Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: SENTINŢA CIVILĂ nr. 394 din 10 martie 2023 referitoare la acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare acte administrative cu caracter normativ

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

SENTINŢA CIVILĂ nr. 394 din 10 martie 2023 referitoare la acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare acte administrative cu caracter normativ

EMITENT: Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a VIII-a Contencios Administrativ, Fiscal
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 954 din 24 septembrie 2024

Comenteaza legea

Dosar nr. 1.421/2/2022
Curtea constituită din:


┌────────────────┬─────────────────────┐
│Preşedinte      │- judecător X        │
├────────────────┼─────────────────────┤
│Grefier         │- X                  │
└────────────────┴─────────────────────┘

    Pe rol se află acţiunea în contencios administrativ având ca obiect „anulare acte administrative cu caracter normativ“, formulată de reclamanţii X în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
    Dezbaterile orale au avut loc în şedinţa publică din 9.02.2022, susţinerile părţilor prezente fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, pentru a se depune note/concluzii scrise, iar apoi având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea succesiv până la data de 10.03.2023.
    CURTEA,
    prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 7.03.2022, în Dosarul nr. 1.421/2/2022, reclamanţii ######### ######, ##### ##### - #####, ###### ########, ###### ###### ######, ###### ######## - ####, ########## #######, ####### #######, ######### ####### - ########, ######### ####### ######, ####### ######, ######### #######, ######## #######, ##### ##### - ######, ####### #######, ####### ######, ########## ###### #######, ######### #### - ##### (########), ######### ####, ######### ###### - #######, #### ######, ######## ##### - #####, ######## ### - #####, #### ##### - ######, ######## ###### - ######, ####### #### - ######, ###### ##### - #####, ###### #######, ######## ###### - ########, ######## ######, ##### ######, ###### ######, ####### ########, ########### au chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi #### Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând anularea următoarelor prevederi din acte administrative cu caracter normativ: (i) art. 102 alin. (1) din anexa nr. 1 (Contractul-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii #########, din 21.03.2018) la Hotărârea Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii #########; (ii) art. 8 alin. (1) din anexa nr. 26 (Contract de furnizare de servicii medicale spitaliceşti) a Ordinului nr. ###/836/2018 prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare în anul 2018 la Hotărârea Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii ######### din 27.03.2018; (iii) Protocolul terapeutic „DCI: Combinaţie Naproxenum + Esomeprazolum“ din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.###/500/2008 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008; (iv) Protocolul terapeutic „DCI: Ondasetronum, Granisetronum“ din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.###/500/2008 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008.
    În motivare, partea reclamantă a arătat că art. 102 din anexa nr. 1 la HG nr. 140/2018 are acelaşi conţinut cu art. 8 din anexa nr. 26 la Ordinul nr. ###/836/2018.
    Dispoziţiile legale menţionate se raportează la art. 92 lit. i) din anexa nr. 1 la HG nr. 140/2018, respectiv la art. 6 lit. i) din
    anexa nr. 26 la Ordinul nr. ###/836/2018, ambele prevederi legale având un conţinut identic.
    Reclamanţii au mai indicat şi protocolul terapeutic vizând „DCI: Combinaţie Naproxenum + Esomeprazolum“ din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.###/500/2008.
    Prevederile atacate sunt incluse în acte administrative cu caracter normativ, întrucât instituie reguli general obligatorii şi impersonale, a căror aplicare poate fi realizată şi prin intervenţia forţei coercitive a statului.
    HG nr. 140/2018 a fost emisă de către Guvernul României. Ordinul nr. ###/836/2018 a fost emis de către Ministerul Sănătăţii împreună cu #### Naţională de Asigurări de ########. Ordinul nr. 1.###/500/2008 a fost emis de către Ministerul Sănătăţii împreună cu #### Naţională de Asigurări de ########.
    În perioada 1.04.2018-30.06.2021 a fost în vigoare HG nr. 140/2018 şi, respectiv, anexa nr. 1 la aceasta, „Contractul-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii #########“. În perioada 1.04.2018-30.06.2021 a fost în vigoare Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Casei Naţionale de Asigurări de ######## nr. 397/2018, prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare în anul 2018 a HG nr. 140/2018. În perioada 15.07.2008-5.05.2021 a fost în vigoare Ordinul nr. 1.###/500/2008.
    În perioada mai-iulie 2021, #### Asigurărilor de ######## şi Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, #### O.P.S.N.A.J., a efectuat o acţiune de control operativ la sediul acesteia privind furnizorul de servicii medicale spitaliceşti Spitalul Universitar de Urgenţă ####### Central Dr. ##### ######, S.U.U.M.C., unde reclamanţii desfăşoară activitatea în calitate de medici, perioada supusă controlului fiind 1.05.2018-15.03.2020.
    În cadrul Raportului de control WR-OPI.S2/1.07.2021 emis ca urmare a acţiunii de control şi a anexei care a însoţit raportul de control s-a reţinut că medicii menţionaţi în cuprinsul anexei (reclamanţii fiind nominalizaţi în anexa respectivă) „au prescris medicamente aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin HG nr. 720/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fără a respecta protocoalele terapeutice (prescrierea în afara competenţei/prescrierea incorectă a dozei/nerespectarea codului de diagnostic)“.
    Reclamanţii susţin că au completat formularul prescripţiilor codificând eronat diagnosticul pacienţilor sau depăşind doza minimă a medicamentelor menţionate în protocolul terapeutic al combinaţiei Naproxenum-Esomeprazolum. Constatările din raportul de control şi încadrarea faptelor acestora s-au făcut exclusiv pe baza prescripţiilor medicale, fără o analiză a actelor medicale. Procedura de control şi sancţionare a fost întemeiată pe textele din actele administrative cu caracter normativ atacate prin prezenta acţiune, care au permis, pe de o parte, încadrarea erorilor materiale în fapta de încălcare a protocoalelor terapeutice, iar, pe de altă parte, au aplicat dispoziţiile unui protocol nelegal, fără o analiză corespunzătoare a documentelor medicale care au stat la baza prescripţiilor.
    Astfel, ca urmare a constatărilor făcute, #### O.P.S.N.A.J. a conchis în raportul de control că nu au fost respectate prevederile Hotărârii Guvernului nr. 140/2018. Conform secţiunii „######“ din finalul raportului de control, pentru nerespectarea obligaţiilor enumerate în cuprinsul acestuia, #### O.P.S.N.A.J. a aplicat S.U.U.M.C. sancţiunea pecuniară de 0,5% din valoarea de contract corespunzătoare lunilor în care au fost prescrise medicamentele aferente denumirilor comune internaţionale, fără respectarea protocoalelor terapeutice, aşa cum sunt menţionate în anexa nr. 1, punând în sarcina furnizorului de servicii spitaliceşti să ia toate măsurile necesare pentru respectarea protocoalelor terapeutice şi să raporteze stadiul implementării acestora.
    Suplimentar faţă de Raportul de control WR-OPI.S2/ 1.07.2021, #### O.P.S.N.A.J. a întocmit şi Nota de constatare nr. WR-OPI.S2/22.06.2021, conţinând în esenţă aceleaşi informaţii cu cele din raportul de control, fiind însoţită de anexa nr. 1 ce detaliază situaţia medicilor care au prescris medicamente fără respectarea protocoalelor terapeutice.
    #### de Raportul de control nr. WR-OPI.S2/1.07.2021, S.U.U.M.C. a formulat o contestaţie adresată emitentului #### O.P.S.N.A.J., prin care a solicitat anularea raportului de control, ce a fost respinsă de autoritatea publică emitentă.
    Ulterior transmiterii răspunsului la contestaţia S.U.U.M.C., #### O.P.S.N.A.J. a revenit punctual la soluţia dată iniţial cu privire la unele dintre reţetele analizate.
    Împotriva raportului de control, S.U.U.M.C. a formulat acţiune în instanţă, ce face obiectul Dosarului nr. #####/3/2021, în cadrul căruia reclamanţii au formulat cerere de intervenţie, prin care au solicitat anularea Raportului de control WR-OPI.S2/ 1.07.2021, a Notei de constatare nr. WR-C>PLS2/22.06.2021 şi a anexei nr. 1 la nota de constatare, a răspunsului oferit de #### O.P.S.N.A.J la contestaţia formulată de S.U.U.M.C., precum şi a tuturor actelor subsecvente.
    Referitor la interes şi la calitatea procesuală a reclamanţilor se invocă art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (4), art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
    Actele administrative litigioase produc efecte erga omnes, deci şi asupra reclamanţilor.
    În mod particular, interesul acestora este justificat de faptul că S.U.U.M.C., unitate în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea, a fost sancţionat de către #### O.P.S.N.A.J. Temeiul juridic al aplicării sancţiunilor respective a fost reprezentat de art. 102 din anexa nr. 1 la HG nr. 140/2018, de art. 8 din anexa nr. 26 la Ordinul nr. ###/836/2018 şi de protocolul terapeutic „DCI: Combinaţie Naproxenum + Esomeprazolum“ din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.###/500/2008. Mai mult, având în vedere menţionarea acestora în anexa raportului de control, există riscul ca S.U.U.M.C. să formuleze o acţiune în regres împotriva reclamanţilor, situaţie care conturează interesul în formularea prezentei acţiuni.
    În acest sens, reclamanţilor le-a fost comunicat documentul intern numit „Simulare de calcul privind o eventuală repartizare pe medici a prejudiciului comunicat de #### O.P.S.N.A.J.“, unde este evidenţiat că S.U.U.M.C. are intenţia să întoarcă împotriva reclamanţilor sancţiunea.
    Pe cale de consecinţă, este evident că drepturile şi interesele reclamanţilor sunt vătămate.
    Referitor la motivele de nelegalitate a art. 102 alin. (1) din HG nr. 140/2018 şi a art. 8 alin. (1) din Ordinul nr. ###/836/2018, reclamanţii au susţinut că la edictarea actelor atacate s-au încălcat normele de tehnică legislativă (lipsa de claritate şi, implicit, de predictibilitate).
    Actele normative trebuie adoptate în funcţie de ierarhia acestora în sistemul normativ, sens în care se invocă art. 108 din Constituţia României, art. 1, 4 şi 13 din Legea nr. 24/2000.
    Atât HG nr. 140/2018, cât şi Ordinul nr. ###/836/2018 trebuie să se supună actelor normative superioare din punct de vedere ierarhic, cu precădere Constituţiei României, Codului Administrativ, Legii nr. 95/2006 etc. Or, reglementările sunt diametral opuse. Mai mult, reglementările respective intră în conflict direct şi cu art. 2 din ####.
    Actele normative atacate sunt emise în temeiul delegărilor instituite de Legea nr. 95/2006, anume art. 229 alin. (2), respectiv art. 229 alin. (4). Totodată, reglementarea sancţiunilor în caz de nerespectare a protocoalelor terapeutice a fost delegată potrivit art. 241 alin. (5) din Legea nr. 95/2006. Astfel, actele normative atacate sunt adoptate în temeiul delegării legislative instituite prin Legea nr. 95/2006, fiind astfel esenţial să respecte întocmai dispoziţiile actului normativ ierarhic superior prin care s-a instituit delegarea legislativă; în caz de conflict între dispoziţiile legale instituite prin Legea nr. 95/2006 şi cele instituite prin HG nr. 140/2018 sau prin Ordinul nr. ###/836/2018, prevalează dispoziţiile legale prevăzute în Legea nr. 95/2006.
    Reclamanţii afirmă neclaritatea textelor legale, lipsa de predictibilitate şi insuficienţa reglementării, raportat la art. 8 alin. (4) şi art. 36 din Legea nr. 24/2000.
    #### elaborate în aplicarea Legii nr. 95/2006, HG nr. 140/2018 şi Ordinul nr. ###/836/2018 nu au detaliat/diferenţiat prin sancţiuni caracteristice faptele care ar putea intra în noţiunea de obligaţie de respectare a protocoalelor. ##### unei reglementări detaliate a faptelor care pot fi cuprinse în noţiunea de nerespectare a protocoalelor terapeutice a permis interpretarea că inserarea unui cod eronat în prescripţiile medicale reprezintă încălcarea protocoalelor terapeutice, fără însă a se oferi posibilitatea analizării actului medical din spatele prescripţiei. Cu alte cuvinte, prevederile legale atacate nu fac altceva decât să reia fidel fapta prevăzută de lege, instituind o sancţiune globală, fără a individualiza faptele care pot constitui nerespectări ale protocoalelor terapeutice. Astfel, deşi scopul HG nr. 140/2018 şi al Ordinului nr. ###/836/2018 este de a organiza executarea legii, în realitate nu se organizează nimic, în condiţiile în care se instituie sancţiuni generale, neindividualizate şi disproporţionate.
    Se indică art. 219 din Legea nr. 95/2006, astfel că activitatea medicilor prestată în concordanţă cu acest obiectiv nu ar putea fi calificată ca nerespectări ale protocoalelor terapeutice, atâta vreme cât actul medical are drept scop protejarea interesului superior al pacientului, iar acest aspect este ignorat complet de textele actelor atacate. Mai mult decât atât, în trecut, respectiv în perioada #########, a existat o sancţionare a S.U.U.M.C. pentru fapte similare, însă sancţiunea aplicată atunci a fost proporţională cu prejudiciul.
    Astfel, actele administrative cu caracter normativ care sancţionează cu 0,5%, 1% sau chiar cu 3% din valoarea lunară contractată încălcarea de către furnizorii de servicii medicale a obligaţiei de respectare a protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor contravin normelor de tehnică legislativă, lipsind caracterul precis, predictibil, clar şi neechivoc.
    În acest sens, nu sunt reglementate corespunzător toate situaţiile în care poate interveni o astfel de sancţiune, nu sunt reglementate sancţiuni distincte în funcţie de gravitate şi nu este avut în vedere prejudiciul produs.
    Reclamanţii au mai susţinut că actele atacate încalcă principiul proporţionalităţii.
    Sancţiunile stabilite prin dispoziţiile legale menţionate nu pot fi considerate în niciun caz proporţionale cu vreun prejudiciu produs prin nerespectarea obligaţiilor impuse de către lege, cu atât mai mult în cazul în care apar erori materiale, umane în desfăşurarea activităţii de prescriere a diferitelor medicamente, nesusceptibile, prin natura lor, de a cauza prejudicii.
