Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: SENTINŢA CIVILĂ nr. 24 din 14 februarie 2022 referitoare la judecarea cauzei (după casare) în materia contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect anulare act administrativ

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

SENTINŢA CIVILĂ nr. 24 din 14 februarie 2022 referitoare la judecarea cauzei (după casare) în materia contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect anulare act administrativ

EMITENT: Curtea de Apel Constanţa
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 879 din 29 septembrie 2023

Comenteaza legea

    Cod ECLI ECLI:RO:CACTA:2022:073.000024
    Operator de date cu caracter personal 3170
    Dosar nr. 51/36/2018*
    Completul compus din:


┌─────────────┬────────────────────────┐
│Preşedinte:  │Andrea-Bianca Andruş    │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Grefier:     │Mariana Nica            │
└─────────────┴────────────────────────┘

    Pe rol judecarea cauzei (după casare) în materia contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamant Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Constanţa, cu sediul în Constanţa, Str. Sentinelei nr. 40, judeţul Constanţa, şi pe pârâţii: Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cu sediul în Bucureşti, sectorul 3, Calea Călăraşilor nr. 249, bl. S19, Ministerul Sănătăţii, cu sediul în Bucureşti, sectorul 1, str. Cristian Popişteanu nr. 1-3, Guvernul României, cu sediul în Bucureşti, sectorul 1, Piaţa Victoriei - Palatul Victoriei nr. 1, având ca obiect anulare act administrativ.
    Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7.02.2022 şi consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 14.02.2022.
    CURTEA,
    asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
    Prin cererea de chemare în judecată înregistrată cu nr. 51/36 din 26.01.2018 la Curtea de Apel Constanţa, reclamantul Spitalul Clinic de Pneumofiziologie Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii - Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătăţii, Guvernul României, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
    - anularea dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, modificată şi completată în anul 2015 prin Hotărârea Guvernului nr. 205/2015, potrivit căreia:
    "(3) În cazul în care în derularea contractului se constată nerespectarea obligaţiei de la art. 92 alin. ao) se aplică următoarele sancţiuni:
    - la prima constatare se diminuează cu 10% valoarea lunară de contract pentru luna în care s-a produs această situaţie“;"

    – anularea dispoziţiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 338/186/2015 al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a HG nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, potrivit căruia:
    "(3) În cazul în care în derularea contractului se constată nerespectarea obligaţiei de la art. 6 lit. ao), se aplică următoarele sancţiuni:
    - la prima constatare se diminuează cu 10% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situaţie"

    În fapt, arată reclamantul că, în calitate de furnizor de servicii medicale, singurul la nivelul municipiului Constanţa de monospecialitate care asigură servicii medicale în patologie respiratorie, inclusiv în tuberculoza pulmonară.
    În data de 30.06.2014 a fost încheiat contractul de furnizare de servicii medicale Spitaliceşti cu CAS Constanţa în vederea furnizării serviciilor medicale în asistenţă medicală spitalicească în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, înregistrat cu nr. PDG1871 din 30.06.2014, cu menţiunea că prevederile contractului au fost impuse de pârâtă într-un contract preformulat.
    La data de 30.04.2015 s-a încheiat act adiţional la contractul mai sus menţionat, înregistrat cu nr. PDG 2612 din 30.04.2015.
    CNAS a implementat în mod obligatoriu către reclamant un sistem informatic unic integrat în care se înregistrează şi prescripţiile medicale. Întrucât programul informatic a prezentat disfuncţionalităţi, nefiind fiabil şi sigur, acest aspect fiind de notorietate, confruntându-se cu diverse probleme, în condiţiile în care, pe lângă asigurarea asistenţei medicale pacientului, după efectuarea controlului şi eliberarea prescripţiei medicale, trebuie să se procedeze la înregistrarea acestor operaţiuni nu numai în registrele de consultaţii, ci şi în programul informatic, timpul alocat acestor operaţiuni a condus la aglomerarea şi suprasolicitarea personalului medical.
    Aspectele legate de nefuncţionalitatea programului informatic au fost semnalate la nivel naţional, furnizorii de servicii medicale confruntându-se cu probleme legate de modul în care funcţiona acest program.
    Problemele de ordin tehnic au fost semnalate la înregistrarea reţetelor în sensul că, deşi înregistrate în sistemul informatic şi deşi reţetele apar semnate şi validate, în timpul derulării programului acestea apar nevalidate în interfaţa SIUI a CJAS, ca urmare a timpului variabil de răspuns al unui sistem informatic foarte mare - jitter-ul/latency-ul cu care funcţionează SIUI-ul la fel ca orice alt software.
    Au mai fost identificate situaţii în care serverul SIUI este în blocaj chiar şi pentru câteva milisecunde, el este perceput ca fiind online, însă reţetele rămân totuşi offline fără ca această situaţie să fie cunoscută de către medicul prescriptor, sau situaţii în care reţetele validate şi pentru care există captură că au fost validate apar totuşi nevalidate în sistem ca urmare a unor modificări apărute în bazele de date ale sistemului informatic.
    În urma unui control efectuat la reclamant ce s-a desfăşurat în perioada 13.01.2016-29.04.2016, la data de 10.05.2016, i-a fost comunicat Raportul de control nr. 37 din 29.04.2016 întocmit de Casa de Asigurări de Sănătate Constanţa, reţinându-se următoarele:
    - până la data efectuării controlului în sistemul informatic al asigurărilor sociale de sănătate prescripţia medicală electronică prescrisă offline în luna iunie 2014 - NCTBAY nr. 66420, cod 40450475508134962749, dată prescriere 3.06.2014, valoare de reţinut 113,91 lei - nu ar fi fost înregistrată, fiind astfel încălcate prevederile art. 6 lit. ap) din anexa nr. 26 din OMS şi Ordin CNAS nr. 619/360/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2014 a HG nr. 400/2014;
    – un număr de patru prescripţii medicale offline prescrise de medicii din cadrul unităţii nu ar fi fost înregistrate în programul informatic al asigurărilor sociale de sănătate, fiind astfel încălcate prevederile art. 6 lit. a) din Contractul de furnizare de servicii medicale spitaliceşti.

