Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
SENTINŢA nr. 39 din 2 iulie 2020 referitoare la îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurată în minuta Sentinţei civile nr. 39/02.07.2020 a Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în sensul că la alineatul 2 se va trece corect "Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice" în loc de "Ordinul nr. 2.068/22.12.2015"
EMITENT: Curtea de Apel Braşov - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 14 din 7 ianuarie 2021
Dosar nr. 26/64/2020
Completul constituit din:
Preşedinte: - Oana Maria Boureanu - judecător
Grefier: - Cristina Cojocariu
Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra acţiunii formulate de reclamanta Voicu Ortansa în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, având ca obiect „anulare act administrativ cu caracter normativ“.
Dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 25 iunie 2020, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa în vederea deliberării, în baza art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru data de 2 iulie 2020.
CURTEA
constată că prin cererea înregistrată pe rolul instanţei cu nr. 26/64/2020 reclamanta Voicu Ortansa în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei a învestit instanţa cu acţiune având ca obiect anularea art. 1 alin. (1) nr. crt. 8 şi anexei nr. 8 din Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de stabilire a impozitelor şi taxelor locale de către organele fiscale locale.
În motivare, reclamanta arată în fapt că la data de 14.02.2018 organul fiscal pe raza căruia domiciliază a emis Decizia de impunere nr. 43.347/14.02.2018 pentru stabilirea impozitelor datorate anual, însă actul administrativ nu conţine „motivele de fapt“ şi „temeiul de drept“, contrar prevederilor art. 46 alin. (2) lit. e) şi f), coroborat cu art. 93 alin. (2) lit. b) şi art. 97 din Codul de procedură fiscală.
Arată în continuare reclamanta că atât în cadrul procedurii de contestaţie, cât şi în cadrul acţiunii ce face obiectul Dosarului nr. 3.890/62/2018 al Tribunalului Braşov vizând anularea deciziei de impunere Direcţia fiscală şi-a menţinut punctul de vedere potrivit căruia formularul deciziei de impunere a fost impus prin Ordinul MDRAP nr. 2.068/22.12.2015, pe care nu a făcut altceva decât să îl respecte.
Potrivit susţinerilor reclamantei, anularea art. 1 alin. 1 nr. crt. 8 şi anexei nr. 8 din Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 încalcă flagrant atât dispoziţiile imperative ale Codului de procedură fiscală, cât şi pe cele ale art. 78 din Legea nr. 24/2000, impunându-se anularea formularului şi a părţii normative aferente a ordinului.
Art. 46 alin. (2) lit. e) şi f) din Codul de procedură fiscală are ca denumire marginală „Conţinutul şi motivarea actului administrativ fiscal“, iar în privinţa elementelor, din formularea folosită de legiuitor la redactarea alin. (2) al textului rezultă caracterul obligatoriu, includerea nefiind lăsată la latitudinea organului fiscal.
În egală măsură, lit. e) a alineatului sus-menţionat face trimitere la „temeiul de drept“, care nu se poate asimila în nicio împrejurare cu simpla enumerare a denumirii actului normativ şi a numărului acestuia, aşa cum pretinde organul fiscal local că i-ar impune formularul^1.
De asemenea, art. 41 alin. 1 lit. e din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene^2 consacră „dreptul la buna administrare“, care include în principal şi „obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile“.
Importanţa motivării a fost reţinută în mod constant şi în practica judiciară a instanţelor de control^3, inclusiv cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie^4, care au apreciat că este un element esenţial ce reprezintă o condiţie de valabilitate a actului administrativ.
Aceasta nu aduce nicio atingere principiului autonomiei locale la care se raportează Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice^6, după cum nu reprezintă nici vreo negare a prezumţiilor care stau la baza teoriei actului administrativ, atâta vreme cât aceasta nu a fost emisă cu încălcarea vădită a legii, ca în cazul de faţă! Or, art. 78 din Legea nr. 24/2000 statuează că „Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora“.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 24/2000 şi ale Legii nr. 207/2005.
În probaţiune s-a solicitat, iar instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri.
