Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
SENTINŢA CIVILĂ nr. 1.870 din 20 noiembrie 2024 referitoare la acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare acte administrative cu caracter normativ
EMITENT: Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a VIII-a Contencios Administrativ, Fiscal PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 315 din 9 aprilie 2025
Dosar nr. 1.547/2/2024
Curtea constituită din:
Preşedinte: X
Grefier: X
Pe rol se află soluţionarea cererii formulate de reclamantul X în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, având ca obiect „anulare act administrativ“.
Dezbaterile orale ale părţilor au avut loc în şedinţa publică de la 23.10.2024, când au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 6.11.2024 şi 20.11.2024 când a pronunţat următoarea sentinţă:
CURTEA,
prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a CAF, la data de 5.03.2024, cu nr. 1.547/2/2024, reclamantul Grădinaru Daniel în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat anularea art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma A.S.F. nr. 27/2017 astfel cum a fost modificată prin Norma A.S.F. nr. 34/2023, respectiv anularea sintagmei „însoţită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcţie“.
În susţinerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că la data de 8.11.2023 s-a emis de către Casa Judeţeană de Pensii Ilfov decizia de pensionare nr. X, prin care s-a stabilit dreptul acestuia la acordarea pensiei de serviciu conform art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborat cu art. 104 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Mai arată că la data de 21.12.2023 s-a adresat NN Pensii - Societate de Administrare a unui Fond de Pensii Administrat Privat o cerere de acordare a contravalorii activului personal net în temeiul art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, coroborat cu art. 4 din Norma ASF nr. 27/2017 privind utilizarea activului personal net al participantului la un fond de pensii administrat privat, aceasta fiind înregistrată cu nr. X.
A fost informat de către NN Pensii - Societate de Administrare a unui Fond de Pensii Administrat Privat că, având în vedere intrarea în vigoare a Normei A.S.F. nr. 34/2023 pentru modificarea şi completarea Normei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 27/2017 privind utilizarea activului personal net al participantului la un fond de pensii administrat privat, pentru a se efectua plata este necesar să transmită şi documentul care atestă data eliberării din funcţie ca urmare a pensionării.
I s-a comunicat faptul că obligaţia de a depune documentul care atestă data eliberării din funcţie ca urmare a pensionării este aplicabilă participanţilor care au deţinut statutul de magistraţi, în cazul cărora decizia de pensionare devine efectivă ulterior emiterii acesteia, respectiv la data eliberării din funcţie, precum şi că, potrivit art. 4 din Norma A.S.F. nr. 27/2017, doar participantul care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv de o categorie similară de pensie stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, după caz, are dreptul să primească contravaloarea activului personal net, ca plată unică sau plăţi eşalonate, la cerere.
Cu referire la naşterea dreptului la pensie, reclamantul arată că, potrivit art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, „judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituţională, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea Constituţională, precum şi personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1), cu o vechime de cel puţin 25 de ani realizată numai în aceste funcţii, se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani şi pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate înainte de data pensionării. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării“, iar conform art. III alin. (2) din Legea nr. 282/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, „(2) Persoanele prevăzute la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, cărora le-au fost emise decizii de pensionare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se consideră că îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit prin aceste decizii potrivit reglementărilor anterioare intrării în vigoare a prezentei legi“.
Se mai invocă art. 104 din Legea nr. 263/2010 şi art. 211 alin. (7) din Legea nr. 303/2022, concluzionând în sensul că toate reglementările referitoare la pensia pentru limită de vârstă se aplică şi pensiei de serviciu cuvenite magistraţilor.
Mai susţine reclamantul că art. 4 din Norma A.S.F. nr. 27/2017 prevede că „Participantul care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile Legii pensiilor publice, respectiv de o categorie similară de pensie stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, după caz, are dreptul să primească contravaloarea activului personal net, ca plată unică sau plăţi eşalonate, la cerere“, iar potrivit art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma A.S.F. nr. 27/2017, astfel cum a fost modificată prin Norma A.S.F. nr. 34/2023, „pentru a primi contravaloarea activului personal net în condiţiile art. 4, participantul, personal sau prin mandatar, depune la administratorul fondului de pensii administrat privat următoarele documente: (...) b) decizia administrativă privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă sau a unei pensii similare stabilite în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, însoţită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcţie“.
În opinia reclamantului, prin modificările aduse de Norma ASF nr. 34/2023, respectiv sintagma „însoţită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcţie“ se adaugă în mod nelegal la legislaţia primară care reglementează dreptul la contravaloarea activului personal net al participantului.
În acest sens se arată că Norma A.S.F. nr. 34/2023 care modifică Norma A.S.F. nr. 27/2017 este un act administrativ normativ emis în executarea Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, cu modificările şi completările ulterioare.
Legalitatea acestor acte administrative normative se evaluează în raport cu reglementările cuprinse în actele normative de nivel superior, situaţie faţă de care apreciază că există neconcordanţă între actul administrativ cu caracter normativ atacat şi legislaţia primară în vigoare.
Astfel, potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările şi completările ulterioare, „ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4)“, iar potrivit art. 78 din acelaşi act normativ, „Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora“.
Dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma nr. 27/2017, aşa cum au fost modificate prin Norma A.S.F. nr. 34/2023, trebuiau emise în limitele şi potrivit normelor care le ordonă şi nu pot adăuga dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, în aplicarea căruia au fost emise.
Astfel, susţine reclamantul că art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 prevede că „participantul are dreptul la o pensie privată de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public“, iar art. 136 alin. (1) din acelaşi act normativ stabileşte că „Activul personal net este folosit exclusiv pentru achiziţionarea unei pensii private“. Aceste texte de lege sunt clare şi previzibile în sensul că dreptul de a primi contravaloarea activului personal net se naşte în favoarea participantului la fondul de pensie privată de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public, respectiv a condiţiilor pentru acordarea unei categorii similare de pensie stabilite în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, fără a exista vreo altă condiţie suplimentară.
Consideră reclamantul că interpretarea restrictivă şi literală dată de pârâta A.S.F., precum şi de NN Pensii - Societate de Administrare a unui Fond de Pensii Administrat Privat, în sensul că, potrivit art. 4 din Norma A.S.F. nr. 27/2017, doar participantul care are în plată pensia pentru limită de vârstă în condiţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv de o categorie similară de pensie stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, după caz, are dreptul să primească contravaloarea activului personal net, nu poate fi primită fiind în contradicţie vădită cu dispoziţiile actului normativ primar, respectiv art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, care stabileşte în mod neechivoc că dreptul de a primi contravaloarea activului personal net se naşte în favoarea participantului la fondul de pensie privată de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, respectiv a condiţiilor pentru acordarea unei categorii similare de pensie stabilite în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, fără a exista vreo altă condiţie suplimentară.
Or, în cazul magistraţilor, prin emiterea deciziei de pensionare se constată îndeplinirea condiţiilor de pensionare, iar potrivit art. 211 alin. (7) din Legea nr. 303/2022, pensia de serviciu este asimilată pensiei pentru limită de vârstă. De altfel, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că pensia de serviciu este activată prin emiterea deciziei de pensionare (Decizia nr. 467/2023 - paragraful 151).
Astfel, în opinia reclamantului, contrar celor afirmate de pârâta A.S.F. în cuprinsul Deciziei nr. 152 din 15.02.2024, singura condiţie necesară şi suficientă pentru plata contravalorii activului personal net este constatarea îndeplinirii condiţiilor de pensionare, aspect atestat pe deplin prin decizia de pensionare emisă de casa de pensii competentă, fiind exclusiv opţiunea reclamantului dacă solicită eliberarea din funcţie prin pensionare sau continuarea activităţii.
