Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  SENTINŢĂ nr. 263/CA/din 21 noiembrie 2016 referitoare la dispunerea anulării parţiale a Hotărârii Guvernului nr. 1/2016 cu privire la sintagmele: Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 SENTINŢĂ nr. 263/CA/din 21 noiembrie 2016 referitoare la dispunerea anulării parţiale a Hotărârii Guvernului nr. 1/2016 cu privire la sintagmele: "în antrepozitul fiscal în care acestea au fost produse" din cuprinsul normei 82 alin. (2) teza II şi "în care a fost produs şi a fost denaturat alcoolul etilic - materie primă, respectiv prin utilizarea sistemului integrat, aşa cum este acesta definit la pct. 82 alin. (2) teza a doua" din cuprinsul normei 79 alin. (5) teza II

EMITENT: Curtea de Apel Oradea
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 616 din 25 iulie 2019
Comenteaza legea

        Dosar nr. 398/35/CA/2016
        Preşedinte: - Ovidiu Blaga - judecător
        Grefier: - Diana Eufemia Boţiu
    Pe rol fiind pronunţarea hotărârii asupra acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta Scandic Distilleries - S.A., cu sediul în Oradea, Str. Teatrului nr. 1-2, judeţul Bihor, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu sediul în Bucureşti, Palatul Victoria, Piaţa Victoriei nr. 1, sector 1, şi cu intervenientul Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sector 5, având ca obiect anulare act administrativ.
        La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părţile.
        Procedura este legal îndeplinită.
        S-a făcut referatul cauzei, după care:
        Se constată că dezbaterea cauzei asupra cauzei a avut loc la data de 7 noiembrie 2016, când părţile prezente au pus concluzii, menţionate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, şi când s-a amânat pronunţarea hotărârii asupra cauzei pentru data de 21 noiembrie 2016, dată la care s-a şi pronunţat.
                               CURTEA DE APEL,
                                 DELIBERÂND
        asupra acţiunii în contencios administrativ de faţă, constată următoarele:
        Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 22.06.2016 reclamanta Scandic Distilleries - S.A. a solicitat anularea parţială a Hotărârii Guvernului nr. 1/2016, cu privire la:
    (i) sintagma "în antrepozitul fiscal în care acestea au fost produse" din cuprinsul normei 82 alin. (2) teza II din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 prin care a fost redefinit în mod fundamental diferit faţă de vechea reglementare noţiunea de sistem integrat:
    "Prin sistem integrat se înţelege utilizarea alcoolului etilic şi a altor produse alcoolice, în antrepozitul fiscal în care acestea au fost produse, pentru realizarea de produse finite care se consumă ca atare, fără a mai fi supuse vreunei modificări."

    (ii) sintagma "în care a fost produs şi a fost denaturat alcoolul etilic - materie primă, respectiv prin utilizarea sistemului integrat, aşa cum este acesta definit la pct. 82 alin. (2) teza a doua" din cuprinsul normei 79 alin. (5) teza II din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016:
    "(4) Realizarea în interiorul antrepozitelor fiscale de producţie a produselor care nu sunt destinate consumului uman prevăzut la pct. 78 alin. (10) este interzisă.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), alcoolul sanitar se realizează numai în interiorul antrepozitului fiscal de producţie în care a fost produs şi a fost denaturat alcoolul etilic - materie primă, respectiv prin utilizarea sistemului integrat, aşa cum este acesta definit la pct. 82 alin. (2) teza a doua."


        Expunerea situaţiei de fapt
        Societatea SCANDIC DISTILLERIES - S.A. este, la momentul actual, cel mai mare producător de alcool sanitar şi oţet de pe piaţa din România, fapt cunoscut, în mod evident, de către autorităţile fiscale şi vamale. Este de asemenea şi un important producător de băuturi alcoolice, dar această din urmă activitate a scăzut dramatic în ultimii ani din motive pe care nu înţelege să le mai expună aici, ele făcând obiectul unei dispute juridice internaţionale între societatea reclamantă şi statul român.
        Poziţia în teren a antrepozitelor societăţii reclamante este aceeaşi din perioada elaborării Codului fiscal (anii 2003-2004) şi până în prezent. Organizarea liniilor reclamantei de producţie şi îmbuteliere s-a făcut în condiţiile legii existente la momentul demarării investiţiei şi a fost păstrată până în prezent, autorităţile aprobând expres, de fiecare dată, modalitatea de funcţionare şi de organizare în teren a acestora. Ultimul control care confirmă expres faptul că respectă condiţiile de producţie în sistem integrat a avut loc în cursul anului 2015.
        Societatea reclamantă deţine, aşadar, 3 (trei) antrepozite, din care unul de producţie alcool şi două de producţie şi îmbuteliere produse pe bază de alcool. Antrepozitul de producţie alcool şi unul dintre antrepozitele de îmbuteliere se află pe platforma Drăgăneşti-sat Păntăşeşti, judeţul Bihor, la o distanţă foarte mică unul de celălalt, însă despărţite de linii de cale ferată. Transferul alcoolului între ele se face în mod direct, prin conducte suspendate, conform schiţei prezentate în anexa 1, schiţă dublată şi de un plan de situaţie al zonei care confirmă existenţa în teren a clădirilor indicate în schiţă. Cel de-al doilea antrepozit de îmbuteliere se află pe platforma industrială Rieni, la o distanţă de aproximativ 3,5 km, iar transportul se face cu cisterne, cu aprobarea, autorizarea şi supravegherea autorităţilor vamale.
        Repartizarea antrepozitelor a fost făcută de către societatea reclamantă în funcţie de utilităţile pe care le punea la dispoziţie platforma industrială care deserveşte mai multe activităţi de producţie şi îmbuteliere. Construcţia de la zero a unei platforme industriale private, într-o zonă în care nu existau utilităţi, a necesitat ulterior folosirea ei în comun la mai multe activităţi, pentru asigurarea unei anumite rentabilităţi a investiţiei. Tocmai de aceea, construirea clădirilor, montarea liniilor de producţie şi autorizarea antrepozitelor s-au făcut astfel încât să se asigure maximul de integrare şi rentabilitate. Astfel, din datele pe care le avea, nu există pe piaţa din România un alt producător de alcool sanitar care operează la magnitudinea la care operează societatea reclamantă şi probabil că, datorită acestui din urmă fapt, restul producătorilor şi-au montat liniile de îmbuteliere a produselor alcoolice în acelaşi loc sau pe aceeaşi platformă cu instalaţia de producţie a alcoolului materie primă. Conform unei declaraţii făcute de către Ministerul Finanţelor Publice în cadrul cererii de intervenţie formulate în Dosarul nr. 102/35/2016, S.C. SCANDIC DISTILLERIES - S.A. este singura societate care transferă alcoolul către un alt antrepozit propriu în vederea îmbutelierii. Se confirmă aşadar faptul că s-a procedat la modificarea unui act normativ în condiţiile în care în piaţă era un sigur producător (respectiv societatea reclamantă) asupra căruia actul normativ respectiv avea impact.
        Repartizarea actuală a antrepozitelor societăţii reclamante s-a făcut şi în funcţie de cerinţele impuse de legislaţia privind prevenirea şi stingerea incendiilor şi alte reguli privind siguranţa, obţinându-se diverse autorizaţii de la instituţiile abilitate. S-au avut în vedere de asemenea şi liniile de cale ferată care traversează platforma industrială, precum şi drumul european 79 Oradea-Deva care se află în imediata apropiere a antrepozitului nostru de producţie.
        În temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de judecată, a solicitat autorităţii publice emitente revocarea în parte a actului administrativ. Astfel, reclamanta a înregistrat la Guvernul României, cu nr. 1.646/04.02.2016, o plângere prealabilă prin care a solicitat modificarea, revocarea sau abrogarea sintagmelor din cuprinsul normelor 79 alin. (5) teza a II-a şi 82 alin. (2) teza a II-a cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 1/2016.
    Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative conţine prevederi imperative în privinţa condiţiilor de legalitate pe care trebuie să le întrunească actele administrative normative, categorie în care intră şi Hotărârea Guvernului nr. 1/2016.
        Prin urmare, astfel cum s-a reţinut şi în practica judiciară, legalitatea actelor administrative normative este subsumată unor condiţii generale de emitere, cum ar fi:
    - respectarea ierarhiei normelor juridice (art. 4 din Legea nr. 24/2000);
    – interdicţia de a conţine soluţii care să contravină prevederilor în a căror aplicare sunt date (art. 78 din Legea nr. 24/2000);
    – adoptarea într-un termen util care să facă posibilă ducerea lor la îndeplinire (art. 79 din Legea nr. 24/2000).

        Potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.
        În cazul de faţă invocăm faptul că normele nr. 82 alin. (2) teza II şi nr. 79 alin. (5) teza II din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 au fost emise cu depăşirea limitelor impuse de prevederile art. 397 alin. (2) lit. b) şi c) din noul Cod fiscal.
        Textul art. 397 alin. (2) lit. b) şi c) din noul Cod fiscal stabileşte în termeni extrem de clari faptul că:
    "Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice prevăzute la art. 335 alin. (2) lit. a), atunci când sunt: (...)
    b) denaturate şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;
    c) utilizate pentru producerea oţetului cu codul NC 2209"

        Din câte se poate lesne observa, textul legal nu impune nicio condiţie în plus pentru ca alcoolul respectiv să fie scutit de acciză. Sunt suficiente denaturarea alcoolului şi utilizarea lui pentru produse care nu sunt destinate consumului uman (e.g. alcool sanitar), respectiv utilizarea alcoolului pentru producerea oţetului.
        Norma de punere în aplicare a acestui text de lege adaugă o altă condiţie în vederea scutirii de la plata accizei, anume ca alcoolul sanitar să fie realizat numai în interiorul antrepozitului fiscal de producţie în care a fost produs şi denaturat alcoolul etilic-materie primă. Această condiţie suplimentară încalcă textul art. 4 din Legea nr. 24/2000, întrucât un text din noul Cod fiscal (art. 397) - lege organică - este modificat consistent printr-un act administrativ.
        Astfel, teza II alin. (2) din norma 82 din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, care defineşte noţiunea de sistem integrat, a fost modificată faţă de vechea reglementare, fiind introdusă o distincţie în sensul că:
    "Prin sistem integrat se înţelege utilizarea alcoolului etilic şi a altor produse alcoolice, în antrepozitul fiscal în care acestea au fost produse, pentru realizarea de produse finite care se consumă ca atare, fără a mai fi supuse vreunei modificări."

        Cu alte cuvinte, în vederea beneficierii de scutire de acciză în cazurile reglementate de art. 397 alin. (1) lit. b) şi c) din noul Cod fiscal, nu mai este suficientă îndeplinirea condiţiilor impuse de acest text legal, ci este necesar ca producţia de produse alcoolice denaturate şi producţia de oţet să aibă loc în acelaşi antrepozit/în acelaşi spaţiu delimitat în care este produs alcoolul.
        Noua condiţie suplimentară este exprimată şi mai clar în norma nr. 79 alin. (5):
    "Prin excepţie de la prevederile alin. (4), alcoolul sanitar se realizează numai în interiorul antrepozitului fiscal de producţie în care a fost produs şi a fost denaturant alcoolul etilic - materie primă, respectiv prin utilizarea sistemului integrat, aşa cum este acesta definit la pct. 82 alin. (2) teza a doua."