În cauză a formulat întâmpinare pârâtul, solicitând respingerea acţiunii pentru următoarele considerente:
În temeiul art. 97 din Legea nr. 207/2005, pe lângă elementele prevăzute de art. 46, decizia de impunere trebuie să cuprindă şi tipul creanţei fiscale, baza de impozitare, precum şi cuantumul acesteia, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Făcând referire la dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, pârâta arată că între instituţia pârâtă şi autorităţile administraţiei publice locale nu există raporturi de subordonare.
Autorităţile administraţiei publice locale exercită atribuţiile de stabilire, constatare, impunere, inspecţie fiscală şi executare silită a creanţelor bugetare locale în condiţii de autonomie locală.
În drept au invocat dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură civilă.
Analizând actele dosarului, Curtea apreciază că acţiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:
Obiectul acţiunii în anulare îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) nr. crt. 8 şi anexei nr. 8 din Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de stabilire a impozitelor şi taxelor locale de către organele fiscale locale care stabileşte modelul formularului tipizat „Decizie de impunere pentru stabilirea impozitelor/taxelor datorate de persoanele fizice (Model 2016ITL - 008).“
Preliminar, Curtea reţine că la data de 14.02.2018 organul fiscal pe raza căruia domiciliază reclamanta a emis Decizia de impunere nr. 43.347/14.02.2018 pentru stabilirea impozitelor datorate anual, legalitatea acestei decizii făcând obiectul Dosarului nr. 3.890/62/2018 al Tribunalului Braşov în care se invocă tocmai nemotivarea actului administrativ fiscal, astfel că se justifică existenţa unei vătămări produse reclamantei într-un drept sau interes legitim.
La cererea reclamantei, cerere adresată autorităţii pârâte de anulare a dispoziţiilor legale criticate pe calea prezentei acţiuni (f. 14), pârâta a răspuns prin Adresa nr. 95.332/12.07.2019 (f. 17), comunicându-i soluţia de respingere a cererii, întrucât în urma analizei s-a constatat că este nefondată.
În analiza legalităţii prevederilor art. 1 alin. (1) nr. crt. 8 şi anexei nr. 8 din Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de stabilire a impozitelor şi taxelor locale de către organele fiscale locale, Curtea constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv actul atacat este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi s-a produs părţii o vătămare a unui drept sau interes legitim, având în vedere că pe numele reclamantei a fost emisă o decizie de impunere potrivit formularului aprobat, decizie ce face obiectul unei acţiuni judiciare.
Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de stabilire a impozitelor şi taxelor locale de către organele fiscale locale, „(1) Se aprobă unele formulare tipizate pentru desfăşurarea activităţii de stabilire a impozitelor şi taxelor locale de către organele fiscale locale, prevăzute în anexele nr. 1-15, care fac parte integrantă din prezentul ordin, după cum urmează: [...]
" ANEXA
*) Anexa nr. 8 este reprodusă în facsimil.
(a se vedea imaginea asociată)
(a se vedea imaginea asociată)
(a se vedea imaginea asociată)
"
În opinia Curţii, dispoziţiile art. 1 alin. (1) nr. crt. 8 şi anexei nr. 8 din Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice încalcă prevederile art. 46 alin. (2) lit. e) şi f) din Codul de procedură fiscală.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (2) lit. e) şi f) din Codul de procedură fiscală cu denumirea marginală „Conţinutul şi motivarea actului administrativ fiscal“:
"(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente:
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;"
Din analiza conţinutului formularului, aşa cum este reglementat în cuprinsul anexei, rezultă fără echivoc faptul că lipsesc menţiunile referitoare la motivele de fapt şi temeiul de drept.
Menţiunile privind motivarea în fapt şi în drept a actului administrativ fiscal sunt menţiuni obligatorii, caracterul obligatoriu rezultând, pe de o parte, din tonul imperativ al reglementării, iar, pe de altă parte, din principiul potrivit căruia motivarea este o condiţie de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului.
Aşadar, motivarea este o formalitate substanţială, a cărei absenţă sau insuficienţă antrenează invaliditatea actului.
O motivare insuficientă sau greşită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui.
Or, absenţa acestor menţiuni obligatorii tocmai din cuprinsul formularului tipizat elaborat şi aprobat în condiţiile art. 342 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, formular obligatoriu pentru organele fiscale, creează premisele emiterii unor decizii de impunere viciate, din conţinutul cărora lipsesc menţiuni esenţiale.