Apreciază reclamantul că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Norma ASF nr. 27/2017 care fac referire la beneficiul pensiei trebuie să primească o interpretare în acord cu legislaţia primară în temeiul cărora au fost edictate, fără a putea adăuga la lege cu scopul restricţionării drepturilor participanţilor, prin instituirea unor condiţii suplimentare neprevăzute de norma primară.
Consideră reclamantul că ipoteza reglementată are în vedere momentul în care participantul îndeplineşte condiţiile de pensionare (care în cazul magistraţilor sunt prevăzute de legislaţia specială). Astfel, trebuie observat faptul că legislaţia primară nu condiţionează plata activului net de emiterea unui act administrativ privind punerea în plată a dreptului de pensie, astfel că normele secundare emise tocmai în aplicarea legislaţiei primare nu pot adăuga la lege în sensul condiţionării accesului la drept de dovada plăţii efective a pensiei.
Conchide reclamantul că pentru corecta aplicare a normei secundare în discuţie se impune ca aceasta să fie interpretată în limitele dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, respectiv în sensul că sintagma „participantul care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, respectiv pensie similară stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale“ are în vedere situaţia participantului care îndeplineşte condiţiile de pensionare, potrivit statutului special (în cazul subsemnatului Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor), fără a fi necesar a se dovedi şi punerea în plată a dreptului respectiv.
Se consideră că pârâta A.S.F. condiţionează în mod artificial plata activului personal net de punerea în plată a pensiei publice, apreciind în mod eronat că în toate cazurile pentru a se acorda activul personal net participantul trebuie să fie beneficiar efectiv al unei pensii, cu ignorarea particularităţilor unor categorii de pensii stabilite în baza unor legi speciale.
Consideră reclamantul că este vorba despre drepturi distincte, plata activului personal net acumulat în cadrul pilonului II de pensii fiind independentă de punerea în plată a pensiei de stat, în condiţiile în care conform art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 singura condiţie necesară şi suficientă pentru plata contravalorii activului personal net este reprezentată de îndeplinirea condiţiilor de pensionare, aspect atestat prin decizia de pensionare emisă de casa de pensii competentă.
Susţine reclamantul, contrar celor reţinute în Decizia nr. 152 din 15.02.2024, că această concluzie nu este sub nicio formă incompatibilă cu dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Norma A.S.F. nr. 1/2015 privind aderarea şi evidenţa participanţilor la fondurile de pensii administrate privat (conform cărora „Contul participantului pensionat rămâne activ pe o perioadă de 12 luni de la data deciziei de pensionare privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii“), de vreme ce în cazul reclamantului a fost emisă în mod valabil o decizie de pensionare, iar prevederile legale menţionate fac referire la momentul emiterii deciziei de pensionare, şi nicidecum la punerea în plată a pensiei.
Ca atare, alegaţia pârâtei în sensul că modificarea în discuţie a fost adoptată pentru a veni în sprijinul magistraţilor nu poate fi primită, în realitate aceasta urmărind temporizarea plăţii activului personal net către aceştia, cu eludarea legislaţiei primare care nu condiţionează în niciun fel plata activului personal net acumulat în sistemul de pensii private de punerea în plată a pensiei publice, ci exclusiv de îndeplinirea condiţiilor de pensionare, iar acolo unde legea nu distinge, nici interpretului nu îi este permis, potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Subliniază reclamantul că atât timp cât legea care reglementează statutul specific profesiei permite obţinerea deciziei de pensionare (act administrativ valabil care atestă îndeplinirea condiţiilor de pensionare şi care produce efecte juridice), fiind opţiunea magistratului în cauză dacă optează pentru rămânerea în activitate sau pentru eliberarea din funcţie prin pensionare, negarea dreptului la pensia privată pentru care acesta a contribuit cu respectarea tuturor condiţiilor prevăzute de lege printr-un act de reglementare infralegală echivalează cu restricţionarea de facto a unui drept fără ca aceasta să îşi regăsească suport în legislaţia primară, ceea ce nu poate fi primit.
Apreciază reclamantul că prin modificarea adusă prin Norma A.S.F. nr. 34/2023, respectiv sintagma „însoţită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcţie“, se adaugă în mod nepermis la lege în sensul că se solicită o condiţie suplimentară pentru acordarea pensiei private ce reprezintă contravaloarea activului personal net al participantului, şi anume existenţa unui document de eliberare din funcţie. Această solicitare de depunere a unui document care atestă data eliberării din funcţie a participantului la fondul de pensie privată este contrară concepţiei şi finalităţii urmărite de actul normativ de bază, aducând o soluţie legislativă în contradicţie cu legislaţia primară care prevede foarte clar că dreptul de a primi contravaloarea activului personal net se naşte de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, respectiv a condiţiilor pentru acordarea unei categorii similare de pensie stabilite în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale.
Se susţine că decizia administrativă privind acordarea pensiei de serviciu conform art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, care, aşa cum am arătat mai sus, are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă, este suficientă pentru a putea beneficia de contravaloarea activului personal net al fondului privat de pensie, iar solicitarea documentului care atestă data eliberării din funcţie este într-o vădită contradicţie cu legislaţia primară ce prevede ca şi condiţie de primire a activului personal net doar îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public.
Mai consideră reclamantul că prin modificarea introdusă prin art. I pct. 3 din Norma ASF nr. 34/2023 s-a creat o discriminare indirectă între participanţii la fondul de pensii administrat privat, contrară art. 6 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 care prevede că „Toţi participanţii şi beneficiarii la un fond de pensii au aceleaşi drepturi şi obligaţii şi li se aplică un tratament nediscriminatoriu“, fără ca tratamentul diferit să aibă vreo justificare obiectivă, modificarea vizând în mod special categoria magistraţilor, aceasta fiind singura categorie de participanţi în cazul căreia este posibil ca emiterea deciziei de pensionare care atestă îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea pensiei de serviciu să nu producă şi efectul eliberării din funcţie prin pensionare.
Principiile promovate de legiuitor prin Legea nr. 411/2004 au fost obligativitatea participării la noul sistem, egalitatea de tratament pentru toţi participanţii, contributivitatea, capitalizarea şi investirea activelor în mod prudenţial şi eficient, garantarea solvabilităţii fondurilor de pensii administrate privat.
Art. 48 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 prevede că „Participantul este proprietarul activului personal din contul său“, astfel că este discriminatoriu şi contrar legii ca unii proprietari să beneficieze de activul lor personal la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, aşa cum prevede art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, iar alţi proprietari să beneficieze de acelaşi drept la data eliberării din funcţie, dată diferită de data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, deşi legislaţia primară (Legea nr. 411/2004) în temeiul căreia a fost emis actul administrativ normativ a cărui revocare o solicită nu prevede o asemenea diferenţiere.
Prin modificarea adusă prin Norma A.S.F. nr. 34/2023, respectiv sintagma „însoţită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcţie“ se aduce atingere dreptului de proprietate prevăzut de art. 48 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, prin aceea că prin act administrativ, şi nu prin lege se stabileşte data eliberării din funcţie ca dată de referinţă pentru valoarea la zi a unei unităţi de fond.
Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, prin activ personal se înţelege suma acumulată în contul unui participant, egală cu numărul de unităţi de fond deţinute de acesta, înmulţite cu valoarea la zi a unei unităţi de fond.
