Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 148/43/2023
Completul constituit din:
Preşedinte - Gabriela Ghizela Ceuşan
Grefier - Mariana Gabriela Oltean
Pe rol se află judecarea cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanţii AAA, cu domiciliul ..., BBB, cu domiciliul ..., CCC, cu domiciliul ..., şi DDD, ..., toţi cu domiciliul ales ..., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI ADMINISTRAŢIEI, cu sediul în Bucureşti, Bd. Libertăţii nr. 16, latura nord, sectorul 5, având CIF 26369185, şi MINISTERUL FINANŢELOR, cu sediul în Bucureşti, Bd. Libertăţii nr. 6, sectorul 5, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, cu sediul în Târgu Mureş, strada Gheorghe Doja nr. 1-3, judeţul Mureş, având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ.
În lipsa părţilor.
Mersul dezbaterilor şi susţinerile pe fond ale reprezentantei reclamanţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 20 octombrie 2023, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă, fiind amânată pronunţarea pentru data de astăzi, 2 noiembrie 2023, când după deliberare a pronunţat următoarea hotărâre.
CURTEA DE APEL,
deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 25 mai 2023, sub Dosarul nr. 148/43/2023, reclamanţii AAA, BBB, CCC şi DDD, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI ADMINISTRAŢIEI şi MINISTERUL FINANŢELOR, au solicitat anularea sintagmei „imediat şi nemijlocit“ din art. 4 al Ordinului comun al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei şi al Ministerului Finanţelor Publice nr. 509/2009 ca fiind contrară OUG nr. 99/2006 pentru a cărei aplicare ordinul a fost emis, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat, în primul rând, că în prezenta cauză procedura prealabilă nu este obligatorie în temeiul art. 7 (5) din Legea nr. 554/2004. Reclamanţii nu au recurs la această procedură, întrucât, pe de o parte, există deja un ordin care a produs efecte în circuitul civil, pe de altă parte, sintagma atacată a ieşit din vigoare la data de 4 martie 2019 prin modificarea art. 4 prin Ordinul nr. 1.156/2019. Emitenţii nu ar fi avut posibilitatea de a revoca actul atacat, numai instanţa are această posibilitate de a anula sintagma ieşită deja din vigoare.
Reclamanţii precizează că sistemul BAUSPAR, care a fost preluat prin OUG nr. 99/2006, aprobată prin Legea nr. 227/2007, „a avut un aport deosebit la reconstruirea Europei încă din anii 1950. Sistemul de economisire creditare a oferit «cadrul de lucru» instituţional pentru a ajuta într-o perioadă în care alte resurse financiare erau limitate sau foarte scumpe. Întâi clientul Bauspar economiseşte, statul susţinând prin intermediul unei prime de stat acest comportament, apoi banca acordă credite pentru
domeniul locativ din fondul economisit acelor clienţi care îşi doresc acest lucru şi care sunt eligibili. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că băncile pentru locuinţe din Austria şi Germania au avut un rol-cheie în reconstruirea locuinţelor în ultimele decenii. Sistemul Bauspar reprezintă un element important al sistemului financiar. Economiilor emergente le este recomandat să susţină dezvoltarea şi extinderea unui astfel de sistem. Elemente importante pentru susţinerea acestora sunt reprezentate de accesibilitatea sistemului Bauspar pentru toate segmentele de populaţie, inclusiv pentru cei cu venituri medii sau sub-medii, precum şi faptul că guvernul oferă o primă de stat pentru depuneri, iar această primă este acordată tuturor cetăţenilor, indiferent de vârstă“.
Solicită a fi avută în vedere practica ÎCCJ de anulare a actelor normative sau a părţilor din acele acte normative cu forţă inferioară care adaugă condiţii suplimentare necuprinse în actul normativ cu forţă juridică superioară şi care ar avea ca efect restrângerea cercului persoanelor cărora li se aplică. Reclamanţii fac referire la Hotărârea nr. 225/07.05.2013 coroborată cu Încheierea nr. 47/CC din 11 iulie 2013, publicate în Monitorul Oficial nr. 311 din 22 aprilie 2016, Sentinţa civilă nr. 767/2008 (publicată în Monitorul Oficial nr. 770/11.11.2009), Sentinţa civilă nr. 471/2010 (publicată în Monitorul Oficial nr. 309/9.05.2012), Sentinţa civilă nr. 185/2010 (publicată în Monitorul Oficial nr. 318/9.05.2011).
