Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   SENTINŢA CIVILĂ nr. 4.756 din 6 decembrie 2017  Şedinţa publică din 6 decembrie 2017    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 SENTINŢA CIVILĂ nr. 4.756 din 6 decembrie 2017 Şedinţa publică din 6 decembrie 2017

EMITENT: Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a VIII-a Contencios Administrativ, Fiscal
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 122 din 7 februarie 2022
    Dosar nr. 3.300/2/2017
    Curtea constituită din:
    Preşedinte - A.J.
    Grefier - G.P.
    Pe rol fiind soluţionarea acţiunii în contencios administrativ şi fiscal formulate de reclamanta ......................, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect „anulare act administrativ - ORD 2.632/08/11/2016“.
    Dezbaterile orale au avut loc în şedinţa publică din data de 22.11.2017, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, care face parte integrantă din prezenţa hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 6.12.2017, când a pronunţat prezenta sentinţă.
    Cererile
    Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 28.04.2017, reclamanta ................ a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:
    1. Anularea Ordinului nr. 2.632/8.11.2016 emis de pârât.

    În fapt, reclamanta a afirmat, în esenţă, că ordinul de mai sus este nelegal deoarece încalcă principiul autonomiei locale consacrat de art. 120 alin. (1) din Constituţie, de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi de Carta europeană a autonomiei
    locale, încalcă prevederile Legii nr. 24/2000 prin aceea că nu este emis în baza şi în executarea legilor şi a celorlalte acte normative de nivel superior, încalcă prevederile art. 60 alin. (4), art. 68 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură fiscală prin aceea că reglementează aspecte care ar trebui reglementate prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice.
    Reclamanta a mai arătat că se încalcă art. 4 şi art. 7 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 52/2003 prin aceea că anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ trebuia adus la cunoştinţa publicului, precum şi prevederile Hotărârii Guvernului nr. 521/2005 prin aceea că nu au fost consultate structurile asociative ale autorităţilor publice locale, deşi ordinul contestat le priveşte în mod direct.
    În drept, reclamanta a invocat Legea nr. 554/2004.
    Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, afirmând că actul normativ atacat nu reglementează transmiterea şi conţinutul informaţiilor privitoare la bunurile imobile ale rezidenţilor altor state UE şi nici termenele şi procedura de realizare a acestei transmiteri (art. 60 din Codul de procedură fiscală), că nu reglementează nici periodicitatea, formatul şi modalitatea de transmitere a informaţiilor între organul fiscal central şi organul fiscal local [art. 68 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură fiscală] şi că nu era necesară nicio consultare a structurilor asociative ale autorităţilor publice locale, deoarece ordinul reglementează sistemul informativ PatrimVen care este gestionat şi operat de Ministerul Finanţelor Publice prin ANAF, scopul ordinului fiind acela de a pune serviciile electronice şi la dispoziţia celorlalte autorităţi şi instituţii publice.
    Reclamanta nu a depus răspuns la întâmpinare.
    În dovedirea acţiunii şi în apărare, părţile au depus la dosar înscrisuri.
    Analizând
    Prin Ordinul MFP nr. 2.632/8.11.2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 15.11.2016, s-a dispus extinderea utilizării sistemului informatic PatrimVen prin punerea la dispoziţia autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală (art. 1), prevăzându-se totodată că utilizarea de către autorităţile şi instituţiile publice a sistemului informatic PatrimVen se face în baza unui protocol de aderare care include lista serviciilor disponibile din cadrul sistemului informatic, precum şi descrierea interfeţelor de acces la acesta (art. 2), protocol al cărui model este prevăzut în anexa nr. 1 a ordinului.
    Ordinul a prevăzut, de asemenea, în anexa nr. 2, şi procedura de aprobare a accesului la serviciile disponibile în cadrul sistemului informatic PatrimVen.
    Ordinul menţionează că sistemul informatic PatrimVen poate fi utilizat de către autorităţile şi instituţiile publice (inclusiv de autorităţile administraţiei publice locale) atât pentru ca acestea să acceseze informaţiile înregistrate deja în sistem, cât şi pentru ca acestea să furnizeze/să încarce informaţii în sistem [art. 2 alin. (2)].