Revendicarea activului personal net se face în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 411/2004, ca legislaţie primară, şi dispoziţiile Normei A.S.F. nr. 27/2017, ca legislaţie secundară. Situaţiile în care este posibilă revendicarea activului personal net de către o persoană fizică sunt limitate expres de lege, respectiv la deces, invaliditate şi pensie. Astfel, participantul îşi revendică propriul activ personal în caz de invaliditate (la pensionare pentru invaliditate) sau pensie (la pensionare pentru limită de vârstă sau similară).
În condiţiile în care Norma A.S.F. nr. 34/2023 condiţionează primirea contravalorii activului personal net de existenţa documentului de eliberare din funcţie, se influenţează prin act administrativ normativ calculul activului personal net, având în vedere că valoarea la zi a unei unităţi de fond poate fi mai mică la data eliberării din funcţie faţă de data emiterii deciziei privind stabilirea pensiei de serviciu, aşa cum stabileşte art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 când valoarea la zi a unităţii de fond poate fi mai mare.
În probaţiune, solicită administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, invocă dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, ale art. 135 din Legea nr. 411/2004, precum şi toate celelalte dispoziţii la care am făcut referire în cuprinsul acţiunii.
Pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare la acţiunea introdusă de reclamant, solicitând respingerea acţiunii.
În susţinerea apărării, pârâta arată că A.S.F. îşi exercită atribuţiile potrivit O.U.G. nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, prin preluarea şi reorganizarea tuturor atribuţiilor şi prerogativelor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.) şi Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.). Misiunea A.S.F. are ca repere esenţiale protejarea intereselor şi drepturilor consumatorilor produselor financiare specifice pieţelor nebancare, dezvoltarea acestor pieţe, asigurarea transparenţei şi a stabilităţii lor sistemice, precum şi creşterea gradului de încredere şi a nivelului de educaţie financiară.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 93/2012, A.S.F. exercită atribuţii de autorizare, reglementare, supraveghere şi control asupra sistemului de pensii private, conform Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (...), Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 187/2011 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 61/2008 privind implementarea principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 62/2009.
Supravegherea exercitată de A.S.F. conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2012 se realizează prin:
a) acordarea, suspendarea, retragerea ori refuzul acordării, după caz, în condiţiile legii, de autorizaţii, aprobări, avize, atestate, derogări;
b) emiterea de reglementări, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I; c) realizarea controlului asupra entităţilor şi operaţiunilor prevăzute la art. 2 alin. (1) pe baza raportărilor primite şi prin verificările la faţa locului; d) dispunerea de măsuri şi aplicarea de sancţiuni. A.S.F. contribuie la consolidarea unui cadru integrat de funcţionare şi supraveghere a pieţelor, participanţilor şi operaţiunilor pe aceste pieţe şi are ca obiective:
- asigurarea stabilităţii, competitivităţii şi bunei funcţionări a pieţelor de instrumente financiare, promovarea încrederii în aceste pieţe şi în investiţiile în instrumente financiare, precum şi asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase;
– promovarea stabilităţii activităţii de asigurare şi apărarea drepturilor asiguraţilor;
– asigurarea unei funcţionări eficiente a sistemului de pensii private şi protejarea intereselor participanţilor şi ale beneficiarilor.
Dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma A.S.F. nr. 27/2017 privind utilizarea activului personal net al participantului la un fond de pensii administrat privat, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Norma A.S.F. nr. 27/2017 sau Norma contestată, prevăd următoarele: „Art. 5. - (1) Pentru a primi contravaloarea activului personal net în condiţiile art. 4, participantul, personal sau prin mandatar, depune la administratorul fondului de pensii administrat privat următoarele documente: (...) b) decizia administrativă privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă sau a unei pensii similare stabilite în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, însoţită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcţie; (...)“
Se susţine că legislaţia primară în materie este reprezentată de Legea nr. 411/2004. Potrivit art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, „participantul are dreptul la o pensie privată de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public.“ Această dată, respectiv data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, este, astfel, momentul la care se naşte dreptul participantului de a solicita pensia privată, solicitare care se face însă în anumite condiţii.
Naşterea dreptului la pensie privată în virtutea dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 apare, aşadar, ca o primă condiţie, prin care i se dă participantului posibilitatea solicitării pensiei sale private, existând însă şi o a doua condiţie, imperios necesar a fi îndeplinită, respectiv aceea ca participantul să aibă calitatea de pensionar, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public, pentru ca, în aceste condiţii, să poată şi beneficia, în mod efectiv, de dreptul care s-a născut în temeiul art. 135 antemenţionat.
În prezenta speţă însă reclamantul nu doreşte retragerea din activitate prin pensionare, după cum chiar acesta invocă în acţiunea sa, motiv pentru care, chiar dacă îndeplineşte criteriile de vârstă, dreptul său la pensia privată rămâne un drept de creanţă asupra activului său acumulat la fondul de pensii private, până la data la care reclamantul va face dovada pensionării, în cazul său, nu prin Decizia de îndeplinire a condiţiilor de pensionare, ci prin Decretul prezidenţial de eliberare din funcţie.
Prin solicitarea/prezentarea acestui document esenţial în dovedirea calităţii de pensionar pentru participanţii magistraţi nu se poate vorbi despre o condiţie suplimentară instituită prin legislaţie secundară, ţinând cont cel puţin de următoarele considerente:
Mai arată reclamantul că legislaţia primară în materie stabileşte, prin prevederile art. 12 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 411/2004, următoarele: „(1) Conţinutul schemei de pensii private se stabileşte prin normele A.S.F. şi cuprinde în mod obligatoriu cel puţin următoarele elemente: h) condiţiile începerii şi plăţii prestaţiilor private;“. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 41 lit. f) din Legea nr. 411/2004: „A.S.F. emite norme cu privire la procedura de plată a contribuţiilor.“
Conchide pârâta că nu se poate reţine vreo neconcordanţă între dispoziţiile legislaţiei primare, în speţă ale art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, şi cele ale legislaţiei secundare, mai exact ale art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma A.S.F. nr. 27/2017, respectiv între recunoaşterea dreptului la pensie privată, pe de o parte, şi condiţiile punerii în plată a pensiei private, pe de altă parte.
Apreciază pârâta că, în mod legitim şi fără a se adăuga la legislaţia primară, ci, dimpotrivă, în virtutea celor expres reglementate prin lege, plata contravalorii activului personal net al participantului pensionat se efectuează conform art. 1 lit. a) din Norma A.S.F. nr. 27/2017, prin care se reglementează modul în care activul personal net al participantului la un fond de pensii administrat privat este utilizat în cazul în care acesta beneficiază de pensie pentru limită de vârstă în condiţiile Legii nr. 263/2010, respectiv de o categorie similară de pensie stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, după caz, cum este şi situaţia din prezenta speţă.
Pentru o mai bună înţelegere a rolului pensiei private şi a voinţei legiuitorului în acest sens este imperios necesar ca prevederile art. 135 alin. (1) să fie interpretate în ansamblul Legii nr. 411/2004, şi nu scoase din context, după cum urmează: potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 411/2004, scopul sistemului fondurilor de pensii administrate privat este asigurarea unei pensii private, distincte şi care suplimentează pensia acordată de sistemul public, pe baza colectării şi investirii, în interesul participanţilor, a unei părţi din contribuţia individuală de asigurări sociale.
Pensia privată reprezintă, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 25 din Legea nr. 411/2004, suma plătită periodic participantului sau beneficiarului, în mod suplimentar şi distinct de cea furnizată de sistemul public.
