Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  SENTINŢA nr. 111 din 18 decembrie 2020 referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Asociaţia Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 SENTINŢA nr. 111 din 18 decembrie 2020 referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Asociaţia "Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor", şi la anularea art. 4 din Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi mediului nr. 1.400/13.07.2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020-14 mai 2021, precum şi anexele nr. 3, nr. 4 şi nr. 5 la acest ordin

EMITENT: Curtea de Apel Braşov - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 955 din 23 octombrie 2023
Comenteaza legea
    Dosar nr. 452/64/2020
    Completul constituit din:

┌──────────┬───────────────────────────┐
│Preşedinte│- Maria Iuliana Mihai -    │
│          │judecător                  │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Grefier   │-Tatiana Micu              │
└──────────┴───────────────────────────┘


    Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra acţiunii formulate de reclamanta Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“ în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi cu intervenienta accesorie Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România, având ca obiect „anulare acte administrativ cu caracter normativ“.
    Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 8.12.2020, fiind consemnate în încheierea de şedinţă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre judecătorească.
    Instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor de a depune concluzii scrise, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, a amânat pronunţarea atât asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârât şi de intervenienta accesorie, cât şi asupra fondului cauzei, pentru data de astăzi, 18.12.2020.
    CURTEA,
    deliberând asupra cauzei de faţă, constată:
    Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 5.10.2020 cu nr. 452/64/2020, astfel cum a fost completată şi precizată (filele 71-98, 105-130 vol. VIII, 56-73 vol. IX), reclamanta Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“ a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, să dispună:
    - anularea în tot a prevederilor anexei nr. 3 intitulate Centralizatorul nr. 3 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2020/2021, la speciile: porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, guguştiuc, ieruncă, prepeliţă, ciocârlie de câmp, graur, sturzul de vâsc, sturzul cântător, sturzul viilor, sturzul de iarnă şi stăncuţă, aprobată prin Ordinul MMAP nr. 1.400/2020 pentru aprobarea cotelor de recoltă/vânătoare la unele specii de interes cinegetic la care vânătoarea este permisă pentru perioada 2020-14 mai 2021;
    – anularea în tot a prevederilor anexei nr. 4 intitulate Centralizatorul nr. 4 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2020/2021, la speciile: gâscă de vară, gârliţa mare, raţă mare, raţă mică, raţă fluierătoare, raţă cu cap castaniu, raţă moţată, raţă pestriţă, raţă sunătoare, raţă lingurar, raţă suliţar, raţă cârâitoare şi raţă cu cap negru, aprobată prin Ordinul MMAP nr. 1.400/2020;
    – anularea în tot a prevederilor anexei nr. 5 intitulate Centralizatorul nr. 5 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada 2020/2021, la speciile: lişiţă, găinuşă de baltă, sitar de pădure, becaţină comună, becaţină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară de semănătură, coţofană, gaiţă, aprobată prin Ordinul MMAP nr. 1.400/2020;
    – anularea prevederilor art. 4 şi ale art. 10 alin. (1), (2) şi (3) din Ordinul MMAP nr. 1.400/2020.

    În motivare, reclamanta a arătat, cu titlu prealabil, că îşi justifică legitimarea procesuală în cauză prin scopul stabilit de Statutul asociaţiei şi legătura acestuia cu obiectul cauzei, invocând ca temei de drept în acest sens dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b), m) şi r) din Legea nr. 554/2004, precum şi prevederile preambulului, art. 1, art. 2 pct. 15, 31-32, 38, 60, art. 3, art. 5, art. 20 alin. (1) şi (6), art. 49, art. 75 din OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului.
    Reclamanta a menţionat că, anterior formulării acţiunii, în data de 31.07.2020, a trimis pârâtului, prin poştă electronică, o plângere prealabilă, formulată în baza art. 7 din Legea 554/2004, prin care a solicitat reexaminarea actului normativ în sensul revocării prevederilor enumerate mai sus, plângere înregistrată la emitent cu nr. R9530/31.07.2020 şi la care nu a primit niciun răspuns.
    Reclamanta a invocat ca argument de nelegalitate, pentru toate dispoziţiile a căror anulare o solicită, faptul că Ordinul MMAP nr. 1.400/2020 a fost adoptat cu încălcarea prevederilor art. 77 raportat la art. 42 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă coroborate cu art. 17 din Legea nr. 407/2006, art. 33 şi anexa nr. 8 din OUG nr. 57/2007, Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 478/2002, Ordinul MADR nr. 512/2004, Ordinului ministrului apelor şi pădurilor nr. 393/2002, Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 10.152/1995, în sensul că formula introductivă a ordinului contestat nu cuprinde toate temeiurile juridice menţionate anterior, deşi gestionarea şi administrarea faunei de interes cinegetic din care fac parte şi cele 36 de specii de păsări pentru care au fost aprobate cote de recoltă la anexele nr. 3-5 se fac, cu respectarea principiului durabilităţii, pe baza studiilor de evaluare a speciilor de faună cinegetică, regimul juridic al vânării acestor păsări fiind reglementat şi de OUG nr. 57/2007, iar în referatul de aprobare a Ordinului MMAP nr. 1.400/2020 şi în alte acte la care trimite acest referat sunt invocate prevederile Ordinului MAAP nr. 478/2003, Ordinului MAPD nr. 512/2004, Ordinului MAPD nr. 393/2002 sau Deciziei MAPPM nr. 10.152/1995.
    Reclamanta a susţinut ca argument de nelegalitate, referitoare la anexele nr. 3-5 ale Ordinului MMAP nr. 1.400/2020, în primul rând, faptul că aceste anexe au fost adoptate cu încălcarea prevederilor art. 6, art. 7, art. 13, art. 20 alin. (1) şi (3) coroborate cu art. 30 şi la art. 31 din Legea nr. 24/2000, raportate la prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) şi j) şi art. 17 din Legea nr. 407/2006; punctele/paragrafele nr. 3-7, 10 şi 13 din Preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice; preambulul Convenţiei privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn, ratificată prin Legea nr. 13/1998; punctul/paragraful nr. 5 al Preambulului Acordului privind conservarea păsărilor de apă migratoare african-eurasiatice, adoptat la Haga la 16 iunie 1995, ratificat prin Legea nr. 89/2000; preambulul, definiţiile de la art. 2 ale „Biodiversităţii“ şi „utilizării durabile“ şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru Diversitate Biologică“, ratificată de România prin Legea nr. 58/1994, „principiul precauţiei“, „principiul prevenţiei“, „principiul bunei guvernări“, „principiul abordării ecosistemice“ adoptate în conferinţa părţilor la Convenţia pentru Diversitate Biologică şi prevăzute în „Strategia Naţională şi Planul de Acţiune pentru Conservarea Biodiversităţii 2014-2020“, definit la punctul nr. 1.2 - „Obiectivele şi principiile conservării biodiversităţii“, în sensul că:
    - stabilirea cotelor de recoltă la speciile de păsări mai sus menţionate s-a realizat prin metode ad-hoc, incompatibile cu ideile de studiu ştiinţific, de evaluare, de cercetare sau de analiză a efectelor de mediu, „în funcţie de media cotelor de recoltă pe judeţ aprobate în ultimele 5 sezoane de vânătoare“ pentru speciile respective sau „prin alte metode de calcul“ (neprecizate/necunoscute), ca excepţie, în cazul speciilor admise de lege la vânătoare, la care se impune aprobarea unor cote de recoltă mai mari datorită necesităţii menţinerii echilibrului agro-silvo-cinegetic, precum şi pentru prevenirea şi combaterea epizootiilor;
    – stabilirea cotelor de recoltă la cele 36 de specii de păsări sălbatice (în cuantum total de aproximativ 1.500.000 de păsări) aparţinând unor specii protejate prin Directiva Păsări, prin OUG nr. 57/2007 şi/sau prin convenţii şi acorduri internaţionale ratificate de România, nu a fost fundamentată pe baza studiilor de evaluare a efectivelor speciilor respective potrivit prevederilor art. 17 din Legea vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, interpretate în sensul punctelor/paragrafelor nr. 3-7, 10 şi 13 din Preambulul Directivei Păsări, Preambulul Convenţiei de la Bonn şi punctului/paragrafului nr. 5 al Preambulului Acordului de la Haga, Preambulului şi art. 14 din Convenţia pentru Diversitate Biologică, principiul precauţiei şi principiul prevenţiei adoptate în conferinţa părţilor la Convenţia pentru Diversitate Biologică - CBD şi prevăzut în Strategia Naţională şi Planul de Acţiune pentru Conservarea Biodiversităţii 2014-2020.

    Reclamanta a mai susţinut că stabilirea cotelor de recoltă la speciile de păsări sălbatice pentru sezonul 2020/2021, prin calcularea „mediei cotelor de recoltă aprobate în ultimii 5 ani“, nu reprezintă o normă fundamentată şi reglementată, ci o indicaţie ad-hoc incompatibilă cu ideea de studiu, de evaluare statistică ori de analiză/evaluare a efectelor de mediu şi încalcă premisa formală esenţială a oricărui demers ştiinţific, respectiv au fost stabilite, fără efectuarea unor studii de evaluare a efectivelor, cu încălcarea principiului durabilităţii şi contrar dispoziţiilor art. 17 şi art. 6 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 407/2006 (interpretate în sensul punctelor/paragrafele nr. 3-7, 10 şi 13 din Preambulul Directivei „Păsări“, Preambulul Convenţiei de la Bonn şi punctului/paragrafului nr. 5 al Preambulului Acordului de la Haga, paragrafelor nr. 6 şi 12 din Convenţia pentru Diversitate Biologică - CDB, al obiectivelor „conservării diversităţii biologice“ şi „utilizării durabile a componentelor diversităţii biologice“, obiective CDB, statuate la pct. 1.2. din Strategia Naţională pentru Diversitate Biologică Strategia Naţională şi Planul de Acţiune pentru Conservarea Biodiversităţii 2014-2020), cu încălcarea „principiului precauţiei“, „principiului guvernării responsabile“, „principiului prevenţiei“, „principiului abordării ecosistemice“ (adoptate în Conferinţa Părţilor la Convenţia pentru Diversitate Biologică - CDB), adică fără să fie fundamentate pe studii de evaluare a faunei de interes cinegetic ale speciilor respective, efectuate anual, pentru fiecare fond cinegetic.
    Reclamanta a menţionat că este evident că studiile de evaluare prevăzute de art. 17 din Legea nr. 407/2006 nu au fost efectuate cu privire la speciile de păsări sedentare sau migratoare (care figurează în anexele nr. 3-5 ale Ordinului nr. 1.400/2020), întrucât pârâtul nu ţine şi nu publică evidenţa datelor referitoare la populaţia de faună cinegetică reprezentată de speciile de păsări migratoare, aspect ce rezultă din interpretarea şi coroborarea Referatului de aprobare al Ordinului nr. 1.400/2020 cu Adresa/Scrisoarea nr. 163.022/22.01.2020 a Ministerului Apelor şi Pădurilor, nota de şedinţă depusă la Dosarul nr. 622/64/2020, la data de 10.04.2020, titlul şi structura anexelor GI şi I5 la care trimite Scrisoarea nr. 163.022/22.01.2020, respectiv din Structura şi titulatura Centralizatoarelor „păsări 1-9“ şi „mamifere 1“, parte integrantă a Centralizatoarelor studiilor de evaluare faună cinegetică pentru anii 2015-2019, postate pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor.
    În opinia reclamantei, nu se poate invoca faptul că absenţa din Referatul de aprobare a referinţelor la studii de cercetare, evaluări statistice, analize de mediu poate fi suplinită prin trimiterea la unele referinţe ştiinţifice după adoptarea şi publicarea actului normativ, respectiv prin trimiterea la anumite date/informaţii disponibile la momentul fundamentării sau aprobării Ordinului nr. 1.400/13.07.2020.
    Reclamanta a mai arătat că stabilirea/aprobarea cotelor de recoltă pentru sezonul 2020/2021, la cele 36 de specii de păsări sedentare sau migratoare, nu a fost fundamentată pe studii, surse de informaţii suplimentare, evaluări statistice şi nu a fost precedată de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică finalizată printr-un studiu de impact asupra mediului, sub aspectul conservării biodiversităţii, luându-se în considerare şi interesul social din perspectiva principiului utilizării raţionale bazate pe „valorile de existenţă“ ale mediului/biodiversităţii, adică al acelei utilizări care implică şi posibilitatea de a oferi persoanelor fără intenţii de vânătoare (ornitologi, oameni de ştiinţă, iubitori de natură) acces la viaţa sălbatică şi ocazia de a se bucura de natură, deşi avea obligaţia de a fundamenta stabilirea/aprobarea cotelor de recoltă în acest mod, chiar şi în situaţia în care legislaţia specială nu ar fi reglementat în mod expres realizarea unor studii de evaluare a efectivelor de păsări sălbatice admise la vânătoare, în vederea protecţiei, conservării şi utilizării durabile a acestora, conform art. 17 din Legea nr. 407/2006, anexei nr. 8 şi art. 33 alin. (8) din OUG nr. 57/2007 coroborate cu anexa nr. 5 la Directiva Păsări. Astfel, normele şi principiile generale de conservare şi de utilizare durabilă a mediului şi biodiversităţii codificate de Convenţia Diversităţii Biologice, de legislaţia generală de protecţie a mediului (sau de preambulurile convenţiilor sau directivei mai sus citate), coroborate cu legea de tehnică legislativă, impun realizarea unor studii/evaluări ale impactului asupra mediului, anterior emiterii oricărui act normativ cu impact potenţial asupra mediului, iar păsările sălbatice reprezintă în mod evident o componentă importantă a mediului sub aspectul biodiversităţii, susceptibilă de a fi afectată prin vânarea a peste 1.500.000 de astfel de păsări.
    Reclamanta a mai invocat că nivelul cotelor de recoltă stabilit la specii de păsări migratoare sau sedentare de la anexele nr. 3-5 ale Ordinului MMAP nr. 1.400/2020 nu reprezintă o reglementare fundamentată, necesară şi posibilă, contrar art. 6 alin. (1), art. 7 şi art. 20 din Legea nr. 24/2000, în condiţiile în care aceste cote de recoltă nu sunt niciodată realizate (cel puţin în ultimii 5 ani), deşi, potrivit art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, ele sunt obligatoriu de realizat. Or, nerealizarea cotelor de recoltă obligatorii reprezintă o necorelare evidentă între cotele de recoltă şi nivelurile populaţionale ale speciilor menţionate ce indică o supraevaluare a cotelor de captură care duce la declinul populaţiilor. În plus, în cazul speciei cioară grivă sudică, ce figurează în anexa nr. 5 cu o cotă de recoltă de 2.005 exemplare, aprobarea acesteia nu reprezintă o reglementare fundamentată, necesară şi posibilă [contrar art. 6 alin. (1), art. 7 şi art. 20 din Legea nr. 24/2000] deoarece această specie nu există pe teritoriul României.
