Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Aprobate prin Ordinul nr. 6 din 4 ianuarie 2018, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 ianuarie 2018────────── 2017 Autori: Daniela HOMORODEAN, medic primar microbiologic, doctor în ştiinţe medicale, coordonator al reţelei naţionale a laboratoarelor de micobacteriologie, şef Laboratorul Naţional de Referinţă Cluj Napoca, Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Leon Daniello Cluj Napoca. Adriana MOISOIU, medic primar medicină de laborator, doctor în ştiinţe medicale, şef Laboratorul Naţional de Referinţă Bucureşti, Institutul Naţional de Pneumoftiziologie Marius Nasta Bucureşti. Abrevieri ABG: Antibiograma BAAR: Bacilli acido-alcoolo rezistenţi C-LJ: Cultura în mediul Lowenstein Jensen CEC: Control Extern al Calităţii CIC: Control Intern al Calităţii CPM: Cabinet de Protecţie Microbiologică INH: Izoniazidă LJ: Mediul Lowenstein Jensen LNR: Laborator Naţional de Referinţă LPA: Line Probe Assay LRR: Laborator Regional de Referinţă M: Examen microscopic MGIT: Mycobacterium Growth Indicator Tubes MDR: Multidrug rezistenţă MTB: Mycobacterium tuberculosis NTM: Micobacterii netuberculoase PZM: Pirazinamidă PNPSCT: Programul Naţional de Prevenire, Supraveghere şi Control a Tuberculozei RMP: Rifampicină SIRE: Streptomicină, Izoniazidă, Rifampicină, Etambutol TB: Tuberculoză ZN: Ziehl Neelsen Introducere Diagnosticul tuberculozei (TB) a cunoscut în ultimii ani progrese remarcabile prin folosirea în practica de rutină a metodelor rapide de diagnostic fenotipic şi de biologie moleculară^1, 2, 3. Îngrijirea pacienţilor cu TB începe cu un diagnostic de laborator cu calitate asigurată. Diagnosticul neadecvat, cauzat de unele laboratoare care nu au capacitatea să ofere rezultate cu calitate controlată, poate constitui o barieră în controlul TB^3, 4. Tehnicile şi metodele recomandate pentru folosire în reţeaua naţională a laboratoarelor TB trebuie să ţină seama de necesităţile PNPSCT şi de Strategia naţională pentru controlul TB, astfel încât contribuţia laboratorului la realizarea obiectivelor să se situeze la nivelul aşteptărilor^5, 6. Introducerea de metode noi în practica de rutină generează situaţii complexe, fiind necesar să se ţină seama de infrastructura laboratoarelor, de posibilitatea realizării condiţiilor de biosiguranţă corespunzătoare gradului de risc, validarea echipamentelor şi asigurarea întreţinerii acestora, asigurarea furnizării neîntrerupte a reactivilor şi materialelor consumabile necesare, managementul fiecărui laborator în parte şi a reţelei de laboratoare ca un întreg, cu realizarea unui sistem de asigurare a calităţii la toate nivelurile. De asemenea, este necesară asigurarea resurselor umane adecvate pentru situaţia nou creată^3. 1. Structura şi funcţiile reţelei laboratoarelor de micobacteriologie Pornind de la obiectivele Strategiei naţionale pentru controlul TB^6, faţă de 105 laboratoare funcţionale în reţeaua de laboratoare în anul 2014, până în anul 2020 vor trebui să ofere rezultate cu calitate asigurată, la nivelul necesităţilor PNPSCT, un număr de 40 - 45 laboratoare (fig 1). (a se vedea imaginea asociată) Figura 1. Structura actuală şi cea de perspectivă a reţelei de laboratoare TB. Existenţa reţelei laboratoarelor permite^5: a. aplicarea tehnicilor recomandate de PNPSCT la nivelul întregii ţări, cu rezultate comparabile între laboratoare; b. asigurarea unor investigaţii speciale disponibile numai în laboratoarele specializate (ex. testarea sensibilităţii tulpinilor, teste de biologie moleculară, identificarea speciilor de micobacterii); c. obţinerea informaţiilor necesare planificării şi evaluării activităţii la toate nivelurile; d. obţinerea informaţiilor privind activitatea de diagnostic şi identificarea eventualelor deficienţe, cu aplicarea de măsuri corective; e. aprecierea tendinţelor (ex: a confirmărilor bacteriologice, care este unul din indicatorii de performanţă pentru programul de control al TB) f. asigurarea controlului intern şi extern al calităţii diagnosticului bacteriologic al TB. Categoriile de analize şi activităţile care trebuie să fie asigurate de laboratoarele reţelei sunt^5: Laboratoare de nivel II: ● examenul microscopic pentru evidenţierea bacililor acido-alcoolo-rezistenţi (BAAR) şi cultura micobacteriilor în mediul solid Lowenstein Jensen, cu identificarea obligatorie a germenilor din complexul M. tuberculosis. Dacă există condiţii realizate pentru asigurarea cultivării în mediul lichid în sistem automat, aceste laboratoare pot folosi suplimentar şi această metodă, la cazurile suspecte de TB-MDR sau pentru monitorizarea tratamentului acestora, conform algoritmului de diagnostic^5. ● trimit culturile izolate de la toate cazurile noi şi de la cele din cursul monitorizării tratamentului la laboratorul de nivel III, pentru efectuarea antibiogramei (a se vedea algoritmul de diagnostic) (ABG). ● trimit la laboratorul de referinţă, pentru identificare genetică, toate tulpinile de micobacterii netuberculoase (test imunocromatografic Ag MPT64 negativ). ● pot trimite spută recoltată de la pacienţii suspecţi de TB-MDR la laboratorul de arondare teritorială (LRR, LNR), în vederea efectuării de teste de biologie moleculară pentru diagnosticul rapid al TB-MDR. ● în zonele cu prevalenţă mare a TB-MDR sau/şi a infecţiei HIV, a TB la copii, dacă există dotarea (GeneXpert MTB/Rif) şi condiţiile locale asigurate, pot efectua testarea rapidă pentru evidenţierea TB/TB-MDR. Laboratoare de nivel III- Laboratoare Regionale de Referinţă (LRR) ● examenul microscopic pentru evidenţierea bacililor BAAR şi cultura