
│Definirea de Trasee │Alternative pentru│Alternative │pentru │
│Profesionale Alternative pentru│Toţi Lucrătorii │pentru │formarea de │
│Toţi Lucrătorii Afectaţi de │Afectaţi de │Lucrătorii │specialişti │
│Tranziţia Energetică │Tranziţia │Afectaţi de │I.4.6.2 │
│ │Energetică │Tranziţia │Numărul │
│ │ │Energetică │locurilor de │
│ │ │ │muncă create │
└───────────────────────────────┴──────────────────┴────────────────┴─────────────┘
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Obiectiv general 5: Pieţe de energie eficiente │
├──────────────┬──────────────┬──────────────┬──────────────┬───────────────┤
│Obiectiv │Sub-obiectiv │Program │Rezultate │Indicatori │
│specific │specific │ │ │ │
├──────────────┴──────────────┼──────────────┼──────────────┼───────────────┤
│ │ │ │I.5.1.1. Durata│
│ │ │ │medie de │
│ │ │ │procesare a │
│ │ │ │autorizaţiilor │
│ │ │ │I.5.1.2. │
│ │ │R.5.1. Un │Numărul de │
│ │P.5.1. │mediu de │reglementări │
│ │Reducerea │reglementare │eliminate sau │
│OS 5.1 Reducerea poverii de │poverii de │eficient, │simplificate │
│reglementare pentru sectorul │reglementare │transparent şi│I.5.1.3. Rata │
│energetic │pentru │prietenos │de conformitate│
│ │sectorul │pentru │a companiilor │
│ │energetic │companiile din│la noile │
│ │ │sistemul │reglementări │
│ │ │energetic │I.5.1.4. │
│ │ │ │Indicele de │
│ │ │ │satisfacţie a │
│ │ │ │actorilor din │
│ │ │ │sectorul │
│ │ │ │energetic │
├─────────────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────────────┤
│ │ │ │I.5.2.1 │
│ │ │ │Indicele de │
│ │ │ │satisfacţie a │
│ │ │ │consumatorilor │
│ │ │ │I.5.2.2. │
│ │P.5.2 Măsuri │ │Numărul de │
│ │pentru │R.5.2. O piaţă│cazuri de │
│OS 5.2 Asigurarea unei pieţe │asigurarea │echitabilă │nereguli sau │
│echitabile şi prevenirea şi │unei pieţe │pentru toţi │abuzuri │
│împiedicarea abuzurilor │echitabile şi │participanţii │raportate şi │
│ │împiedicarea │ │rezolvate │
│ │abuzurilor │ │I.5.2.3. │
│ │ │ │Numărul de │
│ │ │ │reclamaţii │
│ │ │ │legate de │
│ │ │ │abuzurile de │
│ │ │ │piaţă │
├─────────────────────────────┼──────────────┼──────────────┼───────────────┤
│ │ │ │I.5.3.1. │
│ │ │ │Numărul de │
│ │P.5.3. Măsuri │ │participanţi pe│
│ │pentru │R.5.3 O piaţă │piaţa de │
│OS 5.3 Creşterea concurenţei │creşterea │internă │energie │
│pe pieţele interne │concurenţei pe│concurenţială │I.5.3.2. │
│ │pieţele │ │Volumul │
│ │interne │ │tranzacţiilor │
│ │ │ │pe piaţa de │
│ │ │ │energie │
├──────────────┬──────────────┼──────────────┼──────────────┼───────────────┤
│ │ │ │ │I.5.4.1.1. │
│ │ │ │ │Gradul de │
│ │ │ │ │transparenţă │
│ │ │ │ │I.5.4.1.2. Rata│
│ │ │ │ │de răspuns la │
│ │ │ │ │solicitările │
│ │OS 5.4.1. │P.5.4.1. │ │publicului │
│ │Dezvoltarea │Măsuri pentru │R.5.4.1. │I.5.4.1.3. │
│ │capacităţii │îmbunătăţirea │Performanţă în│Nivelul de │
│ │Statului de │capacităţii │reglementare │participare a │
│ │reglementare │Statului de │şi │părţilor │
│ │în domeniul │reglementare │implementare a│interesate │
│ │energiei şi de│în domeniul │politicilor │I.5.4.1.4. │
│ │implementare a│energiei şi de│publice în │Eficienţa │
│ │politicilor │implementare a│sectorul │planificării şi│
│ │publice │politicilor │energetic │monitorizării │
│ │ │publice │ │bugetare │
│ │ │ │ │I.5.4.1.5. │
│ │ │ │ │Indicele de │
│ │ │ │ │satisfacţie a │
│ │ │ │ │angajaţilor din│
│OS 5.4 │ │ │ │sectorul │
│Dezvoltarea │ │ │ │energetic │
│capacităţii ├──────────────┼──────────────┼──────────────┼───────────────┤
│administrative│ │ │ │I.5.4.2.1. │
│a Statului de │ │ │ │Gradul de │
│guvernare a │ │ │ │implementare a │
│sectorului │ │ │ │reglementărilor│
│energetic │ │ │ │de guvernanţă │
│ │ │ │ │corporativă │
│ │OS 5.4.2. │P.5.4.2. │ │I.5.4.2.2. │
│ │Dezvoltarea │Măsuri pentru │R.5.4.2. │Raportul dintre│
│ │capacităţii │îmbunătăţirea │Performanţă în│recomandările │