    Reclamanta a precizat că datele din „Atlasul păsărilor de interes comunitar, ediţia 2015“ sunt vechi de 7 ani, ceea ce înseamnă că stabilirea acestor cote pe baza datelor din Atlas nu ar fi fundamentată în baza unor date/informaţii actuale şi că aceste date trebuiau să fie actualizate în iulie 2019, atunci când era programată raportarea României către Uniunea Europeană, potrivit art. 12 din Directiva Păsări, însă autorităţile române au depăşit termenul iulie 2019 şi au întârziat colectarea/procesarea noilor date despre speciile cuibăritoare/care iernează în România şi întocmirea raportării.
    Reclamanta a invocat şi faptul că pârâtul nu a adoptat/ promovat/indicat/utilizat nicio metodologie/formulă tehnică de calcul al nivelului cotelor de recoltă pentru păsările sălbatice de la anexele nr. 3-5 la Ordinul nr. 1.400/2020, pe baza căreia să se poată calcula nivelul cotelor de recoltă printr-o eventuală raportare la datele generice din Atlas, iar raportul dintre cotele de recoltă aprobate şi datele din Atlas (sau lipsa totală a datelor respective) ar prezenta disproporţii sau anomalii evidente, în cazul mai multor specii (precum gâsca de vară, gârliţa mare, raţa mare, raţa mică, raţa suliţar, raţa cârâitoare, raţa cu capul negru, sitarul de pădure, becaţina comună sau lişiţa, sturzul viilor, becaţina mică, cioara grivă, cioara grivă sudică sau cioara de semănătură) pentru care cotele de recoltă sunt fie mai mari (chiar şi de mai multe ori) decât întreaga populaţie cuibăritoare, populaţia care iernează sau populaţia aflată în pasaj în România prezentată în Atlas, fie imposibil de raportat la datele din Atlas deoarece păsările respective nu apar în Atlas, fie în procente relative mari din populaţia cuibăritoare/care iernează.
    În plus, informaţiile populaţionale furnizate de Raportarea către UE, în baza art. 12, din anul 2013 şi de Atlasul Păsărilor, ediţia 2015, nu au nicio utilitate în economia stabilirii cotelor de recoltă pentru 14 specii de păsări migratoare (porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, prepeliţă, ciocârlie de câmp, graur, sturz de vâsc, sturz cântător, sturzul viilor, cocoşar/sturz de iarnă, raţă cârâitoare, lişiţă, sitar de pădure, becaţină comună), pentru că aceste informaţii nu se referă la populaţiile asupra cărora se exercită acţiunea de vânătoare (populaţiile în pasaj sau populaţiile care iernează, în condiţiile în care speciile respective nu iernează în România), respectiv ar avea doar o utilitate parţială pentru un număr de 5 specii migratoare (speciile gârliţă mare, raţa sunătoare, raţa suliţar, raţa cu capul negru şi lişiţă), pentru că aceste informaţii se referă numai la populaţiile care iernează în România ale acestor specii, nu şi la populaţiile care tranzitează România în pasaj, în condiţiile în care vânătoarea la aceste specii afectează, în primul rând, populaţiile aflate în pasaj prin România.
    Reclamanta a mai evocat faptul că, din referatul de aprobare sau din alte acte de fundamentare a Ordinului nr. 1.400/2020, nu reiese că pârâtul a ţinut seama de statusul nefavorabil sau necunoscut la nivelul UE („aproape ameninţat“, „ameninţat“, „în declin“, „epuizat“ sau „necunoscut“) a 14 specii dintre cele pentru care s-au aprobat cote de recoltă: ciocârlie de câmp, sturzul viilor, lişiţă, becaţină comună, sturzul viilor, sturzul de iarnă/cocoşar, raţa fluierătoare, raţa cu cap castaniu, raţa suliţar, raţa cârâitoare, raţa cu capul negru, turturică.
    Strict cu referire la aprobarea cotelor de recoltă la specia de raţă sunătoare şi de gâscă de vară, reclamanta a menţionat că, potrivit Acordului privind conservarea păsărilor de apă migratoare african-eurasiatice, adoptat la Haga la 16 iunie 1995, ratificat prin Legea nr. 89/2000, cotele de recoltă sunt aprobate nelegal, fără o fundamentare temeinică de unde să reiasă dacă s-a stabilit în prealabil că practicarea vânătorii la aceste specii este o practică culturală tradiţională pe fondurile de vânătoare în care urmează să se realizeze aceste cote, aşa cum impune punctul 2.1.1 lit. c) de la anexa nr. III - Plan de acţiune a Acordului, în condiţiile în care vânarea acestei specii nu este în România o practică tradiţională, în sensul Acordului. Apoi, cu referire la speciile de păsări de apă (raţa sunătoare, raţa cu capul negru, raţa mare, gâsca de vară, gârliţa mare, raţa mare, raţa mică, raţa fluierătoare, raţa cu cap castaniu, raţa moţată, raţa pestriţă, raţa cârâitoare şi raţa suliţar, lişiţa, becaţina mică şi becaţina comună), potrivit aceluiaşi Acord, cotele de recoltă sunt aprobate aparent nelegal, fără o fundamentare temeinică care să aibă în vedere efectuarea de recensăminte şi participarea la programele coordonate de inelare pentru a identifica rutele de migraţie ale tuturor populaţiilor, utilizând cunoştinţele disponibile despre migrările sezoniere legate sau nu de reproducere, rezultatele recensămintelor şi participând la programe coordonate de inelare, aceste aspecte nefiind invocate în referatul de aprobare a ordinului.
    Reclamanta a subliniat că stabilirea cotelor de vânătoare la cele 36 de specii de păsări sălbatice pentru care s-au aprobat cote de recoltă prin Ordinul nr. 1.400/2020 s-a realizat, nelegal, fără o fundamentare temeinică, care să aibă la bază: date referitoare la nivelul populaţiilor al speciilor migratoare obţinute în urma realizării de studii şi cercetări bazate pe metoda inelării, conform art. 33 alin. (8) şi anexei nr. 8, lit. c) din OUG nr. 57/2007 coroborate cu anexa nr. 5 la Directivă; evaluarea influenţei metodelor de capturare a păsărilor sălbatice asupra nivelelor populaţionale; prezentarea listelor naţionale ale speciilor ameninţate cu dispariţia sau ale celor periclitate, ţinându-se cont de arealul natural de distribuţie al acestora; enumerarea şi descrierea din punct de vedere ecologic a zonelor situate de-a lungul rutelor de migraţie şi care au o importanţă deosebită pentru speciile migratoare, în special ca zone de iernat şi cuibărit; dezvoltarea sau îmbunătăţirea metodelor ecologice de prevenire a pagubelor cauzate de păsări; determinarea rolului anumitor specii ca indicatori ai poluării mediului; studierea efectelor adverse ale poluării chimice asupra nivelurilor populaţionale ale speciilor de păsări; cooperarea României cu alte state semnatare ale Acordului de la Haga pentru a se asigura că legislaţiile naţionale de vânătoare includ principiul utilizării sustenabile, luând în considerare întreaga arie geografică a populaţiilor de păsări de apă respective şi caracteristicile istorice ale existenţei lor; întreprinderea de studii cu privire la impactul vânătorii şi al comerţului asupra populaţiilor cuprinse în tabelul nr. 1, la importanţa acestor forme de utilizare pentru economia locală şi naţională; analiza periodică a stării de conservare a speciilor migratoare vizate şi identificarea factorilor care pot fi nocivi pentru această stare; coordonarea planurilor de conservare şi gestionare; cercetarea ecologiei şi dinamicii populaţiei speciei migratoare vizate, cu referire specială la migraţie; schimbul de informaţii asupra speciilor migratoare vizate, o atenţie specială fiind acordată schimbului de rezultate ştiinţifice şi datelor statistice relevante; luarea în considerare a introducerii unor perioade de prohibiţie la vânătoare mai ales în situaţiile în care nu există deloc date relevante pentru România despre speciile la care urmează să se aprobe cote de recoltare.
    Reclamanta a invocat jurisprudenţa CJUE, respectiv Hotărârea din 13 decembrie 2007, Cauza Comisia versus Irlanda, C-418/04, prin care s-a statuat că efectuarea cercetărilor prevăzute la art. 10 şi la anexa nr. V din Directiva Păsări, având la bază metoda inelării, este obligatorie, şi nu facultativă.
    În ceea ce priveşte prevederile art. 4 din Ordinul nr. 1.400/2020, reclamanta a susţinut că acestea încalcă prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 şi ale art. 6, art. 7, art. 8 alin. (4), art. 20, art. 30-31 din Legea nr. 24/2000, în sensul că aceste prevederi sunt nefundamentate, neclare şi instituie în sarcina structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare (ITRS/Gărzile forestiere judeţene) posibilitatea, contrară legii, de a modifica/reaproba cotele de recoltă aprobate de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor prin Ordinul nr. 1.400/2020.
    În acest sens, reclamata a precizat că, printre atribuţiile administratorului faunei de interes cinegetic prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a)-v), nu se numără şi atribuţia de a delega structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare „analizarea şi aprobarea şi reaşezarea cotelor de recoltă aprobate“ prin ordinul emis în baza art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006. De altfel, nicăieri în Legea nr. 407/2006 sau în alt act normativ de nivel primar nu există o prevedere în baza sau în executarea căreia să se poată emite o asemenea reglementare. Atribuţia reglementată la art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 este una limitativă ce constă doar în stabilirea şi aprobarea, anual, până la data de 15 aprilie pentru specia căprior şi până la 15 mai pentru celelalte specii admise la vânătoare, cu avizul autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului, a cotelor de recoltă pentru speciile de interes cinegetic admise la vânătoare.
    De asemenea, reclamanta a mai susţinut că art. 4 dinOrdinul nr. 1.400/2020 nu este fundamentat, deoarece nici în Referatul de aprobare cu nr. 149.007/15.04.2020, nici în Scrisoarea nr. 136.022/20.01.2020 nu există nici cea mai mică tentativă de explicare sau justificare a acestor prevederi şi că, în plus, contrar art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, această normă utilizează sintagme neclare/nedefinite în context, respectiv sintagma „modificarea condiţiilor ecologice din cuprinsul fiecărui fond cinegetic“ şi sintagma „mişcarea naturală de efective“. Aceste sintagme nu sunt definite nici în Ordinul MMAP nr. 1.400/2020, nici în Legea nr. 407/2006 sau în actele de fundamentare ale Ordinului nr. 1.400/2020 şi creează confuzie prin lipsa de predictibilitate a situaţiilor pe care le reglementează/descriu.
    În ceea ce priveşte prevederile art. 10 alin. (1), (2) şi (3) dinOrdinul nr. 1.400/2020 referitoare la speciile de şacal, vulpe, cioară grivă şi coţofană, reclamanta a considerat că acestea încalcă prevederile art. 4, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (3), art. 30-31, art. 42 şi art. 77 din Legea nr. 24/2000, raportate la art. 19, art. 23 alin. (1) lit. d), art. 26, şi anexa I şi II din Legea nr. 407/2006, art. 33 alin. (2), (3), (4) din OUG nr. 57/2007, art. 15 din Directiva 2002/60/CE a Consiliului din 27 iunie 2002 de stabilire a dispoziţiilor specifice de combatere a pestei porcine africane şi de modificare a Directivei 92/119/CEE în ceea ce priveşte boala Teschen şi pesta porcină africană, art. 15 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 16 alin. (6) lit. m) ale Ordinului preşedintelui ANSVSA nr. 99/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind controlul pestei porcine africane, recomandările Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) indicate de către ANSVSA în Scrisoarea nr. 7.148/18.05.2020, Planul strategic de management al pestei porcine africane pentru Europa, Programul naţional de supraveghere, prevenire şi control al pestei porcine africane, precum şi pentru completarea unor acte normative, aprobat prin HG nr. 830/2016, şi Planul suplimentar de combatere a PPA nr. 67.571/1.08.2018, aprobat prin Hotărârea CNNSU nr. 3/2018.
    Astfel, reclamanta a considerat că reglementările sunt nefundamentate, în condiţiile în care nu există niciun studiu ştiinţific şi nicio reglementare europeană sau naţională din care să reiasă faptul că anumite păsări omnivore, precum cioara grivă sau coţofana, ori anumite specii carnivore/omnivore, precum vulpea sau şacalul, reprezintă vectori de transmitere a pestei porcine sau a pestei porcine africane sau că, în vederea combaterii răspândirii pestei, se impune vânarea speciilor respective, ci, din contră, există studii şi observaţii ştiinţifice care indică faptul că, prin consumarea carcaselor de mistreţ, anumite specii necrofage împiedică răspândirea virusului PPA.
    În plus, reglementarea încalcă solicitările Comisiei Europene, recomandările ANSVSA şi Autorităţii Europene pentru Protecţia Alimentelor (EFSA) şi legislaţia care reglementează măsurile de control ale pestei porcine africane la porcii mistreţi, în condiţiile în care aceste măsuri prevăd stoparea vânătorii la porcii mistreţi/stoparea vânătorii la toate speciile în zona infectată, timp de un an de la ultimul caz de îmbolnăvire confirmat în zona respectivă; reglementarea este nefundamentată în raport cu prevederile legale, extinzând perioada de vânătoare la speciile mistreţ, cioară grivă, coţofană, şacal şi vulpe cu încălcarea condiţionărilor impuse de situaţiile de excepţie în care se poate extinde perioada de vânătoare în afara acestor perioade în contextul în care extinderea perioadei de vânătoare, ca măsură de excepţie, cauzată de pesta porcină africană, se face doar pentru specia mistreţ (şi nu pentru alte specii) şi doar cu condiţia ca ANSVSA să considere această măsură ca fiind necesară în situaţia creşterii gradului de risc pentru pesta porcină africană, fiind încălcate prevederile art. 19, art. 23 alin. (1) lit. d), art. 33 alin. (3) şi art. 26 din Legea nr. 407/2006.
    Mai mult, reglementările sunt nefundamentate şi încalcă normele de tehnică legislativă prevăzute la art. 13, 14, 15 şi 16 din Legea nr. 24/2000, în raport cu prevederile Planului suplimentar de combatere a PPA în România, aprobat prin Hotărârea CNSSU nr. 3/1.08.2018. Art. 10 dinOrdinul MMAP nr. 1.400/2020 reglementează norme cu conţinut similar celor de la punctele nr. 1, nr. 7, nr. 8, 11 şi 12 din Planul suplimentar pentru combatere PPA, ceea ce reprezintă o încălcare a principiului legal al „unicităţii reglementării“, codificat la art. 14 din Legea nr. 24/2000, o încălcare a raportului legal dintre reglementările speciale şi cele derogatorii şi o încălcare a principiului legal al evitării paralelismelor. Or, acest plan suplimentar nu conţine niciun fel de referiri la speciile de păsări pentru care au fost aprobate cote de recoltă prin Ordinul MMAP nr. 1.400/2020 şi nici referiri la speciile şacal sau vulpe, ci foloseşte termenul de „prădători“, termen care nu este definit, iar, potrivit ornitologilor, speciile cioară grivă sau coţofană nu pot fi asimilate unor specii de pradă, ci unor specii oportuniste, omnivore, iar, potrivit biologilor, specia şacal nu este o specie carnivoră, ci una omnivoră.