    Ca urmare, reţinându-se nerespectarea prevederilor anterior menţionate, prin Raportul de control nr. 37 din 29.04.2016, s-au dispus următoarele măsuri:
    - în baza prevederilor dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din anexa nr. 26 din OMS şi Ordin CNAS nr. 619/360/2014, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2014 a HG nr. 400/2014 - se va reţine o sumă egală cu contravaloarea sumei suportate din fond, aferentă prescripţiilor medicale electronice offline neînregistrate în sistemul informatic, prescrise şi eliberate în cadrul trimestrului - reţinerea sumei de 113,91 lei;
    – în baza prevederilor dispoziţiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 din OMS şi Ordin CNAS nr. 388/186/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a HG nr. 400/2014, s-a dispus sancţionarea cu 10% din valoarea contractului pe luna decembrie 2015, prin reţinerea sumei de 76.640 lei.

    Practic, Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Constanţa a fost sancţionat în urma Raportului de control nr. 37 din 29.04.2016 al CAS Constanţa şi i-a fost reţinută suma totală de 76.753,91 lei pentru un număr de 5 prescripţii medicale în valoare totală de 500 lei, din care CAS Constanţa decontează doar o parte, restul fiind suportate de pacienţi.
    Împotriva Raportului de control nr. 37 din 29.04.2016 a formulat acţiune, solicitând anularea Raportului de control din data de 29.04.2016 şi a Procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. PDG3055 din 11.07.2016, cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, respinsă în prima instanţă şi aflată în prezent în recurs pe rolul Curţii de Apel Constanţa cu nr. 6.206/118/2016.
    În susţinerea motivelor, privind anularea dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 şi a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 338/186/2015, solicită să se constate că suntem în prezenţa unor acte administrative normative emise în regim de putere publică ce au incidenţă asupra raporturilor juridice legate de condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi care în prezent sunt abrogate.
    Sub un prim aspect menţionează că a formulat plângere prealabilă împotriva actelor contestate, conform art. 7 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004.
    Prin răspunsul formulat la plângerile formulate se susţine că sunt abrogate HG nr. 400/2014 şi Ordinul nr. 338/186/2015, iar procedura plângerii prealabile este rămasă fără obiect.
    În referire la acest aspect, solicită să se constate că în timp ce abrogarea nu produce efecte decât pentru viitor, respectiv de la data intrării în vigoare a actului de abrogare, anularea unor dispoziţii legale implică desfiinţarea efectelor juridice produse de dispoziţiile anulate începând de la data emiterii, respectiv a intrării sale în vigoare.
    Date fiind efectele diferite pe care le implică anularea unui act normativ în comparaţie cu efectele abrogării, solicită să se aibă în vedere că abrogarea HG nr. 400/2014 şi a Ordinului nr. 338/186/2015 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 nu împiedică examinarea cererii de anulare a aceluiaşi act normativ.
    Mai mult, nici legea contenciosului administrativ, nici o teorie a dreptului administrativ nu menţionează condiţia ca actul normativ să fie în vigoare, din moment ce toate celelalte condiţii de admisibilitate, generale sau speciale, inclusiv interesul acţiunii sunt îndeplinite.
    Prin urmare justifică un interes legitim, născut şi actual în promovarea acţiunii.
    În speţă, solicită să se reţină că Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Constanţa i-a fost reţinută suma de 76.640 lei ca urmare a efectelor juridice produse de art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 şi dispoziţiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 338/186/2015.
    Prevederile dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 şi dispoziţiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 388/186/2015 sunt nelegale din următoarele considerente:
    a) Conform prevederilor art. 92 alin. (1) lit. ao) din HG nr. 400/2015, modificată şi completată în anul 2015 de HG nr. 205/2015, furnizorii de servicii medicale spitaliceşti au obligaţia: „să introducă în sistemul informatic toate prescripţiile medicale electronice prescrise offline şi prescripţiile medicale cu regim special mic pe ţară pentru prescrierea substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope“, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data prescrierii.
    Pentru nerespectarea acestei obligaţii a fost introdusă ca sancţiune, numai în anul 2015, diminuarea cu 10% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situaţie, potrivit prevederilor de la pct. 145 din HG nr. 205/2015 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015.
    În anul 2014, pentru neîndeplinirea aceloraşi obligaţii era prevăzută ca măsură de sancţionare „reţinerea unei sume egale cu contravaloarea sumei suportate din fond aferentă prescripţiilor medicale electronice offline neintroduse în sistemul informatic, prescrise şi eliberate în cadrul trimestrului.“
    Ulterior, în anul 2016 şi în prezent, au fost revizuite sancţiunile aplicabile furnizorilor aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, astfel:
    "(3) În cazul în care în derularea contractului se constată nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. ao), se aplică următoarele sancţiuni:
    - la prima constatare, avertisment scris;
    – la a doua constatare se diminuează cu 1% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situaţie;
    – la a treia constatare şi la următoarele constatări după aceasta, se diminuează cu 3% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situaţie."

    Astfel, în Nota de fundamentare la HG nr. 432/2016 privind modificarea şi completarea HG nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016-2017, publicată pe site-ul Guvernului, autorităţile publice semnatare remarcă nelegalitatea sancţiunilor aplicabile anterior furnizorilor aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate şi după revizuirea acestora coroborând nivelul sancţiunii cu gravitatea nerespectării de către aceştia a unor obligaţii prin sancţiuni graduale.
    În concluzie, autorităţile publice emitente recunosc ca fiind nelegale sancţiunile aplicate în anul 2015, pentru eventuala neridicare a prescripţiilor medicale de către medicii prescriptori în Sistemul informatic din offline în online, în condiţiile în care nu există niciun prejudiciu de ordin financiar şi dispun corectarea acestor dispoziţii de sancţionare nelegale începând cu anul 2016.
    Astfel, solicită să se constate nelegalitatea prevederilor art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 care au dus la sancţionarea subscrisei.