Invocă prevederile art. 4 din Legea nr. 24/2000 care statuează că actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă. Ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, OUG nr. 99/2006 are forţă juridică superioară faţă de Ordinul 509/2009, iar aceasta prevede următoarele condiţii pentru acordarea primelor de stat, condiţii îndeplinite în totalitate de către reclamanţi: este persoană fizică; are cetăţenia română; are domiciliul stabil în România; contractele de economisire-creditare trebuie să aibă o durată de minimum 5 ani, fără a fi necesară justificarea utilizării în scop locativ a sumei economisite, şi este obligatoriu ca, înainte de expirarea termenului de economisire stabilit, să nu se fi efectuat restituiri totale sau parţiale din sumele economisite, cu excepţia situaţiei când suma economisită şi/sau suma contractată este pusă la dispoziţie după repartizare, iar cel care a economisit utilizează suma primită pentru activităţi în domeniul locativ. De asemenea, reclamanţii fac referire la art. 311(1) din OUG 99/2006 în forma de dinainte de modificarea prin Legea 164/22.07.2018 şi la art. 315 din OUG 99/2006 în forma valabilă în perioada cuprinsă între 21.07.2007 - deci după intrarea în vigoare a legii modificatoare nr. 227/2007 - şi până la 21.07.2018 - înainte de intrarea în vigoare a legii modificatoare nr. 164/2018.
Reclamanţii consideră că sunt îndreptăţiţi la primirea primei de stat întrucât, în această formă, art. 315 din OUG 99/2006 nu conţinea niciun termen pentru utilizarea soldului economisit pentru activităţi în domeniul locativ, nu conţinea deloc sintagma „imediat şi nemijlocit“, în consecinţă ordinul care conţinea nomele de aplicare nu putea să introducă o condiţie care să aibă ca efect restrângerea beneficiarilor acestor prime.
În continuare, au fost redate prevederile art. 3 din Ordinul nr. 509/2009, art. 4 (1) din Ordinul nr. 509/2009.
Reclamanţii solicită anularea acestei sintagme întrucât prevederile Normei metodologice de aplicare a OUG nr. 99/2006 adoptate prin ordinul amintit nu pot modifica actul normativ pentru a cărui aplicare au fost adoptate, prin adăugarea unei condiţii neprevăzute pentru acordarea primelor de stat, dacă actul normativ cu forţă superioară nu a specificat o asemenea condiţie. Şi în Dosarul nr. 893/258/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Miercurea-Ciuc, primele de stat în domeniul locativ prevăzute de art. 315 din OUG nr. 99/2006 se cuvin reclamanţilor, care, în anii 2015-2017, s-au conformat tuturor instrucţiunilor profesionistului banca pentru locuinţe, au economisit în scop locativ şi au justificat cheltuirea acestor sume în scop locativ în termenul notificat de bancă, primele de stat însă i-au fost refuzate.
Legiuitorul a prevăzut această primă de stat pentru stimularea cetăţenilor români, cum sunt reclamanţii, care economiseau cu scopul de a primi aceste prime de stat si care au contribuit la îmbunătăţirea condiţiilor locative ale românilor. Reclamanţii apreciază că este ilegală şi ilogică tendinţa care rezultă din Ordinul nr. 509/2009 de a face în unele cazuri imposibilă acordarea acestor prime. În conformitate cu litera şi spiritul OUG nr. 99/2006, contează doar cetăţenia, domiciliul stabil în România şi, în cazul în care restituirea are loc înainte de împlinirea a 5 ani de la data semnării contractelor, justificarea utilizării acestor sume în scop locativ, aşa cum decurge din interpretarea OUG nr. 99/2006.
Realizarea condiţiei introduse în plus de către Ordinul nr. 509/2009 este imposibilă în unele cazuri. Chiar şi în cazul cumpărării unui imobil este foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să se respecte acest termen, întrucât data în care se semnează contractul se stabileşte şi în funcţie de gradul de încărcare a biroului notarial, cât şi în funcţie de programul şi dorinţele vânzătorilor, care nu sunt obligaţi să se conformeze solicitării cumpărătorilor de a se prezenta la notar în ziua următoare repartizării.
Mai mult, aşa cum rezultă din art. 290 alin. (1) din OUG 99/2006, sumele pot fi cheltuite în scop locativ şi în cazul plăţii unor lucrări de reabilitare, modernizare, consolidare, extindere etc., cum s-a întâmplat şi în prezenta cauză în cazul reclamanţilor de rd. 3 şi 4. Astfel, se poate observa că acest termen de „imediat şi nemijlocit“, interpretat de către MDLPA ca fiind 2 zile lucrătoare, este unul imposibil. O asemenea operaţiune nu se poate derula în termen de 2 zile lucrătoare de la repartizarea sumei, iar înăuntrul acestui termen ar fi necesară şi depunerea actelor justificative. Aceste lucrări durează mult mai mult decât 2 zile lucrătoare, iar acest termen de la repartizarea sumei până la justificarea cheltuirii acesteia în scop locativ introdusă de Ordinul nr. 509/2009 emis chiar de către pârâţi este un termen imposibil, o condiţie suplimentară care are consecinţa de a le permite acestora de a se eschiva în mod nelegal de la plata primelor de stat.
