Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
SENTINŢA nr. 29 din 23 februarie 2022 referitoare la acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ
EMITENT: Curtea de Apel Braşov - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 334 din 15 aprilie 2025
Dosar nr. 565/64/2021
Completul compus din:
Preşedinte - Ioana Ţărmure
Grefier - Virginia Pîslaru
Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra acţiunii formulate de reclamanta Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, având ca obiect „anulare act administrativ cu caracter normativ - Ordin nr. 1.460/2021“
Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 26.01.2022, încheierea de şedinţă din acea dată face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, în vederea deliberării în baza art. 396 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru 9.02.2022, respectiv pentru astăzi 23.02.2022.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 19.11.2021 pe rolul Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“, în contradictoriu cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, a formulat cerere de anulare, în parte, a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1.460/2021, solicitând:
1. anularea prevederilor art. 1 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.460/24.08.2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare;
2. anularea prevederilor art. 2 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.460/24.08.2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare;
3. anularea prevederilor art. 3 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.460/24.08.2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare;
4. anularea prevederilor art. 4 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.460/24.08.2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare;
5. anularea prevederilor art. 5 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.460/24.08.2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare;
6. anularea prevederilor anexei nr. I a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1.460/24.08.2021, intitulată Centralizatorul nr. J privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2021/2022, la speciile: porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, graur, prepeliţă, ciocârlie de câmp, sturzul de vâsc, sturzul cântător, cocoşar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 bis din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare, anexă ale cărei rubrici conţin cuantumul cotelor de recoltă aprobate pentru sezonul de vânătoare 2021-2022 la speciile: porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, graur, prepeliţă, ciocârlie de câmp, sturzul de vâsc, sturzul cântător, cocoşar;
7. anularea prevederilor anexei nr. 2 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1.460/24.08.2021, intitulată Centralizatorul nr. 2 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2021/2022, la speciile: gâscă de vară, gârliţa mare, găinuşa de baltă, raţă mare, raţă mică, raţă moţată, raţă sunătoare, sitar de pădure, lişiţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 bis din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare, anexă ale cărei rubrici conţin cuantumul cotelor de recoltă aprobate pentru sezonul de vânătoare 2020-2021 la speciile: gâscă de vară, gârliţa mare, găinuşă de baltă, raţă mare, raţă mică, raţă moţată, raţă sunătoare, sitar de pădure, lişiţă;
8. anularea prevederilor anexei nr. 3 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1.460/24.08.2021, intitulată Centralizatorul nr. 3 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada 2021/2022, la speciile: stăncuţă, cioară grivă, cioară de semănătură, coţofană, gaiţă, guguştiuc şi ieruncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 bis din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare, anexă ale cărei rubrici conţin cuantumul cotelor de recoltă aprobate pentru sezonul de vânătoare 2020-2021 la speciile: stăncuţă, cioară grivă, cioară de semănătură, coţofană, gaiţă, guguştiuc şi ieruncă;
9. anularea prevederilor anexei nr. 4 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1.460/24.08.2021, intitulată Numărul maxim de exemplare care poate fi vânat/zi/vânător, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 bis din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare.
Reclamanta a precizat că are un interes personal, născut, actual şi direct în promovarea acţiunii şi, în consecinţă, calitate procesuală activă, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) şi s), art. 8 alin. (11) şi (12) şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Deciziei RIL nr. 8/2.03.2020 şi dispoziţiilor art. 5 şi art. 20 alin. (1) şi (6) din OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului şi prevederilor preambulului, art. 1, art. 2 pct. 15, 31, 32, 38, 60, art. 3, art. 49, art. 75 din OUG nr. 195/2005. A mai invocat în subsidiar şi interesul public în promovarea acţiunii, conform art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004.
A arătat reclamanta că ulterior publicării RIL nr. 8/2.03.2020, interesul personal în promovarea unor acţiuni similare (acţiunea de suspendare şi acţiunea de anulare a cotelor de recoltă/vânătoare la speciile de păsări sălbatice aprobate prin Ordinul MMAP nr. 1.400/2020) a fost recunoscut/consacrat de Curtea de Apel Braşov (dosarele nr. 326/64/2020 şi nr. 452/64/2020).
În promovarea acţiunii, reclamanta a precizat că invocă în principal interesul privat şi doar în subsidiar interesul public; interesul privat al promovării acţiunii decurge din scopurile şi obiectivele statutare ale asociaţiei care au un nivel de specificitate suficient pentru a se stabili o legătură neechivocă între ele şi conţinutul actului administrativ pe care îl contestă.
Astfel, prin dispoziţiile Ordinului nr. 1.460/2021 se stabilesc/se aprobă cote de recoltă/vânătoare sau se creează premisele suplimentării respectivelor cote de vânătoare/recoltă pentru 25 de specii de păsări sălbatice, prin adoptarea unui act administrativ normativ care, în opinia reclamantei, încalcă legislaţia naţională, comunitară şi internaţională pentru protecţia mediului şi care permite uciderea, nonnecesară, prin vânătoare, a peste 1.060.000 (un milion şi şaizeci de mii) de păsări sălbatice, dar permite şi poluarea cu plumb a mediului înconjurător din cauza folosirii exclusive a alicelor cu plumb în cadrul vânătorii la păsări.
A subliniat reclamanta că este o organizaţie neguvernamentală constituită şi cu scopul prevenirii şi combaterii abuzurilor împotriva mediului înconjurător (protecţia mediului), animalelor (protecţia animalelor), iar prin prisma statutului ACAB sunt considerate abuzuri împotriva animalelor şi mediului: vânătoarea sportivă, exploatarea excesivă a fondului cinegetic şi faunei, orice act de încălcare a legislaţiei de mediu naţionale, a legislaţiei şi recomandărilor comunitare, adoptarea şi/sau neabrogarea unor acte normative care încalcă Declaraţia universală a drepturilor animalelor.
A concluzionat că, prin prisma interesului personal al reclamantei, este justificată promovarea unei acţiuni de suspendare sau de anulare a unui act administrativ prin care este permisă vânarea/uciderea a 1.057.553 de păsări sălbatice ca urmare a aprobării sau modificării posibil nelegale a cotelor de recoltă/vânătoare.
Referitor la interesul promovării acţiunii şi legitimarea procesuală prin prisma prevederilor legale incidente, reclamanta a făcut trimitere şi la punctele/paragrafele 3, 4 şi 5 din preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice - Directiva „Păsări“.
A menţionat că păsările sălbatice sedentare sau migratoare reprezintă o componentă importantă a biodiversităţii, iar biodiversitatea este o componentă esenţială a mediului; în concret, litigiul are ca obiect protecţia mediului, sub aspectul biodiversităţii reprezentate de păsările sălbatice, iar asociaţia este o organizaţie neguvernamentală care promovează protecţia mediului. Asociaţia, în calitate de organizaţie neguvernamentală care promovează protecţia mediului, are calitate procesuală activă în orice litigiu având ca obiect protecţia mediului, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu, prin efectul prevederilor art. 5 lit. d) din OUG nr. 195/2005 şi art. 20 alin. (1) şi (6) din OUG nr. 195/2005.
Reclamanta a susţinut că dreptul la un mediu sănătos este un drept subiectiv, recunoscut tuturor persoanelor care au astfel posibilitatea consacrată prin lege de a pretinde unui terţ să aibă o anumită conduită, de a revendica acest drept, de a semnala orice încălcare a legii şi de a cere despăgubiri terţului ce se face vinovat de nerespectarea prevederilor legale.
Astfel, vânătoarea, care reprezintă o utilizare pentru consum a vieţii sălbatice, trebuie considerată în contextul mai larg al utilizării durabile a resurselor; conceptul de utilizare raţională nu trebuie să fie restrâns la cel de utilizare pentru consum. Acesta trebuie să cuprindă recunoaşterea faptului că ornitologii amatori, iubitorii de natură, oamenii de ştiinţă şi societatea în ansamblul său au dreptul legitim de a se bucura de şi de a explora viaţa sălbatică atât timp cât îşi exercită acest drept într-o manieră responsabilă.
A arătat că, în subsidiar, a invocat şi faptul că prevederile a căror anulare o solicită reprezintă o lezare a interesului legitim public reprezentat de imperativul conservării mediului, sub aspectul biodiversităţii, care are drept componentă importantă speciile de păsări şi animale sălbatice. În acest sens a menţionat că sunt relevante prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), m) şi r) din Legea nr. 554/2004, iar speciile de păsări care fac obiectul cererii se regăsesc în anexa nr. 1 a Legii nr. 407/2006 şi fac parte din categoria faunei de interes cinegetic a cărei administrare este asigurată de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.
În consecinţă, administrând fauna de interes cinegetic care este potrivit legii bun public de interes naţional şi internaţional, pârâtul asigură/furnizează serviciul public al administrării şi protecţiei faunei de interes cinegetic în scopul satisfacerii unui interes legitim public, serviciu public reglementat de lege, care presupune şi stabilirea/aprobarea cotelor de recoltă. În acest context, promovarea unei acţiuni de anulare a unui act administrativ prin care este permisă vânarea/uciderea a 1.057.553 de păsări ca urmare a aprobării sau reaprobării nelegale a cotelor de recoltă este justificată şi prin prisma interesului public.
Referitor la îndeplinirea procedurii administrative prealabile, reclamanta a arătat că anterior formulării cererii de chemare în judecată, în data de 3 septembrie 2021 a trimis la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin poştă electronică, o plângere prealabilă, formulată în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004, în care a solicitat reexaminarea actului normativ în sensul revocării prevederilor enumerate, pentru mai multe motive de nelegalitate.
Pârâtul MMAP a trimis prin poştă răspunsul la plângerea prealabilă, cu nr. de înregistrare R 25.327/29.09.2021, prin care nu a răspuns pe fond obiecţiilor de nelegalitate ridicate de asociaţie faţă de prevederile Ordinului nr. 1.460/2021, ci a susţinut doar că ordinul respectiv nu poate fi revocat pentru că ar fi intrat în circuitul civil şi ar fi produs efecte.
Pe fondul cauzei, a arătat că în data de 24 august 2021 Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a emis Ordinul nr. 1.460 pentru aprobarea cotelor de recoltă/vânătoare la unele specii de păsări pentru perioada 2021-14.05.2022, iar cotele de recoltă aprobate pentru speciile de păsări sălbatice a căror anulare se cere figurează/sunt reglementate în anexele nr. 1, 2 şi 3 din ordin.
Conform precizărilor făcute de Societatea Ornitologică Română prin Adresa nr. 1.084/31.07.2020, precum şi din datele din Atlasul Păsărilor, ediţia 2015, speciile de păsări care figurează în anexele nr. 1-3 din ordinul MMAP sunt fie specii migratoare, fie specii sedentare/rezidente. Prin aceeaşi adresă s-a consemnat că speciile de păsări sălbatice care figurează în anexele nr. 1-3 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021 şi pentru care s-au aprobat cote de recoltă pentru sezonul de vânătoare 2021-2022 nu pot fi considerate specii dăunătoare din perspectiva conservării biodiversităţii şi a menţinerii echilibrului ecologic în ecosistemele în care aceste specii trăiesc; înseşi conceptele de specie dăunătoare şi specie folositoare sunt perimate şi nu mai au sens în studiul ecologiei actuale. Toate speciile native care trăiesc într-o anumită zonă sunt parte integrantă a acelui ecosistem şi au rolul lor.
A mai arătat reclamanta că Ordinul MMAP nr. 1.460/2021 a fost emis cu Avizul nr. 7/2020 al Consiliului Naţional de Vânătoare, conform căruia doar 9 membri au votat pentru avizarea favorabilă a proiectului de ordin.
Proiectul de ordin a fost postat în consultare publică însoţit de anexele nr. 1-4 la ordin, de Referatul DMRC nr. 159.286/7.07.2021 şi de anexele nr. I şi II la referat, iar în textul Ordinului nr. 1.460/2021 era invocat un alt referat, respectiv Referatul nr. 159.360/9.08.2021. Ordinul nr. 987/2021 este fundamentat pe Referatul de aprobare nr. DMRC 159.154/5.04.2021, care trimite la Adresa MMAP 159.033/21.01.2021.
Reclamanta a subliniat că Ordinul nr. 478/2002 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor privind aprobarea Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului reglementează Normele de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului, precum şi instrucţiunile de aplicare a Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului. Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 478/2002, intitulată Instrucţiunile de aplicare a Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului, conţine reglementări care vizează numai 13 specii de interes cinegetic, respectiv speciile: cerb comun, cerb lopătar, căprior, capra neagră, mistreţ, urs, iepure, fazan, potârniche, cocoş de munte, lup, râs, pisică sălbatică.
Modelul de calcul teoretic al cotelor de recoltă prezentat în Instrucţiunile de aplicare a Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului, prevăzute în anexa nr. 2 la Ordinul nr. 478/2002 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, este reglementat în anexa nr. 2 la Ordinul nr. 478/2002, la titlul I - Cadrul administrativ şi natural, capitolul 3, intitulat Studiul faunei de interes cinegetic, punctul 3.3, intitulat „calculul teoretic al cotelor de recoltă“.
Astfel, reglementările despre sporurile naturale pe baza cărora se realizează calculul cotelor de recoltă potrivit punctului nr. 3.3 din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 478/2002 sunt prevăzute la punctele 2 şi 3 şi la tabelul nr. 5 din anexa la Instrucţiunile de aplicare a Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului; procentele se aplică la efectivele integrale (cuprinzând atât femelele, cât şi masculii) şi prezintă valori maximale pe toate tipurile de fonduri de vânătoare.
A concluzionat reclamanta că modelul de calcul teoretic al cotelor de recoltă prezentat în Instrucţiunile de aplicare a Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului, prevăzute în anexa nr. 2 la Ordinul nr. 478/2002, invocat de pârât, nu este aplicabil speciilor de păsări care figurează în anexele nr. 3-5 ale Ordinului nr. 1.400/2020, ci speciilor de cerb comun, cerb lopătar, căprior, capră neagră, mistreţ, urs, iepure, fazan, potârniche, cocoş de munte, lup, râs, pisică sălbatică.
Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 512/2004 privind aprobarea efectivelor optime pentru principalele specii de vânat din România (cerb comun, cerb lopătar, căprior, capră neagră, mistreţ, iepure, potârniche, cocoş de munte şi râs) reglementează stabilirea efectivelor optime la 9 specii de interes cinegetic, respectiv cerb comun, cerb lopătar, căprior, capră neagră, mistreţ, iepure, potârniche, cocoş de munte şi râs. Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 393/2002 privind aprobarea cheilor de bonitare şi a densităţilor optime pentru speciile cerb comun, cerb lopătar, căprior, capră neagră, mistreţ, urs, iepure, fazan, potârniche, cocoş de munte, râs, lup şi pisică sălbatică şi pentru determinarea efectivelor optime, pe fonduri de vânătoare, pentru aceste specii de faună sălbatică de interes cinegetic se referă doar la speciile menţionate mai sus.
Prin Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 10.152/1995 s-au aprobat Instrucţiunile tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat şi de calcul al propunerilor de cote de extras. Din conţinutul acestor instrucţiuni a reieşit că acestea sunt aplicabile, în integralitatea lor, altor specii de animale sălbatice autohtone de interes cinegetic care sunt: cerb comun, cerb lopătar, căprior, capră neagră, mistreţ, urs, iepure, fazan, potârniche, cocoş de munte. Întrucât păsările sălbatice rezidente/sedentare din România (guguştiuc, ieruncă, stăncuţă, cioară grivă, cioară de semănătură, coţofană, gaiţă) reprezintă specii de animale sălbatice autohtone, evaluarea anuală a efectivelor acestor specii de păsări sedentare era reglementată la cap. II din instrucţiunile aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 - punctul 12 „Observaţii asupra vânatului, iarna“.
Reclamanta a arătat că la data de 13.07.2020 Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a emis Ordinul nr. 1.400/13.07.2020 pentru aprobarea cotelor de recoltă/vânătoare la unele specii de interes cinegetic la care vânătoarea este permisă pentru perioada 2020-14.05.2021, acest ordin fiind similar cu Ordinul nr. 1.460/2021 în ceea ce priveşte modul în care au fost aprobate cotele de recoltă la specii de păsări.
A menţionat reclamanta că prin Sentinţa nr. 111/2020, pronunţată la data de 18.12.2020 în Dosarul nr. 452/64/2020, Curtea de Apel Braşov a admis cererea asociaţiei de anulare a anexelor nr. 3-5 ale Ordinului MMAP nr. 1.400/2020 prin care s-au aprobat cote de recoltă la 36 de păsări migratoare. Anterior, prin Hotărârea nr. 105/2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov la data de 24.10.2019 în Dosarul nr. 502/64/2019, definitivă, Curtea de Apel Braşov a admis acţiunea introdusă de asociaţie şi a suspendat executarea prevederilor Ordinului Ministerului Apelor şi Pădurilor nr. 673/2019 prin care s-au aprobat pentru perioada 2019-2010 cotele de recoltă/vânătoare la patru specii de păsări migratoare, şi anume la speciile: ciocârlia de câmp, sturzul viilor, raţa cu capul negru şi raţa sunătoare. Prin Hotărârea nr. 37/25.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 622/64/2019, Curtea a admis acţiunea introdusă de asociaţie şi a anulat executarea prevederilor din anexele Ordinului Ministerului Apelor şi Pădurilor nr. 673/2019 prin care s-au aprobat pentru perioada 2019-2020 cotele de recoltă/vânătoare la speciile: ciocârlia de câmp, sturzul viilor, raţa cu capul negru şi raţa sunătoare.
În opinia reclamantei, pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a recunoscut că stabilirea cotelor de recoltă la speciile de păsări nu a avut la bază o metodologie de evaluare a păsărilor migratoare, prin ultima nota de şedinţă înregistrată la Cabinetul ministrului cu nr. 76.408/20.030/OA/2.04.2020, notă pe care a depus-o la Dosarul nr. 622/64/2019, dosar în care Curtea de Apel Braşov a dispus anularea cotelor de recoltă aprobate pentru 4 specii de păsări pentru sezonul 2019-2020, cote ce fuseseră suspendate tot de Curtea de Apel Braşov prin Decizia nr. 105/2019, rămasă definitivă, pronunţată în Dosarul nr. 502/64/2019.
A menţionat reclamanta că Societatea Ornitologică Română a precizat prin Adresa nr. 1.084/31.07.2020 că vânătoarea exercitată într-o anumită zonă poate afecta starea de conservare a tuturor speciilor care folosesc zona respectivă prin deranjul creat; acest lucru este mai evident în cazul speciilor de pasaj acvatice care formează aglomerări. Este şi cazul gâştei cu gât roşu, specie neadmisă la vânătoare, ce formează stoluri mixte cu gârliţa mare. Pe lângă riscul împuşcării accidentale, desfăşurarea vânătorii în zonele folosite de această specie afectează activităţile de hrănire şi odihnă ale acesteia.
A subliniat că atât asociaţia, cât şi SOR au trimis MMAP adrese prin care s-a atras atenţia că nu există o metodologie pentru stabilirea cotelor de recoltă şi au cerut acordarea de cote zero la mai multe specii. Totodată SOR a cerut înjumătăţirea cotei de recoltă pentru speciile lişiţă, raţă sunătoare, cioara de semănătură, graur, sturzul de vâsc, ierunca, prepeliţa şi a criticat nivelul foarte ridicat al cotei la sitarul de pădure.
Referitor la aspectele de nelegalitate ale reglementărilor a căror anulare a solicitat-o, reclamanta a precizat că prevederile Ordinului nr. 1.460/2021 sunt nefundamentate, nemotivate corespunzător şi contravin unor acte normative de nivel superior, unele dintre ele transpunând în legislaţia internă directive europene şi convenţii internaţionale.
Astfel, în opinia reclamantei, prevederile art. 1 alin. (1), art. 2, 3 şi ale anexelor nr. 1, 2 şi 3 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021, prin care se aprobă cotele de recoltă la cele 25 de specii de păsări migratoare şi sedentare şi se dispune realizarea acestor cote de recoltă, încalcă normele de tehnică legislativă care reglementează motivarea şi fundamentarea temeinică a actelor normative, în sensul că sunt complet nefundamentate prin Referatul de aprobare DMRC nr. 159.360/9.08.2021, invocat în formula introductivă a ordinului. În concret, acest referat nu conţine niciun indiciu despre modul în care au fost stabilite cotele de recoltă la cele 25 de specii de păsări, despre informaţiile care au fost avute în vedere la stabilirea acestor cote sau despre compatibilitatea acestor cote cu principiul durabilităţii, despre necesitatea menţinerii acestor specii la un nivel de conservare favorabil ori despre evaluarea impactului asupra mediului pe care l-ar avea realizarea acestor cote, ceea ce constituie o încălcare a normelor de tehnică legislativă ce impun elaborarea actelor normative după o documentare temeinică, precum şi motivarea şi fundamentarea temeinică a respectivelor acte normative.
De asemenea, reclamanta a arătat că prevederile art. 1, 2 şi 3, dar şi ale anexelor nr. 1, 2 şi 3 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021, prin care se aprobă cotele de recoltă la cele 25 de specii de păsări migratoare şi sedentare şi se dispune realizarea acestor cote de recoltă, încalcă normele de tehnică legislativă care reglementează motivarea şi fundamentarea temeinică a actelor normative, în sensul că totalurile cotelor de recoltă aprobate prin anexele nr. 1-3 la Ordinul nr. 1.640/2021 sunt mai mari la toate cele 25 de specii de păsări faţă de totalurile cotelor prezentate în consultare şi dezbatere publică, fără ca acest fapt să fi fost motivat/justificat/fundamentat prin Referatul de aprobare nr. 159.360/9.08.2021.
