Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  SENTINŢA CIVILĂ nr. 690 din 10 aprilie 2023 referitoare la anulare act administrativ Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 SENTINŢA CIVILĂ nr. 690 din 10 aprilie 2023 referitoare la anulare act administrativ

EMITENT: Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a IX-a Contencios Administrativ şi Fiscal
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 556 din 14 iunie 2024
Comenteaza legea
    Dosar nr. 5.468/2/2022
    Completul constituit din:

┌────────────────────────────┬─────────┐
│Preşedinte                  │- X      │
├────────────────────────────┼─────────┤
│Grefier                     │- X      │
└────────────────────────────┴─────────┘


    Pe rol se află spre soluţionare cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul X, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, având ca obiect anulare act administrativ.
    Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 13.03.2023, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 27.03.2023 şi 10.04.2023, când a hotărât următoarele:
    CURTEA,
    deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
    Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 22.07.2022 cu nr. de Dosar nr. 5.468/2/2022, reclamantul X în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat anularea art. 7 alin. (3) din anexa nr. 2, secţiunea a 4-a a Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 140/2.09.2016 şi anularea Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 298/23.12.2011 privind procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţiştilor.
    În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că a deţinut calitatea de poliţist până în anul 2015, când a suferit o condamnare penală, în prezent fiind reabilitat de drept, iar, la cererea acestuia de a i se comunica informaţii cu privire la posibilitatea reîncadrării în funcţia de poliţist prin participarea la concursurile organizate în acest scop, Ministerul Afacerilor Interne i-a transmis un răspuns negativ prin Adresa nr. 1.738.540/18.07.2022, răspuns întemeiat pe prevederile art. 7 alin. (3) din anexa nr. 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016.
    În Monitorul Oficial al României nr. 702 din 9.09.2016 a fost publicat Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile de poliţie ale Ministerului Afacerilor Interne, ordin emis în baza Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
    Condiţiile pentru ocuparea funcţiei de poliţist sunt prevăzute în capitolul II secţiunea 1 din Legea nr. 360/2002, respectiv art. 10 din Legea nr. 360/2002.
    În cuprinsul articolului 10 din Legea nr. 360/2002, articol în baza căruia a fost emisă anexa nr. 2 din Ordinul MAI nr. 140/2016, precum şi în integralitate Legea nr. 360/2002 nu prevede nicio interdicţie pentru persoanele care au avut calitatea de poliţist şi cărora le-au încetat raporturile de serviciu în condiţiile art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 de a participa la concursurile organizate în vederea reîncadrării ca poliţist, însă prin Ordinul MAI nr. 140/2016 s-a adăugat la lege prin stipularea acestei interdicţii.
    Anexa nr. 2 din Ordinul nr. 140/2016 cuprinde dispoziţii privind recrutarea poliţiştilor, iar secţiunea a 4-a din anexa nr. 2 cuprinde condiţiile legale şi cerinţele de ocupare a posturilor prevăzute pentru încadrarea în funcţii de poliţist prin reîncadrarea ca poliţist, încadrare directă sau transfer din cadrul instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională.
    Art. 7 alin. (3) din anexa nr. 2 a Ordinului MAI nr. 140/2016 prevede interdicţia de a fi recrutate în vederea reîncadrării ca poliţist a persoanelor care au avut această calitate şi le-au încetat raporturile de serviciu în condiţiile art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în urma suferirii unei condamnări penale.
    Cu toate că Ordinul MAI nr. 140/2016 a fost emis în baza şi în executarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, acesta prevede condiţii restrictive şi discriminatorii cu privire la persoanele care au avut calitatea de poliţist şi cărora le-au încetat raporturile de serviciu în condiţiile art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, chiar dacă a intervenit reabilitarea pentru condamnarea suferită.
    Art. 7 alin. (3) din anexa nr. 2, secţiunea a 4-a din Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 140/2.09.2016 încalcă prevederile art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000.
    În cazul de faţă, art. 7 alin. (3) din anexa nr. 2 a Ordinului MAI nr. 140/2016 a fost emis în executarea Legii nr. 360/2002 şi este nelegal, fiind emis cu încălcarea acestei legi, care nu conţine expres interdicţia reîncadrării în funcţia de poliţist a persoanelor care au avut această calitate şi cărora le-au încetat raporturile de serviciu în condiţiile art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002, cum s-a stabilit prin Ordinul MAI nr. 140/2016, precum şi cu încălcarea prevederilor art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000, întrucât conţine reglementari ce contravin actelor normative în executarea cărora a fost emis.