Sintagma a cărei eliminare se solicită reprezintă o veritabilă adăugire la OUG nr. 99/2006, aprobată de Legea nr. 227/2007, pentru că adaugă o condiţie suplimentară conţinutului ipotezei legale instituite iniţial de autoritatea legislativă. O astfel de adăugire la lege este însă nelegală dacă se face printr-un act normativ de forţă inferioară legii. Dacă legiuitorul dorea ca numai acei cetăţeni români să primească prima de stat care pot să oprească curgerea timpului şi să renoveze o locuinţă în termen de 2 zile lucrătoare, atunci ar fi păstrat sintagma „imediat şi nemijlocit“ în OUG nr. 99/2006, însă, din contră, a înlăturat-o prin Legea de aprobare a OUG nr. 99/2006, având nr. 227/2007.
În concluzie, reclamanţii solicită admiterea acţiunii şi anularea sintagmei „imediat şi nemijlocit“ din cuprinsul art. 4 din normele metodologice de aplicare a OUG 99/2006, aprobate prin Ordinul 509/2009.
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 4 alin. (4) şi urm. din Legea 554/2004, art. 311 şi urm. din OUG nr. 99/2006 (inclusiv art. 315 în forma valabilă în perioada 21.07.2007-21.07.2018), precum şi actele normative la care s-a făcut referire în cuprinsul acţiunii.
Prin întâmpinarea formulată şi înregistrată la dosar la data de 27 iunie 2023, pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că prin programul de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, derulat în conformitate cu prevederile cap. 5 - „Stimularea economisirii şi creditării în sistem colectiv pentru domeniul locativ“ (art. 311-art. 317), titlul II, partea a II-a din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, cu modificările şi completările ulterioare, anual se alocă fonduri de la bugetul de stat, prin bugetul instituţiei, pentru plata primei de stat către instituţiile financiar-bancare care încheie contracte de economisire-creditare în sistem colectiv cu persoanele fizice cu cetăţenia română şi cu domiciliul stabil în România.
Detalierea programului s-a făcut prin Ordinul comun MDRL/MFP nr. 509/2.471/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
Pârâtul a redat prevederile art. 311 alin. (1) şi ale art. 314 din OUG nr. 99/2006, arătând că, după încheierea anului calendaristic, băncile de economisire-creditare solicită instituţiei pârâte necesarul de primă de stat aferent depunerilor efectuate de clienţi la bănci, în cursul anului anterior. Solicitările de primă de stat se verifică de către minister, în vederea decontării sumelor către băncile de economisire-creditare care, la rândul lor, fac plăţi către beneficiari (persoanele fizice).
Prin Decizia ÎCCJ nr. 6.344/2020, instanţa a statuat că prevederile art. 315 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă se aplică pe perioada derulării contractului de economisire-creditare, perioadă în care, conform deciziei menţionate „clientul nu trebuie să facă dovada utilizării sumei economisite în scop locativ“. Astfel, pe perioada derulării contractului de economisire-creditare, banca va verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 315 alin. (1) şi va solicita la MDLPA primele de stat pentru clienţii care îndeplinesc aceste condiţii. Alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte excepţiile de la alin. (1), mai exact situaţiile în care banca poate solicita prima de stat chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1). Conform lit. a) a alin. (2) al art. 315, una dintre situaţiile excepţionale în care clientul poate beneficia de primă de stat fără a fi îndeplinite condiţiile de la alin. (1) este atunci când „suma economisită şi/sau suma contractată este pusă la dispoziţie după repartizare, iar cel care a economisit utilizează suma primită pentru activităţi în domeniul locativ“.
Prevederile art. 315 alin. (1) şi alin. (2), în forma anterioară modificării prin Legea nr. 164/2018, au corespondent în art. 3 alin. (1) şi (2) din normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 509/2009, anterior modificării prin Ordinul nr. 1.156/2019. Astfel, art. 3 alin. (1) din norme, potrivit căruia „clientul băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ va beneficia anual de prima de stat, cu condiţia să fi încheiat un contract de economisire-creditare pentru o durată de minimum 5 (cinci) ani, fără a fi necesară justificarea utilizării în scop locativ a sumei economisite, precum şi să nu se fi efectuat de către banca de economisire şi creditare în domeniul locativ, la solicitarea clientului, restituiri totale sau parţiale din sumele economisite, înainte de expirarea termenului de economisire“, reprezintă regula aplicabilă pe perioada derulării contractului de economisire-creditare, iar una dintre excepţiile de la această regulă este cea prevăzută la alin. (2) lit. a), potrivit căreia „suma economisită şi/sau suma contractată este pusă la dispoziţie după repartizare, iar cel care a economisit utilizează suma primită pentru activităţi în domeniul locativ“.