Reclamanta a mai menţionat că prevederile art. 1 alin. (1), art. 2, 3 şi ale anexelor nr. 1, 2 şi 3 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021, prin care se aprobă cotele de recoltă la cele 25 de specii de păsări migratoare şi sedentare, încalcă normele de tehnică legislativă, coroborate cu punctele/paragrafele 3-7, 10 şi 13 din preambul, art. 7, 10 şi 12 ale Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice, şi principiile prevenţiei şi precauţiei şi utilizării durabile a resurselor naturale, adoptate în Conferinţa părţilor a Convenţiei privind diversitatea biologică, semnată la Rio de Janeiro la 5.06.1992, ratificată prin Legea nr. 58/1994, de art. 191 TFUE şi de art. 3 din OUG nr. 195/2005, în sensul că stabilirea cotelor de recoltă este nefundamentată şi nejustificată chiar dacă s-ar pleca de la premisa falsă potrivit căreia, la elaborarea Ordinului nr. 1.460/2021, s-ar fi ţinut cont şi de vechiul referat de aprobare - Referatul DMRC nr. 159.286/7.07.2021.
În opinia reclamantei, mai mult de trei sferturi din conţinutul Referatului de aprobare DMRC nr. 159.268/7.07.2021 este copiat cuvânt cu cuvânt din Petiţia de susţinere a propunerii legislative L180/2021, formulată de Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România, şi conţine o falsificare a statusurilor de conservare şi tendinţelor populaţionale ale speciilor de păsări sălbatice.
A mai precizat reclamanta că substituirea statusurilor de conservare întocmite în baza raportărilor statelor comunitare potrivit art. 12 din Directiva „Păsări“ cu statusuri întocmite de IUCN este nu numai nefundamentată, ci şi ilegală, pentru că statusurile întocmite în baza raportărilor statelor comunitare potrivit art. 12 din Directiva „Păsări“ sunt singurele care contează din perspectiva normei comunitare reprezentate de Directiva „Păsări“.
În opinia reclamantei, tabelele de la anexa nr. 2 a primului referat al Ordinului nr. 1.460/2021 (Referatul DMRC nr. 159.286/7.07.2021) sunt falsificate prin consemnarea unor estimări/evaluări populaţionale care nu există, respectiv a estimărilor aferente sezoanelor de vânătoare 2019-2020, 2020-2021 şi 2021-2022. Astfel, deşi nu există estimări populaţionale mai târzii de anul 2018, MMAP a completat în mod fals rubricile aferente sezoanelor de vânătoare 2019-2020, 2020-2021 şi 2021-2022 cu numerele estimărilor anterioare realizate în cadrul raportării în baza art. 12 din Directiva „Păsări“ şi care sunt valabile pentru perioada de referinţă 2013-2018.
Tot în opinia reclamantei, MMAP a încălcat principiul precauţiei cel puţin în întocmirea tabelelor de la anexa nr. 2. Astfel, la rubrica aferentă estimării populaţionale din tabele, efectivul înscris reprezintă media dintre efectivul minim şi maxim prezentat în anexa nr. 1. Or, aşa cum reiese din raportările în baza art. 12 din directivă, datele populaţionale referitoare la speciile de păsări reprezintă estimări exprimate printr-un număr minim şi un număr maxim de exemplare/perechi cuibăritoare sau indivizi în timpul iernii (iar intervalul dintre aceste estimări poate fi enorm, chiar şi de 10 ori mai mare decât minimul estimării ca în cazul speciei sitar de pădure, unde estimarea este între 620 şi 6.200 de perechi). Însă, conform principiului precauţiei şi art. 3 lit. a) din OUG nr. 195/2005, într-o asemenea împrejurare, întrucât datele estimării erau incerte, ar fi trebuit să fie luat în calcul numai minimul efectivelor estimate, şi nu media dintre minimul şi maximul efectivelor, mai ales că, la un interval atât de mare al estimării, şi această medie (dintre minim şi maxim) este cu mult mai mare decât minimul, care ar trebui să fie singura informaţie considerată certă.
De asemenea, reclamanta a arătat că tabelele anexei nr. II la Referatul DMRC nr. 159.286 conţin consemnări false şi din perspectiva faptului că rubricile efectivelor estimate au fost completate identic pentru sezoanele de vânătoare 2013-2014, 2014-2015, 2015-2016, 2016-2017, cu datele estimărilor aferente celei de-a doua raportări în baza art. 12 din Directiva „Păsări“ (raportare aferentă intervalului 2013-2018), ca şi când în fiecare dintre anii intervalului 2013-2018 s-ar fi efectuat câte o estimare completă a efectivelor per specie, iar această estimare ar fi avut date anuale identice pentru toţi anii mai sus menţionaţi. Or, acest fapt este fals pentru că, aşa cum susţine şi MMAP, pentru perioada 2013-2018 a existat o singură raportare în baza art. 12, şi nu 6 raportări, ceea ce înseamnă că acţiunile de estimare a păsărilor nu s-au făcut/finalizat în fiecare din cei şase ani ai intervalului dintre două raportări. Consecinţa acestei constatări este că, în realitate, estimările efectuate prin colectarea de date pe parcursul a mai multor ani nu pot fi raportate concret la câte un an/sezon de vânătoare, ci pot fi raportate doar abstract la perioada de referinţă 2013-2018. Prin urmare, nu se cunoaşte nici măcar estimativ numărul păsărilor aferent fiecăruia dintre sezoanele anuale de vânătoare din intervalul 2013-2018, astfel încât nu se puteau completa rubricile cu evaluări aferente sezoanelor de vânătoare anuale.
A mai susţinut reclamanta că menţiunile concrete ale MMAP despre cotele de recoltă şi despre stabilirea acestora, cuprinse în Referatul DMRC nr. 159.286/7.07.2021 şi anexele nr. 1 şi 2 ale referatului, nu pot fi asimilate unei motivări/fundamentări serioase a Ordinului nr. 1.460/2021, aşa cum impun normele de tehnică legislativă; aceste menţiuni au fost concentrate în câteva fraze şi constau exclusiv în susţineri/opinii/aprecieri ad-hoc, false şi contradictorii.
Reclamanta a susţinut că există o discrepanţă flagrantă între aprecierile pârâtului MMAP asupra impactului vânătorii asupra populaţiilor de păsări şi menţiunile îngrijorătoare ale presiunii exercitate de vânătoare asupra păsărilor din Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu şi Comitetul Economic şi Social European, intitulat „Starea naturii în Uniunea Europeană“, unde s-a menţionat că exploatarea speciilor reprezintă cea mai mare presiune pentru păsările în hibernare şi călătoare; aceasta implică împuşcarea sau uciderea ilegală, vânătoarea şi uciderea accidentală. Cercetările recente efectuate în 26 de ţări europene au calculat că anual s-au vânat cel puţin 52 de milioane de păsări.
Reclamanta a precizat că, în temeiul art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, înţelege să opună lucrul anterior judecat în litigiul care a făcut obiectul Dosarului nr. 622/64/2019, soluţionat prin Hotărârea definitivă nr. 37/25.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
Astfel, a arătat că efectul pozitiv al lucrului judecat este reglementat de art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă; efectul pozitiv al lucrului judecat obligă instanţa ulterioară să aibă în vedere ceea ce o primă instanţă a statuat printr-o hotărâre irevocabilă/definitivă şi să îşi argumenteze propriul raţionament pe dezlegările anterioare, în condiţiile în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii ulterior.
Din analiza comparativă a Ordinului MAP nr. 673/2019 şi a Ordinului MMAP nr. 1.460/2021, a motivării acestora, a cadrului normativ existent la momentul aprobării celor două ordine, a împrejurărilor de fapt aferente adoptării celor două ordine şi a motivelor de nelegalitate reţinute ce către Curtea de Apel Braşov în Decizia nr. 37/2020, rezultă că dezlegările date în Dosarul nr. 622/64/2019 au o legătură cu prezenta speţă, reclamanta arătând că, în esenţă, prin decizia pronunţată în Dosarul nr. 622/64/2019, Curtea de Apel Braşov a anulat cotele de recoltă la speciile de păsări, pentru că aceste cote de recoltă erau stabilite prin media aritmetică a cotelor de recoltă aprobate pentru anii anteriori, şi nu pe baza unei metodologii/formule de calcul ştiinţifice; nu au fost precedate de o evaluare a impactului asupra mediului, sub aspectul biodiversităţii, fundamentată pe datele obţinute din studiile care, prin lege şi printr-o directivă europeană (Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice), reprezintă fundamentul protecţiei, conservării, gestionării şi utilizării durabile a acestor specii de păsări [studiile prevăzute de art. 33 alin. (8) din OUG nr. 57/2007 şi de anexa nr. 8 la OUG care transpun dispoziţiile art. 10 şi ale anexei nr. V a Directivei 2009/147 CE - Directiva „Păsări“ ca şi prevederile punctelor 3-7 şi 13 din preambulul directivei]; nu aveau la bază studiile de evaluare efectuate la nivel de fond cinegetic, pentru speciile de păsări, potrivit art. 17 din Legea nr. 407/2006.
A susţinut reclamanta că, în cauză, se constată că normele juridice avute în vedere de instanţa sesizată cu judecarea Dosarului nr. 622/64/2019 au un conţinut identic şi la data emiterii Ordinului nr. 1.460/2021. Singurele modificări legislative intervenite sunt cele aduse prin Legea nr. 13/2020 prin care au fost aduse completări la art. 17 alin. (2), respectiv la art. 19, însă acestea nu sunt de natură să schimbe interpretarea normelor rămase nemodificate, deoarece ele reglementează obligaţia gestionarului fondului cinegetic pentru realizarea studiilor de evaluare pentru speciile sedentare; de asemenea, art. 33 alin. (8) şi anexa nr. 8 din OUG nr. 57/2007 au rămas neschimbate.
A considerat reclamanta că efectul pozitiv al lucrului judecat al Hotărârii nr. 37/2019 pronunţate în Dosarul nr. 622/64/2019 se impune a fi reţinut chiar dacă litigiul anterior a vizat numai 4 specii de păsări, deoarece interpretarea instanţei respective a vizat norme cu caracter general care se aplică tuturor speciilor, limitele pronunţării instanţei în Dosarul nr. 622/64/2019 fiind determinate de aplicarea principiului disponibilităţii, reglementat de art. 5 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, a arătat că şi prin Sentinţa nr. 111/2020, pronunţată la data de 18.12.2020 în Dosarul nr. 452/64/2020, Curtea de Apel Braşov a reţinut aplicarea în cauză a efectului pozitiv al lucrului judecat al Hotărârii nr. 37/2020, definitivă, pronunţată în Dosarul nr. 622/64/2019.
Reclamanta a mai invocat faptul că prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 şi 3, ale anexelor nr. 1, 2 şi 3 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021, prin care se aprobă cotele de recoltă la speciile ciocârlie de câmp, cioară de semănătură, graur, ieruncă, lişiţă, raţă mare, raţă mică, raţă moţată, turturică şi prepeliţă, au fost adoptate cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1), art. 13 lit. c), art. 22, art. 31 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 24/2000, raportate la art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007; punctul/paragraful 10 din preambul şi art. 7 alin. (1) şi (4) din preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (numită Directiva „Păsări“); art. 2 din Directiva „Păsări“; art. 4 alin. (2) din Directiva „Păsări“; art. 3 pct. 1 şi 9 din OUG nr. 57/2007; „principiului precauţiei“, „principiului prevenţiei“ şi principiului utilizării durabile, definite în Convenţia pentru diversitate biologică şi reglementate la art. 3 din OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului; statusurile de conservare şi trendurile populaţionale ale speciilor de păsări întocmite de Agenţia Europeană de Mediu conform raportărilor în baza art. 12 din Directiva „Păsări“ efectuate de statele membre pentru perioada 2013-2018, în sensul că permit vânarea unor specii cu statut de conservare nefavorabil şi tendinţe populaţionale (trenduri) descrescătoare, în condiţiile în care Directiva „Păsări“ şi normele naţionale de transpunere nu permit acest lucru.
A susţinut reclamanta că din interpretarea sistematică, logică şi teleologică a art. 7 alin. 1 şi 4, a pct. 10 din preambul şi art. 2 din Directiva „Păsări“ şi a normelor de transpunere rezultă că speciile menţionate în anexa II a directivei pot face obiectul vânătorii în cadrul legislaţiei naţionale în măsura în care se stabilesc şi se respectă anumite limite, astfel de acţiuni de vânătoare trebuind să fie compatibile cu menţinerea populaţiei din speciile respective la un nivel satisfăcător sau într-o stare de conservare favorabilă. Statele membre se asigură că vânarea acestor specii nu aduce atingere eforturilor de conservare în aria lor de răspândire şi se asigură că practicarea vânătorii respectă principiile de utilizare raţională şi de control echilibrat ecologic al speciilor de păsări respective şi că această practică este compatibilă cu menţinerea populaţiei speciilor de păsări vânate la un nivel care să îndeplinească condiţiile ecologice, ştiinţifice şi culturale, ţinând seama în acelaşi timp de condiţiile economice şi de recreere.
Din analiza semantică a sintagmelor din directivă şi norma de transpunere din OUG nr. 57/2007 [art. 37 alin. (1)] se reţine că se descriu condiţionările vânătorii sau „nivelul“ populaţiilor de păsări cu care trebuie să fie compatibile limitele vânătorii şi rezultă că menţinerea populaţiilor la un nivel satisfăcător“ înseamnă „menţinerea populaţiilor la un nivel de conservare satisfăcător“, iar „nivel de conservare satisfăcător“ înseamnă „stare de conservare favorabilă“. Acest nivel de conservare „satisfăcător/favorabil“ al populaţiilor de păsări este singurul „nivel“ care poate „îndeplini condiţiile ecologice, ştiinţifice şi culturale“ în contextul în care dezideratul/imperativul ecologic, ştiinţific sau cultural nu poate viza decât menţinerea sau aducerea unei specii la un nivel de conservare favorabil, adică într-o stare de conservare favorabilă.
În esenţă, Directiva „Păsări“ permite vânarea păsărilor sălbatice (prevăzute în anexa nr. II din Directiva „Păsări“ şi în anexa nr. 5 a OUG nr. 57/2007) numai dacă această vânătoare este compatibilă cu „menţinerea populaţiei din speciile respective într-o stare de conservare favorabilă“, ceea ce înseamnă că vânătoarea se poate exercita numai asupra speciilor aflate într-o „stare de conservare favorabilă“ pentru că numai aceste specii pot fi „menţinute“ într-o stare de conservare favorabilă. Invers, dacă populaţiile nu se află la nivelul satisfăcător/favorabil de conservare, atunci „menţinerea“ lor la acel nivel este virtual imposibilă, ele putând fi doar „readuse“ la nivelul favorabil, şi nu „menţinute“ la acest nivel. Prin urmare, vânarea speciilor de păsări cu o „stare de conservare nefavorabilă“ este exclusă din start pentru că, aflându-se deja într-o stare de conservare nefavorabilă, aceste specii nu pot fi „menţinute“ într-o stare de conservare favorabilă. Excluse de la vânătoare sunt şi speciile care au statut de conservare „necunoscut“, pentru că vânătoarea se poate exercita numai asupra speciilor cu stare de „conservare favorabilă“ (şi nu asupra speciilor cu statut de conservare nefavorabil sau necunoscut). Or, pentru aceste situaţii, art. 37 alin. (1) reglementează inclusiv „interdicţia temporară şi/sau locală a recoltării şi capturării anumitor specii“.
Din dispoziţiile punctelor 3-6 ale preambulului, art. 1, 4, 7, art. 4 din Directiva „Păsări“, dar şi din dispoziţiile art. 4 pct. 9 din OUG nr. 57/2007 rezultă că starea de conservare şi trendurile/tendinţele speciilor de păsări sălbatice//migratoare la care face referire directiva (şi normele ei de transpunere) se stabilesc raportat la arealul natural al speciilor respective care suprapune „teritoriul european al statelor membre (UE)“, respectiv „teritoriul Comunităţii“. În sensul acestei interpretări pledează textul de la art. 1 alin. (1), care edictează scopul directivei ce constă în „Conservarea tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre în care este aplicabil tratatul“, dar şi textul punctelor din preambul sau articolele directivei care se referă la populaţiile de păsări de pe „teritoriul european al statelor membre“, „întreg teritoriul Comunităţii“ sau „zona geografică maritimă şi de uscat în care se aplică prezenta directivă“. Astfel, din moment ce normele de conservare, protecţie sau utilizare, inclusiv prin vânătoare, reglementate de directivă se aplică la nivelul „teritoriului Comunităţii“ sau la nivelul „teritoriului european al statelor membre“ şi vizează populaţiile de păsări care folosesc acest teritoriu, rezultă că şi stabilirea stării de conservare a acestor specii de păsări, a tendinţelor trendurilor demografice trebuie să se raporteze la populaţiile de păsări de pe teritoriul pe care se aplică directiva.
A concluzionat reclamanta că aprobarea de cote de recoltă pentru speciile menţionate (mai ales pentru cele 9 specii cu stare de conservare nefavorabile şi specia cu stare de conservare necunoscută), respectiv speciile ciocârlie de câmp, cioară de semănătură, graur, ieruncă, lişiţă, raţă mare, raţă mică, raţă moţată, raţă sunătoare, turturică şi prepeliţă, este ilegală, aşa cum ilegală este şi aprobarea cotelor de recoltă pentru specii care au tendinţe populaţionale negative (descrescătoare), chiar dacă au status favorabil, sau vânarea speciilor pentru care Agenţia Europeană de Mediu nu a calculat încă trendurile populaţionale pe termen lung şi scurt (speciile raţă sunătoare, găinuşa de baltă sau gârşiţă mare).
Reclamanta a mai susţinut că prevederile anexelor nr. 1 şi 2 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021, prin care se aprobă cotele de recoltă la speciile ciocârlie de câmp şi raţă sunătoare, sunt nefundamentate, fiind adoptate cu încălcarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de art. 6, 7, art. 21 alin. (1) şi (3) coroborate cu art. 30 şi 31 din Legea nr. 24/2000, raportate la Hotărârea nr. 37/25.06.2020 (definitivă), pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 622/64/2019, prin care au fost anulate cotele de recoltă/vânătoare pentru anul 2019-2020 la speciile: ciocârlia de câmp, sturzul viilor, raţa cu capul negru şi raţa sunătoare, în sensul că stabilirea cotelor de recoltă la speciile ciocârlie de câmp şi raţă sunătoare s-a făcut ilegal ca medie a cotelor de recoltă realizate în sezoanele de vânătoare 2018-2019 şi 2019-2020, în condiţiile în care cotele de recoltă aferente sezonului 2019-2020, aprobate pentru aceste două specii prin Ordinul MAP nr. 673/2019, au fost anulate definitiv prin Hotărârea nr. 37/25.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 622/64/2019.
În opinia reclamantei, prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 şi 3, ale anexelor nr. 1, 2 şi 3 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021, prin care se aprobă cotele de recoltă la cele 25 de specii de păsări migratoare şi sedentare, au fost adoptate cu încălcarea prevederilor art. 21 coroborate cu art. 30 şi 31 din Legea nr. 24/2000, în sensul că aprobarea cotelor de recoltă la cele 25 de specii de păsări sălbatice prin Ordinul MMAP nr. 1.460/2021 nu a fost fundamentată pe examinarea practicii instanţelor judecătoreşti, precum şi pe doctrina juridică în materie, deşi la momentul emiterii ordinului existau nu mai puţin de 4 sentinţe judecătoreşti (3 dintre ele definitive), prin care Curtea de Apel Braşov a suspendat şi a anulat cote de recoltă la speciile de păsări, aprobate prin ordine similare Ordinului nr. 1.460/2021, emise de MMAP sau de Ministerul Apelor şi Pădurilor în anii 2019 şi 2020 (Ordinul Ministerului Apelor şi Pădurilor nr. 673/2019 şi Ordinul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1.400/2020).
Tot în opinia reclamantei, prevederile art. 1 alin. (1), art. 2, 3 şi anexelor nr. 1-3 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021, prin care s-au aprobat cotele de recoltă la cele 25 de specii de păsări migratoare şi sedentare, au fost adoptate cu încălcarea normelor de tehnică legislativă codificate la art. 6 alin. (1), art. 4, 7, 13, 22, art. 20 alin. (1) şi (3), art. 21, art. 22 alin. (1), art. 30 şi 31 din Legea nr. 24/2000, raportate la: prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic; prevederile art. 56 din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic coroborate cu prevederile art. 33 alin. (8) din OUG nr. 57/2007 şi ale anexei nr. 8 la OUG nr. 57/2007 (care transpun punctul 13 de la preambul, art. 10 şi anexa nr. V a Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (numită în continuare Directiva „Păsări“), prevederile art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 (care transpun prevederile pct. 10 din preambul şi art. 7 alin. (1) teza a II-a şi alin. (4) din Directiva „Păsări“), în sensul că stabilirea cotelor de vânătoare la cele 25 de specii de păsări sălbatice prevăzute în anexele nr. 1-3 din Ordinul nr. 1.460/2021 s-a realizat aparent nelegal, fără să fie fundamentată pe datele referitoare la nivelul populaţiilor speciilor migratoare obţinute în urma realizării de studii şi cercetări; datele provenite din studii vizând evaluarea influenţei metodelor de capturare a păsărilor sălbatice asupra nivelelor populaţionale şi prezentarea listelor naţionale ale speciilor ameninţate cu dispariţia sau ale celor periclitate, ţinându-se cont de arealul natural de distribuţie al acestora; enumerarea şi descrierea din punct de vedere ecologic a zonelor situate de-a lungul rutelor de migraţie şi care au o importanţă deosebită pentru speciile migratoare, în special ca zone de iernat şi cuibărit; dezvoltarea sau îmbunătăţirea metodelor ecologice de prevenire a pagubelor cauzate de păsări; determinarea rolului anumitor specii ca indicatori ai poluării mediului; studierea efectelor adverse ale poluării chimice asupra nivelurilor populaţionale ale speciilor de păsări.
Astfel, reclamanta a arătat că din interpretarea sistematică, logică şi teleologică a prevederilor Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a OUG nr. 57/2007 şi a Legii nr. 407/2006 rezultă că stabilirea cotelor de recoltă la speciile de păsări sălbatice trebuie să se bazeze pe datele provenite din studiile şi cercetările prevăzute, indicate de lege ca fiind condiţia şi fundamentul conservării, managementului şi utilizării speciilor de păsări sălbatice.
