STRATEGIA din 13 octombrie 2010 nationala de ordine publica 2010-2013

    I. Introducere
    România, ca parte a spaţiului de securitate oferit de apartenenţa sa la NATO şi UE, îşi exercitã rolul activ în promovarea politicilor şi mecanismelor de edificare a noii arhitecturi de securitate, implicând atât voinţã şi consens politic, resurse economice şi tehnologice, idei şi soluţii privind predictibilitatea evoluţiilor în domeniile securitãţii internaţionale şi naţionale şi ordinii de drept, cât şi modalitãţi concrete de realizare a obiectivelor.
    Sistemul de ordine publicã românesc a cunoscut, în ultimii 20 de ani, importante transformãri, circumscrise procesului de tranziţie cãtre o societate democraticã, în care statul de drept, drepturile şi libertãţile cetãţeanului sunt garantate. Mai mult, procesele internaţionale, precum instituţionalizarea politicã şi financiarã a Uniunii Europene şi globalizarea, au favorizat mişcarea, fãrã precedent, a oamenilor, a fluxurilor financiare, a comerţului şi a informaţiei, determinând, pe lângã imensele beneficii, şi apariţia şi dezvoltarea a numeroase ameninţãri clasice sau asimetrice la adresa ordinii de drept internaţionale şi naţionale şi la adresa pãcii, stabilitãţii şi drepturilor universale ale omului.
    Între cele mai recente evoluţii cu impact în sistemul de ordine publicã pot fi menţionate:
    1. Începând cu anul 1993, îşi fac apariţia primele forme de criminalitate organizatã (traficul de droguri şi traficul de fiinţe umane), iar România intrã în circuitul internaţional, iniţial ca ţarã de tranzit, apoi ca piaţã şi ţarã de destinaţie pentru diferite forme de criminalitate, inclusiv problematica imigraţiei. Astãzi, grupãrile de crimã organizatã au acces la resurse ce pot afecta stabilitatea statelor în curs de dezvoltare şi acceseazã resurse specializate distribuite la nivel global.
    2. Sistemul legislativ este în permanentã transformare, pentru a transpune instrumentele legale internaţionale (tratate şi protocoale internaţionale, acquis-ul european) şi pentru a se integra într-un sistem legislativ internaţional.
    3. Creşte rolul procurorului în actul de justiţie, ajungându-se ca dupã 2003 procurorul sã controleze şi sã supravegheze activitatea de urmãrire penalã.
    4. Poliţia, principala instituţie ce acţioneazã pentru menţinerea ordinii publice, este transformatã dintr-o forţã poliţieneascã, militarã, într-un serviciu poliţienesc, în slujba cetãţeanului, începând cu anul 2002.
    5. Jandarmeria Românã şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã au demarat procese de modernizare şi profesionalizare, fapt ce determinã ca, în prezent, cele douã instituţii sã îndeplineascã o gamã variatã de misiuni, inclusiv internaţionale.
    6. Poliţia de Frontierã şi Oficiul Român pentru Imigrãri au cunoscut evoluţii organizatorice şi funcţionale profunde, fiind compatibile cu cele mai moderne sisteme europene în domeniu, cu capabilitãţi operative eficiente în domeniul controlului, supravegherii şi securizãrii frontierei, al politicilor de azil şi al controlului migraţiei.
    7. Dupã anul 2000, societatea româneascã cunoaşte o dezvoltare a serviciilor destinate protecţiei bunurilor şi persoanelor, prin apariţia societãţilor specializate de pazã şi de detectivi particulari, precum şi a poliţiei comunitare (serviciu public comunitar în subordinea nemijlocitã a primarului).
    8. Politicile de probaţiune completeazã astãzi sistemul judiciar, prin reinserţia persoanelor care au executat diferite pedepse privative de libertate.
    9. Politicile antivictimale şi asistenţa victimei devin coordonate importante ale intervenţiei instituţiilor statului în protejarea ordinii publice.
    Toate acestea determinã necesitatea definirii unei noi perspective strategice, care sã ofere o imagine de integrare şi focalizare a acţiunilor pentru toţi actorii ce furnizeazã servicii de securitate pentru ordinea publicã. Dezideratul unei perspective strategice este cu atât mai mare cu cât tot mai mult suntem martori ai unor procese socio-ecomomice şi culturale care modificã permanent societatea şi cresc inopinat presiunea asupra sistemului de ordine publicã, prin dezvoltarea unor noi nevoi de securitate sau prin reconfigurarea instituţiilor sociale. La acestea se adaugã amploarea şi gravitatea efectelor fenomenelor naturale - fapt ce reclamã identificarea şi valorificarea de soluţii, prin reciprocitate şi colaborare internaţionalã.
    Strategia naţionalã de ordine publicã, denumitã în continuare Strategia, oferã ansamblul obiectivelor majore pe termen mediu, în domeniul ordinii publice, coroborate cu principalele modalitãţi de realizare şi resurse necesare pentru menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii publice şi contribuie la stabilirea unei direcţii unitare, la nivelul tuturor instituţiilor de ordine publicã.
    Este unul dintre pilonii de bazã pentru realizarea obiectivelor strategice ale Strategiei Naţionale de Apãrare şi urmãreşte îmbunãtãţirea serviciilor de siguranţã publicã.
    Strategia se coreleazã cu Strategia pentru dezvoltarea justiţiei (în prezent în formã de proiect), ce urmãreşte modernizarea şi eficientizarea sistemului judiciar, şi cu Strategia privind securitatea internã a Uniunii Europene, Programul Stockholm şi Tratatul de la Lisabona.

    II. Viziune şi valori
    Într-un spaţiu european, pentru fiecare cetãţean trebuie sã existe un mediu de securitate, în care libertatea, securitatea şi justiţia sunt garantate. Astãzi, este necesar sã se construiascã un sistem integrat de ordine publicã orientat proactiv cãtre nevoile de securitate şi în serviciul cetãţenilor.
    Mai mult ca oricând, este necesar ca la nivelul sistemului de ordine publicã sã se cristalizeze o culturã strategicã bazatã pe cunoaşterea în profunzime a realitãţii României şi a tendinţelor majore desprinse din evoluţia globalã a ameninţãrilor criminalitãţii. Astfel, sã se proiecteze o nouã arhitecturã, care sã permitã valorificarea integratã a capabilitãţilor instituţionale, promovarea de standarde operaţionale, ocupaţionale şi profesionale şi prioritizarea eforturilor în aplicarea legii.
    Libertatea de mişcare, protecţia, inclusiv juridicã, a persoanelor celor mai vulnerabile, a femeilor şi copiilor victime ale violenţei, a persoanelor dependente, protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private, participarea la viaţa democraticã a Uniunii Europene, beneficierea de protecţie în ţãrile terţe trebuie sã fie consolidate. Dezvoltarea protecţiei civile în faţa dezastrelor naturale sau a situaţiilor de urgenţã trebuie asiguratã.
    Valorile comune în domeniul ordinii publice susţin întreaga activitate de zi cu zi şi oferã coordonatele în care aceasta se dezvoltã, precum şi mijloacele prin care se realizeazã, astfel:
    ● legalitate - politicile în domeniul ordinii publice se constituie strict cu respectarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale şi a supremaţiei legii;
    ● profesionalism - presupune specializarea şi diversificarea metodelor şi mijloacelor de acţiune, o poliţie ştiinţificã, flexibilitate instituţionalã, implementarea unui management proactiv şi, în special, prin fundamentarea deciziilor pe bazã de analizã;
    ● dialog - construirea unei relaţii de încredere cu cetãţeanul, prin transparenţã şi comunicare, în conformitate cu principiile toleranţei, respectului şi libertãţii de exprimare;
    ● integritate profesionalã - responsabilitate în cheltuirea banului public şi desfãşurarea întregii activitãţi în domeniul ordinii publice, dupã normele statuate în Codul de eticã şi deontologie profesionalã;
    ● parteneriat - cooperarea împotriva criminalitãţii, atât cu cetãţenii, cât şi cu instituţiile de aplicare a legii, la nivel naţional şi internaţional, precum şi cu alte organizaţii publice sau private, pentru consolidarea interoperabilitãţii şi focalizarea resurselor cãtre securitatea publicã şi individualã;
    ● operativitate şi solidaritate - receptarea mesajelor cetãţenilor şi identificarea modalitãţilor optime de rãspuns la acestea şi acţionarea cu promptitudine şi eficacitate în desfãşurarea prestaţiilor efectuate în folosul membrilor comunitãţii, precum şi participarea la acţiuni concrete în beneficiul ţãrilor din Uniunea Europeanã.
    Întreg demersul de construire al strategiei este în spiritul principiilor europene enunţate în Strategia de securitate internã a Uniunii Europene:
    - o abordare vastã şi globalã a securitãţii;
    - asigurarea supravegherii democratice şi judiciare efective a activitãţilor de securitate interne;
    - prevenire şi anticipare: o abordare proactivã şi fondatã pe informaţii;
    - elaborarea unui model global pentru schimbul de informaţii;
    - cooperarea operaţionalã;
    - cooperarea judiciarã în materie penalã;
    - gestionarea integratã a frontierelor;
    - un angajament în favoarea inovãrii şi a formãrii;
    - dimensiunea externã a securitãţii interne/cooperarea cu ţãrile terţe;
    - flexibilitatea în vederea adaptãrii la dificultãţile viitoare.