        Aceste condiţii suplimentare, introduse prin normele nr. 82 alin. (2) teza II şi nr. 79 alin. (5) teza II din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, nu îndeplinesc imperativul impus de art. 4 din Legea nr. 24/2000, depăşind limitele impuse de actul normativ superior, respectiv de textul art. 397 alin. (1) lit. b) şi c) din noul Cod fiscal.
        Prin Decizia nr. 108/2013 (anexa 4), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut:
    "(...) Înalta Curte apreciază că textul criticat din cuprinsul Ordinului comun nr. 77/2011 este nelegal, dată fiind prevederea din textul de lege, ca act normativ cu forţă superioară la care se raportează şi în executarea căruia a fost emis.
        Voinţa legiuitorului este clară şi nu trebuie să lase loc de interpretări de tipul celor înfăţişate de autorităţile emitente ale ordinului atacat, prin care se introduce un criteriu diferit, derivând din echivalarea noţiunii de funcţie similară cu treapta III de salarizare, utilizată în 2010, interpretări primite ca atare şi de prima instanţă, dintr-o dublă perspectivă.
    Raportând ordinul, mai precis textul din prevederea atacată, la actul normativ de bază, cu forţă juridică superioară, operaţiune necesară din perspectiva verificării îndeplinirii obligaţiei de compatibilitate între cele două acte, Înalta Curte reţine aşadar că norma atacată din Ordinul nr. 77/2011 este nelegală întrucât adaugă în mod evident la prevederile actului normativ cu putere superioară, prin introducerea unui criteriu la care legea nu face referire, (s.n.)."

        În acelaşi sens sunt şi cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 3.035 din 15 iunie 2012:
    "Cu privire la fondul cauzei, Curtea, analizând într-o manieră detaliată dispoziţiile art. II lit. A, B, C, D şi E din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a apreciat că modalitatea de calcul a salariilor în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice încalcă dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010, întrucât adaugă la lege, iar soluţiile aprobate prin Ordinul comun nr. 42/77/2011 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice contravin dispoziţiilor art. 77 şi art. 78 din Legea nr. 24/2000.
    Instanţa de fond a reţinut că autorităţile pârâte nu puteau, printr-un act administrativ normativ, să stabilească o altă modalitate de calcul, atât timp cât dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 stabilesc foarte clar care este baza de calcul pentru majorarea salarială prevăzută de lege pentru anul 2011, şi anume, «cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010» pentru salariul de bază şi, respectiv, «cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010» pentru sporuri, indemnizaţii şi alte compensaţii."

        Argumentele invocate în sprijinul pct. 1.1 sunt relevante şi pentru prezentul argument. Textul art. 397 alin. (1) lit. b) şi c) noul Cod fiscal impune o singură condiţie în vederea scutirii de la plata accizei, anume alcoolul să fie denaturat şi utilizat pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman sau, după caz, alcoolul să fie folosit pentru producţia de oţet. Textul nu mai prevede nicio altă condiţie pentru ca producătorul de alcool denaturat, respectiv cel de oţet să beneficieze de scutire de la plata accizei. În acest caz devine aplicabil principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, potrivit căruia acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă. În aceste condiţii, întrucât norma de punere în aplicare a art. 397 din noul Cod fiscal introduce o condiţie suplimentară pentru a beneficia de scutire de acciză, iar textul legal din actul normativ superior nu conţine o astfel de condiţie, este evident că norma 82 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 contravine prevederilor art. 397 alin. (1) lit. b) şi c) din noul Cod fiscal.
        Într-o speţă similară (anexa 5), Curtea de Apel Timişoara a dispus anularea parţială a art. 6 alin. 4 lit. a din anexa nr. 2 - Normele privind autorizarea şcolilor de conducători auto - la Ordinul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 1.019 din 2 octombrie 2009. Soluţia a fost confirmată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 5633 din 15 decembrie 2010:
    "Înalta Curte reaminteşte că instanţa de contencios administrativ învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate este abilitată să verifice doar concordanţa actului administrativ supus analizei sale cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emisă, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată. Prin urmare nu pot fi primite justificările raţionale de care face vorbire recurentul (Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - n. n.) în justificarea legalităţii dispoziţiilor administrative contestate.
    În consecinţă Înalta Curte va înlătura toate criticile formulate de recurentul-pârât (Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - n.n.) constatând că în mod legal instanţa de fond a reţinut caracterul nelegal al expresiei «cu normă întreagă» din propoziţia «are angajaţi cu contract de muncă pe o perioada nedeterminată, cu normă întreagă, minim 2 instructori auto, şi un profesor de legislaţie rutieră atestat;» prin raportare la dispoziţiile art. 48 indice 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2005."

        Textul art. 79 din Legea nr. 24/2000 stabileşte în termeni extrem de clari faptul că:
    "Ordinele şi instrucţiunile se vor elabora în termenul prevăzut de actul superior sau, după caz, într-un termen util care să facă posibilă ducerea lor la îndeplinire."

    Noul Cod fiscal nu conţine prevederi cu privire la data până la care trebuiau adoptate normele de punere în aplicare. În aceste condiţii, în vederea analizării respectării condiţiilor de legalitate impuse de art. 79 din Legea nr. 24/2000, vom verifica doar teza finală a acestui text de lege, anume dacă normele au fost emise "într-un termen util care să facă posibilă ducerea lor la îndeplinire".
    Codul fiscal a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 688 din 10.09.2015, stabilindu-se că intrarea sa în vigoare se va realiza de la 1.01.2016. La 13 zile de la intrarea în vigoare a noului Cod fiscal, în Monitorul Oficial nr. 22 din 13.1.2016, s-au publicat normele de punere în aplicare.
        Este evident că adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 1/2016 s-a făcut cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 24/2000. Nu poate fi vorba despre respectarea unui termen util, care să facă posibilă ducerea la îndeplinire de către subscrisa a prevederilor actului administrativ normativ în condiţiile în care acestea au fost adoptate după intrarea în vigoare a Codului fiscal.
        Astfel, la momentul la care subscrisa a obţinut autorizaţia de antrepozit fiscal în vederea producerii de alcool denaturat şi oţet, potrivit prevederilor din vechiul Cod fiscal şi din normele de punere în aplicare, subscrisa putea să producă alcool denaturat şi oţet. Am aşteptat publicarea în Monitorul Oficial a noului Cod fiscal pentru a ne asigura că nu se vor modifica prevederile legale aferente producţiei de alcool.
        La data 10.09.2015, când a fost publicat noul Cod fiscal, am observat că textul art. 206^58 din vechiul Cod fiscal (ce reglementa scutirea de la plata accizei aferente producţiei de alcool denaturat şi oţet) este identic cu noua reglementare - art. 397 din noul Cod fiscal. Am aşteptat adoptarea normelor de punere în aplicare aferente noului Cod fiscal, însă, din nefericire, acestea nu au apărut până la intrarea în vigoare a noului Cod fiscal. Abia la data de 13 ianuarie 2016 au fost publicate aceste norme, prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 care, după cum am arătat deja, au modificat consistent condiţiile necesare pentru a beneficia de scutirea de acciză pentru producţia de alcool denaturat şi oţet.
        În aceste condiţii considerăm că nu poate fi vorba despre adoptarea normelor într-un termen util care să facă posibilă ducerea lor la îndeplinire în condiţiile în care, astfel cum am arătat în partea introductivă a prezentei plângeri, subscrisa produce de peste 10 ani alcoolul denaturat şi oţetul în clădiri/antrepozite distincte de clădirea/antrepozitul în care este produs alcoolul.
        Potrivit textului art. 108 din Constituţia României ce poartă denumirea marginală "Actele Guvernului":
    "(1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.
(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor."

        O primă observaţie ce trebuie făcută este aceea că o hotărâre a Guvernului nu este dată în completarea legii. Ea nu poate să adauge în sarcina subiectului de drept condiţii suplimentare faţă de cele cuprinse în textul legii. Organizarea executării legii nu se poate confunda cu elaborarea acesteia.
        Prin Sentinţa civilă nr. 114/2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul 1.966/33/2010 (rămasă definitivă prin respingerea recursului) s-au reţinut următoarele:
    "Hotărârile de Guvern reprezintă o categorie de acte administrative specifice organelor centrale ale puterii executive; ele se adoptă pentru organizarea executării legilor şi nu pot contraveni principiilor şi dispoziţiilor cuprinse într-o lege. Conformitatea cu legea a tuturor actelor juridice, fiind o consecinţă a principiului supremaţiei legii, se aplică oricărui act ce emană de la alte organe. Cât priveşte actele administrative, acestea fiind acte de executare a legii, condiţia de conformitate este indiscutabilă.
        Întrucât hotărârea de Guvern se adoptă în baza legii şi urmăreşte organizarea şi executarea în concret a legii, aceasta nu poate institui norme derogatorii de la lege, posibilitate rezervată doar actelor normative de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării de bază. De aceea, atunci când hotărârea Guvernului încalcă legea sau adaugă la lege, ea poate fi anulată (s.n.)
    Întrucât art. 2, 6, 8, 10, 11 şi 15 din Hotărârea Guvernului nr. 735/2010 adaugă la Legea nr. 119/2010, în executarea căreia a fost emisă Hotărârea Guvernului atacată, pârâtul Guvernul României a încălcat prevederile cuprinse în art. 4 din Legea nr. 24/2000."

    Art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2000 prevede obligativitatea în cazul hotărârilor Guvernului a elaborării unei note de fundamentare, instrument de prezentare şi motivare ale noilor reglementări propuse, conform art. 30 alin. (2) al aceleiaşi legi.
    Articolul 31 din Legea nr. 24/2000 detaliază toate condiţiile pe care trebuie să le conţină o notă de fundamentare, ca instrument de prezentare şi motivare ale noilor reglementări propuse.
        Vom insista doar asupra unora din aceste condiţii pentru a arăta că, în cazul modificării ce face obiectul prezentei plângeri, nu au fost respectate:
    a) motivul emiterii actului normativ
        Deşi din punct de vedere pur formal această condiţie apare în nota de fundamentare (anexa 6) la secţiunea a 2-a, nu există absolut nicio referire la condiţiile acordării scutirii directe de la plata accizelor sau cu privire la redefinirea aşa-zisului sistem integrat la care face referire norma 82 alin. (2) teza II. De fapt, termenul de "accize" apare doar izolat într-o enumerare a categoriilor de taxe reglementate de normele metodologice.
        O modificare legislativă care impune în sarcina producătorilor o modificare structurală a locului utilajelor de producţie şi a modalităţii în care se realizează anumite produse nu putea fi trecută atât de uşor cu vederea fără a fi menţionată, măcar cu titlu general, între "motivele" emiterii actului normativ. Dacă modificarea legislativă era una necesară şi importantă, ea trebuia să se regăsească în mod obligatoriu între motivele principale ale emiterii actului normativ având în vedere impactul major pe care îl are asupra drepturilor şi intereselor producătorilor. Însă, dacă modificarea nu era atât de importantă pentru a face parte din lista motivelor emiterii actului normativ, atunci măsura este una cu atât mai nejustificată şi disproporţionată faţă de efectele patrimoniale păgubitoare pe care le implică în privinţa producătorilor, respectiv a subiecţilor de drept cărora li se adresează.
        Conform art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2000, în cadrul acestei secţiuni obligatorii a notei de fundamentare ar trebui să identificăm, printre altele, şi:
    - cerinţele care reclamă intervenţia normativă, cu referire specială la insuficienţele şi neconcordanţele reglementărilor în vigoare;
    – finalitatea reglementărilor propuse;
    – concluziile studiilor, lucrărilor de cercetare, evaluărilor statistice.