    Reclamanta a mai invocat că Ordinul MMAP nr. 1.400/2020 a fost adoptat cu încălcarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, raportat la prevederile art. 1 lit. h) şi art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, în sensul că stabilirea şi aprobarea cotelor de recoltă la cele 36 de specii de păsări care figurează în anexele nr. 3-5 pentru sezonul de vânătoare 2020-2021 s-a făcut la data de 13.07.2020, cu încălcarea dispoziţiilor arătate anterior care prevăd explicit că aprobarea cotelor de recoltă la alte specii admise la vânătoare decât căpriorul se face, anual, până la data de 15 mai.
    Reclamanta a mai invocat faptul că practica Curţii de Apel Braşov susţine acţiunea promovată, sens în care a invocat: Decizia nr. 105/24.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 502/64/2019, rămasă definitivă, prin care a fost suspendată executarea actului administrativ de stabilire a cotelor de recoltă la 4 specii de păsări migratoare, apreciind ca fiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat; Sentinţa nr. 37/25.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 622/64/2019, rămasă definitivă, prin care a fost admisă acţiunea reclamantei şi au fost anulate anexele Ordinului MAP nr. 673/2019, prin care s-au aprobat, pentru perioada 2019-2020, cotele de vânătoare la 4 specii de păsări migratoare; Sentinţa nr. 55/20.08.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 326/64/2020, prin care a fost suspendată executarea prevederilor şi anexelor Ordinului ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 1.400/2020, norme a căror anulare o solicită prin prezenta acţiune.
    În susţinerea şi în completarea argumentaţiei, potrivit căreia stabilirea cotelor de recoltă pentru păsările sălbatice trebuia să se facă pe baza datelor obţinute prin studiile şi cercetările prevăzute la art. 33 alin. (8) şi anexa nr. 8 din OUG nr. 57/2007 şi că pârâtul era responsabil de promovarea/achiziţionarea/ realizarea/reglementarea tehnică a studiilor mai sus menţionate, reclamanta a mai invocat art. 37 alin. (1) lit. d), art. 35 alin. (3) şi art. 36 din OUG nr. 57/2007, preambulul, art. 1, art. 2, punctele 15, 22, 31, 38 şi 60, art. 3, art. 8 alin. (1), art. 49 alin. (1) şi art. 75 lit. a), g), h), j), m) din OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului.
    În interpretarea acestor norme, reclamanta a susţinut că, potrivit atribuţiilor sale legale, pârâtul era obligat să reactualizeze strategia protecţiei mediului, cu respectarea principiilor şi elementelor strategice prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, adică potrivit principiilor precauţiei, acţiunii preventive, conservării biodiversităţii şi utilizării durabile a resurselor naturale prevăzute de art. 3 din OUG nr. 195/2005, dar era obligat şi să se consulte cel puţin o dată pe an cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile pentru stabilirea strategiei protecţiei mediului. Or, este evident că o asemenea strategie trebuia să aibă în vedere integrarea studiilor prevăzute de art. 33 alin. (8) din OUG nr. 57/2007, în condiţiile în care studiile respective reprezintă garanţia şi fundamentul protecţiei, conservării şi utilizării durabile a componentei biodiversităţii reprezentate de speciile de păsări sălbatice. Mai mult decât atât, dacă pârâtul ar fi organizat, aşa cum îl obliga legea, o consultare anuală cu reprezentanţii ONG-urilor şi ai societăţii civile este indubitabil că ONG-urile ar fi solicitat implementarea unei metodologii bazate pe studiile respective.
    De asemenea, pârâtul era obligat să creeze cadrul instituţional-administrativ pentru promovarea programelor de cercetare reglementate de art. 33 alin. (8) din OUG nr. 57/2007, dar şi pentru formarea şi instruirea unui personal calificat pentru supraveghere, analiză, evaluare şi control în domeniile de cercetare respective, în condiţiile în care studiile şi cercetările mai sus menţionate sunt reglementate imperativ de lege şi reprezintă condiţia protecţiei, conservării şi utilizării durabile a biodiversităţii reprezentate de speciile de păsări sălbatice, să asigure, contra cost, consultarea organismelor ştiinţifice şi a experţilor interni şi externi, după caz, în domeniul studiilor şi cercetărilor prevăzute de art. 33 alin. (8) din OUG nr. 57/2007, având în vedere că aceste studii şi cercetări sunt, potrivit legii, imperios necesare protecţiei, conservării mediului biodiversităţii, să iniţieze proiecte de acte normative, norme tehnice, reglementări şi proceduri specifice cu privire la efectuarea studiilor şi cercetărilor reglementate de art. 33 alin. (8) din OUG nr. 57/2007, în condiţiile în care studiile şi cercetările de la articolele respective sunt reglementate imperativ de lege şi reprezintă condiţia protecţiei, conservării şi utilizării durabile a biodiversităţii reprezentate de speciile de păsări sălbatice, şi să urmărească respectarea obligaţiilor asumate prin convenţiile internaţionale la care România este parte, inclusiv a obligaţiilor asumate prin Convenţia de la Bonn, AEWA care conţin dispoziţii cu privire la efectuarea de recensăminte şi studii bazate pe metoda inelării cu privire la păsările sălbatice. Totodată, pârâtul era obligat să pună la dispoziţia publicului date privind starea mediului, programele şi politica de protecţie a mediului, informaţii care, potrivit art. 2 pct. 38 din OUG nr. 195/2005, se referă şi la diversitatea biologică şi componentele sale. Or, este dincolo de orice dubiu faptul că informaţiile esenţiale despre biodiversitatea reprezentată de păsările sălbatice pe care pârâtul este obligat să le furnizeze publicului sunt cele obţinute în urma studiilor şi cercetărilor prevăzute de art. 33 alin. (8) şi anexa nr. 8 a OUG nr. 57/2007. În consecinţă, pentru a-şi putea îndeplini atribuţia de informare a publicului, MMAP era nevoit să colecteze informaţiile provenite din studiile şi cercetările prevăzute de OUG nr. 57/2007.
    În probaţiune, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
    Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 50 lei, conform art. 16 lit. a) din OUG nr. 80/2013.
    Pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată prin cererea modificatoare şi lămurită prin notele de şedinţă, în condiţiile art. 201 alin. (1) şi ale art. 204 alin. (1) din Codul de procedură civilă (filele 139-154 vol. VIII), prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
    În susţinerea excepţiei, pârâtul a invocat dispoziţiile art. 36 din Codul de procedură civilă, din interpretarea cărora a menţionat că existenţa calităţii procesuale active presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat, precum şi prevederile art. 2 alin. (1) lit. a), o), p), r) şi s), art. 8 alin. (1^1) şi art. 28 din Legea nr. 554/2004. Din interpretarea normelor speciale, pârâtul a arătat că, în opinia sa, invocarea unui interes legitim reprezintă o condiţie esenţială pentru formularea cererii de chemare în judecată şi că legiuitorul nu permite promovarea acţiunilor în contencios administrativ pentru apărarea unui interes legitim public, decât în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. În ceea ce priveşte folosul practic urmărit prin declanşarea procedurii judiciare, acesta trebuie dovedit de cel care recurge la acţiune. Or, reclamanta a invocat în prezentul dosar, pe cale principală, lezarea unui interes public, fără a face dovada că vătămarea interesului legitim public ar decurge din încălcarea dreptului subiectiv sau interesului legitim privat al acesteia.
    Pârâtul a mai arătat că, din perspectiva caracterului dreptului sau interesului legitim care este valorificat prin acţiunea promovată în contencios administrativ, doctrina distinge între contenciosul administrativ subiectiv (reclamantul invocă un drept subiectiv sau un interes legitim personal, vătămat printr-un act administrativ tipic sau asimilat) şi contenciosul administrativ obiectiv (reclamantul urmăreşte să apere un drept obiectiv sau un interes legitim public, iar cercetarea judecătorească vizează verificarea măsurii în care au fost aduse atingeri unor situaţii juridice cu caracter general şi impersonal şi dacă s-a adus
    atingere unei stări de legalitate generală) şi că aspectele doctrinare au fost clarificate prin Decizia nr. 8/2.03.2020, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Complet RIL a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, stabilind că „interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), r) şi s) şi art. 8 alin. (1^1) şi (12) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociaţiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urma decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei, potrivit statutului“.
    Pârâtul a mai invocat Decizia nr. 66/2009 pronunţată de Curtea Constituţională, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, care a statuat că aceste dispoziţii „au menirea de a clarifica şi de a stabili în ce condiţii şi cine poate invoca apărarea interesului legitim public. Din conţinutul textului se deduce că, prin acţiunea pe care o introduc la instanţa de contencios administrativ, persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat nu pot invoca direct «interesul legitim public» pentru anularea unui act administrativ, ci numai în subsidiar, pe calea unor capete de cerere distincte, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge din încălcarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat. Aşadar, prin acţiunea introdusă, persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat trebuie să dovedească mai întâi că a avut loc o încălcare a dreptului sau interesului lor legitim privat; după care să susţină în sprijinul cererii şi vătămarea interesului public, ce decurge din actul administrativ atacat. Prin adoptarea textului criticat, legiuitorul a urmărit să «paralizeze» aşa-numitele «acţiuni populare» intentate de unele persoane fizice sau persoane juridice de drept privat care, neavând argumente să dovedească o vătămare a unui drept sau interes legitim privat propriu, recurg la calea acţiunilor întemeiate exclusiv pe motivul vătămării interesului public“.
    Pârâtul a conchis că dispoziţiile art. 8 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc faptul că interesul public poate fi invocat de persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat în formularea cererilor lor în faţa instanţei de contencios administrativ numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat, astfel că se impunea ca reclamanta să dovedească faptul că a avut loc o încălcare a dreptului sau interesului său privat şi, ulterior, în subsidiar, să invoce apărarea unui interes legitim public, dovedind vătămarea interesului legitim public respectiv. Nu în ultimul rând, simpla menţionare, printre obiectivele statutare, a prevenirii şi combaterii abuzurilor împotriva mediului înconjurător nu conferă, în sine, legitimitate procesuală activă reclamantei, fiind necesar, aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca reclamanta să justifice mai întâi un interes legitim privat în promovarea unei acţiuni, interes privat care să decurgă din scopul şi obiectivele asociaţiei.
    În ceea ce priveşte motivele de nulitate invocate prin raportare la dispoziţiile art. 77 raportat la art. 42 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, pârâtul a solicitat înlăturarea susţinerii reclamantei, în sensul că formula introductivă a Ordinului MMAP nr. 1.400/2020 nu cuprinde toate temeiurile juridice pe baza şi în executarea cărora a fost emis, respectiv Ordinul MAAP nr. 478/2002, Ordinul MAPDR nr. 512/2004, Ordinul MMAP nr. 393/2020 şi Decizia MAPPM nr. 10.152/1995, deoarece, în opinia sa, este complet eronată, aceste norme stabilind că ordinele de ministru se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. Astfel, un ordin de ministru nu poate fi emis având ca temei un alt ordin de ministru.
    În plus, faţă de dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 24/2000, ordinul contestat a fost întocmit cu respectarea normei legale imperative ce reglementează conţinutul unui act normativ, în preambulul acestuia fiind menţionate prevederile: art. 26 şi 34 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, Planul suplimentar de măsuri pentru combaterea pestei porcine africane, aprobat prin Hotărârea nr. 3/1.08.2018 a Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă, art. 28 din Programul naţional de supraveghere, prevenire şi control al pestei porcine africane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 830/2016, precum şi art. 6 alin. (1) lit. f) şi art. 36 din Legea nr. 407/2006 şi art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 43/2020 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor şi art. 57 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
    În ceea ce priveşte motivele de nulitate invocate prin raportare la emiterea cu întârziere a actului administrativ contestat, raportat la art. 6 alin. (1) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, pârâtul a arătat că Ordinul MMAP nr. 1.400/2020 a fost emis, cu întârziere, în data de 13.07.2020, motivat de faptul că, începând cu data de 15 martie, a fost declarată starea de urgenţă, ca urmare a evoluţiei COVID-19, ceea ce a dus la transmiterea cu întârziere a datelor din teritoriu şi că, după redactarea proiectului de ordin, pentru respectarea prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, acesta a fost postat în data de 5.05.2020, pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor („MMAP“), la adresa http://www.mmediu.ro/categorie/proiecte-de-acte-nonnative/41, împreună cu Anunţul nr. 149.036/23.04.2020 şi Referatul de aprobare nr. 149.007/15.04.2020. Ulterior, în perioada celor 30 de zile lucrătoare stabilite pentru perioada de consultare publică, reclamanta, prin Scrisoarea nr. 30/14.05.2020, a solicitat organizarea unei dezbateri publice pentru proiectul de ordin, organizată potrivit Anunţului nr. DMRC/149.060/4.06.2020, întâlnire în urma căreia s-a întocmit şi postat pe site-ul MMAP Minuta nr. 149.083/19.06.2020, acest demers al reclamantei provocând o parte din întârziere. În plus, termenul prevăzut la art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 nu este unul de decădere, iar aprobarea cotelor de recoltă cu întârziere nu a afectat gestionării, motivat de faptul că perioadele de recoltare a speciilor de faună (mamifere şi păsări) prevăzute de anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006 nu s-au suprapus decât în mică măsură cu perioada dintre data de 15 mai şi până la data emiterii ordinului în cauză. Prin urmare, emiterea cu întârziere a OMMAP nr. 1.400/2020 nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 13 din Legea nr. 24/2000 deoarece aprobarea cotelor de recoltă s-a realizat pentru perioada de vânătoare 2020-2021, iar data emiterii ordinului se încadrează în această perioadă.
    Referitor la motivele de nulitate privind anexele nr. 3-5 ale OMMAP nr. 1.400/2020, pârâtul a menţionat că, în opinia sa, reclamanta induce în eroare instanţa atunci când afirmă că speciile de păsări pentru care s-au acordat cote de recoltă prin Ordinul nr. 1.400/2020 sunt protejate de Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European, din interpretarea art. 7 din această directivă rezultând că speciile de păsări care sunt admise la vânătoare se regăsesc şi în anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006 şi în anexele nr. 3-5 la Ordinul nr. 1.400/2020, criticat de reclamantă.
    Pârâtul a menţionat că art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 nu instituie o obligaţie în sarcina administratorului faunei cinegetice, ci reglementează faptul că, pentru conservarea biodiversităţii, vânătoarea se realizează şi cu respectarea prevederilor OUG nr. 57/2007, iar recoltarea legală se realizează cu respectarea prevederilor din aceste acte normative cu privire la perioadă, metode, zone etc., iar art. 33 alin. (3), (4) şi (8) din OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată prin Legea nr. 49/2011, prevede că speciile de păsări prevăzute în anexa nr. 5C sunt acceptate la vânătoare, în afara perioadelor de reproducere şi creştere a puilor, iar, în cazul speciilor de păsări migratoare prevăzute în anexa nr. 5C, că este
    interzisă vânarea acestora în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre zonele de cuibărit, pentru asigurarea protecţiei, managementului şi utilizării durabile a populaţiilor speciilor de păsări al căror areal natural de distribuţie include teritoriul României, fiind necesară realizarea de studii şi cercetări având ca subiect temele prevăzute în anexa nr. 8.