    III. Provocãri în domeniul ordinii publice
    În procesul de selectare a prioritãţilor, prezenta strategie subliniazã necesitatea evaluãrii ameninţãrilor criminalitãţii şi a vulnerabilitãţilor sistemului de ordine publicã. Înţelegerea corectã a acestora oferã premisele identificãrii riscurilor de ordine publicã şi, în special, a evaluãrii impactului riscurilor în societate. Deşi nu existã un sistem integrat de evaluare cetãţean - poliţie - parchet - justiţie - societate civilã, pe date consolidate la nivel naţional, o evaluare sinteticã a provocãrilor din domeniul de ordine publicã, raliate ameninţãrilor, vulnerabilitãţilor, riscurilor şi punctelor de impact aferente, evidenţiazã urmãtoarele:
    Situaţia mediului social din punctul de vedere al ordinii publice:
    ● Criza economicã şi financiarã mondialã din anul 2009 continuã sã exercite o influenţã de ordin economic, social şi politic, cu incidenţã inevitabilã şi greu de anticipat asupra societãţii româneşti şi internaţionale şi, implicit, asupra activitãţilor instituţiilor statului român. Efectele crizei pot conduce la situaţii de o gravitate excepţionalã în plan economic, social şi politic, prin creşterea numãrului de disponibilizãri, atât în sectorul public, cât şi în cel privat, cu impact asupra creşterii infracţionalitãţii, sentimentului de neîncredere a populaţiei în instituţiile statului, numãrului de proteste şi de manifestãri violente în rândul populaţiei.
    Percepţia populaţiei asupra provocãrilor la adresa ordinii publice şi asupra încrederii în autoritãţile din sistemul de ordine şi siguranţã publicã:
    ● Conform Eurobarometrului din toamna anului 2009, în percepţia cetãţenilor, problema criminalitãţii este plasatã pe locul 4 între problemele pe care trebuie sã le rezolve instituţiile statului. În schimb, în viaţa personalã, problema criminalitãţii se situeazã pe locul 7, deşi aceasta se aflã pe un trend crescãtor (+2% faţã de Eurobarometrul de primãvarã al anului 2009). Comparativ cu indicatorii înregistraţi la nivelul celor 27 de state europene, în anul 2009 românii acordã criminalitãţii o mai mare importanţã decât media înregistratã în Uniunea Europeanã, îndeosebi pe agenda naţionalã, în plan personal acesta situându-se aproximativ la nivelul înregistrat în statele membre.
    ● În ultimii 4 ani, imaginea Ministerului Administraţiei şi Internelor a înregistrat o evoluţie defavorabilã, la nivel calitativ, prin scãderea pânã la jumãtate a capitalului de imagine pozitivã a instituţiei.
    ● În sondajele de opinie, având ca temã relaţiile dintre cetãţeni şi poliţie, proporţia celor care considerã cã poliţia ar trebui sã îşi îmbunãtãţeascã relaţiile cu cetãţenii este de peste 93% - nivel înregistrat încã din anul 2003, iar procentul celor care considerã cã cetãţenii ar trebui sã se implice mai activ în a ajuta poliţia sã îşi îndeplineascã atribuţiile este de 86%.
    ● Cetãţeanul îşi doreşte un grad mai înalt de siguranţã, ca atare el va trebui sã participe, în calitate de coautor, la realizarea acestui obiectiv. Standardele de moralitate pe care, în mod tradiţional, populaţia le aplicã poliţiştilor, sunt cu mult mai înalte decât cele aplicate altor categorii socioprofesionale. Mai mult, se considerã absolut firesc ca un poliţist sã îşi rişte zilnic viaţa pentru apãrarea drepturilor şi libertãţilor constituţionale ale cetãţeanului, pentru apãrarea avutului public şi privat, motiv pentru care acestui funcţionar public trebuie sã i se asigure un statut social în concordanţã cu riscurile inerente şi cu importanţa socialã a activitãţii pe care o desfãşoarã.
    ● Pentru menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii şi siguranţei publice, potrivit obligaţiilor şi responsabilitãţilor stabilite prin lege, Ministerul Administraţiei şi Internelor - prin intermediul principalelor structuri: Poliţia Românã, Poliţia de Frontierã Românã şi Jandarmeria Românã - are prevãzute posturi ce asigurã o medie de 500 de poliţişti/jandarmi la 100.000 locuitori. La începutul anului 2010, deficitul de personal era de 13%, ceea ce conduce la o medie realã de 434 de poliţişti/jandarmi la 100.000 locuitori. Deficitul este în special în dispozitivele de ordine şi siguranţã publicã.
    Situaţia fenomenului infracţional:
    Generalitãţi:
    ● În ultimii ani, în România, criminalitatea a cunoscut un trend preponderent ascendent, iar sentimentul de insecuritate al cetãţenilor s-a amplificat. Indicatorii stãrii infracţionale demonstreazã cã, pentru a stãvili valul de ameninţãri la adresa ordinii publice - infracţiunile de mare violenţã, crima organizatã, marea criminalitate economico-financiarã şi criminalitatea transfrontalierã, este necesarã o abordare mult mai complexã, în sistem integrat, cu participarea factorilor responsabili.
    ● Evoluţia numãrului de lucrãri penale şi dosare cu urmãrire penalã începutã este în creştere permanentã, ajungându-se ca la sfârşitul anului 2009, în Poliţia Românã, numãrul de lucrãri penale sã fie de aproximativ 700.000 (dublu faţã de luna ianuarie 2005), iar al dosarelor penale cu urmãrirea penalã începutã de aproximativ 425.000 (cu 60% mai mult decât în luna ianuarie 2005). În anul 2009, Ministerul Public a înregistrat aproximativ 1,4 milioane de dosare penale, de peste 8 ori mai mult decât în 1989 şi de 3 ori mai mult faţã de 2000, în condiţiile în care numãrul de procurori este aproape acelaşi. Cel mai important risc este reprezentat de creşterea permanentã a volumului de activitate al celor douã instituţii.
    ● Deşi caracteristica generalã a evoluţiei infracţiunilor grave o constituie menţinerea unui trend descendent, în ultimii doi ani, conflictele dintre grupãrile criminale devin din ce în ce mai violente, iar folosirea armelor este tot mai prezentã în situaţiile acestea. Totodatã, numãrul furturilor din bãnci şi din case de schimb valutar creşte şi apar moduri de operare deosebite (cu mânã armatã, persoane mascate).
    ● Mica criminalitate, criminalitatea "de vitrinã" (furturi din magazine, din buzunare, din maşini, prostituţie etc.) constituie domeniul cel mai sensibil şi cu impact direct asupra cetãţenilor, ce sunt afectaţi de frecvenţa cu care sunt sãvârşite astfel de fapte. La nivelul Poliţiei Române, precum şi la parchete, anual, volumul de dosare penale este în creştere, capacitãţile personalului fiind depãşite. Caracterul preponderent reactiv la criminalitate şi concentrarea în special pe activitatea de tragere la rãspundere penalã nu mai sunt strategii de succes. Este necesarã concentrarea forţelor din sistemul de ordine publicã pe componenta de proactivitate a activitãţii poliţieneşti, revigorarea politicilor de prevenire a criminalitãţii şi concentrarea eforturilor, în stradã, ale poliţiei şi jandarmeriei, în funcţie de intervalele şi zonele critice pentru criminalitate.
    ● Cu toate mãsurile adoptate - legislative, organizatorice, educative -, fenomenul violenţei pe stadioane a proliferat, iar sentimentul de insecuritate al spectatorului simplu s-a amplificat. Lipsa de eficienţã şi de finalitate a mãsurilor legale dispuse a determinat escaladarea manifestãrilor de huliganism, uneori chiar confruntãri de stradã între grupurile rivale de suporteri, cu grave consecinţe asupra climatului de normalitate, care ar trebui sã caracterizeze orice competiţie sportivã.
    Criminalitatea economico-financiarã:
    ● Amploarea, complexitatea şi înalta specializare a infractorilor au definit caracteristicile criminalitãţii economico-financiare în perioada ultimilor ani. Amplificarea fenomenului a fost determinatã de trendul ascendent al criminalitãţii economico-financiare, în anul 2009, fiind constatat un numãr de aproximativ 80.000 de fraude de aceastã naturã, cu un prejudiciu de peste 19.000.000 mii lei, de 3 ori mai mare decât în 2008.
    ● Criminalitatea economico-financiarã distorsioneazã mediul de afaceri, prin atingerea gravã adusã concurenţei loiale, şi este strâns asociatã cu corupţia. Conform datelor statistice existente la nivelul Poliţiei Române, rezultã cã, începând cu anul 2006 şi pânã la sfârşitul anului 2009, s-a menţinut un trend ascendent al creşterii infracţionalitãţii specifice evaziunii fiscale. Astfel, dacã în 2006 s-au constatat peste 3.900 infracţiuni, în anul 2009 numãrul acestora a crescut la aproximativ 9.300. Pe fondul unor proceduri de lucru greoaie şi a unei legislaţii neadaptate situaţiei reale - sistem de aplicare a legii fragmentat şi fãrã instrumente legislative puternice de luptã antifraudã - coroborat cu deschiderea frontierelor, în vederea realizãrii unui comerţ liber între statele Uniunii Europene, nivelul economiei subterane este unul în creştere. Este imperios necesar sã se creeze condiţii de întãrire a capacitãţii de investigare şi urmãrire a acestor infracţiuni, de atragere de fonduri şi dezvoltare a resurselor umane, sã se îmbunãtãţeascã procedurile de confiscare a fondurilor rezultate din aceste infracţiuni, sã se creeze condiţii pentru refolosirea acestor fonduri, sã se punã accent pe întãrirea capacitãţii de identificare a tranzacţiilor suspecte şi sã se faciliteze schimbul de bune practici dintre autoritãţile competente din alte state membre.
    Criminalitatea organizatã:
    ● Nu de multe ori, activitãţile infracţionale derulate de grupãrile de criminalitate organizatã sunt favorizate de coruperea unor oficiali din cadrul instituţiilor administrative şi de aplicare a legii, în special funcţionari cu atribuţii de execuţie, fapt ce impune intensificarea şi diversificarea mãsurilor pentru prevenirea producerii unor acte şi fapte de corupţie, în care sã fie angrenaţi reprezentanţi ai instituţiilor statului.