│ │Statului de │capacităţii │guvernanţă │de audit │
│ │guvernanţă │Statului de │corporativă şi│acceptate şi │
│ │corporativă - │guvernanţă │eficientizarea│implementate │
│ │eficientizarea│corporativă şi│activităţii │I.5.4.2.3. │
│ │activităţii │eficientizarea│economice a │Numărul de │
│ │economice a │activităţii │companiilor │iniţiative │
│ │companiilor │economice a │energetice cu │legislative sau│
│ │energetice cu │companiilor │capital de │de politici │
│ │capital de │energetice cu │stat │publice │
│ │stat │capital de │ │adoptate pentru│
│ │ │stat │ │îmbunătăţirea │
│ │ │ │ │guvernanţei │
│ │ │ │ │corporative │
│ │ │ │ │I.5.4.2.4. │
│ │ │ │ │Indicatorul de │
│ │ │ │ │integritate şi │
│ │ │ │ │transparenţă │
└──────────────┴──────────────┴──────────────┴──────────────┴───────────────┘
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Obiectiv general 6: CDI, Digitalizare şi Securitate Cibernetică │
├────────┬────────────┬───────────────────────┬─────────────┬─────────────┤
│Obiectiv│Sub-obiectiv│Program │Rezultate │Indicatori │
│specific│specific │ │ │ │
├────────┴────────────┼───────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│OS 6.1.1: │ │ │I.6.1. Rata │
│Implementarea │P.6.1. Introducerea │ │de │
│Contoarelor │sistemelor de măsurare │ │implementare │
│Inteligente │inteligente │ │a contoarelor│
│ │ │ │inteligente │
├─────────────────────┼───────────────────────┤ ├─────────────┤
│ │P.6.2.1. Implementarea │ │ │
│ │conceptului "Smart │ │ │
│ │energy transmission │ │ │
│ │system" în domeniul │ │ │
│ │sistemelor centralizate│ │ │
│OS 6.2 Dezvoltarea şi│de încălzire şi răcire │ │ │
│Integrarea Sistemelor├───────────────────────┤ │ │
│SCADA şi IA │P.6.2.2. Digitalizarea │ │ │
│ │staţiilor de │ │ │
│ │transformare şi soluţii│ │ │
│ │privind controlul │R6. Un sistem│ │
│ │reţelei de la distanţă │energetic │ │
│ │- integrare staţii în │optimizat, │ │
│ │SCADA │eficient, │I.6.2. Timpul│
├─────────────────────┼───────────────────────┤rezilient şi │mediu de │
│ │P.6.3.1.Interconectarea│transparent │răspuns la │
│ │reţelelor şi sistemelor│ │defecţiuni în│
│ │informatice ale │ │reţeaua de │
│ │companiilor din │ │energie │
│ │sectorul energetic │ │ │
│ │naţional. │ │ │
│ ├───────────────────────┤ │ │
│OS 6.3. Asigurarea │P.6.3.2. Înfiinţarea de│ │ │
│securităţii │către toate companiile │ │ │
│cibernetice │din sectorul energiei a│ │ │
│ │unui Computer Security │ │ │
│ │Incident Response Team │ │ │
│ │(CSIRT) şi a unui │ │ │
│ │Security Operations │ │ │
│ │Center (SOC), scalate │ │ │
│ │în funcţie de nevoi şi │ │ │
│ │de obiectul de │ │ │
│ │activitate │ │ │
├─────────────────────┼───────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │ │ │I.6.4.1. Rata│
│ │ │ │de absorbţie │
│ │ │ │a │
│ │ │ │absolvenţilor│
│ │ │ │I.6.4.2. │
│ │ │R.6.1. Un │Numărul de │
│ │ │sistem │patente şi │
│OS 6.4 Susţinerea │ │performant de│inovaţii │
│educaţiei şi │P.6.4. Stimulare CDI şi│educaţie şi │dezvoltate │
│promovarea cercetării│a transferului │cercetare │I.6.4.3. │
│ştiinţifice │tehnologic │ştiinţifică │Numărul de │
│ │ │în domeniul │parteneriate │
│ │ │energiei │public- │
│ │ │ │privat │
│ │ │ │stabilite │
│ │ │ │I.6.4.4. │
│ │ │ │Investiţiile │
│ │ │ │în cercetare │
│ │ │ │şi dezvoltare│
├─────────────────────┼───────────────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │ │ │I.6.4. │
│ │ │ │Numărul de │
│ │ │R.6.2. │acţiuni sau │
│ │P.6.5. Digitalizarea │Digitalizarea│proceduri │
│ │Procedurii de │Procedurii de│care pot fi │
│OS 6.5 Digitalizarea │Autorizare în Cazul │Autorizare în│derulate pe │
│Sectorului Energetic │Proiectelor de Energie │Cazul │cale digitală│
│ │Regenerabilă │Proiectelor │raportat la │
│ │ │de Energie │numărul total│
│ │ │Regenerabilă │de proceduri/│
│ │ │ │acţiuni │
│ │ │ │necesare │
└─────────────────────┴───────────────────────┴─────────────┴─────────────┘
----- 