micobacteriilor în mediul solid Lowenstein Jensen, cu identificarea obligatorie a bacililor din complexul M. tuberculosis. ● asigură cultivarea în mediul lichid în sistem automat la cazurile suspecte de TB-MDR sau pentru monitorizarea tratamentului acestora, conform algoritmului de diagnostic (pag 16). ● efectuează ABG MT pentru Rifampicină (RMP) şi Izoniazidă (INH) prin metoda concentraţiilor absolute sau prin metoda proporţiilor modificată - în mediul lichid Middlebrook 7H9, în sistemul automat de cultivare disponibil. ● efectuează teste de biologie moleculară pentru identificarea complexului MTB şi a rezistenţei la RMP (GeneXpert MTB/Rif) sau RMP şi INH (GenoType MTBDRplus) ● coordonează activitatea a 3 - 7 laboratoare judeţene arondate şi din municipiul Bucureşti; ● desfăşoară activitate de supervizare, asigurare a calităţii rezultatelor pentru examenul microscopic pentru laboratoarele arondate. ● colaborează cu LNR pentru toate activităţile desfăşurate. Laboratoarele Naţionale de Referinţă (LNR), din cadrul Institutului de Pneumoftiziologie "Marius Nasta" şi din cadrul Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie "Leon Danielo" - Cluj-Napoca: ● constituie nivelul la care se realizează coordonarea, planificarea, organizarea, monitorizarea şi evaluarea reţelei, instruirea personalului cu studii superioare din laboratoarele reţelei. ● în plus faţă de LRR, testează sensibilitatea pentru substanţele anti-TB de linia a II-a prin metode fenotipice (metoda proporţiilor în mediul Lowenstein Jensen şi metoda proporţiilor modificată în mediul Middlebrook 7H9 în sistem MGIT 960) şi prin teste de biologie moleculară (GenoType MTBDRsl). ● identifică prin metode de biologie moleculară speciile din cadrul complexului M tuberculosis, speciile de micobacterii netuberculoase (NTM) comune şi efectuează teste de epidemiologie moleculară; ● desfăşoară activitate de supervizare, asigurare a calităţii rezultatelor, informare, educare-instruire, management al resurselor şi cercetare. Toate laboratoarele, indiferent de nivelul lor, pot participa la activitatea de cercetare ştiinţifică. 2. Tehnici şi metode Toate laboratoarele vor respecta algoritmul de diagnostic recomandat de PNPSCT^5. În tabelul I sunt prezentate metodele care sunt folosite în diferite niveluri de laboratoare: Tabel I. Metodele care sunt folosite în diferite niveluri de laboratoare
┌───────┬───┬─┬────┬─────────┬─────┬─────┬─────────┬─────────┬─────────────┐
│Nivelul│Nr.│ │ │C- mediul│ABG │ABG │GeneXpert│GenoType │Epidemiologie│
│lab │lab│M│C-LJ│lichid │Linia│linia│MTB/Rif │LPA │moleculară │
│ │ │ │ │ │1 │1+2 │ │ │ │
├───────┼───┼─┼────┼─────────┼─────┼─────┼─────────┼─────────┼─────────────┤
│LNR │2 │x│x │MGIT 960 │x │ │x │MTBDRplus│ │
│LRR │8 │x│x │VersaTrek│x │MP │x │MTBDRsl │x │
│ │ │ │ │MGIT 960 │ │ │ │MTBDRplus│ │
├───────┼───┼─┼────┼─────────┼─────┼─────┼─────────┼─────────┼─────────────┤
│ │30-│ │ │MGIT 960 │ │ │ │ │ │
│II │35 │x│x │sau │ │ │x │ │ │
│ │ │ │ │VersaTrek│ │ │ │ │ │
└───────┴───┴─┴────┴─────────┴─────┴─────┴─────────┴─────────┴─────────────┘
Examenul microscopic constituie prima etapă în identificarea cazurilor suspecte de TB, prin examinarea a 2 eşantioane de spută^5. Cazul de TB este definit dacă se obţine rezultat pozitiv BAAR pentru cel puţin unul dintre eşantioanele examinate. Pentru monitorizarea tratamentului se examinează, de asemenea, câte 2 eşantioane de spută la intervalele de timp recomandate de PNPSCT pentru fiecare categorie de caz. Microscopia convenţională (optică)^7 Foloseşte coloraţia Ziehl Neelsen (ZN), cu examinare la microscopul optic, cu mărire de 1000 x (obiectiv cu imersie) pentru evidenţierea BAAR. Poate să fie realizată direct, prin prelucrarea sputei sau, dacă există dotarea cu centrifugă conformă, după decontaminare/concentrare, prin colorarea frotiului efectuat din sediment. Microscopia fluorescentă convenţională Foloseşte lampă cu vapori de mercur ca sursă de lumină. Faţă de microscopia optică, are avantajul examinării unui câmp microscopic mai larg, folosind obiective de 20x şi 40-60x, permiţând scurtarea timpului necesar examinării. Necesită pregătire/instruire specială a personalului de laborator. De asemenea, costul este mai ridicat, comparativ cu microscopia optică. Este recomandată pentru laboratoare care efectuează zilnic un număr mare de examinări (35-100)^8, 9. Poate să fie realizată direct, prin prelucrarea sputei sau, dacă există dotarea cu centrifugă conformă, după decontaminare/concentrare, prin colorarea frotiului efectuat din sediment. Microscopia fluorescentă cu microscop LED-UV^10 Spre deosebire de microscopia fluorescentă convenţională, acest tip de microscop foloseşte ca sursă de lumină o diodă emiţătoare de lumină (LED: Light-Emitting Diode), mai ieftină decât lampa cu vapori de mercur, nu necesită timp pentru încălzirea lămpii, iar în cazul spargerii nu generează vapori toxici. Performanţele sunt similare cu ale microscopului cu fluorescenţă convenţională, dar are avantajul că examinarea se face în încăpere luminată. Cultivarea micobacteriilor Se realizează prin însămânţarea produselor prelucrate în mediul solid Lowenstein Jensen (LJ) şi, acolo unde există dotarea şi se realizează condiţiile de calitate şi biosiguranţă necesare, în mediul lichid Middlebrook 7H9. Cultivarea în mediul lichid va fi folosită în mod special pentru cazurile noi, suspecte de TB-MDR, dar şi pentru cultivarea probelor în cursul monitorizării terapiei, pentru obţinerea rapidă a culturii în vederea testării sensibilităţii prin metodă fenotipică sau genetică. Trebuie reţinut că se obţin doar rezultate calitative (pozitiv/negativ), spre deosebire de cultivarea în mediul solid LJ, care oferă informaţii cantitative (număr de colonii) utile pentru monitorizarea evoluţiei sub tratament. Pentru cazurile aflate la monitorizarea tratamentului, la controlul de la 4 luni este recomandabil ca sputa prelucrată să fie însămânţată şi pe mediul lichid ca să avem mai repede informaţia referitoare la rezistenţa dobândită, prin testare genetică şi fenotipică a culturii obţinute. Examenul microscopic şi cultura în mediul LJ rămân obligatorii pentru toate laboratoarele reţelei, indiferent de nivelul laboratorului şi de alte tipuri de teste folosite. Pentru decontaminarea produselor potenţial contaminate în momentul recoltării, se folosesc exclusiv metodele recomandate de PNPSCT şi numai după ce personalul a fost instruit asupra tehnicii corecte. Introducerea în practica laboratorului a unei metode noi de decontaminare trebuie să fie precedată de instruirea personalului şi de validarea metodei. Dacă nu se obţin rezultatele scontate (cel puţin cu calitate similară metodei anterior folosite), ori se renunţă la metodă, ori se reia instruirea personalului. Se solicită asistenţa tehnică a LNR. Identificarea microbilor crescuţi în mediul solid sau lichid se va face pentru toate culturile care, la verificarea microscopică în coloraţia ZN, evidenţiază prezenţa de BAAR (indiferent de aşezarea acestora în frotiu), folosind testul rapid imunocromatografic Ag MPT64, cu rezultat în 15 minute^11. Identificarea genetică este rezervată situaţiilor în care testul imunocromatografic Ag MPT64 este cu rezultat negativ. Indiferent de mediul de cultivare folosit şi de nivelul laboratorului, este obligatorie identificarea apartenenţei bacteriilor izolate la complexul M. tuberculosis. Antibiograma ABG pentru substanţele anti-TB de linia I în mediul solid LJ se va limita la INH şi RMP, folosind metoda concentraţiilor absolute. Testarea în mediul lichid Middlebrook 7H9 în sistem automat se va face faţă de SIRE şi eventual la PZM în LNR în sistem Bactec MGIT 960 şi la RIE în cazul sistemului VersaTREK. LNR vor testa şi substanţele anti-TB de linia a doua, atât în mediul solid, cât şi în mediul lichid (în sistem MGIT 960). Este de reţinut că reproductibilitatea rezultatelor este foarte bună pentru RMP şi INH, dar mai slabă pentru SM şi EMB, de aceea mono-rezistenţa izolată doar la acestea din urmă trebuie interpretată cu prudenţă^12,12a. Toate laboratoarele care efectuează ABG trebuie să participe la scheme de control extern al calităţii/comparare între laboratoare, pentru a dovedi şi a putea menţine calitatea rezultatelor^12. Metodele de biologie moleculară Metodele moleculare de diagnostic pot fi folosite ca test direct (din proba recoltată de la bolnav) exclusiv pentru cazurile noi, care nu au început tratamentul anti-TB sau sunt în primele 3 zile de tratament, deoarece se bazează pe detectarea ADN-ului bacterian şi nu se poate face distincţie între bacteriile vii (viabile) şi cele moarte (neviabile)^13. Pentru cazurile aflate în cursul terapiei specifice şi care necesită un rezultat rapid referitor la profilul de rezistenţă se va efectua test molecular indirect folosind cultura obţinută în mediul lichid sau solid. Se vor folosi metode de identificare simultană a complexului M.tuberculosis şi a rezistenţei la RMP sau şi a rezistenţei la RMP şi INH. La nivelul LNR se va testa genetic rezistenţa la substanţele anti-TB de linia a doua, şi se identifică speciile de micobacterii în cadrul complexului M.tuberculosis sau speciile comune de NTM^14. Metodele de epidemiologie moleculară vor fi folosite în LNR pentru stabilirea filiaţiei cazurilor din focarele de TB. Indiferent de nivelul laboratoarelor, tehnicile şi metodele recomandate trebuie să fie folosite de personal calificat, suficient numeric pentru sarcinile şi responsabilităţile pe care le are de îndeplinit, instruit şi verificat pentru calitatea rezultatelor obţinute. 3. Condiţii minime pentru asigurarea siguranţei şi eficienţei activităţilor din laborator Biosiguranţa Deoarece Mycobacterium tuberculosis este încadrat în grupul 3 de bacterii patogene din cauza riscului pe care îl reprezintă pentru persoanele care sunt expuse profesional sau accidental, este necesar ca toate activităţile de laborator să se realizeze în condiţii controlate, cu nivel de biosiguranţă adecvat (1,2 sau 3), care asigură protecţia personalului şi a mediului. Spaţiul laboratorului trebuie să fie astfel dimensionat şi structurat încât să asigure realizarea de analize de calitate, activitatea să se desfăşoare în mod fluent şi să prevină riscul contaminării încrucişate a probelor, contaminarea mediului sau a personalului. Trebuie să se asigure circuite funcţionale pentru clienţi/solicitanţi, probe, personal şi deşeurile provenite din prelucrarea probelor^15. Compartimentul pentru diagnosticul TB trebuie să fie separat de bacteriologia non-TB, dotat cu echipament care să poată susţine toate activităţile în condiţii de biosiguranţă^16. În timpul activităţilor de diagnostic se generează cantităţi diferite de aerosoli infecţioşi în funcţie de metoda folosită dar, mai ales, în funcţie de cantitatea de micobacterii conţinută în materialul prelucrat. Fiecare laborator trebuie să-şi evalueze activităţile prin prisma riscului pe care îl prezintă pentru transmiterea TB, cu identificarea zonelor care necesită, în afară de accesul restricţionat, echipament pentru protecţia personală. În aprecierea riscului se ţine seama de cantitatea de micobacterii conţinută în materialul prelucrat (spută, fluid al corpului sau suspensie bacteriană din cultură), manopera