    ● Trebuie remarcatã, în ultima perioadã, periculozitatea deosebitã a tipologiei grupãrilor infracţionale actuale, fapt care determinã, în plan intern şi internaţional, ameninţãri reale, prin:
    - creşterea interesului pentru România a grupurilor criminale strãine, cauza reprezentând-o poziţia geostrategicã;
    - interferenţele între criminalitatea organizatã şi finanţarea terorismului, elemente ce se susţin reciproc în realizarea actului infracţional;
    - continua specializare a grupãrilor criminale, accesul la ultimele tehnologii şi angajarea de persoane cu diverse specializãri necesare îndeplinirii scopurilor infracţionale;
    - evoluţia tot mai puternicã, din punct de vedere financiar, a grupurilor infracţionale, prin racordarea acestora la reţele internaţionale, transfrontaliere de crimã organizatã şi prin plasarea câştigurilor ilicite în diferite zone economice, respectiv geografice.
    ● Au fost semnalate, în ultimii ani, acţiuni şi fapte circumscrise terorismului, inclusiv preocupãri de proliferare a traficului ilegal cu arme şi chiar creşterea agresivitãţii unor medii sau persoane interesate de a intra, în mod ilegal, în posesia unor produse, tehnologii strategice, cu dublã utilizare sau materiale din categoria CBRN (Chemical - Biological - Radiological - Nuclear).
    ● În contextul relevat de multiplicarea şi diversificarea ameninţãrilor la adresa ordinii publice, prin analiza permanentã a evoluţiilor mediului intern de securitate se identificã o creştere a agresivitãţii organizaţiilor anarhiste, grupãrilor antiglobalizare sau a sectelor pseudoreligioase, atragerea unui numãr mai mare de adepţi, precum şi creşterea frecvenţei acţiunilor acestor organizaţii.
    ● Din ce în ce mai prezent în România, fenomenul criminalitãţii informatice se manifestã sub mai multe aspecte: creşterea numãrului de cazuri înregistrate şi organizarea celor ce comit astfel de fapte în adevãrate grupuri infracţionale, precum şi reorientarea grupãrilor criminale care, în trecut, comiteau infracţiuni din sfera traficului de persoane, traficului internaţional de autoturisme şi traficului de droguri cãtre infracţiuni de naturã informaticã. Principalii factori care au determinat reorientarea grupãrilor criminale cãtre infracţiuni informatice sunt legaţi de obţinerea de câştiguri materiale mari într-un timp relativ scurt şi cu riscuri relativ mici. Acest fenomen afecteazã în primul rând imaginea României, întrucât activitãţile infracţionale au ca ţintã instituţii financiare sau cetãţeni strãini, slãbind încrederea în sistemele financiare şi reţelele de comunicaţii din România, încrederea cetãţenilor români în folosirea instrumentelor de platã electronicã şi a celor disponibile prin internet, existând riscul ca forţei de muncã din domeniul IT&C din România sã i se confere o proastã reputaţie, având ca finalitate imediatã lipsa de investiţii sau retragerea celor existente în acest sector economic.
    ● Un alt domeniu, în care eforturile mai multor instituţii s-au conjugat, la nivel naţional şi internaţional, îl reprezintã cel al luptei împotriva traficului şi consumului de droguri. Deşi România nu este o ţarã-sursã de droguri, teritoriul ţãrii este tranzitat de grupãrile infracţionale specializate. Dacã, în mod tradiţional, este cunoscutã plasarea pe ruta balcanicã şi pe cea nordicã de tranzit a drogurilor ce provin din zona Afganistanului (opium, heroinã, morfinã), capturile din Aeroportul Internaţional "Henri Coandã" (2007) şi Portul Constanţa (2009) plaseazã România şi în circuitul de tranzit al cocainei, ce are ca sursã principalã de producere, la nivel mondial, în special zona de centru şi nord a Americii de Sud. Datoritã poziţionãrii geografice, contribuţia României în lupta contra traficului internaţional de droguri este monitorizatã de forurile internaţionale şi europene. De menţionat cã în România s-a dezvoltat o piaţã de desfacere a drogurilor, fiind prezente toate tipurile de droguri, inclusiv cele sintetice. Odatã cu dezvoltarea pieţii s-au dezvoltat şi serviciile de asistenţã medicalã pentru victimele traficului de droguri.
    ● În prezent, România este o ţarã-sursã şi de tranzit, dar poate deveni şi o ţarã de destinaţie pentru victimele traficului de persoane, motiv pentru care prevenirea şi combaterea acestui tip de infracţionalitate trebuie sã rãmânã o prioritate a structurilor de aplicare a legii. Deşi în anul 2009 au fost desfãşurate activitãţi specifice de investigare într-un numãr de peste 900 de cazuri şi au fost identificate aproximativ 800 de victime, traficul de fiinţe umane reprezintã o prioritate şi pentru ţara noastrã, la acelaşi nivel de importanţã pe care îl înregistreazã aceastã problemã în toate statele Uniunii Europene.
    Migraţia:
    ● A doua frontierã externã a Uniunii Europene, cu segmente atât pe uscat, cât şi maritim, România are un rol important în asigurarea echilibrelor demografice, economice şi sociale în întreaga Europã. Eforturile trebuie coroborate pentru întãrirea securitãţii regionale, în eventualitatea unor ameninţãri grave transfrontaliere, ce pot deveni oricând realitate, în lipsa unui control atent şi flexibil, exercitat pe limitele estice ale Spaţiului Uniunii Europene. Fenomenul migraţiei este considerat un proces multinaţional, care nu mai poate fi gestionat doar unilateral sau bilateral. Implementarea politicii comune în domeniul migraţiei şi azilului, prin asigurarea protecţiei internaţionale, gestionarea eficientã a fluxurilor de migraţie (admisie, şedere, îndepãrtare, azil şi integrare), prevenirea şi aplicarea legii în domeniul migraţiei ilegale - deziderate ale identitãţii europene a României, ca stat membru al Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007 - sunt realizate de Poliţia de Frontierã Românã şi Oficiul Român pentru Imigrãri, rolul important al acestor instituţii fiind unul recunoscut inclusiv în plan european.
    Infracţiuni comise de cetãţenii români în strãinãtate:
    ● Imaginea României continuã sã fie afectatã de criminalitatea comisã de români pe teritoriul altor state. În ultimii 3 ani, numãrul cetãţenilor români semnalaţi cu activitate infracţionalã în strãinãtate a crescut continuu, ajungându-se ca, în anul 2009, numãrul acestora sã fie de peste 9000. 90% din criminalitatea comisã de cetãţenii români în strãinãtate se înregistreazã pe teritoriul a 8 state (Austria, Italia, Franţa, Spania, Irlanda, Belgia, Germania şi Marea Britanie). Deşi majoritatea faptelor ilicite se înscrie în sfera micii criminalitãţi, se constatã şi apariţia cazurilor în care cetãţeni români fac parte din filiere transnaţionale de crimã organizatã.
    Siguranţa rutierã:
    ● Este necesarã îmbunãtãţirea climatului de siguranţã în traficul rutier şi reconstruirea strategiei de acţiune la nivel guvernamental pentru convergenţa acţiunilor instituţiilor, în vederea creşterii siguranţei participanţilor la trafic şi îmbunãtãţirea condiţiilor de trafic. Deşi în anul 2009, datele statistice înregistrate relevã o uşoarã scãdere a riscului rutier, evoluţiile ultimilor 5 ani îl plaseazã pe un trend ascendent. Conform rezultatelor premergãtoare întocmirii Programului european de acţiune pentru siguranţa rutierã 2011-2020, la nivelul Uniunii Europene vor fi stabilite obiective clare şi mãsurabile, urmãrindu-se o serie de prioritãţi, precum accidentele pe drumurile rurale (60% din numãrul total de decese) şi participanţii la trafic vulnerabili, precum pietonii, bicicliştii, motocicliştii şi bãtrânii.
    Dezastre şi calamitãţi:
    ● Alãturi de problemele legate de criminalitate, securitatea indivizilor este afectatã de dezastrele naturale sau de cele produse de om. România se aflã în zona europeanã cu risc ridicat de producere a cutremurelor devastatoare, iar aceastã realitate trebuie avutã în vedere de autoritãţile publice centrale şi locale, ale cãror prioritãţi trebuie sã includã informarea permanentã a populaţiei, pentru ca aceasta sã îşi dezvolte un comportament adecvat - înainte, în timpul şi dupã producerea situaţiilor de urgenţã. În ultima perioadã, ne-am confruntat cu efecte ale fenomenelor meteorologice deosebite - revãrsãri de ape, inundaţii, alunecãri de teren - necesitând eforturi conjugate din partea structurilor de ordine şi siguranţã publicã şi a structurilor pentru situaţii de urgenţã, pentru limitarea şi înlãturarea efectelor produse de acestea, precum şi participarea la intervenţii în sprijinul populaţiei, prin asigurarea cu apã potabilã şi alimente.
    În concluzie, ne aflãm într-o perioadã în care majoritatea formelor de criminalitate cunosc noi tipologii de manifestare, iar starea generalã de securitate a cetãţeanului şi a mediului de afaceri are de suferit pe fondul unei insuficiente articulãri şi al unei anumite rigiditãţi a instituţiilor din sistemul de ordine şi siguranţã publicã, în faţa noilor provocãri. Deşi numãrul persoanelor care presteazã servicii de securitate a crescut în ultimii ani (sistemul privat de pazã şi protecţie, poliţia comunitarã), insuficienta coordonare a acestora creeazã vulnerabilitãţi care sunt exploatate tot mai mult de grupãrile infracţionale. La aceastã imagine se adaugã dezideratul aderãrii la Spaţiul Schengen şi garanţiile pe care trebuie sã le asigurãm pentru toţi cetãţenii Uniunii Europene, respectiv cã frontiera maritimã, aerianã şi terestrã, aflatã în responsabilitatea noastrã, asigurã un spaţiu unic de libertate, securitate şi justiţie.