Potrivit art. 4 alin. (1) din normele metodologice, „în situaţia prevăzută la art. 3 alin. (2) lit. a), titularul contractului de economisire-creditare este ţinut a face dovada utilizării sumei economisite şi/sau a sumei contractate puse la dispoziţie, după repartizare, imediat şi nemijlocit, numai pentru activităţi în domeniul locativ, cu documente justificative, conform prevederilor legale în materie şi potrivit anexei care face parte integrantă din prezentele norme metodologice. Activităţile în domeniul locativ sunt cele definite la art. 290 lit. a) din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare“.
Prin urmare, pe perioada derulării contractului de economisire-creditare, pentru a primi de la MDLPA primă de stat fără a fi necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 315 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă şi la art. 3 alin. (1) din normele metodologice, clientul aflat în situaţia prevăzută la art. 315 alin. (2) lit. a) din ordonanţă şi la art. 3 alin. (2) lit. a) din norme trebuie să dovedească băncii că utilizarea sumelor economisite, retrase total sau parţial înainte de expirarea termenului minim de economisire, s-a făcut în scop locativ conform art. 4 alin. (1) din norme. În această situaţie, utilizarea sumelor în scop locativ se va face imediat după punerea la dispoziţie a soldului economisit, iar depunerea justificării la bancă se va face „imediat şi nemijlocit“.
Sintagma „imediat şi nemijlocit“ reprezintă o transpunere a excepţiei reglementate de art. 315 alin. (2) lit. a) din ordonanţă şi la art. 3 alin. (2) lit. a) din norme.
Pentru a înţelege spiritul reglementării specifice acestui program, respectiv OUG nr. 99/2006, anterior modificării prin Legea nr. 164/2018, şi Ordinul nr. 509/2009, anterior modificării prin Ordinul nr. 1.156/2019, şi, implicit, pentru a înţelege sensul sintagmei „imediat şi nemijlocit“, pârâtul precizează, cu titlu prealabil, faptul că băncile pentru locuinţe au interpretat eronat reglementările aplicabile programului, în sensul că acestea ar permite ca un client să beneficieze de primă de stat fără a fi necesară justificarea în scop locativ a sumelor economisite. După cum a stabilit şi ÎCCJ, prin deciziile nr. 3.541/2019 şi nr. 6.344/2020, OUG nr. 99/2006, anterior modificării prin Legea nr. 164/2018, reglementa două situaţii:
1. situaţia aplicabilă pe parcursul derulării termenului minim de economisire în care, potrivit art. 315 alin. (1) din OUG nr. 99/2006 şi art. 3 alin. (1) din norme, nu trebuia justificată utilizarea în scop locativ, deoarece nu era permisă retragerea sumelor din cont. Cu alte cuvinte, în situaţia în care pe parcursul derulării contractului de economisire-creditare, în termenul minim de economisire, nu intervin retrageri de sume din cont, banca solicită la MDLPA primele de stat cuvenite clienţilor, fără a solicita acestora vreo justificare a utilizării sumelor economisite în scop locativ, deoarece o astfel de justificare nici nu ar fi posibilă atât timp cât sumele nu pot fi retrase din cont;
2. situaţia aplicabilă după expirarea termenului minim de economisire potrivit căreia sumele puteau fi puse la dispoziţia clientului doar după justificarea utilizării sumelor economisite în scop locativ în termenul de 2 ani prevăzut la art. 5 alin. (1) din normele metodologice. Astfel, după expirarea termenului minim de economisire, banca pune la dispoziţia clientului primele de stat doar după justificarea utilizării sumelor economisite în scop locativ în termenul de 2 ani prevăzut la art. 5 alin. (1) din normele metodologice. Instituirea acestui termen prin normele metodologice era esenţială pentru a răspunde chiar scopului programului, de stimulare a economisirii şi creditării în domeniul locativ. Astfel, chiar spiritul sistemului „BAUSPAR“, reglementat de OUG nr. 99/2006, este acela de a stimula economisirea în domeniul locativ, nu de a stimula încheierea unor simple contracte de depozit bancar, aspect care rezultă cu claritate chiar din denumirea cap. V din titlul II al OUG nr. 99/2006, respectiv „Stimularea economisirii şi creditării în sistem colectiv pentru domeniul locativ“, şi care a fost reţinut atât de Curtea de Conturi prin deciziile nr. 17 şi 18 din 10.12.2015, cât şi de ICCJ prin deciziile prin care a soluţionat litigiile între bănci şi Curtea de Conturi privind anularea deciziilor nr. 17 şi 18 din 10.12.2015.