    Astfel, pentru evaluarea proporţionalităţii unei măsuri/reglementări este necesar să se evalueze dacă: (i) restrângerea este necesară într-o societate democratică; (ii) măsura este proporţională cu situaţia care a determinat-o; (iii) măsura este aplicată în mod nediscriminatoriu şi (iv) fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
    Raportat la art. 53 din Constituţia României, instanţa constituţională a afirmat necesitatea stabilirii unor criterii obiective, prin lege, pentru principiul proporţionalităţii.
    Se mai indică art. 9 din Codul administrativ, în dreptul administrativ principiul proporţionalităţii reprezentând un criteriu care permite delimitarea puterii discreţionare a autorităţilor administrative de excesul de putere.
    Se indică şi art. 5 din TUE, respectiv aspecte din jurisprudenţa CJUE vizând principiul proporţionalităţii.
    Dispoziţiile legale cu caracter sancţionator atacate se îndepărtează în mod vădit de la rigorile conturate în jurul principiului proporţionalităţii, în condiţiile în care individualizarea sancţiunii este imposibil de realizat.
    Principiul proporţionalităţii este încălcat întrucât sancţiunea nu este reglementată în funcţie de gravitatea faptei sau de pericolul social. Textele normative stabilesc o sancţiune unică pentru o paletă nedefinită de fapte care s-ar putea încadra în obligaţia legală de respectare a protocoalelor terapeutice, fără a prevedea sancţiuni proporţionale cu gravitatea faptelor săvârşite, respectiv fără a individualiza fiecare sancţiune în parte, astfel cum presupune principiul proporţionalităţii.
    Textele legale atacate pun semnul egalităţii între erori, care sunt fapte neculpabile şi prezintă pericol social scăzut, şi faptele intenţionate, care denotă un pericol social crescut. Or, este absurd şi nerezonabil să se sancţioneze identic faptele comise din eroare cu cele comise cu intenţie. Mai mult, nu doar că nu se individualizează sancţiunea în cazul nerespectării protocoalelor terapeutice, dar nici în cazul celorlalte abateri de la textele legale nu se poate vorbi de o individualizare, toate abaterile fiind sancţionate identic.
    Destinatarii finali sunt pacienţii care nu pot beneficia de tratamentele adecvate şi absolut necesare din cauza sancţiunilor excesive şi contrare legii aplicate medicilor şi spitalelor. În cazul de faţă, efectele secundare se răsfrâng indirect asupra pacienţilor, aceştia fiind destinatarii indirecţi ai normelor juridice şi direcţi ai asigurărilor sociale de sănătate, prejudiciaţi fiind de reglementări nerezonabile şi abuzive.
    Pe cale de consecinţă, textele legale impun sancţiuni imposibil de individualizat, sancţionând toate faptele în acelaşi mod şi încălcând în mod evident principiul proporţionalităţii.
    Principiul proporţionalităţii este încălcat şi prin aceea că sancţiunea nu este reglementată în funcţie de prejudiciul produs. Astfel, se poate ajunge (s-a ajuns în cazul reclamanţilor) în situaţia în care cuantumul medicamentelor decontate să fie unul infim faţă de cuantumul sancţiunii aplicate.
    Totodată, legea le conferă caselor de asigurări un alt remediu pentru prescrierea greşită, respectiv recuperarea sumelor decontate contrar legii. Recuperarea sumelor decontate se poate face însă numai dacă furnizorul a ignorat avertismentele emise de Platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, după cum prevede art. 94 lit. g) din HG nr. 140/2018.
    Conform documentului emis de #### O.P.S.N.A.J., ce conţine detalierea exactă a prejudiciului produs de prescripţiile medicale sancţionate, prejudiciul total este în cuantum de
    19.774,55 lei şi se compune din însumarea tuturor prescripţiilor medicale ce au făcut obiectul acţiunii de control. Prin raportare la acest prejudiciu, sancţiunea aplicată S.U.U.M.C. prin raportul de control a fost în cuantum de 2.069.579,30 lei, de peste 100 de ori mai mare decât prejudiciul efectiv creat prin decontarea unor prescripţii eronate, ceea ce face ca raportul sancţiune-prejudiciu să fie disproporţionat. De altfel, S.U.U.M.C. a adresat mai multe solicitări către Ministerul Sănătăţii, #### O.P.S.N.A.J şi C.N.A.S. prin care a semnalat faptul că prevederile art. 102 din H.G. nr. 140/2018 şi art. 8 din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 397/2018 sunt disproporţionate şi injuste.
    Actele atacate instituie un tratament discriminatoriu, întrucât instituie acelaşi regim sancţionator persoanelor aflate în circumstanţe diferite.
    Se indică art. 7 din Codul administrativ.
    Prin aplicarea aceloraşi sancţiuni, indiferent de situaţie, se instituie în mod clar o discriminare, întrucât reglementările atacate nu fac diferenţa între diferitele situaţii în care se pot afla furnizorii de servicii medicale din punct de vedere logistic, respectiv faţă de prezenţa sau nu a unui sistem informatic (din motive independente de opţiunea sau voinţa proprie).
    ########## nu deţine un astfel de sistem, deşi autorităţile aveau obligaţia să îl implementeze, ceea ce face ca orice fel de sancţiune corelativă să fie vădit disproporţionată. Astfel, atât în situaţia în care există un sistem de verificare, iar şansa de a greşi este mult mai mică, cât şi în situaţia în care nu există nicio posibilitate de verificare, iar riscul de greşeală este mult mai mare, sancţiunea impusă de legiuitor este aceeaşi. #### autorităţile au obligaţia legală de a asigura un sistem informatic care să asigure aplicarea unitară a regulilor, în realitate sunt furnizori de servicii care funcţionează offline, fără acces la acest sistem.
    În acest sens, a pretinde şi sancţiona identic conduita furnizorilor de servicii medicale, fără a asigura şi condiţii identice de desfăşurare a activităţii de către aceştia, reprezintă o discriminare pe care textele de lege o creează. Prin urmare, obligaţia de respectare a protocoalelor terapeutice nu poate fi scoasă din contextul contractual şi faptic, în care culpa pentru presupusa nerespectare a protocoalelor terapeutice aparţine şi autorităţilor.
    #### reglementările garantează un sistem informatic, logistic pus la punct de stat, pe care se întemeiază sistemul asigurărilor sociale de sănătate, spitalul funcţionează încă în sistem offline, în timp ce i se pretinde un comportament şi i se aplică un tratament sancţionator nediferenţiat de cel al unităţilor care funcţionează în sistem online.
    Erorile survenite la completarea prescripţiilor sunt inevitabile şi provocate de nerespectarea următoarelor obligaţii de către autorităţi: art. 280 alin. (2), art. 301 lit. a) din Legea nr. 95/2006, art. 19 din anexa nr. 23 la Ordinul nr. 397/2018, art. 8 lit. f) şi art. 93 din H.G. nr. 140/2018.
    #### S.U.U.M.C. funcţionează offline, se porneşte de la premisa (existentă în legislaţie, nu şi în realitate) că spitalul şi medicii beneficiază de infrastructura, sistemul informatic, logistica, procedurile şi îndrumările puse la punct de autorităţi.
    Mai mult, în Contractul-cadru reglementat de Ordinul nr. ###/836/2018 se prevăd în sarcina S.U.U.M.C. o serie de obligaţii care pot fi îndeplinite numai după asigurarea accesului la sistemul online, inclusiv accesul la sistemul naţional de prescripţie electronică. În consecinţă, prin actele administrative atacate se instituie în mod vădit un tratament discriminatoriu, întrucât instituie acelaşi regim sancţionator persoanelor aflate în circumstanţe diferite.
    Actele atacate asigură un venit injust către CNAS sau caselor de asigurări care aplică sancţiunile, în condiţiile în care casele de asigurări de sănătate dobândesc sume nu doar în temeiul art. 102 alin. (8) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 140/2018 şi art. 6 alin. (8) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. ###/836/2018, dar şi în temeiul art. 158 din HG nr. 140/2018, respectiv în relaţia cu farmaciile.
    Există mijloace legale pentru prevenirea decontării reţetelor eronate şi pentru remedierea greşelilor. Chiar dacă un furnizor de servicii spitaliceşti funcţionează în sistem offline, situaţie care poate genera erori, există, cel puţin teoretic, remedii puse la dispoziţie de reglementările în vigoare, astfel încât o prescripţie eronată să nu fie eliberată şi apoi decontată. Constatate la timp, erorile pot fi remediate, iar casele de asigurări şi farmaciile implicate în eliberarea medicamentelor dispun de logistica necesară şi au obligaţia să oprească lanţul erorii. Se indică art. 152 lit. d), e), h), u), g), q) din H.G. nr. 140/2018, respectiv art. 154 lit. b), art. 155 alin. (9) şi (11) din acelaşi act normativ.
    Ceea ce ar trebui să primeze este actul medical, erorile la completarea formularelor putând fi remediate. În realitate însă prescripţiile sunt verificate cu întârziere, iar potrivit legii sancţiunile au drept ţintă furnizorii de servicii spitaliceşti, nicidecum celelalte entităţi care contribuie la eliberarea medicamentelor şi au şi obligaţia de a verifica conformitatea acestora.
    Mai mult, eroarea materială în completarea formularelor este calificată în temeiul actelor administrative atacate ca o nerespectare a protocoalelor, fără analiza actului medical care justifica tratamentul prescris. #### #### de asigurări nu decontează sumele aferente medicamentelor, atunci nu intervine nici sancţionarea furnizorului de servicii spitaliceşti.
    Există mai multe sancţiuni pentru faptele celor implicaţi în operaţiuni consecutive de la emiterea prescripţiilor până la decontarea medicamentelor, deşi toate faptele respective au drept consecinţă ###### ########## ######### ##########.
    Se indică art. 158 din HG nr. 140/2018 şi art. 152 din acelaşi act normativ.
    Astfel, având în vedere că farmaciile reprezintă a doua linie defensivă pentru respectarea protocoalelor terapeutice, deşi se produce un singur prejudiciu, casele de asigurări sancţionează pentru decontarea greşită a aceleiaşi reţete atât furnizorul de servicii spitaliceşti, cât şi farmacia care a eliberat respectivul medicament, iar sancţiunile nu au vreo legătură cu prejudiciul.
    Printre persoanele implicate fac parte şi casele de asigurări, iar acestea pot aplica sancţiuni şi în situaţia în care ele însele îşi încalcă atribuţiile legale. Se indică art. 154 şi 155 din HG nr. 140/2018.
    Actele atacate periclitează, prin impredictibilitatea interpretării şi aplicării lor, scopul legilor ierarhic superioare, anume protejarea asiguratului de costuri, instituită prin art. 219 din Legea nr. 95/2006. Astfel, raţiunea instituirii la nivel central a sistemului asigurărilor sociale de sănătate este de a putea oferi contribuabililor ajutorul medical necesar unui trai sănătos, de a putea beneficia de cele mai potrivite servicii medicale. Textele legale litigioase anihilează art. 219 din Legea nr. 95/2006, lipsind de efecte obiectivele şi scopul sistemului de asigurări sociale de sănătate, instituind sancţiuni ineficient de drastice şi generând o teamă în rândul medicilor de a prescrie conform nevoilor reale ale pacienţilor lor.
    Reclamanţii menţionează şi interesul superior al pacientului, instituit prin art. 2 din Legea nr. 46/2003 şi prin art. 2 din ####.
    Prin limitarea nejustificată a posibilităţii de prescriere a medicilor, în condiţiile în care fără respectivele medicamente
    compensate pacienţii ar putea chiar muri, textele în discuţie sunt contrare unor principii înrădăcinate de mult în medicină şi în conştiinţa oamenilor.
    Se indică şi art. 4 din Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din #######.
    Totodată, se identifică o jurisprudenţă favorabilă pacienţilor.
    În cazul reclamanţilor nu s-a contestat calitatea actului medical, fapt expres prevăzut în Răspunsul #### O.P.S.N.A.J. la contestaţia administrativă.
    Reclamanţii fac referire şi la independenţa profesiei de medic, instituită prin art. 381 din Legea nr. 95/2006, respectiv art. 6 din Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din #######. Cu toate acestea, potrivit dispoziţiilor legale atacate, medicul trebuie să se supună protocoalelor terapeutice, care sunt adoptate printr-un act normativ inferior Legii nr. 95/2006, respectiv printr-un act normativ al cărui scop este organizarea executării legii respective.
    Referitor la Protocolul terapeutic „DCI: Combinaţie Naproxenum + Esomeprazolum“ din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.###/500/2008, se arată că protocoalele terapeutice reprezintă baza de prescriere şi monitorizare a medicamentelor. Acestea sunt destinate medicilor pentru a facilita activitatea de prescriere a tratamentelor pacienţilor. Cu alte cuvinte, protocoalele terapeutice oferă cadrelor medicale instrucţiuni suplimentare celor oferite de către producător, în baza noilor descoperiri ştiinţifice, care să le ajute în prescrierea celor mai potrivite tratamente şi în dozele optime nevoilor pacienţilor.
    În schimb, protocolul terapeutic litigios nu oferă nicio informaţie în plus medicilor, nu are la bază evoluţiile ştiinţifice, ci este copia fidelă a prospectului medicamentului cu denumirea comercială Vimovo (care conţine cele două substanţe active). Or, prospectul medicamentului nu poate fi considerat protocol terapeutic. De altfel, prospectul substanţei Naproxenum permite utilizarea acesteia cu un spectru mult mai larg, iar protocolul combinaţiei (care nu acoperă toate posibilităţile de utilizare a substanţei de bază) apare, astfel, limitat în mod nejustificat.
    În Lista aprobată prin HG nr. 720/2008, combinaţia Naproxenum-Esomeprazol se regăseşte în sublista B la pct. 207 şi este marcată cu **, simbol explicat în #### de la sfârşitul listei astfel: „Tratamentul cu medicamentele corespunzătoare DCI-urilor notate cu ** se efectuează pe baza protocoalelor terapeutice elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii“. Prin HG nr. 720/2008 s-a instituit o delegare către minister şi CNAS, pentru a reglementa prin ordin comun (act administrativ cu caracter normativ) protocoalele terapeutice aferente medicamentelor din liste elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii.
    Prin urmare, pentru ca protocolul terapeutic să respecte rigorile stabilite prin HG (actul având caracter normativ şi fiind ierarhic superior Ordinului nr. 1.301/2008), trebuia elaborat de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, înainte de a fi aprobat prin ordin comun de minister şi CNAS. Or, prospectul Vimovo (copiat de protocolul atacat) este elaborat de producătorul medicamentului şi este destinat informării utilizatorului, iar un astfel de document nu îndeplineşte condiţia arătată în #### sublistei B din HG nr. 140/2008. Viciul nu este unul pur formal, ci prin scopul său prospectul se adresează utilizatorului, nu medicului curant.