    Art. 7 alin. (3) din anexa nr. 2 a Ordinului MAI nr. 140/2016 încalcă legea pentru că adaugă la lege criterii restrictive, discriminatorii.
    În privinţa termenelor pe durata cărora sunt incidente decăderile, interdicţiile sau incapacităţile care rezultă dintr-o condamnare penală, legiuitorul a reglementat anumite cauze de înlăturare a consecinţelor condamnării, care au drept consecinţă încetarea decăderilor şi interdicţiilor, precum şi a incapacităţilor care rezultă din condamnare. Este vorba despre legile de dezincriminare, cele de amnistiere şi despre instituţia reabilitării [art. 4, art. 152 alin. (1) şi art. 169 alin. (1) din Codul penal].
    În ceea ce priveşte reabilitarea de drept sau judecătorească a persoanei fizice, consecinţele extrapenale ale condamnării se produc până la intervenirea acesteia, urmând să înceteze odată cu reabilitarea de drept a persoanei sau, după caz, odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de reabilitare. Aşadar, înlăturarea consecinţelor condamnării prin reabilitare vizează nu numai materia dreptului penal, ci şi consecinţele extrapenale care au derivat din condamnare.
    De asemenea, dreptul fundamental la muncă şi la alegerea liberă a profesiei, statuat prin art. 41 alin. (1) din Constituţie, este încălcat prin interdicţia prevăzută de art. 7 alin. (3) din anexa nr. 2 a Ordinului MAI nr. 140/2016.
    Având în vedere cele de mai sus, se observă că una dintre condiţiile de valabilitate esenţiale ale actului administrativ cu caracter normativ a fost încălcată cu ocazia emiterii art. 7 alin. (3) din anexa nr. 2 a Ordinului MAI nr. 140/2016, şi anume faptul că acesta încalcă acte normative cu forţă juridică superioară, respectiv Constituţia României, Codul penal şi Legea nr. 360/2002, impunându-se anularea prevederii din Ordinul MAI nr. 140/2016 mai sus menţionată.
    În ceea ce priveşte solicitarea de anulare a Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 298/23.12.2011, reclamantul a arătat că la data de 28.01.2015, prin Dispoziţia şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Ilfov nr. 59/28.01.2015, a fost suspendat din funcţia de ajutor şef post la Postul de Poliţie Gruiu, judeţul Ilfov, în temeiul art. 43 lit. a) din Ordinul MAI nr. 298/2011.
    Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 298/2011 privind procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţiştilor continuă să producă efecte juridice şi în prezent.
    Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 298/2011 privind procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţiştilor a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 929 din data de 28.12.2011, ordinul fiind emis în baza şi în executarea art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, după cum se stipulează în preambulul ordinului menţionat.
    Prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 244 din data de 19.04.2016 s-a stabilit că dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 sunt neconstituţionale.
    Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
    Pârâtul a invocat excepţia netimbrării acţiunii, cu referire la cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată a invocat excepţia rămânerii fără obiect a cererii de anulare a Ordinului M.A.I. nr. 298/2011, având în vedere că efectele juridice ale acestui act administrativ au încetat prin abrogarea expresă dispusă la art. 9 din Ordinul M.A.I. nr. 140/2016. Ordinul M.A.I. nr. 298/2011 privind procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţiştilor a fost emis având în vedere prevederile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.
    La data de 19 aprilie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
    În vederea punerii în acord a dispoziţiilor statutare cu deciziile Curţii Constituţionale, a fost emisă O.U.G. nr. 21/2016, capitolul II din Legea nr. 360/2002 fiind completat cu secţiunea a 3-a „Modificarea şi suspendarea raportului de serviciu al poliţistului“.
    Totodată, potrivit art. I pct. 28 din O.U.G. nr. 21/2016, art. 78 din Legea nr. 360/2002 a fost abrogat.
    În considerarea regulilor privind asanarea legislativă instituite de art. 17 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la data de 10.09.2016, în conformitate cu prevederile art. 9 din Ordinul M.A.I. nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile de poliţie ale Ministerului Afacerilor Interne, Ordinul M.A.I. nr. 298/2011 privind procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogat.