Cum, potrivit Directivei „Păsări“ şi normelor naţionale de transpunere, conservarea, protecţia, gestionarea/managementul şi utilizarea populaţiilor tuturor păsărilor sălbatice au ca fundament cercetarea ştiinţifică, care constă, în principal, în realizarea studiilor prevăzute de art. 10 din Directiva „Păsări“, iar vânarea speciilor de păsări sălbatice este o formă de „utilizare“ a acestor specii, ce implică managementul/gestionarea lor cu respectarea principiilor/normelor conservării, protecţiei şi utilizării durabile a populaţiilor acestor specii, rezultă că vânarea speciilor de păsări sălbatice trebuie să se facă cu respectarea datelor şi pe baza datelor obţinute din studiile prevăzute de art. 10 din Directiva „Păsări“.
Pe de altă parte, din moment ce aprobarea „cotelor de recoltă“ pentru speciile de păsări sălbatice, potrivit art. 6 lit. f) din Legea nr. 407/2006, este un demers normativ circumscris regimului cinegetic [aşa cum este definit la art. 1 lit. x) din Legea nr. 407/2006], iar potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, în scopul conservării biodiversităţii, regimul juridic al vânării păsărilor sălbatice este reglementat şi de OUG nr. 57/2007, rezultă că acest demers normativ trebuie la rândul lui să se conformeze normelor conservării biodiversităţii, protecţiei şi utilizării durabile a populaţiilor de păsări sălbatice prevăzute de OUG nr. 57/2007, norme printre care se numără şi art. 33 alin. (8) şi anexa nr. 8 din OUG nr. 57/2007. Mai mult, art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007, care este o normă de protecţie şi conservare a speciilor de faună din anexa nr. 5 a OUG (cele 25 de specii de păsări pentru care s-au aprobat cote de recoltă sunt listate în anexa nr. 5 a OUG nr. 57/2007), prevede mai multe măsuri de limitare a vânătorii, printre care şi stabilirea de cote. Prin urmare, stabilirea cotelor de recoltă, fiind o normă de conservare şi o garanţie a utilizării durabile a speciilor recoltate, trebuie să se efectueze cu respectarea şi pe baza datelor obţinute în urma studiilor prevăzute de art. 33 alin. (8) din OUG nr. 57/2007 şi de art. 10 din Directiva „Păsări“, studii şi cercetări care reprezintă fundamentul protecţiei, conservării şi utilizării durabile a păsărilor respective.
A mai învederat reclamanta că vânarea speciilor de păsări migratoare se face cu respectarea normelor naţionale de transpunere a reglementărilor din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice - Directiva „Păsări“, directivă europeană care, potrivit scopului edictat la art. 1, guvernează reglementarea protecţiei, gestionării şi controlului asupra tuturor speciilor de păsări migratoare, reglementând şi normele de exploatare a acestora, dar şi cu respectarea normelor din tratatele sau acordurile internaţionale. Întrucât stabilirea/aprobarea cotelor de recoltă pentru speciile de păsări sălbatice, în baza art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, este un act/o decizie aparţinând „regimului cinegetic/regimului juridic al vânării unor mamifere sau păsări“, adică un act/o decizie circumscris(ă) materiei conservării, protecţiei, managementului, gestionării, utilizării speciilor de interes cinegetic, rezultă că acestea trebuie să fie corelate cu art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 şi să fie fundamentate pe/să ţină seama de cercetările şi studiile ştiinţifice prevăzute de art. 33 alin. (8) şi în anexa nr. 8 a OUG nr. 57/2007.
A mai arătat reclamanta că jurisprudenţa CJUE este relevantă în sensul evidenţierii importanţei şi caracterului obligatoriu al cercetărilor având la bază metoda inelării. Astfel, prin Hotărârea din 13 decembrie 2007 în Cauza Comisia versus Irlanda, C-418/04, Curtea de Justiţie a obligat Irlanda să transpună în legislaţia naţională prevederile art. 10 din directivă, reţinând că efectuarea cercetărilor prevăzute la art. 10 şi în anexa nr. V din Directiva „Păsări“ este obligatorie şi nu facultativă. De asemenea, relevanţa cercetării şi în special a studiilor bazate pe inelare pentru activitatea de vânătoare este evidenţiată şi în Ghidul privind vânătoarea în temeiul Directivei 79/409/CEE a Consiliului privind conservarea păsărilor sălbatice.
Datele despre populaţiile speciilor migratoare obţinute în urma realizării de studii şi cercetări bazate pe metoda inelării sunt esenţiale pentru studierea populaţiilor de păsări aflate în pasaj, în condiţiile în care vânătoarea la aceste specii se face preponderent asupra populaţiilor de păsări aflate în pasaj (şi asupra populaţiilor care iernează) şi nu asupra populaţiilor cuibăritoare.
A menţionat reclamanta că MMAP nu a fundamentat stabilirea cotelor de recoltă la cele 25 de specii prevăzute în anexele nr. 1-3 ale Ordinului nr. 1.460/2021 pe datele/informaţiile obţinute în urma realizării de studii şi cercetări prevăzute la art. 33 alin. (8) şi în anexa nr. 8 a OUG nr. 57/2007.
Reclamanta a susţinut că prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 şi 3, ale anexelor nr. 1, 2 şi 3 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021, prin care se aprobă cotele de recoltă la cele 25 de specii de păsări migratoare şi sedentare, au fost adoptate cu încălcarea prevederilor art. 6, 7, 13, art. 20 alin. (1) şi (3) coroborate cu art. 30 şi 31 din Legea nr. 24/2000, raportate la prevederile art. 1 lit. x), art. 16 şi 56 din Legea nr. 407/2006 şi art. 10 şi punctul 13 din preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice, în sensul că stabilirea cotelor de recoltă la cele 25 de specii de păsări sălbatice (în cuantum total de peste 1.064.000 de păsări) aparţinând unor specii protejate prin Directiva „Păsări“, prin OUG nr. 57/2007 sau prin convenţii şi acorduri internaţionale ratificate de România, s-a realizat fie într-o manieră totalmente obscură/necunoscută şi deci complet nemotivată, fie ca „medie a cotelor de recoltă realizate pentru speciile respective pentru sezoanele 2018-2019 şi 2019-2020, pe fiecare fond cinegetic“, adică într-un mod nefundamentat şi incompatibil de principiu cu ideea de studiu/metodă/metodologie ştiinţifică menit(ă) să garanteze utilizarea durabilă a speciilor respective şi să evidenţieze impactul asupra mediului sub aspectul biodiversităţii pe care l-ar avea realizarea acestor cote de recoltă.
Astfel, în condiţiile în care cotele de recoltă au fost stabilite ca medie a cotelor de recoltă realizate pentru speciile respective pe sezoanele 2018-2019 şi 2019-2022 pe fiecare fond cinegetic, estimările populaţionale invocate de MMAP în vechiul referat DMRC nr. 159.286/7.07.2021 reprezintă, în opinia reclamantei, doar referinţe formale, pentru că nu au nicio incidenţă în stabilirea cotelor de recoltă. Stabilirea cotelor de recoltă la speciile de păsări ca „medie a cotelor de recoltă realizate în anii 2018-2019 şi 2019-2020 pe fiecare fond cinegetic“ pentru speciile respective este incompatibilă de principiu cu însăşi ideea de studiu ştiinţific, de metodă/metodologie ştiinţifică ori de analiză a efectelor de mediu, pentru că nu evaluează şi nu studiază nimic, nu este fundamentată pe parametrii obiectivi care descriu speciile/populaţiile pentru care se stabilesc cote (efective, efective în pasaj, statusuri de conservare, trenduri populaţionale, mortalitate, abundenţă, stare de sănătate, culoare de migraţie, efectul capturării asupra efectivelor etc.) şi nu determină cota de recoltă printr-o formulă/metodă/metodologie care să proceseze informaţiile esenţiale menţionate, garantând în acelaşi timp, cu rigoare ştiinţifică, respectarea principiului durabilităţii, principiului prevenţiei şi principiului precauţiei.
A susţinut reclamanta că necesitatea ca metoda/metodologia de stabilire a cotelor de recoltă să aibă un caracter ştiinţific reiese din interpretarea coroborată a art. 10 şi pct. 13 din preambulul Directivei „Păsări“, dispoziţiile art. 16 şi 56 din Legea nr. 407/2006.
Reclamanta a mai opinat că prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 şi 3, ale anexelor nr. 1, 2 şi 3 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021, prin care se aprobă cotele de recoltă la cele 25 de specii de păsări migratoare şi sedentare, au fost adoptate cu încălcarea prevederilor art. 6, 7, 13 şi art. 20 alin. (1) şi (3) coroborate cu art. 30 şi 31 din Legea nr. 24/2000 raportate la prevederile art. 56, art. 17 lit. x), art. 6 alin. (1) lit. f) şi j), art. 16 din Legea nr. 407/2006; punctelor/paragrafelor 3-7, 10 şi 13 din preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30.11.2009 privind conservarea păsărilor sălbatice şi principiului utilizării durabile a resurselor naturale, reglementat de art. 3 lit. g) din OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, în sensul că stabilirea cotelor de recoltă la cele 25 specii de păsări sălbatice nu a fost fundamentată pe datele provenite din studii de evaluare efectuate, anual, la nivel de fond cinegetic (studii ale căror conţinut şi mod de efectuare să fi fost reglementate prin regulamente/instrucţiuni sau norme tehnice elaborate/aprobate şi revizuite de administratorul faunei cinegetice - pârâtul MMAP); stabilirea/calcularea cotelor de recoltă la cele 25 de specii de păsări sălbatice nu s-a efectuat pe baza unei metodologii/formule de calcul reglementate prin regulamente/instrucţiuni sau norme tehnice elaborate/aprobate şi revizuite de administratorul faunei cinegetice - pârâtul MMAP.
A susţinut reclamanta că gestionarii fondurilor cinegetice sunt obligaţi să gestioneze speciile de păsări sedentare/nemigratoare pentru care s-au aprobat cote de recoltă prin Ordinul nr. 1.460/2021 (care fac parte din speciile sedentare admise la vânătoare), pe baza unor studii de evaluare a efectivelor, întocmite anual, pe fiecare fond cinegetic, de către personalul cu specializare silvică sau cinegetică angajat al respectivilor gestionari ai fondurilor cinegetice, pe care să le supună aprobării administratorului. Aceste păsări nemigratoare/sedentare pentru care s-au aprobat cote de recoltă figurează toate în anexa nr. 3 la ordin şi sunt reprezentate de speciile: guguştiuc, ieruncă, stăncuţă, găinuşă de baltă, cioară grivă, cioară de semănătură, coţofană şi gaiţă (potrivit precizărilor făcute de Societatea Ornitologică Română de la punctul I din Adresa nr. 1.084/31.07.2020). Gestionarii fondurilor cinegetice sunt obligaţi să gospodărească/gestioneze şi speciile de păsări migratoare care figurează în anexele nr. 1 şi 2 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021 (speciile porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, prepeliţă, ciocârlie de câmp, graur, sturz de vâsc, sturz cântător, cocoşar, găinuşă de baltă, gâscă de vară, gării fa mare, raţă mare, raţă mică, raţă moţată, raţă sunătoare, lişiţă, sitar de pădure - potrivit precizărilor făcute de Societatea Ornitologică Română la punctul 1 din Adresa nr. 1.084/ 31.07.2020, pe baza unor studii de evaluare efectuate la nivel de fond cinegetic, anual, efectuarea acestor studii de evaluare nefiind însă instituită în sarcina personalului cu specializare silvică sau cinegetică angajat al gestionarului fondurilor cinegetice.
A arătat reclamanta că studiile de evaluare necesare pentru gestionarea durabilă a faunei de interes cinegetic, conform art. 17 din Legea nr. 407/2006, trebuie să aibă un caracter ştiinţific, acest fapt reieşind din interpretarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 407/2006 şi dispoziţiilor art. 10 şi pct. 13 din preambulul Directivei „Păsări“; din interpretarea art. 56 şi 17 din Legea nr. 407/2006 reiese că pârâtul MMAP are obligaţia de a elabora (şi de a revizui periodic) regulamente, instrucţiuni sau norme tehnice, prin care să reglementeze conţinutul şi modul de efectuare a studiilor de evaluare prevăzute de art. 17 din Legea nr. 407/2006, în baza cărora gestionarii fondurilor trebuie să asigure gospodărirea faunei de interes cinegetic, cu respectarea principiului durabilităţii; stabilirea/calcularea cotelor de recoltă, potrivit principiului durabilităţii, pe baza studiilor de evaluare a speciilor respective efectuate anual (în perioada 2020/2021), pe fiecare fond cinegetic, potrivit prevederilor art. 17 din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic.
A mai susţinut reclamanta că prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 şi 3, ale anexelor nr. 1, 2 şi 3 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021 au fost adoptate cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1), art. 4, 7, 13, 22, art. 20 alin. (1) şi (3), art. 30 şi 31 din Legea nr. 24/2000, raportate la prevederile preambulului, art. 1 lit. i), art. 2, 4, art. 5 pct. 5 lit. a), b), c), d), j), l) din Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979, ratificată prin Legea nr. 13 din 8.01.1998; reglementările preambulului şi reglementările anexei nr. II, prevederile art. 3 pct. 2 lit. (a) şi (i) (doar pentru speciile de păsări de apă), prevederile anexei nr. III - Plan de acţiune, pct. 2.1.1 lit. c) teza a doua, pct. 4.1.1, 4.1.3, 4.1.8, 5.2, 5.4, 5.7, raportate la anexa nr. II şi la tabelul nr. 1 (doar pentru speciile raţă sunătoare şi gâscă de vară) de la anexa nr. III (intitulat Statutul populaţiilor păsărilor de apă migratoare) din Acordul privind conservarea păsărilor de apă migratoare african-eurasiatice, adoptat la Haga la 16 iunie 1995, ratificat prin Legea nr. 89/10 mai 2000, în sensul că toate au fost aprobate nelegal şi fără o fundamentare temeinică.
A mai precizat reclamanta că prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 şi 3, ale anexelor nr. 1, 2 şi 3 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021, prin care s-au aprobat cotele de recoltă la speciile sitar de pădure, raţă de mare şi gâscă de vară, au fost adoptate cu încălcarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 24/2000 raportate la punctele/paragrafele 3-7 din preambul şi art. 7 alin. 1 şi 4 ale Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30.11.2009 privind conservarea păsărilor sălbatice; art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 şi principiului utilizării durabile a resurselor naturale, principiului precauţiei, principiului prevenţiei, adoptate în Conferinţa părţilor la Convenţia pentru diversitate biologică şi prevăzute la art. 3 din OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, în sensul că nu reprezintă norme posibile, fundamentate şi compatibile cu principiul utilizării durabile, în condiţiile în care nivelul cotelor de recoltă la cele 3 specii de păsări sălbatice (aparţinând unor specii protejate prin Directiva „Păsări“) este mai mare decât numărul minim al estimărilor efectivelor acestor specii, aşa cum apare acesta în raportarea României către Comisie în baza art. 12 din Directiva „Păsări“.
Având în vedere că estimările populaţionale aferente raportărilor au un interval foarte mare între minim şi maxim, rezultă că, potrivit principiilor precauţiei şi prevenţiei, trebuia avut în vedere minimul estimării şi media dintre minimul şi maximul acestei estimări. Prin urmare, MMAP a stabilit cote de recoltă mai mari decât singurele estimări populaţionale ale unei specii, ceea ce dovedeşte incompatibilitatea funciară a acestor cote cu imperativul utilizării durabile, al conservării şi protecţiei acestor specii. În plus, specia raţă mare are statut de conservare nefavorabil al populaţiei de iarnă, ceea ce înseamnă că, de principiu, pentru această specie nu trebuiau acordate cote de recoltă. Prin urmare, aceste cote de recoltă încalcă flagrant obligaţia impusă de directivă (la art. 7), potrivit căreia vânătoarea trebuie să respecte principiul utilizării raţionale (utilizării durabile).
Respectarea principiului utilizării raţionale/durabile (impus de directivă) ca o condiţie a utilizării/exploatării prin vânătoare a populaţiilor de păsări migratoare implică evaluarea/estimarea periodică a populaţiilor şi stabilirea unei limite/limitări a acestei exploatări, compatibilă cu menţinerea populaţiilor la un nivel de conservare satisfăcător şi care să garanteze că această utilizare nu afectează pe termen lung populaţiile respective. Totodată, potrivit aceluiaşi principiu al utilizării durabile, fixarea limitelor exploatării trebuie să ţină seama de faptul că utilizarea speciilor de păsări migratoare nu este monopolul vânătorii şi nu este restrânsă la utilizarea pentru consum prin vânătoare a acestor animale, ci implică şi o utilizare ecologică, recreaţională sau culturală care nu presupune uciderea/consumul, ci doar contemplarea, fotografierea/filmarea, studierea sau simpla satisfacţie a contactului cu această biodiversitate ca parte a bogăţiei naturale.
Or, pentru că cotele aprobate de MMAP pentru cele 3 specii sunt mai mari decât efectivul populaţiei care foloseşte teritoriul României, rezultă că principiul utilizării durabile este imolat.
Reclamanta a mai menţionat că stabilirea cuantumului/ nivelului cotelor de recoltă la cele 25 de specii de păsări sălbatice prin anexele nr. 1-3 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021 nu poate fi considerată fundamentată, necesară, suficientă şi posibilă (potrivit prevederilor art. 6, 7 şi 20 din Legea nr. 24/2000, raportate la prevederile art. 17 din Legea nr. 407/2006), nici dacă s-ar pleca de la premise false, potrivit cărora stabilirea respectivelor cote de recoltă s-ar fi făcut pornind de la datele cuprinse în cele două raportări ale României către UE, potrivit art. 12 din Directiva „Păsări“ (pentru perioadele 2008-2013 şi 2013-2018), invocate de MMAP în formula introductivă a Ordinului nr. 1.460/2021; datele din atlas şi din raportarea UE (care se referă la populaţiile cuibăritoare/care iernează) ar putea substitui datele/informaţiile despre populaţiile speciilor migratoare, obţinute prin metoda inelării - ceea ce nu este cazul, pentru că metoda inelării este impusă de lege, fiind totodată singura metodă care oferă informaţii semnificative despre populaţiile implicate în migraţia propriu-zisă, despre păsările aflate în pasaj, în condiţiile în care vânarea păsărilor migratoare se face pentru cele mai multe din păsările migratoare numai când acestea se află în pasaj/migraţie, sau celelalte date obţinute prin studiile sau cercetările prevăzute la ar. 33 alin. (8) şi anexa nr. 8 la OUG nr. 157/2007; datele despre populaţiile în pasaj (pentru 3 specii de păsări) prezentate în Atlasul păsărilor nu ar reprezenta doar nişte opinii ale unor experţi, în sensul că informaţiile populaţionale furnizate de raportarea către UE, în baza art. 12 din anul 2018, şi de Atlasul păsărilor, ediţia 2015, nu au nicio utilitate în economia stabilirii cotelor de recoltă pentru 13 specii de păsări migratoare (porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, prepeliţă, ciocârlie de câmp, graur, sturz de vâsc, sturz cântător, cocoşar, sitar de pădure), pentru că aceste informaţii nu se referă la populaţiile asupra cărora se exercită acţiunea de vânătoare - populaţiile în pasaj sau populaţiile care iernează în România.
Astfel, pentru 13 specii migratoare: porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, prepeliţă, ciocârlie de câmp, graur, sturz de vâsc, sturz cântător, cocoşar, lişiţă, sitar de pădure, nici raportarea către UE în baza art. 12 aferentă anului 2018 şi nici Atlasul păsărilor, întocmit în baza raportării aferente anului 2013, nu conţin informaţii despre populaţiile care tranzitează România în pasaj şi nici informaţii despre populaţii care iernează în România, ci doar informaţii despre populaţiile care cuibăresc în România ale speciilor respective [informaţii irelevante pentru vânătoare, care, potrivit prevederilor art. 33 alin. (2)-(4), coroborate cu prevederile anexei nr. 1 din Legea nr. 407/2006, sunt interzise în perioada cuibăritului, astfel încât nu vizează/afectează populaţiile care cuibăresc în România].
Reclamanta a arătat că prevederile art. 4 din Ordinul nr. 1.460/2021 încalcă prevederile art. 6 alin. (1), art. 7, art. 8 alin. (1), (2) şi (4), art. 13, art. 20 alin. (1) şi (3), art. 30 şi 31 din Legea nr. 24/2000 coroborate cu prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) şi art. 1 lit. h) din Legea nr. 407/2006, art. 19 şi art. 23 alin. (1) lit. d) şi art. 26 din Legea nr. 407/2006 şi ale anexei nr. 1 din Legea nr. 407/2006 şi prevederile art. 33 alin. (2), (3) şi (4) din OUG nr. 57/2007, art. 38 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 şi art. 4, 5, 6 şi 9 din Directiva „Păsări“, în sensul că art. 4 din Ordinul nr. 1.460/2021 nu este deloc fundamentat. Astfel, în Referatul DMRC nr. 159.286/7.07.2021 şi nici în anexele nr. 1 şi 2 ale vechiului referat nu există nicio fundamentare/justificare a adoptării prevederilor art. 4 din Ordinul nr. 1.400/2020; astfel, în referat s-a menţionat doar necesitatea aprobării cotelor de recoltă până la 15 mai şi că ordinul a fost supus procedurii de dezbatere publică.
A susţinut reclamanta că prevederile art. 4 alin. (1) din ordin contravin şi dispoziţiilor art. 13 şi 16 din Legea nr. 24/2000 raportate la art. 19 din Legea nr. 407/2006 şi la art. 38 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 (ce transpune şi prevederile art. 9 din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice - Directiva „Păsări“) pentru că reglementează [în paralel cu procedura derogărilor instituită prin art. 38 alin. (1) din OUG nr. 57/2007] o procedură diferită de aprobare a vânării/recoltării unui număr suplimentar de păsări faţă de cel stabilit prin cota de recoltă [aprobată în baza art. 6 alin. (1) lit. f) şi definită la art. 1 lit. h) din Legea 407/2006], pe motiv că aceste păsări „provoacă pagube“. Or, art. 38 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 (ce transpune şi prevederile art. 9 din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice - Directiva „Păsări“) stabileşte faptul că recoltarea/vânarea păsărilor pe motiv că „provoacă pagube“ se face printr-o procedură specială, pe baza unor derogări adoptate sub forma unor ordine de ministru (acte administrative individuale), cu condiţia să nu existe alternativă acceptabilă, iar această măsură derogatorie să nu fie în detrimentul menţinerii populaţiilor speciilor respective într-o stare de conservare favorabilă în arealul lor natural.