    Efectul constatării nelegalităţii protocolului este acela că prescripţiile se pot face conform art. 92 lit. i) teza a II-a din HG nr. 140/2018.
    Reclamanţii au indicat şi motive de nelegalitate a Protocolul terapeutic „DCI: Ondasetronum, Granisetronum“ din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.###/500/2008.
    Protocolul terapeutic aferent medicamentului Granisetronum nu îndeplineşte rigorile prevăzute de către legislaţia în materie, prin raportare la lipsa de claritate şi de echivoc, esenţiale protocoalelor terapeutice. Mai mult decât atât, prin instituirea unor restricţii nejustificate sunt deturnate scopurile legislaţiilor superioare, respectiv protejarea asiguratului de costuri, interesul superior al pacientului, independenţa profesiei de medic.
    În consecinţă, s-a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată.
    În drept, s-a făcut referire la dispoziţiile legale deja invocate.
    În dovedire, s-a propus spre administrare proba cu înscrisuri.
    Părţile pârâte au depus întâmpinări în procedura scrisă: Guvernul României la 14.07.2023, #### Naţională de Asigurări de ######## şi Ministerul Sănătăţii la 19.07.2022.
    Pârâtul Guvernul României a solicitat prin întâmpinare să fie respinsă cererea de chemare în judecată.
    În apărare, partea pârâtă a invocat excepţia de netimbrare a cererii de chemare în judecată, raportat la dispoziţiile art. 16 din OUG nr. 80/2013 şi art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind necesară îndeplinirea obligaţiei legale de plată anticipată a taxei judiciare de timbru.
    Pârâtul a mai susţinut că reclamanţii nu fac dovada interesului de a promova prezenta cerere de anulare a HG nr. 140/2018, condiţie de exerciţiu a oricărei acţiuni în justiţie. În cauză, exerciţiul dreptului la acţiune şi recunoaşterea interesului legitim nu pot interveni decât în condiţiile prevăzute de art. 21 şi 52 din Constituţia României, republicată, şi de Legea nr. 554/2004. Reclamanţii solicită anularea parţială a HG nr. 140/2018 întrucât au fost sancţionaţi pentru nerespectarea acesteia, fapt ce nu poate conduce la anularea sa. Totodată, demersul judiciar este lipsit de interes şi prin prisma faptului că, la acest moment, actul contestat nu mai este în vigoare, prin ajungerea la termenul pentru care a fost adoptat. La acest moment, actul în discuţie şi-a epuizat toate efectele. HG nr. 140/2018 ar profita reclamanţilor doar pentru înlesnirea admiterii unei alte cereri de chemare în judecată, care face obiectul Dosarului nr. #####/3/2021, fără a se face dovada interesului pentru anularea actului administrativ în litigiu, ale cărui efecte au încetat în totalitate.
    Pe fond, se solicită respingerea cererii privind anularea parţială a HG nr. 140/2018.
    Cerinţele esenţiale privind legalitatea actelor au fost respectate în cauză, în condiţiile în care HG nr. 140/2018 a fost adoptată de executiv în temeiul dispoziţiilor constituţionale şi infraconstituţionale care sunt indicate ca atare în preambulul său. Actul administrativ contestat cuprinde atât motive de drept (indicate chiar în preambul), cât şi motive de fapt, cum sunt cele regăsite în nota de fundamentare a acestuia. Hotărârea contestată a fost adoptată prin însuşirea proiectelor iniţiate de Ministerul Sănătăţii şi de #### Naţională de Asigurări de ######## cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000.
    Sub aspectul oportunităţii, adoptarea actului administrativ contestat a fost determinată de motivele menţionate în nota de fundamentare.
    Anterior adoptării actului administrativ de către executiv, contractul-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii ######### (cu prelungirile legale succesive) a fost elaborat de către #### Naţională de Asigurări de ######## pe
    baza negocierii purtate cu Colegiul Medicilor din #######, Colegiul Medicilor Dentişti din #######, Colegiul Farmaciştilor din #######, Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din #######, Ordinul Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor, precum şi în urma consultării cu organizaţiile patronale, sindicale şi profesionale reprezentative din domeniul medical.
    În consecinţă, s-a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.
    În drept, nu au fost invocate alte dispoziţii legale; a fost solicitată judecata în lipsă.
    În drept, s-a făcut referire la proba cu înscrisuri.
    Pârâta #### Naţională de Asigurări de ######## a solicitat prin întâmpinare să fie respinsă cererea de chemare în judecată.
    Partea pârâtă a invocat în apărare excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, respectiv excepţia lipsei de interes a reclamanţilor.
    Astfel, având în vedere faptul că prin acţiunea în justiţie se asigură protecţia drepturilor subiective civile, este firesc ca, pentru a putea exercita acţiunea în instanţă, calitatea procesuală activă să coincidă calităţii de titular al dreptului dedus judecăţii.
    ######### de respectare a protocoalelor terapeutice este stabilită de legiuitor pentru toţi medicii prescriptori, astfel cum statuează art. 241 alin. (4) şi (5) din Legea-cadru nr. 95/2006. Se indică şi art. 7 lit. k) din anexa nr. 2 la HG nr. 140/2018.
    Reclamanţii nu reprezintă întreg segmentul de asistenţă medicală spitalicească din #######, nu reprezintă toate segmentele de asistenţă medicală cu toate componentele acestora, astfel că protejarea unor interese personale nu poate fi interpusă cu drepturile de ordin public ale tuturor celorlalţi furnizori de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale. Aşadar, reclamanţii nu au făcut dovada că reprezintă în instanţă toţi furnizorii care acordă servicii de asistenţă medicală sau că au un mandat special din partea acestora de a acţiona în justiţie.
    Reclamanţii nu au calitate procesuală activă, iar dispoziţiile a căror anulare o solicită nu vizează doar drepturi sau interese legitime ale acestora, ci drepturi şi obligaţii ale tuturor furnizorilor de servicii aflaţi în prezent în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate.
    Colegiul Medicilor din ####### are şi sarcina de a reprezenta şi apăra interesele acestora. Or, în baza prerogativelor legale stabilite de art. 414 alin. (2) din acelaşi act normativ, Colegiul Medicilor din ####### a reprezentat interesele membrilor săi (deci a tuturor medicilor din #######) la consultările şi negocierile pentru elaborarea actelor normative pe care reclamanţii le contestă prin prezenta acţiune.
    În concluzie, acţiunea a fost introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
    Totodată, acţiunea este şi lipsită de interes.
    Condiţia interesului legitim nu este îndeplinită în cauză, întrucât reclamanţii solicită anularea unor dispoziţii care reglementează drepturi şi interese legitime ale tuturor furnizorilor de servicii de asistenţă medicală din întregul sistem public de sănătate din #######, şi nicidecum drepturi şi interese legitime exclusive ale reclamanţilor. Cu privire la contractele de furnizare servicii încheiate de casele de asigurări cu toţi furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, acestea sunt contracte de drept civil reglementate de prevederile generale ale Codului civil, ale Legii nr. 95/2006 şi ale Contractului-cadru pentru anii #########.
    Contractul-cadru reprezintă un act normativ emis de o autoritate publică în virtutea prerogativelor date de lege, pe baza căruia părţile pot încheia contracte civile individuale. Furnizorilor de servicii medicale le este recunoscută doar vocaţia de a încheia contracte civile de furnizare de servicii medicale în cadrul asistenţei medicale numai în cadrul sistemului public de asigurări sociale de sănătate, dacă îndeplinesc şi anumite condiţii speciale pentru a avea capacitatea civilă de a contracta. Doar în urma negocierii, asumării, încheierii şi semnării unui contract civil cu caracter individual cu casele de asigurări de sănătate, ca urmare a perfectării acordului de voinţă de a contracta, părţile dobândesc drepturi şi obligaţii recunoscute de lege. Unul din principiile consacrate ale dreptului civil român în materia contractelor civile este principiul voinţei juridice de a încheia un contract civil. Altfel spus, furnizorii de servicii medicale au dreptul de a nu încheia contractul civil de furnizare de servicii medicale cu casa de asigurări de sănătate, dacă consideră că încheierea acestuia contravine intereselor lor subiective personale. În afara sistemului de asigurări sociale de sănătate, furnizorii de servicii medicale îşi pot desfăşura activitatea în condiţiile pieţei libere, fără a fi necesară respectarea prevederilor imperative din contractul-cadru şi normele metodologice de aplicare a acestuia.
    Referitor la interesul care trebuie să fie personal, folosul practic urmărit prin declanşarea procedurii judiciare trebuie să aparţină doar celui care recurge la acţiune. Reclamanţii nu justifică vreun interes legitim, întrucât aceştia nu pot reprezenta interesele tuturor furnizorilor de servicii medicale pentru a promova o astfel de acţiune. Astfel, reclamanţii, prin promovarea acţiunii, au înţeles să se subroge în mod nejustificat în drepturile şi obligaţiile tuturor furnizorilor de servicii medicale din #######.
    Totodată, interesul pentru promovarea unei asemenea acţiuni în justiţie nu a fost demonstrat şi reclamanţii nu pot face dovada unui interes născut la data formulării şi promovării prezentei acţiuni, nu fac dovada existenţei unui interes al tuturor furnizorilor de servicii medicale în asistenţa medicală din ####### pentru promovarea prezentei acţiuni. Reclamanţii urmăresc numai un profit pecuniar propriu şi nu justifică un interes legitim şi personal, născut şi actual, întrucât aceştia nu pot reprezenta deopotrivă interesele tuturor furnizorilor de servicii medicale din ţară şi interesele tuturor pacienţilor din #######.
    Condiţia sine qua non necesar a fi îndeplinită la momentul promovării unei cereri de chemare în judecată în materia contenciosului administrativ se referă la existenţa la acel moment a unei vătămări suferite de reclamant, în conformitate cu art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004. Or, în prezenta cauză reclamanţii nu au făcut dovada existenţei unei vătămări, invocând doar ipotetic posibilitatea producerii unei vătămări.
    Totodată, neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor referitoare la caracterul personal al interesului, precum şi a condiţiei ca acesta să fie născut şi actual la momentul promovării cererii în justiţie este recunoscută chiar de reclamanţii din prezenta cauză, existând riscul ca S.U.U.M.C. să formuleze o acţiune în regres.
    Pe fondul cauzei, acţiunea este neîntemeiată.
    Solicitarea reclamanţilor priveşte anularea unor obligaţii stabilite de legiuitor în sarcina tuturor medicilor prescriptori din toate segmentele asistenţei medicale. În concret, solicitarea reclamanţilor priveşte obligaţia medicilor prescriptori de a prescrie medicamente cu sau fără contribuţie personală, cu respectarea protocoalelor terapeutice, obligaţii care sunt absolut necesar a fi respectate de către medicii prescriptori în desfăşurarea activităţii profesionale zilnice a acestora, iar prin
    solicitarea reclamanţilor ca aceste obligaţii legale să fie înlăturate, aceştia nu dovedesc altceva decât faptul că urmăresc să acţioneze în interes propriu, iar nu în interesul asiguraţilor care au dreptul la ocrotirea sănătăţii. Astfel, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate actele normative a căror anulare se solicită în prezenta cauză trebuie respectate în mod imperativ.
    Potrivit cadrului normativ care reglementează sistemul de asigurări sociale de sănătate, activitatea Casei Naţionale de Asigurări de ######## şi a caselor de asigurări de sănătate urmăreşte cu prioritate ca asiguraţii să beneficieze de drepturile stabilite prin lege, asigurând, în acelaşi timp, gestionarea fondurilor încredinţate spre administrare, în condiţiile legii. Astfel, obiectivele principale ale sistemului de asigurări sociale de sănătate constau în protejarea asiguraţilor.
    Se indică art. 34 alin. (3) din Constituţia României, astfel că organizarea sistemului de asigurări sociale de sănătate se stabileşte în condiţiile legii, în speţă, prin Legea nr. 95/2006, precum şi prin acte normative subsecvente şi acte administrative cu caracter normativ în domeniul sănătăţii.
    Se indică Decizia CCR nr. 45/2013, Decizia CCR nr. 224/2012, Decizia CCR nr. 1.578/2011, Decizia CCR nr. 609/2007.
    Sistemul public de asigurări de sănătate nu este un sistem concurenţial, de piaţă liberă, ci un sistem reglementat prin lege, anume Legea-cadru nr. 95/2006, având ca obiect asigurarea unui pachet de servicii medicale de bază pentru asiguraţi.
    Se indică art. 229 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 95/2006, republicată.
    Proiectul de contract-cadru se avizează de către Ministerul Sănătăţii şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat pentru anul în care urmează să se aprobe un nou contract-cadru.
    Legea nr. 95/2006, republicată, şi actele normative subsecvente elaborate în temeiul acestei legi reglementează atât obligaţiile generale ale furnizorilor de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale în relaţiile cu casele de asigurări de sănătate, cât şi obligaţiile specifice fiecărei categorii de furnizori în vederea derulării contractelor de furnizare de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, cu respectarea clauzelor contractuale, pe baza principiilor de utilizare eficientă a fondurilor publice.
    #### Naţională de Asigurări de ######## a dat eficienţă art. 229 din Legea nr. 95/2006, invitând la negocieri Colegiul Medicilor din #######, Colegiul Farmaciştilor din #######, Colegiul Medicilor Stomatologi din #######, Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din #######, Ordinul Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în Sistemul Sanitar din ####### şi la consultări organizaţiile patronale, sindicale şi profesionale reprezentative din domeniul medical.
    Atât contractul-cadru, cât şi normele de aplicare a acestuia sunt acte normative pe care se întemeiază sistemul de asigurări sociale de sănătate, fiind emise în baza Legii nr. 95/2006.
    Potrivit legii-cadru în domeniul sănătăţii, contractul-cadru are caracter multianual şi reglementează, în principal, aspecte expres indicate.