care trebuie efectuată şi gradul în care aceasta poate fi generatoare de aerosoli, numărul manevrelor generatoare de aerosoli pentru fiecare metodă, volumul de lucru al laboratorului, profilul epidemiologic al pacienţilor pentru care se efectuează testele şi starea de sănătate a personalului din laborator. Trebuie să existe plan pentru controlul infecţiei, cu reguli pentru realizarea programului de curăţenie, dezinfecţie, colectarea, neutralizarea şi eliminarea deşeurilor în funcţie de natura lor^17, 18a, 19, 20. Cerinţe minime: ● Trebuie ca laboratorul de micobacterilogie să fie dotat cu cabinet de protecţie microbiologică (CPM) de clasa II sau I şi toate activităţile care presupun mânuirea de material cu conţinut de micobacterii să se realizeze în interiorul acestuia. ● Dacă este folosită centrifuga pentru concentrarea probelor, aceasta trebuie să aibă sistem de protecţie anti aerosoli. ● Accesul în laborator trebuie să fie controlat. ● Personalul trebuie să fie instruit asupra riscului de infecţie şi a manoperelor corecte, să lucreze cu calm, să reducă la minim cantitatea de aerosoli generaţi în timpul lucrului. ● Personalul trebuie să poarte echipamentul de protecţie individuală recomandat pentru fiecare tip de activitate. Cabinetele de protecţie microbiologică (CPM) ● sunt concepute pentru a proteja personalul, mediul înconjurător sau/şi produsele prelucrate ● folosesc filtre de mare eficienţă în sistemul de exhaustare sau recirculare a aerului. ● filtrele HEPA (sau filtre ULPA) reţin particulele cu diametrul > 0.3μm (respectiv >0,1μm), cu o eficienţă de 99,97% (respectiv 99,99%). Pentru activitatea de rutină din laboratorul TB sunt recomandate CPM cu filtre tip HEPA. ● în bacteriologia TB se folosesc cabinetele de clasa II şi I^2, 14 ● necesită întreţinere şi verificarea vitezei fluxului de aer pentru asigurarea funcţionării în parametri optimi ● este necesară verificare şi certificare anuală a funcţionării în parametri de protecţie ● este necesară schimbarea filtrelor conform recomandării producătorului ● aşezare - departe de căile de acces, centrifugi; nu se lucrează cu fereastra deschisă; nu se deschide uşa în timpul lucrului; nu se circulă prin spatele celui care lucrează deoarece perdeaua protectoare de aer este fragilă ● în interior se pun numai lucruri strict necesare; nu se amestecă în aceeaşi zonă materiale curate, sterile, cu deşeurile infecţioase; stânga-zonă curată, în faţă- zona de lucru; la dreapta -zona cu deşeuri infecţioase. ● flacăra de gaz crează turbulenţe în interior, deci este preferabil lucrul cu materiale de unică folosinţă ● materialul infecţios se ţine la mai mult de 15 cm de deschiderea frontală, cu flacoanele în poziţie oblică, nu vertical ● nu se ţin deschise în acelaşi timp mai multe recipiente, iar cele cu material infecţios sunt închise cât mai repede. Pentru toate laboratoarele: ● La pregătirea frotiurilor, este preferabilă utilizarea anselor de unică folosinţă în locul anselor metalice reutilizabele care ar trebui sterilizate prin flambare. ● Dacă totuşi nu există posibilitatea folosirii acestora, flambarea anselor metalice trebuie să se facă într-un microincinerator sau la flacăra unui bec Bunsen protejat, iar bucla ansei metalice reutilizabile se descarcă înainte de sterilizare prin rotire într-un amestec de nisip şi alcool. ● Nu este permisă încălzirea sau fixarea la flacără a frotiurilor înainte ca ele să se fi uscat complet la aer. Factori care cresc riscul infecţiei în laborator: ● Lucrul în arii cu ventilaţie necorespunzătoare. ● Iluminare slabă a zonei de lucru. ● Utilizarea unor CPM necertificate, întreţinute necorespunzător. ● Echipament pentru protecţie personală neconform (halat cu mâneci scurte, închis în faţă, mască chirurgicală) ● Mediu cu mult praf care poate bloca filtrele CPM. ● Manevrare defectuoasă, neglijentă, a probelor, cu formare de aerosoli. ● Nu sunt luate toate măsurile de siguranţă la vortexarea/agitarea probelor. ● Spargerea în timpul centrifugării a tuburilor conţinând prelevate clinice. ● Formarea de aerosoli la deschiderea capacului blocat al unei centrifugi. ● Funcţionarea defectuoasă a sistemelor de răcire sau de încălzire. Folosirea tehnicilor microbiologice corecte este esenţială pentru reducerea la minim a riscului de formare a aerosolilor infecţioşi. Pentru laboratoarele cu risc mediu şi mare de infecţie (efectuarea culturilor, identificarea culturilor, efectuarea ABG): ● Este interzisă eliminarea forţată a lichidului din pipetă. ● Este interzisă barbotarea (suflarea forţată a aerului într-un lichid cu conţinut potenţial infecţios). ● La pipetarea unui reactiv într-un lichid potenţial infecţios, pipeta se plasează în apropierea peretelui intern al marginii superioare a recipientului şi lichidul se împinge uşor pentru a se prelinge în interior. ● Centrifugarea unei probe sau a unei culturi trebuie făcută într-un rotor cu capac de siguranţă pentru a preveni împrăştierea aerosolilor din centrifugă în incinta laboratorului. Capacele cuvelor rotorului trebuie deschise în interiorul CPM. ● După manevrele de centrifugare, vortexare sau după agitarea manuală a probelor, recipientele care le conţin trebuie să fie plasate în interiorul CPM şi lăsate în repaos pentru cca 10 minute pentru a permite depunerea aerosolilor înainte de deschiderea recipientelor. ● Niciodată nu se vortexează sau agită manual un tub deschis; trebuie întotdeauna să ne asigurăm că filetul capacului este bine strâns. Niciodată nu se vortexează sau agită manual recipiente cu dop de vată sau cu dop de cauciuc. ● Trebuie să ne asigurăm că la decantarea lichidelor