    În cuprinsul Protocolului de aderare la sistem (anexa nr. 1 a ordinului) sunt menţionate şi o serie de obligaţii şi condiţii în sarcina autorităţilor şi instituţiilor publice care doresc să aibă acces, cum ar fi „să transmită la MFP, în termen, complet şi corect, datele necesare alimentării sistemului (pct. 2.4)“, să „numească una sau două persoane în calitate de administrator de interoperabilitate (pct. 2.5), „Sistemul informatic PatrimVen va transmite documentele, datele şi informaţiile solicitate numai dacă autoritatea/instituţia publică furnizează, la termen şi complet, informaţiile necesare. (pct. 3.2)“, „Utilizatorii folosesc serviciile PatrimVen în situaţia în care autorităţile/ instituţiile publice trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile prevăzute de lege, precum şi pentru realizarea schimbului de informaţii. (pct. 3.4)“ etc.
    Analizând legalitatea ordinului, instanţa constată:
    Legalitatea unui act administrativ se analizează în raport cu întregul sistem juridic de nivel superior, în special în raport cu actele normative/administrative în baza cărora este emis. În acest sens sunt incidente atât dispoziţiile de principiu conţinute de art. 1 alin. (5) din Constituţie (care consacră supremaţia Constituţiei şi a legilor), cât şi dispoziţiile art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora:
    Articolul 77: Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe bază şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4). Sfera reglementării.
    Articolul 78: Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.
    Din cele expuse mai sus rezultă că respectarea principiului legalităţii presupune nu doar ca un act administrativ să nu contravină vreunei prevederi de nivel superior, ci şi (chiar în primul rând) să existe o dispoziţie normativă/administrativă superioară care să permită emiterea actului în discuţie (să existe deci un temei juridic pentru emiterea actului, pentru ca el să ia fiinţă şi să fie inclus în legislaţia pozitivă).
    Aplicând consideraţiile de mai sus la speţa concretă, se constată:
    În preambulul ordinului contestat se menţionează că el a fost emis în temeiul:
    - art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 (În exercitarea atribuţiilor sale, ministrul finanţelor publice emite ordine şi instrucţiuni, în condiţiile legii.). Acest temei juridic nu este pus în discuţie de către reclamantă şi, astfel, nu interesează speţa de faţă;
    – art. 11 alin. (3) lit. a) şi c) din Codul de procedură fiscală [Organul fiscal poate transmite informaţiile pe care le deţine: a) autorităţilor publice, în scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege; c) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii];
    – art. 60 alin. (4) din Codul de procedură fiscală (În scopul realizării schimbului automat obligatoriu de informaţii prevăzut la art. 291, organul fiscal local are obligaţia de a transmite organului fiscal central informaţii cu privire la bunurile imobile deţinute în proprietate de rezidenţi ai altor state membre ale Uniunii Europene pe teritoriul respectivei unităţi administrativ-teritoriale. Transmiterea şi conţinutul informaţiilor, precum şi termenele şi procedura de realizare a acestora se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice. Organul fiscal local transmite organului fiscal central, la cererea acestuia, şi alte informaţii cu relevanţă fiscală disponibile, în format electronic.);
    – art. 61 alin. (3) din Codul de procedură fiscală [Organul fiscal central la cererea justificată a organului fiscal local sau a altei autorităţi publice centrale şi locale transmite informaţiile primite potrivit alin. (2) lit. a) referitoare la conturile bancare, în scopul îndeplinirii de către aceste autorităţi a atribuţiilor prevăzute de lege. Solicitarea şi transmiterea de informaţii se fac prin intermediul sistemului informatic pus la dispoziţie de către A.N.A.F. Pe bază de protocol, încheiat între organul fiscal central şi organul fiscal local sau altă autoritate publică, se poate asigura accesul direct în baza de date a organului fiscal central.];
    – art. 68 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură fiscală [(2) Organele fiscale locale sunt obligate să transmită organului fiscal central informaţii privind bunurile imobile şi mijloacele de transport deţinute de persoanele fizice sau juridice pentru care există obligaţia declarării conform Codului fiscal. Periodicitatea, formatul şi modalitatea de transmitere se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice. (3) Organul fiscal central este obligat să transmită organelor fiscale locale informaţii privind sursele de venit ale persoanelor fizice. Periodicitatea, formatul şi modalitatea de transmitere se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice.);
    – art. 69 alin. (5) din Codul de procedură fiscală [Certificatul de atestare fiscală, adeverinţa de venit sau documentul prevăzut la alin. (4) poate fi emis şi transmis în formă electronică în baza unui protocol încheiat între instituţia/autoritatea publică şi organul fiscal emitent al acestuia. În acest caz, certificatul, adeverinţa sau documentul prevăzut la alin. (4) este valabil şi fără semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent.].