    Contractul-cadru nu este un contract de adeziune a furnizorilor, cu clauze prestabilite unilateral de către CNAS. Legiuitorul a reglementat modalitatea de elaborare şi aprobare a acestui act juridic complex, reprezentat de contractul-cadru, această constatare rezultând atât din componenta contractuală, cât şi din componenta de reglementare a acestuia. Componenta de reglementare este dată de caracterul normativ pe care îl îmbracă contractul-cadru, ulterior elaborării. Astfel, proiectul de act normativ se supune avizului Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Justiţiei, pentru ca, în mod subsecvent, să fie supus aprobării, prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat.
    În ceea ce priveşte componenta de reglementare se indică art. 108 din Constituţia României, respectiv Legea nr. 24/2000. Contractul-cadru dobândeşte caracter normativ, se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei, urmărind organizarea executării şi executarea în concret a Legii nr. 95/2006, republicată. Contractele pot conţine şi alte clauze, suplimentare, negociate între părţi, dar numai în limitele legii şi ale contractului-cadru.
    Se prezintă aspecte cu caracter teoretic privind contractul în discuţie, respectiv Decizia CCR nr. 145/2021.
    Partea pârâtă expune în continuare art. 102 alin. (1) şi art. 92 alin. (1) din anexa nr. 2 la HG nr. 140/2018, respectiv art. 8 alin. (1) şi art. 6 lit. g) şi i) din anexa nr. 26 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. ###/836/2018.
    Durata de aplicabilitate a reglementărilor HG nr. 140/2018 a fost 1 aprilie 2018-30 iunie 2021, durata de aplicabilitate a reglementărilor Ordinului nr. ###/836/2018 a fost 1 aprilie 2018-30 iunie 2021, durata de aplicabilitate a Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. ####/500/2008 a fost 15.07.2008-5.05.2021. În prezent, actele normative anterior menţionate sunt abrogate: HG nr. 140/2018 a fost abrogată de HG nr. 696/2021, Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. ###/836/2018 a fost abrogat de Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. ####/627/2021, Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. ####/500/2008 a fost abrogat de Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. ###/499/2021.
    Reglementările litigioase se referă la sancţiunile graduale aplicabile pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale ale unităţilor sanitare cu paturi în relaţia contractuală cu casele de asigurări de sănătate şi au în vedere asigurarea disciplinei contractuale. Legiuitorul a stabilit o conduită şi o disciplină financiară ce trebuie respectate pentru a se crea un echilibru între modul de acordare a serviciilor medicale pe teritoriul României, asigurarea continuităţii în acordarea asistenţei medicale, responsabilitatea furnizorilor de a respecta cadrul normativ aplicabil sistemului public de asigurări de sănătate, respectiv protecţia dreptului fundamental la sănătate al pacienţilor.
    Sancţiunile respective au fost unitar aplicate tuturor furnizorilor de servicii medicale spitaliceşti (indiferent de forma de organizare şi forma de proprietate - public sau privat).
    Nivelul sancţiunilor graduale (0,5%, 1%, 3%) aplicabile pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale, inclusiv pentru nerespectarea obligaţiei de prescriere a medicamentelor cu respectarea protocoalelor terapeutice, elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS, a fost aplicabil la nivelul tuturor furnizorilor de servicii medicale spitaliceşti în cadrul cărora îşi desfăşurau activitatea medicii prescriptori.
    Sancţiunile, astfel cum erau stipulate în cele două acte normative, au fost reglementate în mod precis, clar şi previzibil pentru a putea fi aplicate şi calculate şi au avut scopul de a responsabiliza furnizorii aflaţi în contract cu casele de asigurări de sănătate, astfel că prevederile atacate nu sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituţia României, republicată.
    De fapt, reclamanţii sunt nemulţumiţi de cuantumul pecuniar al sancţiunilor şi nu urmăresc stabilirea unor tipuri de sancţiuni în funcţie de gravitatea faptelor.
    Sancţiunile în discuţie nu instituie un tratament discriminator. Reclamanţii sunt în eroare, având în vedere art. 2 alin. (1) şi (3) din OG nr. 137/2000, republicată. Pentru a fi în prezenţa unei fapte de discriminare trebuie să existe o legătură de cauzalitate între tratamentul mai puţin favorabil şi criteriul de discriminare, fapt ce nu a fost dovedit în prezenta cauză. Astfel, legiuitorul nu a creat situaţii discriminatorii.
    Reglementările privind respectarea protocoalelor terapeutice prevăzute la art. 7 lit. k) şi art. 92 alin. (1) lit. a) şi i) din anexa nr. 2 la HG nr. 140/2018, art. 6 lit. a) şi ii) din anexa nr. 26 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. ###/836/2018 nu adaugă la lege, ci au fost instituite prin Legea-cadru în domeniul sănătăţii, astfel că acestea preiau soluţia legislativă de principiu cuprinsă în art. 241 alin. (4) din Legea-cadru nr. 95/2006, republicată.
    ##### în vedere că este crucială nu numai respectarea dreptului fundamental la ocrotirea sănătăţii cetăţenilor, ci şi menţinerea încrederii în corpul medical şi în serviciile medicale, legislaţia internă a prevăzut garanţii adecvate pentru acordarea asistenţei medicale şi drept urmare a fost stabilită obligaţia pozitivă pentru furnizorii de servicii medicale aflaţi în contract cu casele de asigurări de sănătate de a prescrie, elibera şi deconta medicamentele prevăzute de HG nr. 720/2008, sens în care se invocă art. 3 alin. (3) din HG nr. 720/2008 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. ####/500/2008. Normele de drept anterior citate fac trimitere la respectarea schemelor terapeutice stabilite conform protocoalelor terapeutice şi stabilesc faptul că respectarea acestora este obligatorie, imperativă pentru medicii aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate.
    Astfel, CNAS a respectat prevederile art. 13 din Legea nr. 24/2000, întrucât cele două acte normative contestate sunt integrate în ansamblul legislaţiei, acestea se corelează în mod coerent, neechivoc, cu dispoziţiile Legii nr. 95/2006, ale HG nr. 720/2008 şi cu prevederile Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. ####/500/2008.
    #### indicată şi #### de fundamentare a proiectului de act normativ care a devenit HG nr. 140/2018, care justifică intervenţia normativă reprezentată de HG nr. 140/2018. Totodată, în #### de fundamentare a proiectului de act normativ care a devenit HG nr. 140/2018 se precizează în mod expres la pct. 5 din secţiunea „Transparenţa în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate“ dreptul furnizorilor de a fi îndrumaţi de către casele de asigurări de sănătate în vederea aplicării corecte şi unitare a prevederilor legale incidente contractului încheiat cu casa de asigurări de sănătate.
    Astfel, în situaţia în care existau neclarităţi cu privire la aplicarea protocoalelor terapeutice, Spitalul Universitar de Urgenţă ####### Central „Dr. ##### ######“, precum şi orice medic prescritor din cadrul spitalului se puteau adresa C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
    În plus, procesele-verbale încheiate cu ocazia consultărilor şi negocierilor purtate în decursul derulării procesului de elaborare a acelor două acte normative contestate nu conţin propuneri, sugestii sau obiecţii cu privire la sancţiunile prevăzute de art. 102 alin. (1) şi art. 8 alin. (1). Aşadar, sancţiunile contestate de reclamanţi au fost agreate, asumate de către CMR, CFR, CMDR, OAMGMAMR, OBBC şi de către organizaţiile patronale, sindicale şi profesionale reprezentative din domeniul medical.
    Totodată, obligaţiile contractuale şi sancţiunile aplicabile în desfăşurarea activităţii medicale au fost cunoscute şi asumate de către Spitalul Universitar de Urgenţă ####### Central Dr. ##### ######, în calitate de furnizor de servicii medicale spitaliceşti, odată cu semnarea contractului de furnizare de servicii medicale încheiat cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
    Mai mult, cele două acte normative contestate de reclamanţi au fost publicate în Monitorul Oficial al României, având, aşadar, caracter accesibil şi previzibil în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Ca atare, ca efect al publicării, actul normativ devine opozabil tuturor, iar nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii cu privire la acesta.
    În plus, în #######, participarea oricărei persoane interesate în procesul de luare a deciziilor, precum şi transparenţa procesului decizional în cadrul administraţiei publice sunt reglementate prin Legea nr. 52/2003, republicată. Astfel, CNAS a dat eficienţă art. 7 din Legea nr. 52/2003, publicând pe site-ul propriu proiectele ambelor acte normative (atât pentru HG nr. 140/2018, cât şi pentru Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. ###/836/2018), cu respectarea termenelor legale. În consecinţă, orice cetăţean şi orice asociaţie legal constituită au putut formula sugestii şi propuneri privind proiectele de acte normative, însă reclamanţii nu au formulat niciun fel de sugestii sau propuneri cu privire la cele două proiecte de acte normative.
    Referitor la proiectul de hotărâre de Guvern, partea pârâtă expune calendarul adoptării sale, inclusiv aspectele de publicare, consultare, aprobare. În acelaşi sens au fost menţionate şi aspectele vizând proiectul Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a contractului-cadru. Astfel, actele normative contestate s-au iniţiat, s-au elaborat, s-au adoptat şi s-au aplicat în conformitate cu prevederile Constituţiei României, cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000, republicată, cu reglementările Legii nr. 95/2006.
    În continuare, pârâta expune documentaţia care a fundamentat adoptarea actelor litigioase.
    În ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor de anulare a protocoalelor terapeutice, se invocă art. 16 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006.
    Astfel, protocoalele terapeutice sunt elaborate de către Ministerul Sănătăţii, iar pe de altă parte de specialişti în domeniu, cu avizul Colegiului Medicilor din #######.
    Totodată, în conformitate cu prevederile HG nr. 720/2008, pentru medicamentele adnotate cu ** conform notelor de subsol aferente fiecărei subliste/secţiuni: a) prescrierea în sistemul asigurărilor sociale de sănătate se realizează în baza protocoalelor terapeutice; b) protocoalele terapeutice sunt elaborate de comisiile de specialitate relevante ale Ministerului Sănătăţii.
    Protocoalele terapeutice cuprind categoria de pacienţi, criteriile de includere în tratament şi schemele terapeutice (doze) ce se rambursează în sistemul de asigurări sociale de sănătate persoanelor asigurate. În situaţia în care un medicament inclus în listă are o altă indicaţie aprobată sau schemă de administrare mai largă sau doar alt subgrup populaţional căruia i se adresează şi acestea nu au fost evaluate HTA, medicamentul nu se poate prescrie în sistemul asigurărilor sociale de sănătate decât ulterior evaluării favorabile HTA şi actualizării protocolului terapeutic.
    În ceea ce priveşte medicamentul cu DCI Combinaţie Naproxenum + Esomeprazol, protocolul terapeutic a fost elaborat de ####### de specialitate relevantă din cadrul
    Ministerului Sănătăţii şi aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. ###/308/2007.
    În ceea ce priveşte Protocolul terapeutic pentru DCI Ondasetronum, Granisetronum, acesta a fost elaborat tot de către o ####### de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii şi a fost aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. ####/500/2008, nefiind actualizat de-a lungul timpului de către ####### de specialitate relevantă a Ministerului Sănătăţii.
    Din prevederile legale rezultă cu evidenţă faptul că protocoalele terapeutice reprezintă baza de prescriere a medicamentelor care se acordă persoanelor asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate din #######, iar derularea activităţii privind elaborarea protocoalelor terapeutice se realizează de către Ministerul Sănătăţii.
    Partea pârâtă a mai indicat art. 249 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 95/2006, republicată, şi art. 92 alin. (1) lit. I) din HG nr. 140/2018.
    În sistemul de asigurări sociale de sănătate există un sistem informatic care asigură o aplicare unitară a regulilor specifice domeniului, respectiv Platforma informatică din asigurări de sănătate, iar furnizorii de servicii medicale şi medicamente au obligaţia de a dispune de un sistem informaţional şi informatic compatibil cu sistemele informatice din platforma informatică din asigurările de sănătate.
    Instanţa de judecată nu poate dispune o obligaţie în sarcina unei autorităţi publice decât cu respectarea cadrului legal incident, date fiind şi dispoziţiile art. 124 alin. (1) din Constituţia României.
    În drept, s-au invocat art. 205-206 din Codul de procedură civilă; a fost solicitată judecata în lipsă.
    În dovedire, s-a făcut referire la înscrisuri.
    Pârâtul Ministerul Sănătăţii a solicitat prin întâmpinare să fie respinsă cererea de chemare în judecată.
    În apărare, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii faţă de capetele de cerere (i) şi (ii), în raport cu dispoziţiile art. 108 din Constituţia României. Hotărârea atacată reprezintă un act emis de Guvernul României conform abilităţilor acestuia, iar contrasemnătura miniştrilor reprezintă doar faptul că aceştia si-au însuşit-o şi au obligaţia de a pune în executare. Aşadar, actul a cărui anulare se solicită, HG nr. 140/2018, nu reprezintă un act emis sau elaborat de Ministerul Sănătăţii.
    Cu privire la excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată pentru capetele de cerere (i) şi (ii), se arată că HG nr. 140/2018 a fost abrogată de HG nr. 696/2021, motiv pentru care în acest moment prevederile HG nr. 140/2018 nu mai sunt în vigoare.
    Pe fondul cauzei se indică art. 7 din Legea nr. 554/2004.
    HG nr. 140/2018 a fost abrogată prin prevederile HG nr. 696/2021, iar Ordinul nr. ###/836/2018 a fost abrogat prin prevederile Ordinului comun MS/CNAS nr. 1.068/627.
    #### Naţională de Asigurări de ######## aplică politicile şi programele Guvernului, având ca atribuţie specifică administrarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, precum şi gestionarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
    Se indică art. 166 din Legea nr. 95/2006.