    Prin urmare, cererea privind anularea Ordinului M.A.I. nr. 298/2011 este lipsită de obiect.
    Pârâtul a mai invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile faţă de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi excepţia lipsei de interes a reclamantului în formularea acţiunii, condiţie esenţială, impusă de art. 1 alin. (1) şi de art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
    Reclamantul solicită anularea dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din anexa nr. 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016 care transpune dispoziţiile art. 9 alin. (21) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
    Chiar şi în situaţia absurdă în care s-ar dispune de instanţa de contencios administrativ anularea dispoziţiilor contestate, reclamantul nu poate înlătura pe această cale dispoziţiile din Legea nr. 360/2002 care dispun în acelaşi sens, astfel încât reclamantul nu justifică vreun interes în anularea Ordinului nr. 140/2016.
    Cu privire la fondul cererii, reclamanta a arătat că legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ se analizează în raport cu reglementările cuprinse în actele de nivel superior adoptate în materia respectivă.
    Faţă de prevederile art. 4 şi art. 77, coroborate cu cele ale art. 78 din Legea nr. 24/2000, nelegalitatea Ordinului M.A.I. nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile de poliţie ale Ministerului Afacerilor Interne şi a Ordinului nr. 298/2011 privind procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţiştilor poate fi constatată numai în cazul în care dispoziţiile acestor ordine ar contraveni actelor normative de nivel superior în baza şi executarea cărora au fost emise sau dacă au fost adoptate cu încălcarea unor cerinţe procedurale esenţiale.
    De asemenea, o normă juridică nu poate fi apreciată ca nelegală prin raportare la modalitatea în care este aplicată.
    Pentru a putea fi dovedită nelegalitatea unui act administrativ trebuie examinate temeiurile de drept în baza şi în aplicarea căruia a fost emisă norma respectivă.
    Aşa după cum reiese, cu evidenţă, din preambulul său, Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 140/2016 a fost elaborat şi emis în baza şi în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (5), art. 15 alin. (1) lit. c), art. 21 alin. (8), art. 22 alin. (7), art. 25 alin. (1), art. 26^3 alin. (5), art. 26^5, art. 26^6, art. 54 alin. (2), art. 73 alin. (11), art. 74 şi art. 74^1 din Legea nr. 360/2002 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 510/1998 privind aprobarea Metodologiei-cadru pentru gestionarea resurselor umane în administraţia publică centrală, acte normative de nivel superior, cu respectarea Legii nr. 24/2000.
    În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul nu a adus niciun argument care să dovedească nelegalitatea actelor normative atacate, ci doar a afirmat că Ordinul M.A.I. nr. 140/2016 „prevede condiţii restrictive şi discriminatorii cu privire la persoanele care au avut calitatea de poliţişti şi cărora le-au încetat raporturile de serviciu în condiţiile art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, chiar dacă a intervenit reabilitarea pentru condamnarea suferită“.
    Or, aceste argumente nu sunt suficiente pentru fundamentarea anulării Ordinului M.A.I. nr. 140/2016.
    Art. 7 alin. (3) din anexa nr. 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016 a fost emis în considerarea dispoziţiilor art. 9 alin. (21) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, care stabilesc expres şi limitativ faptul că pot fi reîncadrate ca poliţişti persoane cărora le-au încetat raporturile de serviciu în condiţiile art. 69 alin. (1) lit. b), d) - f) şi i), care au studii corespunzătoare cerinţelor postului şi îndeplinesc condiţiile legale, potrivit categoriei din care au făcut parte.
    Aşadar, aspectele care fac obiectul reglementării supuse controlului prezentei instanţe de contencios administrativ sunt în deplin acord cu dispoziţiile statutare în considerarea cărora au fost emise.
    Reclamantul este nemulţumit că prin ordinul contestat au fost exceptate de la posibilitatea reîncadrării persoanele a căror calitate de poliţist a încetat în condiţiile art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002.
    Potrivit dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, „încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa de acordare a gradelor profesionale şi are loc: [...] i) când este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepţia cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau amenzii penale pentru infracţiuni săvârşite din culpă, pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15;“.
    Aceste dispoziţii au fost analizate în contencios constituţional, constatându-se constituţionalitatea acestora prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 717/2021.