    În opinia pârâtului, ordinul criticat nu încalcă niciuna dintre prevederile anterioare, deoarece perioada de vânare pentru fiecare dintre speciile de păsări sedentare sau migratoare este stabilită, în acord cu prevederile OUG nr. 57/2007 şi ale Directivei Păsări, prin anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006. În plus, alin. (8) prezentat şi anexa nr. 8 la OUG nr. 57/2007 fac trimitere la realizarea de studii şi cercetări, atribuţii care revin autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi nu autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, autoritate care nu poate realiza studii din domenii ce aparţin altor instituţii/structuri, cunoscut fiind că, până în luna aprilie 2020, au existat două instituţii distincte: Ministerul Mediului şi Ministerul Apelor şi Pădurilor.
    Pârâtul a considerat că este eronat şi motivul de nelegalitate privind lipsa menţionării ca temei legal a OUG nr. 57/2007, act normativ care reglementează regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aspecte ce completează dispoziţiile Legii nr. 407/2006. Mai mult, vânarea speciilor de faună strict protejate, vânătoarea în Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării“, în parcuri naţionale, în rezervaţii ştiinţifice, în zonele de protecţie strictă sau în zonele de protecţie integrală din celelalte arii naturale protejate sunt interzise prin lege şi constituie infracţiuni.
    Pârâtul a arătat că Ordinul MMAP nr. 1.400/2020 reglementează cotele maxime admise a se recolta în afara ariilor de protecţie specială şi nu vizează speciile ce fac obiectul protecţiei în ariile speciale de conservare cuprinse în fondurile cinegetice.
    Cu privire la susţinerile privind lipsa protejării speciilor de păsări migratoare, pârâtul a menţionat că şi acestea sunt lipsite de fundament, protecţia fiind asigurată chiar prin Legea nr. 407/2006 şi OUG nr. 57/2007, în temeiul căreia sunt înfiinţate 13 parcuri naţionale, 15 parcuri naturale, 383 situri de importanţă comunitară şi, în mod special, pentru păsări, 148 de situri de protecţie, în toate aceste arii protejate practicarea vânătorii realizându-se cu respectarea planurilor de management sau fiind interzisă.
    Pârâtul a invocat dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, potrivit cărora gestionarii sunt obligaţi să asigure gospodărirea faunei de interes cinegetic, cu respectarea principiului durabilităţii pe baza studiilor de evaluare şi a planurilor de management cinegetic întocmite pentru fiecare fond cinegetic, pentru perioada de valabilitate a contractului de gestionare, însă, în condiţiile în care evaluarea speciilor de păsări migratoare nu se poate realiza la nivel de fond cinegetic, aspect recunoscut şi de forurile europene în domeniu, aşa cum se menţionează în adresa FACE - Federaţia Asociaţiilor de Vânătoare şi Conservare a Faunei Sălbatice din Comunitatea Europeană din 28.08.2020, cât şi de Societatea Ornitologică Română, a precizat că susţinerile reclamantei sunt netemeinice, cotele de recoltă la speciile de păsări fiind stabilite prin acest ordin astfel încât să se asigure o utilizare raţională a speciilor de păsări respective, fără a se încălca prevederile menţionate.
    Pârâtul a mai menţionat că, potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, actul normativ criticat a fost însoţit de Referatul de aprobare nr. 149.007/15.04.2020, în care a prezentat acţiunile/etapele, precum şi actele normative avute în vedere pentru stabilirea cotelor de recoltă, toate acestea fiind prezentate public prin postarea pe site.
    În ceea ce priveşte speciile de păsări sedentare la care face trimitere reclamanta şi pentru care afirmă că nu au fost desfăşurate acţiuni de evaluare şi că nu au fost aprobate cote de recoltă în concordanţă cu potenţialul fondului cinegetic, pârâtul a precizat că, potrivit Deciziei nr. 10.152/1995 a MAPPM, „sunt supuse evaluării anuale efectivele principalelor specii de animale sălbatice, autohtone, de interes vânătoresc, existente pe fiecare fond de vânătoare“, că o parte a speciilor de păsări sedentare (cioara grivă, cioara de semănătură, coţofana, guguştiucul, gaiţa etc.) nu fac parte din speciile cărora li se acordă importanţă din partea vânătorilor şi a gestionarilor, acestea neconstituind/nefiind încadrate în categoria speciilor principale de interes vânătoresc, că în România nicio instituţie abilitată care are ca obiect de activitate cercetarea/protecţia păsărilor nu deţine o metodologie de evaluare a efectivelor de păsări sedentare sau migratoare, dintre cele prevăzute în anexele nr. 3-5 la Ordinul MMAP nr. 1.400/2020.
    Pârâtul a insistat asupra faptului că evaluarea şi cercetarea sunt două activităţi total diferite şi, din acest considerent, nici legiuitorul nu condiţionează aprobarea cotelor de recoltă de nivelul populaţional al speciilor care se regăsesc anual în fiecare fond cinegetic, această stabilire fiind o obligaţie legală a MMAP în calitate de administrator, ce se realizează în scopul menţinerii echilibrului agro-silvo-cinegetic prin raportare la datele furnizate de site-ul IUCN şi de datele din Atlasul speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediţia 2015, întocmit de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Direcţia Biodiversitate, cu implicarea Societăţii Ornitologice Române (SOR) şi a Asociaţiei pentru Protecţia Păsărilor şi Naturii „Grupul Milvus“, încercând să păstreze o valoare apropiată de media cotelor de recoltă aprobate în ultimii 5 ani, în condiţiile în care s-a dovedit că aceste cote de recoltă nedistructive pentru populaţiile de păsări sedentare, nefiind semnalate scăderi numerice semnificative ale acestor populaţii.
    Cu privire la cele reţinute de Curtea de Apel Braşov în dosarul ce a avut ca obiect Ordinul MAP nr. 673/2019, pârâtul a precizat că instanţa a reţinut în mod eronat că metodologia de aprobare a cotelor de recoltă trebuie fundamentată ştiinţific, motivat de faptul că în legislaţia naţională (Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului) nu există prevedere care să facă trimitere sau referire la o metodologie fundamentată ştiinţific necesară aprobării cotelor de recoltă. Criteriile ştiinţifice de fundamentare a cotei de recoltă menţionate de reclamantă trebuiau create/stabilite de autorităţi ştiinţifice, iar nu de MMAP care nu are prevăzute astfel de atribuţii. De asemenea, în opinia pârâtului, instanţa a reţinut greşit faptul că metoda inelării prevăzută de OUG nr. 57/2007 este o metodă de evaluare a populaţiilor speciilor de păsări migratoare, aceasta fiind o metodă de cercetare, ceea ce nu reprezintă o evaluare.
    Pârâtul a arătat că actele normative ce au stat la baza emiterii ordinului contestat, respectiv Legea nr. 407/2006 şi OUG nr. 57/2007, sunt emise cu respectarea tratatelor şi convenţiilor la care România este parte şi transpun prevederile acestora. Directiva Păsări are ca obiect asigurarea conservării speciilor de păsări sălbatice care se găsesc în mod natural pe teritoriul european al statelor membre, în vederea îndeplinirii obiectivelor comunitare privind îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi dezvoltarea durabilă, având ca scop instituirea de măsuri cu rol de protecţie a speciilor de păsări, prevederile art. 7 având caracterul unei derogări cu privire la posibilitatea practicării vânătorii la unele specii, cu respectarea principiilor de utilizare raţională şi de control echilibrat ecologic al speciilor de păsări respective, asigurându-se că practicarea vânătorii este compatibilă cu măsurile care decurg din prevederile articolului 2 din directivă, cu privire la populaţiile acestor specii, în special ale speciilor migratoare.
    Pârâtul a mai arătat că legislaţia europeană nu prevede o metodologie ştiinţifică pentru evaluarea speciilor de păsări migratoare la nivelul fiecărui teritoriu al statelor membre şi nici pentru stabilirea mărimii cotelor de recoltă în funcţie de acest criteriu. În opinia sa, reclamanta a încercat să inducă în eroare instanţa de judecată, dând o interpretare proprie, scoasă din context, a termenilor folosiţi în prezentarea statusului speciilor de păsări admise la vânătoare (ameninţat, posibil ameninţat, descrescător etc.), uzându-le ca motivare la solicitarea de interzicere a vânătorii acestor specii. Precizăm că noţiunea de „ameninţări“, în contextul analizării de către IUCN a statusului populaţiilor la nivel mondial, se referă la multe alte activităţi umane, care prin nereglementarea la nivel naţional pot constitui o ameninţare.
    În plus, pârâtul a menţionat că reclamanta nu a dovedit şi nu poate dovedi cu alte studii ştiinţifice că nivelul populaţiilor speciilor de păsări migratoare este influenţat semnificativ de mărimea cotelor de recoltă aprobate prin Ordinul MMAP nr. 1.400/2020, că nu a menţionat caracterul fluctuant al populaţiilor speciilor de păsări şi capacitatea acestora de refacere, în condiţiile în care şi celelalte ţări comunitare acordă cote de recoltă la speciile migratoare, ca şi România, neexistând cazuri de atenţionare, avertizare, sancţionare a acestora de către forurile internaţionale de profil.
    Pârâtul a subliniat că s-au avut în vedere la stabilirea cotelor de recoltă inclusiv studiile populaţiilor acestor specii de păsări la nivel european şi la nivelul României, prezentate pe site-ul International Union for Conservation of Nature (IUCN), diferenţele anuale ale cotelor de recoltă la speciile de păsări migratoare şi de pasaj subliniate de către reclamantă prin acţiune având la bază solicitările gestionarilor fondurilor cinegetice raportate la posibilităţile de realizare a cotelor, în funcţie de condiţiile climatice, perioadele de pasaj cu caracter imprevizibil şi aritmie, disponibilitatea şi interesul vânătorilor pentru aceste specii etc. Realizarea doar parţială a cotelor de recoltă aprobate la speciile de păsări migratoare şi de pasaj este rezultatul mai multor factori antropici şi de mediu imprevizibili, cum ar fi: existenţa sau lipsa culturilor agricole preferate de aceste specii, condiţiile meteorologice sub aspectul temperaturilor, al curenţilor de aer, al precipitaţiilor etc.
    Pârâtul a invocat dispoziţiile art. 1.5.3 şi 2.4.10 din Directiva Păsări care stabilesc faptul că „vânătoarea reprezintă doar una dintre numeroasele întrebuinţări potenţiale ale siturilor Natura 2000, pe lângă întrebuinţări cum ar fi agricultura, pescuitul şi alte forme de recreere“, şi că „vânătoarea, care reprezintă o utilizare pentru consum a vieţii sălbatice, trebuie considerată, prin urmare, în contextul mai larg al utilizării durabile a resurselor“.
    Pârâtul a mai invocat faptul că, în opinia sa, este falsă afirmaţia reclamantei că MMAP este obligat să ţină evidenţa speciilor de păsări migratoare şi să publice informaţii referitoare la populaţii şi la starea de sănătate a acestora, deoarece art. 17 din Legea nr. 407/2006 stabileşte această obligaţie doar pentru speciile de faună sedentare şi că metoda „inelării“, reiterată de reclamantă ca fiind metoda de evaluare a speciilor de păsări migratoare, este doar o metodă de studiu/cercetare, şi nu de evaluare.
    Pârâtul a apreciat că aprobarea de cote de recoltă nu încalcă principiile prevenţiei şi al precauţiei, motivat de faptul că nivelul cotelor este mic în raport cu nivelul populaţiei, iar prin legislaţia internă, în acord cu directivele şi regulamentele europene, sunt prevăzute măsuri mai restrictive de vânare, respectiv sezoanele de recoltare sunt reduse, iar prin ordin este prevăzut un număr maxim de exemplare ce se pot recolta de către fiecare vânător înscris în autorizaţie [art. 2 alin. (3)], ceea ce oferă garanţia conservării speciilor şi exploatarea durabilă a acestora. De altfel, potrivit noilor modificări aduse prin Legea nr. 13/2020, se menţionează expres la art. 17 alin. (2) din Legea vânătorii că „studiile de evaluare a efectivelor speciilor sedentare admise la vânătoare se întocmesc anual de către personalul cu specializare silvică sau cinegetică, angajat al gestionarului fondurilor cinegetice, sub coordonarea autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare“, deci se menţionează expres în lege că evaluarea se va efectua doar cu privire la speciile de păsări sedentare, şi nu migratoare.
    Referitor la motivele de nelegalitate invocate cu privire la art. 4 din OMMAP nr. 1.400/2020, pârâtul a arătat că, potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 407/2006, are calitatea de administrator al fondului cinegetic, în integralitatea sa, incluzând structurile teritoriale, respectiv gărzile forestiere. De asemenea, conform art. 13 alin. (4) din HG nr. 43/2020 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, are posibilitatea emiterii de ordine şi instrucţiuni, iar dispoziţia de stabilire de atribuţii pentru structurile teritoriale cu privire la aprobarea reaşezării cotelor de recoltă este legală, această posibilitate nefiind interzisă expres prin lege. În plus, această prevedere a fost introdusă în actul normativ prin care se aprobă cotele anuale de recoltă cu mulţi ani în urmă, fiind necesară pentru crearea posibilităţii transferării cotei de recoltă de pe un fond cinegetic pe altul, în cazul modificării condiţiilor ecologice din cuprinsul fiecărui fond cinegetic şi al mişcărilor naturale de efective când se produc migrări/concentrări ale faunei cinegetice de pe un fond cinegetic pe altul, producând pagube culturilor agricole în anumite perioade din an. Această prevedere nu modifică numărul total de exemplare ce se pot recolta şi creează posibilitatea gestionarilor de a preveni producerea pagubelor.
    În opinia sa, art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 nu interzice aprobarea modificării cotelor de recoltă în mod direct de către structurile teritoriale de specialitate ale administratorului faunei cinegetice, această reaşezare a cotelor de recoltă fiind reglementată şi de alte acte cu caracter normativ, în vigoare, necontestate şi care permit structurilor teritoriale ale ministerului, Gărzilor forestiere, astfel de modificări, respectiv art. 2 lit. b) din OUG nr. 32/2015 privind înfiinţarea Gărzilor forestiere, art. I pct. 26 lit. x) din Legea nr. 407/2006, art. 13 alin. (2) din HG nr. 743/2015 privind organizarea şi funcţionarea Gărzilor forestiere, art. 8, art. 9 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din OMMAP nr. 456/2016, prin care a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a Gărzilor forestiere.
    În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate invocate prin raportare la dispoziţiile art. 10 dinOMMAP nr. 1.400/2020, pârâtul a arătat că, deşi este în cunoştinţă de cauză cu privire la efectele pe care le are virusul PPA, reclamanta doreşte anularea prevederilor art. 10 din Ordinul 1.400/2020 care transpun hotărârile Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă cu privire la prevenirea răspândirii virusului PPA în România, comitet din care fac parte reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Agriculturi şi ai Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, instituţii care au ca scop tocmai apărarea interesului public.