    În ceea ce priveşte art. 11 alin. (3) lit. a) şi c) din Codul de procedură fiscală [Organul fiscal poate transmite informaţiile pe care le deţine: a) autorităţilor publice, în scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege; c) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii], acesta reglementează doar posibilitatea organului fiscal de a transmite informaţiile pe care le deţine către autorităţi terţe, fără a specifica nimic despre modalitatea de transmitere a informaţiilor, despre sistemul informatic PatrimVen şi nici despre o eventuală abilitare a Ministerului Finanţelor Publice de a emite vreo reglementare în acest sens.
    În ceea ce priveşte art. 60 alin. (4) din Codul de procedură fiscală (În scopul realizării schimbului automat obligatoriu de informaţii prevăzut la art. 291, organul fiscal local are obligaţia de a transmite organului fiscal central informaţii cu privire la bunurile imobile deţinute în proprietate de rezidenţi ai altor state membre ale Uniunii Europene pe teritoriul respectivei unităţi administrativ-teritoriale. Transmiterea şi conţinutul informaţiilor, precum şi termenele şi procedura de realizare a acestora se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice. Organul fiscal local transmite organului fiscal central, la cererea acestuia, şi alte informaţii cu relevanţă fiscală disponibile, în format electronic.), după cum se observă cu claritate din chiar conţinutul textului legal, punerea lui în aplicare nu se poate realiza unilateral de către Ministerul Finanţelor Publice, ci prin emiterea unui ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice. Se observă deci că textul nu conţine nicio abilitare a Ministerului Finanţelor Publice pentru punerea lui în aplicare sub niciun aspect.
    În ceea ce priveşte art. 61 alin. (3) din Codul de procedură fiscală [Organul fiscal central la cererea justificată a organului fiscal local sau a altei autorităţi publice centrale şi locale transmite informaţiile primite potrivit alin. (2) lit. a) referitoare la conturile bancare, în scopul îndeplinirii de către aceste autorităţi a atribuţiilor prevăzute de lege. Solicitarea şi transmiterea de informaţii se fac prin intermediul sistemului informatic pus la dispoziţie de către A.N.A.F. Pe bază de protocol, încheiat între organul fiscal central şi organul fiscal local sau altă autoritate publică, se poate asigura accesul direct în baza de date a organului fiscal central.]
    Se observă că acest text legal ar putea constitui temei juridic pentru ordinul contestat, dar numai în ceea ce priveşte transmiterea informaţiilor bancare, nu şi a celorlalte informaţii menţionate în anexa nr. 1 a ordinului, şi numai la solicitarea autorităţilor şi instituţiilor publice, nu şi la solicitarea organului fiscal central şi numai dacă ar exista o abilitare expresă a Ministerului Finanţelor Publice în a reglementa condiţiile de acces la sistemul informatic al ANAF.
    Or, textul nu conţine o astfel de normă de abilitare.
    În ceea ce priveşte art. 68 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură fiscală [(2) Organele fiscale locale sunt obligate să transmită organului fiscal central informaţii privind bunurile imobile şi mijloacele de transport deţinute de persoanele fizice sau juridice pentru care există obligaţia declarării conform Codului fiscal. Periodicitatea, formatul şi modalitatea de transmitere se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice.(3) Organul fiscal central este obligat să transmită organelor fiscale locale informaţii privind sursele de venit ale persoanelor fizice. Periodicitatea, formatul şi modalitatea de transmitere se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice.], se observă, în mod similar art. 60 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, că punerea lui în aplicare nu se poate realiza unilateral de către Ministerul Finanţelor Publice, ci prin emiterea unui ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice. Se observa deci că textul nu conţine nicio abilitare a Ministerului Finanţelor Publice pentru punerea lui în aplicare sub niciun aspect.
    În ceea ce priveşte art. 69 alin. (5) din Codul de procedură fiscală [Certificatul de atestare fiscală, adeverinţa de venit sau documentul prevăzut la alin. (4) poate fi emis şi transmis în formă electronică în baza unui protocol încheiat între instituţia/autoritatea publică şi organul fiscal emitent al acestuia. În acest caz, certificatul, adeverinţa sau documentul prevăzut la alin. (4) este valabil şi fără semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent.], se observă că textul nu conţine niciun fel de abilitare a Ministerului Finanţelor Publice pentru punerea lui în aplicare sub niciun aspect.
    În concluzie, niciunul din temeiurile juridice invocate de pârât în preambulul ordinului contestat nu justifică emiterea acestuia.
    Ca atare, sunt încălcate prevederile art. 77-78 din Legea nr. 24/2000, precum şi prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    Susţinerile pârâtului în sensul că ordinul nu ar fi fost emis în vederea punerii în aplicare a art. 60 şi a art. 68 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură fiscală nu pot fi primite, din cauza faptului că aceste temeiuri juridice sunt invocate chiar de emitent în preambulul actului, în aplicarea obligaţiei instituite de art. 42 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, potrivit căreia „La celelalte categorii de acte normative formula introductivă cuprinde autoritatea emitentă, denumirea generică a actului, în funcţie de natura sa juridică, precum şi temeiurile juridice pe baza şi în executarea cărora actul a fost emis“.
    Faţă de argumentele de mai sus, instanţă constata că ordinul este nelegal, urmând deci a fi anulat.
    În ceea ce priveşte celelalte motive de nelegalitate invocate de reclamantă, instanţa reţine:
    Cu referire la nerespectarea Hotărârii Guvernului nr. 521/2005, instanţa reţine că, potrivit art. 3 alin. (1) din acest act normativ, „Proiectele de acte normative care privesc în mod direct autorităţile administraţiei publice locale trebuie transmise preşedinţilor structurilor asociative ale acestora de către autoritatea administraţiei publice centrale iniţiatoare, cu cel puţin 15 zile înainte de prezentarea, spre însuşire, de către conducătorul acesteia“.
    Această prevedere reprezintă punerea în aplicare a art. 8 din Legea nr. 215/2001, potrivit căruia „Autorităţile administraţiei publice centrale vor consulta, înainte de adoptarea oricărei decizii, structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, în toate problemele care le privesc în mod direct, potrivit legii“.
    Or, se observă că, deşi accesul şi condiţiile de acces la sistemul informatic PatrimVen vizează în mod direct şi autorităţile administraţiei publice locale (ordinul stabilind nu numai drepturi, ci şi obligaţii în sarcina acestora), nu a existat nicio consultare a acestora prin intermediul structurilor asociative, fiind deci încălcată Hotărârea Guvernului nr. 521/2005.
    Cu referire la nerespectarea Legii nr. 52/2003, instanţa reţine că, potrivit art. 7 alin. (1), (2) şi (4) din lege:
    (1) În cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administraţiei publice are obligaţia să publice un anunţ referitor la această acţiune în site-ul propriu, să-l afişeze la sediul propriu, într-un spaţiu accesibil publicului, şi să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administraţiei publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informaţii.