Concluzionează pârâtul în sensul că pensia privată se cuvine de la data îndeplinirii condiţiilor legale de pensionare pentru limită de vârstă, când participantului îi este recunoscut dreptul de a-i fi acordată pensia din sistemul public, iar prevederile contestate nu excedează legii, ci sunt menite să permită punerea în aplicare a prevederilor art. 135 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, fiind de natură a oferi soluţii viabile pentru problemele întâlnite în practică, fără ca prin intermediul acestora să se reglementeze dispoziţii contrare legii ori să se ofere soluţii legislative diferite.
Se mai susţine că modificarea introdusă în Norma contestată la art. 5 alin. (1) lit. b) a vizat, în principal, printre altele, asigurarea aplicării unui tratament nediscriminatoriu între participanţii la fondul de pensii administrat privat, în temeiul prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, potrivit cărora: „(1) Toţi participanţii şi beneficiarii la un fond de pensii au aceleaşi drepturi şi obligaţii şi li se aplică un tratament nediscriminatoriu.“
În acest sens, susţine pârâtul, în vederea asigurării unei abordări similare sistemului public de pensii, pentru participanţii care au calitatea de judecători şi procurori, au fost luate în considerare prevederile Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte documentele care trebuie depuse la administrator pentru a primi contravaloarea activului personal net, raportat la faptul că decizia de acordare a pensiei în cazul magistraţilor, astfel cum reiese şi din decizia de pensionare a reclamantului, se va pune în plată de la data prevăzută în decretul Preşedintelui României, aceasta fiind cea a eliberării din funcţie sau, în cazul lipsei unei astfel de date, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Preşedintelui României de eliberare din funcţie.
Prin aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma A.S.F. nr. 27/2017 nu se impune o condiţie suplimentară faţă de legislaţia primară pentru acordarea pensiei private, prin instituirea obligaţiei prezentării documentului de eliberare din funcţie, ţinând cont că:
a) dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 stabilesc data naşterii dreptului la pensie privată, care coincide cu data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public, iar nu şi data plăţii sau data primirii activului personal net;
b) potrivit tezei introductive a alin. (1) al art. 5 din Norma A.S.F. nr. 27/2017, participantul primeşte contravaloarea activului personal net în condiţiile art. 4, adică în condiţiile în care: „participantul beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile Legii pensiilor publice, respectiv de o categorie similară de pensie stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale.“
Se susţine că printr-o interpretare coroborată a celor două dispoziţii legale şi în lumina prevederilor Legii nr. 303/2022 invocate mai sus reiese, fără putinţă de tăgadă, faptul că, în cazul magistraţilor, doar cei care beneficiază de pensie de serviciu în condiţiile prevăzute de Legea nr. 303/2022 pot solicita plata activului net de la administratorul fondului de pensii în temeiul art. 4 din Norma A.S.F. nr. 27/2017, documentele menţionate la art. 5 neputând fi considerate ca reprezentând o condiţie suplimentară, ci doar înscrisuri necesare pentru a se face dovada că sunt îndeplinite astfel condiţiile art. 4, având în vedere că pensionarea efectivă a magistraţilor este dispusă prin decret al Preşedintelui României privind eliberarea din funcţie, iar nu prin decizia casei de pensii competente care atestă doar naşterea dreptului la pensia de serviciu.
Mai mult, şi în sistemul public de pensii operează acelaşi principiu. Astfel, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în situaţia în care o persoană de sex feminin împlineşte vârsta de 63 de ani, vârstă la care poate obţine pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile legii, şi optează pentru rămânerea în activitate până la împlinirea vârstei de 65 de ani, aceasta are dreptul să primească, în fapt, contravaloarea activului personal net doar la momentul dobândirii calităţii de pensionar (la vârsta de 65 de ani), şi nu la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare (la vârsta de 63 de ani).
Totodată, art. 1 lit. a) din Norma A.S.F. nr. 27/2017 stabileşte că actul normativ reglementează modul în care activul personal net al participantului la un fond de pensii administrat privat este utilizat în cazul în care acesta beneficiază de pensie pentru limită de vârstă în condiţiile Legii nr. 263/2010, respectiv de o categorie similară de pensie stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în situaţia unor categorii profesionale, după caz.
Arată pârâta că în interpretarea prevederilor existente la nivelul legislaţiei secundare emise în aplicarea prevederilor legale de rang superior trebuie avută în vedere şi o altă regulă de principiu, de tehnică legislativă, şi anume cea reglementată la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căreia: „(2) Pentru fundamentarea noii reglementări se va porni de la dezideratele sociale prezente şi de perspectivă, precum şi de la insuficienţele legislaţiei în vigoare.“ Această regulă instituie cerinţa utilităţii normei din legislaţia secundară, în sensul că se doreşte ca legislaţia secundară să înlăture eventualele neclarităţi în interpretare, identificate din practică la nivelul legislaţiei primare, venind în sprijinul aplicării şi explicării textului de lege, considerând că reglementarea secundară este de natură a introduce în legislaţie „instrumentele“ necesare punerii în aplicare, în cazul de faţă, a prevederilor art. 135 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (1) din Legea nr. 411/2004.
Luând în considerare cele de mai sus, consideră pârâta că este evident faptul că Norma A.S.F. nr. 27/2017, astfel cum a fost modificată prin Norma A.S.F. nr. 34/2023, în sensul introducerii în cuprinsul art. 5 alin. (1) lit. b) a sintagmei „însoţită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcţie“, nu adaugă la legislaţia primară, ci asigură aplicarea legislaţiei incidente, în mod unitar, prin protejarea intereselor tuturor participanţilor la fondurile de pensii administrate privat, inclusiv a celor din categorii profesionale speciale, cum este cazul magistraţilor din prezenta speţă, având în vedere faptul că perioada de 12 luni în care se pot primi contribuţii şi se pot efectua regularizări conform prevederilor art. 8 alin. (2) din Norma A.S.F. nr. 1/2015 privind aderarea şi evidenţa participanţilor la fondurile de pensii administrate privat, cu modificările şi completările ulterioare, începe să curgă de la data plăţii efective a contravalorii activului personal net, dată care trebuie să corespundă cu intrarea în plată a pensiei publice, indiferent de sistemul de pensii de care aparţine participantul.
Cu privire la considerentele reclamantului X, potrivit cărora, prin modificarea adusă de Norma A.S.F. nr. 34/2023 dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma A.S.F. nr. 27/2017, se creează o discriminare între participanţii la fondul de pensii private, în completarea argumentelor deja prezentate la pct. II. 1, se arată că solicitarea documentului de eliberare din funcţie este o condiţie obligatorie în cazul pensiilor de serviciu reglementate de Legea nr. 303/2022, acest document neputând fi eliminat din lista documentelor pe care participantul magistrat este obligat să le depună la administratorul fondului de pensii administrat privat, pentru a primi contravaloarea activului personal net.
Potrivit art. 201 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022, judecătorii şi procurorii, în cazul pensionării, potrivit legii, sunt eliberaţi din funcţie; pe cale de consecinţă, momentul pensionării coincide cu data eliberării din funcţie, prin decret prezidenţial, iar nu cu data eliberării deciziei casei de pensii competente privind acordarea pensiei de serviciu.
Potrivit art. 218 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, judecătorul şi procurorul sunt obligaţi să depună toate diligenţele în vederea finalizării lucrărilor în curs până la data eliberării din funcţie prin pensionare.
Potrivit art. 213 alin. (3) din acelaşi act normativ, „plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Preşedintelui României ca fiind cea a eliberării din funcţie sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Preşedintelui României de eliberare din funcţie“.