    b) Potrivit prevederilor art. 6 lit. ao) din anexa nr. 26 din Ordinul nr. 338/186/2015 al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, furnizorul de servicii medicale spitaliceşti are obligaţia:
    "să introducă în sistemul informatic toate prescripţiile medicale electronice prescrise offline şi prescripţiile medicale cu regim special unic pe ţară pentru prescrierea substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data prescrierii"
    Pentru nerespectarea acestei obligaţii a fost introdusă ca sancţiune, numai în anul 2015, potrivit art. 8 alin. (3) lit. a), diminuarea cu 10% valoarea lunară de contract pentru luna în care s-a produs această situaţie“.
    În anul 2014, pentru neîndeplinirea aceloraşi obligaţii era prevăzută ca măsură de sancţionare „reţinerea unei sume egale cu contravaloarea sumei suportate din fond aferentă prescripţiilor medicale electronice offline, neintroduse în sistemul informatic.“
    Ulterior, în anul 2016 şi în prezent, au fost revizuite sancţiunile aplicabile furnizorilor aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, astfel:
    "În cazul în care în derularea contractului se constată nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 6 lit. a), se aplică următoarele sancţiuni:
    - la prima constatare avertisment scris;
    – la a doua constatare se diminuează cu 1% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situaţie;
    – la a treia constatare şi la următoarele constatări după aceasta se diminuează cu 3% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situaţie"

    Astfel, în Referatul de aprobare a Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2016 a HG nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2015-2017, înregistrat la nr. VVV988/DG1193 din 21.06.2016, autorităţile publice emitente remarcă nelegalitatea sancţiunilor aplicate anterior şi dispun revizuirea acestora, coroborând nivelul sancţiunii cu gravitatea nerespectării de către aceştia a unor obligaţii prin sancţiuni graduale, începând cu avertisment, precum şi diminuarea procentelor aplicabile în cazul sancţiunilor, în cazul nerespectării obligaţiei de a transmite în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate a prescripţiilor offline în termen de 30 de zile calendaristice de la data prescrierii - pentru toate segmentele de asistenţă medicală la nivelul cărora se regăsesc medici prescriptori.