        Astfel, referindu-se punctual la modificarea ce face obiectul prezentei plângeri, o astfel de modificare trebuia să menţioneze care sunt cerinţele care impun ca îmbutelierea alcoolului sanitar să fie făcută în acelaşi loc unde este produs şi denaturat alcoolul folosit ca materie primă.
        Trebuia de asemenea să se indice care este finalitatea noii reglementări, respectiv care este beneficiul concret pe care îl înregistrează producătorul, contribuabilul, organul fiscal sau societatea în ansamblul său, din această modificare legislativă. Apreciem extrem de importantă, sub acest aspect, indicarea expresă a acestui din urmă beneficiu tocmai pentru ca el să poată fi pus în balanţă cu prejudicierea intereselor particulare ale producătorilor care vor fi obligaţi să îşi mute fabrica de îmbuteliere în cadrul fabricii de producţie (evident, sub rezerva ca aceste mutări să poată fi din punct de vedere obiectiv făcute şi, din punct de vedere financiar, suportate).
        Nu în ultimul rând, tot în cadrul acestei secţiuni ar fi trebuit să regăsim un studiu sau o evaluare statistică în privinţa numărului de producători de alcool sanitar care sunt în situaţia de a avea liniile de îmbuteliere în afara antrepozitului de producţie alcool, respectiv într-un alt antrepozit. Această evaluare statistică era foarte uşor de realizat deoarece Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală a Vămilor deţine toate informaţiile despre producătorii de alcool sanitar şi despre modul în care sunt organizate liniile de producţie şi îmbuteliere. Din informaţiile pe care le deţinem din piaţă, în România activează la acest moment un număr de aproximativ 7 producători de alcool sanitar, iar dintre aceştia, societatea noastră este de departe cel mai important din punct de vedere al vânzărilor, cu cea mai mare cotă de piaţă. Astfel, din moment ce a apreciat necesară o intervenţie legislativă în acest domeniu cu un număr restrâns de jucători, evident că iniţiatorul acestei intervenţii trebuie să fi făcut un studiu, o cercetare, o minimă evaluare statistică.
        Motivarea expusă în nota de fundamentare nu vizează absolut deloc modificările ce fac obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, ci exprimă, la modul general, nişte principii care nu au nimic de-a face cu ceea ce s-a modificat efectiv şi cu efectele pe care această modificare le-a creat în privinţa noastră şi, probabil, şi a altor producători de alcool sanitar.
        Expunerea făcută la punctul H din nota de fundamentare nu face nicio referire la modificările privind scutirea directă de la plata accizelor, definirea sistemului integrat sau obligativitatea îmbutelierii alcoolului sanitar în cadrul antrepozitului de producţie a alcoolului materie primă;

    b) impactul socioeconomic - efectele asupra mediului de afaceri, inclusiv evaluarea costurilor şi beneficiilor
        Prin Decizia nr. 3.606 din 27 septembrie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut:
    "Specificul raporturilor de drept administrativ, caracterizate prin preeminenţa interesului public, impune ca în conduita autorităţilor publice să se asigure un just echilibru între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să-l ocrotească în limitele competenţei conferite de lege, pe de o parte, şi dreptul subiectelor sau interesul legitim privat căruia i s-ar putea aduce atingere, pe de altă parte. (anexa 7)"

        Având în vedere că pentru cel mai mare producător de alcool sanitar modificarea legislativă echivala cu o imposibilitate de a mai produce sau cu o ipotetică obligaţie de reorganizare a fabricilor în cadrul antrepozitelor, iniţiatorul acestei modificări trebuia să evalueze costurile şi beneficiile acestei modificări şi efectele acesteia asupra mediului de afaceri.
        În nota de fundamentare, la secţiunea a 3-a punctul 2 - Impactul asupra mediului de afaceri - autorii acesteia nu fac nicio referire la modificarea modalităţii de producţie a alcoolului sanitar sau a definiţiei sistemului integrat. La modul general, se arată:
    "Elaborarea unor norme metodologice clare, precise şi accesibile, precum şi exemplificarea unor situaţii determinate de diversitatea activităţii contribuabililor, pentru aplicarea Codului fiscal, generează un impact pozitiv asupra mediului de afaceri, în sensul facilitării abordării legislaţiei fiscale de către contribuabili şi, implicit, îmbunătăţirea conformării voluntare a acestora."

        Or, din această expunere rară substanţă nu se poate extrage concret nicio referire la impactul modificării ce face obiectul prezentei plângeri.
        Deoarece înainte de anul 2003 îmbutelierea alcoolului nu era reglementată în antrepozite dedicate, pentru a se conforma cerinţelor Codului fiscal din 2003, societatea noastră a fost nevoită să facă următoarele investiţii (a se vedea schiţa din anexa 1):
    a. Construirea unei hale (hala 13B) de aproximativ 6.000 mp dedicate îmbutelierii produselor spirtoase exterior
    b. Delimitarea zonei stricte de îmbuteliere băuturi spirtoase şi alcool sanitar în hala 13B - zona marcată cu albastru transparent care a fost autorizată ca antrepozit de îmbuteliere
    c. Relocarea liniei de îmbuteliere K3 (marcată cu verde) din Rieni (unde se îmbuteliau şi băuturi răcoritoare)
    d. Relocarea liniei K5 (marcată cu roşu) din hala de îmbuteliere băuturi răcoritoare (anexa 1 poziţia 8) în noua hală
    e. Relocarea liniei k9 (marcată cu albastru), amplasată în hala 13B în afara antrepozitului pentru îmbutelierea oţetului
    f. S-a instalat o linie de îmbuteliat produse alcoolice şi alcool sanitar în sticlă.
    g. Relocarea maşinilor de suflat butelii aferente celor 3 linii, aceste maşini fiind conectate prin conveiere de aer cu liniile de îmbuteliere
    h. Construire a 3 reţele de conducte pentru: 1) transferul alcoolului pentru băuturi (anexa 1 poziţia 11 - albastru), 2) transferul alcoolului denaturat (anexa 1 poziţia 12 - magenta) între depozitul de stocare alcool al antrepozitului de producţie alcool (anexa 1 poziţia 1) şi antrepozitul de îmbuteliere (anexa 1 poziţia 3). S-a construit şi o conductă pentru transferul oţetului între fabrica de oţet şi hala 13B (anexa 1 poziţia 10 - orange).
    i. S-au montat tancuri pentru recepţia alcoolului, respectiv a oţetului la hala 13, acestea fiind gradate şi calibrate metrologic.
    j. În antrepozitul de producţie alcool s-au montat sisteme de măsurare a cantităţii de alcool trimis prin conducte avizate metrologic [poză contoare].
    k. În hala 13 B s-a construit o cameră de preparare a produselor spirtoase, comună pentru toate liniile din antrepozit. Echipamentele şi construcţia s-au făcut în conformitate cu normele ATEX.
    l. S-a construit şi o cameră pentru mixarea oţetului în hala 13B în afara antrepozitului.
    m. S-au montat utilităţile necesare liniilor de îmbuteliere din hala 13B: post de transformare.
    n. Compresoare pentru maşini de suflat butelii, sisteme de răcire etc., vestiare şi băi pentru personal în concordanţă cu normele HACCP. Toate utilităţile conectate la antrepozitul de îmbuteliere sunt contorizate cu echipamente avizate metrologic.

        Prin introducerea noilor reglementări din actul administrativ atacat, cu ignorarea totală a situaţiei de fapt pe care vechea reglementare o permitea, toate aceste investiţii făcute de societatea noastră în acord cu legea în vigoare sunt în pericol de a nu mai putea fi folosite în scopul pentru care au fost create, deoarece prevederile atacate instituie obligaţia reconfigurării întregii platforme industriale.
        Or, scopul obligaţiei legale de evaluare a impactului socioeconomic, a efectelor asupra mediului de afaceri, a costurilor şi beneficiilor este tocmai acela de a evita situaţii de genul celei de faţă, în care costurile producătorului sunt incomparabil superioare beneficiilor aduse de noua reglementare. De altfel, până la acest moment, statul nu a identificat şi nici nu a evaluat un beneficiu pe care l-ar putea înregistra din modificarea legislativă ce face obiectul prezentei cereri.

    b) impactul financiar asupra bugetului general consolidat
        Cu privire la acest impact nu putem decât să observăm că el este enumerat la secţiunea a 4-a din nota de fundamentare, dar nu se indică absolut nicio sumă de bani care ar intra în mod suplimentar la buget în situaţia adoptării noilor reglementări. Nu există aşadar vreo raţiune de ordin financiar, din punctul de vedere al veniturilor care ar putea fi atrase la bugetul de stat. De altfel, nu vedem care ar putea fi avantajul financiar al statului din faptul că impune o condiţie imposibil de pus în practică de către un producător care şi-a construit fabricile într-un anume mod, în perfect acord cu prevederile legale din ultimii 12-13 ani, şi în privinţa căruia nu au fost depistate nereguli cu privire la desfăşurarea în acest mod a activităţii;