tuburile sunt ţinute înclinat, astfel încât lichidul să se poată scurge, iar la depunerea recipientului în vasul colector al deşeurilor nu se formează stropi. ● Zonele de lucru: Laboratorul trebuie să fie împărţit în arii curate şi arii potenţial contaminate. Ariile curate sunt destinate activităţilor administrative şi preparării materialelor necesare pentru procedurile de lucru. ● Laboratorul trebuie să fie curat şi liber de materiale şi echipamente care nu sunt necesare activităţii de rutină. ● Suprafeţele de lucru trebuie decontaminate după orice manevră formatoare de stropi potenţial infecţioşi şi la terminarea lucrului. Personalul de laborator ● Erorile umane şi slaba pregătire tehnică a personalului pot compromite măsurile de biosiguranţă. ● Tot personalul trebuie să fie instruit pentru respectarea atât a bunelor practici de laborator, cât şi a procedurilor operaţionale din manualul de control al infecţiilor în laborator. ● Instruirile pentru controlul infecţiilor trebuie să cuprindă informaţii referitoare la practicile de biosiguranţă pentru a reduce la minim riscul de inhalare, ingerare sau inoculare, precum şi informaţii privitoare la colectarea, decontaminarea, depozitarea materialului infecţios şi eliminarea deşeurilor din laborator^17, 18, 18a. Trebuie reţinut că: ● existenţa regulilor şi a procedurilor nu conferă protecţie prin ele însele, acestea trebuind să fie însuşite şi aplicate corect în activitatea de rutină. ● este necesară verificarea periodică a nivelului de cunoştinţe teoretice şi practice referitoare la tehnicile corecte de lucru şi aplicarea de rutină a măsurilor de biosiguranţă prin folosirea de chestionare şi observarea directă. ● folosirea incorectă a CPM expune operatorul la risc. Dezinfecţia şi curăţenia Dezinfectanţii recomandaţi pentru laboratorul de micobacteriologie sunt cei care conţin fenol, clor şi alcool. Pentru că fenolul este iritant pentru ochi, piele şi mucoase, în locul lui se folosesc derivaţii fenolici în soluţii apoase de 5%. Clorul (hipocloriţii) se foloseşte în soluţie cu concentraţie de 5%, care poate fi diluată în apă pentru a obţine soluţii finale de lucru de 1%. Soluţia concentrată de clor poate fi păstrată într-un loc bine aerisit şi la întuneric pentru o perioadă de 3 luni. În soluţiile de lucru, diluate, clorul este instabil, deci se prepară zilnic; cantitatea nefolosită din ziua precedentă se îndepărtează la deşeuri chimice; nu se amestecă soluţie veche cu soluţie proaspătă. Fiind foarte corozive, soluţiile de clor nu sunt indicate pentru dezinfecţia componentelor metalice. Soluţia de lucru de hipoclorit de sodiu cu concentraţie de 1% se prepară amestecând 20 ml din soluţia cu concentraţie de 5% cu 80 ml apă distilată; sau 4 ml din soluţia de hipoclorit de sodiu în concentraţie de 25% cu 96 ml apă distilată. Alcoolii, etanolul sau izopropil alcoolul trebuie folosiţi în soluţie de 70°. Alcoolii sunt volatili şi inflamabili şi este interzisă folosirea lor în apropierea flăcării. Soluţiile de alcooli se păstrează în recipiente bine închise spre a preveni evaporarea. Aceste recipiente trebuie etichetate corespunzător şi nu se autoclavează. Alcoolul de 70° se utilizează pentru dezinfecţia curentă a CPM. Soluţia de formalină pentru folosirea în vaporizatorul CPM se prepară astfel: 130 ml formalină 38-40% se amestecă cu 260 ml apă distilată. Rezultă 390 ml soluţie apoasă de lucru pentru vaporizator. Colectarea deşeurilor rezultate din activităţile laboratorului trebuie să se facă urmând procedurile scrise care se conformează reglementărilor referitoare la curăţenie, dezinfecţie şi colectarea deşeurilor medicale^17, 18. Fiecare laborator trebuie să aibă proceduri scrise referitoare la conduita în caz de accident cu potenţial infecţios. Asigurarea calităţii Activitatea de asigurare a calităţii şi îmbunătăţire a ei are ca scop motivarea personalului din laborator şi ajută laboratorul în relaţiile sale externe (factori de decizie, finanţatori, organizaţii de certificare/acreditare)^21, 22. Numărul laboratoarelor care implementează standardul de calitate pentru laboratoare ISO 15189 este un indicator al calităţii pentru reţeaua de laboratoare^21. Indiferent dacă sunt sau nu acreditate conform ISO 15189, toate laboratoarele reţelei trebuie să efectueze CIC pentru toate testele şi metodele aplicate şi să păstreze documente doveditoare. De asemenea, este obligatorie participarea la scheme de comparare interlaboratoare (CEC), cu documentarea corespunzătoare. Pentru a lua în considerare rezultatele oferite de un laborator, acesta trebuie să obţină la CEC concordanţă de cel puţin 90% a rezultatelor pentru examenul microscopic şi cultură. Pentru ABG fenotipică la RMP concordanţa trebuie să fie de cel puţin 95%, iar pentru INH cel puţin 90%.^12, 12a Concordanţa rezultatelor testelor genetice cu cele fenotipice trebuie să depăşească 90%. Rezultate concordante între 80-90% denotă deficienţe de tehnică şi necesită corectare imediată prin instruirea/reinstruirea personalului în LNR. Concordanţa sub 80% nu este acceptabilă pentru nicio metodă sau tehnică şi este necesară verificarea imediată a condiţiilor de lucru din laborator şi pregătirea teoretică şi practică a personalului. Timpul de diagnostic TB, boală infecţioasă pentru care există tratament specific, are şanse maxime de vindecare dacă este diagnosticată precoce şi tratată corect. Timpul de diagnostic include, pe de o parte, intervalul de timp de la apariţia simptomelor până la prezentarea la consult medical, iar pe de altă parte, intervalul de timp dintre recoltarea produselor patologice şi obţinerea rezultatelor testelor de laborator ^3, 23, 24, 25. Timpul de diagnostic, din perspectiva laboratorului, este calculat de la data recepţiei probelor de la pacienţi în laborator (tabelul II). Tabel II. Timpul de diagnostic