    În plus, prin Ordinul nr. 1.400/2020 s-a reglementat ca vânătoarea pe fondurile cinegetice afectate de virusul PPA să se realizeze doar prin metode de vânătoare care nu dislocă efectivul, respectiv prin metoda „la pândă“ şi „la dibuit“, tocmai pentru a nu se desfăşura acţiuni de vânătoare prin metoda „la goană“, care pot duce la dislocarea efectivului de mistreţi. De asemenea, modul în care reclamanta interpretează precizările formulate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, din Scrisoarea nr. 1.148/18.05.2020 transmisă MMAP, este de natură să inducă eroare, de vreme ce, la momentul aprobării Ordinului 1.400/2020, recomandările CE nu erau transpuse în Planul de măsuri pentru combaterea PPA în România, iar MMAP nu putea să ţină cont de acestea, recomandările formulate de forurile europene urmând a fi adoptate de statul român prin modificarea Planului de măsuri pentru combaterea PPA în România, fiind nelegală adoptarea prin ordin a unor măsuri neadoptate de forurile competente în acest domeniu, respectiv ANSVSA, CNSSU, CNCB. Mai mult, pârâtul a arătat că are posibilitatea modificării prevederilor Ordinului nr. 1.400/2020 în acord cu deciziile luate de forurile superioare, cu privire la aspectele semnalate.
    Pârâtul a mai invocat că aspectele menţionate în cuprinsul Scrisorii ANSVSA nr. 7.148/18.05.2020 reprezintă simple recomandări, fără a fi obligatorii pentru statele membre, aceste documente fiind întocmite doar pentru informare şi consultări, nefiind adoptate sau aprobate de Comisia Europeană. Or, legislaţia românească trebuie să fie conformă cu „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi cu celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu“, potrivit art. 148 alin. (2) din Constituţia României, nu cu simplele recomandări ale unor organisme cu rol consultativ.
    Pârâtul a menţionat că, odată cu înregistrarea primului focar de PPA, în temeiul prevederilor Directivei 2002/60/CE de stabilire a dispoziţiilor specifice de combatere a pestei porcine africane şi de modificare a Directivei 92/119/CEE în ceea ce priveşte boala Teschen şi pesta porcină africană, statului român îi revenea obligaţia de a adopta un plan de măsuri pentru eradicarea acestei boli, plan aprobat şi ulterior modificat prin Planul suplimentar de măsuri pentru combaterea pestei porcine africane în România nr. 67.571/1.08.2018, emis de Comitetul Ministerial pentru Situaţii de Urgenţă privind Combaterea Pestei Porcine Africane şi, ulterior, aprobat prin Hotărârea nr. 3/2018 a Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă, plan de măsuri notificat Comisiei Europene şi aprobat prin decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1.995 a Comisiei din 13 decembrie 2018 de aprobare a planului de eradicare a pestei porcine africane la porcii sălbatici din anumite zone din România. Prin urmare, contrar celor prezentate de reclamantă, măsurile dispuse la art. 10 dinOrdinul MMAP nr. 1.400/2020 sunt pe deplin justificate, sunt în acord cu actele emise la nivel naţional şi european menţionate anterior.
    În plus, pârâtul a arătat că se impune a fi menţionată şi ultima informare a Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor cu privire la evoluţia PPA în România, în care se menţionează: „în 20.07.2020 pesta porcină africană (PPA) evoluează în 155 de localităţi din 29 de judeţe, cu un număr de 272 de focare (dintre care 4 focare în exploataţii comerciale). În alte 12 judeţe au fost diagnosticate doar cazuri la mistreţi. (...) Din verificările efectuate de către ANSVSA s-a constatat că, în majoritatea situaţiilor, focarele succesive sau focarele noi confirmate au apărut, în principal, din cauza: numărului mare de cazuri la mistreţi cauzat, în special, de nerespectarea Planului de eradicare a pestei porcine africane la porcii sălbatici din anumite zone din România, aprobat prin decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1.995 a Comisiei Europene din 13 decembrie 2018, respectiv, în majoritatea situaţiilor nu s-a reuşit vânarea întregului efectiv de mistreţi din zonele afectate (13 km în jurul cazului) sau reducerea efectivului de mistreţi la maximum 0,5 mistreţi/km^2 în restul zonelor; nerespectării restricţiilor impuse în zonele de protecţie şi/sau supraveghere (minimum 10 km în jurul focarului) şi a măsurilor de biosecuritate în exploataţiile noncomerciale, în conformitate cu prevederile prevăzute de Directiva nr. 60/2002, mai ales în ceea ce priveşte mişcarea animalelor“.
    Pârâtul a conchis că admiterea acţiunii formulate de reclamantă şi anularea prevederilor art. 4, art. 10 alin. (1)-(3) şi a anexelor nr. 3-5 ale Ordinului nr. 1.400/2020 vor avea efecte în plan economic, ecologic şi social, respectiv: vor afecta bugetul de stat, bugetele locale şi fondul pentru mediu prin neîncasarea sumelor de la gestionarii fondurilor cinegetice, ca efect al imposibilităţii respectării de către MMAP a clauzelor contractuale, sub aspectul asigurării gestionarilor fondurilor cinegetice a dreptului de a organiza şi desfăşura acţiuni de vânătoare şi de a valorifica în fiecare an cotele de recoltă [art. 3 alin. (3) din contractul de gestionare]; vor afecta bugetul de stat prin plata despăgubirilor pentru pagubele pe care exemplare din speciile de faună cinegetică admise la vânătoare le produc culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice; vor produce prejudicii gestionarilor fondurilor cinegetice prin imposibilitatea valorificării cotelor de recoltă; vor îngrădi eforturile autorităţilor statului pentru prevenirea şi combaterea PPA, în contradicţie cu prevederile Programului naţional pentru prevenirea şi combaterea PPA, aprobat prin HG nr. 830/2016, şi cu deciziile Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă; vor duce la desfiinţarea locurilor de muncă şi vor determina intrarea în şomaj pentru angajaţii gestionarilor fondurilor cinegetice a căror capacitate de autofinanţare scade ca efect al restrângerii obiectului de activitate, precum şi a domeniilor conexe; vor crea dezechilibre în populaţiile unor specii de faună sălbatică strict protejate prin imposibilitatea ţinerii sub control a efectivelor unor specii de păsări admise la vânătoare; vor crea discriminare între vânătorii români şi cei din celelalte state ale Europei în care se vânează inclusiv specii care în România sunt strict protejate.
    În drept, a fost invocată aplicarea art. 205 din Codul de procedură civilă şi a textelor de lege la care a făcut referire în prezenta întâmpinare, iar, în probaţiune, a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
    Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, în condiţiile art. 201 alin. (2) din Codul de procedură civilă (filele 81-195 vol. IX), prin care a solicitat respingerea susţinerilor pârâtului şi a reluat argumentele din cererea de chemare în judecată.
    Prin cererea de intervenţie formulată la data de 2.12.2020 (filele 2-10 vol. X), Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România a solicitat admiterea cererii de intervenţie accesorie formulate în favoarea pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi respingerea acţiunii reclamantei.
    În susţinerea cererii, terţul intervenient a arătat că, potrivit normei de trimitere prevăzute de art. 28 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 63 din Codul de procedură civilă, cererea de intervenţie accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecăţii, inclusiv în căile extraordinare de atac, fiind aplicabilă şi în cazul procedurii speciale a contenciosului administrativ. De asemenea, a susţinut că, prin prisma obiectivelor statutare ale asociaţiei, prevăzute la art. 4 lit. a), c) şi g), respectiv crearea şi întreţinerea unui curent favorabil şi unei mişcări unitare la nivel naţional pentru protecţia şi conservarea faunei cinegetice şi faunei acvatice, pentru îmbunătăţirea şi conservarea mediului acestora de viaţă, susţinerea activităţilor concrete desfăşurate pentru protecţia şi conservarea biodiversităţii faunei de interes cinegetic şi piscicol, precum şi a mediilor naturale de dezvoltare ale acestora, urmărirea aplicării legilor, statutului şi reglementărilor subsidiare acestora din domeniul activităţilor specifice, de către membrii săi, este dovedit interesul său propriu pentru formularea cererii de intervenţie accesorie, în favoarea pârâtului, aspect consacrat deja într-o cauză similară, având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ - Ordinul MAPP nr. 673/13.05.2019, în Sentinţa nr. 37/25.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
    Pe cale de excepţie, intervenienta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că, potrivit art. 8 alin. (1^1) şi (1^2), persoanele juridice de drept privat pot invoca interesul legitim public doar în situaţia în care acesta decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. Or, reclamanta nu invocă niciun drept sau interes legitim privat vătămat prin actul administrativ a cărui suspendare o solicită, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004. Deşi, în mod excepţional, legea conferă posibilitatea să fie admisibile inclusiv cererile unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice de drept privat, care au drept temei încălcarea unui interes legitim public, condiţia este ca afirmarea încălcării acestuia să aibă un caracter subsidiar faţă de invocarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat. O atare restricţie în exercitarea acţiunii de contencios administrativ îşi are raţiunea în eliminarea aşa-numitelor „acţiuni populare“, înaintate de diverse persoane de drept privat, care nu sunt în măsură să justifice, prin raportare la propria persoană, o vătămare a unui drept sau interes legitim privat şi, ca atare, îşi întemeiază acţiunea numai pe teza generică a vătămării interesului public.
    În susţinere, intervenienta a menţionat Decizia nr. 8/2.03.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în care s-a reţinut că, pentru determinarea existenţei vătămării unui interes subiectiv privat, trebuie efectuată o verificare riguroasă a existenţei unei legături directe între actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele reclamantei. Or, potrivit statutului său, aceasta are drept obiect de activitate prevenirea şi combaterea abuzurilor împotriva mediului înconjurător sau a animalelor, obiect de activitate care este unul generic, şi nu specific, cum stabileşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi deci nu o califică pe reclamantă şi nici nu oferă justificarea efectuării acestui demers judiciar, întrucât obiectivele enumerate nu acoperă, în concret, legătura directă dintre elementele raportului juridic dedus judecăţii şi obiectivele generice stabilite în statutul acesteia.
    Pe fondul cauzei, privitor la susţinerea că OMMAP ar fi fost emis cu încălcarea prevederilor de tehnică legislativă, reglementate de art. 77 şi art. 42 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, intervenienta a arătat că omisiunea de a menţiona în mod expres art. 17 din Legea nr. 407/2006 şi art. 33 din OUG nr. 57/2007 în preambulul ordinului nu poate constitui un motiv de nelegalitate, deoarece aceste norme impun indicarea numai a acelor temeiuri juridice pe baza şi în executarea cărora actul a fost emis, iar nu a tuturor textelor de lege ale actelor normative incidente şi care, inerent, trebuiau respectate. Or, faţă de obiectul actului normativ în discuţie, limitat strict la stabilirea unor cote de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, singurul temei juridic pe baza căruia şi în executarea căruia a fost emis actul contestat este art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, care a fost indicat. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 24/2000.
    Nici susţinerea că OMMAP nr. 1.400/2020 nu conţine în preambul alte prevederi legale incidente, cum sunt cele prevăzute de Legea nr. 407/2006 şi OUG nr. 57/2007, directive ale CE, convenţii, tratate, acorduri ratificate de România, nu poate fi reţinută, faţă de prevederile art. 11 din Legea nr. 24/2000.
    Privitor la motive de nelegalitate ale anexelor nr. 3, 4 şi 5 ale Ordinului MMAP nr. 1.400/2020 raportat la art. 17 din Legea nr. 407/2006, art. 33 din OUG nr. 57/2007 şi preambulurile din Directiva 2009/147/CE, ale Convenţiei de la Bonn, ratificată prin Legea nr. 13/1998, ale Acordului de la Haga, ratificat prin Legea nr. 89/2000, precum şi de preambulul şi art. 2 şi 14 ale Convenţiei de la Rio de Janeiro, ratificată prin Legea nr. 58/2004, şi la principiile precauţiei, prevenţiei, principiul bunei guvernări, principiul abordării ecosistemice, adoptate în conferinţa părţilor la Convenţia pentru Diversitate Biologică şi care au fost prevăzute în Strategia naţională şi Planul de acţiune pentru conservarea biodiversităţii 2014-2020, intervenienta a menţionat că studiile menţionate la art. 33 alin. (8) din OUG nr. 57/2007 nu au rolul de a fundamenta emiterea ordinelor pentru stabilirea cotelor de vânat, ci servesc informarea Comisiei Europene în scopuri de cercetare. În ceea ce priveşte controlul populaţiei speciilor de păsări, directiva în cauză conţine alte prevederi exprese în sarcina statelor membre, cum este art. 22, din care rezultă că, în realitate, Comisia lasă la latitudinea statelor membre măsurile pe care acestea le pot lua pentru conservarea speciilor, raportat la condiţiile economice ale fiecărui stat membru.
    În plus, atât Directiva 2009/147/CE, cât şi convenţiile, acordurile la care face referire reclamanta stabilesc principii care să guverneze conduita statelor semnatare cu privire la biodiversitate, păsări migratoare etc., dar nu stabilesc reguli de conduită pe care trebuie să le urmeze o anumită instituţie a statului semnatar cu ocazia emiterii unor anumite acte normative care vizează conservarea biodiversităţii, reguli pe care MMAP să le fi încălcat odată cu emiterea ordinului contestat. Or, statul român, în general, respectiv pârâtul, în particular, veghează la aplicarea principiilor precauţiei, prevenţiei, principiul bunei guvernări sunt respectate, stabilite prin convenţii, acorduri şi Directiva 2009/147/EC, prin măsurile preventive şi de conservare stabilite prin: art. 26 din Legea nr. 407/2006, art. 37, art. 52 din OUG nr. 57/2007; art. 5-29 din OUG nr. 57/2007; art. 20 alin. (3) din Legea nr. 407/2006, Legea nr. 95/2016, OMAPDR nr. 219/2008, Ordinul nr. 1.948/2010; art. 27 din Legea nr. 407/2006; OMAPDR nr. 219/2008; anexa nr. 2 la OMAAP nr. 478/2002, precum şi în OMAPDR nr. 512/2004.