    d) consultările derulate în vederea elaborării proiectului de act normativ, organizaţiile şi specialiştii consultaţi, esenţa recomandărilor primite
        Aşa cum rezultă din prevederile art. 31 din Legea nr. 24/2000, efectuarea acestor consultări este obligatorie, fiind parte integrantă a instrumentului de prezentare şi motivare a actului administrativ-normativ. În cazul modificărilor ce fac obiectul prezentei plângeri, consultările erau absolut necesare, deoarece implicau unele consecinţe cu un impact semnificativ asupra întregii activităţi a producătorilor de alcool sanitar. Consultările respective ar fi putut scoate la iveală faptul că modificările iniţiate sunt imposibil de pus în practică din cauza costurilor implicate din punct de vedere logistic, din cauza inexistenţei spaţiului efectiv în care ar trebui comasate activităţile de producţie cu cele de îmbuteliere, dar şi datorită necesităţii respectării condiţiilor privind prevenirea şi stingerea incendiilor, protecţia muncii, a sănătăţii şi a vieţii angajaţilor care muncesc în preajma unor instalaţii cu risc de explozii etc. Amintim aici cu titlu exemplificativ că societatea noastră a făcut investiţii consistente pentru a îndeplini în cel mai bun mod posibil cerinţele pentru asigurarea accesului pe platformă a maşinilor de pompieri, dar şi celelalte cerinţe pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, condiţii sanitare, de igienă, de personal etc. Or, în cazul unor modificări structurale ale liniilor de producţie, toate aceste investiţii ar fi pierdute deoarece noua configuraţie ar impune condiţii de autorizare noi.
        Raportat la modul în care societatea noastră şi-a construit şi organizat liniile de producţie şi îmbuteliere pe platforma industrială de la Drăgăneşti-Păntăşeşti (schiţa din anexa 1) o relocare a acestora este imposibil de realizat.
        Conform noilor norme metodologice, alcoolul sanitar se poate produce doar în sistem "integrat", produsul final pentru consum fiind, în mod obligatoriu, produs în antrepozitul în care s-a produs şi alcoolul materie primă, în cazul lui Scandic, poziţia 1 din anexa 1.
        Pentru societatea noastră, respectarea acestor norme ar implica crearea unui singur antrepozit producţie alcool şi îmbuteliere sau cu alte cuvinte relocarea antrepozitului de îmbuteliere din hala 13 b (poz. 3 şi 13 din anexa 1) în interiorul sau vecinătatea antrepozitului de producţie alcool.
        Dacă am face abstracţie totală de costurile imense necesare conformării unei astfel de măsuri, acest lucru nu ar fi oricum posibil din următoarele motive obiective:
        Conform schiţei din anexa 8, care reproduce parţial schiţa de la anexa 1, rezultă foarte clar că nu există spaţiu adiacent distileriei pentru relocarea halei de îmbuteliere, astfel încât noul antrepozit să fie strict delimitabil conform cerinţelor normelor Codului fiscal. Conform schiţei din anexa 8, distileria (a cărei construcţie iniţială s-a făcut în 1997 şi care este inclusă în antrepozitul de producţie) este construită între drumul naţional DN76 (poziţia 9 a din anexa 8) şi calea ferată Vaşcău-Beiuş (poziţia nr. 7 a schiţei din anexa 8).
        Conform schiţei din anexa 8 construirea unei hale în interiorul antrepozitului ar bloca căile de acces interne şi ar ocupa spaţiile minime obligatorii între secţiile distileriei. Având în vedere că producţia de alcool este cu risc ridicat la incendii, aceste spaţii au fost proiectate şi executate în conformitate cu normele naţionale pentru prevenirea incendiilor.
        Pentru atestarea funcţionării, distileria a fost echipată, printre altele, cu maşină proprie pentru stingerea incendiilor, rezervă minimă de apă (poziţia nr. 15 a schiţei din anexa 8). Blocarea căilor de acces şi spatiilor de acces cu hale de îmbuteliere ar face imposibilă acţionarea eficientă şi rapidă în cazul unui incendiu, punând în pericol personalul, dar şi celelalte investiţii de pe platformă industrială.
        În concluzie, încorporarea antrepozitului de îmbuteliere în antrepozitul de producţie alcool nu este posibilă din punct de vedere al spaţiului efectiv de care dispune societatea în raport cu construcţiile din zonă: drum european, cale ferată, alte investiţii din apropierea antrepozitului (fabrica de bere a societăţii European Food etc).
    Articolul 20 alin. (2) şi art. 11 alin. (2) din Constituţia României, alături de art. 4 din Codul civil, prevăd că judecătorul naţional are rolul de a aprecia cu privire la eventuala prioritate a tratatelor referitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, acestea având prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. În acest sens, judecătorul naţional are obligaţia de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia (n.n. Convenţiei europene a drepturilor omului), asigurându-le preeminenţa faţă de orice altă prevedere contrară din legislaţia naţională, fără să fie nevoie să aştepte abrogarea acesteia de către legiuitor".
        În prezenta cauză, prin adoptarea normei 82 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 este încălcat dreptul nostru de proprietate reprezentat de autorizaţia de producţie alcool denaturat şi oţet întrucât acest act administrativ normativ îngrădeşte subscrisei dreptul de a produce alcool denaturat şi oţet.
        CEDO a reţinut că "retragerea unei autorizaţii de vânzare a băuturilor alcoolice pentru un restaurant care primise o licenţă în acest sens şi care prin aplicarea ei îşi formase o anumită clientelă reprezintă o atingere adusă unui bun în sensul de valoare economică, astfel că dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 devin aplicabile" (Comis. EDH, rap. din 10 noiembrie 1987, Tre Traktorer AB c/Suede).
        La momentul obţinerii autorizaţiei de antrepozit fiscal, subscrisa a dobândit un drept de proprietate, o speranţă legitimă cu privire la posibilitatea exploatării factorilor de producţie în temeiul cărora am obţinut autorizaţia de antrepozit fiscal pe toată durata de valabilitate a acesteia. În aceste condiţii este de neconceput ca printr-un act administrativ (Hotărârea Guvernului nr. 1/2006) subscrisei să-i fie afectată de o asemenea manieră speranţa legitimă şi implicit posibilitatea de a-şi duce la îndeplinire obiectul de activitate.
        În cazul de faţă, prin adoptarea normei 82 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, subscrisei îi este retras implicit dreptul de a produce alcool sanitar, aspect probat prin autorizaţiile de utilizator final obţinute şi deţinute de societatea noastră.
        Potrivit prevederilor art. 135 din Constituţie:
    "(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.
(2) Statul trebuie să asigure:
    a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie."

        Adoptarea normei 82 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 în forma cuprinsă în Monitorul Oficial nr. 22 din 13.01.2016 încalcă art. 135 din Constituţie. Este complet nerezonabilă condiţia impusă de noile Norme de punere în aplicare a Codului fiscal în condiţiile în care factorii de producţie de care subscrisa dispune sunt indisponibilizaţi fără nicio motivare - astfel cum am arătat în cadrul punctului 2.
        Guvernul României nu a indicat motivul care a stat la baza acestei modificări, în expunerea de motive nu se poate regăsi nicio justificare cu privire la obligaţia de a produce alcoolul sanitar în acelaşi antrepozit în care este produs şi denaturat alcoolul materie primă.
        În plus, trebuie menţionat faptul că prin actul administrativ criticat este perturbat mediul concurenţial. Astfel, în mod brutal, începând cu data de 13.01.2016, fără nicio atenţionare prealabilă care să ne permită adaptarea, concurenţii noştri cu capacităţi de producţie mult mai mici, care produc alcoolul, spirtul şi oţetul în acelaşi loc, dobândesc un avantaj competiţional nesperat. Această anomalie creată în piaţă contravine flagrant prescripţiilor art. 135 din Constituţie, statul generând o concurenţă neloială în piaţă, în loc să protejeze comercianţii de acest flagel.
        Istoricul litigios dintre societatea noastră şi statul român, dar şi existenţa pe rolul Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii (ICSID) a unei cereri de arbitraj formulate împotriva României ne confirmă faptul că societatea noastră este vizată sistematic de grave abuzuri ale organelor vamale şi fiscale (amintim cu titlu exemplificativ refuzul restituirii accizelor la export, invocarea de nereguli cu privire la denaturarea alcoolului sanitar, refuzul autorităţilor fiscale de a ne acorda facilităţile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 30/2011, revocarea în mod repetat a autorizaţiilor de antrepozit fiscal etc). Toate aceste situaţii s-au finalizat în instanţă, abuzurile fiind confirmate şi apoi cenzurate pe cale judiciară.
        Conform art. 2.3 din Acordul din 29 mai 2002 între Guvernul României şi Guvernul Regatului Suediei privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, statul este obligat să asigure întotdeauna un tratament just şi echitabil investiţiilor investitorilor celeilalte părţi contractante şi nu va afecta, prin măsuri nerezonabile sau discriminatorii, managementul, întreţinerea, folosinţa, posesia sau înstrăinarea acestora, precum şi achiziţionarea de bunuri şi servicii sau vânzarea producţiei acestora.
        Menţionăm că, în temeiul dispoziţiilor a căror anulare o solicităm, organele statului au oprit de la vânzare şi producţie o cantitate importantă din alcoolul sanitar produs de către societatea noastră în ianuarie 2016 (în acest sens, indicăm adresele nr. 454/R/21.01.2016, nr. 454/R/25.01.2016, nr. 648/29.01.2016 anexa 9).


        Faţă de cele învederate solicită anularea parţială a Hotărârii Guvernului nr. 1/2016 cu privire la:
    (i) sintagma "în antrepozitul fiscal în care acestea au fost produse" din cuprinsul normei 82 alin. (2) teza II din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 prin care a fost redefinit în mod fundamental diferit faţă de vechea reglementare noţiunea de "sistem integrat":
    "Prin sistem integrat se înţelege utilizarea alcoolului etilic şi a altor produse alcoolice, în antrepozitul fiscal în care acestea au fost produse, pentru realizarea de produse finite care se consumă ca atare, fără a mai fi supuse vreunei modificări."

    (ii) sintagma "în care a fost produs şi a fost denaturant alcoolul etilic - materie primă, respectiv prin utilizarea sistemului integrat, aşa cum este acesta definit la pct. 82 alin. (2) teza a doua" din cuprinsul normei 79 alin. (5) teza II din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016:
    "(4) Realizarea în interiorul antrepozitelor fiscale de producţie a produselor care nu sunt destinate consumului uman prevăzut la pct. 78 alin. (10) este interzisă.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), alcoolul sanitar se realizează numai în interiorul antrepozitului fiscal de producţie în care a fost produs şi a fost denaturant alcoolul etilic - materie primă, respectiv prin utilizarea sistemului integrat, aşa cum este acesta definit la pct. 82 alin. (2) teza a doua."


        Prin întâmpinarea formulată, Guvernul României a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, formulată de S.C. Scandic Distilleries - S.A.
        În fapt, prin acţiunea introductivă, reclamanta a solicitat anularea prevederilor normei 82 alin. (2) teza a II-a şi a normei 79 alin. (5) teza a II-a din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
    A. Faţă de motivele de fapt şi de drept ale cererii, având în vedere cadrul procesual stabilit în baza principiului disponibilităţii sub aspectul părţilor şi al obiectului acţiunii, înţelege să formuleze următoarele apărări:
    1. Excepţia nulităţii cererii pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant a apărătorului calificat al reclamantului
        Din analiza cererii de chemare în judecată, reiese că aceasta a fost formulată şi semnată pentru partea reclamantă de către administratorul său, însă fără să se facă dovada calităţii sale de reprezentant.
        Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 151 alin. (1) din Codul de procedură civilă "când cererea este făcută prin mandatar se va alătura procura în original sau în copie legalizată", iar potrivit dispoziţiilor alin. (4) "reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor".
        Pe de altă parte, conform prevederilor art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă, "Când cererea nu îndeplineşte aceste cerinţe, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile (...) sub sancţiunea anulării cererii".
        În aplicarea acestor dispoziţii legale, solicităm instanţei să pună în vedere apărătorului reclamantei să facă dovada calităţii sale de reprezentant, iar în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, să dispună anularea cererii de chemare în judecată.

    2. Excepţia nulităţii acţiunii pentru lipsa timbrajului
        Având în vedere faptul că partea reclamantă a invocat ca temei de drept al acţiunii dispoziţiile Legii nr. 554/2004, modificată şi completată, rugăm Onorata instanţă să observe că, potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din acest act normativ, pentru cererile formulate se percep taxele de timbru prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbre, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepţia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare, aceleaşi dispoziţii fiind reluate, de altfel, şi de art. 19 alin. (3) din lege, care reglementează procedura în cazul cererilor de despăgubiri.
        Prin urmare, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 la care fac trimitere prevederile art. 17 alin. (2) şi art. 19 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, astfel încât dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa urmează a pune în vedere petenţilor să achite suma datorată până la primul termen de judecată, iar neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
        Întrucât din actele comunicate împreună cu citaţia nu reiese dacă au fost achitate taxele corespunzătoare acestei cereri de către reclamantă, solicităm instanţei să verifice respectarea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, iar în cazul în care aceasta nu a îndeplinit această obligaţie legală, să dispună anularea cererii, potrivit dispoziţiilor art. 197 din Codul de procedură civilă.