    IV. Prioritãţi în domeniul ordinii publice pentru 2010-2013:
    - creşterea gradului de siguranţã pentru cetãţeni, prin:
    ● cunoaşterea, prevenirea şi aplicarea legii împotriva infracţionalitãţii, în special împotriva criminalitãţii organizate şi transfrontaliere, terorismului, precum şi în ceea ce priveşte şederea ilegalã a strãinilor pe teritoriul României;
    ● reducerea impactului la nivelul comunitãţilor şi persoanelor a efectelor criminalitãţii;
    - restabilirea autoritãţii structurilor de aplicare a legii, descentralizarea şi reforma instituţionalã, necesarã consolidãrii serviciilor comunitare şi a celor de ordine publicã din România, realizãrii interoperabilitãţii acestora, precum şi asigurãrii unui grad ridicat de încredere a cetãţenilor faţã de structurile de ordine publicã;
    - aderarea la Spaţiul Schengen şi armonizarea, pe segmentul ordinii publice, cu Strategia UE de securitate internã, prin abordãri conceptuale unitare, continuarea progresului în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, adoptarea modelului european de securitate, ca recunoaştere a interdependenţei dintre securitatea internã şi cea externã în construirea "centrului de securitate globalã".

    V. Cadrul juridic existent:
    1. Constituţia României, republicatã;
    2. Strategia de Securitate Naţionalã;
    3. Codul penal, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    4. Codul de procedurã penalã, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    5. <>Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    6. <>Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    7. <>Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, cu modificãrile ulterioare;
    8. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    9. <>Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţionalã a României;
    10. <>Ordonanţa de urgenţã Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 243/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    11. <>Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    12. <>Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    13. <>Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, republicatã, cu completãrile ulterioare;
    14. <>Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, cu modificãrile ulterioare;
    15. <>Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    16. <>Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, cu modificãrile ulterioare;
    17. <>Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului;
    18. <>Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfãşurarea adunãrilor publice, republicatã;
    19. <>Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încãlcare a unor norme de convieţuire socialã, a ordinii şi liniştii publice, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    20. <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    21. <>Legea nr. 477/2003 privind pregãtirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru apãrare, cu modificãrile ulterioare;
    22. <>Legea nr. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestãrile de servicii în interes public, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    23. <>Legea nr. 355/2009 privind regimul stãrii de mobilizare parţialã sau totalã a forţelor armate şi al stãrii de rãzboi;
    24. <>Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    25. <>Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilã, republicatã, cu modificãrile ulterioare;
    26. <>Legea nr. 4/2008 privind prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi a jocurilor sportive;
    27. <>Legea nr. 35/2007 privind creşterea siguranţei în unitãţile de învãţãmânt, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    28. legi şi hotãrâri ale Guvernului privind organizarea şi funcţionarea structurilor cu atribuţii în domeniul ordinii publice;
    29. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 15/2008, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    30. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 260/2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    31. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã, cu completãrile ulterioare;
    32. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncã şi detaşarea strãinilor pe teritoriul României, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 134/2008;
    33. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţã, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 15/2005;
    34. <>Ordonanţa Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socialã a strãinilor care au dobândit o formã de protecţie sau un drept de şedere în România, precum şi a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 185/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    35. Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de cãtre persoane (Codul Frontierelor Schengen);
    36. <>Hotãrârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatoricã şi efectivele Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    37. <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.122/2007 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind imigraţia pentru perioada 2007-2010;
    38. <>Hotãrârea Guvernului nr. 373/2008 privind organizarea, funcţionarea şi compunerea Centrului Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publicã;
    39. <>Hotãrârea Guvernului nr. 762/2008 pentru aprobarea Strategiei naţionale de prevenire a situaţiilor de urgenţã;
    40. <>Hotãrârea Guvernului nr. 548/2008 privind aprobarea Strategiei naţionale de comunicare şi informare publicã pentru situaţii de urgenţã;
    41. <>Hotãrârea Guvernului nr. 547/2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale de protecţie civilã;
    42. <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.739/2006 pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajãri care se supun avizãrii şi/sau autorizãrii privind securitatea la incendiu;
    43. <>Hotãrârea Guvernului nr. 609/2008 pentru aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie privind sectoarele vulnerabile şi administraţia publicã localã pe perioada 2008-2010;
    44. <>Hotãrârea Guvernului nr. 79/2010 privind înfiinţarea Comisiei de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul reformei sistemului judiciar şi luptei împotriva corupţiei.