În acest sens, pârâtul invocă Decizia ÎCCJ nr. 6.344/26.11.2020, pronunţată în Dosarul nr. 5.125/2/2016. Având în vedere că, în cazul în care contractul de economisire-creditare se desfăşoară conform regulilor instituite prin art. 315 alin. (1) din OUG nr. 99/2006 şi art. 3 alin. (1) din norme şi se împlineşte termenul minim de economisire, pentru a beneficia în mod efectiv de prima de stat clientul trebuie să facă dovada utilizării în scop locativ a sumelor economisite în termenul de 2 ani reglementat de art. 5 alin. (1) din norme, este evident că în cazul excepţiilor prevăzute la art. 315 alin. (2) lit. a) din OUG nr. 99/2006 şi la art. 3 alin. (2) lit. a) din norme justificarea utilizării sumelor în scop locativ nu poate fi făcută în acelaşi termen de 2 ani, pentru că excepţia nu poate să instituie aceeaşi conduită ca regula.
Sensul excepţiei reglementate de art. 315 alin. (2) lit. a) este tocmai acela de a permite băncii să solicite primele de stat pentru un client, pe parcursul derulării contractului de economisire-creditare, în interiorul termenului minim de economisire, chiar dacă există retrageri totale sau parţiale de sume economisite, în situaţia în care clientul utilizează sumele economisite în scop locativ, fără acordarea unui termen, ceea ce în normele metodologice a fost transpus ca „imediat şi nemijlocit“.
În concluzie, pârâtul arată că sintagma „imediat şi nemijlocit“ din cuprinsul art. 4 din normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 509/2009, anterior modificării prin Ordinul nr. 1.156/2019, se circumscrie scopului programului şi al sistemului „BAUSPAR“ de economisire-creditare în domeniul locativ, astfel cum acesta rezultă din titlul cap. V al titlului II din OUG nr. 99/2006, şi reprezintă o detaliere a prevederilor art. 315 alin. (2) lit. a) din OUG nr. 99/2006, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 164/2018.
Pârâtul evidenţiază faptul că, în cazul excepţiei instituite de art. 315 alin. (2) lit. a) din OUG nr. 99/2006 şi transpuse în art. 3 alin. (2) lit. a) din norme, nu se aşteaptă trecerea unui termen pentru justificarea utilizării sumelor în scop locativ, deoarece ceea ce fundamentează excepţia de la regulă este tocmai utilizarea imediată a sumelor economisite, fără a se mai aştepta curgerea termenului minim de economisire convenit de părţile contractului de economisire-creditare, care nu poate fi mai mic de 5 ani.
În concluzie, pârâtul solicită respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În drept a invocat dispoziţiile art. 20, alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată şi înregistrată la dosar la data de 27 iunie 2023, pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş a invocat, pe cale de excepţie, lipsa de interes a reclamanţilor în promovarea cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamanţi ca neîntemeiată, precum şi respingerea cererii de obligare a pârâtului statul român la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în susţinerea acţiunii, pârâta arată că, întrucât sintagma a cărei anulare se solicită prin acţiunea pendinte a fost înlăturată de către legiuitor la data de 4.03.2019 prin modificarea art. 4 din Ordinul 1.156 emis la 20 februarie 2019 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei şi al ministrului finanţelor nr. 509/2.471/2009, reclamanţii nu justifică niciun interes în promovarea prezentei acţiuni.
Alături de calitatea procesuală, capacitatea procesuală şi afirmarea unui drept, exerciţiul acţiunii civile este condiţionat şi de existenţa unui interes, adică de folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a acţiunii judiciare.
Justificarea interesului judiciar incumbă reclamanţilor atât în momentul iniţial al procesului, în concret acela al promovării acţiunii, cât şi pe tot parcursul procedurii judiciare în toate etapele sale.
În ceea ce priveşte „interesul“, pârâta invocă prevederile art. 32 din Codul de procedură civilă, care arată că, alături de calitatea procesuală, capacitatea procesuală şi afirmarea unui drept, exerciţiul acţiunii civile este condiţionat şi de existenţa unui interes, adică de folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a acţiunii judiciare.
Art. 33 din Codul de procedură civilă prevede că interesul trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să fie determinat, adică să fie vorba despre un folos practic concret, iar nu de un interes de principiu, să fie legitim, adică să nu vina în conflict cu legea, să fie personal, adică folosul practic să vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, să fie născut şi actual, în sensul că cel interesat, dacă nu ar recurge la acţiune în momentul respectiv, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu.
În speţă, reclamanţii nu mai justifică un interes în susţinerea acţiunii, având în vedere că anularea prevederilor legale, respectiv înlăturarea sintagmei „imediat şi nemijlocit“ din textul art. 4 din Ordinul nr. 509/2009 a fost abrogată încă din anul 2019 prin modificările legislative aduse, respectiv Ordinul nr. 1.156/2019.