    B. Pe fondul cererii de anulare a Hotărârii Guvernului nr. 1/2016, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
        Susţinerile reclamantei privind vătămarea unor drepturi recunoscute de lege prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 1/2016 sunt nefondate şi nu pot demonstra nelegalitatea acesteia.
        Astfel, Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 este temeinică şi legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
        Actul administrativ contestat a fost adoptat de Executiv, astfel cum reiese din nota de fundamentare care a însoţit proiectul actului administrativ, prin însuşirea proiectului iniţiat de către Ministerul Finanţelor Publice.
        La elaborarea actului au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, regulament aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autorităţile publice interesate în aplicarea acestuia şi de către Ministerul Justiţiei, care, potrivit art. 20 alin. 7 din Regulament, "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalităţii, încheind succesiunea operaţiilor din etapa de avizare."
        Proiectul actului administrativ contestat a fost aprobat favorabil de Consiliul Legislativ prin Avizul nr. 1.395/2015.
        Prin cererea introductivă reclamanta susţine în mod eronat că actul administrativ încalcă principiul ierarhiei normelor juridice prevăzut în cuprinsul art. 4 din Legea nr. 24/2000.
        În acest sens a învederat faptul că Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, prin prevederile a căror anulare se solicită, anume a sintagmei "în antrepozitul fiscal în care acestea au fost produse," din cuprinsul normei 82 alin. (2) teza II, respectiv a sintagmei "în care a fost produs şi a fost denaturat alcoolul etilic - materie primă, respectiv utilizarea sistemului integrat, aşa cum este acesta definit la pct. 82 alin. (2) teza a II-a" ce se regăseşte la pct. 79 alin. (5), nici nu adaugă la lege şi nici nu încalcă principiul ierarhiei actelor normative.
        Atât Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi actuala reglementare - Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, nu reprezintă altceva decât ralierea legislaţiei naţionale la legislaţia internaţională.
        Prin urmare, şi capitolul VIII, referitor la Accize şi alte taxe speciale, nu face notă discordantă, reprezentând transpunerea în legislaţia naţională a Directivei 92/83/CEE privind armonizarea structurilor accizelor la alcool şi băuturi alcoolice.
        În ceea ce priveşte scutirile la plata accizei pentru alcool etilic şi produsele alcoolice, potrivit art. 27 alin. 1 lit. b din Directiva 92/83/CEE, statele membre scutesc de accize produsele care intră sub incidenţa prezentei directive după îndeplinirea condiţiilor stabilite de acestea în scopul asigurării aplicării corecte a respectivelor scutiri şi al prevenirii oricărei evaziuni, evitări sau abuz:
    b) dacă sunt atât denaturate, în conformitate cu cerinţele oricărui stat membru, cât şi utilizate în prelucrarea oricărui produs, cu excepţia celor destinate consumului uman.

        Iar potrivit art. 27 alin. 5 din Directiva 92/83/CEE, dacă un stat membru consideră că un produs care a fost scutit în baza alineatului (1) litera (a) sau (b) duce la evaziune, evitare sau abuz, el poate refuza să acorde o scutire sau poate retrage scutirea deja acordată. Statul membru informează Comisia cu privire la aceasta. Comisia transmite informaţiile celorlalte state membre în termen de o lună de la primire. Se ia o decizie în conformitate cu procedura stabilită la art. 24 din Directiva 92/12/CEE. Statele membre nu sunt obligate să aplice retroactiv o asemenea decizie.
        Totodată, la art. 27 alin. 6 din Directiva 92/83/CEE se prevede că statele membre sunt libere să aplice scutirile menţionate anterior printr-o rambursare a accizei plătite.
        Analizând dispoziţiile mai sus menţionate se poate observa că legislaţia europeană lasă la libera apreciere a statelor membre atât modalitatea de aplicare a scutirii de accize prevăzute la art. 27 alin. 1 lit. b din Directiva 92/83/CEE, respectiv aplicarea scutirii directe de la plata accizelor ori a scutirii indirecte de la plata accizelor, precum şi condiţiile ce urmează a fi îndeplinite de operatorii economici în vederea beneficierii de scutirea de la plata accizelor pentru alcoolul etilic.
        Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 206^3 pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (în continuare "Legea nr. 571/2003"), coroborate cu cele ale art. 72 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal (în continuare "H.G. nr. 44/2004"), activitatea de producţie reprezenta orice operaţiune prin care produsele accizabile erau fabricate, procesate sau modificate sub orice formă, inclusiv operaţiunile de îmbuteliere şi ambalare a produselor accizabile în vederea eliberării pentru consum.
        Iar conform prevederilor art. 206^21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 şi celor ale pct. 83 alin. (2) din H.G. nr. 44/2004, în antrepozitul fiscal de producţie erau permise numai primirea şi depozitarea în regim suspensiv de accize a produselor accizabile utilizate materie primă în procesul de producţie de produse accizabile, respectiv depozitarea produselor accizabile rezultate din activitatea de producţie pentru care a fost autorizat antrepozitul fiscal.
        Astfel, conform art. 206^22 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003, cererea pe care o depuneau operatorii economici în vederea autorizării de antrepozite fiscale de producţie trebuia să conţină informaţii şi să fie însoţită de documente referitoare la produsele accizabile ce urmau a fi achiziţionate în regim suspensiv de accize în vederea utilizării ca materie primă în cadrul activităţii de producţie de produse accizabile.
        Corelativ, pct. 84 alin. 1 din H.G. nr. 44/2004 stabilea, în cazul autorizării antrepozitelor fiscale de producţie, obligativitatea depunerii manualului de procedură în cuprinsul căruia sunt descrise detaliat toate procesele şi operaţiunile care vor fi desfăşurate în antrepozitul de producţie.
        De asemenea, potrivit art. 206^23 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 autorizaţia de antrepozit fiscal de producţie se elibera numai dacă locul urma a fi folosit pentru producerea, transformarea, deţinerea, primirea şi/sau expedierea produselor accizabile în regim suspensiv de accize.
        Corelativ, pct. 85 alin. 1 din H.G. nr. 44/2004 stabilea că activitatea desfăşurată în antrepozitul de producţie trebuia să fie independentă de alte activităţi desfăşurate de persoana care solicita autorizarea şi care nu aveau legătură cu producţia sau depozitarea de produse accizabile pentru care respectivul antrepozit a fost autorizat.

        Este important de precizat faptul că, potrivit regulii generale, în antrepozitul fiscal de producţie dispoziţiile legale permiteau exclusiv desfăşurarea activităţii de producţie pentru care antrepozitul a fost autorizat, nefiind posibilă desfăşurarea altor activităţi neautorizate.
        Dispoziţiile Legii nr. 571/2003 reglementau o excepţie de la această regulă, anume cea stabilită la art. 206^23 alin. (11) potrivit căreia antrepozitarul autorizat pentru producţia şi îmbutelierea produsului bere avea dreptul de a utiliza instalaţiile de îmbuteliere pe care le deţinea şi pentru îmbutelierea băuturilor răcoritoare şi a apei plate.
        În ceea ce priveşte reglementarea referitoare la scutirea de la plata accizelor pentru alcoolul utilizat la fabricarea alcoolului sanitar, aceasta (pct. III alin. 8 şi 9 din H.G. nr. 44/2004) stabilea că denaturarea alcoolului etilic se putea realiza exclusiv în antrepozitul fiscal în care alcoolul etilic (ca materie primă) a fost produs şi sub supravegherea autorităţii vamale teritoriale.
        Totodată, pct. III alin. 52 din H.G. nr. 44/2004 stabilea că denaturarea alcoolului etilic pentru obţinerea alcoolului sanitar poate fi realizată numai în antrepozitul fiscal de producţie în care se obţine alcoolul etilic - materie primă.
        Analizând dispoziţiile legale mai sus menţionate se poate observa că denaturarea alcoolului etilic se realiza exclusiv în antrepozitul fiscal în care alcoolul etilic a fost produs, iar alcoolul sanitar în formă nediluată se obţinea, potrivit legii, exclusiv în antrepozitul fiscal în care alcoolul a fost produs.
        Referitor la scutirea directă de la plata accizelor pentru alcoolul etilic utilizat la producerea alcoolului sanitar, aceasta era posibilă numai în baza autorizaţiei de utilizator final deţinute de antrepozitarii autorizaţi în sistem integrat, conform prevederilor art. 206^58 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 coroborate cu cele ale pct. III alin. 21 şi alin. 22 din H.G. nr. 44/2004.
        Aceleaşi dispoziţii legale defineau sistemul integrat ca reprezentând utilizarea alcoolului etilic şi a altor produse alcoolice de către antrepozitar pentru realizarea de produse finite destinate a fi consumate ca atare, fără a mai fi supuse unei modificări.
        Astfel, alcoolul etilic trebuia să fi fost produs de antrepozitar sau antrepozitarul ar fi avut dreptul să achiziţioneze de la terţi respectivul alcool etilic.
        De asemenea, procesarea alcoolului etilic deţinut în regim de scutire directă în baza autorizaţiei de utilizator final trebuia să fie efectuată în antrepozitul fiscal de producţie alcool etilic - materie primă, în alt antrepozit deţinut de antrepozitar sau pur şi simplu în altă locaţie deţinută de antrepozitar.
        Având în vedere dispoziţiile legale mai sus invocate este evident că intenţia legiuitorului a fost aceea de a limita situaţiile în care este aplicabilă scutirea directă de la plata accizelor, respectiv de a opera doar în cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de alcool etilic - materie primă şi dacă produsul finit alcool sanitar este obţinut în antrepozitele fiscale de producţie alcool etilic - materie primă, respectiv în sistem integrat.
        Am menţionat textele de lege referitoare la scutirea de la plata accizelor cuprinse în Legea nr. 571/2003, respectiv în H.G. nr. 44/2004, în vederea sublinierii continuităţii acestui regim şi în actuala reglementare - Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 1/2016.
        Precizăm faptul că prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (în continuare, "Legea nr. 227/2015"), nivelul accizelor pentru alcool etilic a scăzut de la 4.738,01 lei/hl alcool pur la 3.306,98 lei/hl pe alcool pur, iar pentru alcoolul etilic produs de micile distilerii de la 2.250,56 lei/hl alcool pur la 1.653,49 lei/hl alcool pur.
        Este important de precizat că diminuarea nivelului accizelor la alcoolul etilic va determina o creştere a producţiei fiscalizate, diminuarea evaziunii fiscale, scăderea preţurilor, precum şi crearea de noi locuri de muncă, dar şi de noi capacităţi de producţie.
        Corelativ, a fost necesară adoptarea unor condiţii clare a căror menire a fost aceea de a preveni şi combate evaziunea fiscală, respectiv de a diminua riscurile asociate producţiei, deţinerii şi deplasării alcoolului etilic, mai ales referitor la situaţiile de scutire directă de la plata accizelor.
        În acest sens, au fost păstrate şi clarificate prevederile referitoare la noţiunea de sistem integrat ce se regăsesc la pct. 79 alin. (5), respectiv pct. 82 alin. (2) teza a doua din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 contestate în prezenta cauză.
        Astfel, potrivit pct. 79 alin. (5) din Codul fiscal, prin excepţie de la prevederile alin. (4), alcoolul sanitar se realizează numai în interiorul antrepozitului fiscal de producţie în care a fost produs şi a fost denaturant alcoolul etilic - materie primă, respectiv prin utilizarea sistemului integrat, aşa cum este acesta definit la pct. 82 alin. (2) teza a doua.
        Iar conform pct. 82 alin. (2) beneficiază de scutirea directă prevăzută la alin. (1) lit. b) şi c) numai antrepozitarii autorizaţi care funcţionează în sistem integrat. Prin sistem integrat se înţelege utilizarea alcoolului etilic şi a altor produse alcoolice, în antrepozitul fiscal în care acestea au fost produse, pentru realizarea de produse finite care se consumă ca atare, fără a mai fi supuse vreunei modificări.
        Având în vedere textele de lege mai sus menţionate, nu putem fi de acord cu afirmaţia reclamantei potrivit căreia dispoziţiile art. 397 din Legea nr. 227/2015 au fost modificate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016.
        Se observă faptul că în susţinerea nelegalităţii dispoziţiilor legale a căror anulare este solicitată societatea redă doar textul art. 397 alin. (1) lit. b) şi c), potrivit căruia:
    "(1) Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice prevăzute la art. 335 alin. (2) lit. a), atunci când sunt:
    b) denaturate şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;
    c) utilizate pentru producerea oţetului cu codul NC 2209."