    VI. Obiective strategice
    Cele 3 prioritãţi de acţiune stabilite de Strategie sunt coordonatele principale spre care se focalizeazã eforturile structurilor cu atribuţii şi competenţe în domeniul ordinii publice şi se fundamenteazã pe urmãtoarele obiective strategice:
    1. îmbunãtãţirea siguranţei cetãţeanului;
    2. asigurarea unui climat de legalitate mediului de afaceri;
    3. reducerea impactului criminalitãţii organizate, transfrontaliere şi terorismului;
    4. consolidarea managementului integrat al crizelor de ordine publicã şi situaţiilor de urgenţã;
    5. îmbunãtãţirea calitãţii serviciilor publice în domeniu;
    6. securizarea frontierei, în special a celei externe a Uniunii Europene de pe teritoriul României.

    VII. Direcţii de acţiune

    Obiectiv strategic nr. 1. Îmbunãtãţirea siguranţei cetãţeanului
    Mãsurile de siguranţã publicã sau a cetãţeanului se constituie din ansamblul acţiunilor legale preventiv-reactive pe care instituţiile publice sau private sau indivizii le iau pentru a spori nivelul de siguranţã al persoanelor, colectivitãţilor şi bunurilor.
    Principalele domenii de intervenţie subsumate acestui obiectiv strategic sunt:
    1.1. siguranţa stradalã şi în mijloacele de transport în comun;
    1.2. siguranţa traficului rutier;
    1.3. siguranţa în mediul rural.
    Principalele direcţii de acţiune sunt:
    1. îmbunãtãţirea cadrului legislativ, în special în domeniul aplicãrii şi executãrii mãsurilor contravenţionale, pazei bunurilor şi persoanelor şi adoptarea legii poliţiei locale;
    2. creşterea capacitãţii instituţionale prin:
    ● dezvoltarea mobilitãţii aeriene şi terestre a structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor;
    ● dezvoltarea şi modernizarea reţelelor de comunicaţii şi suport informatic ale structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, în special în mediul rural;
    ● modernizarea clãdirilor destinate desfãşurãrii activitãţilor specifice din mediul rural;
    3. redistribuirea resurselor în sistemul de ordine şi siguranţã publicã, pentru acoperirea strãzii şi întãrirea structurilor de poliţie din proximitatea frontierelor prin:
    ● reorganizarea misiunilor de pazã ale Jandarmeriei Române, pentru reducerea personalului destinat acestei misiuni şi implementarea unor instrumente tactice mai eficiente (supraveghere video, elemente de avertizare, dispozitive integrate de pazã şi patrulare etc.);
    ● relocarea personalului poliţiei de frontierã de pe graniţa internã a Uniunii Europene, conform concepţiei elaborate în acest sens şi aprobate de conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor;
    4. consolidarea managementului integrat al situaţiei operative, prin:
    ● derularea activitãţilor de menţinere a ordinii publice în sistem integrat, pentru reducerea infracţionalitãţii stradale şi din mijloacele de transport în comun, prin angrenarea, într-un mediu comun de operare (COE), a structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a altor autoritãţi de securitate şi ordine publicã şi societãţi private de securitate;
    ● regândirea modului de organizare a forţelor de ordine publicã în mediul rural, pentru asigurarea patrulãrii şi intervenţiei la evenimente;
    ● colectarea structuratã, în sisteme informatice, a datelor şi informaţiilor privind incidentele, evenimentele şi misiunile la care sunt alocate resursele de menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii publice;
    ● extinderea sistemului de analizã tacticã pentru monitorizarea şi evaluarea situaţiei operative, precum şi pentru planificarea activitãţilor de menţinere a ordinii publice;
    ● modernizarea şi eficientizarea serviciilor poliţieneşti specializate (structuri de intervenţie, poliţia fluvialã etc.);
    ● regândirea activitãţii informative în Ministerul Administraţiei şi Internelor;
    ● asigurarea unui climat de normalitate cu ocazia desfãşurãrii unor activitãţi cu public numeros;
    5. creşterea capabilitãţilor din teren, de verificare şi de aplicare a mãsurilor specifice, în cazul situaţiilor prevãzute de Convenţia Schengen şi de celelalte acte comunitare relevante Schengen, inclusiv schimbarea comportamentului poliţistului/jandarmului în situaţiile de legitimare;
    6. participarea reprezentanţilor Poliţiei Rutiere în grupurile de lucru pentru elaborarea unei strategii guvernamentale în domeniul riscului rutier, în vederea creşterii gradului de siguranţã rutierã;
    7. promovarea unei culturi de siguranţã publicã în comunitate, prin intermediul poliţiştilor de proximitate, pentru creşterea gradului de conştientizare şi identificare a ameninţãrilor comunitãţii locale;
    8. elaborarea unor proceduri unice de acţiune aplicabile tuturor structurilor participante la realizarea sistemului integrat de ordine publicã;
    9. asigurarea unui climat de ordine şi siguranţã publicã în zona instituţiilor de învãţãmânt preuniversitar, prin angrenarea structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, a poliţiei comunitare şi a unitãţilor şcolare.
    Rezultate aşteptate:
    ● reducerea deficitului de personal din dispozitivele de ordine publicã;
    ● creşterea performanţei dispozitivelor de ordine şi siguranţã publicã în sistem integrat;
    ● reducerea numãrului de persoane decedate, ca urmare a accidentelor de circulaţie;
    ● reducerea numãrului de infracţiuni stradale;
    ● menţinerea unui procent de peste 90% a intervenţiilor sub 10 minute la apelurile de urgenţã ale cetãţenilor;
    ● creşterea fermitãţii în aplicarea legii;
    ● creşterea nivelului de încredere a populaţiei în instituţiile Ministerului Administraţiei şi Internelor.