În aceste condiţii, reclamanţii nu mai pot justifica un interes în cadrul procesului de faţă în a obţine anularea unei sintagme din actul administrativ normativ întrucât solicitarea acestora a fost tranşată de legiuitor prin modificarea adusă ordinului şi eliminarea sintagmei indicată de reclamanţi încă din anul 2019.
Având în vedere că în speţă nu există un interes născut şi actual care să justifice susţinerea acţiunii, pârâta solicită a se constata că acţiunea reclamanţilor este lipsită de interes.
Referitor la fondul cauzei, pârâta arată că la data încheierii contractului de economisire-creditare era în vigoare ordinul a cărui anulare parţială se solicită prin acţiunea pendinte, prin urmare, reclamanţii trebuiau să cunoască condiţiile în care pot beneficia de aceste prime.
Astfel, contractele sunt guvernate de legile în vigoare la momentul încheierii acestora, legi care se aplică atât în privinţa condiţiilor de valabilitate, cât şi în privinţa aspectelor referitoare la interpretarea, efectele, executarea şi încetarea acestora raportat şi la principiul neretroactivităţii legii, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţia României, cât şi la prevederile art. II din Legea nr. 164/2018 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului - conform cărora contractele de economisire-creditare aflate în derulare rămân guvernate de dispoziţiile normative în vigoare la momentul încheierii acestora.
Prin urmare, pârâta apreciază că sintagma „imediat şi nemijlocit“ din Ordinul nr. 509/2.471/2009 din 10 iulie 2009 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului nu poate fi anulată din cel puţin două motive:
1. fiind un act normativ emis în condiţii de legalitate şi temeinicie şi în conformitate cu prevederile normelor de tehnică legislativă, pe baza şi în aplicarea legislaţiei primare, în acord cu scopul urmărit şi fără a conţine soluţii de natură să contravină legislaţiei primare şi/sau secundare în domeniu;
2. solicitarea a fost deja tranşată de legiuitor prin eliminarea din textul legal a sintagmei, astfel că o anulare printr-o hotărâre judecătorească este lipsită de obiect.
În opinia pârâtului, nu poate fi admisă o astfel de cerere întrucât la emiterea ordinului a cărui anulare parţială se solicită au fost avute în vedere şi prevederile art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, motiv pentru care solicită respingerea ca neîntemeiată a acţiunii reclamanţilor.
În situaţia în care reclamanţii vor cere şi acordarea cheltuielilor de judecată, pârâtul solicită instanţei să aibă în vedere condiţiile prevăzute de art. 453 din Codul de procedură civilă.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
O altă condiţie care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecată este ca partea care solicită să fi câştigat, în mod irevocabil, procesul.
Mai mult, nici aspectele privind reaua-credinţă, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reţinute în sarcina pârâtei pentru ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În concluzie, pârâta apreciază că, în speţă, nu este îndeplinită niciuna din aceste condiţii, motiv pentru care solicită respingerea şi a acestui capăt de cerere.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se vor reţine următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă reclamanţii au solicitat anularea sintagmei „imediat şi nemijlocit“ din cuprinsul art. 4 alin. (1) al Ordinului nr. 509/2.471/2009 din 10 iulie 2009 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, susţinând că aceasta ar fi contrară dispoziţiilor cuprinse în OUG nr. 99/2006 în a cărei aplicare a fost emis ordinul.
În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei“. Raportat la acest text de lege, Curtea urmează a analiza cu prioritate excepţia lipsei de interes în promovarea cererii, invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor prin întâmpinare.
Referitor la excepţia lipsei de interes, s-a arătat în susţinerea acesteia faptul că sintagma a cărei anulare se solicită a fost înlăturată de legiuitor la data de 4.03.2019, prin modificarea adusă Ordinului nr. 509/2009 prin intermediul Ordinului nr. 1.156/2019. Se arată astfel că nu există un interes născut şi actual în anularea acestei sintagme, în condiţiile în care aceasta a fost înlăturată prin abrogare încă din anul 2019.
Analizând materialul probator al cauzei raportat la aspectele invocate, Curtea va constata faptul că reclamanţii au încheiat în anul 2015 mai multe contracte de economisire-creditare cu Raiffeisen Banca pentru Locuinţe - S.A., ulterior redenumită Aedificium Banca pentru Locuinţe, suma contractată fiind majorată în anul 2016. La datele de 2.05.2018 pentru reclamanţii 1, 2 şi 4, respectiv la 30.06.2018 pentru reclamantul 3 li s-au repartizat sumele economisite, acestea fiind utilizate pentru cumpărarea unui imobil, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1.107/21.09.2018 (filele 109-111). Având în vedere că o parte a sumelor proveneau din economisire, reclamanţii urmau a face dovada utilizării sumelor economisite pentru activităţi în domeniul locativ.