        Ceea ce reclamanta eludează este alin. (4) al art. 397, conform căruia modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1), precum şi produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului se reglementează prin normele metodologice.
        Prin urmare, este evident că legiuitorul a adoptat Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 cu respectarea prevederilor cuprinse în Legea nr. 227/2015.
        Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
        Reclamanta S.C. Scandic Distilleries - S.A. a solicitat anularea parţială a Hotărârii Guvernului nr. 1/2016, cu privire la:
    (i) sintagma "în antrepozitul fiscal în care acestea au fost produse" din cuprinsul normei 82 alin. (2) teza II din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 prin care a fost redefinit în mod fundamental diferit faţă de vechea reglementare noţiunea de sistem integrat:
    "Prin sistem integrat se înţelege utilizarea alcoolului etilic şi a altor produse alcoolice, în antrepozitul fiscal în care acestea au fost produse, pentru realizarea de produse finite care se consumă ca atare, fără a mai fi supuse vreunei modificări."

    (ii) sintagma "în care a fost produs şi a fost denaturat alcoolul etilic - materie primă, respectiv prin utilizarea sistemului integrat, aşa cum este acesta definit la pct. 82 alin. (2) teza a doua" din cuprinsul normei 79 alin. (5) teza II din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016:
    "(4) Realizarea în interiorul antrepozitelor fiscale de producţie a produselor care nu sunt destinate consumului uman prevăzut la pct. 78 alin. (10) este interzisă.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), alcoolul sanitar se realizează numai în interiorul antrepozitului fiscal de producţie în care a fost produs şi a fost denaturat alcoolul etilic - materie primă, respectiv prin utilizarea sistemului integrat, aşa cum este acesta definit la pct. 82 alin. (2) teza a doua."


        În ceea ce priveşte norma 82 alin. (2) teza II şi norma 79 alin. (5) teza II din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, reclamanta invocă, în primul rând, încălcarea prevederilor art. 4 alin. (3), art. 78 şi art. 79 din Legea nr. 24/2000.
    Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative conţine prevederi imperative în privinţa condiţiilor de legalitate pe care trebuie să le întrunească actele administrative normative, categorie în care intră şi Hotărârea Guvernului nr. 1/2016.
        Astfel, legalitatea actelor administrative normative este subsumată unor condiţii generale de emitere, cum ar fi: respectarea ierarhiei normelor juridice (art. 4 din Legea nr. 24/2000); interdicţia de a conţine soluţii care să contravină prevederilor în a căror aplicare sunt date (art. 78 din Legea nr. 24/2000) şi adoptarea într-un termen util care să facă posibilă ducerea lor la îndeplinire (art. 79 din Legea nr. 24/2000).
        Referitor la încălcarea ierarhiei normelor juridice (art. 4 din Legea nr. 24/2000), instanţa reţine că, potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.
        Reclamanta invocă faptul că normele nr. 82 alin. (2) teza II şi nr. 79 alin. (5) teza II din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 au fost emise cu depăşirea limitelor impuse de prevederile art. 397 alin. (2) lit. b) şi c) din noul Cod fiscal.
        Textul art. 397 alin. (2) lit. b) şi c) din noul Cod fiscal prevede că:
    "Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice prevăzute la art. 335 alin. (2) lit. a), atunci când sunt:
    a) denaturate şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;
    b) utilizate pentru producerea oţetului cu codul NC 2209"

        În opinia instanţei, este corectă aprecierea reclamantei în sensul că acest text legal nu impune nicio condiţie în plus pentru ca alcoolul respectiv să fie scutit de acciză. Sunt suficiente denaturarea alcoolului şi utilizarea lui pentru produse care nu sunt destinate consumului uman (e.g. alcool sanitar), respectiv utilizarea alcoolului pentru producerea oţetului.
        Norma de punere în aplicare a acestui text de lege adaugă, însă, o altă condiţie în vederea scutirii de la plata accizei, anume ca alcoolul sanitar să fie realizat numai în interiorul antrepozitului fiscal de producţie în care a fost produs şi denaturat alcoolul etilic - materie primă. Această condiţie suplimentară încalcă textul art. 4 din Legea nr. 24/2000, întrucât un text din noul Cod fiscal (art. 397) - lege organică - este modificat consistent printr-un act administrativ.
        Astfel, teza II alin. (2) din norma 82 din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, care defineşte noţiunea de sistem integrat, a fost modificată faţă de vechea reglementare, fiind introdusă o distincţie în sensul că: "Prin sistem integrat se înţelege utilizarea alcoolului etilic şi a altor produse alcoolice, în antrepozitul fiscal în care acestea au fost produse, pentru realizarea de produse finite care se consumă ca atare, fără a mai fi supuse vreunei modificări."
        Drept urmare, în vederea beneficierii de scutire de acciză în cazurile reglementate de art. 397 alin. (1) lit. b) şi c) din noul Cod fiscal, nu mai este suficientă îndeplinirea condiţiilor impuse de acest text legal, ci este necesar ca producţia de produse alcoolice denaturate şi producţia de oţet să aibă loc în acelaşi antrepozit/în acelaşi spaţiu delimitat în care este produs alcoolul.
        Noua condiţie suplimentară este exprimată şi mai clar în norma nr. 79 alin. (5):
    "Prin excepţie de la prevederile alin. (4), alcoolul sanitar se realizează numai în interiorul antrepozitului fiscal de producţie în care a fost produs şi a fost denaturant alcoolul etilic - materie primă, respectiv prin utilizarea sistemului integrat, aşa cum este acesta definit la pct. 82 alin. (2) teza a doua."

    Aceste condiţii suplimentare, introduse prin normele nr. 82 alin. (2) teza II şi nr. 79 alin. (5) teza II din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, nu îndeplinesc imperativul impus de art. 4 din Legea nr. 24/2000, depăşind limitele impuse de actul normativ superior, respectiv de textul art. 397 alin. (1) lit. b) şi c) din noul Cod fiscal.
        Cu privire la încălcarea interdicţiei de a conţine soluţii care să contravină prevederilor în a căror aplicare sunt date (art. 78 din Legea nr. 24/2000), reclamanta invocă faptul că prevederile normelor nr. 82 alin. (2) teza II şi nr. 79 alin. (5) teza II din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 contravin prevederilor art. 397 alin. (1) lit. b) şi c) din noul Cod fiscal (art. 78 din Legea nr. 24/2000).
        Astfel, se reţine că textul art. 397 alin. (1) lit. b) şi c) din noul Cod fiscal impune o singură condiţie în vederea scutirii de la plata accizei, anume alcoolul să fie denaturat şi utilizat pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman sau, după caz, alcoolul să fie folosit pentru producţia de oţet. Textul nu mai prevede nicio altă condiţie pentru ca producătorul de alcool denaturat, respectiv cel de oţet să beneficieze de scutire de la plata accizei. În acest caz devine aplicabil principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, potrivit căruia acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă.
        În aceste condiţii, întrucât norma de punere în aplicare a art. 397 din noul Cod fiscal introduce o condiţie suplimentară pentru a beneficia de scutire de acciză, iar textul legal din actul normativ superior nu conţine o astfel de condiţie, este evident că norma 82 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 contravine prevederilor art. 397 alin. (1) lit. b) şi c) din noul Cod fiscal.
        Sub acest aspect, instanţa apreciază că este abilitată să verifice doar concordanţa actului administrativ supus analizei sale cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
        Instanţa reţine că pârâtul Guvernul României şi intervenientul MFP susţin că actul administrativ contestat a fost adoptat de Executiv, astfel cum reiese din nota de fundamentare care a însoţit proiectul actului administrativ, prin însuşirea proiectului iniţiat de către Ministerul Finanţelor Publice. La elaborarea actului au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, regulament aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autorităţile publice interesate în aplicarea acestuia şi de către Ministerul Justiţiei, care, potrivit art. 20 alin. 7 din Regulament, "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalităţii, încheind succesiunea operaţiilor din etapa de avizare". Proiectul actului administrativ contestat a fost aprobat favorabil de Consiliul Legislativ prin Avizul nr. 1.395/2015.
        Astfel, se susţine că Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, prin prevederile a căror anulare se solicită, anume a sintagmei "în antrepozitul fiscal în care acestea au fost produse," din cuprinsul normei 82 alin. (2) teza II, respectiv a sintagmei "în care a fost produs şi a fost denaturat alcoolul etilic - materie primă, respectiv utilizarea sistemului integrat, aşa cum este acesta definit la pct. 82 alin. (2) teza a II-a", ce se regăseşte la pct. 79 alin. (5), nici nu adaugă la lege şi nici nu încalcă principiul ierarhiei actelor normative.
        În justificarea acestei poziţii, se arată că atât Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi actuala reglementare - Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, nu reprezintă altceva decât ralierea legislaţiei naţionale la legislaţia internaţională. Prin urmare, nici capitolul VIII, referitor la Accize şi alte taxe speciale, nu face notă discordantă, reprezentând transpunerea în legislaţia naţională a Directivei 92/83/CEE privind armonizarea structurilor accizelor la alcool şi băuturi alcoolice.
        În ceea ce priveşte scutirile la plata accizei pentru alcool etilic şi produsele alcoolice, potrivit art. 27 alin. 1 lit. b din Directiva 92/83/CEE, se precizează că statele membre scutesc de accize produsele care intră sub incidenţa prezentei directive după îndeplinirea condiţiilor stabilite de acestea în scopul asigurării aplicării corecte a respectivelor scutiri şi al prevenirii oricărei evaziuni, evitări sau abuz:
    "b) dacă sunt atât denaturate, în conformitate cu cerinţele oricărui stat membru, cât şi utilizate în prelucrarea oricărui produs cu excepţia celor destinate consumului uman."