    Indubitabil, prin măsurile de sancţionare adoptate în anul 2015 de către autorităţile publice, cu privire la neintroducerea de către medicul prescriptor a prescripţiilor medicale din offline în online, se încalcă principiul proporţionalităţii.
    Principiul proporţionalităţii este unul din principiile generale de drept aplicabile în toate ramurile de drept. Constituţia României reglementează expres acest principiu în art. 53, dar există şi alte dispoziţii care îl implică.
    În dreptul administrativ este un criteriu care permite delimitarea puterii discreţionare, a autorităţilor administrative de excesul de putere în raport cu care se realizează controlul jurisdicţional al actelor administrative pentru exces de putere.
    Principiul proporţionalităţii este considerat de doctrină şi de jurisprudenţă drept un criteriu important pe care autorităţile administrative trebuie să îl respecte deoarece măsurile dispuse de acestea trebuie să fie nu numai legale, dar şi oportune.
    Desigur, oportunitatea nu este separată rigid de condiţia legalităţii actelor administrative. De aceea, proporţionalitatea este nu numai o condiţie de oportunitate, dar şi de legalitate, pentru actele administraţiei publice.
    Proporţionalitatea este concepută ca un raport just, echitabil, între situaţia de fapt, mijloacele de restrângere a exerciţiului unor drepturi şi scopul legitim urmărit.
    Principiul proporţionalităţii înseamnă că orice măsură luată de o autoritate publică care afectează drepturile indivizilor trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop şi în acelaşi timp cea mai rezonabilă.
    În speţă nu este respectat principiul proporţionalităţii, în sensul că sancţiunea dispusă de 10% în valoare de 76.640,00 lei nu numai că nu este oportună, injustă şi inechitabilă, ca disproporţie vădită între prejudiciu şi sancţiune, dar încalcă şi scopul legitim urmărit, cu consecinţa aducerii instituţiilor sancţionate în situaţia de a nu mai putea desfăşura activitatea, în condiţiile în care activitatea desfăşurată este una de interes public, de altfel unică la nivel zonal.
    Interesul de a ataca prevederile art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 şi ale art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 338/186/2015 derivă din faptul că la momentul actual pentru un număr de 4 reţete electronice ce figurau offline în sistemul electronic în luna decembrie 2015 şi eliberate de către medicii prescriptori în valoare de maximum 500 lei (din care CAS decontează doar o parte, restul fiind suportate de pacienţi) şi pentru care nu există niciun prejudiciu de ordin financiar, iar Sistemul electronic al CNAS este unul ce prezintă disfuncţionalităţi şi erori de transmitere a datelor, Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Constanţa i-a fost reţinută suma de. 76.640,00 lei, reprezentând 10% din valoarea de contract din decembrie 2015.
    Prin măsurile de sancţionare aplicate s-a creat un dezechilibru de ordin financiar Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie Constanţa, fapt ce a dus la diminuarea considerabilă a achiziţiilor de medicamente, materiale sanitare, reactivi de laborator, servicii medicale etc., necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii medicale.
    Totodată nu pot fi răspunzători de disfuncţionalităţile şi erorile sistemului informatic medicii prescriptori care prin activitatea medicală desfăşurată au apărat dreptul la viaţă, au eliberat prescripţii medicale electronice în urma cărora pacienţii au beneficiat de medicaţie, astfel că solicită să se constate că măsurile de sancţionare stabilite sunt nelegale în raport cu faptele, aspect recunoscut şi de autorităţile publice emitente.
    Prin urmare, este încălcat principiul proporţionalităţii, în raport cu măsura dispusă, iar imputarea sumelor către reclamant are efect direct asupra beneficiarilor finali ai actului medical, în condiţiile în care statul garantează dreptul la sănătate.
    În concluzie, având în vedere argumentele expuse şi prezentate, solicită instanţei admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu consecinţa anulării dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 şi ale dispoziţiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul comun nr. 338/186/2015, ca fiind nelegale.
    În opinia reclamantului, soluţia de admitere a acţiunii este justificată în raport cu motivele de fapt şi de drept invocate şi este susţinută chiar de atitudinea organelor emitente care între timp au revizuit aceste sancţiuni tocmai ca urmare a constatării încălcării principiilor mai sus menţionate.
    În drept a invocat dispoziţiile art. 1, art. 4 alin. (4), art. 7, art. 11 alin. (4) şi următoarele din Legea nr. 554/2004, precum şi dispoziţiile tuturor actelor normative invocate în cuprinsul acţiunii.
    Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Sănătăţii a invocat excepţia lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.
    În ce priveşte excepţia lipsei de interes susţine că atribuţiile şi responsabilităţile Ministerului Sănătăţii, ca autoritate centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică, sunt strict şi limitativ prevăzute atât în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 16, cât şi în HG nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 2.
    Prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.
    Potrivit art. 33 din CPC, interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să fie determinat, să fie legitim, să fie personal şi să fie născut şi actual.
    Învederează instanţei că cea de-a doua condiţie, respectiv interesul să fie legitim, nu este îndeplinită. Interesul este legitim atunci când nu contravine legii sau regulilor de convieţuire socială. Acesta priveşte temeinicia sau netemeinicia pretenţiei formulate, deoarece, pentru a afla dacă un interes este sau nu în conflict cu legea, este necesar să se dezbată fondul pretenţiei. Astfel, se înţelege că interesul nu trebuie să contravină legii, precum şi că trebuie să fie în legătură cu pretenţia formulată, deci nu dreptul subiectiv civil afirmat ori cu situaţia juridică legală pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie.
    Or, având în vedere că reclamantul din prezenta cauză solicită anularea unor articole cuprinse în acte normative abrogate, este evident că interesul nu mai este legitim. Obiectul cauzei contravine normelor care reglementează efectele abrogării.
    Potrivit art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea acelor normative, „abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial. Fac excepţie prevederile din ordonanţele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare şi au fost respinse prin lege de către Parlament“.
    Pentru aceleaşi motive, înţelege să invoce şi prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, pe care le citează.
    Învederează instanţei că reclamantul susţine că a invocat prin acţiunea formulată un interes privat, în concret, acela de a fi anulat actul administrativ, fundamentat pe existenţa unui prejudiciu în patrimoniul acestuia.
    Practic, reclamantul solicită instanţei anularea unor prevederi dintr-un act normativ care nu mai este în vigoare şi care nu îşi mai produce efecte. Or, în această situaţie, este inadmisibilă anularea unor dispoziţii abrogate, având în vedere că în eventualitatea admiterii acţiunii, hotărârea pronunţată produce de asemenea efecte pentru viitor, fapt pentru care prejudiciul nu poate fi înlăturat.
    Reclamantul avea posibilitatea formulării acestei acţiuni în perioada în care HG nr. 400/2014 îşi producea efectele, respectiv de la data intrării în vigoare şi până la abrogare.
    Formularea acţiunii după abrogarea actului normativ este tardivă, motivat de faptul că nulitatea actului administrativ cu caracter normativ nu poate fi opusă efectelor juridice produse de acte administrative emise anterior momentului menţionat, ci doar efectelor juridice produse de acte administrative emise ulterior acestuia.
    Reclamantul şi-a asumat sancţiunea prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 prin semnarea contractului fără a face uz de procedura legală de urmat în situaţia în care nu este de acord cu clauzele contractuale şi cu prevederile legale pe care le reglementează, respectiv de a solicita abrogarea/modificarea articolelor în perioada în care acestea produceau efecte juridice.
    Interesul de a fi anulat parţial actul administrativ nu constituie un interes legitim privat în sensul art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea contenciosului administrativ, ci doar un folos practic urmărit de reclamant prin iniţierea demersului judiciar.
    Chiar dacă reclamantul invocă probleme de sistem şi susţine că acestea sunt de notorietate, acesta avea posibilitatea să le semnaleze în momentul în care au avut loc consultările, şi nu ca ultimă opţiune de recuperare a prejudiciului, după ce instanţa de fond, respectiv Tribunalul Constanţa, a respins acţiunea prin care a fost contestat PV PDG3055 din 11.07.2017.
    Pentru aceste motive, solicită admiterea excepţiei lipsei de interes, având în vedere că drepturile solicitate nu justifică un interes legitim, iar o asemenea acţiune este inadmisibilă.
    Pe fondul cauzei arată că Ministerul Sănătăţii reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice care coordonează asistenţa de sănătate publică şi verifică respectarea reglementărilor în domeniul sănătăţii publice, aşa cum se prevede în art. 2 alin. (5)-(7), art. 10 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    Atribuţiile şi responsabilităţile Ministerului Sănătăţii, ca autoritate centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică, sunt strict şi limitativ prevăzute atât în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 16, cât şi în HG nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 2.
    Potrivit art. 23 teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor“.
    Aceste dispoziţii derogă de la principiul efectului relativ al hotărârilor judecătoreşti, statuând că hotărârea judecătorească de anulare a unui act administrativ normativ produce efecte erga omnes, după cum şi actul administrativ normativ ce se execută produce în practică aceleaşi efecte.
    Având în vedere că reclamantul solicită anularea unor articole din acte normative abrogate, instanţa nu se poate pronunţa cu privire la efectele hotărârii pe care o va da.
    Aşadar, nulitatea actului administrativ cu caracter normativ nu poate fi opusă efectelor juridice produse de acte administrative emise anterior momentului menţionat, ci doar efectelor juridice produse de acte administrative emise ulterior acestuia.
    Învederează instanţei că reglementările art. 102 alin. (3) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 se referă la sancţiunile graduale aplicabile pentru nerespectarea unei obligaţii contractuale şi au în vedere întărirea disciplinei contractuale.
    Sancţiunile la care face referire Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Constanţa au fost unitare şi aplicabile tuturor furnizorilor de servicii medicale spitaliceşti (indiferent de forma de organizare şi de forma de proprietate - public sau privat). Nivelul sancţiunilor graduale (10%, 20%) aplicabile pentru nerespectarea obligaţiei de a introduce în sistemul informatic toate prescripţiile medicale electronice prescrise offline şi prescripţiile medicale cu regim special unic pe ţară pentru prescrierea substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data prescrierii, a fost aplicabil la nivelul tuturor furnizorilor de servicii medicale în cadrul cărora îşi desfăşurau activitatea medicii prescriptori.