Referitor la modificările intervenite asupra formei actului normativ aplicabil, Curtea va constata faptul că, raportat la momentul încheierii contractelor de economisire, ca şi la momentul alocării sumelor, toate acestea se situează în timp înainte de modificările intervenite la data de 4.03.2019. Ca urmare, dovada utilizării sumelor urma a se realiza conform normelor legale în vigoare la acel moment.
Curtea va constata astfel că reclamanţii solicită anularea parţială a unei dispoziţii legale care afirmativ le-a produs un prejudiciu la momentul la care aceasta era în vigoare. Se va reţine astfel că sintagma în cauză, ce impunea prezentarea unor dovezi în mod „imediat şi nemijlocit“, era în vigoare la momentul alocării sumelor în favoarea reclamanţilor, aceasta fiind aptă să producă vătămări drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor. Chiar în condiţiile în care ulterior această sintagmă a fost înlocuită sau înlăturată, reclamanţii invocă vătămarea drepturilor lor pentru perioada în care actul normativ se afla în vigoare în forma citată. Ca urmare, chiar dacă la momentul introducerii acţiunii aceasta era abrogată, aceştia deţin un interes în formularea solicitării de anulare, în condiţiile în care situaţia lor a fost guvernată de această dispoziţie legală pe perioada când ea se afla în vigoare. Raportat la aceste aspecte, Curtea urmează a respinge excepţia lipsei de interes astfel cum a fost invocată.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea va constata că, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Ordinul MDLR nr. 509/2009 509/2.471/2009 din 10 iulie 2009 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, „în situaţia prevăzută la art. 3 alin. (2) lit. a), titularul contractului de economisire-creditare este ţinut a face dovada utilizării sumei economisite şi/sau a sumei contractate puse la dispoziţie, după repartizare, imediat şi nemijlocit, numai pentru activităţi în domeniul locativ, cu documente justificative, conform prevederilor legale în materie şi potrivit anexei care face parte integrantă din prezentele norme metodologice“. Dispoziţiile art. 3 alin. (2) lit. a) reglementează acordarea primei de stat înainte de expirarea termenului de economisire atunci când suma economisită şi/sau suma contractată este pusă la dispoziţie după repartizare, iar cel care a economisit utilizează suma primită pentru activităţi în domeniul locativ.
Curtea va constata că ordinul mai sus citat reglementează normele metodologice de aplicare a prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului. Analizând reglementările cuprinse în actul normativ cu forţă superioară, Curtea va constata faptul că în cuprinsul OUG nr. 99/2006, forma în vigoare la data publicării, respectiv 27.12.2006, se dispune în cuprinsul art. 315 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) în sensul că „(1) Pentru a beneficia în mod constant de prima de stat, contractele de economisire-creditare trebuie să aibă o durată de minim 5 ani şi este obligatoriu ca, înainte de expirarea termenului de economisire stabilit, să nu se fi efectuat restituiri totale sau parţiale din sumele economisite. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) următoarele situaţii: a) suma contractată este pusă la dispoziţie, iar cel care a economisit utilizează imediat şi nemijlocit suma primită pentru activităţi în domeniul locativ“.
La data de 21.07.2007 aceste dispoziţii legale au fost modificate, iar art. 315 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) statua că „(1) Pentru a beneficia în mod constant de prima de stat, contractele de economisire-creditare trebuie să aibă o durată de minimum 5 ani, fără a fi necesară justificarea utilizării în scop locativ a sumei economisite, şi este obligatoriu ca înainte de expirarea termenului de economisire stabilit să nu se fi efectuat restituiri totale sau parţiale din sumele economisite. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) următoarele situaţii: a) suma economisită şi/sau suma contractată este pusă la dispoziţie după repartizare, iar cel care a economisit utilizează suma primită pentru activităţi în domeniul locativ“.
Analizând astfel cele 2 forme, de la publicare şi cea ulterioară modificărilor şi care şi-a păstrat valabilitatea şi în perioada de referinţă pentru prezenta cauză, Curtea va constata că în actul
normativ principal, chiar dacă iniţial s-a cerut imperativ utilizarea fondurilor puse la dispoziţie în mod imediat şi nemijlocit în scop locativ, ulterior s-a reglementat expres faptul că nu este necesară justificarea utilizării în scop locativ a sumei economisite.
Prezenta instanţă va constata astfel că prin normele metodologice analizate în fapt s-a adăugat textului legal cuprins în actul normativ principal, respectiv OUG nr. 99/2006, în condiţiile în care s-a impus nu doar justificarea utilizării în scop locativ a fondurilor, dar această justificare urma a fi „imediată şi nemijlocită“. În aplicarea acestei sintagme, astfel cum rezultă din materialul probator depus la dosarul cauzei, s-a ajuns la interpretări absurde ale legislaţiei, în sensul în care s-a impus, potrivit interpretării date de MDLPA prin Adresa nr. 84.583/27.12.2021 (filele 94-95), ca justificarea unor operaţiuni imobiliare să poată fi acceptată în decurs de 1 zi lucrătoare.