    Obiectiv strategic nr. 2. Asigurarea unui climat de legalitate mediului de afaceri
    Securitatea economicã constituie unul dintre elementele structurale ale securitãţii naţionale.
    Principalele domenii de intervenţie subsumate acestui obiectiv strategic sunt:
    2.1. protejarea bugetului consolidat al statului. Combaterea evaziunii fiscale şi a fraudelor vamale;
    2.2. combaterea infracţionalitãţii în domeniul achiziţiilor publice;
    2.3. protecţia drepturilor de proprietate intelectualã şi industrialã.
    Principalele direcţii de acţiune sunt:
    1. implementarea unui sistem de management al cazurilor, care sã permitã identificarea de conexiuni între infractori şi bunuri, îmbunãtãţirea administrãrii probatoriului şi reducerea timpilor de soluţionare a dosarelor şi lucrãrilor penale din domeniul economic în Poliţia Românã;
    2. îmbunãtãţirea schimbului de informaţii şi coroborarea acţiunilor între structurile de aplicare a legii, în special dintre parchete, Poliţia Românã, Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spãlãrii Banilor şi Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, precum şi sprijinirea activitãţilor desfãşurate la nivelul Europol în dosarele analitice deschise pentru combaterea fraudelor intracomunitare şi cu produse accizabile;
    3. consolidarea capabilitãţilor de acţiune prin instituţionalizarea echipelor de tip task-force în nodurile strategice din fluxurile de persoane, bunuri şi bani;
    4. creşterea nivelului de recuperare a prejudiciilor cauzate, prin perfecţionarea cadrului legislativ în domeniul mãsurilor asigurãtorii şi armonizarea legislaţiei româneşti cu cea comunitarã în ceea ce priveşte oficiile de recuperare a creanţelor;
    5. întãrirea capacitãţii poliţiei judiciare de a interveni şi a acţiona în cazul grupãrilor criminale, sub aspectul economic al activitãţii infracţionale, prin modificarea corespunzãtoare a legislaţiei privind descoperirea şi combaterea evaziunii fiscale;
    6. clarificarea competenţelor structurilor care acţioneazã pentru combaterea criminalitãţii financiare.
    Rezultate aşteptate:
    ● reducerea activitãţilor care contribuie la dezvoltarea economiei subterane şi transferul acestora în economia realã, în scopul aplicãrii legislaţiei în domeniul taxelor şi impozitelor;
    ● creşterea cuantumului de recuperare a prejudiciilor cauzate în domeniul criminalitãţii economico-financiare;
    ● creşterea numãrului de cazuri rezolvate şi finalizate cu condamnãri în domeniul criminalitãţii economico-financiare.

    Obiectiv strategic nr. 3. Reducerea impactului criminalitãţii organizate, transfrontaliere şi terorismului
    Obiectivul strategic se aflã pe agenda publicã, fiind în lista de prioritãţi din procesul de integrare în Uniunea Europeanã. În acest context, domeniul a beneficiat de numeroase dezvoltãri instituţionale şi activitatea este coordonatã, secvenţial, de strategii sectoriale, ce intrã în cicluri permanente de monitorizare şi îmbunãtãţire: Strategia naţionalã antidrog 2008-2012,
    Strategia naţionalã împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010, Strategia naţionalã privind imigraţia pentru perioada 2007-2010,
    Principalele domenii de intervenţie subsumate acestui obiectiv strategic sunt:
    3.1. cunoaşterea, prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi îmbunãtãţirea serviciilor de asistenţã a victimelor;
    3.2. asigurarea unei politici coerente şi eficiente în domeniul imigraţiei;
    3.3. reducerea dimensiunii traficului de persoane şi înlãturarea efectelor negative pe care acesta le are asupra cetãţenilor şi asupra societãţii;
    3.4. cunoaşterea, prevenirea şi combaterea criminalitãţii informatice;
    3.5. lupta împotriva spãlãrii banilor, a finanţãrii activitãţilor criminale şi valorificarea cadrului de cooperare pe linie de terorism, asigurat conform strategiei în domeniu, prin Sistemul naţional de prevenire şi combatere a terorismului.
    Principalele direcţii de acţiune sunt:
    1. elaborarea unor noi standarde de evaluare a activitãţilor specifice recuperãrii prejudiciilor cauzate de grupãrile criminale;
    2. îmbunãtãţirea mecanismelor de control şi reducerea vulnerabilitãţilor din legislaţie;
    3. dezvoltarea capacitãţii instituţionale şi operaţionale de luptã împotriva criminalitãţii informatice;
    4. intensificarea cooperãrii poliţieneşti;
    5. continuarea eforturilor de sprijin al statelor europene care înregistreazã o criminalitate comisã de români ridicatã, inclusiv specializarea poliţiştilor la nivel teritorial, pe baza principiului judeţe sursã-ţãri de destinaţie;
    6. susţinerea programelor naţionale de prevenire şi creşterea capacitãţii de conştientizare a societãţii privind efectele traficului şi consumului de droguri, traficului de fiinţe umane, criminalitãţii informatice, exploatãrii sexuale a copiilor şi pornografiei infantile pe internet;
    7. întãrirea capacitãţii instituţionale a Agenţiei Naţionale Antidrog şi a Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane;
    8. consolidarea instituţionalã şi operaţionalã a Oficiului Român pentru Imigrãri;
    9. valorificarea expertizei ataşaţilor de afaceri interne din cadrul misiunilor permanente şi al ambasadelor României.
    Rezultate aşteptate:
    ● creşterea numãrului de cazuri rezolvate cu finalitate judiciarã - condamnãri şi confiscãri, în domeniul crimei organizate;
    ● creşterea cuantumului sumelor obţinute prin valorificarea bunurilor identificate şi indisponibilizate în vederea confiscãrii, rezultate din activitãţi ilicite;
    ● capacitate crescutã de cunoaştere şi control al criminalitãţii organizate şi transfrontaliere, în special a imigrãrii.

    Obiectiv strategic nr. 4. Consolidarea managementului integrat al crizelor de ordine publicã şi situaţiilor de urgenţã
    La nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor funcţioneazã Centrul Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publicã, structurã interinstituţionalã de suport decizional pentru managementul acţiunilor în situaţii de crizã în domeniul ordinii publice. Pentru îndeplinirea obiectivelor sale şi asigurarea funcţiilor de sprijin pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor, Centrul Naţional coopereazã cu Centrul Operaţional Naţional din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţã, cu Centrul de Situaţii al Guvernului, cu Centrul de Coordonare Operativã Antiteroristã, cu Componenta pentru situaţii din cadrul Centrului de Conducere Operaţionalã a Statului Major General, precum şi cu celelalte centre operative constituite la nivelul instituţiilor publice reprezentate.
    Activitatea de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţã a constituit a preocupare prioritarã pentru Guvernul României, în sensul identificãrii unor linii directoare şi pentru materializarea acestora în documente programatice strategice.
    În perspectivã se are în vedere constituirea Platformei naţionale de reducere a riscului de dezastre, în acord cu obiectivele stabilite de Strategia internaţionalã de reducere a dezastrelor (Planul-cadru de acţiune Hyogo 2005-2015).
    Principalele domenii de intervenţie, subsumate acestui obiectiv strategic, sunt:
    4.1. perfecţionarea sistemului integrat de gestionare a crizelor din domeniul ordinii publice;
    4.2. îmbunãtãţirea mecanismelor de rãspuns şi gestionare a situaţiilor de urgenţã şi asigurarea funcţiilor de sprijin de cãtre structurile cu atribuţii în domeniul ordinii publice;
    4.3. politici în domeniul managementului stãrilor excepţionale.
    Principalele direcţii de acţiune sunt:
    1. îmbunãtãţirea şi eficientizarea proceselor de conducere a operaţiunilor, monitorizare şi analizã a riscurilor în domeniul ordinii publice şi de planificare şi folosire a resurselor participante la intervenţii;
    2. creşterea calitãţii acţiunilor şi mãsurilor de prevenire a riscurilor majore de producere a unor dezastre şi îmbunãtãţirea capacitãţii de acţiune în astfel de situaţii, potrivit legii;
    3. creşterea capacitãţii de rezistenţã şi de apãrare a populaţiei, prin cultivarea capacitãţilor de prevenire şi autoapãrare/autosusţinere ale populaţiei;
    4. integrarea şi compatibilizarea cu sisteme similare din alte ţãri şi de la nivel internaţional;
    5. profesionalizarea personalului din comandamentele şi centrele operaţionale, conform standardelor şi bunelor practici europene;
    6. îmbunãtãţirea dotãrii şi înzestrãrii cu tehnicã, echipamente, aparaturã şi materiale de intervenţie a structurilor operative, atât din fonduri bugetare, cât şi prin atragerea fondurilor europene;
    7. creşterea calitãţii asistenţei medicale de urgenţã şi descarcerare, prin îmbunãtãţirea pregãtirii personalului şi investiţii în dotare;
    8. efectuarea anualã a unei simulãri pentru gestionarea naţionalã a situaţiilor de crizã;
    9. promovarea unor programe de sprijinire a serviciilor voluntare şi private pentru situaţii de urgenţã;
    10. rolul activ în elaborarea planurilor naţionale în domeniul stãrilor excepţionale, pentru a asigura pregãtirea forţelor proprii, a economiei, a teritoriului şi a populaţiei, în cazul apariţiei unor situaţii care pot genera mobilizarea sau starea de rãzboi;
    11. dezvoltarea programelor strategice în domeniu, de realizare a exerciţiilor naţionale şi sub egidã internaţionalã, pentru implementarea standardelor NATO şi UE în materie;
    12. alocarea resurselor pentru rezervele de stat şi de mobilizare, planificarea rechiziţiilor de bunuri şi prestãri de servicii în interes public, ca funcţie de sprijin complementarã, menţinerea în stare de funcţionare a infrastructurii necesare bunei funcţionãri a statului de drept, a instituţiilor democratice şi asigurarea continuitãţii activitãţilor economico-sociale, în condiţiile declanşãrii stãrilor excepţionale.
    Rezultate aşteptate:
    1. operaţionalizarea celor 42 de centre de comandã şi coordonare, respectiv 42 de centre de coordonare şi conducere a intervenţiei în situaţii de urgenţã - centre judeţene şi al municipiului Bucureşti;
    2. reducerea timpului mediu de rãspuns în situaţii de crizã de ordine publicã şi/sau în situaţii de urgenţã.