    Astfel, examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 reprezintă o normă specială care consacră o cauză de încetare a raportului de serviciu al poliţistului. Din analiza evoluţiei cadrului legal în materie, Curtea a observat că art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002, în forma în vigoare, a fost introdus prin art. 53 pct. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale.
    Relativ la statutul poliţistului, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că acesta este funcţionar public civil, cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, şi că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din actul normativ menţionat, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice. În considerarea acestor prevederi legale, statutul său juridic cunoaşte elemente derogatorii de la dispoziţiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011.
    Astfel, poliţistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. În consecinţă, elementele esenţiale în ceea ce priveşte naşterea, executarea şi încetarea raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul poliţistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, respectiv Legea nr. 360/2002.
    Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului când este condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă se realizează prin efectul legii, independent de voinţa părţilor.
    Prin urmare, dispoziţiile art. 7 alin. (3) din anexa nr. 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016 respectă întru totul dispoziţiile din actul normativ de rang superior, instituirea acestei excepţii fiind pe deplin justificată de statutul poliţistului de funcţionar aflat în exercitarea autorităţii publice. Mai mult, o astfel de reglementare este justificată de natura raportului de serviciu al poliţistului care prevede condiţii speciale de acces în această funcţie, legea impunând ca persoana care doreşte să ocupe funcţia de poliţist să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârşirea vreunei infracţiuni.
    Astfel, interpretate în ansamblul reglementărilor Legii nr. 360/2002, dispoziţiile Ordinului M.A.I. nr. 140/2016 au un conţinut normativ clar şi precis şi oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestora - în cazul de faţă, poliţistul - să înţeleagă sensul lor şi să îşi adapteze conduita pe tot parcursul exercitării funcţiei, în acord deplin cu norma legislativă de rang superior în baza căreia a fost emisă.
    Cu privire la pretinsa discriminare, potrivit art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.
    Cu privire la acest aspect, Directiva Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, la paragraful (18) din preambul, prevede faptul că aceasta „nu are ca efect obligarea forţelor armate, a serviciilor de poliţie, penitenciarelor sau a forţelor de securitate de a angaja sau menţine în funcţie persoanele care nu posedă capacităţile impuse pentru a îndeplini ansamblul de funcţii la care ar putea fi solicitate, având în vedere obiectivul legitim de menţinere a caracterului operaţional al acestui serviciu“. Prevederile directivei precitate au fost transpuse în legislaţia naţională prin O.G. nr. 137/2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 324/2006.
    La art. 4 alin. (1) al aceleiaşi directive europene se precizează faptul că, „fără a aduce atingere articolului 2 alin. (1) şi (2), statele membre pot să prevadă că un tratament diferenţiat bazat pe o caracteristică legată de unul dintre motivele prevăzute la articolul 1 nu constituie o discriminare atunci când, având în vedere natura unei activităţi profesionale sau condiţiile de exercitare a acesteia, caracteristica în cauză constituie o cerinţă profesională esenţială şi determinantă, astfel încât obiectivul să fie legitim, iar cerinţa să fie proporţională“.
    O.G. nr. 137/2000 la art. 5 precizează că diferenţa de tratament bazată pe o caracteristică legată de criteriile prevăzute la art. 2 alin. (1) nu constituie discriminare atunci când, în temeiul naturii activităţilor ocupaţionale sau al contextului în care acestea se desfăşoară, o asemenea caracteristică reprezintă o cerinţă profesională reală şi determinantă, cu condiţia ca obiectivul să fie legitim şi cerinţa proporţională.
    Astfel, raportându-ne la situaţia supusă analizei şi interpretând prevederile Directivei 2000/78/CE, stabilirea condiţiei de a nu prezenta semne particulare vizibile se face în temeiul legii.
    Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
    Excepţia netimbrării este nefondată, reclamantul achitând taxa judiciară de timbru conform dispoziţiei instanţei de judecată.
    Excepţia rămânerii fără obiect a cererii de anulare a Ordinului nr. 298/2011 ca urmare a abrogării actului administrativ normativ este nefondată, reclamantul solicitând prin prezenta acţiune o verificare a condiţiilor de legalitate pentru emiterea lui.
    Excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată este nefondată, actele administrative cu privire la care se solicită anularea intrând în circuitul civil şi producând efecte juridice. Devine, astfel, incidentă dispoziţia de excepţie prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu mai erau posibile revocarea actului şi, deci, atingerea scopului efectuării procedurii prealabilei.
    Excepţia lipsei de interes a fost argumentată prin invocarea prevederilor art. 9 alin. (2^1) din Legea nr. 360/2001, dar această motivare se referă la temeinicia cererii de chemare în judecată,
    şi nu la una dintre condiţiile procedurale de formulare a acţiunii civile.
    Pe fondul cererii de chemare în judecată, Curtea reţine că reclamantul a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prin Sentinţa nr. 73/F/08.04.2015, pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. 482/93/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 937/A/22 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, la pedeapsa închisorii de 3 ani. Executarea a fost suspendată sub supraveghere pe durata termenului de 4 ani.
    Prin Dispoziţia nr. 59/2015 s-a dispus suspendarea raporturilor de serviciu ale reclamantului în temeiul art. 45 lit. a) din Ordinul nr. 298/2011. Dispoziţia a fost contestată la Tribunalul Ilfov.
    Reclamantul a arătat că a fost reabilitat de drept, dar nu mai poate fi reîncadrat în funcţia de poliţist ca urmare a prevederilor art. 7 alin. (3) din anexa nr. 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016, conform Adresei nr. 1.738.540/18.07.2022, emisă de Ministerul Afacerilor Interne.
    Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea art. 7 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016, invocând încălcarea prevederilor art. 77 şi art. 78 din Legea nr. 24/2001, întrucât limitele instituite prin acest ordin cu privire la dreptul de reîncadrare în funcţia de poliţist sunt mai largi decât cele prevăzute de Legea nr. 360/2002 şi contravin instituţiei reabilitării.
    Potrivit art. 7 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016: „Pot fi recrutate în vederea reîncadrării ca poliţist persoanele care îndeplinesc criteriile specifice prevăzute de art. 10 alin. (1^2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu le-au încetat raporturile de serviciu în condiţiile art. 69 alin. (1) lit. a), c), g) - i), k), l) şi n) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare“.
    Ordinul MAI nr. 140/2016 a fost emis în temeiul Legii nr. 360/2002.
    Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 stabileşte condiţiile legale generale pentru a accede la funcţia de poliţist.
    Conform acestor prevederi legale, la concursul de admitere în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne şi la ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (2^1), (2^2) şi (3) are acces orice persoană, indiferent de rasă, naţionalitate, sex, religie, avere sau origine socială, care îndeplineşte, pe lângă condiţiile generale legale prevăzute pentru funcţionarii publici, şi următoarele condiţii speciale: „b) să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârşirea de infracţiuni; c) să aibă un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist.“
    Condiţiile legale pentru accederea în profesia de poliţist au fost reluate de Ordinul MAI nr. 140/2016.
    Conform prevederilor art. 7 alin. (1) din anexa nr. 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016, printre condiţiile legale de recrutare pentru încadrarea în funcţii de poliţist prin reîncadrare ca poliţist, încadrare directă sau transfer din cadrul instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, se enumeră şi cea referitoare la un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist, lipsa antecedentelor penale, cu excepţia situaţiei când a intervenit reabilitarea, să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârşirea de infracţiuni, să nu fi fost destituiţi dintr-o funcţie publică sau să nu le fi încetat contractul individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani.
    Conform prevederilor 7 alin. (3) din anexa nr. 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016, nu pot fi recrutate în vederea reîncadrării ca poliţist persoanele care se află în situaţia încetării raporturilor de serviciu în condiţiile art. 69 alin. (1) lit. a), c), g)-i), k), l) şi n) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.
    Potrivit art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, încetează raporturile de serviciu ale poliţistului în condiţiile când este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepţia cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau amenzii penale pentru infracţiuni săvârşite din culpă, pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15.
    Curtea reţine, din interpretarea dispoziţiilor art. 169 din Codul penal, că reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile ce rezultă din condamnare, ceea ce are efect cu privire la condiţia prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002.
    Nu rezultă de aici că persoana reabilitată îndeplineşte, ca urmare a reabilitării, condiţia prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2001, conform căreia persoana care doreşte să fie recrutată trebuie să aibă un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist.