    Asociaţia intervenientă a mai menţionat că, în opinia sa, nu poate fi validată susţinerea reclamantei că, potrivit Referatului de aprobare nr. 149.007 din 15.04.2020, cotele de recoltă ale speciilor de păsări au fost determinate de personalul de specialitate al gărzilor forestiere, în conformitate cu modelul de calcul teoretic prezentat în Instrucţiunile de aplicare a Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului, prevăzute în anexa nr. 2 la OMAAP nr. 478/2002, precum şi în OMAPDR nr. 512/2004, ordine care nu ar reglementa stabilirea cotelor de vânătoare la speciile de păsări menţionate în anexele nr. 3, 4 şi 5 din OMMAP nr. 1.400/2020. Astfel, deşi OMAPDR nr. 512/2004 reglementează metodologia de aprobare a efectivelor pentru principalele specii de vânat, printre care nu se regăsesc şi speciile prevăzute în anexele nr. 3, 4 şi 5 din OMMAP nr. 1.400/2020, OMAAP nr. 478/2002 privind aprobarea Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului şi a Instrucţiunilor de aplicare a Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului reglementează o procedură generală aplicabilă tuturor speciilor pentru care vânătoarea este permisă, iar faptul că în anexa nr. 2 la Ordinul nr. 478/2002 sunt indicate doar în tabelele nr. 2 şi 3, cu titlu exemplificativ, indicarea cotelor de recoltă aprobate pentru anii anteriori pentru principalele specii de vânat nu poate restrânge sfera de aplicare a acestui act normativ doar la aceste specii. În plus, în anexa nr. 1 a OMAAP nr. 478/2002 sunt prevăzute Normele de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului, care nu conţin niciun fel de menţiune cu privire la anumite specii, ci au caracter general, în timp ce în anexa nr. 2 a aceluiaşi ordin sunt reglementate Instrucţiunile de aplicare a Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului.
    În ce priveşte nivelul cotelor de vânătoare pentru speciile de păsări menţionate în anexele nr. 3, 4 şi 5 ale OMAP nr. 1.400/2020, intervenienta a arătat că stabilirea cotelor de recoltă la speciile sedentare de păsări s-a realizat în scopul menţinerii echilibrului agro-silvo-cinegetic prin raportare la datele furnizate de site-ul IUCN şi de datele din Atlasul speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediţia 2015, întocmit de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Direcţia Biodiversitate, cote cu privire la care s-a demonstrat a fi nedistructive pentru populaţiile de păsări sedentare, nefiind semnalate scăderi numerice semnificative ale acestor populaţii. Mai mult, sunt sesizate cazuri în care acestea produc pagube însemnate culturilor agricole, ceea ce demonstrează că nivelul cotelor de recoltă, în unele zone, nu este suficient de mare pentru a preveni pagubele. Aceste cote au fost stabilite de către MMAP luând în considerare atât tendinţa populaţiilor acestor specii la nivel european şi la nivelul României, prezentată pe site-ul IUCN, cât şi estimările efectivelor de păsări prezentate în Atlasul speciilor de păsări de interes comunitar din România, ediţia 2015, întocmit de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Direcţia Biodiversitate, în condiţiile în care nici legislaţia naţională şi nici cea europeană nu prevăd o metodologie de stabilire a unor astfel de cote, modul de stabilire fiind utilizat de pârât încă din anul 2014, nefiind sancţionat de forurile internaţionale de profil.
    Privitor la nelegalitatea prevederilor art. 4 dinOMMAP nr. 1.400/2020, intervenienta a invocat faptul că, în opinia sa, interpretarea reclamantei este greşită, întrucât nu ţine cont de principiul interpretării sistematice a actelor normative, potrivit căruia o normă juridică nu există pur şi simplu, ci numai în corelaţie cu alte norme juridice.
    Astfel, din interpretareaart. 5 dinOMMAP nr. 1.400/2020, coroborat cu art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, care nu interzice aprobarea modificărilor cotelor de recoltă în mod direct de către structurile teritoriale de specialitate ale administratorului faunei cinegetice, cu art. 2 lit. b) din OUG nr. 32/2015 privind înfiinţarea Gărzilor forestiere, cu art. 1 pct. 26 lit. x) din Legea nr. 407/2006, cu art. 13 alin. (2) din HG nr. 743/2015 privind organizarea şi funcţionarea Gărzilor forestiere şi cuart. 8, art. 9 alin. (2) pct. III lit. e) şi art. 12 alin. (1) B lit. d) din OMMAP nr. 456/2016 de aprobare a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Gărzilor forestiere, rezultă că reaşezarea cotelor de recoltă nu echivalează cu stabilirea în plus a cotelor de recoltă, ci cu restrângerea cotelor deja aprobate, pentru raţiunea luării cu celeritate a unor măsuri urgente extraordinare de protecţie a fondului cinegetic.
    De altfel, prevederile art. 4 dinOMMAP nr. 1.400/2020 nu reprezintă o noutate legislativă, fiind necesară pentru crearea posibilităţii transferării cotei de recoltă de pe un fond cinegetic pe altul, în cazul modificării condiţiilor ecologice din cuprinsul fiecărui fond cinegetic şi a mişcărilor naturale de efective când se produc migrări/concentrări ale faunei cinegetice de pe un fond cinegetic pe altul, producând pagube culturilor agricole în anumite perioade din an.
    Privitor la motivele de nelegalitate a dispoziţiilor art. 10 dinOMMAP nr. 1.400/2020, intervenienta a menţionat că aspectele menţionate în cuprinsul Scrisorii ANSVSA nr. 7.148 din 18.05.2020 privitoare la Recomandările emise la nivel european reprezintă simple recomandări, fără a fi obligatorii pentru statele membre, acest document fiind întocmit doar pentru informare şi consultări, nefiind adoptat sau aprobat de Comisia Europeană. Astfel, legislaţia românească trebuie să fie conformă cu „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu“, conform art. 148 alin. (2) din Constituţia României, nu cu simplele recomandări ale unor organisme cu rol consultativ.
    În plus, că, odată cu înregistrarea primului focar de PPA, în temeiul prevederilor Directivei 2002/60/CE de stabilire a dispoziţiilor specifice de combatere a pestei porcine africane şi de modificare a Directivei 92/119/CEE în ceea ce priveşte boala Teschen şi pesta porcină africană, statului român îi revenea obligaţia de a adopta un plan de măsuri pentru eradicarea acestei boli, plan aprobat şi ulterior modificat prin Planul suplimentar de măsuri pentru combaterea pestei porcine africane în România nr. 67.571 din 1.08.2018 emis de Comitetul Ministerial pentru Situaţii de Urgenţă privind Combaterea Pestei Porcine Africane şi, ulterior, aprobat prin Hotărârea nr. 3/2018 a Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă, ce a fost notificat Comisiei Europene şi aprobat prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1.995 a Comisiei din 13 decembrie 2018 de aprobare a planului de eradicare a pestei porcine africane la porcii sălbatici din anumite zone din România.
    Mai mult decât atât, intervenienta a susţinut că prevederile art. 10 dinOMMAP nr. 1.400/2020 sunt perfect justificate juridic şi ştiinţific, ele punând în acord legislaţia secundară privind vânatul cu actele normative de nivel superior emise la nivel naţional şi european cu privire la combaterea pestei porcine, astfel încât implementarea acestor măsuri să ducă la limitarea prejudiciilor greu sau imposibil de reparat şi a afectării bunului mers al serviciilor publice cauzate de propagarea pestei porcine africane. Prin urmare, contrar susţinerilor reclamantei, pârâtul era pe deplin îndreptăţit să ia măsuri drastice pentru diminuarea efectivelor acestora prin stabilirea unor cote de recoltă mai ridicate.
    În drept a fost invocată aplicarea art. 17 din Legea nr. 554/2004, art. 63 şi 194 şi următoarele din Codul de procedură civilă, precum şi pe celelalte dispoziţii legale expres menţionate în prezenta cerere, iar, în probaţiune, a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
    În şedinţa publică din data de 8.12.2020, Curtea a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, formulată de Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România.
    Analizând actele şi lucrările dosarului şi deliberând cu prioritate, în condiţiile art. 248 din Codul de procedură civilă, asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârât şi intervenienta accesorie, instanţa reţine următoarele:
    Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi titularul dreptului raportului juridic dedus judecăţii, în acord cu dispoziţiile art. 36 din Codul de procedură civilă.
    În speţă, cererea de chemare în judecată a fost promovată de asociaţia reclamantă, organizaţie neguvernamentală constituită în condiţiile OG nr. 26/2000, având ca scop, conform statutului anexat la dosar (filele 18-24 vol. II), între altele, prevenirea şi combaterea abuzurilor împotriva mediului înconjurător (protecţia mediului) şi a animalelor (protecţia animalelor), aceasta desfăşurând activităţi şi acţiuni de combatere a abuzurilor în realizarea acestor scopuri declarate. Conform statutului, sunt considerate abuzuri împotriva animalelor: „(...) adoptarea şi/sau neabrogarea unor acte normative care încalcă Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor, articolul 13 din Tratatul de la Lisabona, precum şi recomandările comunitare, în sensul că promovează, favorizează sau tolerează relele tratamente şi cruzimile faţă de animale; supunerea animalelor la rele tratamente şi cruzimi aşa cum sunt acestea definite în Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor, în legislaţia comunitară şi în legislaţia naţională privind protecţia animalelor; vânătoarea sportivă (...)“, „orice act de încălcare a legislaţiei de mediu naţionale, a legislaţiei şi recomandărilor comunitare, precum şi a prevederilor Protocolului de la Kyoto“, precum şi „distrugerea şi/sau exploatarea excesivă a fondului forestier, a fondului cinegetic, fondului piscicol, a florei şi faunei; periclitarea prin orice metodă a existenţei unor ecosisteme; neluarea măsurilor pentru refacerea ecosistemelor respective“.
    În drept, art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stabileşte că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public“, art. 2 lit. a), pârât), r) şi s) din acelaşi act normativ definind noţiunea de persoană vătămată, de interes legitim privat, de interes legitim public şi de organism social interesat. Totodată, art. 8 alin. (1^1) stabileşte expres că „persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat“.
    Aceste dispoziţii au fost interpretate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 8/2020, obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv 2.07.2020, conform art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în sensul că, „în vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociaţiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei, potrivit statutului“.
    La pct. 90 al considerentelor acestei decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut explicit că, „în situaţia acţiunii promovate în contencios administrativ de către organismele sociale interesate, în definiţia legală dată acestora prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a avut în vedere reglementarea unui contencios subiectiv, în care invocarea interesului legitim public este subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă însă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele organismului social - asociaţie, potrivit statutului acestuia“, şi că „verificarea existenţei acestei legături urmează să se facă de instanţe de la caz la caz, prin raportare la elementele raportului juridic dedus judecăţii, nefiind suficientă menţionarea în statut a activităţii de «apărare a interesului public», ca scop principal al respectivului organism social interesat“.
    Or, efectuând, în concret, această verificare referitoare la legătura dintre scopul asociaţiei reclamante dezvoltat în statut şi Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi mediului nr. 1.400 din 13.07.2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020-14 mai 2021, Curtea constată că aceasta există, de vreme ce scopul declarat al asociaţiei nu are un caracter generic, ci, dimpotrivă, se referă, în concret, la combaterea abuzurilor împotriva animalelor şi protecţia mediului, conform celor arătate pe larg anterior, la protecţia fondului cinegetic şi combaterea vânătorii sportive, iar obiectul de reglementare al actului administrativ cu caracter normativ contestat se referă la acţiunile de vânătoare sportivă şi limitele desfăşurării acesteia.
    Prin urmare, faţă de această situaţie de fapt, în raport cu normele juridice evocate anterior, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 8/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea constată că există identitate între persoana reclamantei şi titularul dreptului raportului juridic dedus judecăţii, astfel că va fi respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“, invocată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi de către intervenienta accesorie Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România.
    Pe fondul litigiului, Curtea reţine că, în fapt, prin Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi mediului nr. 1.400 din 13.07.2020, depus integral la dosar (filele 27-205 vol. II, vol. III şi 1-100 vol. IV), la art. 1, au fost aprobate cotele de recoltă pentru speciile de faună de interes cinegetic, la care vânarea este permisă, pentru perioada 2020-14 mai 2021, la anexele nr. 3-5 la speciile: porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, guguştiuc, ieruncă, prepeliţă, ciocârlie de câmp, graur, sturzul de vâsc, sturzul cântător, sturzul viilor, sturzul de iarnă şi stăncuţă, respectiv gâscă de vară, gârliţa mare, raţă mare, raţă mică, raţă fluierătoare, raţă cu cap castaniu, raţă moţată, raţă pestriţă, raţă sunătoare, raţă lingurar, raţă suliţar, raţă cârâitoare şi raţă cu cap negru, precum şi lişiţă, găinuşă de baltă, sitar de pădure, becaţină comună, becaţină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară de semănătură, coţofană, gaiţă.
    De asemenea, art. 4 a statuat că, „(1) În cazul modificării condiţiilor ecologice din cuprinsul fiecărui fond cinegetic şi a mişcărilor naturale de efective, în perioada cuprinsă de la data intrării în vigoare a prezentului ordin până la data de 14 mai 2021, la solicitarea gestionarilor fondurilor cinegetice, structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare analizează şi aprobă, pe baza documentelor de constatare, reaşezarea cotelor de recoltă aprobate prin prezentul ordin“ şi că „structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare vor înainta organismului de specialitate din cadrul acesteia, lunar, situaţia actualizată a aprobărilor de reaşezare a cotelor de recoltă, emise în baza prevederilor alin. (1)“.
    La art. 10 alin. (1)-(3) s-a stabilit că „în zona afectată definită ca aria calculată cu o rază de 13 km de la cazul de pestă porcină africană, compusă din zona infectată cu o rază de 8 km şi zona-tampon de 5 km în exteriorul zonei infectate, se recoltează întregul efectiv de mistreţi şi cotele de recoltă aprobate pentru speciile şacal, vulpe, cioară grivă şi coţofană, prin metode de vânătoare care nu dislocă efectivul, respectiv prin metoda «la pândă» şi «la dibuit», în termen de 30 de zile de la confirmarea virusului“, că „acţiunile de recoltare prevăzute la alin. (1) se continuă şi după îndeplinirea termenului dacă în zona afectată se regăsesc exemplare de mistreţ sau dacă nu au fost realizate, din motive justificate, cotele de recoltă aprobate pentru speciile şacal, vulpe, cioară grivă şi coţofană, până la ridicarea restricţiilor de către organismele abilitate“ şi că „exemplarele din speciile şacal, vulpe, cioară grivă şi coţofană din fondurile cinegetice afectate de pesta porcină africană pot fi recoltate în orice perioadă a anului cu respectarea procedurilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) şi b)“.
    Ordinul MMAPM nr. 1.400/2020 a fost emis cu Avizul nr. 4/2020 al Consiliului Naţional de Vânătoare şi a avut la bază Referatul de aprobare nr. 149.007 din 15.04.2020 (filele 101, 108-109 vol. IV).
    În referatul de aprobare se menţionează că „determinarea cotelor de recoltă pe specii şi fonduri cinegetice, pentru perioada 2020-2021, a fost realizată de către personalul de specialitate al gărzii forestiere în conformitate cu modelul de calcul teoretic prezentat în Instrucţiunile de aplicare a Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionare durabilă a vânatului, prevăzute în anexa nr. 2 la Ordinul nr. 478/2002 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, şi cu recomandările din Scrisoarea nr. 136.022 din 22.01.2020 a Ministerului Apelor şi Pădurilor. Pentru această acţiune s-a ţinut cont de propunerile de cote de recoltă din partea gestionarilor fondurilor cinegetice, de efectivele optime pentru principalele specii de vânat aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 512/2004, de nivelul cotelor realizate în sezonul anterior şi de situaţiile concrete din teren (mortalităţi, condiţii climatic şi de biotop, pagube produse culturilor agricole etc.)“. De asemenea s-a reţinut că, „pentru monitorizarea, controlul şi eradicarea pestei porcine clasice, a pestei porcine africane şi a rabiei, gestionarii fondurilor cinegetice trebuie să sprijine autorităţile sanitar veterinare (...)“, iar „în scopul cooperării la îndeplinirea programelor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a pestei porcine clasice, a pestei porcine africane şi a rabiei, la solicitarea ANSVSA şi în concordanţă cu legislaţia în vigoare, se vor impune măsuri care trebuie respectate de gestionarii fondurilor cinegetice în colaborare cu autorităţile sanitar-veterinare teritoriale“.