De asemenea, reclamanta a opinat că art. 4 alin. (2) şi (3) din ordin contravine dispoziţiilor art. 38 din OUG nr. 57/2007 (care transpune prevederile art. 9 din Directiva „Păsări“); art. 19, 23, art. 26 alin. (1^1) din Legea nr. 407/2006, dar şi art. 33 alin. (2), (3) şi (4) din OUG nr. 57/2007 [care transpun prevederile art. 5 şi art. 7 alin. (4) paragrafele 2 şi 3 din Directiva „Păsări“] pentru că permite uciderea/vânarea păsărilor, în afara perioadelor de vânătoare prevăzute în anexa nr. 1 B din Legea nr. 407/2006 (adică permite vânarea acestora în perioada cuibăritului, creşterii puilor şi pe parcursul migraţiei de întoarcere spre locurile de cuibărit), printr-o procedură diferită de procedura specială a derogărilor [reglementată la art. 38 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 şi la art. 9 alin. (1) lit. a) din Directiva „Păsări“] prin Ordinul ministrului mediului şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 203/14/2009.
Astfel, art. 4 alin. (2) şi (3) din ordin reglementează, în paralel cu art. 38 din OUG nr. 57/2007, vânarea/recoltarea păsărilor sălbatice în afara perioadelor de vânătoare prevăzute de anexa 1B la Legea nr. 407/2006 (adică în perioada de maturizare, în diferitele etape de reproducere şi de dependenţă, iar în cazul speciilor migratoare, în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre locurile de cuibărire) şi printr-o procedură substanţial diferită de procedura derogărilor acordate în baza art. 38 din OUG nr. 57/2007, fapt care contravine legislaţiei comunitare transpuse în acte normative de nivel superior, respectiv dispoziţiilor art. 19, 23, art. 26 alin. (1^1) din Legea nr. 407/2006, dar şi art. 33 alin. (2), (3) şi (4) din OUG nr. 57/2007 [care transpun prevederile art. 5 şi art. 7 alin. (4) paragrafele 2 şi 3 din Directiva „Păsări“], precum şi art. 38 din OUG nr. 57/2007 (care transpune prevederile art. 9 din Directiva „Păsări“).
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale citate şi a dispoziţiilor art. 38 din OUG nr. 57/2007, care transpune şi art. 9 din Directiva „Păsări“, reiese că, potrivit Directivei „Păsări“ [art. 7 alin. (4) teza a doua] şi normelor naţionale de transpunere [art. 33 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 57/2007, art. 26 alin. (1^1) şi anexa 1 B din Legea 407/2006], este interzisă vânarea speciilor de păsări sălbatice (care sunt admise la vânătoare) în perioada de maturizare, în diferitele etape de reproducere şi de dependenţă, iar în cazul speciilor migratoare, este interzisă vânarea acestora în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre locurile de cuibărire; singura excepţie de la această interdicţie o constituie derogările prevăzute de art. 9 din Directiva „Păsări“, articol transpus în legislaţia naţională de art. 38 din OUG nr. 57/2007. Prin urmare, recoltarea/vânarea păsărilor sălbatice strict pentru motivul că „produc pagube/daune“ în afara perioadei de vânătoare prevăzute la anexa nr. 1B din Legea nr. 407/2006 este permisă doar prin intermediul derogărilor reglementate de art. 38 din OUG nr. 57/2007.
A concluzionat reclamanta că prevederile art. 4 alin. (2) şi (3) din ordinul MMAP sunt ilegale pentru că reglementează recoltarea/vânarea păsărilor sălbatice pe motiv că „produc pagube/daune“ în afara perioadei de vânătoare prevăzute în anexa nr. 1B din Legea nr. 407/2006, prin simpla suplimentare a cotei de recoltă stabilite prin prezentul ordin, adică altfel decât prin procedura specială a derogărilor, în condiţiile în care uciderea/recoltarea păsărilor în afara perioadei de vânătoare menţionate este permisă doar în cadrul derogărilor reglementate de art. 38 din OUG nr. 57/2007 şi prin Ordinul ministrului mediului şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 203/14/2009 [în baza art. 38 alin. (2^2) din OUG nr. 57/2007 a fost aprobată procedura de stabilire a derogărilor].
Reclamanta a precizat că art. 5 din Ordinul MMAP nr. 1.460/2021 încalcă prevederile art. 4, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 8 alin. (1), (2) şi (4), art. 13, art. 20 alin. (1) şi (3), art. 30, 31, 42 şi 77 din Legea nr. 24/2000, coroborate cu prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) şi art. 1 lit. h) din Legea nr. 407/2006, art. 19 şi art. 23 alin. (1) lit. d) şi art. 26 din Legea nr. 407/2006 şi ale anexei nr. 1 din Legea nr. 407/2006 şi cu prevederile art. 33 alin. (2), (3), (4) din OUG nr. 57/2007, art. 38 alin. (1) din OUG nr. 57/2007, în sensul că art. 5 din ordin nu este fundamentat, respectiv nici din conţinutul Referatului de aprobare al ordinului (Referatul DMRC nr. 159.360/9.08.2021) şi nici din conţinutul vechiului referat nu există o referire cu scop de motivare a adoptării acestui articol; s-a menţionat doar necesitatea aprobării cotelor de recoltă până la 15 mai şi că ordinul a fost supus dezbaterii publice.
A subliniat reclamanta că art. 5 din ordinul MMAP contravine dispoziţiilor art. 6 şi 77 din Legea nr. 24/2000 raportate la dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 407/2006, pentru că nu instituie o regulă necesară şi suficientă care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă, iar necesitatea emiterii/adoptării acestui articol nu rezultă din cuprinsul art. 34 din Legea nr. 407/2006. Art. 34 din Legea nr. 407/2006 nu autorizează MMAP să suplimenteze cotele de recoltă la speciile de interes cinegetic (sau să aprobe noi cote de recoltă, diferite de cele aprobate prin prezentul ordin) printr-o procedură distinctă de cea stabilită la art. 6 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege, în vederea recoltării/vânării acestor specii pe tot timpul anului, în intravilanul localităţilor, ceea ce înseamnă că, din perspectiva art. 34 din Legea nr. 407/2006, nu există necesitatea emiterii/ adoptării art. 5 din ordinul contestat.
A mai arătat reclamanta că, sub pretextul „aplicării prevederilor art. 34 din Legea nr. 407/2006“, art. 5 din ordin permite suplimentarea cotei de recoltă/vânătoare [aprobate conform art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006] la speciile de păsări, respectiv stabilirea şi aprobarea de mai multe ori pe an/sezon de vânătoare a cotei de recoltă (a unor noi cote de recoltă sau a unor cote de recoltă succesive), fapt care contravine art. 6 alin. (1) lit. f) şi art. 1 lit. h) din Legea nr. 407/2006, potrivit căruia stabilirea şi aprobarea cotelor de recoltă la speciile admise la vânătoare (altele decât căpriorul) se realizează o singură dată într-un an/sezon de vânătoare, până la data de 15 mai (cota de recoltă pentru specia căprior se stabileşte şi se aprobă tot o singură dată pe an, dar până la data de 15 aprilie).
De asemenea, a susţinut că art. 5 din ordin permite aprobarea vânării/recoltării unui număr suplimentar de păsări faţă de cel stabilit prin cota de recoltă [aprobată în baza art. 6 alin. (1) lit. f) şi definită la art. 1 lit. h) din Legea nr. 407/2006] sau decât cel stabilit prin derogări, în situaţia de excepţie prevăzută de art. 34 din Legea nr. 407/2006 prin altă procedură decât acordarea de derogări în baza art. 38 din OUG nr. 57/2007.
A mai menţionat reclamanta că din interpretarea sistematică a art. 24 din Legea nr. 407/2006 rezultă că acest text de lege vizează crearea unui cadru administrativ legal pentru recoltarea/vânarea speciilor de faună sălbatică, a pisicilor şi câinilor hoinari, în intravilanul împrejmuit sau construit al localităţilor, în limitele cotelor de recoltă şi derogărilor aprobate, în condiţiile în care uzul de armă de vânătoare în intravilan şi împuşcarea animalelor în intravilan necesită un cadru juridic special. Crearea acestui cadru administrativ legal constă în implicarea autorităţilor locale şi a administraţiei suprafeţelor intravilane împrejmuite (gări, aeroporturi, unităţi militare) care solicită şi contractează împuşcarea animalelor, cu acordul proprietarilor terenurilor etc. În preambulul art. 34 se justifică recoltarea speciilor de faună sălbatică, a pisicilor şi câinilor hoinari, în intravilanul împrejmuit sau construit al localităţilor, prin invocarea/formularea unora dintre situaţiile prevăzute la art. 38 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 şi care permit acordarea de derogări la speciile de păsări sălbatice.
Din conţinutul art. 5 din ordinul MMAP reiese că pe fondurile de vânătoare unde cota de recoltă (stabilită/aprobată prin art. 1, 2 şi anexele nr. 1-3 din ordin) s-a realizat sau pe fondurile unde nu a fost stabilită/aprobată cotă de recoltă la păsări sau în afara perioadelor legale de vânătoare, recoltarea/vânarea păsărilor prevăzută de art. 34 din Legea nr. 407/2006 (adică recoltarea acestor păsări pe suprafeţele construite sau împrejmuite din intravilanul localităţilor în interesul protejării faunei şi florei sălbatice, al conservării habitatelor naturale, pentru prevenirea producerii unor daune importante, în interesul sănătăţii şi securităţii publice sau pentru alte raţiuni de interes public major) se face pe baza stabilirii/aprobării suplimentării cotelor de recoltă, prin referat de aprobare, ori de câte ori apare situaţia respectivă, până la data de 14 mai 2022. Prin urmare, art. 5 din ordin permite administratorului faunei de interes cinegetic (MMAP) ca, pe lângă cota de recoltă stabilită/aprobată în baza art. 1, art. 2 şi anexelor nr. 1-3 din prezentul ordin [conform art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006], să stabilească/să aprobe cote de recoltă „suplimentare“, de mai multe ori pe an (ori de câte ori gestionarii solicită astfel de cote pe motiv că speciile de păsări trebuie împuşcate în intravilanul localităţilor din motive ce ţin de „interesul protejării faunei şi florei sălbatice, al conservării habitatelor naturale, pentru prevenirea producerii unor daune importante, în interesul sănătăţii şi securităţii publice sau pentru alte raţiuni de interes public major“.
În opinia reclamantei, prevederile art. 5 din ordin contravin dispoziţiilor art. 1 lit. h) şi art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, dar şi dispoziţiilor art. 13 şi 16 din Legea nr. 24/2000 raportate la art. 19 din Legea nr. 407/2006 şi la art. 38 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 (ce transpun şi prevederile art. 9 din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice, numită şi Directiva „Păsări“), întrucât reglementează [în paralel cu procedura derogărilor instituită prin art. 38 alin. (1) din OUG nr. 57/2007] o procedură diferită de aprobare a vânării/recoltării unui număr suplimentar de păsări faţă de cel stabilit prin cota de recoltă [aprobată în baza art. 6 alin. (1) lit. f) şi definită la art. 1 lit. h) din Legea nr. 407/2006], în baza unor motive de excepţie (prevăzute la art. 34 din Legea nr. 407/2006) aproape identice cu cele reglementate la art. 38 alin. (1) lit. a), b) şi c) din OUG nr. 57/2007, şi reglementează [în paralel cu procedura derogărilor instituită prin art. 38 alin. (1) din OUG nr. 57/2007] o procedură diferită de aprobare a vânării/recoltării unui număr suplimentar de păsări faţă de cel stabilit prin cota de recoltă [aprobată în baza art. 6 alin. (1) lit. f) şi definită la art. 1 lit. h) din Legea nr. 407/2006], în baza unor motive/situaţii de excepţie (reglementate la art. 34 din Legea nr. 407/2006), situaţii/motive care, potrivit art. 38 din OUG nr. 57/2007, nu se aplică şi păsărilor sălbatice, în procedura acordării de derogări.
A arătat reclamanta că prevederile art. 5 din ordin permit recoltarea/împuşcarea păsărilor „în intravilanul construit sau împrejmuit“ în afara perioadelor legale de vânătoare (adică în perioadele de cuibărit, creştere a puilor sau pe parcursul migraţiei de primăvară, spre zonele de cuibărit) printr-o altfel de procedură decât procedura specială a derogărilor [reglementată la art. 38 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 şi la art. 9 alin. (1) lit. a) din Directiva „Păsări“], fapt care contravine prevederilor art. 19, 23, art. 26 alin. (1^1) din Legea nr. 407/2006, dar şi art. 33 alin. (2), (3) şi (4) din OUG nr. 57/2007 [care transpun prevederile art. 5 şi art. 7 alin. (4) paragrafele 2 şi 3 din Directiva „Păsări“] coroborat cu art. 38 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 [care transpune prevederile art. 9 alin. (1) din Directiva „Păsări“].
În opinia reclamantei, invocarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 407/2006, ca temei al adoptării art. 5 din ordinul MMAP, nu poate justifica legalitatea respectivului art. 5, întrucât, pe de o parte, prevederile art. 33 alin. (3) şi (4) din OUG nr. 57/2007 sau ale art. 26 alin. (1^1) şi anexei 1B din Legea nr. 407/2006, precum şi ale art. 38 din OUG nr. 57/2007 au caracter special faţă de prevederile art. 34 din Legea nr. 407/2006, pentru că reglementează într-o manieră mai specifică, adică reglementează prevederi aplicabile explicit păsărilor sălbatice, iar, pe de altă parte, normele încălcate de art. 5 din ordinul MMAP, respectiv normele prevăzute de art. 33 alin. (3) şi (4) din OUG nr. 57/2007, art. 26 alin. (1^1) din Legea nr. 407/2006 [care trimit la art. 33 alin. (3) şi (4) din OUG nr. 57/2007] sau de art. 38 din OUG nr. 57/2007 au prioritate faţă de prevederile art. 34 din Legea nr. 407/2006, pentru că transpun prevederile obligatorii ale Directivei „Păsări“, iar, potrivit art. 148 alin. (2) din Constituţia României, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
A mai precizat reclamanta că invocarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 407/2006, ca temei al adoptării art. 5 din ordinul MMAP, nu poate justifica legalitatea acestuia, iar eludarea de către MMAP a dispoziţiilor art. 38 din OUG nr. 57/2007 nu este o simplă eroare de interpretare a legii, lipsită de consecinţe, ci un act tendenţios care încalcă litera şi spiritul Directivei „Păsări“ şi ale normelor naţionale de transpunere, pentru că permite, printr-o procedură laxă şi simplificată, vânarea excesivă a păsărilor în intravilan „în interesul protejării faunei şi florei sălbatice, al conservării habitatelor naturale, pentru prevenirea producerii unor daune importante, în interesul sănătăţii şi securităţii publice şi pentru alte raţiuni de interes public major“.
Pentru toate acestea, a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În drept, a invocat Legea nr. 554/2004 şi toate celelalte acte normative indicate în cererea de chemare în judecată.
În probaţiune, a solicitat admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, datorată potrivit art. 16 lit. a) din OUG nr. 80/2013.
La data de 22.12.2021, pârâtul Ministerul Mediului, Apelor a depus întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepţie respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă şi respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă. Pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimatei, pârâtul a arătat că legitimitatea procesuală activă a pârâtei trebuie analizată în raport cu prevederile Legii nr. 554/2004 şi prin raportare inclusiv la Decizia pronunţată în recurs în interesul legii nr. 8/2.03.2020. Astfel, a precizat că în decizie s-a reţinut expres că nu este suficientă menţionarea în statut a activităţii de apărare a interesului public ca scop principal al respectivului organism.
A mai menţionat pârâtul că Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“ (în continuare AACA) a fost înfiinţată în anul 2012, obţinând personalitate juridică în luna martie, conform Încheierii Judecătoriei Braşov din data de 12.03.2012, iar practicarea vânătorii sportive, care este încadrată în statutul AACA ca fiind un abuz, a fost reglementată încă din anul 1976 prin Legea nr. 26 privind economia vânatului şi vânătoarea, ulterior prin Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996 şi prin Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006. Or, AACA arată că interesul său este justificat de statut, conform căruia prin abuz se înţelege atât vânătoarea, cât şi încălcarea normelor europene privind protecţia mediului şi normele româneşti, abuzurile autorităţilor în sensul neglijenţei, subminarea economiei naţionale.
Prin Ordonanţa nr. 81/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea crescătoriilor de vânat şi a complexurilor de vânătoare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 486/2004, au fost reglementate înfiinţarea şi funcţionarea crescătoriilor de vânat şi a complexurilor de vânătoare, inclusiv modul în care se realizează recoltarea exemplarelor din aceste amenajări.
Se constată astfel că statutul AACA încalcă legislaţia în vigoare, funcţionând în afara cadrului legal, iar pârâtul a considerat inadmisibil ca o entitate să funcţioneze în baza unui statut în care sunt cuprinse prevederi contrare legislaţiei naţionale; în aceeaşi măsură, orice activitate legală reglementată din România poate fi încadrată ca nelegală de către diferite ONG-uri prin propriul statut.
A menţionat pârâtul că, în conformitate cu prevederile art. 56 alin. (1) din Ordonanţa nr. 26/2000, asociaţia se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea Ministerului Public sau a oricărei alte persoane interesate când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicită sau contrară ordinii publice.
În opinia pârâtului, prin acţiune, reclamanta şi-a încălcat propriul statut. Astfel, la pag. 5 al 2-lea alineat din statut, aceasta a consemnat că sunt considerate abuzuri „Orice acţiune care poate avea ca efect subminarea economiei naţionale, subminarea intereselor legitime ale unor categorii socioprofesionale şi/sau unor comunităţi sau epuizarea resurselor naturale ale unei regiuni“. Însă, prin admiterea acţiunii se va aduce atingere atât sectorului economic prin neîncasarea unor venituri de către gestionari (constând în cotizaţiile anuale încasate de la vânători) şi implicit statului român prin neîncasarea tarifelor anuale de gestionare de la gestionarii fondurilor cinegetice, cât şi subminarea intereselor legitime ale gestionarilor şi ale personalului de specialitate prin imposibilitatea practicării meseriei, pe de o parte, dar şi ale vânătorilor prin imposibilitatea practicării vânătorii sau pagubele produse de fauna cinegetică proprietarilor de culturi agricole, silvice sau animalelor domestice, dar mai ales aduce atingere vădită siguranţei naţionale prin interzicerea vânătorii în scopul aplicării prevederilor şi obligaţiilor legale ce decurg din legislaţia naţională în scopul combaterii PPA.
A arătat pârâtul că, în cauză, se impune ca reclamanta să dovedească că a avut loc o încălcare a dreptului sau interesului legitim privat, chestiune asupra căreia nu a făcut nicio precizare concretă. Această chestiune de drept trebuie analizată prin raportare la existenţa unui drept sau interes legitim privat care ar fi fost lezat prin actul administrativ atacat, interes decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele AACA, potrivit statutului.
Pentru toate aceste argumente, a solicitat admiterea excepţiei referitoare la legitimitatea procesuală activă a pârâtei şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Ordinului nr. 1.460/2021 faţă de lipsa îndeplinirii procedurii prealabile, pârâtul a arătat că obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile rezultă fără din interpretarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Acest context procesual preexistent sesizării instanţei de contencios administrativ nu se rezumă la unicul fapt al înregistrării plângerii prealabile la autoritatea emitentă. În speţă, reclamanta a indicat în cererea de chemare în judecata că a înregistrat o plângere prealabilă cu nr. R 25.327/6.09.2021.
Ţinând cont şi de faptul că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, respectiv aceasta s-a limitat doar la a formula plângere prealabilă către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (Cerere înregistrată sub nr. R 25.327/6.09.2021), fără să aştepte răspunsul la respectiva cerere, adresându-se direct instanţei de judecată, pârâtul a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi respingerea cererii de chemare în judecata ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, a precizat că cererea de chemare în judecată este netemeinică, solicitând respingerea acesteia, precizând că majoritatea motivelor de nelegalitate au fost reiterate în susţinerea fiecărui articol/anexă din Ordinul nr. 1.460/2021 a cărui anulare a fost solicitată.
În raport cu motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, pârâtul a formulat apărări, astfel:
Referitor la faptul că Ordinul nr. 1.460/2021 a fost emis fără parcurgerea etapelor legale, pârâtul a subliniat că acest ordin a fost emis după parcurgerea etapelor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006; scopul acestei prevederi este acela de a crea cadrul legal emiterii actului normativ în timp util, astfel încât cotele de recoltă să fie aprobate la data începerii perioadei legale de recoltare prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006. Din acest motiv, aprobarea cotelor de recoltă s-a realizat diferenţiat, MMAP emiţând un ordin pentru aprobarea cotelor de recoltă pentru specia căprior, ulterior alt ordin pentru celelalte specii de mamifere şi două specii de păsări sedentare, iar în final ordinul criticat. În concret, ordinul nu a fost emis după încheierea perioadei legale de vânare prevăzute de Legea nr. 407/2006.
A susţinut pârâtul că, contrar celor susţinute de reclamantă, actele normative de nivel superior din România au fost şi sunt emise cu respectarea legislaţiei interne şi a tratatelor şi convenţiilor la care România este parte şi transpun prevederile convenţiilor şi tratatelor internaţionale, fără a conţine prevederi contrare acestora.