Totodată, conform art. III alin. (2) din Legea nr. 282/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, „(2) Persoanele prevăzute la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, cărora le-au fost emise decizii de pensionare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se consideră că îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit prin aceste decizii potrivit reglementărilor anterioare intrării în vigoare a prezentei legi.“; astfel, se poate constata cu uşurinţă faptul că naşterea dreptului la pensie nu coincide cu momentul în care o persoană dobândeşte efectiv calitatea de pensionar, respectiv cea de beneficiar de pensie, altfel cum reiese şi din prevederile art. 213 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, potrivit cărora: „(3) Cererile de pensionare formulate pentru acordarea pensiilor de serviciu prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială sau sectorială de pensii competentă. Plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Preşedintelui României ca fiind cea a eliberării din funcţie sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Preşedintelui României de eliberare din funcţie.“
În cuprinsul Deciziei de pensionare a reclamantului, respectiv în Decizia Casei Teritoriale de Pensii Ilfov nr. X, anexată la cererea introductivă, se stabileşte clar şi fără echivoc faptul că pensia de serviciu acordată domnului X, respectiv punerea în plată a acesteia, se va efectua la prezentarea ordinului/decretului de eliberare din funcţia publică în Monitorul Oficial.
Or, dacă plata pensiei pentru limită de vârstă în sistemul public sau cea similară, stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, este condiţionată de prezentarea documentului care atestă data încetării calităţii/eliberării din funcţie, este absolut justificat ca şi plata pensiei private să fie condiţionată de prezentarea acestui document, fiind un drept accesoriu celui deţinut în virtutea calităţii de pensionar, fără să fie vorba de vreo discriminare sau adăugare la lege, astfel cum, în mod cu totul greşit, pretinde reclamantul.
Conform datelor mai sus prezentate şi în baza prevederilor art. 213 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 303/2022, rezultă, de fapt şi de drept, că în sistemul pensiilor de serviciu reglementate de această lege data deciziei casei teritoriale de pensii competente să verifice îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public şi să stabilească cuantumul pensiei de serviciu nu reprezintă un act propriu-zis de pensionare şi nu coincide astfel cu data de la care drepturile astfel acordate vor fi puse în plată.
De asemenea, potrivit art. 104 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, iar, potrivit art. 104 alin. (2) şi art. 105 alin. (1) din aceeaşi lege, drepturile de pensii stabilite prin decizie a casei teritoriale de pensii se plătesc de la data înscrisă în decizia emisă de casa teritorială de pensii.
Rezultă aşadar că o discriminare între participanţii la fondul de pensii private s-ar fi creat tocmai în cazul în care nu s-ar fi modificat art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma A.S.F. nr. 27/2017 prin Norma A.S.F. nr. 34/2023, caz în care participanţii magistraţi ar fi putut beneficia de pensia privată înainte de a beneficia de pensia din sistemul public, şi nu simultan, ca o pensie suplimentară/accesorie, cum se întâmplă în cazul celorlalţi beneficiari de pensii publice, deturnând grav, astfel, voinţa legiuitorului instituită în mod clar şi fără echivoc la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 411/2004.
Se recitează prevederile art. 2 alin. (1) pct. 25 din Legea nr. 411/2004, potrivit cărora pensia privată reprezintă „suma plătită periodic participantului sau beneficiarului, în mod suplimentar şi distinct de cea furnizată de sistemul public“, prevedere din care rezultă, fără putinţă de tăgadă, că trebuie să existe o plată a pensiei publice pentru a se realiza o plată, în mod suplimentar, a pensiei private, atât timp cât, în mod firesc, nu poarte fi suplimentat ceva ce nu există.
Cu privire la considerentele reclamantului X, potrivit cărora, prin modificarea adusă de Norma A.S.F. nr. 34/2023 cuprinsului art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma A.S.F. nr. 27/2017, se aduce atingere dreptului de proprietate al participantului magistrat, se arată în primul rând că argumentele reclamantului în acest sens au la bază confuzia acestuia cu privire la următoarele aspecte: data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea pensiei private, respectiv data naşterii dreptului la pensie privată; data de la care începe să se plătească/primească pensia de serviciu, respectiv contravaloarea activului personal net; data de referinţă pentru valoarea la zi a unei unităţi de fond.
Potrivit art. 5 alin. (1) lit. d) din Norma A.S.F. nr. 1/2015, administratorii notifică instituţiei de evidenţă: „d) cererile primite de la persoanele care îndeplinesc condiţiile de plată a activului personal net, având în vedere îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii, prevăzute de lege, respectiv a condiţiilor de acordare a unei categorii similare de pensie stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, după finalizarea plăţii activului net pentru plata unică, respectiv după transferul activului net din contul de operaţiuni în contul DIP pentru plăţi eşalonate, comunicând ca «data stare» data acordării pensiei pentru limită de vârstă, înscrisă în decizia de pensionare.“
Raportat la prevederile art. 136 alin. (5) din Legea nr. 411/2004, potrivit cărora dreptul participanţilor de a cere plata activului personal net sau a pensiei private este imprescriptibil, participantul are libertatea de a alege data depunerii cererii privind plata activului personal net, ţinând cont inclusiv de evoluţia valorii la zi a unităţii de fond, prin Norma nr. 27/2017, nefiind în niciun fel influenţat calculul activului personal net raportat la o zi fixă.
Potrivit art. 6 alin. (3) din Norma A.S.F. nr. 27/2017, plata sumei reprezentând contravaloarea activului personal net al participantului se va face în termen de 30 de zile calendaristice de la data depunerii documentaţiei (complete), pentru situaţia în care participantul optează pentru o plată unică sau conform unui grafic stabilit de către administrator, în cazul plăţilor eşalonate.
Valoarea la zi a unei unităţi de fond nu este raportată la o zi fixă (data eliberării din funcţie), cum greşit apreciază reclamantul, ci se calculează „având la bază ultima valoare unitară a activului net, calculată şi raportată de administrator şi depozitar pentru ziua lucrătoare precedentă celei în care se face transferul“, în funcţie de varianta de plată aleasă de participant şi menţionată în cererea de plată, respectiv plată unică sau plăţi eşalonate, conform art. 6 alin. (5) şi (8) din Norma A.S.F. nr. 27/2017.
Apreciază pârâta că susţinerile reclamantului referitoare la faptul că prevederile contestate aduc atingere dreptului de proprietate al participantului magistrat sunt eronate, întrucât, contrar opiniei exprimate, data de referinţă pentru valoarea la zi a unei unităţi de fond la care se raportează calculul contravalorii activului personal net nu este „data eliberării din funcţie“.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură civilă, ale Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, ale O.U.G. nr. 93/2012, ale Legii nr. 411/2004, ale Legii nr. 303/2022 şi celelalte dispoziţii legale, astfel cum au fost indicate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
La judecata cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele existente la dosar, Curtea reţine următoarea stare de fapt: prin Norma A.S.F. nr. 34/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 12.10.2023, s-a modificat Norma A.S.F. nr. 27/2017 în ceea ce priveşte utilizarea activului net personal al participantului la un fond de pensii administrat privat, în sensul introducerii în sarcina participanţilor care solicită plata activului net în caz de pensionare pentru limită de vârstă obligaţia de a depune o copie după documentul care atestă eliberarea din funcţie. Această obligaţie a fost instituită avându-se în vedere situaţia persoanelor care se pensionează din magistratură, în implementarea art. 136 din Legea nr. 411/2004.