Se va reţine astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă“. Conform art. 13 alin. (1) lit. a) şi b) din acelaşi act normativ,
"Actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislaţiei, scop în care:
a) proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel, cu care se află în conexiune;
b) proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depăşi limitele competenţei instituite prin acel act şi nici nu poate contraveni principiilor şi dispoziţiilor acestuia;"
Analizând aceste dispoziţii legale, se va constata că normele metodologice emise, în ceea ce priveşte partea analizată, nu sunt corelate cu actul normativ de nivel superior, respectiv OUG nr. 99/2006, şi depăşesc limitele competenţei, precum şi faptul că contravin dispoziţiilor acestuia. În aplicarea acestor dispoziţii ce excedează actul normativ primar, s-a ajuns la interpretări aberante ce au fost mai sus expuse. În ceea ce îi priveşte pe reclamanţi, aceştia au fost în imposibilitatea de a justifica în termenul solicitat utilizarea în scop locativ a sumelor după alocarea lor.
De altfel, se va constata că ulterior termenul de referinţă în speţă, legiuitorul a înţeles să modifice expres textul de lege analizat, în prezent dispoziţiile art. 3 alin. (7) din Ordinul nr. 509/2.471/2009 din 10 iulie 2009 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 1.156/1.697/2019 din 20 februarie 2019, impunând justificarea utilizării în scop locativ a sumelor în termen de maximum 6 luni de la data punerii la dispoziţie a finanţării.
Referitor la analizele anterioare efectuate asupra unor aspecte puse în discuţie în acest cadru procesual, Curtea va constata că, deşi aspecte ale contractelor de finanţare au fost anterior analizate în cadrul unor litigii derulate între băncile de locuinţe şi Curtea de Conturi, în cuprinsul acelor cauze nu au fost analizate aspectele în prezent puse în analiză. În cuprinsul deciziilor nr. 3.541/21.06.2019 şi 6.344/26.11.2020 ale Secţiei contencios administrativ şi fiscal a ÎCCJ nu s-a analizat aspectul referitor la necesitatea justificării imediate şi nemijlocite a sumelor puse la dispoziţie şi nici interpretările date acestei sintagme, obiectul analizei fiind fundamental diferit.
Având în vedere cele mai sus prezentate, Curtea urmează a admite cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu consecinţa anulării sintagmei „imediat şi nemijlocit“ din cuprinsul art. 4 alin. (1) al Ordinului nr. 509/2.471/2009 din 10 iulie 2009 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, forma în vigoare anterior modificării intervenite prin Ordinul nr. 1.156/1.697/2019 din 20 februarie 2019 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei şi al ministrului finanţelor publice nr. 509/2.471/2009.
Făcând aplicarea prevederilor art. 453 din Codul de procedură civilă, reţinând culpa procesuală a pârâţilor, va dispune obligarea acestora la plata în solidar la plata în favoarea reclamanţilor a sumei de 5.650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, onorariu avocaţial şi cheltuieli de deplasare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii
HOTĂRĂŞTE:
Respinge excepţia lipsei de interes în formularea cererii, excepţie invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor prin întâmpinare.
Admite cererea formulată de reclamanţii AAA, cu domiciliul ..., BBB, cu domiciliul ..., CCC, cu domiciliul ..., şi DDD, ..., toţi cu domiciliul ales ..., în contradictoriu cu pârâţii MINISTRUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI ADMINISTRAŢIEI, cu sediul în Bucureşti, Bd. Libertăţii nr. 16, latura nord, sectorul 5, având CIF 26369185, şi MINISTERUL FINANŢELOR prin AJFP Mureş, cu sediul în Târgu Mureş, strada Gheorghe Doja nr. 1-3, judeţul Mureş.
Dispune anularea sintagmei „imediat şi nemijlocit“ din cuprinsul art. 4 alin. 1 al Ordinului nr. 509/2.471/2009 din 10 iulie 2009 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, forma în vigoare anterior modificării intervenite prin Ordinul nr. 1.156/1.697/2019 din 20 februarie 2019 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor cap. V din titlul II partea a II-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei şi al ministrului finanţelor publice nr. 509/2.471/2009.
Obligă pârâţii la plata în solidar la plata în favoarea reclamanţilor a sumei de 5.650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, onorariu avocaţial şi cheltuieli de deplasare.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la Curtea de Apel Târgu Mureş.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei azi, 2.11.2023.
Preşedinte,
XXX
Grefier,
XXX
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