A menţionat pârâtul că termenul prevăzut la art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 nu este de decădere, iar aprobarea cotelor de recoltă cu întârziere nu a afectat gestionarii, motivat de faptul că perioadele de recoltare a unora dintre speciile de păsări prevăzute de anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006 nu s-au suprapus decât în mică măsură cu perioada scursă de la data de 15 mai până la data emiterii ordinului în cauză. Emiterea cu întârziere a ordinului nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 13 din Legea nr. 24/2000, deoarece aprobarea cotelor de recoltă s-a realizat pentru perioada de vânătoare 2021-2022, iar data emiterii ordinului se încadrează în această perioadă.
În opinia reclamantei, criticile formulate cu privire la prevederile art. 1-3 şi ale anexelor nr. 1-3 ca fiind emise cu nerespectarea art. 6, 7, 13, art. 20 alin. (1) şi (3), art. 21, 22, 30 şi 31 din Legea nr. 24/2000, pârâtul opinând că acestea nu sunt temeinice/reale, având în vedere că a fost emis în aplicarea Legii nr. 407/2006 şi fiind corelat cu prevederile interne şi internaţionale transpuse în legislaţia României. Elaborarea proiectului ordinului criticat a fost precedată, conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 24/2000, de o documentare şi analiză a studiilor efectuate de instituţii abilitate şi recunoscute pe plan intern şi internaţional cu privire la obiectul ordinului criticat, aceste aspecte fiind menţionate în Referatul de aprobare al ordinului nr. 159.286/7.07.2021. De asemenea, art. 21 şi 22 din Legea nr. 24/2000 legiferează etape şi condiţii premergătoare adoptării actelor normative de rang superior şi nu a celor emise în aplicarea acestora.
În ceea ce priveşte art. 30 şi 31 din Legea nr. 24/2000, pârâtul a menţionat că proiectul de ordin a fost însoţit de Referatul de aprobare nr. DMRC/159.286/7.07.2021, întocmit conform prevederilor art. 31 alin. (2), care prevede că în situaţia în care reglementarea propusă se elaborează în executarea unui act normativ, motivarea trebuie să cuprindă referiri la actul pe baza şi în executarea căruia se emite.
În opinia reclamantei, Referatul de aprobare nr. DMRC/159.286/7.07.2021 este lipsit de efecte, deoarece nu este invocat în preambulul ordinului criticat, însă, a precizat pârâtul, existenţa referatului de aprobare nu poate fi negată atât timp cât reclamanta şi persoanele interesate au luat cunoştinţă de conţinutul acestuia. Modul de prezentare a situaţiei de către reclamantă este unul contradictoriu situaţiei de fapt reale, aceasta încercând să convingă instanţa că actul normativ este nelegal, din cauza lipsei din preambulul ordinului a menţiunii Referatului de aprobare nr. DMRC 159.286/7.07.2021. Faţă de această susţinere, pârâtul a precizat că în Referatul de aprobare nr. DMRC/159.360/9.08.2021 s-a făcut trimitere în mod expres la Referatul de aprobare nr. DMRC/159.286/7.07.2021, astfel că susţinerile reclamantei nu sunt întemeiate, fiind evident că ambele referate fundamentează actul administrativ cu caracter normativ a cărui anulare s-a solicitat.
Referitor la susţinerea conform căreia cotele de recoltă aprobate prin anexele nr. 1-3 la Ordinul MMAP nr. 1.460/2021 ar fi mai mari decât cele postate pe site în procedura de dezbatere publică, pârâtul a menţionat că cifrele înscrise în cele trei anexe reprezentând cotele de recoltă pentru cele 25 de specii de păsări pe fiecare fond cinegetic, ce au fost prezentate cu ocazia supunerii în dezbatere publică, sunt identice cu cele aprobate prin Ordinul MMAP nr. 1.460/2021. Diferenţele dintre totalurile pe judeţe prezentate în procedura de dezbatere publică şi cele aprobate prin ordin s-au datorat unei formule de calcul care stabilea cota de recoltă pe fiecare fond ca medie între cotele de recoltă realizate în ultimele două sezoane de vânătoare, valorile rezultate nefiind în toate cazurile număr întreg, ci şi fracţii. Astfel, acest aspect se poate demonstra prin prezentarea judeţului Alba de la anexa nr. 1 unde se constată că 3 + 3 = 5, ceea ce s-a perpetuat la toate rândurile unde cifra reprezentând cota de recoltă pe fond cinegetic a fost stabilită ca număr fracţional. Exemplu: 2,5 este prezentat în tabel (anexă) ca fiind 3, dar în formula care stabileşte totalul pe judeţ s-au adunat 2,5 + 2,5 = 5.
Singurele elemente care s-au modificat sunt rubricile „Total judeţ“ şi „Total general“, unde din motive de soft cotele pe fond cinegetic, rotunjite pe fiecare fond, au fost calculate ca fracţii, reieşind un total mai mic decât în forma aprobată a ordinului.
A subliniat pârâtul că principiul simetriei, invocat de reclamantă în cerere, şi cele statuate de CJUE în Cauza C-674/17 se pot aplica doar speciilor de mamifere care pot ocupa atât teritorii de pe suprafaţa unui stat parte, cât şi teritorii din afara statelor parte, însă în cazul speciilor de păsări pârâtul a considerat că acest principiu nu se poate aplica motivat de faptul că populaţiile speciilor de păsări migratoare, în rutele lor de migrare, depăşesc spaţiul Uniunii Europene, o raportare doar la efectivele observate pe teritoriul UE nefiind elocventă şi concludentă.
În opinia pârâtului, interpretările reclamantei, conform cărora aprobarea cotelor de recoltă la cele 25 de specii de păsări reprezintă o problemă de mediu sub aspectul biodiversităţii reprezentate de acestea, sunt nefondate. Astfel, reclamanta, prin înşiruirea de informaţii, texte de lege, extrase din directive, articole din presă, corespondenţă diversă, toate din anii anteriori, şi prin dimensiunea acţiunii şi volumul documentaţiei depuse în probatoriu, încearcă să distragă atenţia de la analiza criteriilor de legalitate ale actului atacat şi încearcă să inducă în eroare instanţa pentru a obţine anularea actului administrativ.
A subliniat pârâtul că legislaţia europeană nu prevede, la acest moment, interzicerea folosirii alicelor de plumb la acţiunile de vânătoare desfăşurate la speciile de păsări. Regulamentul 2021/57 al Parlamentului European urmează să se aplice din luna februarie 2023 şi doar în apropierea zonelor umede, astfel că cele prezentate de reclamantă nu sunt reale.
Pârâtul a precizat că din totalul de 1.057.553 de exemplare aprobate de către MMAP prin Ordinul nr. 1.460/2021, un număr de 285.707 exemplare sunt reprezentate de speciile stăncuţă, cioară grivă, cioară de semănătură, coţofană şi gaiţă. Recoltarea acestor specii este necesară pentru buna gospodărire a celorlalte specii de păsări, dar şi a mamiferelor mici cărora le produc pagube prin distrugerea cuiburilor şi a puilor, dar şi pentru limitarea răspândirii virusului pestei porcine africane.
Ordinul MMAP nr. 1.460/2021 a fost emis în data de 24.08.2021 ca urmare a procesului de colectare a informaţiilor şi datelor necesare întocmirii situaţiilor prezentate în referatul de aprobare, precum şi întocmirii anexelor la ordin. După redactarea proiectului de ordin, pentru respectarea prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, acesta a fost postat în data de 12.07.2021 pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor împreună cu Anunţul nr. DMRC/159.294/8.07.2021 şi Referatul de aprobare nr. DMRC/159.286/7.07.2021.
Cu privire la criticile reclamantei privind pretinsa nelegalitate a procedurii de aprobare a acestui act normativ, pârâtul a precizat că MMAP a postat pe site-ul instituţiei proiectul de ordin care a fost însoţit de Referatul de aprobare nr. 159.286/7.07.2021, întocmit conform prevederilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, care prevede că, în situaţia în care reglementarea propusă se elaborează în executarea unui act normativ, motivarea trebuie să cuprindă referiri la actul pe baza şi în executarea căruia se emite, iar după consultarea şi dezbaterea publică, în baza procedurilor interne a fost întocmit şi Referatul de aprobare nr. 159.360/9.09.2021, referat care a fost menţionat în preambulul Ordinului nr. 146/2021 împreună cu Referatul de aprobare nr. 159.286/7.07.2021.
A mai susţinut pârâtul că în cauză criticile formulate cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 1-5 şi ale anexelor nr. 1-4 ca fiind emise cu nerespectarea art. 6, 7, 13, art. 20 alin. (1) şi (3), art. 30 şi 31 din Legea nr. 24/2000 nu sunt temeinice/reale, arătând că, la fel ca în cazul art. 6, art. 7 din Legea nr. 24/2000 legiferează etape premergătoare adoptării actelor normative de rang superior şi nu a celor emise în aplicarea acestora, iar Ordinul nr. 1.460/2021 respectă integral art. 13 din Legea nr. 24/2000, fiind emis în aplicarea Legii nr. 407/2006, fiind corelat cu prevederile interne şi internaţionale transpuse în legislaţia României.
În opinia pârâtului, susţinerile reclamantei potrivit cărora nu sunt fundamentate prevederile art. 1-5 din ordin şi anexele nr. 1-4 sunt de natură a duce în eroare instanţa de judecată; fundamentarea prevederilor actului normativ atacat s-a realizat prin Referatul de aprobare nr. 159.286/7.07.2021 postat pe web a MMAP, împreună cu proiectul ordinului criticat. Prin Referatul de aprobare nr. 159.360/9.08.2021 s-a făcut trimitere la Referatul nr. 159.286/7.07.2021, astfel că supoziţiile reclamantei cu privire la dezafectarea primului referat şi neluarea în considerare a acestuia în motivarea actului normativ sunt eronate.
A mai arătat că Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a folosit în procedura de analiză a datelor referitoare la nivelurile populaţionale ale principalelor specii de păsări şi la statutul de conservare informaţiile furnizate de International Union for Conservation Nature (IUCN), înscrise pe site-ul acestei organizaţii, precum şi informaţiile furnizate de către Societatea Ornitologică Română şi de Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii „Grupul Milvus“, prin care se realizează raportarea de către România conform art. 12 din Directiva „Păsări“.
Chiar dacă la nivel european există şi alte organizaţii care publică date despre populaţiile speciilor de păsări, International Union for Conservation Nature (IUCN) este instituţia internaţională care stabileşte standardele de protecţie a vieţii sălbatice şi la care se face raportarea privind statutul de protecţie. Studiile de cercetare efectuate în perioada 2008-2013 şi 2013-2018 sunt desfăşurate conform metodologiei acceptate de UE, fiind realizate pe fonduri europene, iar rezultatele acestor studii sunt raportate de România la UE. Ele prezintă statutul de conservare al speciilor de păsări cuprinse în studiu, printre care şi cele admise la vânătoare.
Referitor la argumentele reclamantei cu privire la majorarea cotelor de recoltă aprobate comparativ cu cele prezentate în procedura de consultare publică, pârâtul a menţionat că, în speţă, cotele de recoltă propuse spre aprobare în procedura de consultare publică sunt identice cu cele aprobate prin Ordinul nr. 1.460/2021. Singurele elemente care s-au modificat sunt rubricile „Total judeţ“ şi „Total general“, unde din motive de soft cotele pe fond cinegetic, rotunjite pe fiecare fond, au fost calculate ca fracţii, reieşind un total mai mic decât în forma aprobată a ordinului [de exemplu, la judeţul Alba, la coloana 13 - Sturzul cântător, totalizarea s-a făcut vădit eronat din cauza softului (3 + 3 = 5)].
Referitor la susţinerile reclamantei cu privire la pretinsele falsuri conţinute de tabelele din anexa nr. 2 a Referatului de aprobare nr. 159.286/7.07.2021, pârâtul a arătat că în perioada 2008-2013 s-a realizat de către Societatea Ornitologică Română estimarea populaţiilor de păsări în vederea raportării în baza art. 12 din Directiva „Păsări“ către UE. În baza acestor date a fost realizat Atlasul speciilor de păsări de interes comunitar din România din care au fost preluate efectivele speciilor până în anul 2012; în urma acestui studiu au reieşit efectivele care sunt înscrise în anexele nr. 2 ale referatului pentru cele 25 de specii de păsări, începând cu anul 2008/2010 şi până în anul 2012. În perioada 2013-2018 s-a realizat de către Societatea Ornitologică Română şi Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii „Grupul Milvus“ estimarea populaţiilor de păsări în vederea următoarei raportări în baza art. 12 din Directiva „Păsări“ către UE, reieşind efectivele care sunt înscrise începând cu anul 2013 şi până în prezent, urmând a se modifica după realizarea următorului studiu. A mai arătat că, într-adevăr, raportările se fac din 6 în 6 ani, însă asta nu înseamnă că în anii în care nu se fac raportări dispar toate speciile de păsări, iar la coloana „efective evaluate“ să fie înscrisă valoarea „0“, dând astfel reclamantei un nou motiv de contestare a actului normativ.
Cotele de recoltă aprobate sunt de natură să asigure conservarea speciilor chiar şi în cazul speciei turturică care este încadrată ca vulnerabilă, dar cu o populaţie la nivelul Europei situată între 11.900.000 şi 8.570.000 de exemplare, iar cota de recoltă propusă reprezintă sub 0,3% din această populaţie. Mai mult, cota de recoltă propusă prin actul normativ respectă propunerile formulate de către Comisia Europeană transmise în luna iulie anul curent, situându-se sub 50% din media cotelor de recoltă aprobate între 2013-2018. Astfel, pentru speciile de păsări migratoare care prezintă elemente de îngrijorare, Comisia Europeană a notificat statele membre cu privire la mărimea cotelor de recoltă, ceea ce nu este cazul pentru celelalte specii de păsări migratoare.
A subliniat pârâtul că reclamanta nu s-a raportat la întreaga populaţie a speciilor de păsări, ci doar la cele parţiale, de iarnă sau din perioada de împerechere, cu scopul de a scoate în evidenţă o supoziţie, respectiv afirmaţia nereală privind nivelul scăzut al populaţiilor. Contrar celor susţinute de reclamantă, diferenţele dintre cotele de recoltă aprobate anul trecut şi cele de anul acesta sunt considerabile, iar MMAP nu a mai aprobat cote de recoltă la 9 din speciile de păsări motivat de efectivele prezentate de acestea corelat cu statutul acestora de conservare.
În opinia pârâtului, afirmaţia reclamantei referitoare la modul de stabilire a cotelor de recoltă este falsă, deoarece pentru anul curent modul de calcul al cotelor de recoltă este total diferit faţă de anii anteriori, valorile scăzute ale acestora fiind în corelaţie cu efectivele estimate. Prin reducerea nivelului cotelor de recoltă MMAP a acţionat preventiv în sensul protejării populaţiilor speciilor de păsări ce fac obiectul ordinului criticat.
În condiţiile în care prevederile Directivei „Păsări“ se aplică tuturor statelor parte, iar populaţiile speciilor de păsări la care se raportează reclamanta sunt aceleaşi pentru toate statele UE, pârâtul a considerat că măsurile pe care le-a precizat aceasta ar trebui impuse/trasate tuturor statelor printr-o decizie/directivă şi nu doar României ca urmare a unor acţiuni în instanţă promovate pe plan local. O astfel de abordare este de natură să creeze discriminare între vânătorii din România şi cei din celelalte state europene.
Referitor la sentinţele şi deciziile instanţelor de judecată menţionate de reclamantă, cu autoritate de lucru judecat, pârâtul a menţionat că, contrar afirmaţiilor reclamantei, hotărârile menţionate nu vizează aceeaşi situaţie ca în cauză. A mai arătat că în anul 2020 prevederile art. 17 din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, s-au modificat (Legea nr. 13/2020), fiind eliminată prevederea referitoare la evaluarea speciilor de păsări migratoare pe fiecare fond cinegetic; stabilirea cotelor de recoltă s-a realizat prin raportare la realizările cotelor de recoltă din anii anteriori, şi nu la cotele de recoltă aprobate în ultimele 5 sezoane de vânătoare, existând astfel o diferenţă între acestea ce nu trebuie neglijată, iar în România activitatea de vânătoare nu se desfăşoară prin capturare. Această capturare se realizează doar în scop ştiinţific de către ONG-uri care au acest obiect de activitate, astfel că acest tip de activitate nu are impact asupra populaţiilor de păsări migratoare.
În concret, autoritatea lucrului judecat a hotărârilor invocate nu se poate aplica în prezentul dosar.
Cu privire la argumentele privind pretinsa încălcare a statutelor de conservare, pârâtul a precizat că prin Ordinul nr. 673/2019 cotele de recoltă aprobate pentru sezonul 2019-2020 au fost anulate în data de 25.06.2020. De la momentul emiterii Ordinului nr. 673/2019 şi până la data de 24.10.2019, când prin Hotărârea nr. 105 a Curţii de Apel Braşov prevederile ordinului au fost suspendate, actul normativ produsese efecte, iar cotele de recoltă aprobate au fost realizate parţial până la momentul suspendării acestuia. Astfel, pârâtul a arătat că susţinerile reclamantei că recoltarea în sezonul 2019-2020 a speciilor de păsări a fost ilegală este neadevărată.
Referitor la criticile reclamantei privind studiile de evaluare prin metoda inelării, pârâtul a menţionat că metoda inelării poate fi folosită pentru studierea populaţiilor de păsări migratoare aflate în pasaj, şi nu pentru evaluarea populaţiilor cuibăritoare. Studiul păsărilor prin metoda inelării se realizează în cadrul temelor de cercetare privind migraţia păsărilor, pentru stabilirea căilor/culoarelor de migraţie şi a locurilor de migraţie, şi nu pentru estimarea (evaluarea) populaţiilor de păsări.
De asemenea, stabilirea cotelor de recoltă pentru speciile de păsări sedentare şi migratoare nu este condiţionată sau corelată de realizarea studiilor şi cercetărilor prevăzute în anexa nr. 8 la OUG nr. 57/2007, aşa cum susţine reclamanta.
Fundamentarea cotelor de recoltă s-a realizat prin Referatul de aprobare nr. 159.286/7.07.2021, iar nivelul acestora nu a fost criticat nici de organismele de specialitate din România, nici de participanţii la dezbaterea publică a proiectului de ordin (SOR) şi nici de forurile internaţionale.
A concluzionat pârâtul că metoda „inelării“ este o metodă de cercetare, şi nu o metodă/metodologie prin care să se poată realiza o evaluare a efectivelor de specii de păsări migratoare, aşa cum susţine reclamanta.
Referitor la faptul ca reclamanta a învederat instanţei că MMAP nu a respectat prevederile din preambulul unor acte normative, pârâtul a menţionat că nu se pot amenda/suspenda/ anula prevederile unui act normativ motivat de faptul că a fost emis fără respectarea prevederilor din preambulul altor acte normative. Acesta neavând caracter de reglementare, nu reprezintă o normă legală în sine, care trebuie respectată, aşa cum susţine reclamanta.
De asemenea, în opinia pârâtului, toate susţinerile privind lipsa protejării acestor specii de păsări migratoare sunt lipsite de fundament, întrucât protecţia este asigurată chiar prin Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 şi de OUG nr. 57/2007, în temeiul căreia au fost înfiinţate 13 parcuri naţionale, 15 parcuri naturale, 383 de situri de importanţă comunitară şi în mod special pentru păsări 148 de situri de protecţie avifaunistică. În toate aceste arii protejate, practicarea vânătorii se realizează cu respectarea planurilor de management sau este interzisă.
Referitor la criticile reclamantei cu privire la art. 4 din Ordinul nr. 1.460/2021, pârâtul a menţionat că această prevedere a fost introdusă în actul normativ, fiind necesară pentru crearea posibilităţii aprobării unei cote de recoltă în cazul existenţei pagubelor produse de către speciile de păsări, în special culturilor agricole, pomilor fructiferi şi culturilor de viţă-de-vie. Pentru reducerea nivelului pagubelor trebuie intervenit rapid, astfel că aprobarea cotelor de recoltă suplimentară trebuie să se realizeze în condiţii deosebite pentru a avea efectul preconizat, acela de reducere a pagubelor.
A subliniat că textul art. 6 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, nu interzice aprobarea modificării cotelor de recoltă în mod direct de către structurile teritoriale de specialitate ale administratorului faunei cinegetice, această reaşezare a cotelor de recoltă fiind reglementată şi de alte acte cu caracter normativ în vigoare, necontestate şi care permit structurilor teritoriale ale ministerului, gărzilor forestiere astfel de modificări. Prin Ordinul MMAP nr. 456/2016 a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a Gărzilor forestiere („SOF“), acesta stabilind atribuţiile structurilor teritoriale, inclusiv în domeniul managementului şi implementării activităţii cinegetice. Printre atribuţiile structurilor teritoriale de specialitate ale administratorului faunei cinegetice se numără şi cele referitoare la avizarea, în vederea aprobării, a solicitărilor gestionarilor fondurilor cinegetice referitoare la suplimentarea cotelor de recoltă, recoltarea în afara perioadei legale şi în situaţii excepţionale, fiind împuternicit în mod expres de către MMAP în acest sens.
A concluzionat pârâtul că prevederile art. 4 din Ordinul MMAP nr. 1.460/2021 nu încalcă prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic, având în vedere că astfel de prevederi se regăsesc şi în alte acte cu caracter normativ care nu au fost invalidate prin pronunţarea unor hotărâri de către instanţele judecătoreşti sau prin declararea lor ca neconstituţionale printr-o decizie a instanţei de contencios constituţional; derogările prevăzute la art. 38 din OUG nr. 57/2007 se aplică doar speciilor de mamifere şi păsări interzise la vânătoare.
Pârâtul a subliniat că prevederile art. 5 din Ordinul nr. 1.460/2021 transpune în practică prevederile art. 34 din Legea nr. 407/2006; pentru aplicarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 407/2006, în situaţiile date, în baza art. 36 din aceeaşi lege, se pot recolta exemplarele care produc pagube, iar art. 5 din Ordinul MMAP nr. 1.460/2021 stabileşte procedura în care se aprobă numărul de exemplare ce se pot recolta pentru situaţiile prezentate anterior.