    Obligaţiile contractuale şi sancţiunile aplicabile au fost cunoscute şi asumate de furnizori de la semnarea contractelor de furnizare de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări de sănătate (obligaţiile furnizorilor şi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării acestora sunt prevăzute în contractele încheiate de părţi).
    Pentru aceste motive, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
    La data de 2.03.2018, pârâtul Guvernul României a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii de anulare a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015.
    În motivarea acestei excepţii arată că obiectul iniţial al cererii de chemare în judecată formulate de reclamant constă în solicitarea anulării art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015. Însă prevederile HG nr. 400/2014 au fost abrogate prin adoptarea HG nr. 161/2016.
    Astfel, deoarece actul administrativ era inexistent la data introducerii acţiunii în contencios administrativ, consideră că nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actul contestat nemaifiind în măsură să afecteze existenţa şi exercitarea dreptului real invocat prin acţiune.
    Nu se poate reţine argumentul potrivit căruia efectele acestei hotărâri a Guvernului continuă să subziste, fiind astfel îndreptăţită solicitarea de anulare a articolului menţionat, întrucât instanţa de fond nu poate să dispună anularea în parte a unei hotărâri a Guvernului ce a fost abrogată.
    Pe fondul cauzei arată că HG nr. 400/2014 este legală, fiind emisă în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 210 alin. (1) lit. c) şi d) şi al art. 217 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările ulterioare.
    La data de 6.03.2018, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a depus la dosar întâmpinare, pe cale de excepţie a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Curţii de Apel Constanţa în soluţionarea cauzei, în raport cu dispoziţiile art. 96 coroborat cu dispoziţiile art. 111 din CPC.
    Consideră că competenţa soluţionării cererii de chemare în judecată revine instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi au sediul pârâţii, dacă legea nu prevede altfel, respectiv Curtea de Apel Bucureşti. Instanţa competentă să judece cauza este Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    Faţă de aceasta se impune admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a instanţei cu consecinţa declinării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    A invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, cu motivarea că reclamantul este o unitate spitalicească care nu reprezintă segmentul de asistenţă medicală din România, cu toate componentele acestuia, astfel că protejarea unor interese personale nu poate fi interpusă cu drepturile de ordin public ale tuturor celorlalţi furnizori de servicii medicale. Reclamantul nu a făcut dovada că reprezintă în instanţă toţi furnizorii de servicii medicale spitaliceşti sau că are un mandat special din partea acestora de a acţiona în justiţie, pentru anularea dispoziţiilor contestate din HG nr. 400/2014 şi Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. 388/186/2015.
    Dispoziţiile a căror anulare o solicită nu vizează drepturi sau interese legitime ale acestuia, ci drepturi şi obligaţii ale unei categorii de furnizorii de servicii medicale, respectiv ale furnizorilor de servicii medicale spitaliceşti.
    De asemenea, a invocat şi excepţia lipsei de obiect a acţiunii formulate de reclamant, având în vedere că termenul de aplicare a prevederilor Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. 388/186/2015, cu modificările şi completările ulterioare, deci, implicit, şi termenul de aplicare a dispoziţiilor a căror anulare se cere prin acţiunea formulată de către reclamant, termen prelungit prin dispoziţiile art. 1 al Ordinului nr. 1.703/1.502/2015, a fost prorogat prin art. 1 al Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. 414/183/2016 doar până la data de 30.06.2016.
    Prin urmare, începând cu data de 1.07.2016, actul normativ reprezentat de Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. 388/186/2016, ale cărui dispoziţii sunt contestate în acţiunea formulată de reclamant, nu mai este în vigoare.
    Faţă de această împrejurare consideră că acţiunea formulată de reclamant a rămas fără obiect, solicitând respingerea acţiunii ca atare.
    Pe fond solicită respingerea acţiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.
    Sub un prim aspect solicită să se aibă în vedere cu privire la soluţionarea cauzei, raportat la contextul criticilor formulate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, este cel cu privire la adoptarea actelor normative care formează obiectul acestei cereri s-a realizat prin raportare la prevederile Legii fundamentale a statului.
    Învederează că actul normativ care reglementează organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, respectiv Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, prevede în mod expres faptul că prin hotărârea Guvernului de aprobare a contractului-cadru sunt reglementate condiţiile acordării serviciilor medicale şi modalitatea de plată a acestora în cadrul relaţiilor contractuale stabilite între casele de asigurări de sănătate şi furnizori.
    Consideră că instanţa de judecată poate constata cu uşurinţă faptul că, în cauza de faţă, prevederile din actele normative atacate nu contravin niciunei dispoziţii legale, fiind edictate de necesitatea asigurării unui cadru juridic stabil şi sigur pentru o bună desfăşurare a relaţiilor contractuale dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări de sănătate, necesare îmbunătăţirii asigurării accesului persoanelor asigurate la servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale.
    De asemenea, solicită să se reţină faptul că, pe de o parte, actele atacate de către reclamant au fost emise în baza Legii fundamentale a statului şi în baza Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, CNAS neîncălcând nicio prevedere din Constituţia României sau din Legea nr. 95/2006, iar, pe de altă parte, actele normative a căror anulare o solicită reclamantul nu au fost contestate de către reclamant în perioada în care ambele acte normative au stat în transparenţă decizională, fiind publicate pe site-ul CNAS, conform Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, cu modificările şi completările ulterioare.
    Raportat la toate dispoziţiile legale invocate în cuprinsul întâmpinării, solicită să se reţină faptul că elaborarea dispoziţiilor celor două acte normative a căror anulare o solicită reclamantul prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, a fost făcută cu respectarea acestora, atât cu privire la negociere, consultare, cât şi cu privire la publicarea anunţului referitor la această acţiune, cu respectarea principiului transparenţei.
    Faţă de această etapă a elaborării actului normativ atacat, solicită să se constate că reclamantul nu a transmis observaţii sau propuneri cu privire la modificarea sau excluderea dispoziţiilor a căror anulare se solicită în prezenta cauză.
    În consecinţă, solicită ca instanţa să reţină că nu a fost încălcat principiul legalităţii sub aspect procedural al modulul în care au fost adoptate actele contestate de către reclamant, întrucât acestea au respectat dispoziţiile Legii nr. 24/2000, republicată, Legii-cadru nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale actelor normative subsecvente legii-cadru în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, nefiind încălcate drepturile constituţionale ale persoanelor vizate de actele normative a căror anulare face obiectul prezentei cauze.
    Arată că reclamantul a negociat şi a perfectat Contractul de furnizare de servicii medicale spitaliceşti nr. S05 din 30.06.2014 cu CAS Constanţa, cunoscând de la data încheierii acestuia obligaţiile ce îi revin în derularea contractului, în speţă, obligaţia de a respecta şi prevederile art. 6 lit. a).
    Menţionează totodată faptul că reclamantul a semnat fără obiecţiuni contractul de furnizare de servicii medicale la data încheierii acestui contract cu CAS Constanţa, precum şi actul adiţional la acesta, având obligaţia de a respecta clauzele contractuale şi prevederile legale în vigoare aplicabile sistemului asigurărilor sociale de sănătate.
    Pentru toate apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea acţiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.
    La data de 22.03.2018 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
    În referire la excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, acţiunea a fost formulată la data de 26.01.2018 când erau în vigoare dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul având facultatea de a opta pentru alegerea instanţei, înţelegând astfel să se adreseze Curţii de Apel Constanţa. Nu sunt incidente noile dispoziţii din legea contenciosului administrativ cu privire la competenţă, întrucât acestea au intrat în vigoare începând cu 2 august 2018.
    În referire la excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului, solicită respingerea acestei excepţii ca neîntemeiată. Reclamantul face parte din categoria subiectelor de drept vizate de normele contestate şi, pe cale de consecinţă, este titularul unui interes legitim pentru formularea unei acţiuni la instanţa de contencios administrativ în scopul anulării actelor considerate a fi nelegale.
    În referire la excepţia lipsei de obiect, solicită respingerea acestei excepţii ca neîntemeiată. Solicită să se constate că în raport cu prevederile legale - art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele administrative care se consideră nelegale pot fi atacate oricând în contenciosul administrativ, fără să existe din partea legiuitorului vreo menţiune cu privire la condiţia actului normativ, respectiv de a fi în vigoare/abrogat la data introducerii cererii în anulare a unui act administrativ normativ.
    Cu toate că suntem în prezenţa unor acte normative abrogate, anularea unor dispoziţii legale implică desfiinţarea efectelor juridice produse de dispoziţiile anulate începând cu data emiterii, respectiv a intrării în vigoare. Faptul că anterior abrogării actele administrative au produs efecte juridice, aducătoare de vătămări ale drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, se impune respingerea excepţiei şi cercetarea legalităţii lor pe fond.
    II. Prin Sentinţa civilă nr. 152 din 3.10.2018, Curtea de Apel Constanţa a respins excepţiile ca nefondate.
    A admis acţiunea formulată de reclamantul - Spitalul Clinic de Pneumofiziologie Constanţa în contradictoriu cu pârâţii - Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătăţii, Guvernul României şi a dispus anularea dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 şi a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 338/186/2015 al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
    Totodată a dispus publicarea prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    III. Prin Decizia civilă nr. 5.558 din 16.11.2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile formulate de pârâţii Ministerul Sănătăţii, Guvernul Românei şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a casat în tot sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că hotărârea pronunţată nu satisface cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, nefiind redate motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.
    IV. După casare dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa cu nr. 51/36/2018* la data de 5.01.2022.
    Prin Încheierea de şedinţă din data de 7.02.2022 a fost respinsă ca nefondată excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa.