    Interdicţia de reîncadrare a unui poliţist căruia i-au încetat raporturile de muncă întrucât a comis o infracţiune nu poate fi privită, exclusiv, ca fiind consecinţa unei incapacităţi sau decăderi ce rezultă dintr-o condamnare, ci este rezultatul evaluării profilului comportamental al acestuia care nu se circumscrie principiilor care guvernează profesia de poliţist, astfel cum acestea sunt menţionate de prevederile art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002.
    Când un poliţist comite o faptă penală, în special una comisă cu intenţie, mai ales dacă este legată de exercitarea profesiei, comportamentul acestuia încetează să corespundă principiilor care guvernează profesia de poliţist. Prin urmare, este firesc ca, în cazul foştilor poliţişti care intenţionează să se reîncadreze în funcţie să fie prevăzută condiţia ca raporturile de muncă să nu fi încetat anterior ca urmare a aplicării prevederilor art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002.
    Potrivit art. 3 din Legea nr. 360/2002, poliţistul îşi desfăşoară activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanei, comunităţii şi instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, cu respectarea principiilor imparţialităţii, nediscriminării, proporţionalităţii şi gradualităţii.
    Ca expresie a acestor principii, în cap. III secţiunea a 2-a din Legea nr. 360/2002 sunt reglementate îndatoririle poliţistului.
    Printre acestea, Curtea reţine că, potrivit art. 41 lit. d) şi h) şi art. 42 lit. d) din lege, poliţistul este dator să fie disciplinat şi să dovedească probitate profesională şi morală în întreaga activitate şi prin întregul comportament să se arate demn de consideraţia şi încrederea impuse de profesia de poliţist şi este obligat să aibă o conduită corectă, să nu abuzeze de calitatea oficială şi să nu compromită, prin activitatea sa publică ori privată, prestigiul funcţiei sau al instituţiei din care face parte. La nivel infralegal, aceleaşi principii şi valori ale profesiei de poliţist sunt reglementate de art. 6 din Codul de etică şi deontologie al poliţistului.
    Instituţia reabilitării, deşi înlătură consecinţele condamnării, cel reabilitat fiind socotit a nu avea antecedente penale, nu înseamnă o „restitutio în integrum“. Reabilitarea nu înlătură tot trecutul fostului condamnat şi chiar dacă aduce iertarea socială, nu repară şi reputaţia unei persoane.
    În altă ordine de idei, prevederile art. 7 alin. (3) din anexa nr. 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016 corespund prevederilor art. 9 alin. (2^1) din Legea nr. 360/2002.
    Conform dispoziţiilor art. 9 alin. (2^1) din Legea nr. 360/2002, în raport cu nevoile operative ale structurilor Ministerului
    Afacerilor Interne, pentru ocuparea funcţiilor de execuţie vacante pot fi reîncadrate ca poliţişti persoane cărora le-au încetat raporturile de serviciu în condiţiile art. 69 alin. (1) lit. b), d)-f) şi j), care au studii corespunzătoare cerinţelor postului şi îndeplinesc condiţiile legale, potrivit categoriei din care au făcut parte.
    Astfel, dispoziţiile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 la care face trimitere art. 7 alin. (3) din anexa nr. 2 sunt cele excluse din prevederile art. 9 alin. (2^2) din Legea nr. 360/2002.
    În consecinţă, nu poate fi primită susţinerea reclamantului conform căreia lipsa respectării efectului reabilitării provine prin prevederile art. 7 alin. (3) din Ordinul MAI, întrucât acestea sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 9 alin. (2^2) din Legea nr. 360/2002.
    Lipsirea de efecte a actului administrativ normativ contestat nu ar produce nicio consecinţă, întrucât s-ar aplica, în continuare, prevederile art. 9 alin. (2^1) din Legea nr. 360/2002 care exclude de la reîncadrarea în funcţia de poliţist persoanele cărora le-au încetat raporturile de muncă ca urmare a comiterii unei infracţiuni.
    Nu se poate reţine că prin art. 7 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016 se realizează o discriminare şi se încalcă dreptul reclamantului la muncă, astfel cum acesta este prevăzut de art. 41 din Constituţie.
    Reclamantul nu este într-o poziţie similară cu a altor persoane care nu au comis fapte penale sau într-o situaţie identică cu cea a persoanelor care, deşi au comis fapte penale, nu erau poliţişti la data săvârşirii acestora. Nefiind într-o situaţie similară, nu poate pretinde un tratament identic.