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Testul │Limite de timp │
│ │acceptabile │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Examenul │ │
│microscopic pentru │24 de ore │
│evidenţierea BAAR │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cultura în mediul │3-8 săptămâni │
│LJ │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│ │1-3 săptămâni (6 │
│Cultura în mediul │săptămâni pentru │
│lichid │rezultatele │
│ │negative) │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Identificarea │Imediat după │
│culturii pozitive │pozitivare │
├───────────────────┼──────────────────┤
│ABG mediul lichid │14 zile de la data│
│ │culturii pozitive │
├───────────────────┼──────────────────┤
│ABG linia întâi, │30 zile de la data│
│mediul solid │culturii pozitive │
├───────────────────┼──────────────────┤
│ │4 săptămâni de la │
│ABG linia a doua │data culturii │
│ │pozitive │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Testele de biologie│ │
│moleculară pentru │48 ore │
│diagnostic │ │
└───────────────────┴──────────────────┘
Rezultatele testelor trebuie comunicate clinicianului (telefonic, intranet) imediat după validarea lor, în mod special pentru cele pozitive la examenul microscopic, cultură, test genetic sau fenotipic de sensibilitate. Se eliberează imediat şi buletinul semnat de către şeful de laborator care a validat rezultatele. Rezultatele trebuie, de asemenea, să fie înregistrate imediat şi în baza naţională de date a PNPSCT pentru cunoaşterea în timp real a situaţiei din ţară. Întârzierea diagnosticului are impact în dinamica transmiterii, a măsurilor de prevenire şi în controlul infecţiei TB, putând fi unul dintre factorii decisivi în controlul TB, de aceea sunt necesare măsuri pentru scurtarea timpului de diagnostic în ansamblu. Resursele umane Corectitudinea rezultatelor analizelor efectuate de un laborator poate fi influenţată de mai mulţi factori, dintre care cel mai important este factorul uman^15. Calificarea şi numărul personalului necesar în fiecare laborator sunt dependente de funcţiile şi responsabilităţile care îi revin în cadrul laboratorului, dar şi al reţelei de micobacteriologie. Pentru realizarea obiectivelor PNPSCT în condiţii de diagnostic cu calitate asigurată, este necesară încadrarea corespunzătoare cu personal calificat, în acord cu volumul de lucru realizat şi estimat. Particularitatea activităţii în laboratoarele de micobacteriologie constă în faptul că^15: ● numărul de examene bacteriologice/pacient este standardizat, ● necesarul de examene bacteriologice se poate estima pentru perioade îndelungate de timp, ● cantitatea de muncă poate fi echitabil repartizată în cadrul laboratorului, ● personalul acestor laboratoare este instruit special pentru folosirea tehnicilor standardizate de lucru pentru diagnosticul bacteriologic al TB, ● personalul este instruit pentru a înţelege semnificaţia şi consecinţele rezultatelor eronate, ● personalul lucrează în concordanţă cu sistemul de management al calităţii implementat în cadrul reţelei laboratoarelor de micobacteriologie. Numărul frotiurilor colorate ZN examinate zilnic de către un microscopist nu trebuie să depăşească 20^3, datorită oboselii care se instalează şi a riscului de deteriorare a calităţii rezultatelor. Totuşi, calitatea poate fi menţinută doar dacă microscopistul examinează săptămânal cel puţin 10-15 frotiuri^3. Activitatea de diagnostic trebuie să fie asigurată fără întrerupere, motiv pentru care este necesar ca într-un laborator să existe mai multe persoane instruite şi implicate în activitatea zilnică pentru tehnicile de lucru folosite. La stabilirea necesarului de instruire trebuie avute în vedere^9: ● deficienţele în stăpânirea tehnicilor de lucru (apreciate prin participarea la scheme de comparare interlaboratoare, CIC - cu evaluarea periodică a indicatorilor realizaţi, observarea directă), ● personal nou angajat, care necesită instruire referitoare la normele de biosiguranţă şi pregătire teoretică şi practică pentru metodele pe care le va efectua, ● introducerea de metode noi în practica de rutină, ● achiziţia de echipament nou, ● modificări în situaţia epidemiologică locală, ● modificarea statutului şi responsabilităţilor laboratorului. Atragerea de personal spre laboratoarele de micobacteriologie se poate realiza prin introducerea unui modul dedicat diagnosticului TB în curricula de învăţământ a medicilor rezidenţi, a biologilor/chimiştilor şi asistenţilor de laborator. 4. Algoritmul de diagnostic al tuberculozei În activitatea de diagnostic trebuie să se ţină seama de algoritmul de diagnostic recomandat de PNPSCT ^5 (fig. 2). În funcţie de dotarea laboratorului, experienţa personalului şi solicitarea clinicianului, ţinând seama de categoria de caz, se va selecta calea de urmat pentru fiecare situaţie: a. Produsele provenite de la toate cazurile (cazuri noi, recidive, monitorizare) se prelucrează obligatoriu pentru examen microscopic şi cultură pe mediul LJ, indiferent ce alte metode se pot folosi într-un laborator. Se prelucrează şi se însămânţează pe mediul LJ toate tipurile de produse patologice, cu excepţia sângelui pentru hemoculturi, care necesită sistem special de cultivare (centrifugare-liză). b. Este obligatorie folosirea testului imunocromatografic Ag MPT64 pentru confirmarea apartenenţei culturilor la complexul M. tuberculosis, atât pentru culturile pozitive din mediul lichid, cât