În acest context, reclamantul, după ce a primit Decizia de pensionare nr. 193.782 din 8.11.2023, s-a adresat cu o solicitare către administratorul fondului privat de pensii la care a aderat, solicitând acordarea contravalorii activului personal net în temeiul art. 135 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 coroborat cu art. 4 din Norma nr. 27/2017. Ca urmare a formulării acestei solicitări, administratorul fondului de pensii private i-a solicitat să depună documentul care atestă data eliberării din funcţie ca urmare a pensionării, invocându-se Norma A.S.F. nr. 34/2023 care modifică Norma nr. 27/2017, fiindu-i adus la cunoştinţa reclamantului că acest document se solicită doar persoanelor care s-au pensionat din magistratură.
Faţă de această solicitare, reclamantul s-a adresat cu plângere prealabilă depusă la emitentul Normei nr. 34/2023, solicitând revocarea art. 5 alin. (1) lit. b), astfel cum a fost modificat sub aspectul eliminării sintagmei „însoţită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcţie“. Plângerea prealabilă a fost respinsă prin Decizia nr. 152 din 15.02.2024.
Fiind nemulţumit de modificarea inserată prin Norma nr. 34/2023Normei nr. 27/2017, respectiv a art. 5 alin. (1) lit. b), reclamantul s-a adresat instanţei de contencios cu solicitarea de anulare a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma nr. 34/2023 de modificare a Normei ASF nr. 27/2017 sub aspectul eliminării sintagmei „însoţită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcţie“.
Apreciind asupra cererii de chemare în judecată în raport cu criticile invocate, cu apărările formulate, cu probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale aplicabile, Curtea apreciază acţiunea formulată ca fiind întemeiată, urmând a o admite pentru următoarele argumente, ce vor fi expuse mai jos.
În analiza sa, Curtea are în vedere că reclamantul a criticat dispoziţiile modificate din cuprinsul Normei ASF nr. 34/2023[art. 5 alin. (1) lit. b)] sub trei aspecte principale, respectiv a considerat că prin modificarea introdusă prin Norma ASF nr. 34/2023 se adaugă în mod nelegal la legislaţia primară reprezentată de Legea nr. 411/2004, a mai invocat că prin modificarea adusă art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma nr. 34/2023 se instituie o formă de discriminare indirectă între persoanele care pot formula cerere de acordare a activului personal net, în al treilea rând a precizat că prin modificarea adusă la art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma ASF nr. 34/2023 este încălcat dreptul său la proprietate, invocând astfel modificarea cuantumului activului personal net.
În ceea ce priveşte prima critică, respectiv cea referitoare la împrejurarea că prin modificarea adusă art. 5 alin. (1) lit. b) prin Norma ASF nr. 34/2023 s-a adăugat nelegal la legislaţia primară, Curtea apreciază această critică întemeiată, pentru motivele ce vor fi expuse.
Este de necontestat faptul că Norma ASF nr. 34/2023, prin care s-au adus modificări Normei ASF nr. 27/2017, are caracter de legislaţie secundară, fiind emisă în executarea dispoziţiilor Legii nr. 411/2004.
Astfel, se poate observa că în cuprinsul Notei privind aprobarea proiectului Normei pentru modificarea şi completarea Normei ASF nr. 27/2017 (fila 122-125, vol. I) se specifică, la expunerea de motive, că adoptarea modificării se impune „pentru crearea cadrului legal necesar implementării prevederilor Legii nr. 411/2004“, iar în ceea ce priveşte necesitatea emiterii actului se specifică „necesitatea emiterii proiectului de act normativ constă în detalierea prevederilor art. 37, art. 38 şi ale art. 136 din Legea nr. 411/2004, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 174/2022“.
În acelaşi timp, în preambulul Normei ASF nr. 34/2023 se prevede: „în temeiul prevederilor art. 36, 37, 38 şi 136 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în baza prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 5 lit. c), art. 6 alin. (1) şi (2) şi ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere prevederile art. IX şi art. X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 174/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul pensiilor private, aprobată cu completări prin Legea nr. 104/2023, în urma deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din şedinţa din data de 26.09.2023, Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezenta normă.“
Ca atare, faţă de caracterul de act normativ secundar al Normei ASF nr. 34/2023 vor fi aplicabile dispoziţiile art. 77-78 din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora art. 77 prevede: „Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4).“
Potrivit art. 78 din Legea nr. 24/2000 se prevede: „Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.“
Pe cale de consecinţă, rezultă că prin norma secundară emisă în executarea/implementarea unei norme principale se pot cuprinde reglementări în limitele cadrului stabilit de actul normativ principal, fără a se putea adăuga conţinutului acestuia. În aceeaşi ordine de idei, prin actul normativ secundar nu va fi permisă instituirea unor reglementări prin care să se introducă excepţii de la aplicarea conţinutului cu caracter general al normei din cadrul actului normativ principal, în executarea căreia se emite actul normativ secundar.
În acelaşi sens a statuat şi CCR în jurisprudenţă, astfel: „relaţiile sociale sunt reglementate primar prin legi/ordonanţe de urgenţă/ordonanţe, în timp ce actele administrative cu caracter normativ pot organiza punerea în executare sau executarea acestora, după caz, fără ca ele însele să fie izvor primar de drept. Reglementarea unor norme primare în corpul unui act de reglementare secundară reprezintă o contradicţie în termeni. Astfel, acest din urmă act trebuie să se limiteze strict la organizarea punerii în executare sau la executarea dispoziţiilor primare, şi nu să reglementeze el însuşi astfel de dispoziţii. De aceea, actele administrative cu caracter normativ, fie hotărâri ale Guvernului, fie ordine ale miniştrilor, nu pot, prin conţinutul lor normativ, să excedeze domeniului organizării executării actelor de reglementare primară [art. 108 alin. (2) din Constituţie], respectiv al executării acestora sau a hotărârilor Guvernului (art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010), după caz, pentru că, printr-un atare procedeu, s-ar ajunge la modificarea/completarea însăşi a legii (Decizia nr. 498 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 26 iulie 2018, paragraful 57).
Prin urmare, pentru a stabili dacă prin modificarea adusă art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma nr. 34/2023 s-a respectat principiul potrivit căruia actele normative secundare sunt emise în scopul bunei administrări a executării cadrului normativ primar, ce reclamă stabilirea de măsuri şi reguli subsecvente, care să asigure corecta aplicare a acestuia, precum şi dacă Norma ASF nr. 34/2023 sub aspectul modificării aduse art. 5 alin. (1) lit. b) a fost emisă în baza legii, secundum legem, şi dacă asigură aplicarea sau ducerea la îndeplinire a Legii nr. 411/2004, Curtea observă în primul rând că Norma ASF nr. 34/2023 sub aspectul modificării art. 5 alin. (1) lit. b) a fost emisă din necesitatea detalierii art. 136 din Legea nr. 411/2004.
Potrivit art. 136 din Legea nr. 411/2004,
"(1) Activul personal net este folosit exclusiv pentru achiziţionarea unei pensii private.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) următoarele categorii:
a) beneficiarii care nu au calitatea de participant;
b) persoanele care beneficiază de pensie de invaliditate în condiţiile Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare;
c) persoanele al căror activ personal net la data retragerii este prea mic pentru a putea primi o pensie privată.
(3) În termen de 30 de zile calendaristice de la dovedirea încadrării în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2), persoana îndreptăţită primeşte o plată unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de maximum 5 ani, la cerere.
(4) În cazul nerespectării termenului prevăzut la alin. (3), administratorul datorează majorări de întârziere în acelaşi cuantum cu cele stabilite pentru neplata obligaţiilor bugetare.
(5) Dreptul participanţilor şi al beneficiarilor de a cere plata activului personal net sau a pensiei private este imprescriptibil."