    Proiectul se avizează de către Ministerul Sănătăţii şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat pentru anul în care urmează să se aprobe un nou contract-cadru [art. 229 alin. (2)].
    #### Naţională de Asigurări de ######## elaborează norme metodologice de aplicare a contractului-cadru, în urma negocierii cu CMR, CFR, CMSR, OAMGMAMR, OBBCSSR, precum şi cu consultarea organizaţiilor patronale, sindicale şi profesionale reprezentative din domeniul medical, care se aprobă anual prin ordin comun al MS/CNAS în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii bugetului de stat pentru anul pentru care se aprobă noile norme metodologice [art. 229 alin. (4)].
    Se indică şi Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care stabileşte cadrul general de elaborare a actelor normative, iar prin Legea nr. 95/2006, republicată, este stabilit cadrul special pentru elaborarea contractului-cadru şi a Normelor metodologice de aplicare a acestuia (acte normative subsecvente Legii nr. 95/2006).
    De asemenea, în strictă concordanţă cu prevederile Legii nr. 95/2006 s-a dat eficienţă dispoziţiilor exprese ale art. 229.
    Totodată, în vederea respectării reglementărilor Legii nr. 52/2003, republicată, #### Naţională de Asigurări de ######## a postat pe site-ul propriu proiectul de hotărâre.
    Conform dispoziţiilor Legii nr. 95/2006, casele de asigurări încheie cu furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale contracte pentru furnizarea de servicii şi pentru plata acestora, urmărind realizarea echilibrului financiar. La încheierea contractelor părţile vor avea în vedere interesul asiguraţilor şi vor ţine seama de economicitatea, eficienţa şi calitatea serviciilor oferite pe baza criteriilor elaborate de CNAS şi Ministerul Sănătăţii. Lista de servicii medicale acordate la nivel regional, precum şi modalitatea de încheiere a contractelor de furnizare de servicii cu mai multe case de asigurări dintr-o anumită regiune se stabilesc prin contractul-cadru. Contractele de furnizare de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale cuprind şi obligaţiile părţilor legate de derularea în condiţii optime a clauzelor contractuale, precum şi clauze care să reglementeze condiţiile de plată a serviciilor furnizate până la definitivarea unui nou contract între părţi, pentru perioada următoare celei acoperite prin contract.
    Se indică şi art. 260 din ####.
    Pentru considerentele expuse, prevederile H.G. nr. 140/2018 şi ale Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. ###/836/2018 sunt apreciate legale.
    Cu privire la Protocolul terapeutic aferent DCI Combinaţii Naproxenum + Esomeprazolum, conform Raportului de evaluare ANMDM nr. 2.904 din 4.08.2014 referitor la analiza de minimizare a costurilor luate separat pentru componentele combinaţiei Naproxen + Esomeprazolum, nu este eligibilă pentru admiterea necondiţionată în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, sublista B DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu în regim de compensare 50% din preţul de referinţă.
    Se indică art. 241 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
    Se indică HG nr. 552/2016 şi Ordinul nr. ###/308/2017.
    Referitor la procesul de elaborare a protocolului la nivelul anului 2017, pârâtul arată că nu deţine înscrisuri care au stat la baza emiterii acestuia.
    În ceea ce priveşte celălalt protocol terapeutic, acesta a fost inclus în Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de ######## nr. 1.###/500/2008.
    Referitor la procesul de elaborare a protocolului la nivelul anului 2008, pârâtul arată că nu deţine înscrisuri care au stat la baza emiterii acestuia. De asemenea, pentru perioada menţionată, respectiv 1.05.2018-15.03.2020, nu au existat elemente obligatorii de luat în vedere la elaborarea protocoalelor terapeutice, astfel cum au fost reglementate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de ######## nr. ###/499/2021.
    Prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în lista cuprinzând denumirile comune internaţionale se realizează în baza protocoalelor terapeutice, elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, în limita rapoartelor de evaluare şi a deciziilor emise de ANMDMR.
    În consecinţă, s-a solicitat respingerea acţiunii.
    În drept, s-a invocat art. 205 din Codul de procedură civilă; a fost solicitată judecata în lipsă.
    În dovedire, au fost invocate înscrisuri.
    Părţile reclamante au formulat răspuns la întâmpinare (dată înregistrare: 26.10.2022) prin care au contestat apărările părţilor adverse.
    Referitor la excepţia insuficientei timbrări, reclamanţii arată că dovada plăţii taxei judiciare de timbru se găseşte ataşată în dosar.
    Excepţia lipsei de interes invocată de către Guvernul României, CNAS şi MS este neîntemeiată. Astfel, interesul este manifestat prin faptul că sunt vizaţi în mod direct de dispoziţiile legale a căror anulare o solicită. Chiar în ipoteza în care dispoziţiile legale atacate au fost abrogate, în virtutea principiului neretroactivităţii legii, acestea tot produc efecte juridice cu privire la actele şi faptele juridice încheiate, respectiv săvârşite sub imperiul legii vechi. ##### în vedere că, inclusiv în prezent, prevederile legale atacate produc efecte juridice manifestate prin sancţiunile dispuse de către C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., nu se poate aprecia acţiunea ca fiind lipsită de interes pe motiv că ar fi abrogate dispoziţiile legale.
    CNAS adaugă la lege, instituind o condiţie suplimentară exercitării acţiunii, neregăsită în vreun text legal.
    Argumentul CNAS nu poate fi primit, în condiţiile în care contractul este obligatoriu pentru a beneficia de serviciile medicale, iar acesta este obligatoriu în forma prevăzută la nivel legal, nefiind rezultatul unei negocieri directe cu cocontractantul (casele de asigurări de sănătate).
    Caracterul personal al interesului este dat de faptul că: pe de o parte, actele administrative a căror anulare o solicită produc efecte erga omnes; pe de altă parte, interesul este justificat şi de faptul că S.U.U.M.C., unitate în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea, a fost sancţionat de către #### O.P.S.N.A.J., aplicându-se o sancţiune de 0,5% din valoarea de contract corespunzătoare lunilor în care au fost prescrise medicamentele aferente denumirilor comune internaţionale, fără respectarea protocoalelor terapeutice. Temeiul juridic al aplicării sancţiunilor respective a fost reprezentat de art. 102 din anexa nr. 1 la HG nr. 140/2018, de art. 8 din anexa nr. 26 la Ordinul nr. ###/836/2018 şi de protocolul terapeutic „DCI: Combinaţie Naproxenum + Esomeprazolum“ din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1.###/500/2008. Împotriva raportului de control menţionat S.U.U.M.C. a formulat acţiune în instanţă, în cadrul căreia reclamanţii au formulat o cerere de intervenţie principală, admisă în principiu. Astfel, instanţa, constatând că au interes în promovarea unui demers judiciar împotriva raportului de control, iar raportul de control are drept fundament legal dispoziţiile legale atacate prin prezenta acţiune, interesul reclamanţilor este în mod cert personal. Mai mult decât atât, având în vedere menţionarea reclamanţilor în anexa raportului de control, există riscul ca S.U.U.M.C să formuleze o acţiune în regres.
    Condiţia CNAS de a fi reprezentanţii tuturor furnizorilor de servicii medicale din ####### este pur fictivă, neexistând o astfel de condiţie prevăzută de către lege. Reclamanţii nu au pretins niciodată că ar fi reprezentanţii tuturor furnizorilor de servicii medicale şi nici nu ar trebui să fie reprezentanţii tuturor furnizorilor de servicii medicale pentru a putea intenta o astfel de acţiune.
    Reclamanţii au dreptul şi l-au exercitat prin contestarea raportului de control, situaţie confirmată şi de admiterea în principiu a intervenţiei principale în Dosarul nr. #####/3/2021. Mai mult, obligaţia S.U.U.M.C. de a se întoarce împotriva reclamanţilor nu este una ipotetică, S.U.U.M.C. are obligaţia legală de a recupera prejudiciul de la persoanele vinovate.
    Pe cale de consecinţă, se solicită respingerea excepţiei lipsei de interes ca neîntemeiată.
    Excepţia lipsei calităţii procesuale active este neîntemeiată. #### s-ar da curs argumentului CNAS, atunci niciun act normativ nu ar mai putea fi atacat, în lipsa unei acţiuni colective intentate de către toţi destinatarii normelor juridice. Totodată, trebuie subliniat că argumentele reclamanţilor au în vedere, în esenţă, nelegalitatea actelor normative atacate.
    Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive faţă de capetele de cerere (i) şi (ii), invocată de către Ministerul Sănătăţii, este neîntemeiată, întrucât, indiferent dacă MS are sau nu calitatea de emitent al HG nr. 140/2018, acesta a participat în mod activ la elaborarea HG nr. 140/2018. Totodată, Ordinul nr. ###/836/2018 a fost emis de către Ministerul Sănătăţii împreună cu #### Naţională de Asigurări de ########.
    Excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată faţă de capetele de cerere (i) şi (ii), invocată de către Ministerul Sănătăţii, este neîntemeiată, în virtutea principiului neretroactivităţii legii, acestea tot produc efecte juridice cu privire la actele şi faptele juridice încheiate, respectiv săvârşite sub imperiul legii vechi.
    Pe fond, au fost reluate în sinteză argumentele invocate prin cererea de chemare în judecată.
    Curtea a încuviinţat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, în condiţiile art. 255 şi art. 258 din Codul de procedură civilă, fiind admisibilă şi de natură a duce la soluţionarea cauzei.
    Prin Încheierea din 9.02.2023, Curtea a respins excepţiile de netimbrată şi rămânere fără obiect, ca nefondate, pentru considerentele arătate în conţinutul acelei hotărâri.
    Analizând probele administrate în cauză, Curtea reţine următoarele:
    Prin Raportul de control nr. WR-PO1.S2/1.07.2021 întocmit de #### Asigurărilor de ######## a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti (C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.) în sarcina Spitalului Universitar de Urgenţă ####### Central „Dr. ##### ######“ (S.U.U.M.C.) s-a reţinut încălcarea art. 92 lit. i) din Hotărârea Guvernului nr. 140/2018, cu stabilirea măsurii de recuperare a sumei de 2.069.579,30 lei, rezultată din aplicarea unui procent de 0,5% la valoarea de contract corespunzătoare lunilor în care au fost prescrise medicamente aferente denumirilor comune internaţionale fără respectarea protocoalelor terapeutice (filele 42 şi următoarele, dosar, vol. I)
    Cu aceeaşi ocazie, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a întocmit şi Nota de constatare nr. WR-OP1.S2/22.06.2021 (filele 67 şi următoarele, dosar, vol. I), prin care se reiau obligaţia încălcată
    de S.U.U.M.C. şi măsura privind aplicarea procentului de 0,5%, iar ataşată acesteia se regăseşte anexa nr. 1 în care sunt enumeraţi inclusiv reclamanţii, individual, cu fiecare medicament prescris fără a fi fost respectate protocoalele terapeutice. (filele 69 şi următoarele, dosar, vol. I)
    Valoarea medicamentelor ce au fost decontate din FNUASS este în cuantum de 93.718,32 lei (filele 112 şi următoarele, dosar), iar, în raport cu prescrierile efectuate de fiecare medic, S.U.U.M.C. a calculat modul în care s-ar imputa în sarcina reclamanţilor suma stabilită prin raportul de control la nivelul a 0,5% din valoarea contractului (filele 51 şi următoarele, dosar, vol. I)
    Raportul de control nr. WR-PO1.S2/1.07.2021 întocmit de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a fost atacat în anulare de Spitalul Universitar de Urgenţă ####### Central „Dr. ##### ######“ în Dosarul nr. #####/3/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în care a fost formulată de reclamanţi o cerere de intervenţie voluntară principală în anularea aceluiaşi raport de control. (filele 89 şi următoarele, dosar, vol. I)
    Prin Încheierea din 5.09.2022 pronunţată în Dosarul nr. #####/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis în principiu cererea de intervenţie voluntară principală menţionată anterior. (fila 90 dosar, vol. III)
    În cauza de faţă, reclamanţii au atacat în anulare:
    - art. 102 alin. (1) din anexa - contractul-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii ######### la Hotărârea Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019: „Nerespectarea oricăreia dintre obligaţiile unităţilor sanitare cu paturi prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. a), lit. d)-i), k)-m), n), o)-s), t)-x), lit. aa), lit. ab) şi ac) atrage aplicarea unor sancţiuni pentru luna în care s-au înregistrat aceste situaţii, după cum urmează: a) la prima constatare, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 0,5% la valoarea de contract aferentă lunii respective; b) la a doua constatare, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea de contract lunară; c) la a treia constatare şi la următoarele constatări după aceasta, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de contract lunară.“;
    – art. 8 alin. (1) din anexa nr. 26 (Contract de furnizare de servicii medicale spitaliceşti) la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de ######## nr. ###/836/2018 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a Hotărârii Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019: „Nerespectarea oricăreia dintre obligaţiile unităţilor sanitare cu paturi prevăzute la art. 6 lit. a) pct. 1 şi 2, lit. d)-i), k)-m), n), o)-s), t)-x), lit. aa) pct. 1 şi pct. 2, lit. ab) şi ac) atrage aplicarea unor sancţiuni pentru luna în care s-au înregistrat aceste situaţii, după cum urmează: a) la prima constatare, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 0,5% la valoarea de contract aferentă lunii respective; b) la a doua constatare, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea de contract lunară; c) la a treia constatare şi la următoarele constatări după aceasta, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de contract lunară.“;
    – Protocolul terapeutic „DCI: Combinaţie Naproxenum + Esomeprazolum“ din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui CNAS nr. 1.###/500/2008 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008;
    – Protocolul terapeutic „DCI: Ondasetronum, Granisetronum“ din anexa nr. 2 la Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui CNAS nr. 1.###/500/2008 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008.