    (2) Anunţul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoştinţa publicului, în condiţiile alin. (1), cu cel puţin 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea spre avizare de către autorităţile publice. Anunţul va cuprinde: data afişării, o notă de fundamentare, o expunere de motive, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, un studiu de impact şi/sau de fezabilitate, după caz, textul complet al proiectului actului respectiv, precum şi termenul-limită, locul şi modalitatea în care cei interesaţi pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ.

    (4) La publicarea anunţului, autoritatea administraţiei publice va stabili o perioadă de cel puţin 10 zile calendaristice pentru proiectele de acte normative prevăzute la alin. (2), pentru a primi în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice.

    Or, în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi publicat un anunţ privind elaborarea acestui ordin, nici că publicarea s-ar fi făcut cu minimum 30 de zile lucrătoare înainte de aprobarea ordinului şi nici că s-ar fi alocat 10 zile calendaristice pentru a se primi propuneri/sugestii.
    Ca atare, a fost încălcată şi Legea nr. 52/2003.
    Conchizând, faţă de argumentele de mai sus, instanţa va admite acţiunea şi va anula ordinul contestat, urmând ca prezenta hotărâre, în cazul rămânerii ei definitive, să fie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004.
    PENTRU ACESTE MOTIVE,
    În numele legii,
    HOTĂRĂŞTE:
    Admite acţiunea formulată de reclamanta ……………. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sectorul 5.
    Anulează Ordinul MFP nr. 2.632/2016.
    Prezenta hotărâre se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, după rămânerea ei definitivă, potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004.
    Cu recurs, în 15 zile de la comunicare. Recursul se va depune la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a, sub sancţiunea nulităţii.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6.12.2017.


                    PREŞEDINTE,
                    A.J.
                    Grefier,
                    G.P.

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016