    Obiectiv strategic nr. 5. Îmbunãtãţirea calitãţii serviciilor publice
    Unul dintre cele mai importante obiective, datoritã impactului direct asupra cetãţeanului, îmbunãtãţirea calitãţii serviciilor publice, induce acţiuni conjugate pe douã domenii principale de intervenţie:
    5.1. creşterea transparenţei şi a celeritãţii în prestarea serviciilor publice poliţieneşti;
    5.2. optimizarea resurselor instituţionale, în vederea debirocratizãrii, descentralizãrii, reducerii riscului de corupţie şi îmbunãtãţirii condiţiilor socio-profesionale ale angajaţilor.
    Prevenirea şi combaterea corupţiei în sectoarele vulnerabile şi administraţia publicã localã constituie unul dintre obiectivele majore naţionale, strategie gestionatã la nivelul Guvernului şi monitorizatã în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare al Uniunii Europene.
    Principalele direcţii de acţiune sunt:
    1. informarea corectã şi oportunã a mass-mediei cu evoluţia situaţiei operative;
    2. îmbunãtãţirea serviciului de soluţionare a cererilor şi petiţiilor, primirea în audienţã şi consiliere a cetãţenilor;
    3. integrarea datelor biometrice în documentele de cãlãtorie şi de identitate ale cetãţenilor români şi strãinilor, în scopul creşterii gradului de securitate al acestora;
    4. organizarea unui observator naţional în domeniul ordinii şi siguranţei publice, care sã consolideze statistici naţionale din sistemul naţional judiciar şi de ordine publicã, sondaje de opinie, anchete sociale şi evaluãri ale riscurilor criminalitãţii;
    5. asigurarea unei politici coerente în domeniul managementului datelor şi informaţiilor, care sã respecte drepturile şi libertãţile cetãţeneşti, în special protecţia datelor cu caracter personal;
    6. îmbunãtãţirea condiţiilor de lucru cu publicul, prin punerea în siguranţã şi modernizarea imobilelor cu risc maxim seismic aflate în patrimoniul Ministerului Administraţiei şi Internelor;
    7. îmbunãtãţirea sistemului de evaluare a performanţei serviciilor publice din domeniul siguranţei şi ordinii publice, prin construirea unui mecanism eficient de cooperare şi implementarea unor indicatori calitativi şi cantitativi concentraţi pe eficienţa şi eficacitatea activitãţilor, precum şi pe satisfacţia cetãţeanului;
    8. implementarea managementului calitãţii în instituţiile din domeniul siguranţei şi ordinii publice;
    9. îmbunãtãţirea pachetului salarial, prin oferirea de facilitãţi complementare;
    10. simplificarea procedurilor de lucru, prin informatizarea activitãţilor, în special în domeniile logistic, financiar, resurse umane şi secretariat;
    11. reevaluarea sistemului de formare şi pregãtire profesionalã a personalului şi reaşezarea acestuia pe principiul asimilãrii de competenţe profesionale (aptitudini, cunoştinţe şi atitudini), ce alcãtuiesc standardele ocupaţionale. Evaluarea personalului se va realiza prin raportarea la standardele ocupaţionale, iar pentru asigurarea accesului la dezvoltarea carierei se vor respecta principiile transparenţei şi nediscriminãrii şi se va oferi un ghid al carierei;
    12. reabilitarea şi modernizarea reţelei sanitare a Ministerului Administraţiei şi Internelor;
    13. implementarea Concepţiei privind activitatea de prevenire a faptelor de corupţie în cadrul structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor;
    14. identificarea şi monitorizarea riscurilor de corupţie în structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor.
    Rezultate aşteptate:
    1. îmbunãtãţirea imaginii şi prestigiului Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a personalului sãu;
    2. îmbunãtãţirea relaţiei Ministerului Administraţiei şi Internelor cu societatea civilã, prin creşterea încrederii în instituţiile poliţieneşti;
    3. creşterea încrederii în instituţiile cu atribuţii în domeniul ordinii publice.

    Obiectiv strategic nr. 6. Securizarea frontierei, în special a celei externe a Uniunii Europene de pe teritoriul României
    Domeniu considerat prioritar pentru viitorul apropiat al României, din perspectiva aderãrii la Spaţiul Schengen, securizarea frontierei vizeazã în principal protejarea cetãţenilor în Europa, în cadrul unei "societãţi globale". În considerarea rolului important pe care managementul integrat al frontierelor îl joacã în domeniul securitãţii la nivel european, România trebuie sã îşi aducã aportul la consolidarea mecanismului de gestionare integratã a frontierelor, pornind chiar de la conceptul european de securizare a frontierei.
    Astfel, conform prevederilor Catalogului Schengen actualizat al UE privind controlul la frontierele externe, returnarea şi readmisia, asigurarea unui înalt nivel de supraveghere şi control al frontierei, la nivelul standardelor comunitare, incumbã implementarea unui management integrat la frontierã, cu participarea tuturor instituţiilor statului cu atribuţii în domeniu şi aplicarea unui set de mãsuri complementare, respectiv:
    - controlul la frontiere (verificãri şi supraveghere), astfel cum este definit în Codul Frontierelor Schengen, incluzând analize de risc pertinente şi informaţii privind criminalitatea;
    - depistarea şi investigarea criminalitãţii transfrontaliere, în coordonare cu toate autoritãţile competente de aplicare a legii;
    - aplicarea modelului celor 4 filtre, stabilit la nivel european;
    - cooperarea dintre agenţii pentru managementul frontierelor (poliţia de frontierã, vamã, poliţie, imigrãri, securitatea naţionalã şi alte autoritãţi competente) şi cooperarea internaţionalã;
    - coordonarea şi coerenţa activitãţilor statelor membre, ale instituţiilor şi ale altor organisme ale Comunitãţii şi ale Uniunii.
    Securizarea frontierei este dezvoltatã şi monitorizatã la nivel naţional prin Strategia naţionalã privind aderarea la Spaţiul Schengen şi Strategia naţionalã de management integrat al frontierei de stat a României în perioada 2007-2010 (aflatã, în prezent, în curs de revizuire).
    Principalele domenii de intervenţie subsumate acestui obiectiv strategic sunt:
    6.1. crearea unui sistem integrat de securitate a frontierei. Securizarea frontierelor externe ale Uniunii Europene;
    6.2. cooperarea şi colaborarea cu structuri similare din Uniunea Europeanã în cadrul sistemului de ordine publicã şi siguranţã naţionalã.
    Principalele direcţii de acţiune sunt:
    1. aderarea la Spaţiul Schengen în luna martie 2011, prin implementarea Sistemului informatic Schengen şi prin finalizarea Sistemului integrat de securizare a frontierei, ce asigurã implementarea modelului celor 4 filtre (mãsuri în ţãri terţe, cooperarea cu statele vecine, controlul frontierelor şi mãsuri de control în interiorul spaţiului comun, inclusiv returnarea);
    2. implementarea de mãsuri compensatorii pentru monitorizarea internã a ameninţãrilor criminalitãţii asociate mişcãrii de bunuri şi persoane pe teritoriul României;
    3. valorificarea "analizei de risc şi ameninţãrilor criminalitãţii transfrontaliere şi terorismului" la frontiera Schengen, precum şi asigurarea asistenţei tehnice şi operative europene, prin echipele de intervenţie rapidã şi sprijin aerian la frontiera externã;
    4. dezvoltarea parteneriatelor pe 4 dimensiuni:
    ● extinderea şi dezvoltarea relaţiilor de cooperare în domeniul afacerilor interne cu Uniunea Europeanã, cu NATO şi cu alte organizaţiile internaţionale specializate;
    ● creşterea cooperãrii bilaterale, în special cu statele vecine, pentru sprijinirea misiunilor operative, inclusiv cu statele terţe, în conformitate cu dezvoltarea dimensiunii externe a programului Stockholm, aprobat de Consiliul European în decembrie 2009;
    ● cooperarea interinstituţii de aplicare a legii;
    ● utilizarea parteneriatului public-privat ca instrument în dezvoltarea politicii de prevenire şi pentru transferul de cunoştinţe de specialitate în domenii foarte specializate (sisteme informaţionale geografice, tehnologia informaţiei etc.);
    5. dezvoltarea componentei de cooperare la Marea Neagrã, în special în ceea ce priveşte combaterea criminalitãţii organizate;
    6. susţinerea activã a unei politici strategice a Uniunii Europene pentru frontierele externe estice, în conformitate cu principiul solidaritãţii;
    7. continuarea participãrii la misiuni internaţionale organizate sub egida ONU, UE sau a altor organisme internaţionale.
    Rezultate aşteptate:
    1. monitorizarea frontierei în standardele europene;
    2. reabilitarea tuturor punctelor de trecere a frontierei internaţionale, conform cerinţelor Catalogului Schengen - Controlul frontierelor externe, returnare şi readmisie;
    3. direcţionarea a 85% din totalul personalului Poliţiei de Frontierã şi din totalul echipamentelor şi mijloacelor deţinute de instituţie cãtre activitãţile din domeniul operativ;
    4. armonizarea condiţiilor de intrare a cetãţenilor strãini pe teritoriul ţãrii, cu acquis-ul Schengen.