Aprobarea recoltării de exemplare de păsări în temeiul art. 5 din ordin, în situaţii bine justificate, nu reprezintă o nouă aprobare de cote de recoltă în sensul art. 1 lit. h) din Legea nr. 407/2006, ci reprezintă o situaţie specială care poate să apară la un moment dat pe suprafaţa unui fond cinegetic şi pentru care autorităţile statului trebuie să ia măsuri rapide pentru diminuarea efectelor acesteia.
În concret, pentru speciile admise la vânătoare, recoltarea se realizează în condiţiile Legii nr. 407/2006, iar pentru speciile protejate, în baza derogărilor aprobate conform OUG nr. 57/2007.
A mai arătat pârâtul că la emiterea ordinului criticat a fost respectată procedura prevăzută de Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, a fost emis Avizul nr. 7/2021 al Consiliului Naţional de Vânătoare, conform prevederilor Legii nr. 407/2006, compus din reprezentanţi ai administratorului, ai asociaţiilor de vânătoare, proporţional cu suprafaţa fondurilor cinegetice gestionate, ai autorităţilor publice centrale care răspund de protecţia mediului, justiţie şi poliţie, ai Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, ai unităţilor de învăţământ superior cu profil cinegetic, ai instituţiilor de cercetare în domeniul cinegetic din România, ai administratorului pădurilor proprietate publică a statului, ai administratorilor pădurilor proprietate privată şi ai administratorilor pădurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale.
Referitor la criticile referitoare la cotele de recoltă aprobate pentru speciile de apă, pârâtul a menţionat că legislaţia României este în acord cu cea europeană, iar interpretările date anumitor articole din OUG nr. 57/2007 [art. 33 alin. (8) şi anexa nr. 8] sunt formulate pentru a crea confuzie şi pentru a duce în eroare instanţa de judecată. Contrar celor afirmate, toate speciile de păsări beneficiază în România de perioade de prohibiţie. Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în anexa nr. 1, a stabilit pentru fiecare specie de păsări, sedentară sau migratoare, raportat la perioada de împerechere, cuibărit şi de creştere a puilor, de parcursul rutei de întoarcere spre zonele de cuibărit, o perioadă bine determinată în care acestea se pot recolta.
Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, pârâtul a mai arătat şi că România, prin autoritatea publică centrală care răspunde de protecţia mediului, în calitate de ţară membră, a pregătit şi a transmis către Uniunea Europeană două rapoarte naţionale cu privire la starea de conservare şi structura populaţiilor de păsări, având la bază studiile întocmite pentru perioadele 2008-2013 şi 2013-2018. Obligaţia întocmirii şi transmiterii acestor rapoarte rezultă din prevederile art. 12 din Directiva „Păsări“; această obligaţie este comună tuturor statelor membre.
Analiza relaţiei dintre efective, cotele de recoltă şi nivelul realizărilor pentru fiecare dintre speciile de păsări pentru care este stabilită cotă de recoltă pentru perioada 2010-2020, precum şi cotele de recoltă propuse pentru sezonul de vânătoare 2021-2022 au fost prezentate grafic în anexa nr. 2 la Referatul de aprobare nr. 159.286/7.07.2021, întocmită pentru fiecare specie, unde efectivul înscris reprezintă media dintre efectivul minim şi maxim prezentat în anexa nr. 1, conform studiilor ştiinţifice efectuate în perioada 2008-2013 şi 2013-2018.
A subliniat pârâtul că efectivele speciilor pentru care au fost aprobate cote de recoltă sunt stabile sau crescătoare de-a lungul a 10 ani de observaţii, conform studiilor, ceea ce arată că recoltarea unui număr de exemplare de-a lungul acestei perioade nu a pus în pericol statutul de conservare al vreunei specii şi a reprezentat o recoltare cu respectarea principiului exploatării durabile, în acord cu prevederile Directivei „Păsări“. Cotele de recoltă stabilite pentru fiecare specie reprezintă media cotelor de recoltă realizate pentru specia respectivă pe sezoanele 2018-2019 şi 2019-2020, pe fiecare fond cinegetic, ceea ce reprezintă o dovadă de netăgăduit privitoare la aplicarea unui management sustenabil şi durabil pentru fiecare specie în parte.
Susţinerile referitoare la obligativitatea realizării studiilor de evaluare prevăzute de art. 17 din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, la toate speciile de păsări pe fonduri cinegetice nu sunt reale, deoarece, potrivit noilor modificări aduse prin Legea nr. 13 din 9 ianuarie 2020 pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, se menţionează în mod expres la art. 17 (2) din Legea vânătorii că studiile de evaluare a efectivelor speciilor sedentare admise la vânătoare se întocmesc anual de către personalul cu specializare silvică sau cinegetică, angajat al gestionarului fondurilor cinegetice, sub coordonarea autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare.
A mai subliniat pârâtul că eventuala admitere a cererii privind anularea Ordinului nr. 1.460/2021 va avea efecte în plan economic, ecologic şi social, respectiv se vor afecta bugetul de stat, bugetele locale şi Fondul pentru mediu prin neîncasarea sumelor de la gestionarii fondurilor cinegetice, ca efect al imposibilităţii respectării de către MMAP a clauzelor contractuale, sub aspectul asigurării gestionarilor fondurilor cinegetice a dreptului de a organiza şi desfăşura acţiuni de vânătoare şi de a valorifica în fiecare an cotele de recoltă; se va afecta bugetul de stat prin plata despăgubirilor pentru pagubele pe care exemplare din speciile de faună cinegetică admise la vânătoare le produc culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice, în condiţiile în care vânarea lor nu se poate realiza din cauza suspendării cotelor de recoltă; se vor produce, indirect, prejudicii gestionarilor fondurilor cinegetice prin imposibilitatea valorificării cotelor de recoltă; se vor pierde locuri de muncă şi va determina intrarea în şomaj pentru angajaţii asociaţiilor de vânătoare a căror capacitate de autofinanţare scade ca efect al restrângerii obiectului de activitate; se vor crea dezechilibre în populaţiile unor specii de faună sălbatică strict protejate prin imposibilitatea ţinerii sub control a efectivelor unor specii de păsări admise la vânătoare etc.
Pentru toate acestea, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În drept, a invocat Codul de procedură civilă şi toate textele de lege la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.
În probaţiune, a solicitat admiterea probei cu înscrisurile depuse împreună cu întâmpinarea.
După stabilirea termenului de judecată şi citarea părţilor, la data de 7.01.2022 reclamanta a depus la dosar o cerere de precizare/ modificare a cererii de chemare în judecată (filele 25-74 vol. VIII).
Prin această cerere a precizat că înţelege să modifice cererea de chemare în judecată prin completarea motivelor de nelegalitate.
Astfel, a arătat că prevederile art. 1 alin. (1), art. 2, art. 3 şi anexele nr. 1-3 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021, prin care s-au aprobat cotele de recoltă la cele 25 de specii de păsări migratoare şi sedentare, au fost adoptate cu încălcarea normelor de tehnică legislativă codificate la art. 6 alin. (1), art. 4, 7, 13, art. 20 alin. (1) şi (3), art. 21, 30 şi 31 din Legea nr. 24/2000, coroborate cu prevederile art. 31 alin. (4) şi (5) din OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, prevederile art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, punctul/paragraful 10 din preambul şi art. 7 alin. (1) din preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (numită Directiva „Păsări“), în sensul că stabilirea cotelor de vânătoare la cele 25 de specii de păsări sălbatice prevăzute în anexele nr. 1-3 din Ordinul nr. 1.460/2021 s-a realizat nelegal, fără să fie fundamentate pe planuri de acţiune naţionale/regionale pentru fiecare specie, elaborate conform dispoziţiilor art. 31 alin. (4) din OUG nr. 57/2007 şi aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, conform dispoziţiilor art. 31 alin. (5) din OUG nr. 57/2007.
Din interpretarea sistematică, logică şi teleologică a art. 7 alin. (1) şi (4) din Directiva „Păsări“, a punctului 10 din preambulul directivei, dar şi a normelor de transpunere rezultă că speciile menţionate în anexa II a directivei (specii care figurează în anexa nr. 5 a OUG nr. 57/2007) pot face obiectul vânătorii/prelevării în natură/exploatării, în cadrul legislaţiei naţionale, în măsura în care se stabilesc şi se respectă anumite limite, astfel de acţiuni de vânătoare trebuind să fie compatibile cu menţinerea populaţiei din speciile respective la un nivel satisfăcător sau într-o stare de conservare favorabilă. Una din măsurile de limitare a vânătorii în scopul asigurării compatibilităţii acesteia cu menţinerea speciilor vânate într-o stare de conservare favorabilă o reprezintă stabilirea de cote (de recoltă).
Din interpretarea coroborată a art. 37 alin. (1) şi a art. 31 alin. (4) şi art. (5) din OUG nr. 57/2007 rezultă că, pentru a stabili dacă utilizarea prin vânătoare a speciilor de păsări aflate în stare de conservare favorabilă este compatibilă cu menţinerea acestor specii în această stare de conservare favorabilă, trebuie stabilite cote (de recoltă). Aceste cote, fiind ele însele măsuri de conservare (şi utilizare durabilă), trebuie să fie corelate şi fundamentate şi pe planurile de acţiune care au ca scop protecţia şi conservarea speciilor, care trebuie elaborate conform dispoziţiilor art. 31 alin. (4) din OUG nr. 57/2007 şi aprobate prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, conform dispoziţiilor art. 31 alin. (5) din OUG nr. 57/2007.
Reclamanta a mai precizat că din referatele de aprobare ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021 nu reiese că stabilirea cotelor de recoltă la vreuna din cele 25 de specii de păsări s-a făcut ţinându-se cont de vreun plan de acţiune având ca scop protecţia şi conservarea speciilor de păsări, elaborat conform dispoziţiilor art. 31 alin. (4) din OUG nr. 57/2007 şi aprobat prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, conform dispoziţiilor art. 31 alin. (5) din OUG nr. 57/2007. Aceste planuri nu sunt invocate şi nu există ordine de ministru prin care conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor să fi aprobat astfel de planuri pentru vreuna din cele 25 de specii de păsări care figurează în anexele Ordinului nr. 1.460/2021.
În opinia reclamantei, prevederile art. 1 alin. (1), art. 2, 3 şi anexelor nr. 1-3 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021, prin care s-au aprobat cotele de recoltă la cele 25 de specii de păsări migratoare şi sedentare, au fost adoptate cu încălcarea normelor de tehnică legislativă codificate la art. 6 alin. (1), art. 4, 7, 13, art. 20 alin. (1) şi (3), art. 21, 30 şi 31 din Legea nr. 24/2000, coroborate cu prevederile art. 36 din OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, prevederile art. 37 alin. (1) din OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, în sensul că stabilirea cotelor de vânătoare la cele 25 de specii de păsări sălbatice prevăzute în anexele nr. 1-3 din Ordinul nr. 1.460/2021 s-a realizat fără să fie fundamentată şi pe informaţiile obţinute prin sistemul de monitorizare a capturilor şi uciderilor accidentale ale tuturor speciilor de păsări, ce trebuie organizat de MMAP în temeiul art. 36 din OUG nr. 57/2007.
În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate reclamanta a menţionat că din interpretarea art. 36 din OUG nr. 57/2007 rezultă că uciderile sau capturile accidentale ale speciilor de păsări pot avea un impact negativ (chiar foarte puternic) asupra respectivelor specii, care pot necesita măsuri suplimentare de cercetare sau conservare.
A mai arătat reclamanta că din interpretarea sistematică, logică şi teleologică a art. 7 alin.(1) din Directiva „Păsări“, a punctului 10 din preambulul directivei şi a art. 7 alin. (1) din Directiva „Păsări“ rezultă că speciile menţionate în anexa II a directivei (specii care figurează în anexa nr. 5 a OUG nr. 57/2007) pot face obiectul vânătorii/prelevării din natură/exploatării, în măsura în care se stabilesc şi se respectă anumite limite, astfel de acţiuni de vânătoare trebuind să fie compatibile cu menţinerea populaţiei din speciile respective într-o stare de conservare favorabilă. Una din aceste măsuri de limitare a vânătorii în scopul asigurării compatibilităţii acesteia cu menţinerea speciilor vânate într-o stare de conservare favorabilă o reprezintă stabilirea de cote (de recoltă).
Din interpretarea coroborată a art. 37 alin. (1) şi a art. 36 din OUG nr. 57/2007 rezultă că pentru a stabili dacă utilizarea prin vânătoare a speciilor de păsări aflate în stare de conservare favorabilă este compatibilă cu menţinerea acestor specii în această stare de conservare favorabilă trebuie stabilite cote (de recoltă). Aceste cote, fiind ele însele măsuri de conservare (şi utilizare durabilă), trebuie să fie corelate şi fundamentate şi pe informaţiile obţinute prin sistemul de monitorizare a capturilor şi uciderilor accidentale ale tuturor speciilor de păsări, ce trebuie organizat de MMAP în temeiul art. 36 din OUG nr. 57/2007, câtă vreme uciderile sau capturile accidentale ale speciilor de păsări pot avea un impact negativ (chiar foarte puternic) asupra respectivelor specii care pot necesita măsuri suplimentare de cercetare sau conservare.
În opinia reclamantei, din referatele de aprobare ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021 nu reiese că stabilirea cotelor de recoltă la vreuna din cele 25 de specii de păsări s-a făcut ţinându-se cont şi de informaţiile obţinute prin sistemul de monitorizare a capturilor şi uciderilor accidentale ale tuturor speciilor de păsări ce trebuie organizat de MMAP în temeiul art. 36 din OUG nr. 57/2007. Astfel, în actele de fundamentare ale ordinului nu s-a făcut nicio referire la ucideri/capturi accidentale ale păsărilor sau la informaţiile din Registrul naţional al capturilor şi uciderilor accidentale ale tuturor speciilor de păsări, precum şi ale speciilor strict protejate prevăzute în anexele nr. 4A şi 4B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, înfiinţat prin HG nr. 323/2010.
Reclamanta a mai precizat că înţelege să completeze argumentaţia aferentă motivului de nelegalitate de la punctul nr. X) din acţiunea introductivă prin care a susţinut că prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 şi 5, ale anexelor nr. 1, 2 şi 3 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021 au fost adoptate cu încălcarea prevederilor art. 6, 7, 13, art. 20 alin. (1) şi (3) coroborate cu art. 30 şi 31 din Legea nr. 24/2000 raportate la prevederile art. 56, 17, art. 1 lit. x), art. 6 alin. (1) lit. f), lit. j), art. 16 din Legea nr. 407/2006; punctele/paragrafele 3-7, 10 şi 13 din preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice; definiţiile de la art. 2 ale „biodiversităţii“ şi „utilizării durabile“ şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru diversitate biologică, ratificată de România prin Legea nr. 58/1994; principiul utilizării durabile a resurselor naturale reglementat la art. 3 lit. g) din OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, în sensul că stabilirea cotelor de recoltă la cele 25 de specii de păsări sălbatice nu a fost fundamentată pe datele provenite din studii de evaluare efectuate, anual, la nivel de fond cinegetic (studii ale căror conţinut şi mod de efectuare să fi fost reglementate prin regulamente/instrucţiuni sau norme tehnice elaborate/ aprobate şi revizuite de administratorul faunei cinegetice - pârâtul MMAP); stabilirea/calcularea cotelor de recoltă la cele 25 de specii de păsări sălbatice nu s-a efectuat pe baza unei metodologii/formule de calcul reglementate prin regulamente/ instrucţiuni sau norme tehnice elaborate/aprobate şi revizuite de administratorul faunei cinegetice - pârâtul MMAP), prin introducerea subpunctului 13.
Faptul că aprobarea/stabilirea de către MMAP a cotelor de recoltă la speciile de păsări trebuie să se facă, cu necesitate, pe baza datelor obţinute din studiile de evaluare efectuate la nivel de fond cinegetic (în baza art. 17 din Legea nr. 407/2006) şi faptul că studiile de evaluare prevăzute de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 trebuie realizate pentru toate speciile aparţinând faunei de interes cinegetic (şi nu numai pentru speciile de faună „sedentară“) rezultă în mod indirect şi din dispoziţiile art. 39 lit. c) din Legea nr. 407/2006.
Astfel, din interpretarea sistematică şi teleologică a art. 17 alin. (1) şi a art. 39 lit. c) din Legea nr. 407/2006 [dar şi din dispoziţiile art. 56 sau art. 6 alin. (1) lit. j) din aceeaşi lege] rezultă că studiile de evaluare prevăzute la art. 17 alin (1) din Legea nr. 407/2006 vizează, în mod generic, întreaga faună de interes cinegetic, iar gestionarii au obligaţia de a furniza informaţii corecte despre nivelul populaţiei speciilor de faună de interes cinegetic, estimate la nivelul fondurilor cinegetice pe care le gestionează.
La data de 17.01.2022 reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea pârâtului (filele 35-75 vol. VIII) prin care a solicitat respingerea excepţiilor şi apărărilor acestuia ca fiind nefondate.
La data de 21.01.2022 reclamanta a suplimentat probatoriul, depunând în acest sens înscrisuri (filele 158-200 vol. VIII şi filele 1-137 vol. IX).
Pârâtul a depus la dosarul cauzei în data de 25.01.2022 (filele 138-208 vol. IX) note de şedinţă la cererea precizatoare formulată şi documentaţia care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat.
Referitor la cererea precizatoare formulată la cererea având ca obiect anularea prevederilor art. 1-5 şi a anexelor nr. 1-4 din Ordinul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1.460/24.08.2021 („Ordinul nr. 1.460/2021“) privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 26 august 2021, pârâtul a precizat că acestea sunt nefondate.
Astfel, a arătat că primul motiv suplimentar de nelegalitate invocat de reclamanta vizează inexistenţa unui plan de acţiune având ca scop protecţia şi conservarea speciilor de păsări, conform dispoziţiilor art. 31 alin. (4) din OUG nr. 57/2007, pentru stabilirea cotelor pentru vreuna dintre cele 25 de specii de păsări din anexele nr. 1-3 ale Ordinului nr. 1.460/2021.
În susţinerea acestui motiv de nelegalitate reclamanta a invocat ca jurisprudenţă favorabilă considerentele Sentinţei nr. 54/31.08.2021 din Dosarul nr. 63/43/2021, Curtea de Apel Târgu Mureş. Pârâtul a subliniat că această sentinţă a fost atacată cu cerere de recurs, aceasta neavând decât o autoritate provizorie de lucru judecat. Mai mult, din analiza Sentinţei nr. 54/31.08.2021, emisă de către Curtea de Apel Târgu Mureş în Dosarul nr. 63/43/2021, rezultă că aceste considerente invocate de reclamantă ca jurisprudenţă favorabilă vizează acţiunea în anularea unor prevederi din Ordinul MMAP nr. 1.400/2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânarea este permisă, pentru perioada 15 mai 2020-14 mai 2021, iar nu ordinul emis de către MMAP în anul 2021.
A subliniat pârâtul că solicitările admise de către instanţă prin Sentinţa nr. 54/31.08.2021 au ca obiect prevederi care nu se mai regăsesc în Ordinul MMAP nr. 1.460/2021 ce face obiectul Dosarului nr. 565/64/2021.
Astfel, pârâtul a susţinut că din analiza Ordinului MMAP nr. 1.460/2021 ce face obiectul acţiunii din Dosarul nr. 565/64/2021, aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov, se constată că prevederile menţionate despre care s-a făcut vorbire în Sentinţa nr. 54/31.08.2021, emisă de către Curtea de Apel Târgu Mureş în Dosarul nr. 63/43/2021, nu se regăsesc în actul normativ criticat, astfel că invocarea de reclamantă a jurisprudenţei este eronată.
A subliniat pârâtul că reclamanta a recunoscut la punctul 3 din pagina 3 a precizării cererii de chemare în judecată că activitatea de vânătoare a speciilor de păsări este o activitate legală şi că procedura adoptată de MMAP prin aprobarea cotelor de recoltă, an de an, are menirea de a asigura conservarea speciilor de păsări.
Reclamanta a invocat prevederile art. 31 alin. (4) şi (5) din OUG nr. 57/2007 ca obligaţii ale autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, însă nu a menţionat, nu a prezentat şi nu a indicat unde se pot consulta aceste planuri de acţiune pentru speciile agreate la nivel internaţional/european. În condiţiile în care le-a invocat şi a acuzat nerespectarea lor de către MMAP ar trebui să le prezinte pentru a dovedi acest lucru, în caz contrar această afirmaţie fiind completat nefondată.
A mai opinat pârâtul că reclamanta nu a demonstrat că prin cotele de recoltă aprobate de MMAP prin Ordinul nr. 1.460/2021 s-a adus atingere eforturilor de conservare a speciilor de păsări în aria lor de răspândire; reclamanta nu a menţionat care au fost eforturile de conservare şi care sunt statele şi documentele prin care acestea au fost adoptate, astfel că aceasta nu a depus/prezentat niciun document care să ateste cele afirmate.
Pârâtul a mai menţionat că recoltarea tuturor speciilor de faună admise la vânătoare, inclusiv păsările sedentare şi migratoare, se realizează doar în perioada de vânătoare stabilită de anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, pentru fiecare specie, în funcţie de ecologia şi biologia acesteia, legiuitorul a stabilit o perioadă distinctă din an în care se poate recolta. Recoltarea în afara acestei perioade reprezintă infracţiune de braconaj. Ordinul MMAP nr. 1.460/2021 prevede la art. 1 alin. (2) că numărul maxim de exemplare care poate fi vânat/zi/vânător este prevăzut în anexa nr. 4. Prin urmare, numărul de exemplare care se pot recolta de către un vânător într-o zi nu poate fi mai mare decât cel prevăzut în anexa nr. 4 la ordin, dar fără a depăşi cota de recoltă aprobată prin anexele nr. 1-3 la acesta.
Realizarea cotelor de recoltă la toate speciile de faună cinegetică, dar în special la speciile de păsări este condiţionată de o serie de factori dintre care pârâtul a enumerat: perioada de vânătoare, existenţa solicitărilor din partea vânătorilor, prezenţa speciilor migratoare pe fondurile cinegetice, condiţiile meteorologice din perioada de vânătoare, astfel că recoltarea acestora nu se realizează doar prin simpla aprobare a cotelor de recoltă, ci prin îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii.