    Libertatea de a munci nu are caracter absolut. Dreptul la muncă este limitat prin însăşi reglementarea legală, dar această limitare nu afectează însăşi substanţa dreptului şi nu reprezintă o îngrădire care contravine art. 41 alin. (1) din Constituţie. Pentru a permite accesul la o funcţie publică, precum cea de poliţist, statul este în măsură să impună anumite condiţii, inclusiv cea care împiedică accederea în profesia de poliţist a persoanelor care anterior, deşi erau poliţişti, au comis fapte penale. Această condiţie este concordantă interesului superior de apărare a siguranţei publice şi de asigurare a încrederii publice în instituţie şi în angajaţii săi. De altfel, cum s-a argumentat anterior, imposibilitatea reîncadrării poliţistului căruia i-a încetat raportul de serviciu ca urmare a comiterii unei fapte penale reiese chiar din lege, nu din actul administrativ normativ a cărui anulare se solicită.
    Faţă de considerentele arătate, constatând că prevederile art. 7 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la Ordinul MAI nr. 140/2016 corespund dispoziţiilor legale în executarea cărora au fost emise şi că nu poate fi reţinută o încălcare a efectelor reabilitării, nefiind nici discriminatorii sau în contradicţie cu Constituţia, Curtea va respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect Ordinul MAI nr. 140/2016 ca neîntemeiată. Astfel, nu se constată o încălcare a prevederilor art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2001.
    În ceea ce priveşte cererea de anulare a Ordinului MAI nr. 298/2011, Curtea reţine că actul administrativ normativ a fost emis de ministrul administraţiei şi internelor având în vedere prevederile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.
    Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 244/2016 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
    Pentru că Ordinul nr. 298/2011 a fost emis în aplicarea prevederilor art. 78 din Legea nr. 360/2002, prin declararea neconstituţionalităţii acestor prevederi prin Decizia nr. 244/2016, ordinul devine lipsit de temei legal. Cu alte cuvinte, Ordinul MAI nr. 298/2011 emis în executarea prevederilor art. 78 din Legea nr. 360/2002 nu mai poate produce efecte după ce au fost declarate neconstituţionale chiar dispoziţiile Legii nr. 360/2002, în temeiul cărora a fost emis.
    Referitor la susţinerea pârâtului conform căreia legalitatea ordinului nu se poate realiza decât prin raportare la cadrul legal existent la data emiterii sale, dată la care nu fusese pronunţată decizia Curţii Constituţionale invocată prin cererea de chemare în judecată, Curtea reţine că efectul viitor şi obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale implică aplicarea acestora situaţiilor juridice pendinte, cum este cea din prezenta cauză.
    În interpretarea dată de pârât dispoziţiilor legale referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, având în vedere şi prevederile art. 29 alin. (3), reclamantul ar fi pus în imposibilitatea de a invoca propria excepţie de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78 din Legea nr. 360/2002, ceea ce conduce la situaţia absurdă în care numai autorul excepţiei de neconstituţionalitate beneficiază de efectul declarării neconstituţionalităţii prevederilor art. 78 din Legea nr. 360/2002.
    Faţă de considerentele arătate, Curtea va admite cererea având ca obiect Ordinul MAI nr. 298/2011 şi, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, va anula acest ordin.
    PENTRU ACESTE MOTIVE
    În numele legii
    HOTĂRĂŞTE:
    Respinge excepţiile netimbrării, inadmisibilităţii şi rămânerii fără obiect şi invocate de pârât prin întâmpinare.
    Respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect Ordinul MAI nr. 140/2016, reclamantul X, cu domiciliul în comuna X, sat X, str. X nr. X, judeţul X, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, cu sediul în Bucureşti, sectorul 1, Piaţa Revoluţiei nr. 1A, ca nefondată.
    Admite cererea de chemare în judecată având ca obiect Ordinul MAI nr. 298/2011.
    Anulează Ordinul MAI nr. 298/2011.
    Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, depus la Curtea de Apel Bucureşti.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10.04.2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.


                    Preşedinte,
                    X
                    Grefier,
                    X


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Sentinta, Alte Institutii,  SENTINŢA CIVILĂ nr. 690 din 10 aprilie 2023

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016