        Iar potrivit art. 27 alin. 5 din Directiva 92/83/CEE, dacă un stat membru consideră că un produs care a fost scutit în baza alineatului (1) litera (a) sau (b) duce la evaziune, evitare sau abuz, el poate refuza să acorde o scutire sau poate retrage scutirea deja acordată. Statul membru informează Comisia cu privire la aceasta. Comisia transmite informaţiile celorlalte state membre în termen de o lună de la primire. Se ia o decizie în conformitate cu procedura stabilită la art. 24 din Directiva 92/12/CEE. Statele membre nu sunt obligate să aplice retroactiv o asemenea decizie. Totodată, la art. 27 alin. 6 din Directiva 92/83/CEE se prevede că statele membre sunt libere să aplice scutirile menţionate anterior printr-o rambursare a accizei plătite.
        Instanţa constată astfel că se invocă o obligaţie a legiuitorului român de adoptare a modificărilor legislative adoptate, acestea reprezentând doar "transpunerea în legislaţia naţională a Directivei 92/12/CEE". Pe de o parte, se afirmă că legislaţia europeană impune modificarea, iar pe de altă parte se susţine că aceeaşi legislaţie europeană lasă la libera voinţă a statelor cum să reglementeze acest regim al scutirii de accize. Intenţia legiuitorului român a fost, în opinia pârâtului şi intervenientului, aceea de a limita situaţiile în care este aplicabilă scutirea directă de la plata accizelor, respectiv de a opera doar în cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de alcool etilic - materie primă şi dacă produsul finit alcool sanitar este obţinut în antrepozitele fiscale de producţie alcool etilic - materie primă, respectiv în sistem integrat.
        Din analiza cuprinsului Directivei 92/12/CEE, contrar susţinerilor pârâtului şi intervenientului, instanţa constată că aceasta nu face nicio referire la modalitatea sau locul în care trebuie îmbuteliat alcoolul denaturat pentru a putea fi scutit de plata accizei.
        Conform Directivei 92/12/CEE: "Produsele care intră sub incidenţa prezentei directive vor fi scutite de accize în cazul în care:
    - sunt denaturate în conformitate cu cerinţele oricărui stat membru;
    – sunt denaturate şi utilizate în prelucrarea produselor care nu sunt destinate consumului uman;
    – sunt utilizate pentru producerea oţetului, a medicamentelor sau a aromelor folosite în producţia produselor alimentare;".

        Drept urmare, singura condiţie impusă de directivă pentru acordarea scutirii se referă strict la denaturare şi nicidecum la locul unde este îmbuteliat alcoolul denaturat. Odată îmbuteliat, alcoolul ce urmează a fi folosit pentru fabricarea produsului alcool sanitar îndeplineşte condiţiile directivei în ceea ce priveşte scutirea directă.
        De asemenea, CJUE a statuat (Cazul C-313/14 Asprod sp.z.o.o. - Scutirea de accize pentru alcoolul etilic) în sensul că scutirea de accize prevăzută de Directiva 92/12/CEE este condiţionată de scopul final în care sunt folosite alcoolul etilic şi/sau alte produse alcoolice şi că directiva urmăreşte stabilirea unui impact neutru al accizelor pentru alcoolul utilizat ca produs intermediar în compoziţia altor produse comerciale şi industriale.
        Astfel, dacă statele membre pot verifica scutirea de accize în funcţie de utilizarea produselor în discuţie (alcool etilic şi/sau alte produse alcoolice), nu ar trebui condiţionată această aplicare a scutirii de condiţii care nu sunt stabilite pe baza elementelor concrete, obiective şi verificabile, care sunt necesare pentru a asigura aplicarea corectă şi directă a scutirii şi pentru a preveni evaziunea, frauda sau abuzurile.
        Cu privire la susţinerile pârâtului şi intervenientului în sensul că prin adoptarea reglementărilor criticate s-a urmărit adoptarea unor condiţii a căror menire a fost aceea de a preveni şi combate evaziunea fiscală, instanţa consideră că acestea sunt nefondate, deoarece, în primul rând, combaterea evaziunii fiscale şi a pieţei negre se face prin întărirea controlului, în special asupra operatorilor neînregistraţi, iar în al doilea rând, dacă transferul alcoolului denaturat între două antrepozite ale aceluiaşi antrepozitar ar putea fi o operaţiune ce ar conduce la evaziune fiscală, înseamnă că operaţiunile de transfer alcool etilic (denaturat) în regim suspensiv efectuate liber pe teritoriul UE între antrepozite ale unor antrepozitari diferiţi ar fi nişte operaţiuni extrem de periculoase din punctul de vedere al posibilităţii de evaziune fiscală şi ar trebui interzise cu desăvârşire.
        Referitor la adoptarea normelor într-un termen util care să facă posibilă ducerea lor la îndeplinire (art. 79 din Legea nr. 24/2000), se reţine că textul art. 79 din Legea nr. 24/2000 stabileşte în termeni extrem de clari faptul că: "Ordinele şi instrucţiunile se vor elabora în termenul prevăzut de actul superior sau, după caz, într-un termen util care să facă posibilă ducerea lor la îndeplinire."
    Noul Cod fiscal nu conţine prevederi cu privire la data până la care trebuiau adoptate normele de punere în aplicare. Codul fiscal a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 688 din 10.09.2015, stabilindu-se că intrarea sa în vigoare se va realiza de la 1.01.2016. La 13 zile de la intrarea în vigoare a noului Cod fiscal, în Monitorul Oficial nr. 22 din 13.01.2016, s-au publicat normele de punere în aplicare.
        Drept urmare, în opinia instanţei, este corectă aprecierea reclamantei în sensul că adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 1/2016 s-a făcut cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 24/2000. Nu poate fi vorba despre respectarea unui termen util, care să facă posibilă ducerea la îndeplinire de către reclamantă a prevederilor actului administrativ normativ în condiţiile în care acestea au fost adoptate după intrarea în vigoare a Codului fiscal.
        Astfel, la momentul la care reclamanta a obţinut autorizaţia de antrepozit fiscal în vederea producerii de alcool denaturat şi oţet, potrivit prevederilor din vechiul Cod fiscal şi din normele de punere în aplicare, aceasta putea să producă alcool denaturat şi oţet. La data 10.09.2015, când a fost publicat noul Cod fiscal, textul art. 206^58 din vechiul Cod fiscal (ce reglementa scutirea de la plata accizei aferente producţiei de alcool denaturat şi oţet) este identic cu noua reglementare - art. 397 din noul Cod fiscal.
        Abia la data de 13 ianuarie 2016 au fost publicate normele de aplicare a noului Cod fiscal, prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, care au modificat însă consistent condiţiile necesare pentru a beneficia de scutirea de acciză pentru producţia de alcool denaturat şi oţet.
        În aceste condiţii, nu poate fi vorba despre adoptarea normelor într-un termen util care să facă posibilă ducerea lor la îndeplinire, din moment ce reclamanta produce de peste 10 ani alcoolul denaturat şi oţetul în clădiri/antrepozite distincte de clădirea/antrepozitul în care este produs alcoolul.
        În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 108 din Constituţie şi ale art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2000, se reţine că, potrivit textului art. 108 din Constituţia României ce poartă denumirea marginală Actele Guvernului:
    "(1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.
(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor."

        Sub acest aspect, este corectă aprecierea reclamantei în sensul că o hotărâre a Guvernului nu este dată în completarea legii. Ea nu poate să adauge în sarcina subiectului de drept condiţii suplimentare faţă de cele cuprinse în textul legii. Organizarea executării legii nu se poate confunda cu elaborarea acesteia.
        Hotărârile Guvernului reprezintă o categorie de acte administrative specifice organelor centrale ale puterii executive; ele se adoptă pentru organizarea executării legilor şi nu pot contraveni principiilor şi dispoziţiilor cuprinse într-o lege. Conformitatea cu legea a tuturor actelor juridice, fiind o consecinţă a principiului supremaţiei legii, se aplică oricărui act ce emană de la alte organe. Cât priveşte actele administrative, acestea fiind acte de executare a legii, condiţia de conformitate este indiscutabilă.
        Întrucât hotărârea Guvernului se adoptă în baza legii şi urmăreşte organizarea şi executarea în concret a legii, aceasta nu poate institui norme derogatorii de la lege, posibilitate rezervată doar actelor normative de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării de bază. De aceea, atunci când o hotărâre a Guvernului încalcă legea sau adaugă la lege, ea poate fi anulată.
    Art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2000 prevede obligativitatea în cazul hotărârilor Guvernului a elaborării unei note de fundamentare, instrument de prezentare şi motivare ale noilor reglementări propuse, conform art. 30 alin. (2) al aceleiaşi legi.
    Articolul 31 din Legea nr. 24/2000 detaliază toate condiţiile pe care trebuie să le conţină o notă de fundamentare, ca instrument de prezentare şi motivare ale noilor reglementări propuse.
        Referitor la motivul emiterii actului normativ, deşi din punct de vedere pur formal această condiţie apare în nota de fundamentare la secţiunea a 2-a, instanţa constată că nu există absolut nicio referire la condiţiile acordării scutirii directe de la plata accizelor sau cu privire la redefinirea aşa-zisului sistem integrat la care face referire norma 82 alin. (2) teza II. De fapt, termenul de "accize" apare doar izolat într-o enumerare a categoriilor de taxe reglementate de normele metodologice.
        O modificare legislativă care impune în sarcina producătorilor o modificare structurală a locului utilajelor de producţie şi a modalităţii în care se realizează anumite produse nu putea fi trecută atât de uşor cu vederea fără a fi menţionată, măcar cu titlu general, între "motivele" emiterii actului normativ. Dacă modificarea legislativă era una necesară şi importantă, ea trebuia să se regăsească în mod obligatoriu între motivele principale ale emiterii actului normativ, având în vedere impactul major pe care îl are asupra drepturilor şi intereselor producătorilor. Însă, dacă modificarea nu era atât de importantă pentru a face parte din lista motivelor emiterii actului normativ, atunci măsura este una cu atât mai nejustificată şi disproporţionată faţă de efectele patrimoniale păgubitoare pe care le implică în privinţa producătorilor, respectiv a subiecţilor de drept cărora li se adresează.
        Conform art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2000, în cadrul acestei secţiuni obligatorii a notei de fundamentare ar trebui să identificăm, printre altele, şi:
    - cerinţele care reclamă intervenţia normativă, cu referire specială la insuficienţele şi neconcordanţele reglementărilor în vigoare;
    – finalitatea reglementărilor propuse;
    – concluziile studiilor, lucrărilor de cercetare, evaluărilor statistice.