Contrar susţinerilor pârâtei, faptul că lipsa acestor menţiuni ar putea fi complinită de organele fiscale în momentul emiterii fiecărei decizii de impunere nu este de natură să înlăture cauza de nelegalitate.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 2.068/22.12.2015, „Formularele prevăzute în anexele nr. 2-15 reprezintă modele-cadru şi pot fi completate cu informaţii specifice fiecărui organ fiscal local, cu respectarea prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare“.
Faptul că formularul poate fi completat cu informaţii specifice fiecărui organ fiscal local trebuie interpretat în sensul că se pot adăuga informaţii suplimentare, particulare, iar nu că lipsa unei menţiuni obligatorii potrivit art. 46 din Codul de procedură fiscală ar trebui suplinită de organul fiscal local, în primul rând pentru că nu este o informaţie specifică fiecărui organ fiscal în parte, ci o menţiune obligatorie care trebuie să existe în însuşi modelul-cadru.
Pe de altă parte, potrivit art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica de reglementare, „Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele de bază şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora“.
Este evident că aprobarea unui model-cadru al deciziei de impunere din cuprinsul căruia lipsesc menţiunile obligatorii prevăzute de art. 46 alin. (2) lit. e) şi f) din Codul de procedură fiscală face ca Ordinul să conţină soluţii care contravin dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, act normativ în temeiul căruia a fost emis ordinul.
Faţă de considerentele expuse şi văzând dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa constată că acţiunea este întemeiată şi urmează să o admită şi să anuleze art. 1 alin. (1) nr. crt. 8 şi anexa nr. 8 din Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de stabilire a impozitelor şi taxelor locale de către organele fiscale locale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
HOTĂRĂŞTE:
Admite acţiunea formulată de reclamanta Voicu Ortansa cu domiciliul în Braşov, str. Dr. Marinescu nr. 9, ap. 3, judeţul Braşov, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, cu sediul în Bucureşti, Bd. Libertăţii nr. 16 (latura Nord), sectorul 5.
Anulează art. 1 alin. (1) nr. crt. 8 şi anexa nr. 8 din Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de stabilire a impozitelor şi taxelor locale de către organele fiscale locale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs care se va depune la Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 2 iulie 2020.
Preşedinte,
Oana Maria Boureanu
Grefier,
Cristina Cojocariu
ÎNCHEIERE
Şedinţa Camerei de consiliu din data de 9 iulie 2020
Dosar nr. 26/64/2020
Completul constituit din:
Preşedinte: Oana Maria Boureanu - judecător
Grefier: Cristina Cojocariu
Pe rol fiind soluţionarea din oficiu a îndreptării erorii materiale strecurate în minuta Sentinţei civile nr. 39/02.07.2020, pronunţată în Dosarul nr. 26/64/2020 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal făcut în şedinţa Camerei de consiliu, se constată lipsa părţilor.
Procedura îndeplinită, fără citarea părţilor.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
CURTEA
constată că dintr-o eroare materială în cuprinsul minutei Sentinţei civile nr. 39/02.07.2020 a Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal la alineatul 2 s-a trecut „Ordinul nr. 2.068/22.12.2015“ în loc de „Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice“ cum era corect.
Potrivit dispoziţiilor art. 442 din Codul de procedură civilă, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Având în vedere că eroarea cu privire la identificarea actului normativ se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 442 din Codul de procedură civilă, instanţa urmează să dispună din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul minutei Sentinţei civile nr. 39/02.07.2020 a Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în sensul că la alineatul 2 se va trece corect „Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice“ în loc de „Ordinul nr. 2.068/22.12.2015“.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DISPUNE:
Îndreaptă din oficiu eroarea materială strecurată în minuta Sentinţei civile nr. 39/02.07.2020 a Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în sensul că la alineatul 2 se va trece corect „Ordinul nr. 2.068/22.12.2015 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice“ în loc de „Ordinul nr. 2.068/22.12.2015“.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs care se va depune la Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 9 iulie 2020.
Preşedinte,
Oana Maria Boureanu
Grefier,
Cristina Cojocariu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