    V. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri:
    - plângere prealabilă;
    – Adresa nr. 10.406/29.12.2017 a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, răspuns la plângerea prealabilă;
    – Adresa nr. 15A/7.102/CA/8.12.2007 a Guvernului României, răspuns la plângerea prealabilă;
    – anexa nr. 26 la Ordinul nr. 338/186/2015 al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;
    – anexa nr. 26 la Ordinul nr. 619/360/2014 al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;
    – anexa nr. 26 la Ordinul nr. 763/377/2016 al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;
    – anexa nr. 26 la Ordinul nr. 196/130/2017 al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;
    – Referatul de aprobare nr. VVV988/DG1193/21.06.2016 a ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2016 a Hotărârii Guvernului nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2015-2017;
    – nota de fundamentare la Hotărârea Guvernului nr. 432/2016 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, pentru anii 2016-2017;
    – documentaţia aferentă actelor contestate.

    VI.i. Potrivit art. 248 din Codul de procedură civilă, Curtea se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
    Asupra excepţiilor de fond şi de procedură invocate Curtea reţine următoarele:
    Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate cu motivarea că reclamantul este o unitate spitalicească care nu reprezintă segmentul de asistenţă medicală din România, cu toate componentele acestuia, astfel că protejarea unor interese personale nu poate fi interpusă cu drepturile de ordin public ale tuturor celorlalţi furnizori de servicii medicale, respectiv că reclamantul nu a făcut dovada că reprezintă în instanţă toţi furnizorii de servicii medicale spitaliceşti sau că are un mandat special din partea acestora de a acţiona în justiţie, pentru anularea dispoziţiilor contestate din
    HG nr. 400/2014 şi Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. 388/186/2015.
    Curtea reţine că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, interesul legitim putând fi atât privat, cât şi public.
    Reclamantul este o persoană juridică ce se consideră vătămată prin actul contestat şi acţionează pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime private, proprii, şi nu a unui interes legitim public. Reclamantul nu a pretins niciodată că acţionează pentru şi în numele tuturor destinatarilor actului administrativ contestat, iar vătămarea produsă este dovedită prin sancţionarea sa prin Raportul de control din data de 29.04.2016 al Casei de Asigurări a Judeţului Constanţa, întocmit în baza actului administrativ cu caracter normativ contestat în prezenta cauză, astfel că excepţia invocată este nefondată.