        Astfel, o astfel de modificare trebuia să menţioneze care sunt cerinţele care impun ca îmbutelierea alcoolului sanitar să fie făcută în acelaşi loc unde este produs şi denaturat alcoolul folosit ca materie primă. Trebuia, de asemenea, să se indice care este finalitatea noii reglementări, respectiv care este beneficiul concret pe care îl înregistrează producătorul, contribuabilul, organul fiscal sau societatea în ansamblul său din această modificare legislativă.
        Nu în ultimul rând, tot în cadrul acestei secţiuni ar fi trebuit să se regăsească un studiu sau o evaluare statistică în privinţa numărului de producători de alcool sanitar care sunt în situaţia de a avea liniile de îmbuteliere în afara antrepozitului de producţie alcool, respectiv într-un alt antrepozit. Motivarea expusă în nota de fundamentare nu vizează absolut deloc modificările ce fac obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, ci exprimă, la modul general, nişte principii care nu au nimic de-a face cu ceea ce s-a modificat efectiv şi cu efectele pe care această modificare le-a creat în privinţa reclamantei şi, probabil, şi a altor producători de alcool sanitar. Expunerea făcută la punctul H din nota de fundamentare nu face nicio referire la modificările privind scutirea directă de la plata accizelor, definirea sistemului integrat sau obligativitatea îmbutelierii alcoolului sanitar în cadrul antrepozitului de producţie a alcoolului materie primă.
        Cu privire la impactul socioeconomic - efectele asupra mediului de afaceri, inclusiv evaluarea costurilor şi beneficiilor, având în vedere că pentru cel mai mare producător de alcool sanitar modificarea legislativă echivala cu o imposibilitate de a mai produce sau cu o ipotetică obligaţie de reorganizare a fabricilor în cadrul antrepozitelor, iniţiatorul acestei modificări trebuia să evalueze costurile şi beneficiile acestei modificări şi efectele acesteia asupra mediului de afaceri.
        În nota de fundamentare, la secţiunea a 3-a punctul 2 - Impactul asupra mediului de afaceri - autorii acesteia nu fac nicio referire la modificarea modalităţii de producţie a alcoolului sanitar sau a definiţiei sistemului integrat. La modul general, se arată: "Elaborarea unor norme metodologice clare, precise şi accesibile, precum şi exemplificarea unor situaţii determinate de diversitatea activităţii contribuabililor, pentru aplicarea Codului fiscal, generează un impact pozitiv asupra mediului de afaceri, în sensul facilitării abordării legislaţiei fiscale de către contribuabili şi implicit, îmbunătăţirea conformării voluntare a acestora." Or, din această expunere nu se poate extrage concret nicio referire la impactul modificării ce face obiectul prezentei plângeri.
        Referitor la impactul financiar asupra bugetului general consolidat, se reţine că el este enumerat la secţiunea a 4-a din nota de fundamentare, dar nu se indică absolut nicio sumă de bani care ar intra în mod suplimentar la buget în situaţia adoptării noilor reglementări. Nu există aşadar vreo raţiune de ordin financiar, din punctul de vedere al veniturilor care ar putea fi atrase la bugetul de stat.
        Cu privire la consultările derulate în vederea elaborării proiectului de act normativ, organizaţiile şi specialiştii consultaţi, esenţa recomandărilor primite, după cum rezultă din prevederile art. 31 din Legea nr. 24/2000, efectuarea acestor consultări este obligatorie, fiind parte integrantă a instrumentului de prezentare şi motivare a actului administrativ-normativ. În cazul modificărilor ce fac obiectul prezentei acţiuni, consultările erau absolut necesare, deoarece implicau unele consecinţe cu un impact semnificativ asupra întregii activităţi a producătorilor de alcool sanitar. Consultările respective ar fi putut scoate la iveală faptul că modificările iniţiate sunt imposibil de pus în practică din cauza costurilor implicate din punct de vedere logistic, din cauza inexistenţei spaţiului efectiv în care ar trebui comasate activităţile de producţie cu cele de îmbuteliere, dar şi datorită necesităţii respectării condiţiilor privind prevenirea şi stingerea incendiilor, protecţia muncii, a sănătăţii şi a vieţii angajaţilor care muncesc în preajma unor instalaţii cu risc de explozie etc.
        În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor CEDO - art. 1 din Protocolul 1 adiţional la CEDO, instanţa apreciază că în speţă, prin adoptarea normei 82 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 este încălcat dreptul reclamantei de proprietate de autorizaţia de producţie alcool denaturat şi oţet, întrucât acest act administrativ normativ îngrădeşte acesteia dreptul de a produce alcool denaturat şi oţet.
        CEDO a reţinut că "retragerea unei autorizaţii de vânzare a băuturilor alcoolice pentru un restaurant care primise o licenţă în acest sens şi care prin aplicarea ei îşi formase o anumită clientelă reprezintă o atingere adusă unui bun în sensul de valoare economică, astfel că dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 devin aplicabile" (Comis. EDH, rap. din 10 noiembrie 1987, Tre Traktorer AB c/Suede).
        Astfel, la momentul obţinerii autorizaţiei de antrepozit fiscal, reclamanta a dobândit un drept de proprietate, o speranţă legitimă cu privire la posibilitatea exploatării factorilor de producţie în temeiul cărora a obţinut autorizaţia de antrepozit fiscal pe toată durata de valabilitate a acesteia. Cu toate acestea, prin adoptarea normei 82 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, reclamantei îi este retras implicit dreptul de a produce alcool sanitar, aspect probat prin autorizaţiile de utilizator final obţinute şi deţinute de societate.
        Referitor la încălcarea art. 135 din Constituţie, se reţine că, potrivit prevederilor art. 135 din Constituţie:
    "(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.
(2) Statul trebuie să asigure:
    a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie"

        Adoptarea normei 82 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 în forma cuprinsă în Monitorul Oficial nr. 22 din 13.01.2016 încalcă art. 135 din Constituţie. Este complet nerezonabilă condiţia impusă de noile Norme de punere în aplicare a Codului fiscal, în condiţiile în care factorii de producţie de care reclamanta dispune sunt indisponibilizaţi fără nicio motivare.
        Guvernul României nu a indicat motivul care a stat la baza acestei modificări, în expunerea de motive nu se poate regăsi nicio justificare cu privire la obligaţia de a produce alcoolul sanitar în acelaşi antrepozit în care este produs şi denaturat alcoolul materie primă.
        Mai mult, este corectă aprecierea reclamantei în sensul că prin actul administrativ criticat este perturbat mediul concurenţial, deoarece începând cu data de 13.01.2016, fără nicio atenţionare prealabilă care să permită reclamantei adaptarea, concurenţii săi cu capacităţi de producţie mult mai mici, care produc alcoolul, spirtul şi oţetul în acelaşi loc, dobândesc un avantaj competiţional nesperat.
        În consecinţă, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu raportare la celelalte dispoziţii legale menţionate în cuprinsul prezentei sentinţe şi apreciind că nu se mai impune analizarea criticilor reclamantei referitoare la pierderea valorii unor investiţii majore şi la impunerea unor condiţii imposibil sau extrem de dificil de îndeplinit în situaţia particulară a societăţii, Curtea de Apel Oradea va admite acţiunea formulată de reclamanta S.C. SCANDIC DISTILLERIES - S.A. împotriva pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI şi va dispune anularea parţială a Hotărârii de Guvern nr. 1/2016, cu privire la:
    (i) sintagma "în antrepozitul fiscal în care acestea au fost produse" din cuprinsul normei 82 alin. (2) teza II din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 prin care a fost redefinit în mod fundamental diferit faţă de vechea reglementare noţiunea de sistem integrat:
    "Prin sistem integrat se înţelege utilizarea alcoolului etilic şi a altor produse alcoolice, în antrepozitul fiscal în care acestea au fost produse, pentru realizarea de produse finite care se consumă ca atare, fără a mai fi supuse vreunei modificări."

    (ii) sintagma "în care a fost produs şi a fost denaturat alcoolul etilic - materie primă, respectiv prin utilizarea sistemului integrat, aşa cum este acesta definit la pct. 82 alin. (2) teza a doua" din cuprinsul normei 79 alin. (5) teza II din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016:
    "(4) Realizarea în interiorul antrepozitelor fiscale de producţie a produselor care nu sunt destinate consumului uman prevăzut la pct. 78 alin. (10) este interzisă.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), alcoolul sanitar se realizează numai în interiorul antrepozitului fiscal de producţie în care a fost produs şi a fost denaturat alcoolul etilic - materie primă, respectiv prin utilizarea sistemului integrat, aşa cum este acesta definit la pct. 82 alin. (2) teza a doua."


        Pentru aceleaşi considerente, în temeiul prevederilor art. 67 din Codul de procedură civilă, instanţa va respinge cererea de intervenţie în interesul Guvernului României formulată de intervenientul Ministerul Finanţelor Publice.
        În temeiul prevederilor art. 453 din Codul de procedură civilă, instanţa va obliga pârâtul Guvernul României la plata sumei de 10.786,88 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat, justificate prin actele depuse la dosarul cauzei.
                                  PENTRU ACESTE MOTIVE
                                    În numele legii
                                       HOTĂRĂŞTE:
        Admite acţiunea formulată de reclamanta Scandic Distilleries - S.A., cu sediul procesual ales în Oradea, Str. Teatrului nr. 1-2, judeţul Bihor, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu sediul în Bucureşti, Palatul Victoria, Piaţa Victoriei nr. 1, sector 1.
        Dispune anularea parţială a Hotărârii Guvernului nr. 1/2016 cu privire la:
    (i) sintagma "în antrepozitul fiscal în care acestea au fost produse" din cuprinsul normei 82 alin. (2) teza II din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 prin care a fost redefinit în mod fundamental diferit faţă de vechea reglementare noţiunea de "sistem integrat":
    "Prin sistem integrat se înţelege utilizarea alcoolului etilic şi a altor produse alcoolice, în antrepozitul fiscal în care acestea au fost produse, pentru realizarea de produse finite care se consumă ca atare, fără a mai fi supuse vreunei modificări."

    (ii) sintagma "în care a fost produs şi denaturat alcoolul etilic - materie primă, respectiv prin utilizarea sistemului integrat, aşa cum este acesta definit la pct. 82 alin. (2) teza a doua" din cuprinsul normei 79 alin. (5) teza II din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016:
    "(4) Realizarea în interiorul antrepozitelor fiscale de producţie a produselor care nu sunt destinate consumului uman prevăzut la pct. 78 alin. (10) este interzisă.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), alcoolul sanitar se realizează numai în interiorul antrepozitului fiscal de producţie în care a fost produs şi a fost denaturat alcoolul etilic - materie primă, respectiv prin utilizarea sistemului integrat, aşa cum este acesta definit la pct. 82 alin. 2 teza a doua."


        Respinge cererea de intervenţie în interesul Guvernului României, formulată de intervenientul Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sector 5.
        Obligă pârâtul Guvernul României la plata sumei de 10786,88 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat, în favoarea reclamantei.
        Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
        Pronunţată în şedinţa publică din 21.11.2016.


                                                       PREŞEDINTE
                                                      OVIDIU BLAGA
                                                        Grefier,
                                                  Diana Eufemia Boţiu


                                         ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Altele, Alte Institutii,  SENTINŢĂ nr. 263/CA/din 21 noiembrie 2016 referitoare la dispunerea anulării parţiale a Hotărârii Guvernului nr. 1/2016 cu privire la sintagmele: "în antrepozitul fiscal în care acestea au fost produse" din cuprinsul normei 82 alin. (2) teza II şi "în care a fost produs şi a fost denaturat alcoolul etilic - materie primă, respectiv prin utilizarea sistemului integrat, aşa cum este acesta definit la pct. 82 alin. (2) teza a doua" din cuprinsul normei 79 alin. (5) teza II EMITENT: Curtea de Apel Oradea PUBLICAT ÎN: Monitorul Oficial nr. 616 din 25 iulie 2019

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016