Interpretarea referitoare la stabilirea cotelor fără ca acestea să fie fundamentate şi pe informaţiile obţinute prin sistemul de monitorizare a capturilor şi uciderilor accidentale este în opinia pârâtului nefondată, motivat de faptul că rolul registrului naţional este de a exista o monitorizare a uciderilor accidentale şi a capturilor la nivelul României, şi nu un criteriu în stabilirea cotelor de recoltă. Astfel, nici în Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi nici în OUG nr. 57/2007 nu există o prevedere expresă din care să reiasă această condiţie de fundamentare a cotelor de recoltare.
De asemenea, pârâtul a apreciat că interpretarea dată de reclamantă prevederilor art. 39 din Legea nr. 407/2006 este eronată, deoarece interpretarea trebuie făcută în corelare cu art. 17 din Legea nr. 407/2006. Astfel, nu poate fi instituită o obligaţie de raportare fără să fie instituită anterior obligaţia de realizare a acţiunii ce trebui raportată; în aceste condiţii art. 39 lit. c) se referă la speciile de faună pentru care există obligaţia de realizare a evaluării anuale conform art. 17 din Legea nr. 407/2006.
Cel de-al doilea motiv suplimentar de nelegalitate invocat de reclamantă vizează, în esenţă, pretinsa neluare în considerare, la stabilirea cotelor de recoltare, a impactului capturilor şi uciderilor accidentate.
În opinia pârâtului, interpretarea referitoare la stabilirea cotelor fără ca acestea să fie fundamentate şi pe informaţiile obţinute prin sistemul de monitorizare a capturilor şi uciderilor accidentale este nefondată, motivat de faptul că rolul registrului naţional este de a exista o monitorizare a uciderilor accidentale şi a capturilor la nivelul României, şi nu un criteriu în stabilirea cotelor de recoltă. Astfel, nici în Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi nici în OUG nr. 57/2007 nu există o prevedere expresă din care să reiasă această condiţie de fundamentare a cotelor de recoltare.
A mai precizat că Ordinul nr. 1.460/2021 a fost precedat de documentare şi analiză ştiinţifică prin studiile pe care pârâtul le-a efectuat împreună cu Societatea Ornitologică Română şi Grupul Milvus. Stabilirea cotelor de recoltă s-a realizat prin raportare la realizările cotelor de recoltă din anii anteriori, iar nu la cotele de recoltă aprobate în ultimele 5 sezoane de vânătoare, aşa cum s-a calculat în anii anteriori, existând astfel o diferenţă între acestea ce nu trebuie neglijată.
A subliniat pârâtul că Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a folosit în procedura de analiză a datelor referitoare la nivelurile populaţionale ale principalelor specii de păsări şi la statutul de conservare informaţiile furnizate de International Union for Conservation Nature (IUCN), înscrise pe site-ul acestei organizaţii, precum şi cele furnizate de către Societatea Ornitologică Română şi de Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii „Grupul Milvus“ pentru raportarea de către România în baza art. 12 din Directiva „Păsări“.
Chiar dacă la nivel european există şi alte organizaţii care publică date despre populaţiile speciilor de păsări, International Union for Conservation Nature (IUCN) este instituţia internaţională care stabileşte standardele de protecţie (a vieţii sălbatice) şi la care se face raportarea privind statutul de protecţie. Studiile de cercetare efectuate în perioada 2008-2013 şi 2013-2018 sunt desfăşurate conform metodologiei acceptate de CE (fiind realizate pe fonduri europene), iar rezultatele acestor studii sunt raportate de România la CE. Ele prezintă statutul de conservare al speciilor de păsări cuprinse în studiu, printre care şi cele admise la vânătoare.
Pârâtul a mai menţionat că în perioada 2008-2013 s-a realizat de către Societatea Ornitologică Română estimarea populaţiilor de păsări în vederea raportării în baza art. 12 din Directiva „Păsări“ către UE, iar în baza acestor date a fost realizat Atlasul speciilor de păsări de interes comunitar din România din care au fost preluate efectivele speciilor până în anul 2012. În urma acestui studiu au reieşit efectivele care sunt înscrise în anexele nr. 2 ale referatului pentru cele 25 de specii de păsări începând cu anul 2008/2010 şi până în anul 2012.
În perioada 2013-2018 s-a realizat de către Societatea Ornitologică Română şi Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii „Grupul Milvus“ estimarea populaţiilor de păsări în vederea următoarei raportări în baza art. 12 din Directiva „Păsări“ către UE, reieşind efectivele care sunt înscrise începând cu anul 2013 şi până în prezent, urmând a se modifica după realizarea următorului studiu.
Având în vedere statutul de conservare al majorităţii speciilor incluse în anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care s-au propus cote de recoltă, dar şi nivelul populaţiilor acestora la nivelul Europei, prezentate în anexa nr. 2 la Referatul de aprobare nr. 159.286/7.07.2021, pârâtul a precizat că cotele de recoltă aprobate sunt de natură să asigure conservarea speciilor chiar şi în cazul speciei turturică, specie care este încadrată ca vulnerabilă, dar cu o populaţie la nivelul Europei situată între 11.900.000 şi 8.570.000 de exemplare, iar cota de recoltă propusă reprezintă sub 0,3% din această populaţie. A subliniat pârâtul că, în cauză, cota de recoltă propusă prin actul normativ respectă propunerile formulate de către Comisia Europeană transmise în luna iulie anul curent, situându-se sub 50% din media cotelor de recoltă aprobate între 2013-2018. Astfel, pentru speciile de păsări migratoare care prezintă elemente de îngrijorare, Comisia Europeană a notificat statele membre cu privire la mărimea cotelor de recoltă, ceea ce nu este cazul pentru celelalte specii de păsări migratoare.
A concluzionat pârâtul că niciuna din aceste prevederi invocate de reclamantă nu este încălcată prin OMMAP nr. 1.460/2021, deoarece perioada de vânare, cotele de recoltare pentru fiecare dintre speciile de păsări sedentare sau migratoare sunt stabilite în acord cu prevederile OUG nr. 57/2007 şi ale Directivei „Păsări“, prin anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
La data de 9.02.2022 atât pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, cât şi reclamanta Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“ au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Deliberând cu prioritate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, Curtea apreciază că excepţia invocată de pârât este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi titularul dreptului raportului juridic dedus judecăţii, în acord cu dispoziţiile art. 36 din Codul de procedură civilă.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că au legitimare procesuală activă pentru a formula cerere de anulare a actului administrativ persoanele pretins vătămate în drepturile sau în interesele lor legitime de actul administrativ vizat.
În noţiunea de persoană vătămată sunt cuprinse, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 şi „(...) organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate“. Organisme sociale interesate sunt, printre altele, potrivit art. 2 alin. (1) lit. s) din aceeaşi lege, şi asociaţiile care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative, iar prin interes legitim public se înţelege, potrivit art. 2 alin. (1) lit. r) din lege, „interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice“.
Prin art. 8 alin. (11) şi (12), Legea nr. 554/2004 stabileşte o condiţionare a formulării de către persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat a unor capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public, în sensul că un astfel de interes poate fi invocat numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat, iar acţiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorităţii pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operaţiune administrativă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 8/2.03.2020 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 2 iulie 2020), a statuat, în interpretarea dispoziţiilor evocate mai sus, că „În vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociaţiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei, potrivit statutului“. De asemenea, în explicitarea interpretării sale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, în considerentele deciziei (pct. 90, fraza ultimă), că „Verificarea existenţei acestei legături urmează să se facă de instanţe de la caz la caz, prin raportare la elementele raportului juridic dedus judecăţii, nefiind suficientă menţionarea în statut a activităţii de «apărare a interesului public», ca scop principal al respectivului organism social interesat“.
În consecinţă, din economia textelor legale evocate mai sus Curtea reţine că pentru ca asociaţiei reclamante să i se recunoască legitimare procesuală activă în cauză este necesar ca aceasta, pe lângă invocarea vătămării unui interes legitim public, să invoce şi un interes legitim privat, vătămat prin emiterea actului administrativ.
Cererea de chemare în judecată a fost promovată de asociaţia reclamantă, organizaţie neguvernamentală constituită în condiţiile OG nr. 26/2000, având ca scop, conform statutului anexat la dosar (filele 192-198 vol. I), între altele, prevenirea şi combaterea abuzurilor împotriva mediului înconjurător (protecţia mediului) şi a animalelor (protecţia animalelor), aceasta desfăşurând activităţi şi acţiuni de combatere a abuzurilor în realizarea acestor scopuri declarate. Conform statutului, sunt considerate abuzuri împotriva animalelor: „(…) adoptarea şi/sau neabrogarea unor acte normative care încalcă Declaraţia universală a drepturilor animalelor, articolul 13 din Tratatul de la Lisabona, precum şi recomandările comunitare, în sensul că promovează, favorizează sau tolerează relele tratamente şi cruzimile faţă de animale; supunerea animalelor la rele tratamente şi cruzimi, aşa cum sunt acestea definite în Declaraţia universală a drepturilor animalelor, în legislaţia comunitară şi în legislaţia naţională privind protecţia animalelor; vânătoarea sportivă (…)“, „orice act de încălcare a legislaţiei de mediu naţionale, a legislaţiei şi recomandărilor comunitare, precum şi a prevederilor Protocolului de la Kyoto“, precum şi „distrugerea şi/sau exploatarea excesivă a fondului forestier, a fondului cinegetic, fondului piscicol, a florei şi faunei; periclitarea prin orice metodă a existenţei unor ecosisteme; neluarea măsurilor pentru refacerea ecosistemelor respective“.
În speţă, procedând la verificarea legăturii dintre scopul asociaţiei reclamante dezvoltat în statut şi Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi mediului nr. 1.460/24.08.2021 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de păsări admise la vânătoare, Curtea constată că aceasta există, de vreme ce scopul declarat al asociaţiei nu are un caracter generic, ci, dimpotrivă, se referă, în concret, la combaterea abuzurilor împotriva animalelor şi protecţia mediului, la protecţia fondului cinegetic şi combaterea vânătorii sportive, iar obiectul de reglementare al actului administrativ cu caracter normativ contestat se referă la acţiunile de vânătoare sportivă şi limitele desfăşurării acesteia.
Astfel, reclamanta a invocat un interes legitim privat, în deplină concordanţă cu exigenţele interpretării obligatorii date de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 8/2.03.2020, mai sus citată.
Prin urmare, faţă de această situaţie de fapt, în raport cu normele juridice evocate anterior, Curtea constată că există identitate între persoana reclamantei şi titularul dreptului raportului juridic dedus judecăţii, astfel că va fi respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“, invocată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.
Pe fond, Curtea reţine că, în fapt, în data de 24 august 2021, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a emis Ordinul nr. 1.460 pentru aprobarea cotelor de recoltă/vânătoare la unele specii de păsări pentru perioada 2021-14.05.2022, iar cotele de recoltă aprobate pentru speciile de păsări sălbatice a căror anulare se cere figurează/sunt reglementate la anexele nr. 1, 2 şi 3 din ordin.
De asemenea, potrivit art. 4, „(1) În cazul producerii de pagube de către speciile de păsări în cursul perioadei de vânătoare prevăzută în anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, recoltarea acestora se realizează la solicitarea scrisă a gestionarului, în baza aprobării conducerii autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, prin referat de aprobare, pe fondurile cinegetice pe care nu au fost aprobate cote de recoltă, precum şi pe fondurile cinegetice unde cota de recoltă aprobată prin prezentul ordin a fost realizată. (2) În cazul producerii de pagube de către exemplare de păsări în afara perioadei de vânătoare prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, recoltarea acestora se realizează la solicitarea scrisă a gestionarului, după cum urmează: a) în baza aprobării conducerii structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, în raza căreia se află fondul cinegetic, în situaţia în care cota de recoltă aprobată prin prezentul ordin nu a fost realizată; b) în baza aprobării conducerii autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, prin referat de aprobare, la propunerea conducătorilor structurilor teritoriale de specialitate pe fondurile cinegetice pe care nu au fost aprobate cote de recoltă, precum şi pe fondurile cinegetice unde cota de recoltă aprobată prin prezentul ordin a fost realizată. (3) Aprobările prevăzute la alin. (1) şi (2) se fundamentează prin raportul de control/nota de constatare întocmit(ă) de către personalul de specialitate din domeniul silvic sau cinegetic şi avizat(ă) de conducătorul structurii teritoriale a autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, în urma verificării în teren a situaţiei privind pagubele“.
La art. 5 din ordin s-a prevăzut că „Pentru aplicarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia în care pe un fond cinegetic cota de recoltă la speciile de păsări a fost realizată sau nu a fost aprobată cotă de recoltă sau nu este perioadă de vânătoare, autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare aprobă, prin referat de aprobare, suplimentarea cotei de recoltă şi/sau recoltarea în perioada cuprinsă de la data intrării în vigoare a prezentului ordin până la data de 14.05.2022, la propunerea conducerii structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare care verifică în acest scop solicitările primite“.
Prin anexele nr. 1-3 ale ordinului s-au stabilit cotele de recoltă pentru speciile de păsări admise la vânătoare, iar în anexa nr. 4 a fost prevăzut numărul maxim de exemplare care poate fi vânat/zi/vânător este prevăzut în anexa nr. 4.
Proiectul Ordinului MMAP nr. 1.460/2021 a fost postat în data de 12.07.2021 pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor împreună cu Anunţul nr. DMRC/159.294/8.07.2021 şi Referatul de aprobare nr. DMRC/159.286/7.07.2021.
Ca urmare a consultării publice, prin Adresa nr. 1.095/20.07.2021 (fila 139 vol. VI), Societatea Ornitologică Română a transmis pârâtului că „în continuare nu se regăseşte o metodă de calcul transparentă şi ştiinţifică (care să colecteze date de reproducere şi mortalitate) pentru cotele de recoltă anuale“, SOR făcând o serie de observaţii cu privire la cotele propuse prin proiectul de act normativ.
Conform preambulului la ordin, acesta a fost emis în baza Referatului de aprobare nr. 159.360 din 9.08.2021 (fila 2 vol. III dosar) şi ţinând cont de Avizul nr. 7/2021 al Consiliului Naţional de Vânătoare (fila 116 vol. IV dosar).
Ca temei de drept, conform aceluiaşi preambul, la emiterea ordinului au fost avute în vedere prevederile art. 34 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. f) şi alin. (4), art. 36 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, art. 57 alin. (1), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 43/2020 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor.
Anterior emiterii actului administrativ contestat în prezenta cauză, prin Ordinul nr. 637/2019 au fost aprobate cotele de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 15.05.2019-14.05.2020, iar, prin Sentinţa nr. 37/25.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 622/64/2019, rămasă definitivă prin nerecurare (filele 26-32 vol. IV), a fost admisă acţiunea reclamantei şi au fost anulate anexele Ordinului MAP nr. 673/2019 prin care s-au aprobat pentru perioada 2019-2020 cotele de vânătoare la 4 specii de păsări migratoare, respectiv ciocârlia de câmp, sturzul viilor, raţa cu capul negru şi raţa sunătoare.
În considerentele acestei hotărâri judecătoreşti, instanţa a reţinut, în esenţă, că Ordinul MAP nr. 673/2019 a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1), art. 20 şi art. 30 din Legea nr. 24/2000, întrucât nu este suficient fundamentat, respectiv „cu încălcarea dispoziţiilor art. 17 şi 19 din Legea nr. 407/2006, art. 33 alin. (8) din OUG nr. 57/2007 şi punctele/paragrafele nr. 3-7, 10 şi 13 din preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice, preambulul Convenţiei privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn, ratificată prin Legea nr. 13 din 8.01.1998, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 24 din 1998, punctul/paragraful nr. 5 al preambulului Acordului privind conservarea păsărilor de apă migratoare african-eurasiatice, adoptat la Haga la 16 iunie 1995, ratificat prin Legea nr. 89 din 10 mai 2000“, deoarece „stabilirea cotelor de recoltă la speciile ciocârlie de câmp, sturzul viilor, raţa cu capul negru şi raţa sunătoare nu este corelată cu vreun act normativ, nu s-a realizat pe baza studiilor de evaluare a speciilor respective întocmite pentru fiecare fond cinegetic, nu a fost precedată de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, de o evaluare preliminară a impactului actului normativ, prin identificarea şi analizarea efectelor acestora asupra mediului“. Totodată, Curtea de Apel Braşov a mai reţinut că „stabilirea cotelor de recoltă la speciile mai sus menţionate s-a făcut pe baza calculării „mediei cotelor de recoltă aprobate în sezoanele de vânătoare anterioare“, fără nicio justificare cu privire la impactul capturării asupra exemplarelor vii ale speciilor respective, fără existenţa unor informaţii esenţiale pentru stabilirea cotelor de recoltă cum sunt cele referitoare la exemplarele vii ale populaţiei unei specii“.
Prin Sentinţa nr. 111/2020, pronunţată la data de 18.12.2020 în Dosarul nr. 452/64/2020, atacată cu recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (nesoluţionat la acest moment), Curtea de Apel Braşov a admis cererea asociaţiei de anulare a anexelor nr. 3-5 ale Ordinului MMAP nr. 1.400/2020 prin care s-au aprobat cote de recoltă la 36 de păsări migratoare.
Prealabil analizei motivelor de nelegalitate, Curtea va avea în vedere cele anterior statuate prin Sentinţa nr. 37/25.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 622/64/2019, rămasă definitivă prin nerecurare.
Efectul pozitiv al lucrului judecat, înţeles ca posibilitate pentru parte de a se prevala de cele statuate într-o judecată anterioară, atunci când are legătură cu noul proces, este reglementat de art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă“.
Din interpretarea acestei norme Curtea reţine că, fără a fi împiedicată o nouă judecată, deoarece nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi prevăzută de art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respectiv de părţi, obiect şi cauză, efectul pozitiv al lucrului judecat obligă instanţa ulterioară să aibă în vedere ceea ce o primă instanţă a statuat printr-o hotărâre irevocabilă/definitivă şi să îşi argumenteze propriul raţionament pe dezlegările anterioare, în condiţiile în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii ulterior.
În cauză, verificând argumentele prezentate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată sub acest aspect, Curtea constată că, deşi acţiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 622/64/2019 al Curţii de Apel Braşov a vizat un alt act administrativ cu caracter normativ, respectiv Ordinul MAP nr. 673/2019, acest act a fost emis tot în aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 şi a vizat aprobarea cotelor de recoltă pentru speciile de faună de interes cinegetic, la care vânarea este permisă, pentru perioada 15.05.2019-14.05.2020, la fel ca Ordinul nr. 1.400/2020 supus controlului judecătoresc prin prezenta acţiune, care reglementează aceleaşi cote, dar pentru o perioadă ulterioară.
Prin urmare, interpretarea dată de instanţă aceloraşi prevederi legale care se invocă şi în prezentul litigiu, respectiv art. 6 alin. (1), art. 20, 30 din Legea nr. 24/2000, art. 1 lit. x), art. 6 alin. (1) lit. f), art. 17 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 administratorul faunei cinegetice, art. 19 din acelaşi act normativ şi art. 33 alin. (8) şi anexa nr. 8 din OUG nr. 57/2007, se impune în prezentul litigiu prin reţinerea efectului pozitiv al lucrului judecat, cât timp normele juridice interpretate, prin hotărâre judecătorească definitivă, nu au fost modificate de legiuitor.
Analizând criticile de nelegalitate invocate de reclamantă, se constată că prima vizează prevederile art. 1 alin. (1), art. 2, 3 şi ale anexelor nr. 1, 2 şi 3 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021, prin care se aprobă cotele de recoltă la cele 25 de specii de păsări migratoare şi sedentare şi se dispune realizarea acestor cote de recoltă, invocându-se încălcarea normelor de tehnică legislativă care reglementează motivarea şi fundamentarea temeinică a actelor normative, în sensul că sunt complet nefundamentate prin Referatul de aprobare DMRC nr. 159.360/9.08.2021, invocat în formula introductivă a ordinului.
Cu privire la acest aspect, contrar celor invocate de pârât, Curtea reţine că prin Sentinţa nr. 37/25.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 622/64/2019, s-a reţinut cu putere de lucru judecat faptul că şi un act normativ reprezentat de un ordin trebuie să satisfacă rigorile prevederilor Legii nr. 24/2000, respectiv art. 6 alin. (1), care prevede că „Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care sa conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă. Soluţiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementarilor interne, precum şi ale armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară şi cu tratatele internaţionale la care România este parte“, art. 30, potrivit căruia „proiectul de act normativ trebuie să fie însoţit de instrumente de prezentare şi motivare“, şi art. 20, care impune ca elaborarea proiectelor de acte normative să fie precedată de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, rezultatele studiilor de cercetare şi referirile la sursele de informaţii suplimentare relevante pentru dezbaterea proiectelor de acte normative fiind incluse în instrumentul de prezentare şi motivare a proiectului de act normativ.
Conform preambulului la ordin, acesta a fost emis în baza Referatului de aprobare nr. 159.360 din 9.08.2021.
În acest referat s-a menţionat că, începând cu data de 12.07.2021, în vederea stabilirii cotelor de recoltă pentru unele specii de pasări admise la vânătoare, MMAP a supus procedurii de consultare şi dezbatere publică proiectul de ordin privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare împreună cu Referatul de aprobare nr. DMRC/159.286/7.07.202.
Se precizează că „efectivele speciilor de păsări pentru care au fost propuse cote de recoltă au fost determinate, în conformitate cu protocoalele prevăzute în «Ghidul standard de monitorizare a speciilor de păsări de interes comunitar din România, Bucureşti, 2014», elaborat la comanda Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice - Direcţia dezvoltare durabilă şi protecţia naturii, întocmit de un colectiv de specialişti sub coordonarea ştiinţifică a Societăţii Ornitologice Române/BirdLife România şi Asociaţia pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii «Grupul Milvus». Metodologia de lucru privind punerea în aplicare a protocoalelor anterior menţionate se bazează pe recomandările internaţionale şi recomandările portalului Uniunii Europene referitoare la raportarea pe art. 12 al Directivei Păsări“.