    Cu privire la excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Sănătăţii cu motivarea că reclamantul din prezenta cauză solicită anularea unor articole cuprinse în acte normative abrogate, astfel că este evident că interesul nu mai este legitim, obiectul cauzei contravine normelor care reglementează efectele abrogării, dar şi că interesul de a fi anulat parţial actul administrativ nu constituie un interes legitim privat în sensul art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea contenciosului administrativ, ci doar un folos practic urmărit de reclamant prin iniţierea demersului judiciar.
    Curtea reţine că, potrivit art. 32 şi 33 din Codul de procedură civilă, orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual.
    Reclamantul face dovada că în baza actului administrativ cu caracter normativ contestat în prezenta cauză prin Raportul de control nr. 37/29.04.2016 întocmit de Casa de Asigurări de Sănătate Constanţa a fost sancţionat cu reţinerea sumei de 76.640 lei.
    Împotriva Raportului de control nr. 37/29.04.2016 întocmit de Casa de Asigurări de Sănătate Constanţa a formulat contestaţie prin care a solicitat anularea raportului de control din data de 29.04.2016 şi a procesului-verbal de soluţionare a contestaţiei nr. PDG3055/11.07.2016, cauza este înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa cu nr. 6.206/118/2016, iar în prezent este suspendată până la soluţionarea acţiunii prezente.
    Prin Decizia nr. 10 din 11 mai 2015 privind dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul Dosarului nr. 427/1/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că dispoziţiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte şi în privinţa actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătoreşti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti.
    În condiţiile în care Raportul de control nr. 37/29.04.2016 nu este definitiv prin epuizarea demersului judiciar de anulare, reclamantul justifică un interes actual în anularea actului administrativ cu caracter normativ în baza căruia raportul a fost întocmit, indiferent de abrogarea acestuia.
    În ceea ce priveşte interesul legitim, condiţie de exercitare a acţiunii civile, evitarea unei pierderi patrimoniale reprezintă un interes legitim.
    În ceea ce priveşte susţinerea că interesul de a fi anulat parţial actul administrativ nu constituie un interes legitim privat în sensul art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea contenciosului administrativ, ci doar un folos practic urmărit de reclamant prin iniţierea demersului judiciar, Curtea reţine că interesul, în sensul existenţei unui folos practic, este o condiţie pentru exercitarea oricărei acţiuni, fie ea civilă, fie în contencios administrativ. Absenţa, şi nu existenţa, acestui folos practic urmărit ar fi făcut ca acţiunea să fie lipsită de interes. Interesul legitim privat, în sensul Legii nr. 554/2004, nu este interesul reglementat de Codul de procedură civilă, iar excepţia invocată este nefondată.
    Cu privire la excepţia lipsei de obiect a cererii de anulare a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014, invocată atât de pârâtul Guvernul României, cât şi de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate cu motivarea că acestea nu mai sunt în vigoare,
    Curtea reţine următoarele:
    Potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare:
    ART. 1
    Subiectele de sesizare a instanţei
    (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
    (...)
    (6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea. Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.

    (...)
    ART. 7
    Procedura prealabilă
    (1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
    (...)
    (5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe sau al acţiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.

    ART. 8
    Obiectul acţiunii judiciare
    (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.

    Nici art. 1, nici art. 8 din Legea nr. 554/2004 nu condiţionează exercitarea acţiunii în contencios administrativ de neepuizarea efectelor actului administrativ vătămător sau de rămânerea lui în vigoare inclusiv la momentul sesizării instanţei de judecată.
    Împrejurarea că actul administrativ şi-a epuizat efectele, inclusiv prin abrogare, împiedică revocarea actului, din iniţiativa emitentului, în temeiul art. 1 alin. (6) sau ca urmare a formulării plângerii prealabile. Art. 7 alin. (5) din lege arată că în cazul acţiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice nu este obligatorie plângerea prealabilă, text din interpretarea căruia rezultă că acţiunea în anulare este admisibilă şi are obiect. În egală măsură, art. 1 alin. (6) arată că în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal nu îl va putea revoca, dar va putea solicita instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.
    În egală măsură, art. 7 şi 11 din Legea nr. 554/2004 nu determină termenele de formulare a plângerii prealabile, respectiv a acţiunii în contencios administrativ, în raport cu un termen maxim care să fie data epuizării efectelor/data abrogării în cazul actului administrativ cu caracter normativ. A primi susţinerile pârâţilor ar însemna că dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 sunt lipsite de aplicabilitate pentru persoana vătămată printr-un act administrativ individual emis în temeiul unui act administrativ cu caracter normativ care este abrogat înainte ca instanţa de judecată să pronunţe anularea lui, persoană care, în opinia pârâţilor, nu mai poate cere anularea actului întrucât acesta este abrogat, dar nu poate invoca nici excepţia de nelegalitate întrucât, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actul normativ este exclus de la controlul de legalitate pe calea excepţiei de nelegalitate. Or, o atare soluţie echivalează cu negarea dreptului de acces la justiţie, soluţie care nu poate fi acceptată, excepţia invocată fiind nefondată.
    ii. Pe fondul cererii de chemare în judecată Curtea reţine următoarele:
    Prin cererea dedusă judecăţii reclamantul solicită anularea dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015 şi art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 388/186/2015 al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, care prevăd următoarele:
    HG nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, anexa nr. 2:
    ART. 102
    (3) În cazul în care în derularea contractului se constată nerespectarea obligaţiei de la art. 92 alin. (1) lit. ao), se aplică următoarele sancţiuni:
    a) la prima constatare se diminuează cu 10% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situaţie;
    b) la a doua constatare şi la următoarele constatări după aceasta, se diminuează cu 20% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situaţie.

    Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015:
    Anexa nr. 26 Contract de furnizare de servicii medicale spitaliceşti - model:
    ART. 8
    (3) În cazul în care în derularea contractului se constată nerespectarea obligaţiei de la art. 6 lit. ao), se aplică următoarele sancţiuni:
    a) la prima constatare se diminuează cu 10% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situaţie;
    b) la a doua constatare şi la următoarele constatări după aceasta, se diminuează cu 20% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situaţie.