    VIII. Implicaţii juridice
    În plan legislativ se impune evaluarea actelor normative incidente domeniului ordinii publice, demersurile legislative urmãrind cu precãdere clarificarea competenţelor şi responsabilitãţilor structurilor cu atribuţii în materie, corelarea domeniilor subsecvente, precum şi euroconformizarea cu actele comunitare aferente.
    Iniţiativele legislative vor avea în vedere implementarea actelor normative adoptate la nivelul UE, potrivit algoritmului stabilit prin Programul de lucru al Comisiei Europene pentru anul 2010 şi prin Agenda europeanã şi de cooperare internaţionalã în domeniul afaceri interne.
    Iniţiativele legislative de modificare a unor acte normative de nivel superior (legi, ordonanţe ale Guvernului, hotãrâri ale Guvernului) şi a celor de nivel intern (ordine, instrucţiuni ale ministrului administraţiei şi internelor) se vor realiza conform planurilor legislative anuale, fundamentate pe baza noilor oportunitãţi reieşite din Strategie.

    IX. Implicaţii bugetare
    Strategia naţionalã de ordine publicã implicã, în general, activitãţi care vor fi realizate în limitele cheltuielilor adoptate anual, prin legea bugetului de stat, precum şi prin realizarea absorbţiei fondurilor europene şi asigurarea resurselor financiare necesare pentru cofinanţarea proiectelor realizate cu acestea.
    În vederea finanţãrii acţiunilor la noile frontiere externe ale Uniunii Europene, pentru punerea în aplicare a acquis-ului Schengen şi controlul frontierelor, România beneficiazã de fondurile puse la dispoziţie de Uniunea Europeanã, prin intermediul Facilitãţii Schengen şi al Programului PHARE.
    Indicaţiile referitoare la implicaţiile bugetare vor fi prevãzute şi detaliate în Planul strategic pe sectorul de activitate "Ordine publicã şi siguranţa cetãţeanului" 2010-2013.

    X. Proceduri de implementare, monitorizare şi evaluare
    Cadrul organizatoric necesar implementãrii, monitorizãrii şi evaluãrii strategiei presupune colaborarea tuturor instituţiilor implicate şi interesate pentru a pune în aplicare, într-un mod eficient, direcţiile de acţiune şi activitãţile prevãzute în cadrul obiectivelor şi se va realiza prin Planul strategic pe sectorul de activitate "Ordine publicã şi siguranţa cetãţeanului" 2010-2013, precum şi prin programe şi planuri distincte ale structurilor componente ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.
    Acolo unde existã strategii sectoriale, instrumentele de implementare şi monitorizare sunt cele stabilite la nivelul respectivei strategii.
    Anual sau de câte ori se impune se va elabora şi se va face public un raport prin care se va urmãri stadiul de atingere a obiectivelor, iar la sfârşitul perioadei de implementare se va realiza un studiu de post-implementare şi impact.
    Rolul de integrator al monitorizãrii, de prezentare anualã sau ori de câte ori este necesar a unor rapoarte de stadiu, revine Direcţiei generale management operaţional din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

    Index de termeni
    1. Ordinea publicã este componenta securitãţii naţionale reprezentatã de starea de legalitate, de echilibru şi de pace socialã, corespunzãtoare unui nivel socialmente acceptabil de respectare a normelor de drept şi de conduitã civicã, care permite exercitarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului, precum şi funcţionarea structurilor specifice statului de drept şi se caracterizeazã prin credibilitatea instituţiilor, sãnãtatea şi morala publicã, starea de normalitate în organizarea şi desfãşurarea vieţii politice, sociale şi economice, în concordanţã cu normele juridice, etice, morale, religioase şi de altã naturã, general acceptate de societate.
    2. Siguranţa publicã drept concept doctrinar reprezintã sentimentul de linişte şi încredere pe care îl conferã serviciul poliţienesc (instituţiile statului) pentru aplicarea mãsurilor de menţinere a ordinii şi liniştii publice, a gradului de siguranţã al persoanelor, colectivitãţilor şi bunurilor, precum şi pentru realizarea parteneriatului societate civilã - poliţie, în scopul soluţionãrii problemelor comunitãţii, al apãrãrii drepturilor, libertãţilor şi intereselor legale ale cetãţenilor.
    3. Menţinerea ordinii publice reprezintã ansamblul mãsurilor şi activitãţilor desfãşurate cotidian de cãtre poliţie pentru protejarea şi respectarea drepturilor fundamentale ale cetãţenilor, funcţionarea normalã a instituţiilor statului, a normelor de conduitã civicã, a regulilor de convieţuire socialã, a celorlalte valori supreme, precum şi a avutului public şi privat.
    4. Asigurarea ordinii publice cuprinde mãsurile ce se întreprind pentru respectarea legalitãţii, prevenirea şi descurajarea unor acţiuni care vizeazã tulburãri sociale sau manifestãri de violenţã pe timpul adunãrilor şi manifestaţiilor publice, activitãţilor culturale şi sportive, precum şi al altor manifestãri similare, cu participare numeroasã.
    5. Restabilirea ordinii publice reprezintã ansamblul mãsurilor legale întreprinse pentru repunerea acesteia în situaţia iniţialã, atunci când a fost tulburatã grav, prin mijloace paşnice ori prin folosirea exclusivã a forţei.
    6. Sistem de ordine şi siguranţã publicã reprezintã totalitatea forţelor învestite cu atribuţii şi competenţe directe sau indirecte în vederea menţinerii, asigurãrii şi restabilirii ordinii şi liniştii publice.
    7. Impact, pagubã, pericol reprezintã un efect negativ (nedorit) rezultat din influenţa unei stãri, unui fenomen sau eveniment.
    8. Ameninţare în domeniul ordinii şi siguranţei publice reprezintã existenţa potenţialitãţii de a crea un pericol la adresa ordinii publice.
    9. Vulnerabilitate în domeniul ordinii şi siguranţei publice reprezintã existenţa unei slãbiciuni care permite unei ameninţãri existente ori potenţiale sã producã o pagubã.
    10. Risc în domeniul ordinii şi siguranţei publice reprezintã existenţa unei probabilitãţi ca o existentã ameninţare sã fie capabilã sã exploateze o existentã vulnerabilitate ce poate cauza pagubã.

                                    --------