Se mai indică faptul că „Statutul de conservare şi trendul populaţional, pentru fiecare specie de păsări pentru care a fost propusă cotă de recoltă, au fost determinate în conformitate cu standardele stabilite de International Union for Conservation Nature (IUCN), înscrise pe site-ul acestei organizaţii“.
Curtea apreciază că referatul de aprobare ce a stat la baza emiterii Ordinului nr. 1.460/2021 nu cuprinde informaţiile necesare pentru justificarea adoptării ordinului în forma dată.
Se constată că nu este indicat în concret studiul, lucrarea prin care au fost determinate efectivele de păsări pentru care au fost propuse cotele de recoltă, menţionându-se doar că respectiva determinare a fost efectuată în acord cu „Ghidul standard de monitorizare a speciilor de păsări de interes comunitar din România, Bucureşti, 2014“.
Totodată nu se explicitează care au fost statusurile de conservare şi trendurile populaţionale avute în vedere la determinarea cotelor de recoltă la vânătoare, precizându-se doar că acestea au fost determinate în conformitate cu standardele stabilite de International Union for Conservation Nature (IUCN).
Curtea constată că nu este indicată metoda, metodologia, formula de calcul avută în vedere la stabilirea cotelor de recoltă.
Aşadar, referatul de aprobare nu conţine nicio informaţie specifică de natură să fundamenteze adoptarea ordinului în forma dată, informaţiile prezentate fiind de ordin general, prezentate într-o manieră ambiguă. Aceste lacune nu pot fi complinite prin trimiterea din preambulul ordinului la „studiile de evaluare a speciilor de păsări întocmite de autoritatea publică centrală care răspunde de mediu în perioadele 2008-2013 şi 2013-2018 pentru îndeplinirea obligaţiilor de raportare conform prevederilor art. 12 din Directiva Păsări“.
Pârâtul a pretins că menţiunile Referatului de aprobare nr. 159.360 din 9.08.2021 se completează cu cele ale Referatului de aprobare nr. 159.286/7.07.2021 alături de care proiectul de ordin a fost supus dezbaterii publice, însă aceste susţineri nu se coroborează cu menţiunile actelor analizate.
Pe de o parte, în preambulul ordinului nu se face trimitere decât la Referatul de aprobare nr. 159.360 din 9.08.2021, iar, pe de altă parte, nici în cuprinsul acestui referat de aprobare nu se menţionează că prevederile acestuia s-ar completa cu cele ale Referatului nr. 159.286/7.07.2021, singura referire la acest ordin este cuprinsă în alin. (2) unde se menţionează că „în vederea stabilirii cotelor de recoltă pentru unele specii de pasări admise la vânătoare, MMAP a supus procedurii de consultare şi dezbatere publică proiectul de ordin privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare împreună cu Referatul de aprobare nr. DMRC/159.286/7.07.2021, prin afişarea pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor“. Totodată, Referatul de aprobare nr. 159.360 din 9.08.2021 cuprinde o motivare proprie ce a fost anterior analizată.
Instanţa mai reţine că, potrivit art. 32 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, documentele de motivare ale unui act normativ trebuie şi să se refere la forma finală a proiectului de act normativ; dacă pe parcurs s-au adus unele modificări proiectului, ca urmare a propunerilor şi observaţiilor primite de la organele de avizare, motivarea iniţială trebuie reconsiderată în mod corespunzător.
Aşadar, documentul de motivare ce însoţeşte forma finală a proiectului de act normativ este cel ce trebuie avut în vedere la analiza fundamentării actului normativ.
Chiar dacă s-ar considera că menţiunile Referatului de aprobare nr. 159.360 din 9.08.2021 se completează cu cele ale Referatului de aprobare nr. 159.286/7.07.2021 (fila 11 vol. III), procedând la analiza acestui din urmă referat, se constată că o mare parte a acestuia este identică cu conţinutul Petiţiei de susţinere a propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 407/2006 - L180/2021, formulată de Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (filele 101-113 vol. VII).
În partea finală a referatului se menţionează că „analiza relaţiei dintre efective, cotele de recoltă şi nivelul realizărilor pentru fiecare dintre speciile de păsări pentru care este stabilită cotă de recoltă pentru perioada 2010-2020, precum şi cotele de recoltă propuse pentru sezonul de vânătoare 2021-2022 este prezentată grafic în anexa nr. 2 la prezentul referat, întocmită pentru fiecare specie“ şi se precizează că „cotele de recoltă stabilite pentru fiecare specie reprezintă media cotelor de recoltă realizate pentru specia respectivă pe sezoanele 2018-2019 şi 2019-2020, pe fiecare fond cinegetic, ceea ce reprezintă o dovadă de netăgăduit privitoare la aplicarea unui management sustenabil şi durabil pentru fiecare specie în parte“.
Astfel cum s-a reţinut cu putere de lucru judecat în Dosarul nr. 622/64/2019, prevederile art. 17 şi 19 din Legea nr. 407/2006, art. 33 alin. (8) din OUG nr. 57/2007 şi punctele/paragrafele 3-7, 10 şi 13 din preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice, preambulul Convenţiei privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn, ratificată prin Legea nr. 13 din 8.01.1998, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 24 din 1998, punctul/paragraful 5 al preambulului Acordului privind conservarea păsărilor de apă migratoare african-eurasiatice, adoptat la Haga la 16 iunie 1995, ratificat prin Legea nr. 89 din 10 mai 2000, impun obligaţia fundamentării actului normativ prin care se stabilesc cote de vânătoare la specii de păsări admise la vânătoare pe baza studiilor de evaluare a speciilor respective întocmite pentru fiecare fond cinegetic, stabilirea cotelor fiind în mod necesar „precedată de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, de o evaluare preliminară a impactului actului normativ, prin identificarea şi analizarea efectelor acestora asupra mediului“.
Normele juridice avute în vedere de instanţa sesizată cu judecarea Dosarului nr. 622/64/2019 au un conţinut identic şi la data emiterii Ordinului nr. 1.460/2021. Singurele modificări legislative intervenite sunt cele aduse prin Legea nr. 13/2020 prin care au fost aduse completări la art. 17 alin. (2), respectiv la art. 19 şi vizează obligaţia gestionarului fondului cinegetic pentru realizarea studiilor de evaluare pentru speciile sedentare în condiţiile în care prevederile art. 33 alin. (8) şi anexa nr. 8 din OUG nr. 57/2007 au rămas neschimbate.
Art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 stabileşte obligaţia pârâtului, ca administrator al faunei cinegetice, de a „stabili şi aproba anual, până la data de 15 aprilie pentru specia căprior şi până la 15 mai pentru celelalte specii admise la vânătoare, cu avizul autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului, cotele de recoltă pentru speciile din anexa nr. 1, care devin obligatoriu de realizat, fără alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare“, iar art. 17 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, în forma în vigoare la data emiterii ordinului, stabileşte că „gestionarii sunt obligaţi să asigure gospodărirea faunei de interes cinegetic, cu respectarea principiului durabilităţii, pe baza studiilor de evaluare şi a planurilor de management cinegetic întocmite pentru fiecare fond cinegetic, pentru perioada de valabilitate a contractului de gestionare“.
În ceea ce priveşte păsările sedentare, potrivit art. 17 alin. (2), gestionarii fondurilor cinegetice sunt obligaţi să gestioneze speciile de păsări sedentare/nemigratoare pentru care s-au aprobat cote de recoltă prin Ordinul nr. 1.460/2021, pe baza unor studii de evaluare a efectivelor întocmite anual, pe fiecare fond cinegetic, de către personalul cu specializare silvică sau cinegetică angajat al respectivilor gestionari ai fondurilor cinegetice, pe care să le supună aprobării administratorului. Aceste păsări nemigratoare/sedentare pentru care s-au aprobat cote de recoltă figurează, toate, în anexa nr. 3 la ordin şi sunt reprezentate de speciile: guguştiuc, ieruncă, stăncuţă, găinuşă de baltă, cioară grivă, cioară de semănătură, coţofană şi gaiţă.
Gestionarii fondurilor cinegetice sunt obligaţi să gospodărească/ să gestioneze şi speciile de păsări migratoare care figurează în anexele nr. 1 şi 2 ale Ordinului MMAP nr. 1.460/2021 (speciile porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, prepeliţă, ciocârlie de câmp, graur, sturz de vâsc, sturz cântător, cocoşar, găinuşă de baltă, gâscă de vară, gării fa mare, raţă mare, raţă mică, raţă moţată, raţă sunătoare, lişiţă, sitar de pădure), pe baza unor studii de evaluare efectuate la nivel de fond cinegetic, anual, efectuarea acestor studii de evaluare nefiind însă instituită în sarcina personalului cu specializare silvică sau cinegetică angajat al gestionarului fondurilor cinegetice.
În prezenta cauză, instanţa apreciază ca fiind nelegală stabilirea cotelor de recoltă la speciile de păsări sălbatice fără ca aceste cote să fie fundamentate pe datele provenite din studiile şi cercetările prevăzute la art. 33 alin. (8) şi în anexa nr. 8 a OUG nr. 57/2007, astfel cum s-a reţinut şi prin Decizia nr. 37/2020.
Din prevederile Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, OUG nr. 57/2007 şi Legii nr. 407/2006 rezultă că stabilirea cotelor de recoltă la speciile de păsări sălbatice trebuie să se bazeze pe datele provenite din studiile şi cercetările prevăzute de art. 33 alin. (8) din OUG nr. 57/2007 şi de art. 10 din Directiva „Păsări“, ca fiind condiţia şi fundamentul conservării, managementului şi utilizării speciilor de păsări sălbatice.
Trimiterea din referatul de aprobare la raportările naţionale transmise de România în temeiul art. 12 din Directiva „Păsări“ nu este suficientă pentru fundamentarea proiectului de act normativ.
Efectuarea de studii anuale care să stea la baza unui algoritm ştiinţific de stabilire a cotelor de recoltă este un aspect esenţial pentru fundamentarea cotelor de recoltă. Luarea în considerare exclusiv a raportărilor nu este suficientă, întrucât, pe de o parte, raportările nu sunt anuale, ci au un decalaj de 6 ani, or statusul de conservare şi trendurile pot suferi modificări importante de la an la an, iar, pe de altă parte, aceste raportări întocmite în baza art. 12 din directivă se referă la populaţiile cuibăritoare/care iernează, şi nu la populaţiile speciilor migratoare, aflate în pasaj, în condiţiile în care vânarea păsărilor migratoare se face pentru cele mai multe din păsările migratoare numai când acestea se află în pasaj/migraţie.
Informaţiile populaţionale furnizate de raportarea către UE, în baza art. 12, din anul 2018 şi de Atlasul păsărilor, ediţia 2015, nu au utilitate în economia stabilirii cotelor de recoltă pentru 13 specii de păsări migratoare (porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, prepeliţă, ciocârlie de câmp, graur, sturz de vâsc, sturz cântător, cocoşar, sitar de pădure), pentru că aceste informaţii nu se referă la populaţiile asupra cărora se exercită acţiunea de vânătoare, populaţiile în pasaj sau populaţiile care iernează în România, ci doar informaţii despre populaţiile care cuibăresc în România ale speciilor respective (informaţii irelevante pentru vânătoare, întrucât, potrivit prevederilor art. 33 alin. (2)-(4), coroborate cu prevederile anexei nr. 1 din Legea nr. 407/2006, aceasta este interzisă în perioada cuibăritului).
Datele despre populaţiile speciilor migratoare aflate în pasaj se obţin prin metoda inelării. Jurisprudenţa CJUE este relevantă în sensul evidenţierii importanţei şi caracterului obligatoriu al cercetărilor având la bază metoda inelării. Astfel, prin Hotărârea din data de 13 decembrie 2007 în Cauza Comisia versus Irlanda, C-418/04, Curtea de Justiţie a obligat Irlanda să transpună în legislaţia naţională prevederile art. 10 din directivă, reţinând că efectuarea cercetărilor prevăzute la art. 10 şi în anexa nr. V din Directiva „Păsări“ este obligatorie şi nu facultativă. De asemenea, relevanţa cercetării şi în special a studiilor bazate pe inelare pentru activitatea de vânătoare este evidenţiată şi în Ghidul privind vânătoarea în temeiul Directivei 79/409/CEE a Consiliului privind conservarea păsărilor sălbatice.
În Referatul de aprobare nr. 159.286/7.07.2021 se menţionează că statutul de conservare al majorităţii speciilor pentru care se propune spre aprobare cota de recoltă este „least concern“ (preocupare minimă).
Reclamanta a invocat şi dovedit în cauză că pârâtul a atribuit trenduri crescătoare şi statutul „puţin îngrijorător“ (least concern) - statut inexistent din perspectiva raportărilor în baza art. 12 din directivă - unui număr de cel puţin 12 specii de păsări care, potrivit raportărilor, au statut de conservare nefavorabil, necunoscut sau tendinţe populaţionale descrescătoare. Astfel, ciocârlia de câmp, turturica şi lişiţa au statusuri de conservare nefavorabile şi trenduri descrescătoare, potrivit ambelor raportări, raţa moţată, ierunca, cioara de semănătură, graurul, raţa mică şi raţa mare aveau în prima raportare statut favorabil, iar în noua raportare statut şi tendinţe populaţionale nefavorabile/descrescătoare, găinuşa de baltă şi raţa sunătoare au statut favorabil, dar tendinţă descrescătoare, prepeliţa avea statut şi tendinţe necunoscute în ambele raportări, iar pentru gârliţa mare nu este calculat trendul pe termen lung şi pe termen scurt pentru populaţia cuibăritoare.
Aşadar, rezultă că pârâtul nu a avut în vedere statusurile de conservare întocmite în baza raportărilor statelor comunitare potrivit art. 12 din Directiva „Păsări“, deşi acestea sunt cele care constituie reperul din perspectiva normei comunitare reprezentate de Directiva „Păsări“.
Directiva „Păsări“ permite vânarea păsărilor sălbatice (prevăzute în anexa nr. II din Directiva „Păsări“ şi în anexa nr. 5 a OUG nr. 57/2007) numai dacă această vânătoare este compatibilă cu menţinerea populaţiei din speciile respective într-o stare de conservare favorabilă, vânarea speciilor de păsări cu o „stare de conservare nefavorabilă“ şi a celor cu „statut de conservare necunoscut“ fiind nepermisă.
Prin urmare, aprobarea de cote de recoltă pentru speciile menţionate (cele 9 specii cu stare de conservare nefavorabilă şi specia cu stare de conservare necunoscută) şi pentru specii care au tendinţe populaţionale negative (descrescătoare) chiar dacă au status favorabil sau pentru cele la care nu a fost calculat trendul populaţional pe termen lung şi scurt nu satisface rigorile directivei.
Se mai constată că tabelele de la anexa nr. 2 a primului referat al Ordinului nr. 1.460/2021 (Referatul DMRC nr. 159.286/7.07.2021) cuprind estimări/evaluări populaţionale aferente sezoanelor de vânătoare 2019-2020, 2020-2021 şi 2021-2022 care nu există, rubricile aferente sezoanelor de vânătoare 2019-2020, 2020-2021 şi 2021-2022 fiind completate cu numerele estimărilor anterioare realizate în cadrul raportării în baza art. 12 din Directiva „Păsări“ şi care sunt valabile pentru perioada de referinţă 2013-2018.
Un alt aspect invocat de reclamantă este acela că prin stabilirea cotelor de recoltă ca medie a cotelor de recoltă realizate pentru specia respectivă pe sezoanele 2018-2019 şi 2019-2020, pe fiecare fond cinegetic, estimările populaţionale aferente raportărilor sunt doar referinţe formale care nu au incidenţă în stabilirea cotelor de recoltă.
Într-adevăr, Curtea constată că nici măcar datele cuprinse în estimări/evaluări populaţionale raportate în baza Directivei „Păsări“ nu au fost avute în vedere, cotele de vânătoare fiind stabilite ca medie a cotelor realizate pe anii precedenţi, independent de informaţiile relative la efectivele de păsări. Acest fapt este întărit de cotele de recoltă la speciile sitar de pădure, gâscă de vară sau raţă mare, unde cotele de recoltă sunt superioare minimului populaţional estimat conform raportării.
Aşadar, se constată lipsa unei metode de calcul aplicate la o bază ştiinţifică şi faptică rezultată din evaluarea şi cercetarea temeinică a impactului stabilirii acestor cote asupra biodiversităţii şi utilizării durabile a populaţiilor speciilor de păsări al căror areal natural de distribuţie include teritoriul României.
Instanţa mai reţine un aspect de nelegalitate legat tot de insuficienta fundamentare a ordinului, respectiv faptul că există o diferenţă între totalurile cotelor de recoltă aprobate prin anexele nr. 1-3 la Ordinul nr. 1.640/2021 faţă de totalurile cotelor prezentate în consultare şi dezbatere publică, în sensul majorării acestor cote fără ca acest fapt să fi fost motivat/justificat/fundamentat prin Referatul de aprobare nr. 159.360/9.08.2021.
Pentru aceste motive, constatând nelegala adoptare a prevederilor art. 1 alin. (1) şi a anexelor nr. 1-3 din Ordinul nr. 1.460/2021, Curtea va dispune anularea acestora.
În ceea ce priveşte art. 2 şi 3 din ordin, aceste articole se raportează la cotele de recoltă aprobate, or în condiţiile anulării cotelor de recoltă prevăzute la art. 1, anexele nr. 1-3 din ordin, se impune anularea şi a acestor două articole subsecvente.
În ceea ce priveşte art. 4 şi 5 din Ordinul nr. 1.460/2021, Curtea constată că aceste două articole nu sunt deloc fundamentate, deşi au o existenţă de sine stătătoare, nefiind în relaţie de dependenţă cu prevederile art. 1 din ordin. Nici în Referatul DMRC nr. 159.286/7.07.2021 şi nici în Referatul nr. 159.360/9.08.2021 nu există nicio justificare a adoptării prevederilor art. 4 şi 5 din Ordinul nr. 1.400/2020, fapt ce contravine prevederilor art. 6 şi 30 din Legea nr. 24/2000.
Pe de altă parte, prin art. 4 se permite aprobarea unui număr suplimentar de păsări faţă de cel stabilit prin cota de recoltă pentru motivul „provocării de pagube“, fără ca această noţiune să fie definită, astfel că textul articolului nu este clar, precis şi suficient pentru aplicarea sa. Totodată, lipsa de claritate a textului legal face imposibilă verificarea respectării prevederilor art. 14 din Legea nr. 24/2000, care prescriu regula unicităţii reglementării în materie prin raportare la prevederile art. 38 din OUG nr. 57/2007, care stabileşte condiţiile procedurii speciale a derogărilor.
În lipsa expunerii de motive pentru adoptarea art. 5 din ordin, Curtea constată că adoptarea acestui articol este nejustificată mai ales că necesitatea adoptării acestui articol nu rezultă din cuprinsul art. 34 din Legea nr. 407/2006. Potrivit acestui articol, „(1) În interesul protejării faunei şi florei sălbatice, al conservării habitatelor naturale, pentru prevenirea producerii unor daune importante, în interesul sănătăţii şi securităţii publice sau pentru alte raţiuni de interes public major, pe suprafeţele din perimetrul intravilan construit sau împrejmuit, aeroporturi, gări, unităţi militare, recoltarea exemplarelor din speciile de faună sălbatică, a pisicilor şi a câinilor hoinari se realizează în condiţiile prezentei legi şi ale cotelor de recoltă sau ale derogărilor aprobate de gestionarul fondului cinegetic limitrof, pe baza unui contract de prestări servicii, cu respectarea prevederilor legale în domeniul achiziţiilor publice, la solicitarea consiliului local sau a administraţiei suprafeţei împrejmuite, după caz, şi cu acordul prealabil al proprietarului de teren“.
În ceea ce priveşte alin. (2) al art. 1 şi anexa nr. 4 a ordinului, în care se reglementează numărul maxim de exemplare care poate fi vânat/zi/vânător, Curtea constată că aceste prevederi sunt în legătură directă cu prevederile art. 1 alin. (1) şi anexele nr. 1, 2, 3, astfel încât şi aceste prevederi vor fi anulate, neputând avea o existenţă de sine stătătoare, în lipsa unor cote de recoltă admise la vânătoare în fiinţă. Vânarea, numărul maxim de păsări/zi/vânător (prevăzut în anexa nr. 4 a ordinului) se poate face numai în limitele şi cu respectarea cotelor de recoltă prevăzute în anexele nr. 1-3 din ordin, or, în condiţiile anulării acestor cote, se impune anularea şi a anexei nr. 4 a ordinului.
Pentru toate aceste motive, Curtea va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârât şi va admite acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“ în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii,
HOTĂRĂŞTE:
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârât.
Admite acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“ în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.
Anulează prevederile art. 1, 2, 3, 4, 5 din Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.460/24.08.2021 privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare.
Anulează prevederile anexei nr. 1 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1.460/24.08.2021, intitulată Centralizatorul nr. 1 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2021/2022, la speciile: porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, graur, prepeliţă, ciocârlie de câmp, sturzul de vâsc, sturzul cântător, cocoşar, prevederile anexei nr. 2 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1.460/24.08.2021, intitulată Centralizatorul nr. 2 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2021/2022, la speciile: gâscă de vară, gârliţa mare, găinuşa de baltă, raţă mare, raţă mică, raţă moţată, raţă sunătoare, sitar de pădure, lişiţă, prevederile anexei nr. 3 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1.460/24.08.2021, intitulată Centralizatorul nr. 3 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada 2021/2022, la speciile: stăncuţă, cioară grivă, cioară de semănătură, coţofană, gaiţă, guguştiuc şi ieruncă, prevederile anexei nr. 4 a Ordinului Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1.460/24.08.2021, intitulată Numărul maxim de exemplare care poate fi vânat/zi/vânător, anexe publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 bis din 26 august 2021, cu modificările şi rectificările ulterioare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Braşov.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin grefa instanţei, azi, 23.02.2022.
PREŞEDINTE
IOANA ŢĂRMURE
Grefier,
Virginia Pîslaru - se află în concediu,
semnează grefier-şef secţie,
Cristina Cojocariu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