Este adevărat că potrivit notei privind aprobarea proiectului Normei pentru modificarea Normei ASF nr. 27/2017 se precizează că necesitatea emiterii actului modificator este impusă şi de necesitatea detalierii dispoziţiilor art. 37 şi 38 din Legea nr. 411/2004, însă, cum aceste două articole vizează pensiile de invaliditate şi împrejurarea intervenirii decesului asiguratului, nu fac obiectul analizei în prezenta cauză.
Ca atare, Curtea are în vedere că modificarea criticată a fost emisă din necesitatea detalierii dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 411/2004, context în care a fost modificat art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma ASF nr. 27/2017 în sensul de a se dispune că „Pentru a primi contravaloarea activului personal net în condiţiile art. 4, participantul, personal sau prin mandatar, depune la administratorul fondului de pensii administrat privat următoarele documente: b) decizia administrativă privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă sau a unei pensii similare stabilite în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, însoţită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcţie; (...)“
În forma anterioară, din Norma ASF nr. 27/2017, art. 5 alin. (1) lit. b) avea următorul conţinut: „Pentru a primi contravaloarea activului personal net în condiţiile art. 4, participantul, personal sau prin mandatar, depune la administratorul fondului de pensii administrat privat următoarele documente: b) decizia administrativă privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă sau a unei categorii similare de pensie“.
Este de reţinut că Legea nr. 411/2004 nu a înregistrat modificări în ceea ce priveşte art. 136, reglementarea intervenită prin modificarea art. 5 alin. (1) lit. b) prin Norma nr. 34/2023 având la bază intenţia autorităţii de reglementare de a asigura aplicarea legislaţiei incidente în mod unitar, prin protejarea intereselor tuturor participanţilor la fondul de pensii administrate privat, inclusiv a celor din categoria profesională specială cum este cazul magistraţilor (argumentaţie care nu se regăseşte în nota de fundamentare a normei contestate, ci a fost menţionată în cuprinsul întâmpinării formulate în prezenta cauză).
În analiza criticii invocate, Curtea mai are în vedere şi faptul că, potrivit art. 135 din Legea nr. 411/2004, invocat de pârâtă în apărare, se prevede că „(1) Participantul are dreptul la o pensie privată de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public. (2) Suma totală cuvenită pentru pensia privată nu poate fi mai mică decât valoarea contribuţiilor plătite, diminuate cu penalităţile de transfer şi comisioanele legale“.
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, „După aderare sau repartizare, participanţii sunt obligaţi să contribuie la un fond de pensii şi nu se pot retrage din sistemul fondurilor de pensii administrate privat pe toată perioada pentru care datorează contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii, până la deschiderea dreptului la pensia privată“.
În ceea ce priveşte noţiunea de „activ personal“, aceasta este definită la art. 2 alin. (1) pct. 2 din acelaşi act normativ ca fiind „suma acumulată în contul unui participant, egală cu numărul de unităţi de fond deţinute de acesta, înmulţite cu valoarea la zi a unei unităţi de fond“.
Interpretând coroborat aceste dispoziţii legale rezultă că participantul (fără excepţie) are dreptul la o pensie privată de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă în sistem public. Prin urmare, dispoziţiile sunt aplicabile inclusiv art. 211 alin. (1) şi (7) din Legea nr. 303/2022 cu referire la art. 104 din Legea nr. 263/2010, care stabilesc condiţiile în care se pot pensiona magistraţii şi implicit că pensiile magistraţilor au regim de pensie pentru limită de vârstă.
Continuând raţionamentul, Curtea observă că dreptul oricărui participant la fondul de pensii administrate privat la pensia privată pentru care a contribuit se naşte la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare [respectiv cele prevăzute de art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, în cazul reclamantului], iar potrivit art. 136 alin. (1) din Legea nr. 411/2004, „Activul personal net este folosit exclusiv pentru achiziţionarea unei pensii private“.
Prin urmare, la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, când se deschide dreptul la pensia privată, participantul poate solicita atribuirea activului personal net, fără ca în lege să se prevadă vreo limitare în cazul unor categorii de participanţi [concluzie susţinută şi din interpretarea per a contrario a art. 35 alin. (1) din Legea nr. 411/2004].
Potrivit art. 4 din Norma ASF nr. 27/2017 se prevede că „Participantul care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile Legii pensiilor publice, respectiv de o categorie similară de pensie stabilită în baza legilor care reglementează acordarea pensiei în cazul unor categorii profesionale, după caz, are dreptul să primească contravaloarea activului personal net, ca plată unică sau plăţi eşalonate, la cerere“.
Prin urmare, Curtea apreciază că prin inserarea sintagmei „însoţită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcţie“ în conţinutul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 411/2004 se încalcă dispoziţiile art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000, întrucât se depăşeşte cadrul stabilit de legea principală (Legea nr. 411/2004, care statuează că toţi participanţii au dreptul la pensia privată de la momentul îndeplinirii condiţiilor de pensionare), reglementând printr-o normă secundară excepţii de la regula stabilirii dreptului de a solicita pensia privată (implicit acordarea activului net personal). Astfel, prin inserarea solicitării ca ataşat solicitării activului net personal să se depună dovada eliberării din funcţie se introduce implicit o excepţie de la regulă în sensul că pentru toţi participanţii pentru care emiterea deciziei de acordare a pensiei pentru limită de vârstă coincide şi cu încetarea activităţii acordarea activului net se va realiza la data îndeplinirii condiţiei pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, în vreme ce, în cazul participanţilor pentru care mai este nevoie de îndeplinirea unei formalităţi pentru încetarea activităţii după emiterea deciziei pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, acordarea activului net se va face după realizarea formalităţii. Or, prin această reglementare în fapt, prin norme, se modifică legea în sensul că pentru o anumită categorie de participanţi dreptul la pensie, implicit acordarea activului personal net, nu se raportează la data naşterii dreptului de pensie, ci la data încetării activităţii, aspect care nu se distinge în cuprinsul legii.
Trebuie precizat că, în situaţia în care legiuitorul ar fi apreciat necesar a se face această distincţie între categoriile de participanţi, ar fi trebuit să se regăsească în cuprinsul legii principale; aceasta nu poate fi inserată prin legislaţia secundară.
În cauză nu se analizează existenţa unor posibile justificări de ordin social pentru a se reglementa diferit între categoriile de participanţi, ci se analizează strict dacă în adoptarea normelor cu caracter secundar s-au respectat dispoziţiile art. 77-78 din Legea nr. 24/2000, concluzia fiind de evidentă încălcare a acestora.
Curtea nu îşi poate însuşi apărările pârâtei privitoare la împrejurarea că verbul „a beneficia“ inserat în cuprinsul art. 4 din Norma ASF nr. 27/2017 ar trebui interpretat cu sensul de beneficiere efectivă, respectiv cu echivalentul punerii în plată a pensiei, întrucât această interpretare excede cadrului legal stabilit prin art. 135 şi 136 din Legea nr. 411/2004, în cuprinsul cărora nu există o astfel de distincţie şi nici nu se foloseşte verbul „a beneficia“ care este utilizat în cuprinsul art. 4 din Norma ASF nr. 27/2017, dispoziţii care nu au fost modificate şi cu privire la care nu se face nicio menţiune în nota de aprobare.