    Articolul 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede că „######## vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, ..., poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, ...“.
    Articolul 2 alin. (1) din acelaşi act normativ defineşte persoană vătămată ca fiind „orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri ...“ [lit. a)], respectiv actul administrativ, în sensul „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice“ [lit. c)].
    Referitor la natura actelor litigioase, Curtea arată că într-o jurisprudenţă constantă şi îndelungată a instanţelor de contencios administrativ se reţine, în acord cu doctrina relevantă în materie, că actele administrative unilaterale se clasifică în acte cu caracter normativ şi acte cu caracter individual pe baza criteriilor constând în, pe de o parte, scopul pentru care acestea au fost adoptate sau emise, iar, pe de altă parte, întinderea efectelor juridice produse, astfel:
    (i) actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate/emise în vederea organizării executării legii, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii;
    (ii) actele administrative cu caracter normativ conţin reguli/norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situaţii, astfel că produc efecte juridice erga omnes, faţă de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situaţie strict determinată şi produc efecte fie faţă de o singură persoană, fie faţă de un număr determinat sau determinabil de persoane.

    În acest context, HG nr. 140/2018, Ordinul MS/CNAS nr. ###/836/2018, precum şi Ordinul MSP/CNAS
    nr. ####/######## au fost adoptate în vederea organizării executării legii şi conţin reguli cu aplicabilitate generală, reprezentând acte administrative unilaterale cu caracter normativ.
    Preliminar, Curtea observă că, potrivit art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată) „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei“.
    În cauză, au fost invocate de pârâţi prin întâmpinările depuse excepţiile vizând lipsa interesului şi lipsa calităţii procesuale active referitor la reclamanţi, respectiv excepţia lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătăţii.
    Curtea arată că acţiunea civilă, ca ansamblu de mijloace procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor din proces (art. 29 din Codul de procedură civilă), implică întrunirea cumulativă a patru condiţii generale, respectiv formularea unei pretenţii, interesul, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală (art. 32 din Codul de procedură civilă), după cum presupune existenţa a trei elemente, adică părţile, obiectul şi cauza.
    Curtea observă că este lipsită de temei excepţia lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătăţii.
    Potrivit art. 36 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată), „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond“. Aşadar, prin reglementarea sa, noul Cod de procedură civilă prevede că prin calitatea procesuală se înţelege existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii (calitatea procesuală activă) şi, pe de altă parte, existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă).
    Articolul 1 alin. (1) prima teză şi art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevăd că „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului“, respectiv „contencios administrativ - activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;“ [s.n.].
    Aşadar, dispoziţiile menţionate lămuresc modul de constituire a cadrului procesual specific unei acţiuni de contencios administrativ, implicând, pe de o parte, reclamantul - orice persoană care se consideră vătămată, iar, pe de altă parte, pârâtul - autoritatea publică de la care provine actul administrativ litigios.
    Astfel, Ordinul nr. ###/836/2018 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a Hotărârii Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019, respectiv Ordinul nr. 1.###/500/2008 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, au fost emise inclusiv de ministrul sănătăţii, alături de preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de ########.
    În aceste condiţii, referitor la capetele de cerere vizând Ordinul MS/CNAS nr. ###/836/2018 şi Ordinul MSP/CNAS nr. ####/500/2008, pârâtul Ministerul Sănătăţii justifică în cauză calitatea procesuală pasivă, fiind autoritatea publică de la care provin actele litigioase.
    De altfel, referitor la Ordinul nr. ###/836/2018, art. 229 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 prevede că „CNAS va elabora norme metodologice de aplicare a contractului-cadru ... care se aprobă anual prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS ...“, conferindu-se deci competenţa de adoptare a acelui act administrativ inclusiv părţii pârâte amintite.
    În ce priveşte Hotărârea Guvernului nr. 140/2018, Curtea constată că la termenul de judecată din data de 9.02.2023 partea reclamantă, prin avocat ales, a precizat că fiecărui pârât i-a fost conferită calitate procesuală pasivă în raport de ordinul al cărui emitent este. În consecinţă, din moment ce Ministerul Sănătăţii nu este emitentul H.G. nr. 140/2018, acesta nu este vizat de primul capăt al cererii de chemare în judecată, motiv pentru care excepţia în discuţie este neavenită.
    Totodată, Curtea constată că este lipsită de temei şi excepţia lipsei calităţii procesuale active.
    Nu este pertinentă apărarea pârâtei #### Naţională de Asigurări de ######## (CNAS) care impută reclamanţilor o lipsă a calităţii de reprezentanţi ai tuturor medicilor, respectiv ai tuturor furnizorilor de servicii medicale.
    Chiar dacă de esenţa unui act administrativ unilateral cu caracter normativ este caracterul său general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situaţii, respectiv producând efecte juridice erga omnes, faţă de un număr nedefinit de persoane, totuşi nu toţi posibilii destinatari ai actului respectiv trebuie să acţioneze concomitent în faţa instanţei de contencios administrativ în vederea anulării sale, după cum nu este necesar ca persoana care este vătămată de actul respectiv şi acţionează în justiţie să fi obţinut vreun mandat din partea tuturor destinatarilor actului respectiv.
    De altfel, după cum recunoaşte însăşi partea pârâtă, obligaţia de respectare a protocoalelor terapeutice incumbă tuturor medicilor prescriptori, categorie din care aceşti reclamanţi reiese că fac parte, astfel că nu există un silogism logic de natură a susţine incidenţa excepţiei analizate.
    Apărarea CNAS în sensul că reclamanţii acţionează în scopul apărării unor interese personale omite faptul că premisa acţiunii în contenciosul subiectiv o reprezintă tocmai apărarea unui drept subiectiv sau interes legitim privat.
    Totodată, calitatea procesuală în contestarea actelor litigioase nu poate fi limitată doar la persoana Colegiului Medicilor din #######, sub motiv că acea entitate acţionează cu privire la toţi membrii săi, ci, în egală măsură, o astfel de calitate va fi justificată de orice persoană fizică sau juridică ce se pretinde vătămată de actele administrative în discuţie.
    În sfârşit, afirmaţia că norma juridică nu ar fi de natură să îi vatăme pe ceilalţi medici sau furnizori de servicii medicale nu prezintă niciun fel de relevanţă în contextul cauzei, întrucât legalitatea actului administrativ unilateral trebuie să se conserve în raport de fiecare persoană ce ar intra sub incidenţa sa, ceea ce reclamanţii contestă cu privire la propria persoană.
    Curtea va respinge şi excepţia lipsei de interes ca nefondată.
    Ca o condiţie de exercitare a oricărei forme de manifestare a acţiunii civile, art. 33 CPC prevede că „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.“.
    #### nedefinit în mod formal de noul Cod de procedură civilă, totuşi, din interpretarea dispoziţiilor acestuia, doctrina relevantă de drept procesual civil şi jurisprudenţa constantă în materie înţeleg interesul ca fiind acel folos practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă, indiferent de forma concretă de manifestare a acesteia.
    Condiţia interesului de a fi determinat implică existenţa unui folos practic concret, apreciabil la speţă, iar nu de un interes de principiu.
    Pentru ca interesul să fie legitim şi personal, este necesar ca el să nu vină în conflict cu legea, iar folosul practic să îl vizeze pe cel care recurge la forma procesuală.
    În sfârşit, interesul este născut şi actual atunci când, dacă cel interesat nu ar recurge la acţiune în momentul respectiv, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu.
    În concret, interesul reclamanţilor de a acţiona în faţa instanţei de contencios administrativ prin formularea acestei cereri de chemare în judecată rezultă din întocmirea de către C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a raportului de control nr. WR-PO1.S2/1.07.2021 prin care în sarcina Spitalului Universitar de Urgenţă ####### Central „Dr. ##### ######“ (S.U.U.M.C.) s-a reţinut încălcarea art. 92 lit. i) din Hotărârea Guvernului nr. 140/2018, cu stabilirea măsurii de recuperare a sumei de 2.069.579,30 lei, rezultată din aplicarea unui procent de 0,5% la valoarea de contract corespunzătoare lunilor în care au fost prescrise medicamente aferente denumirilor comune internaţionale fără respectarea protocoalelor terapeutice, conduită imputată reclamanţilor indicaţi în anexa nr. 1 a Notei de constatare nr. WR-OP1.S2/22.06.2021, întocmită de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
    În acest context, Raportul de control nr. WR-PO1.S2/1.07.2021, fiind atacat în anulare de Spitalul Universitar de Urgenţă ####### Central „Dr. ##### ######“ în Dosarul nr. #####/3/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii au formulat o cerere de intervenţie voluntară principală în anularea aceluiaşi raport de control, pe care instanţa respectivă a declarat-o admisibilă în principiu prin Încheierea din 5.09.2022.
    Or, actele administrative unilaterale atacate în anulare în procesul de faţă constituie temeiul legal în baza căruia s-au formulat concluziile şi s-au dispus măsurile din Raportul de control nr. WR-PO1.S2/1.07.2021 întocmit de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
    În consecinţă, în măsura în care unele sau toate actele administrative unilaterale atacate în cauza de faţă ar fi anulate, cadrul normativ în baza căruia a fost întocmit acel raport de control ar fi invalidat total sau parţial, ceea ce ar putea să producă efecte juridice sub aspectul validităţii acestui din urmă act litigios.
    Totodată, Curtea subliniază că eventuala confirmare definitivă a raportului de control litigios va permite S.U.U.M.C. să se regreseze împotriva persoanelor care au generat prejudiciul în cuantum de 2.069.579,30 lei rezultat din reţinerea de către C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a unui procent de 0,5% la valoarea de contract corespunzătoare lunilor în care au fost prescrise medicamente aferente denumirilor comune internaţionale fără respectarea protocoalelor terapeutice.
    Altfel spus, în măsura în care s-ar aprecia că interesul reclamanţilor nu este născut, întrucât nicio sumă nu le-a fost imputată spre plată şi nicio sancţiune nu a fost dispusă în ce-i priveşte, atunci reclamanţii nu ar fi în măsură să conteste actele normative litigioase - hotărârea de Guvern şi ordinele MS/CNAS, deşi le-a fost recunoscut deja de instanţa de contencios administrativ interesul de a ataca în anulare actul administrativ individual - raportul de control.
    În concluzie, interesul procesual al reclamanţilor este determinat, deoarece presupune un folos practic concret, iar nu un interes de principiu, din moment ce anularea actelor administrative normative este în legătură cu acţiunea în anularea actului administrativ individual.
    Curtea mai reţine că interesul este legitim şi personal, deoarece Legea nr. 554/2004 permite exercitarea la cererea oricărei persoane vătămate a unui control de legalitate cu privire la actul administrativ, iar eventuala soluţie favorabilă reclamanţilor cu privire la această cerere de chemare în judecată este de natură să producă efecte juridice asupra validităţii Raportului de control nr. WR-OP1.S2/22.06.2021 întocmit de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., astfel încât să dispară premisele exercitării vreunei acţiuni în regres a S.U.U.M.C. împotriva reclamanţilor pentru a fi recuperată valoarea sumei plătite în urma măsurii luate de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Astfel cum s-a arătat în legătură cu soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, reclamanţii nu trebuiau să justifice existenţa vreunui mandat de reprezentare din partea tuturor medicilor sau furnizorilor de servicii medicale, după cum interesul nu era limitat doar la eventuala acţiune formulată de Colegiul Medicilor din #######.
    În egală măsură, este indiferent faptul că acele contracte individuale încheiate de casele de asigurări de sănătate ar avea caracter civil, întrucât reglementarea contractului-cadru reiese din acte administrative unilaterale cu caracter normativ, iar de la partea reglementară a contractelor respective nu se poate deroga, fiind impusă prin norme imperative.
    În sfârşit, interesul este născut şi actual, deoarece, dacă reclamanţii nu ar fi recurs la acţiunea de faţă, iar Raportul de control nr. WR-OP1.S2/22.06.2021 întocmit de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. s-ar definitiva prin respingerea acţiunii în anularea sa, inclusiv prin aplicarea acestor norme juridice litigioase, reclamanţii s-ar expune unui prejudiciu viitor prin regresul S.U.U.M.C. în cadrul căruia nu ar mai putea contesta evaluarea sumei totale pe care spitalul o datorează către C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
    Încetarea producerii pentru viitor de efecte juridice pentru H.G. nr. 140/2018 şi Ordinul MS/CNAS ca urmare a împlinirii termenului de aplicare nu lipseşte de interes acţiunea de faţă, câtă vreme efectele deja produse sunt acelea care prejudiciază reclamanţii.
    În consecinţă, Curtea va respinge şi suspendarea judecăţii în condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, dat fiind faptul că modul în care va fi soluţionat procesul de faţă este de natură a influenţa judecata Dosarului nr. #####/3/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ
    şi fiscal în raport cu validarea sau invalidarea totală ori parţială a cadrului normativ în baza căruia a fost întocmit Raportul de control nr. WR-OP1.S2/22.06.2021 de către C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
    Cererea de chemare în judecată este fondată în parte.
    După cum s-a arătat anterior, art. 102 alin. (1) din anexa - contractul-cadru prevede că „Nerespectarea oricăreia dintre obligaţiile unităţilor sanitare cu paturi prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. a), lit. d)-i), k)-m), n), o)-s), t)-x), lit. aa), lit. ab) şi ac) atrage aplicarea unor sancţiuni pentru luna în care s-au înregistrat aceste situaţii, după cum urmează: a) la prima constatare, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 0,5% la valoarea de contract aferentă lunii respective; b) la a doua constatare, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea de contract lunară; c) la a treia constatare şi la următoarele constatări după aceasta, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de contract lunară“.
    Articolul 92 alin. (1) menţionat de art. 102 alin. (1) litigios prevede că „În relaţiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de servicii medicale au următoarele obligaţii: a) să informeze asiguraţii cu privire la: 1. programul de lucru, numele casei de asigurări de sănătate cu care se află în relaţie contractuală, datele de contact ale acesteia care cuprind adresă, telefon, fax, e-mail, pagină web - prin afişare într-un loc vizibil; 2. precum şi pachetul de servicii minimal şi de bază cu tarifele corespunzătoare decontate de casa de asigurări de sănătate; informaţiile privind pachetele de servicii medicale şi tarifele corespunzătoare serviciilor medicale sunt afişate de furnizori în formatul stabilit de #### Naţională de Asigurări de ######## şi pus la dispoziţia furnizorilor de casele de asigurări de sănătate cu care se află în relaţie contractuală; ... d) să respecte dreptul la libera alegere de către asigurat a medicului şi a furnizorului, să acorde servicii prevăzute în pachetul minimal de servicii şi pachetul de servicii de bază fără nicio discriminare; e) să respecte programul de lucru şi să îl comunice caselor de asigurări de sănătate, în baza unui formular al cărui model este prevăzut în norme, program asumat prin contractul încheiat cu casa de asigurări de sănătate; programul de lucru se poate modifica prin act adiţional la contractul încheiat cu casa de asigurări de sănătate; f) să notifice casa de asigurări de sănătate despre modificarea oricăreia dintre condiţiile care au stat la baza încheierii contractului de furnizare de servicii medicale, cel târziu în ziua în care modificarea produce efecte, şi să îndeplinească în permanenţă aceste condiţii pe durata derulării contractelor; notificarea se face conform reglementărilor privind corespondenţa între părţi prevăzute în contract; g) să asigure respectarea prevederilor actelor normative referitoare la sistemul asigurărilor sociale de sănătate, incidente activităţii desfăşurate de furnizorii de servicii medicale ce face obiectul contractului încheiat cu casa de asigurări de sănătate; h) să verifice calitatea de asigurat în conformitate cu prevederile legale în vigoare; i) să respecte protocoalele terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, cu modificările şi completările ulterioare; în situaţia în care, pentru unele medicamente prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, cu modificările şi completările ulterioare, care necesită prescriere pe bază de protocol terapeutic, dar acesta nu a fost aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de ########, până la elaborarea şi aprobarea protocolului în condiţiile legii, prescrierea se face cu respectarea indicaţiilor, dozelor şi contraindicaţiilor din rezumatul caracteristicilor produsului în limita competenţei medicului prescriptor; ... k) să asigure acordarea de asistenţă medicală necesară titularilor cardului european de asigurări sociale de sănătate emis de unul dintre statele membre ale Uniunii Europene/Spaţiului Economic ########/Confederaţia #########, în perioada de valabilitate a cardului, respectiv beneficiarilor formularelor/documentelor europene emise în baza Regulamentului (CE) nr. 883/2004, în aceleaşi condiţii ca persoanelor asigurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din #######; să acorde asistenţă medicală pacienţilor din alte state cu care ####### a încheiat