    Ordinul nr. 478/2002 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor privind aprobarea Normelor de întocmire a studiilor de specialitate pentru gestionarea durabilă a vânatului (filele 110-126 vol. IV) conţine reglementări care vizează numai 13 specii de interes cinegetic, respectiv pentru speciile: cerb comun, cerb lopătar, căprior, capra neagră, mistreţ, urs, iepure, fazan, potârniche, cocoş de munte, lup, râs, pisică sălbatică.
    De asemenea, Ordinul nr. 512/2004 pentru aprobarea efectivelor optime pentru principalele specii de vânat din România se referă la 9 specii de interes cinegetic, respectiv cerb comun, cerb lopătar, căprior, capra neagră, mistreţ, iepure, fazan, potârniche, cocoş de munte, râs.
    Scrisoarea nr. 136.022 din 22.01.2020 a Ministerului Apelor şi Pădurilor, la care face trimitere Referatul de aprobare nr. 149.007 din 15.04.2020 (filele 189-193 vol. IV), reprezintă o comunicare transmisă de pârât către gestionarii de fonduri cinegetice/custozilor ariilor naturale protejate, care conţine lămuriri cu privire la modul în care ar trebui să se facă evaluarea vânatului şi propunerea cotelor de recoltă, prin raportare la Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 10.152/1995, Ordinul ministrului apelor şi pădurilor nr. 478/2002, Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 512/2004, Ordinul ministrului apelor şi pădurilor nr. 393/2002. Potrivit punctului 5 alineatul 2 din scrisoarea menţionată mai sus, „în cazul speciilor de păsări, înscrise în anexele G 5 şi I 5, propunerile de cote de recoltă pe fonduri cinegetice se vor stabili în funcţie de media cotelor de recoltă pe judeţ, aprobate în ultimele 5 perioade de vânătoare“, deci fără vreo evaluare a situaţiei actuale şi a impactului stabilirii unor astfel de cote asupra populaţiilor acelor specii de păsări, iar conform ultimului alineat al acestei scrisori, documentele care au stat la baza evaluării efectivelor de vânat şi a cotelor de recoltă se arhivează la sediul gestionarilor şi al gărzilor forestiere.
    Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 10.152/1995 (filele 195-215 vol. IV) a aprobat Instrucţiunile tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat şi de calcul a propunerilor de cote de extras aplicabile speciilor de vânat explicit menţionate, între acestea regăsindu-se, ca păsări, numai cocoşul de munte/mesteacăn şi fazanii.
    Pârâtul a supus consultării publice, la data de 4.06.2020, proiectul de ordin privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020-14 mai 2021, la solicitarea reclamantei fiind organizată şi o dezbatere publică, conform Anunţului nr. DMRC/149.060/4.06.2020, întâlnire în urma căreia s-a întocmit şi postat pe site-ul MMAP Minuta nr. 149.083/19.06.2020 (filele 44-50 vol. V).
    Ca urmare a consultării publice, prin Adresa nr. 788/8.06.2020 (fila 51 vol. V), Societatea Ornitologică Română a transmis pârâtului că „stabilirea cotelor de vânătoare a fost făcută pe baza evaluărilor doar pentru speciile sedentare admise la vânătoare, la speciile migratoare cotele fiind acordate pe principii subiective şi fără fundament ştiinţific“, iar „stabilirea unor cote de vânătoare fără o metodologie riguroasă pe bază de studii şi evaluări populaţionale încalcă principiul exploatării durabile. În lipsa acestor studii nu poate fi vorba de o gestionare a speciilor de interes cinegetic, ci doar de o recoltare bazată strict pe interese financiare şi recreativ-sportive, ale cărei efecte asupra stării de conservare a speciilor rămân necunoscute“, astfel că „nu consideră oportună acordarea de cote de vânătoare la speciile de păsări migratoare“.
    Anterior emiterii actului administrativ contestat în prezenta cauză, prin Ordinul nr. 637/2019 au fost aprobate cotele de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 15.05.2019-14.05.2020 (filele 53-63 vol. V), iar, prin Sentinţa nr. 37/25.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 622/64/2019, rămasă definitivă prin nerecurare (filele 91-107 vol. V), a fost admisă acţiunea reclamantei şi au fost anulate anexele Ordinului MAP nr. 673/2019, prin care s-au aprobat pentru perioada 2019-2020 cotele de vânătoare la 4 specii de păsări migratoare, respectiv ciocârlia de câmp, sturzul viilor, raţa cu capul negru şi raţa sunătoare.
    În considerentele acestei hotărâri judecătoreşti, instanţa a reţinut, în esenţă, că Ordinul MAP nr. 673/2019 a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1), art. 20 şi 30 din Legea nr. 24/2000 întrucât nu este suficient fundamentat, respectiv „cu încălcarea dispoziţiilor art. 17 şi 19 din Legea nr. 407/2006, art. 33 alin. (8) din OUG nr. 57/2007 şi punctelor/paragrafelor nr. 3-7, 10 şi 13 din Preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice, preambulului Convenţiei privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn, ratificată prin Legea nr. 13 din 8/01/1998, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 24 din 1998, punctului/paragrafului nr. 5 al Preambulului Acordului privind conservarea păsărilor de apă migratoare african-eurasiatice, adoptat la Haga la 16 iunie 1995, ratificat prin Legea nr. 89 din 10 mai 2000“, deoarece „stabilirea cotelor de recoltă la speciile ciocârlie de câmp, sturzul viilor, raţa cu capul negru şi raţa sunătoare nu este corelată cu vreun act normativ, nu s-a realizat pe baza studiilor de evaluare a speciilor respective întocmite pentru fiecare fond cinegetic, nu a fost precedată de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, de o evaluare preliminară a impactului actului normativ, prin identificarea şi analizarea efectelor acestora asupra mediului“. Totodată, Curtea de Apel Braşov a mai reţinut că „stabilirea cotelor de recoltă la speciile mai sus menţionate s-a făcut pe baza calculării mediei cotelor de recoltă aprobate în sezoanele de vânătoare anterioare“ fără nicio justificare cu privire la impactul capturării asupra exemplarelor vii ale speciilor respective, fără existenţa unor informaţii esenţiale pentru stabilirea cotelor de recoltă, cum sunt cele referitoare la exemplarele vii ale populaţiei unei specii.
    Motivele de nelegalitate invocate prin acţiune de către reclamantă cu privire la Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi mediului nr. 1.400/13.07.2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020-14 mai 2021 vizează, în esenţă: formula introductivă a actului administrativ; cotele stabilite în anexele nr. 3-5; dispoziţiile art. 4 prin care s-a dispus ca structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare să analizeze şi să aprobe, pe baza documentelor de constatare, reaşezarea cotelor de recoltă aprobate prin ordin; dispoziţiile art. 10 alin. (1), (2) şi (3) din ordin prin care se reglementează excepţii de la recoltarea exemplarelor de vânat pentru speciile de mistreţ, şacal, vulpe, cioară grivă şi coţofană, în situaţia zonelor afectate de cazuri de pestă porcină africană.
    Cu privire la primul argument de nelegalitate, referitor la formula introductivă a Ordinului nr. 1.400/2020, în sensul că sunt încălcate prevederile art. 77 raportat la art. 42 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă coroborate cu art. 17 din Legea nr. 407/2006, art. 33 şi anexa nr. 8 din OUG nr. 57/2007, Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 478/2002, Ordinului MADR nr. 512/2004, Ordinului ministrului apelor şi pădurilor nr. 393/2002, Deciziei Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 10.152/1995, deoarece aceasta nu cuprinde toate temeiurile juridice menţionate anterior, Curtea constată că acesta nu este fondat.
    Astfel, art. 42 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 stabileşte că „la celelalte categorii de acte normative (respectiv cele care nu sunt emise de Parlament şi Guvern) formula introductivă cuprinde autoritatea emitentă, denumirea generică a actului, în funcţie de natura sa juridică, precum şi temeiurile juridice pe baza şi în executarea cărora actul a fost emis“, iar art. 77 din acelaşi act normativ că „ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4)“.
    Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii, Curtea constată că sintagma „temeiurile juridice pe baza şi în executarea cărora actul a fost emis“ din art. 42 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 impune emitentului unui act normativ obligaţia de a indica, în concret, actul juridic cu forţă ierarhic superioară care îi permite/îl obligă să emită actul respectiv, fără ca prin aceasta să fie impusă o obligaţie de a indica, exhaustiv, toate actele normative care au legătură cu domeniul de reglementare respectiv, la nivel naţional şi/sau european/internaţional.
    De asemenea, sintagma „numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului“ are semnificaţia că un act normativ de forţă juridică inferioară nu se poate emite decât dacă necesitatea emiterii lui rezultă dintr-o normă juridică de ordin superior.
    Or, Curtea constată că Ordinul nr. 1.400/2020 indică drept temei juridic dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ce reglementează obligaţia pârâtului de a aproba cotele de recoltă la speciile admise la vânătoare, precum şi cele ale art. 36 din acelaşi act normativ, care impun condiţia aprobării administratorului pentru vânarea exemplarelor din speciile admise la vânătoare, care produc pagube culturilor agricole, silvice sau animalelor domestice. Totodată, sunt indicate prevederile art. 13 alin. (4) din HG nr. 43/2020 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor şi cele ale art. 57 alin. (1) din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, ce reglementează dreptul ministrului/ministrului mediului de a emite ordine cu caracter normativ sau individual.
    Faţă de aceste norme juridice, Curtea constată că au fost respectate dispoziţiile art. 77 raportat la art. 42 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, formula introductivă nefiind obligatoriu a fi completată, aşa cum susţine reclamanta, cu alte acte normative de rang egal, respectiv alte ordine şi nici cu alte acte normative conexe domeniului respectiv de reglementare.
    Curtea mai reţine, în plus, că neindicarea în formula introductivă a unui act normativ de rang inferior a unei norme juridice de rang superior care reglementează domeniul respectiv, fie printr-o normă de trimitere din actul în baza căruia a fost emis, fie ca urmare a aplicării principiului interpretării sistematice, nu echivalează cu imposibilitatea instanţei de contencios administrativ de a verifica legalitatea emiterii actului astfel întocmit cu aceste norme omise.
    Analizând în continuare următorul motiv de nelegalitate, referitor la cotele stabilite în anexele nr. 3-5, Curtea constată că acesta este fondat.
    Cu titlu prealabil, Curtea reţine că art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă reglementează elementele autorităţii de lucru judecat, în manifestarea acesteia, de efect negativ, care împiedică o nouă judecată („nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect“). În ceea ce priveşte efectul pozitiv al lucrului judecat, înţeles ca posibilitate pentru parte de a se prevala de cele statuate într-o judecată anterioară, atunci când are legătură cu noul proces, Curtea constată că, în prezent, acesta este reglementat de art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă“.
    Din interpretarea acestei norme, Curtea reţine că, fără a fi împiedicată o nouă judecată, deoarece nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi prevăzută de art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respectiv de părţi, obiect şi cauză, efectul pozitiv al lucrului judecat obligă instanţa ulterioară să aibă în vedere ceea ce o primă instanţă a statuat printr-o hotărâre irevocabilă/definitivă şi să îşi argumenteze propriul raţionament pe dezlegările anterioare, în condiţiile în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii ulterior.
    În cauză, verificând argumentele prezentate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată sub acest aspect, Curtea constată că, deşi acţiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 622/64/2019 al Curţii de Apel Braşov, a vizat un alt act administrativ cu caracter normativ, respectiv Ordinul MAP nr. 673/2019, acest act a fost emis tot în aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 şi a vizat aprobarea cotelor de recoltă pentru speciile de faună de interes cinegetic, la care vânarea este permisă, pentru perioada 15.05.2019-14.05.2020, la fel ca Ordinul nr. 1.400/2020 supus controlului judecătoresc prin prezenta acţiune, care reglementează aceleaşi cote, dat pentru o perioadă ulterioară.
    Prin urmare, în condiţiile în care art. 1 lit. x), art. 6 alin. (1) lit. f) şi art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 administratorul faunei cinegetice, respectiv art. 19 din acelaşi act normativ şi art. 33 alin. (8) şi anexa nr. 8 din OUG nr. 57/2007 au fost interpretate de instanţa de judecată iniţial sesizată în sensul că: „stabilirea cotelor de recoltă la speciile ciocârlie de câmp, sturzul viilor, raţa cu capul negru şi raţa sunătoare nu este corelată cu vreun act normativ, nu s-a realizat pe baza studiilor de evaluare a speciilor respective întocmite pentru fiecare fond cinegetic, nu a fost precedată de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, de o evaluare preliminară a impactului actului normativ, prin identificarea şi analizarea efectelor acestora asupra mediului“, respectiv că „stabilirea cotelor de recoltă la speciile mai sus menţionate s-a făcut pe baza calculării «mediei cotelor de recoltă aprobate în sezoanele de vânătoare anterioare» fără nicio justificare cu privire la impactul capturării asupra exemplarelor vii ale speciilor respective, fără existenţa unor informaţii esenţiale pentru stabilirea cotelor de recoltă, cum sunt cele referitoare la exemplarele vii ale populaţiei unei specii“, această interpretare se impune în prezentul litigiu prin reţinerea efectului pozitiv al lucrului judecat, cât timp normele juridice interpretate, prin hotărâre judecătorească definitivă, nu au fost modificate de legiuitor.
    Or, în cauză, Curtea reţine că normele juridice avute în vedere de instanţa sesizată cu judecarea Dosarului nr. 622/64/2019 au un conţinut identic şi la data emiterii Ordinului 1.400/2020. Singurele modificări legislative intervenite sunt cele aduse prin Legea nr. 13/2020, prin care au fost aduse completări, la art. 17 alin. (2), respectiv la art. 19, însă acestea nu sunt de natură să schimbe interpretarea normelor rămase nemodificate, deoarece ele reglementează obligaţia gestionarului fondului cinegetic pentru realizarea studiilor de evaluare pentru speciile sedentare [art. 17 alin. (2)], respectiv pentru cele din anexa nr. 2 (art. 19). De asemenea, art. 33 alin. (8) şi anexa nr. 8 din OUG nr. 57/2007 au rămas neschimbate.