În plus, Curtea nu poate agrea nici interpretarea dată de pârâtă dispoziţiilor art. 135 din Legea nr. 411/2004, în sensul că aceasta instituie două condiţii pentru a se naşte dreptul la pensie privată, respectiv aceea de a îndeplini condiţiile pentru a obţine pensia pentru limită de vârstă şi a doua ca participantul să aibă calitatea de pensionar. O astfel de interpretare nu poate fi primită întrucât ar reprezenta o adăugare la lege prin interpretarea textului de lege şi ar reprezenta o încălcare a principiului de interpretare a actelor normative potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge, or, art. 135 din Lege prevede clar că dreptul la pensie se naşte la momentul îndeplinirii condiţiei pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, aspect care este îndeplinit de reclamant, faptul fiind constatat prin decizia de acordare a pensiei pentru limită de vârstă.
Menţiunea cu privire la punerea în plată a pensiei private nu poate fi avută în vedere, întrucât în cauză nu se analizează punerea în plată a pensiei private (în mod eşalonat alături de pensia publică), ci se solicită acordarea într-o singură tranşă a activului personal net, ceea ce reprezintă o facilitate acordată prin lege. În acest sens este de amintit că art. 5 din Normă face referire la art. 4 din Norma ASF nr. 27/2017 care vizează acordarea activului net personal, iar nu pensia privată.
Curtea ţine să puncteze că se impune a se face o diferenţiere între fondul de pensii publice, implicit pensia publică care se achită în rate lunare şi cu privire la care nu există posibilitatea solicitării achitării într-o singură tranşă, şi fondul de pensii administrate privat, care presupune în esenţă un acord (particular) între participant şi fond, care administrează pensii private, chiar dacă acest acord este impus prin lege, participantul are alegerea atât a fondului cu care doreşte să contacteze, cât şi a modului în care doreşte, la finalul contractului, să i se restituie contribuţia (sub forma unei sume globale reprezentând activul net personal sau sub forma unei sume achitate în rate cu titlu de pensie privată). Ca atare, faţă de această diferenţiere, este important de reţinut că dreptul de a dispune de disponibilul acumulat în cont nu poate fi restricţionat prin norme speciale câtă vreme norma principală conferă acest drept la momentul îndeplinirii condiţiilor pentru a beneficia de dreptul de pensie pentru limită de vârstă.
Mai mult, împrejurarea că, potrivit art. 12 alin. (1) lit. h) din lege, ASF emite norme privind condiţiile începerii şi plăţii prestaţiilor private nu justifică încălcarea dispoziţiilor art. 77-78 din Legea nr. 4/2000, Norma ASF nr. 34/2023 a fost emisă în executarea dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 411/2004, prin urmare îşi păstrează caracterul de lege secundară, neputând astfel reglementa în afara cadrului stabilit de lege, inclusiv cu privire la începerea şi plata prestaţiilor, cu privire la care legea indică data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, nu data eliberării din funcţie (momente diferite în cariera unui magistrat). Dispoziţiile invocate referitoare la art. 41 din Lege nu pot fi interpretate în alt mod decât cel arătat mai sus.
Se mai susţine de către pârâtă tot prin întâmpinare, fără însă ca această susţinere să se regăsească în cuprinsul notei de fundamentare sau celelalte acte preparatorii adoptării Normei, că la modificarea art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma ASF s-a avut în vedere art. 6 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 privitor la asigurarea unui tratament nediscriminatoriu între participanţii la fondul de pensii. Nici acest argument nu este considerat întemeiat de Curte, întrucât potrivit art. 48 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 „Participantul este proprietarul activului personal din contul său.“, potrivit art. 135-136 din acelaşi act normativ cu referire la art. 4 din Norma nr. 27/2017 participantul poate beneficia de dreptul său de a solicita activul personal net într-o tranşă la momentul naşterii dreptului de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, ca atare, prin această reglementare nu se produce nicio discriminare între participanţi, cu toţii fiind obligaţi să atingă un stagiu de cotizare la fondul privat de pensii echivalent cu data la care împlinesc condiţiile pentru pensionare în sistemul public, prin urmare, se respectă dispoziţiileart. 6 din Legea nr. 411/2004, nefiind necesară o reglementare specială printr-o normă în acest sens, reglementare care de altfel nici nu ar fi fost posibilă printr-o normă specială. Reiterăm opinia expusă anterior că, în situaţia în care legiuitorul ar fi dorit să reglementeze diferit data la care se poate solicita acordarea activului net personal de către magistraţi, ar fi făcut-o prin lege. O interpretare în sensul susţinut de pârâtă ar coincide şi cu discriminarea între pensionari în condiţiile în care magistraţii trebuie să îndeplinească alte formalităţi pentru a li se plăti pensia, în vreme ce o persoană din altă categorie profesională primeşte pensia în plată la emiterea deciziei, aspect care nu poate fi primit căci ambele forme de reglementare a dării în plată a pensiei sunt efectuate prin legi cu caracter principal, diferenţele fiind generate de anumite particularităţi ale procedurii de încetare a funcţiei de magistrat.
În cazul de faţă însă, deşi procedura de pensionare a magistraţilor era cunoscută de legiuitor, nu s-a dorit inserarea unei diferenţe între categoriile de participanţi la fondul privat de pensii, în ceea ce priveşte data de la care se poate solicita acordarea activului net personal, prin urmare, nici prin norme secundare nu putea fi realizată această diferenţă.
În egală măsură nu se poate susţine că prin Norma nr. 34/2023 s-au înlăturat neclarităţi în interpretare pentru că interpretarea nu poate fi efectuată peste cadrul stabilit de lege, iar la stabilirea instrumentelor necesare punerii în aplicare a legii trebuie să se evite completarea legislaţiei primare, iar în situaţia în care se constatau unele lipsuri în cuprinsul legislaţiei primare, remedierea acestora nu se putea face decât printr-un act cu aceeaşi valoare.
Faţă de cele ce precedă, Curtea apreciază că prin modificarea adusă art. 5 alin. (1) lit. b) prin Norma ASF nr. 34/2023, în sensul inserării sintagmei „însoţită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcţie“, se poate considera că s-a adăugat în mod nelegal legislaţiei primare printr-o normă secundară, în sensul în care, prin efectul acestei sintagme, s-a „legiferat“ că data la care participantul magistrat poate solicita acordarea activului net personal este data încetării funcţiei de magistrat prin publicarea decretului Preşedintelui României în Monitorul Oficial, respectiv data intrării în plată a pensiei publice (cum susţine pârâta prin întâmpinare), iar nu de la data îndeplinirii condiţiilor de acordare a pensiei pentru limită de vârstă în sistemul public, cum se prevede în lege.
Faţă de împrejurarea că a fost apreciată întemeiată prima critică care atrage nulitatea ordinului, Curtea apreciază că nu se mai impune analiza celorlalte critici privitoare la instituirea unei discriminări indirecte, respectiv afectarea dreptului la proprietate.
Pentru aceste motive, se va admite cererea de chemare în judecată, va anula art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma ASF nr. 27/2017, astfel cum a fost modificat prin Norma ASF nr. 34/2023, respectiv anularea sintagmei „însoţită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcţie“.
În baza art. 23 din Legea nr. 554/2004 dispune publicarea prezentei sentinţe în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija grefei, după rămânerea definitivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii
HOTĂRĂŞTE:
Admite acţiunea formulată de reclamantul X cu domiciliul în X în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5.
Anulează art. 5 alin. (1) lit. b) din Norma ASF nr. 27/2017, astfel cum a fost modificat prin Norma ASF nr. 34/2023, respectiv anularea sintagmei „însoţită, după caz, de o copie a documentului care atestă data eliberării din funcţie“.
În baza art. 23 din Legea nr. 554/2004 dispune publicarea prezentei sentinţe în Monitorul Oficial, prin grija grefei, după rămânerea definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la C.A.B. - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată astăzi, 20.11.2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.
Preşedinte,
X
Grefier,
X
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