şi pentru cele din mediul solid. Culturile cu rezultat negativ la acest test se trimit la LNR de arondare pentru identificare, cu această menţiune. Se va menţiona şi produsul patologic pentru care s-a făcut cultura şi rezultatul semicantitativ al examenului microscopic şi al culturii din mediul solid sau dacă este pozitiv doar în mediul lichid. c. Dacă este un caz eligibil pentru cultivare în mediul lichid, respectiv suspect de tuberculoză cu rezistenţă (contact cu un caz MDR, abandon repetat, recidivă, colectivitate supraaglomerată, persoană fără adăpost), pacient infectat HIV suspect de TB, copil suspect de TB, cel puţin unul dintre produsele prelucrate se va însămânţa atât pe două tuburi cu mediul LJ cât şi un tub cu mediul lichid în sistem automat (celălalt produs însămânţându-se doar pe mediul LJ). d. Se exclud de la însămânţarea în mediul lichid în sistem MGIT 960 urina şi sângele (pentru acesta din urmă se folosesc sisteme speciale). e. Produsele pozitiv BAAR se pot testa genetic prin test direct pentru confirmarea MTB şi evidenţierea modificărilor indicatoare de rezistenţă la RMP sau RMP/INH (GeneXpert MTB/Rif, respectiv GenoType-MTBDRplus). Cazurile eligibile: suspect de TB cu rezistenţă^14 (contact cu un caz MDR, abandon repetat, recidivă, colectivitate supraaglomerată, persoană fără adăpost), pacient infectat HIV suspect de TB, copil suspect de TB. f. În cazurile HIV pozitiv sau spută de la copii, se pot testa genetic (folosind GeneXpert MTB/Rif) şi cazuri negative BAAR la microscopie. g. Culturile pozitive după 4 luni de la începerea tratamentului şi toate culturile izolate după fiecare 6 luni de la ABG anterioară se testează genetic pentru detectarea rezistenţei RMP/INH şi prin metodă fenotipică rapidă folosind mediul lichid în sistem automat, urmată de metodă convenţională (metoda proporţiilor în mediul Lowenstein Jensen), faţă de substanţele anti-TB de linia I şi linia II. Testarea folosind cele două metode se va menţine până la câştigarea experienţei necesare obţinerii unor rezultate de încredere la testarea în mediul lichid. h. Nu se face test genetic direct pentru produsele recoltate în cursul monitorizării, indiferent de rezultatul examenului microscopic, rezultatele nefiind concludente. Pentru aceste cazuri se poate face test genetic indirect (i) folosind cultura din mediul lichid sau mediul solid, urmat de testele fenotipice pentru confirmarea rezistenţelor. (a se vedea imaginea asociată) Figura 2. Algoritm de selectare a cazurilor pentru teste rapide fenotipice şi de biologie moleculară LEGENDĂ: LPA = Geno Type, line prabe assay, Xpert = GeneXpertMTB/Rif, LJ= cultură pe mediul solid Lowenstein Jensen, MGIT = sistem automat de cultivare în mediul lichid, MGIT 960 sau VersaTrek; Linia 1= medicamente antit-TB de linia I-a, Linia 2= medicamente anti-TB de linia a II-a; MP= metoda proporţiilor. i. Cultura pozitivă de la T(0) pentru cazul nou microscopic negativ, contact cu un caz TB-MDR se trimite la un laborator care are în dotare echipament GenoType-LPA sau GeneXpert pentru examinare preliminară. Dacă se evidenţiază modificări sugestive pentru rezistenţă la RMP sau/şi INH, laboratorul respectiv trimite imediat cultura respectivă la LNR de arondare pentru a fi testat prin metodă rapidă (GenoType MTBDRsl) şi metodă convenţională faţă de substanţele anti-TB de linia I şi linia II. j. Pentru pacienţii cu rezistenţă confirmată la RMP (GeneXpert) sau TB-MDR (GenoType MTBDRplus) prin test direct, trebuie efectuată imediat testarea moleculară pentru linia a doua (GenoType MTBDRsl) ca test iniţial, pentru orientarea rapidă a terapiei, în loc de testarea fenotipică pentru detectarea rezistenţei la fluoroquinolone.^14a Culturile de la pacienţii TB-MDR cunoscuţi se trimit imediat după izolare la LNR de arondare şi se efectuează test genetic indirect pentru detectarea rezistenţei la aminoglicozide/polipeptide şi fluoroquinolone (pentru orientarea rapidă a terapiei) şi se face ABG pentru substanţe de linia I şi linia a II-a prin metodă fenotipică rapidă (mediul lichid) şi prin metodă convenţională (mediul solid). (Rugăm revedeţi şi punctul g, referitor la intervalul de timp între testări). k. Orice cultură pozitivă (mai mult de 10 colonii) crescută după conversia bacteriologică se va testa prin metodă genetică indirectă (GenoType-LPA) şi metodă fenotipică rapidă - mediul lichid, pentru substanţe de linia I; l. Pentru supravegherea dinamicii prevalenţei MDR se vor efectua teste fenotipice de sensibilitate la INH şi RMP la toate culturile pozitive cu mai mult de 10 colonii, obţinute din produsul recoltat înainte de începerea tratamentului, chiar dacă testul genetic direct efectuat nu a pus în evidenţă modificări sugestive de rezistenţă. ABG se efectuează în laboratoarele de nivel III care au implementat sistemul de management al calităţii, care au obţinut rezultate excelente şi foarte bune la controlul extern al calităţii cel puţin pentru RMP şi INH. Este posibil să fie semnalate situaţii epidemiologice noi, particulare pentru o anumită zonă, de aceea se vor lua în considerare recomandările referitoare la triajul pacienţilor, metodele folosite, a relaţiilor dintre clinică şi laborator, care vor fi comunicate de către PNPSCT. 5. Înregistrări. Formulare de solicitare. Registre. Pentru solicitarea examinărilor vor fi folosite formularele recomandate de PNPST, anexele 8, 9 şi 11 din Ghid metodologic de implementare a Programului Naţional de Prevenire, Supraveghere şi Control al Tuberculozei. Bucureşti, 2015^5., sau ultima revizie a sa, recomandată de PNPSCT Bibliografie 1. F. Drobniewski, V. Nikolayevskyy, Y. Balabanova, D. Bang, D. Papaventsis. Diagnosis of tuberculosis and drug resistance: what can new tools bring us? INT J TUBERC LUNG DIS 16(7):860-870. 