acorduri, înţelegeri, convenţii sau protocoale internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii, în condiţiile prevăzute de respectivele documente internaţionale; l) să utilizeze platforma informatică din asigurările de sănătate. În situaţia în care se utilizează un alt sistem informatic, acesta trebuie să fie compatibil cu sistemele informatice din platforma informatică din asigurările de sănătate, caz în care furnizorii sunt obligaţi să asigure confidenţialitatea în procesul de transmitere a datelor; m) să completeze formularele cu regim special utilizate în sistemul de asigurări sociale de sănătate - bilet de trimitere către unităţile sanitare ambulatorii sau cu paturi de recuperare medicală, medicină fizică şi de reabilitare şi prescripţia medicală electronică în ziua externării pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu, cu toate datele pe care acestea trebuie să le cuprindă conform prevederilor legale în vigoare; n) să funcţioneze cu personalul asigurat pentru răspundere civilă în domeniul medical pe toată perioada derulării contractului şi să reînnoiască pe toată perioada de derulare a contractului dovada asigurării de răspundere civilă în domeniul medical pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea la furnizor; o) să completeze/să transmită datele pacientului în dosarul electronic de sănătate al acestuia; p) să informeze medicul de familie al asiguratului ori, după caz, medicul de specialitate din ambulatoriu, prin scrisoare medicală sau bilet de ieşire din spital, cu obligaţia ca acesta să conţină explicit toate elementele prevăzute în scrisoarea medicală, transmise direct sau prin intermediul asiguratului, cu privire la diagnosticul stabilit, controalele, investigaţiile, tratamentele efectuate şi cu privire la alte informaţii referitoare la starea de sănătate a asiguratului; scrisoarea medicală sau biletul de ieşire din spital sunt documente tipizate care se întocmesc la data externării, într-un singur exemplar care este transmis medicului de familie/medicului de specialitate din ambulatoriul de specialitate, direct ori prin intermediul asiguratului; să finalizeze actul medical efectuat, inclusiv prin eliberarea în ziua externării a recomandării de dispozitive medicale, respectiv prin eliberarea de concedii medicale pentru incapacitate temporară de muncă, în situaţia în care concluziile examenului medical impun acest lucru; q) să întocmească liste de prioritate pentru serviciile medicale programabile, pentru eficientizarea serviciilor medicale, după caz. Managementul listelor de prioritate pentru serviciile medicale spitaliceşti se face electronic prin serviciul pus la dispoziţie de #### Naţională de Asigurări de ########, începând cu data la care acesta va fi pus în funcţiune; r) să transmită instituţiilor abilitate datele clinice la nivel de pacient, codificate conform reglementărilor în vigoare; s) să verifice biletele de internare în ceea ce priveşte datele obligatorii pe care acestea trebuie să le cuprindă potrivit prevederilor legale în vigoare; ... t) să monitorizeze gradul de satisfacţie al asiguraţilor prin realizarea de sondaje de opinie în ceea ce priveşte calitatea serviciilor medicale furnizate asiguraţilor conform unui chestionar standard, prevăzut în norme; ţ) să respecte pe perioada derulării contractului protocoalele de practică medicală elaborate şi aprobate conform prevederilor legale; u) să afişeze lunar pe pagina web creată în acest scop de Ministerul Sănătăţii, până la data de 20 a lunii curente pentru luna anterioară, cu avizul ordonatorului principal de credite, conform machetelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi al ministrului finanţelor publice, situaţia privind execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al spitalului public şi situaţia arieratelor înregistrate; v) să deconteze, la termenele prevăzute în contractele încheiate cu terţii, contravaloarea medicamentelor pentru nevoi speciale; w) să asigure transportul interspitalicesc pentru pacienţii internaţi sau transferaţi, care nu se află în stare critică, cu autospecialele pentru transportul pacienţilor din parcul auto propriu; dacă unitatea spitalicească nu are în dotare astfel de autospeciale sau dacă este depăşită capacitatea de transport a acestora, se poate asigura transportul acestor pacienţi pe baza unui contract încheiat cu unităţi specializate, autorizate şi evaluate; pentru spitalele publice, încheierea acestor contracte se va realiza cu respectarea prevederilor legale referitoare la achiziţiile publice; x) să asigure transportul interspitalicesc pentru pacienţii internaţi sau transferaţi care reprezintă urgenţe sau se află în stare critică numai cu autospeciale sau mijloace de transport aerian ale sistemului public de urgenţă prespitalicească;... aa) să asigure utilizarea: 1. formularelor cu regim special unice pe ţară - bilet de internare/bilet de trimitere pentru specialităţi clinice, către unităţile sanitare de medicină fizică şi de reabilitare cu paturi sau ambulatorii -, conform prevederilor actelor normative referitoare la sistemul de asigurări sociale de sănătate, şi să le elibereze ca o consecinţă a actului medical propriu în concordanţă cu diagnosticul şi numai pentru serviciile medicale care fac obiectul contractului cu casa de asigurări de sănătate; să completeze formularele cu toate datele pe care acestea trebuie să le cuprindă conform prevederilor legale în vigoare; 2. prescripţiei medicale electronice pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală, pe care o eliberează ca o consecinţă a actului medical propriu, numai pentru serviciile medicale care fac obiectul contractului cu casa de asigurări de sănătate; să asigure utilizarea formularului de prescripţie medicală, care este formular cu regim special unic pe ţară, pentru prescrierea substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope; să asigure utilizarea formularului electronic de prescripţie medicală pentru prescrierea substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope de la data la care acesta se implementează; să furnizeze tratamentul, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, şi să prescrie medicamentele cu şi fără contribuţie personală de care beneficiază asiguraţii, corespunzătoare denumirilor comune internaţionale aprobate prin hotărâre a Guvernului, informând în prealabil asiguratul despre tipurile şi efectele terapeutice ale medicamentelor pe care urmează să i le prescrie; să completeze prescripţia medicală cu toate datele pe care aceasta trebuie să le cuprindă conform prevederilor legale în vigoare; ab) să respecte metodologia aprobată prin decizia managerului spitalului privind rambursarea cheltuielilor suportate de asiguraţi pe perioada internării, în regim de spitalizare continuă şi de zi; ac) să elibereze, pentru asiguraţii internaţi cu boli cronice confirmate, care sunt în tratament pentru boala/bolile cronice cu medicamente, altele decât medicamentele cuprinse în lista cu DCI-urile pe care o transmite spitalul la contractare şi/sau cu medicamente şi materialele sanitare din programele naţionale de sănătate, documentul al cărui model este prevăzut în norme; documentul stă la baza eliberării prescripţiei medicale în regim ambulatoriu de către medicul de familie şi medicul de specialitate din ambulatoriu în perioada în care asiguratul este internat în spital;...“.
    Se observă astfel că în reglementarea amintită un număr semnificativ de conduite ale furnizorilor de servicii medicale sunt susceptibile, în caz de încălcare a obligaţiilor ce le revin, de a fi sancţionate cu aceleaşi trei măsuri, anume: la prima constatare, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 0,5% la valoarea de contract aferentă lunii respective; la a doua constatare, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea de contract lunară; la a treia constatare şi la următoarele constatări după aceasta, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de contract lunară.
    La o primă lectură a normei juridice de la art. 102 alin. (1) reiese un anumit nivel de dozare a ceea ce reglementarea însăşi indică a fi o sancţiune, anume o aplicare etapizată a măsurilor respective în funcţie de caracterul unic sau repetitiv al încălcării obligaţiilor contractuale.
    Cu toate acestea, proporţionalitatea amintită se adresează doar conduitelor ilicite cu caracter repetitiv, în sensul că o abatere unică va fi sancţionată cu o penalitate mai mică, iar o abatere cu caracter repetat va atrage sancţiuni pecuniare mai semnificative.
    Totuşi, proporţionalitatea reglementării nu reiese a fi fost respectată şi din perspectiva obligaţiilor privite individual, în sensul că un număr semnificativ de obligaţii incumbând furnizorului de servicii medicale sunt susceptibile de aplicarea aceleiaşi sancţiuni indiferent de efectul lor specific.
    Astfel, spre exemplificare, va fi aplicată sancţiunea de 0,5% indiferent dacă programul de lucru convenit nu a fost respectat de furnizorul de servicii medicale pentru o oră sau pentru mai multe zile ori chiar pentru întreaga lună, respectiv indiferent dacă nerespectarea unui protocol terapeutic a intervenit într-una sau mai multe situaţii punctuale ori reprezintă o practică generalizată la nivelul acelui furnizor de servicii medicale; de asemenea, va fi aplicată sancţiunea de 0,5% atât furnizorului de servicii medicale care nu monitorizează gradul de satisfacţie al asiguraţilor prin realizarea de sondaje de opinie în ceea ce priveşte calitatea serviciilor medicale furnizate asiguraţilor conform unui chestionar standard, prevăzut în norme, cât şi celui care nu respectă dreptul asiguratului la libera alegere a medicului ori a furnizorului ori nu respectă protocoalele terapeutice.
    Curtea observă că legiuitorul nu a fost preocupat de a realiza o veritabilă ierarhizare a nivelului de risc asociat nerespectării fiecărei obligaţii impuse furnizorului de servicii, dar nici în cadrul aceleiaşi obligaţii susceptibile de modalităţi diverse de încălcare sau susceptibile de a produce efecte mai extinse ori mai restrânse din punct de vedere pecuniar sau temporal.
    Curtea arată că poate interveni anularea actului administrativ unilateral atunci când prin intermediul lui nu se atinge scopul vizat de legiuitor, respectiv acela de organizare a executării legii sau de executare în concret a legii, ci, dimpotrivă, se ajunge la încălcarea sau nerespectarea legii. Altfel spus, sancţiunea nulităţii devine incidentă dacă şi în măsura în care la emiterea actului nu au fost respectate normele având forţă juridică superioară, edictate pentru întocmirea sa valabilă, vizând în principiu condiţii anterioare sau concomitente emiterii actului.
    Din definiţia actului administrativ, astfel cum a fost reglementată de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, rezultă şi regimul său juridic, respectiv condiţiile sale de validitate (valabilitate) subsumate principiului legalităţii, condiţii care se subordonează în esenţă obligaţiei ca aceste acte să fie emise cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
    Observând definiţia legală menţionată, Curtea arată că actul administrativ trebuie să fie emis (1) în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, cu legile adoptate de Parlament şi cu toate actele normative având forţă juridică superioară lui, (2) de autoritatea competentă şi în limitele competenţei sale, (3) în forma şi cu procedura prevăzută de lege.
    Fiind o sumă a tuturor condiţiilor de validitate a actului administrativ, legalitatea acestuia implică şi (4) oportunitatea sa derivând din capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Astfel, oportunitatea se află în strânsă dependenţă cu puterea discreţionară a administraţiei publice, desemnând facultatea acesteia dată de lege de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluţii posibile, aplicabile la cazul concret. Există deci o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale. Limita legală a dreptului de apreciere, deci a oportunităţii, se va regăsi în scopul legii, revenind instanţei de contencios administrativ să verifice atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât şi respectarea în conduita autorităţii emitente a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat şi interesul public pe care autoritatea publică este chemată să îl ocrotească. Dintr-o asemenea perspectivă, oportunitatea apare ca fiind un subsistem al condiţiilor de legalitate lato sensu, încetând acolo unde administraţia publică a acţionat abuziv, contrar interesului public, aşa cum rezultă acesta din legea pe care se întemeiază actul administrativ atacat.
    În plus, legiuitorul însuşi defineşte la art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. ######## excesul de putere ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităţii publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor“.
    Într-adevăr, modul în care sunt reglementate de art. 102 din anexa la H.G. nr. 140/2018 sancţiunile asociate nerespectării de către furnizorii de servicii medicale a obligaţiilor ce le revin se bucură într-o măsură semnificativă de beneficiul marjei de apreciere al autorităţii publice.
    Totuşi, respectiva marjă de apreciere nu este absolută, ci aceasta nu poate fi exercitată cu exces de putere, îndeosebi atunci când determină încălcarea unor drepturi şi libertăţi.
    În acest din urmă sens, Curtea subliniază că sancţiunile ce apar a fi excesive în contextul aplicării lor la o situaţie de fapt specifică în raport cu alte situaţii de fapt văzute de legiuitor ca fiind echivalente nu mai pot fi argumentate prin prisma oportunităţii sau a marjei de apreciere de care se bucură autoritatea publică emitentă, deoarece intervine o afectare a unui drept, aşa cum este dreptul de proprietate.
    Spre exemplificare, este de natură să genereze o atingere adusă patrimoniului ipoteza în care sancţiunea de 0,5% aplicată la valoarea de contract aferentă lunii respective, aşa cum se regăseşte la art. 102 alin. (1) litigios, intervine atât pentru fapta unui medic de a fi omis respectarea unui protocol terapeutic la momentul prescrierii unui medicament cu un cost de decontare din FNUASS de câţiva lei sau câteva zeci de lei, cât şi pentru faptele mai multor medici care au omis respectarea unui protocol/unor protocoale terapeutic(e) la momentul prescrierii unui/unor medicament(e) cu costuri de decontare din FNUASS de zeci sau sute de mii de lei, dar şi raportarea nediferenţiată la valoarea lunară a contractului.
    Astfel, este probabil ca, la valori identice de decontare a unor medicamente prescrise fără o respectare a protocoalelor terapeutice, doi furnizori de servicii medicale să înregistreze valori total diferite ale contractelor încheiate cu casele de asigurări de sănătate, în funcţie de specificul activităţii desfăşurate ori specializările existente, prin prisma tuturor medicamentelor prescrise. Cu toate acestea, în contextul unor decontări cu valoare egală sau apropiată în urma prescripţiilor medicale eronat emise, care constituie doar o parte (uneori nesemnificativă) în ansamblul tuturor prescripţiilor emise lunar, se va aplica aceeaşi sancţiune de 0,5% la valoarea de contract atât furnizorului de servicii medicale ce are o valoare lunară a contractului de câteva zeci sau sute de mii lunar, cât şi furnizorului de servicii medicale ce are o valoare a contractului de milioane sau zeci de milioane de lei lunar. Altfel spus, deşi efectul produs în concret asupra FNUASS prin decontarea valorii medicamentelor prescrise cu nerespectarea protocoalelor terapeutice este identic sau similar, iar nivelul sancţiunii este acelaşi (0,5%), totuşi rezultatul aplicării acelui procent la valori de contract diferite nu va fi identic şi nici măcar apropiat.
    În sens similar, deşi un furnizor de servicii medicale a generat un posibil prejudiciu asupra FNUASS mai redus (câteva zeci sau sute de lei) prin valoarea decontată a medicamentelor prescrise cu nerespectarea protocoalelor terapeutice în raport cu un altul (care a generat decontări de zeci sau sute de mii de lei), totuşi din cauza valorii diferite lunare a contractelor şi prin aplicarea procentelor de 0,5% asupra acestora, primul va fi sancţionat mai aspru în raport de cel de-al doilea, atunci când are o activitate medicală mai amplă/complexă raportat la contractul încheiat cu casa de asigurări.
    Or, toate aceste împrejurări denotă o nerespectare a principiului general al proporţionalităţii cu ocazia reglementării normei litigioase.
    Principiul amintit îşi găseşte la momentul adoptării H.G. nr. 140/2018 un temei atât la nivelul reglementării constituţionale, cât şi prin prisma Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    Proporţionalitatea în discuţie implică în contextul cauzei ca activitatea de reglementare a autorităţilor administraţiei publice să fie corespunzătoare satisfacerii unui interes public, precum şi echilibrată din punctul de vedere al efectelor asupra persoanelor, dar şi ca reglementările să fie emise în urma evaluării atât a nevoilor de interes public, cât şi a impactului soluţiilor propuse.
    #### concordă interesului public nevoia ca furnizorii de servicii medicale să respecte toate obligaţiile ce le revin, prin prisma efectelor pe care încălcarea lor le pot avea asupra stării de sănătate a persoanelor sau asupra fondurilor publice necesare menţinerii unui sistem de asigurări sociale funcţional, totuşi sancţiunile asociate nerespectării acelor obligaţii trebuie să păstreze un nivel just de proporţionalitate între interesul public şi interesul privat al celor culpabili, fiind aşadar echilibrate, iar impactul soluţiilor adoptate să nu fie disproporţionat.
    Intervenind încălcarea amintită, în cauză nu a fost respectată nici ierarhia actelor normative, consacrată de art. 1, art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (3), art. 13 şi 81 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă raportat la art. 108 din Constituţia României în cazul unei hotărâri de Guvern.
    #### Curtea validează criticile părţii reclamante prin care susţin că principiul proporţionalităţii este încălcat, întrucât sancţiunea nu este reglementată în funcţie de gravitatea faptei sau de pericolul social, respectiv că nu este avut în vedere şi prejudiciul produs, totuşi nu la aceeaşi concluzie se ajunge şi sub aspectul susţinerii că tratamentul ar fi discriminatoriu pentru că persoanele s-ar afla în circumstanţe diferite.
    Referitor la acest din urmă aspect, partea reclamantă nu invocă un argument obiectiv, ci o împrejurare de fapt vizând modul în care un anumit furnizor de servicii medicale a implementat sistemele informatice necesare verificării concordanţei dintre protocolul terapeutic şi prescrierea de către medic a unui medicament susceptibil de a fi decontat din FNUASS. Or, legalitatea actului administrativ nu este susceptibilă de a fi afectată de modul în care furnizorii de servicii medicale manifestă diligenţă în vederea îndeplinirii tuturor obligaţiilor legale ce le incumbă în contextul unei societăţi informaţionale.