    Prin urmare, cum în litigiul anterior instanţa de contencios administrativ a stabilit că Ordinul MAP nr. 673/2019, prin care s-au aprobat pentru perioada 2019-2020, este nelegal, deoarece a fost adoptat cu încălcarea dispoziţiilor „art. 17 şi 19 din Legea nr. 407/2006, art. 33 alin. (8) din OUG nr. 57/2007 şi punctele/paragrafele nr. 3-7, 10 şi 13 din Preambulul Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice, preambulul Convenţiei privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn, ratificată prin Legea nr. 13 din 8/01/1998, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 24 din 1998, punctul/paragraful nr. 5 al Preambulului Acordului privind conservarea păsărilor de apă migratoare african-eurasiatice, adoptat la Haga la 16 iunie 1995, ratificat prin Legea nr. 89 din 10 mai 2000“, deoarece „nu s-a realizat pe baza studiilor de evaluare a speciilor respective întocmite pentru fiecare fond cinegetic, nu a fost precedat de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, de o evaluare preliminară a impactului actului normativ, prin identificarea şi analizarea efectelor acestora asupra mediului“, şi „stabilirea cotelor de recoltă la speciile mai sus menţionate s-a făcut pe baza calculării «mediei cotelor de recoltă aprobate în sezoanele de vânătoare anterioare» fără nicio justificare cu privire la impactul capturării asupra exemplarelor vii ale speciilor respective, fără existenţa unor informaţii esenţiale pentru stabilirea cotelor de recoltă, cum sunt cele referitoare la exemplarele vii ale populaţiei unei specii“, aceste constatări ale instanţei se impun şi în prezenta cauză, în măsura în care pârâtul nu a operat nicio modificare în ceea ce priveşte modalitatea de determinare a cotelor de recoltă faţă de actul normativ anterior.
    În plus, Curtea reţine că efectul pozitiv al lucrului judecat al hotărârii arătate se impune a fi reţinut chiar dacă litigiul anterior a vizat numai 4 specii de păsări, deoarece interpretarea instanţei respective a vizat norme cu caracter general, care se aplică tuturor speciilor, limitele pronunţării instanţei în Dosarul nr. 622/64/2019 fiind determinate de aplicarea principiului disponibilităţii, reglementat de art. 5 din Codul de procedură civilă.
    Nu poate fi reţinută susţinerea pârâtului că, în Sentinţa nr. 37 din 25.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 622/64/2019, rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac a recursului, instanţa a reţinut în mod eronat că metodologia de aprobare a cotelor de recoltă trebuie fundamentată ştiinţific. Aceste susţineri puteau fi valorificate, eventual, în calea de atac, după rămânerea definitivă a hotărârii, considerentele instanţei neputând fi supuse unei noi reevaluări, după expirarea termenului de exercitare a recursului, faţă de dispoziţiile art. 430 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
    Chiar trecând peste acest aspect prealabil, Curtea constată că art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 stabileşte obligaţia pârâtului, ca administrator al faunei cinegetice, de a „stabili şi aproba anual, până la data de 15 aprilie pentru specia căprior şi până la 15 mai pentru celelalte specii admise la vânătoare, cu avizul autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului, cotele de recoltă pentru speciile din anexa nr. 1, care devin obligatoriu de realizat, fără alte avize, acorduri sau autorizări suplimentare“, iar art. 17 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, în forma în vigoare la data emiterii ordinului, stabileşte că „gestionarii sunt obligaţi să asigure gospodărirea faunei de interes cinegetic, cu respectarea principiului durabilităţii, pe baza studiilor de evaluare şi a planurilor de management cinegetic întocmite pentru fiecare fond cinegetic, pentru perioada de valabilitate a contractului de gestionare“, studii care, pentru speciile sedentare, „se întocmesc anual de către personalul cu specializare silvică sau cinegetică angajat al gestionarului fondurilor cinegetice şi vor fi supuse aprobării administratorului“.
    Potrivit art. 19 din Legea nr. 407/2006, „în scopul conservării biodiversităţii, regimul juridic al vânării mamiferelor şi păsărilor, inclusiv a celor migratoare, este reglementat de prezenta lege şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice“.
    De asemenea, art. 33 alin. (8) din OUG nr. 57/2007 stabileşte că „pentru asigurarea protecţiei, managementului şi utilizării durabile a populaţiilor speciilor de păsări al căror areal natural de distribuţie include teritoriul României este necesară realizarea de studii şi cercetări având ca subiect temele prevăzute în anexa nr. 8“, iar anexa nr. 8 - Studii şi cercetări necesare pentru asigurarea protecţiei, managementului şi utilizării durabile a populaţiilor speciilor de păsări menţionează: a) listele naţionale ale speciilor ameninţate cu dispariţia sau ale celor periclitate, ţinându-se cont de arealul natural de distribuţie al acestora; b) enumerarea şi descrierea din punct de vedere ecologic a zonelor situate de-a lungul rutelor de migraţie şi care au o importanţă deosebită pentru speciile migratoare, în special ca zone de iernat şi cuibărit; c) prezentarea datelor referitoare la nivelul populaţiilor speciilor migratoare, ca rezultat al studiilor realizate pe baza metodei de inelare; d) evaluarea influenţei metodelor de capturare a păsărilor sălbatice asupra nivelelor populaţionale; e) dezvoltarea sau îmbunătăţirea metodelor ecologice de prevenire a pagubelor cauzate de păsări; f) determinarea rolului anumitor specii ca indicatori ai poluării mediului; g) studierea efectelor adverse ale poluării chimice asupra nivelurilor populaţionale ale speciilor de păsări.
    Din interpretarea coroborată a acestor norme, Curtea reţine că adoptarea uneia dintre cele mai importante măsuri referitoare la fondul cinegetic, respectiv stabilirea cotelor de recoltă pentru speciile admise la vânătoare, în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, nu poate face abstracţie de imperativul conservării biodiversităţii şi al menţinerii echilibrului ecologic, ca principii reglementate expres pentru regimul cinegetic, de art. 1 alin. (1) lit. x) din acelaşi act normativ. Or, verificarea respectării acestor principii nu poate avea loc în lipsa efectuării studiilor de evaluare, prevăzute de altfel, de legiuitor, conform normelor evocate anterior.
    Nu poate fi validată apărarea pârâtului că legislaţia europeană nu prevede o metodologie ştiinţifică pentru evaluarea speciilor de păsări migratoare şi nici pentru stabilirea mărimii cotelor de recoltă, deoarece normele juridice internaţionale evocate de către reclamantă stabilesc principiile generale de conduită a statelor semnatare, iar, ulterior, legislaţia naţională preia aceste norme principiale, le dezvoltă la nivel naţional şi impune conduita autorităţilor publice naţionale. Or, legiuitorul român a statuat, prin normele evocate anterior, necesitatea efectuării studiilor de evaluare pentru asigurarea realizării principiului utilizării durabile a resursei cinegetice, astfel că stabilirea cotelor de recoltă pentru speciile admise la vânătoare nu se poate realiza în lipsa acestora.
    Aceasta este, de altfel, şi poziţia exprimată de Societatea Ornitologică Română prin Adresa nr. 788 din 8.06.2020 transmisă pârâtului în urma procedurii de consultare publică, cu privire la toate categoriile de păsări, sedentare sau migratoare.
    În plus, Curtea constată că poziţia pârâtului nici nu este constantă, de vreme ce pentru celelalte specii admise la vânătoare (mamifere), pentru care se aprobă cote de recoltă, vizate de art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, stabilirea acestora s-a făcut prin raportare la rezultatele acţiunilor de evaluare efectuate de gestionarii fondurilor cinegetice, în perioada februarie-martie, pe baza instrucţiunilor indicate expres în Scrisoarea nr. 136.022 din 22.01.2020 a Ministerului Apelor şi Pădurilor. Or, această diferenţiere nu poate fi justificată, principiul utilizării durabile a resursei cinegetice impunând aplicarea studiilor de evaluare, în egală măsură, tuturor speciilor afectate de vânătoare, numai aşa putându-se realiza obiectivul de conservare a biodiversităţii.
    Curtea mai reţine că această evaluare este cu atât mai necesară cu cât din rapoartele efectuate în conformitate cu art. 12 din Directiva Păsări, pe perioada 2008-2012, rezultă că, la o parte a speciilor de păsări vizate de actul administrativ cu caracter normativ contestat în prezenta acţiune, tendinţa populaţiei de reproducere este „în scădere“/“incert“, pe termen lung, iar statutul populaţiei a fost evaluat ca „ameninţat“ (filele 182, 191 vol. VI şi 2, 12, 20, 31, 42, 61, 71, 82, 102, 182 vol. VII).
    În ce priveşte prevederile art. 4 dinOrdinul nr. 1.400/2020, care permit structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare posibilitatea de a modifica/reaproba cotele de recoltă aprobate de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor prin Ordinul nr. 1.400/2020, Curtea constată că argumentele de nelegalitate invocate de către reclamantă sunt întemeiate.
    Astfel, potrivit art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, competenţa legală de stabilire şi aprobare anuală a cotelor de recoltă pentru speciile admise la vânătoare aparţine administratorului faunei cinegetice, respectiv pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, fără ca legiuitorul să prevadă posibilitatea ca, după aprobarea lor, acesta să delege structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare posibilitatea de modificare a acestor cote. Or, de vreme ce legiuitorul a stabilit titularul obligaţiei de determinare a cotelor de recoltă, pentru a putea fi admise derogări de la această regulă, cu privire la eventualele modificări ulterioare, acest drept trebuia conferit explicit, altfel, aplicându-se principiul simetriei formelor - modificarea trebuie să fie efectuată de cel care are competenţa de stabilire/întocmire.
    Nu poate fi reţinută apărarea pârâtului în sensul că, de vreme ce legiuitorul nu interzice delegarea de competenţă, aceasta este permisă conform art. 2 lit. b) din OUG nr. 32/2015 privind înfiinţarea Gărzilor forestiere, art. 1 lit. x) din Legea nr. 407/2006, art. 13 alin. (2) din HG nr. 743/2015 privind organizarea şi funcţionarea Gărzilor forestiere, art. 8, art. 9 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din OMMAP nr. 456/2016 prin care a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a Gărzilor forestiere.
    Art. lit. b) din OUG nr. 32/2015 stabileşte între principalele atribuţii ale Gărzilor pe cea de „b) monitorizarea, implementarea şi controlul aplicării regimului cinegetic în fondul cinegetic naţional“. Or, „monitorizarea“/„implementarea“/„controlul“ sunt noţiuni care nu implică, în niciun mod, modificarea deciziei adoptate la nivelul pârâtului, ca organ ierarhic superior Gărzilor forestiere. În plus, dispoziţiile din HG nr. 743/2015 şi OMMAP nr. 456/2016, acte normative de rang inferior legii, nu pot duce la o interpretare contrară a art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, unde legiuitorul a fost explicit în desemnarea autorităţii competente să stabilească aceste cote de recoltă.
    În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate invocate prin raportare la dispoziţiile art. 10 dinOMMAP nr. 1.400/2020, Curtea constată că argumentele reclamantei sub acest aspect nu sunt fondate.
    Astfel, în temeiul prevederilor Directivei 2002/60/CE de stabilire a dispoziţiilor specifice de combatere a pestei porcine africane şi de modificare a Directivei 92/119/CEE în ceea ce priveşte boala Teschen şi pesta porcină africană, statul român a adoptat un plan de măsuri pentru eradicarea acestei boli, plan aprobat şi ulterior modificat prin Planul suplimentar de măsuri pentru combaterea pestei porcine africane în România nr. 67.571/1.08.2018, emis de Comitetul Ministerial pentru Situaţii de Urgenţă privind Combaterea Pestei Porcine Africane şi, ulterior, aprobat prin Hotărârea nr. 3/2018 a Comitetului
    Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă, plan de măsuri notificat Comisiei Europene şi aprobat prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/1.995 a Comisiei din 13 decembrie 2018 de aprobare a planului de eradicare a pestei porcine africane la porcii sălbatici din anumite zone din România.
    Or, măsurile dispuse la art. 10 alin. (1), (2) şi (3) din Ordinul MMAP nr. 1.400/2020 sunt în acord cu aceste acte emise la nivel naţional, astfel cum au fost comunicate pârâtului anterior emiterii ordinului contestat, conform Adresei nr. 1.148 din 18.05.2020 (filele 102-103 vol. IV).
    Faptul că există noi recomandări europene în privinţa eradicării PPA, pentru care ANSVSA a luat măsuri pentru modificarea planului în vigoare, conform aceleiaşi adrese, nu poate atrage nelegalitatea actului administrativ în litigiu, deoarece recomandările europene invocate de către reclamantă nu sunt cuprinse în acte juridice care, conform TUE şi TFUE, produc efecte directe în dreptul naţional. Prin urmare, până la momentul implementării acestor reglementări în dreptul naţional, printr-o modificare a planului de măsuri în vigoare, autoritatea pârâtă nu are obligaţia de a le implementa.
    Nici critica reclamantei privind faptul că Hotărârea nr. 3/2018 a Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă nu indică explicit în categoria de „prădători“ speciile a căror vânare este permisă, în arealul afectat de PPA, iar indicarea de către pârât a speciilor cioară grivă, coţofană, şacal şi vulpe nu este documentată ştiinţific, nu poate fi reţinută, de vreme ce chiar reclamanta indică faptul că aceste specii sunt omnivore şi oportuniste. Or, acest comportament este cel vizat de planul de măsuri adoptat de Comitetul Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă, deoarece este de natură să contribuie la răspândirea PPA.
    Pentru toate aceste considerente, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite în parte acţiunea formulată, completată şi precizată de către reclamanta Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“ în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi va anula art. 4 din Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi mediului nr. 1.400/13.07.2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020-14 mai 2021, precum şi anexele nr. 3, nr. 4 şi nr. 5 la acest ordin şi va respinge restul pretenţiilor ca neîntemeiate.
    Faţă de soluţia pronunţată asupra cererii principale, Curtea va admite numai în parte cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului formulată de către Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România.
    Nefiind solicitate cheltuieli de judecată la momentul dezbaterilor,
    PENTRU ACESTE MOTIVE,
    În numele legii,
    DISPUNE:
    Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“, invocată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi de către intervenienta accesorie Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România.
    Admite în parte acţiunea formulată, completată şi precizată de către reclamanta Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“, cu sediul în Braşov, bd. Valea Cetăţii nr. 31, bl. A39, sc. B, ap. 12, judeţul Braşov, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu sediul ales în Bucureşti, str. Jean Louis Calderon nr. 70, sectorul 2 (la Mocanu şi Asociaţii SPRL).
    Anulează art. 4 din Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi mediului nr. 1.400/13.07.2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020-14 mai 2021, precum şi anexele nr. 3, nr. 4 şi nr. 5 la acest ordin.
    Respinge restul pretenţiilor ca neîntemeiate.
    Admite în parte cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului, formulată de către Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România, cu sediul în Bucureşti, Calea Moşilor nr. 128, sectorul 2.
    Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a se depune la Curtea de Apel Braşov.
    Pronunţată în condiţiile art. 396 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei astăzi, 18.12.2020.


                    PREŞEDINTE
                    MARIA IULIANA MIHAI
                    Grefier,
                    Tatiana Micu


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Sentinta, Alte Institutii,  SENTINŢA nr. 111 din 18 decembrie 2020

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016