    Obligaţia la care se referă art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la HG nr. 400/2014 şi art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 388/186/2015 este obligaţia furnizorului de servicii medicale să introducă în sistemul informatic toate prescripţiile medicale electronice prescrise offline şi prescripţiile medicale cu regim special unic pe ţară pentru prescrierea substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data prescrierii.
    Curtea apreciază ca fondată critica de nelegalitate formulată de reclamant, reprezentată de încălcarea principiului proporţionalităţii sancţiunii.
    Potrivit Constituţiei României:
    ART. 53
    Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
    (1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

    Se observă că art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 şi art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 388/186/2015 nu permit individualizarea sancţiunii decât după un singur criteriu, şi anume dacă furnizorul de servicii medicale se află la prima constatare sau la o a doua/altă constatare a abaterii.
    Articolul 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 şi art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 388/186/2015 nu permit o individualizare a sancţiunii şi după alte criterii, cum ar fi numărul reţetelor care nu au fost introduse în sistem, prejudiciul care s-a produs sau s-ar fi putut produce prin neîndeplinirea obligaţiei, circumstanţele concrete care au determinat neîndeplinirea obligaţiei (neglijenţă, imposibilitate obiectivă şamd), de scopul urmărit (dacă a existat) sau altele asemenea.
    Fără a nega necesitatea aplicării unei sancţiuni, în raport cu scopurile urmărite - descurajarea unei practici de nerespectare a prevederilor contractului-cadru şi protejarea bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
    Astfel cum este prevăzută, sancţiunea de la art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 şi art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 388/186/2015 poate conduce la situaţii de evidentă disproporţie între fapta săvârşită şi sancţiunea aplicată, exemplu fiind chiar cel al reclamantului căruia pentru un număr de patru reţete neînregistrate în valoare de cca 500 lei i-a fost aplicată o sancţiune de 76.640 lei.
    Lipsa de proporţionalitate cu fapta pentru combaterea căreia este instituită sancţiunea este recunoscută, aşa cum arată şi reclamantul, chiar de pârâtul Guvernul României, care în nota de fundamentare a HG nr. 432/2016 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016-2017, în care se arată că „Au fost revizuite unele sancţiuni aplicabile furnizorilor aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, coroborând nivelul sancţiunii cu gravitatea nerespectării de către aceştia a unor obligaţii“. Este de observat că în urma acestei revizuiri sancţiunea aplicabilă pentru nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. ao) din contractul-cadru este următoarea:
    a) la prima constatare, avertisment scris;
    b) la a doua constatare se diminuează cu 1% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situaţie;
    c) la a treia constatare şi la următoarele constatări după aceasta, se diminuează cu 3% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situaţie.

    Totodată, Curtea observă că în forma iniţială Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 prevedea ca sancţiune numai reţinerea unei sume egale cu contravaloarea sumei suportate din fond, aferentă prescripţiilor medicale electronice offline neintroduse în sistemul informatic, prescrise şi eliberate în cadrul trimestrului.
    Chiar şi numai comparativ cu sancţiunea prevăzută anterior modificării aduse prin HG nr. 205/2015 cu sancţiunea prevăzută prin HG nr. 432/2016, sancţiunea aplicabilă la nivelul anului 2015, de diminuare cu 10% a valorii lunare de contract, apare ca fiind una disproporţionată, dreptul de apreciere al autorităţilor publice fiind exercitat cu exces de putere.

    Apărările pârâţilor în sensul că au fost respectate procedurile de adoptare/emitere a celor două acte contestate, că a fost respectat principiul transparenţei prin negociere, consultarea părţilor implicate, publicarea anunţului referitor la această acţiune sau că reclamantul a semnat fără obiecţiuni contractul de furnizare de servicii medicale la data încheierii acestui contract cu CAS Constanţa, precum şi actul adiţional la acesta, având obligaţia de a respecta clauzele contractuale şi prevederile legale în vigoare aplicabile sistemului asigurărilor sociale de sănătate, nu sunt de natură a înlătura viciul de nelegalitate constatat. Contractul semnat de reclamant este întocmit după modelul contractului-cadru, fără posibilitate de negociere a clauzelor privind sancţiunile aplicabile, iar semnarea acestuia nu semnifică renunţarea reclamantului, ca persoană vătămată, la dreptul de a se adresa instanţei de contencios administrativ.
    Drept care va fi admisă cererea de chemare în judecată şi anulate dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015 şi art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 388/186/2015 al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015.
    PENTRU ACESTE MOTIVE,
    În numele legii,
    HOTĂRĂŞTE:
    Respinge ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Spitalul Clinic de Pneumofiziologie Constanţa.
    Respinge ca nefondată excepţia lipsei de interes a acţiunii.
    Respinge ca nefondată excepţia lipsei de obiect a acţiunii.
    Admite acţiunea (după casare) în materia contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Constanţa, cu sediul în Constanţa, Str. Sentinelei nr. 40, judeţul Constanţa, şi pe pârâţii: Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cu sediul în Bucureşti, sectorul 3, Calea Călăraşilor nr. 249, bl. S19, Ministerul Sănătăţii, cu sediul în Bucureşti, sectorul 1, str. Cristian Popişteanu nr. 1-3, Guvernul României, cu sediul în Bucureşti, sectorul 1, Piaţa Victoriei - Palatul Victoriei nr. 1, având ca obiect anulare act administrativ.
    Anulează dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015 şi art. 8 alin. (3) lit. a) din anexa nr. 26 la Ordinul nr. 388/186/2015 al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015.
    Dispune publicarea prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
    Recursul se va depune la Curtea de Apel Constanţa, sub sancţiunea nulităţii.
    Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, azi, 14.02.2022.

                    PREŞEDINTE
                    ANDREA-BIANCA ANDRUŞ
                    Grefier,
                    Mariana Nica

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Sentinta, Alte Institutii, SENTINŢA CIVILĂ nr. 24 din 14 februarie 2022

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ SENTINŢA CIVILĂ nr. 24 din 14 februarie 2022 referitoare la judecarea cauzei (după casare) în materia contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect anulare act administrativ

Comentarii

Atentie, Juristi!

SENTINŢA CIVILĂ nr. 24 din 14 februarie 2022 referitoare la judecarea cauzei (după casare) în materia contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect anulare act administrativ