    Fiind viciat sub aspectul legalităţii art. 102 alin. (1) din H.G. nr. 140/2018, aceeaşi situaţie şi pentru aceleaşi argumente este incidentă şi în cazul art. 8 alin. (1) din anexa nr. 26 (contract de furnizare de servicii medicale spitaliceşti) la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de ######## nr. ###/836/2018 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a Hotărârii Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019, text potrivit căruia „Nerespectarea oricăreia dintre obligaţiile unităţilor sanitare cu paturi prevăzute la art. 6 lit. a) pct. 1 şi 2, lit. d)-i), k)-m), n), o)-s), t)-x), lit. aa) pct. 1 şi pct. 2, lit. ab) şi ac) atrage aplicarea unor sancţiuni pentru luna în care s-au înregistrat aceste situaţii, după cum urmează: a) la prima constatare, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 0,5% la valoarea de contract aferentă lunii respective; b) la a doua constatare, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea de contract lunară; c) la a treia constatare şi la următoarele constatări după aceasta, reţinerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de contract lunară.“ şi care preia reglementarea actului normativ superior - H.G. nr. 140/2018 - şi o implementează într-un act normativ de rang inferior vizând normele metodologice de aplicare a hotărârii de Guvern menţionate.
    De asemenea, deşi a validat criticile reclamanţilor referitoare la lipsa de proporţionalitate pentru argumentele expuse în precedent, Curtea nu poate conchide că norma art. 102 alin. (1) din anexa la H.G. sau a art. 8 din ordinul MS/CNAS nu ar fi clară sau predictibilă. Dimpotrivă, ambele reglementări indicau atât premisa care atrăgea sancţionarea prin identificarea obligaţiilor relevante, anume o trimitere normativă la textul care le detalia şi descria, cât şi sancţiunea concretă ce intervenea în funcţie de caracterul unic sau repetabil într-o lună al conduitei ilicite. Altfel spus, lectura atentă a normelor juridice înlătura orice pretinsă dificultate de înţelegere a acestora, textele fiind formulate clar, fluent şi inteligibil, fără a exista vreun echivoc.
    Faptul că în procesul de aplicare a sancţiunilor nu exista o marjă de apreciere de natură a permite adaptarea sancţiunii la specificul faptei şi efectele sale, inclusiv prejudiciul produs, nu constituie un argument care să susţină o lipsă de claritate sau predictibilitate a textelor normative.
    #### afirmaţiile reclamanţilor referitoare la înţelesul sintagmei „nerespectare a protocoalelor terapeutice“ nu este de natură a susţine o lipsă de claritate sau predictibilitate a normei litigioase.
    După cum chiar partea reclamantă arată în cererea de chemare în judecată, art. 36 din Legea nr. 24/2000 prevede că un act normativ trebuie redactat într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, clar şi precis, care să excludă orice echivoc.
    Astfel, art. 92 alin. (1) lit. i) din anexa la H.G. nr. 140/2018 prevede obligaţia furnizorului de servicii medicale „să respecte protocoalele terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, cu modificările şi completările ulterioare; ...“, iar art. 102 alin. (1) sancţionează nerespectarea obligaţiei unităţilor sanitare cu paturi prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. i).
    Din textul normativ litigios reiese ceea ce atrage aplicarea sancţiunii, anume o nerespectare a obligaţiei de la art. 92 alin. (1) lit. i) din anexa la H.G. nr. 140/2018, iar prin acest din urmă text se descrie obligaţia amintită, anume să respecte protocoalele terapeutice privind prescrierea medicamentelor. În aceste condiţii, orice abatere de la protocolul terapeutic în activitatea de prescriere a medicamentelor vizate va reprezenta o nerespectare a obligaţiei respective, fără ca din intenţia legiuitorului să reiasă acordarea posibilităţii ca printr-o abordare unilaterală medicul să deroge de la limitele acelui protocol terapeutic. Altfel spus, norma nu prevede excepţii sau ipoteze derogatorii, iar faptul că acestea nu au fost reglementate în sensul pretins de reclamanţi nu implică o insuficientă reglementare, ci adoptarea/emiterea unui act normativ care nu permite nicio conduită derogatorie.
    În mod corespunzător, faţă de generalitatea formulărilor din H.G. nr. 140/2018, pretinsa detaliere a faptelor care ar fi constituit nerespectarea protocoalelor terapeutice prin ordinul MS/CNAS nu ar fi avut decât cel mult un caracter exemplificativ, iar nu exhaustiv; or, într-o astfel de situaţie respectă legea nu doar o enumerare exemplificativă a faptelor, ci şi simpla reluare a normei din H.G. nr. 140/2018, ce denotă includerea oricărei conduite contrare obligaţiei în discuţie.
    În egală măsură, faptul că un medic nu îşi însuşeşte la nivel individual conţinutul unui protocol terapeutic nu constituie un argument valid spre a reţine caracterul nelegal al normelor în discuţie, după cum nici argumentarea prin prisma principiilor generale pretinse a reieşi din Legea nr. 95/2006, întrucât nu există un drept absolut al asiguratului, care să fie consacrat de legea respectivă, de a beneficia de orice tratament medical, ci doar în condiţiile reieşite din ansamblul cadrului normativ incident. În caz contrar, ar fi inutil ansamblul reglementărilor care detaliază condiţiile în care poate interveni decontarea din FNUASS, din moment ce asiguratul ar putea să beneficieze de o astfel de decontare pentru orice medicament în funcţie de
    situaţia sa medicală personală, la simpla apreciere a unui medic prescriptor.
    În concluzie, ansamblul criticilor reclamanţilor prin care se absolutizează rolul medicului în actul medical şi dreptul asiguratului de a beneficia de o decontare necondiţionată a oricărui tratament prescris neagă însăşi esenţa Legii nr. 95/2006 şi a cadrului normativ subsecvent acesteia, respectiv faptul că decontările de FNUASS sunt supuse unor multiple condiţionări.
    În plus, aspectele în legătură cu drepturile asiguratului/ pacientului excedează calităţii invocate de reclamanţi în formularea cererii de chemare în judecată, anume aceea de medici, şi privesc un interes legitim public în contextul cauzei ce nu corespunde art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004. De altfel, reglementările din Legea nr. 46/2003 nu pot fi lecturate independent de Legea nr. 95/2006, ci doar în corelare cu aceasta, concluzia fiind aceea că nu pot fi absolutizate drepturile la care partea reclamantă face referire.
    Cât despre jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin intermediul acesteia nu se stabileşte în legătură cu art. 2 din Convenţie un drept al persoanei fizice de a beneficia de orice tratament medical disponibil care să fie decontat din fonduri publice.
    În continuare, Curtea arată că, deşi pot fi identificate conduite culpabile concurente şi la nivelul altor entităţi implicate în procesul decontării medicamentelor prescrise asiguraţilor, acestea din urmă nu înlătură culpa primară a furnizorului de servicii medicale la nivelul căruia nu au fost respectate protocoalele terapeutice la momentul prescrierii medicamentelor. Un astfel de argument este de natură a susţine încălcarea principiului proporţionalităţii în reglementare prin prima considerentelor dezvoltate în legătură cu admiterea acţiunii, întrucât nu este permisă prin H.G. nr. 140/2018 şi ordinul MS/CNAS vreo individualizare a sancţiunii în funcţie de criterii care să se raporteze la contextul producerii prejudiciului, dar nu argumentează un tratament discriminatoriu, întrucât acesta ar fi implicat eventual stabilirea de sancţiuni şi în sarcina caselor de asigurări şi a farmaciilor, sub motiv că filtrele de verificare ulterioară nu ar fi manifestat suficientă diligenţă, iar nu excluderea oricărei răspunderi a furnizorului de servicii medicale când este culpabil.
    Totodată, existenţa unor sancţiuni aplicate şi farmaciilor vizează alte raporturi contractuale încheiate de casele de asigurări de sănătate, distincte de acela încheiat cu unitatea spitalicească, astfel că referirea părţii reclamante în acest sens nu este pertinentă, din moment ce, într-o situaţie dată, prejudiciul prin prisma decontării din FNUASS poate avea o cauzalitate multiplă, izvorând atât din conduita unităţii spitaliceşti, cât şi din cea a farmaciei care a eliberat efectiv medicamentul prescris cu nerespectarea protocoalelor terapeutice.
    Nu este valid nici argumentul privind pretinsul venit injust obţinut de casele de asigurări de sănătate din aplicarea sancţiunii respective, deoarece recuperarea de la furnizorul de servicii medicale a prejudiciului echivalent decontării eronate a medicamentului prescris cu încălcarea protocolului terapeutic se adresează unei dimensiuni a despăgubirilor materiale, fără însă a exista vreo normă juridică prin care să fie interzisă perceperea în raporturile juridice civile a unor penalităţi pentru neexecutarea contractului sau executarea acestuia neconformă ori cu întârziere, ci, dimpotrivă, reglementarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civil permiţând-o.
    În sfârşit, nici independenţa profesiei de medic nu reprezintă un argument pentru a fi permisă orice derogare de la condiţiile decontării medicamentelor din FNUASS, ci aceasta se exercită cu respectarea ansamblului normelor juridic relevante actului medical.
    Nu sunt utile argumentele teoretice dezvoltate de pârâta CNAS privind contractul-cadru şi caracterul civil al contractelor încheiate de furnizorii de servicii medicale cu casele de asigurări de sănătate, deoarece criticile formulate de reclamanţi prezintă caracter punctual, iar apărările pârâtei nu răspund niciunei critici din conţinutul cererii de chemare în judecată.
    Referitor la consultările avute de partea pârâtă cu diverse entităţi anterior adoptării actelor anulate parţial sau aspectele de transparenţă decizională, apărările pârâtelor sunt lipsite de substanţă, întrucât nu astfel de vicii de legalitate au fost imputate în proces, iar epuizarea în condiţii de legalitate a acelor etape impuse de lege nu exclude dreptul persoanei vătămate de a ataca ulterior în anulare actele emise.
    În concluzie, validând parţial criticile de nelegalitate invocate de reclamanţi, Curtea va anula art. 102 alin. (1) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 140/2018, respectiv art. 8 alin. (1) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. ###/836/2018 emis de ministrul sănătăţii şi preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de ########.
    În continuare, cât priveşte Protocolul terapeutic „DCI: Combinaţie Naproxenum + Esomeprazolum“ şi Protocolul terapeutic „DCI: Ondasetronum, Granisetronum“ din anexa nr. 2 la Ordinul MSP/CNAS nr. 1.###/500/2008 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, Curtea va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
    Din analiza cererii de chemare în judecată se observă că sub acest aspect reclamanţii nu prezintă în general veritabile critici de nelegalitate vizând actul litigios, ci afirmă în esenţă că la nivelul ştiinţei medicale acele protocoale nu aduc niciun fel de plus valoare, fiind simple copii ale prospectului unor medicamente.
    Or, informaţiile existente în protocoalele litigioase (fila 34 şi fila 46 dosar, vol. III) se circumscriu dispoziţiilor art. 3 din Ordinul nr. 1.301/2008, reprezentând baza de prescriere şi monitorizare a medicamentelor care se acordă asiguraţilor pe bază de prescripţie medicală, cu consecinţa obligaţiei medicilor aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate de a respecta schemele terapeutice stabilite.
    #### reclamanţii pretind că în orice caz prospectul substanţei Naproxenum permite utilizarea acesteia cu un spectru mult mai larg, dar protocolul terapeutic al combinaţiei este limitat în mod nejustificat, nu însoţesc afirmaţia de nicio argumentaţie şi nu propun vreo probă de specialitate care să o demonstreze, alta decât simpla apreciere a părţii reclamante interesate asupra unor înscrisuri pe care le contestă. Or, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, sarcina probei propriilor afirmaţii incumbă celui de la care provin, în contextul cauzei reclamanţilor, iar în proces demonstrarea susţinerilor respective implică un punct de vedere de specialitate, inclusiv în forma expertizei, fără însă ca o astfel de probă să fi fost propusă de reclamanţi. În plus, nu revine instanţei să administreze probe în argumentarea poziţiei procesuale a vreuneia dintre părţi.
    Cât priveşte criticile de legalitate formulate prin prisma aspectelor vizând protejarea asiguratului de costuri, interesul superior al pacientului ori independenţa profesiei de medic, instanţa le-a analiza anterior, constatând fie că pun în discuţie exclusiv un interes legitim public (din moment ce calitatea invocată de reclamanţi în proces a fost aceea de medici, iar nu de pacienţi), fie absolutizează anumite drepturi care nu sunt confirmate ca atare de cadrul normativ. În plus, motivele sunt formulate în sens general, fără vreo argumentaţie ştiinţifică în susţinere şi fără administrarea unei probe de specialitate sub acest aspect, limitându-se la menţiuni în sensul „dozaj redus şi insuficient al medicamentului“.
    În plus, alte afirmaţii, precum lipsa de claritate sau predictibilitate referitor la protocoalele terapeutice, nu sunt argumentate în contextul capetelor de cerere în discuţie, ci al celor precedente, fără nicio dezvoltare corespunzătoare în legătură cu conţinutul Ordinului MSP/CNAS nr. ####/500/2008 spre a fi identificat un silogism logico-juridic susceptibil de o analiză a instanţei.
    În sfârşit, observând comparativ fiecare protocol litigios şi prospectul medicamentelor aferente, Curtea nu identifică o identitate integrală între acestea, iar incapacitatea Ministerului Sănătăţii şi a Casei Naţionale de Asigurări de ######## de a prezenta documentaţia aferentă Ordinului MSP/CNAS nr. ####/500/2008, deşi denotă deficienţe organizatorice semnificative, nu poate permite concluzia inexistenţei raportului comisiei de specialitate la momentul adoptării acestui act administrativ unilateral în limita celui de-al doilea protocol litigios, câtă vreme contestaţia reclamanţilor intervine la un interval de 15 ani după data îndeplinirii operaţiunilor administrative care au fundamentat acel act, iar argumentele dezvoltate în cerere prezintă un caracter speculativ. Cât despre primul protocol litigios, acesta a fost însuşit de comisia de reumatologie anterior includerii DCI combinaţie în sublista corespunzătoare din H.G. nr. 720/2008 (filele 36 şi următoarele dosar, vol. III).
    În concluzie, Curtea va admite în parte cererea de chemare în judecată, va anula art. 102 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 140/2018 şi art. 8 alin. (1) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. ###/836/2018 emis de ministrul sănătăţii şi preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de ########.
    Totodată, faţă de dispoziţiile art. 451 - art. 453 din Codul de procedură civilă, observând măsura în care a fost admisă cererea de chemare în judecată, precum şi setul de înscrisuri depus (filele 96 şi următoarele dosar, vol. III), Curtea va obliga pârâţii la plata în solidar către fiecare reclamant a sumei de 120 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, incluzând taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat, necesare legalei învestiri a instanţei, respectiv exercitării dreptului la apărare prin serviciile unui avocat.
    De asemenea, Curtea va respinge în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, pentru aspectele invalidate din conţinutul acesteia.
    PENTRU ACESTE MOTIVE,
    În numele legii,
    HOTĂRĂŞTE:
    Respinge suspendarea judecăţii în condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă.
    Respinge excepţiile vizând lipsa interesului, lipsa calităţii procesuale active şi lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătăţii, astfel cum au fost invocate de părţile pârâte, ca nefondate.
    Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii ######### ######, ##### #####-#####, ###### ########, ###### ###### ######, ###### ########-####, ########## #######, #######, ######### #######-########, ######### ####### ######, ####### ######, ######### #######, ######## #######, ##### #####-######, ####### #######, ######, ########## ###### #######, ######### ####-##### (########), ######### ####, ######### ######-#######, #### ######, ######## #####-#####, ######## ###-#####, #### #####-######, ######## ######-######, Pogărăşteanu ####-######, ###### #####-#####, ###### #######, ######## ######-########, ######## ######, ##### ######, ###### ######, ####### ########, ####, cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură în ########## #########, Splaiul Unirii, nr. 223, sector 3 - la SCA ####### & Asociaţi (persoane însărcinate cu primirea actelor: ######## ####; ######## ######) în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, cu sediul în ########## #########, Piaţa #########, nr. 1, sector 1, Ministerul Sănătăţii, cu sediul în ########## #########, str. ######## ##########, nr. 1-3, sector 1 şi #### Naţională de Asigurări de ########, cu sediul în ########## #########, str. ##### Călăraşilor, nr. 248, ### ###, sector 3.
    Anulează art. 102 alin. (1) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 140/2018.
    Anulează art. 8 alin. (1) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. ###/836/2018 emis de ministrul sănătăţii şi preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de ########.
    Obligă pârâţii la plata în solidar către fiecare reclamant a sumei de 120 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
    Respinge în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
    Cu recurs în 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Bucureşti.
    Pronunţată azi, 10.03.2023, în condiţiile art. 402 din Codul de procedură civilă, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

                    Preşedinte,
                    ###### #######
                    Grefier,
                    ######## #########

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Sentinta, Alte Institutii, SENTINŢA CIVILĂ nr. 394 din 10 martie 2023

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ SENTINŢA CIVILĂ nr. 394 din 10 martie 2023 referitoare la acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare acte administrative cu caracter normativ

Comentarii

Atentie, Juristi!

SENTINŢA CIVILĂ nr. 394 din 10 martie 2023 referitoare la acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare acte administrative cu caracter normativ