2. Karin Weyer. Review of WHO TB diagnostics policy development. GLI Meeting: Les Pensierees, Annecy, France : 17-19 April 2012. 3. WHO.Policy Framework for Implementing New Tuberculosis Diagnostics, 2011, March. 4. A Roadmap for Ensuring Quality Tuberculosis Diagnostics Services within Naţional Laboratory Strategic Plans Prepared by The Global Laboratory Iniţiative Advancing TB Diagnosis. First Issue 20th January 2010, World Health Organization 2010. 5. Ghid metodologic de implementare a Programului Naţional de Prevenire, Supraveghere şi Control al Tuberculozei. Bucureşti, 2015. ISBN 978[]973[]139[]325[]4. Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1171/21.09.2015 6. Strategia Naţională de Control al Tuberculozei în România 2015-2020. Guvernul României Hotărâre nr. 121 din 25 februarie 2015. 7. De Kantor IN, Kim SJ, Frieden T, and col. Laboratory services in tuberculosis control, part II: Microscopy, WHO/TB/98.258, 1998 8. Rieder HL, Chondc TM, Myking H, Urbanczik R, Laszlo A, Kim SJ, Van Deun A, Trebuck A- The public Health service naţional tubcrculosis reference laboratory and the naţional laboratory network, IUATLD, 1998. 9. American Thoracic Society/Centers for Disease Control and Prevention/Infectious Diseases Society of America: Controlling Tuberculosis in the United States. Am J Respir Crit Care Med Voi 172. pp 1169-1227, 2005 DOI: 10.1164/rccm.2508001, Internet address: www.atsjoumals.org 10. WHO. Policy statement on fluorescent light-emitting diode (LED) microscopy for diagnosis of tuberculosis. Geneva, 2010.http://www.who.int/tb/laboratory/ 11. Andrew J. Brent, Daisy Mugo, Robert Musyimi, Agnes Mutiso, Susan Morpeth Michael Levin, J. Anthony G. Scottl. Performance of the MGIT TBc Identification Test and Meta-Analysis of MPT64 Assays for Identification of the Mycobacterium tuberculosis Complex in Liquid Culture. J.Clin.Microbiol, Dec. 2011, p. 4343-4346 Vol. 49, No. 12; 0095-1137. 12. Guidelines for surveillance of drug resistance in tuberculosis - 4th ed. WHO/HTM/TB/2009.422 12a. David J. Horne, Lancelot M. Pinto, Matthew Arentz, S.Y. Grace Lin, Edward Desmond, Laura L. Flores, Karen R. Steingart, Jessica Minion. Diagnostic accuracy and reproducibility of WHO endorsed phenotypic susceptibility testing methods for first-line and second line antituberculosis drugs. JCM, Febr 2013: 51(2), 393-401. 13. Dominguez J, EC Boetger, D Cirillo, F Cobelens, KD Eisenach, S Gagneaux, D Hilleman, R Horsburgh, B Molina-Moya, S Nieman, E Tortoli, A Whitelaw, C Lange. Clinical implications of molecular drug resistance testing for Mycobacterium tuberculosis: a TBNET/RESIST_TB consensus statement. Int J Tuberc Lung Dis. 2015, 20(1):24-42. 14. World Health Organization. Policy statement. Molecular line probe assay for rapid screening of patients at risk of multidrug-resistant (MDR) TB. Geneva, 2008. 14a. The use of molecular line probe assays for the detection of mutations associated with resistance to fluoroquinolones (FQs) and second-line injectable drugs (SLIDs). Policy guidance. WHO/HTM/TB/2016.07 15. Daniela Homorodean, Olga Moldovan, Mihaela Stoian, Mihaela Brojboiu, Graţiela Chiriac, Ionela Sorina Muntean, Domnica Ioana Chiotan, Iuliana Nicolae, Constantin Marica, Nicolae Galie. Organizarea şi managementul laboratorului de micobacteriologie, Bucureşti 2008, Ed Totem, ISBN:978-973-0-05558-0. 16. ORDIN MS nr. 1.301 din 20 iulie 2007 (*actualizat*) pentru aprobarea Normelor privind funcţionarea laboratoarelor de analize medicale (actualizat până la data de 2 aprilie 2008*). 17. HG nr. 856/2002. Clasificarea deşeurilor medicale 18. Ord MS nr. 261/2007. Curăţenia. Dezinfecţia. Sterilizarea. 18a. Ordinul nr. 961/2016 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curăţarea, dezinfecţia şi sterilizarea în unităţile sanitare publice şi private, tehnicii de lucru şi interpretare pentru testele de evaluare a eficienţei procedurii de curăţenie şi dezinfecţie, procedurilor recomandate pentru dezinfecţia mâinilor, în funcţie de nivelul de risc, metodelor de aplicare a dezinfectantelor chimice în funcţie de suportul care urmează să fie tratat şi a metodelor de evaluare a derulării şi eficienţei procesului de sterilizare 19. Tuberculosis Laboratory Biosafety Manual, WHO, 2012. 20. Friedman C. Newsom W. Basic Concepts of Infection Control. Internaţional Federation of Infection Control, 2007. 21. Linda Oskam, Tjeerd Datema, Paul Klatser..TB laboratory performance indicators to measure the effect of ISO 15189 QMS implementation. KIT Biomedical Research, Amsterdam, The Netherlands, www.kit.nl 22. TB Microscopy NetWork Accreditation. An assessment tool. First English Edition, October 2013. A publication of the Global Laboratory Iniţiative a Working Group of the Stop TB Partnership. 23. Chandrashekhar T Sreeramareddy, Kishore V Panduru, Joris Menten, J Van den Ende. Time delays in diagnosis of pulmonary tuberculosis: a systematic review of literature. BMC Infectious Diseases 2009, 9:91 doi: 10.1186/1471-2334-9-91 24. WHO. Noncommercial culture and drug-susceptibility testing methods for screening patients at risk for multidrugresistant tuberculosis. Policy statement. WHO/HTM/TB/2011.9 25. S.R. Ritchie, A.C. Harrison, R.H. Vaughan, L. Calder" and A.J. Morris. New recommendations for duration of respiratory isolation based on time to detect Mycobacterium tuberculosis in liquid culture. Eur Respir J 2007; 30:501-507 -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
