Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
SENTINŢA CIVILĂ nr. 1.028 din 29 iunie 2021 referitoare la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect supendare executare act administrativ
EMITENT: Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a VIII-a Contencios Administrativ, Fiscal PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 378 din 23 aprilie 2024
Dosar nr. 1.751/2/2021
Curtea constituită din:
Preşedinte - X
Grefier - X
Pe rol se află cauza privind acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul X în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, având ca obiect „suspendare executare act administrativ – ord. 6.129/2016“.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24.06.2021, susţinerile părţii prezente fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte din prezenta, însă Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi, când, în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA,
deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 30.03.2021, reclamantul X a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, suspendarea şi anularea unor dispoziţii din Ordinul MEC nr. 6.129/2016 privind aprobarea standardelor minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calităţii de conducător de doctorat şi a atestatului de abilitare, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 123 bis din 15 februarie 2017, şi din Ordinul MEC nr. 5.229/2020 de aprobare a Metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 783 din 27 august 2020.
În motivare, reclamantul a arătat că dispoziţiile nelegale şi prejudiciabile din Ordinul MEC nr. 6.129/2016 se află în anexa nr. 24 - Comisia de Ştiinţe Juridice (anexă ataşată cererii introductive ca anexa nr. 1), la pct. 2 - Standarde minimale, criteriul CI - Performanţă fond, liniuţele a doua şi a treia, după cum urmează: două comunicări într-o limbă străină de largă circulaţie internaţională, susţinute la congrese/conferinţe organizate de o societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului şi publicate în volumul ori pe situl congresului/în revista societăţii/în secţiunea specială a unei reviste internaţionale de prestigiu (numai comunicări acceptate ca urmare a selecţiei operate/invitaţiei adresate de un comitet ştiinţific şi susţinute efectiv, nu în regim de poster) - Director/Responsabil al unui grant de cercetare sau contract direct de cercetare*
Rute alternative:
- membru în echipele a două granturi de cercetare sau contracte directe de cercetare;
– participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative şi în cadrul comisiilor, agenţiilor, comitetelor sau grupurilor de lucru ale organizaţiilor sau asociaţiilor profesionale internaţionale.
Referitor la dispoziţia nelegală şi prejudiciabilă din Ordinul MEC nr. 5.229/2020, reclamantul a susţinut că este cea prevăzută la art. 10 din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin respectivul ordin, conform căreia: „Se află în situaţia de conflict de interese persoana implicată în procedura de evaluare, în situaţia existenţei unui interes personal, în cazurile în care: a) este soţ, afin ori rudă până la gradul al II-lea inclusiv; b) a beneficiat în ultimii 3 ani anteriori evaluării ori beneficiază în prezent de foloase de orice natură din partea persoanei evaluate.“
Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte situaţia de fapt, reclamantul a arătat că a susţinut examenul de abilitare la Şcoala doctorală a Facultăţii de Drept a UVT în data de 28.03.2019. După 13 luni de la data susţinerii tezei, comisia de abilitare formată din trei abilitaţi doctoral în domeniul Drept comercial, în care reclamantul a cerut abilitarea, a întocmit raportul de evaluare, cu propunerea de acordare a atestatului de abilitare. Dosarul de abilitare, conţinând şi raportul de evaluare al comisiei de abilitare, a fost trimis CNATDCU în procedura de validare.
Sub aspectul procedurii de abilitare doctorală, reclamantul a arătat că aceasta este reglementată de Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin OMEC nr. 5.229/2020. Standardele pentru obţinerea abilitării doctorale sunt, conform art. 2 din respectivul ordin, aceleaşi ca pentru obţinerea gradului de profesor universitar sau cercetător gradul I.
Primind dosarul de abilitare, preşedintele comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice a desemnat 3 (trei) evaluatori, care să îl analizeze potrivit art. 24 alin. (1) din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin OMEC nr. 5.229/2020. Două dintre referatele individuale de evaluare au fost întocmite în data de 10.XII.2020/10.12.2020 (au aceeaşi dată, dar scrisă diferit), iar al treilea în data de 14.12.2020). În baza lor, preşedintele comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice a întocmit, potrivit art. 24 alin. (3) din aceeaşi metodologie, referatul sintetic din 12.XII.2020, cu propunerea de neacordare a atestatului de abilitare.
Referatul sintetic cu propunerea de neacordare a fost aprobat de comisia - ştiinţe juridice, a cărei rezoluţie a fost apoi însuşită de consiliul general al CNATDCU, care a emis în acest sens Decizia din 16.12.2020. Dosarul a fost ataşat prezentei acţiuni la anexa nr. 3 (raportul comisiei de abilitare şi apoi, în procedura de validare, cele trei referate individuale de evaluare, referatul sintetic al preşedintelui comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice şi Decizia CNATDCU, adoptată în consiliul general, din 16.12.2020).
În continuare, reclamantul a arătat că a contestat Decizia CNATDCU din 16.12.2020, însă comisia de contestaţie nu a soluţionat contestaţia în termenul regulamentar de soluţionare [10 zile, conform art. 30 alin. (9) din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin OMEC nr. 5.229/2020] şi nici în cel de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Referitor la nelegalitatea unor dispoziţii din Ordinul MEC nr. 6.129/2016, reclamantul a susţinut că a doua şi a treia liniuţă din cadrul criteriului CI - Performanţă fond al punctului 2 - Standarde minimale al anexei nr. 24 - Comisia de Ştiinţe Juridice, anexă aprobată prin Ordinul MEC nr. 6.129/2016, sunt anulabile din cauza lipsei de claritate şi precizie, textul legal fiind redactat de aşa natură încât să conducă la interpretări subiective şi părtinitoare din partea comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice.
În continuare, reclamantul a expus textul legal anulabil de la a doua liniuţă: „Standardul pentru profesor universitar, cercetător ştiinţific gradul I [...] - două comunicări într-o limbă străină de largă circulaţie internaţională, susţinute la congrese/conferinţe organizate de organizate de o societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului şi publicate în volumul ori pe situl congresului/în revista societăţii/în secţiunea specială a unei reviste internaţionale de prestigiu (numai comunicări acceptate ca urmare a selecţiei operate/invitaţiei adresate de un comitet ştiinţific şi susţinute efectiv, nu în regim de poster)“.
Cu privire la acest aspect, reclamantul a susţinut că lipsa de claritate şi precizie a textului citat rezultă, primus, din faptul că cei mai mulţi dintre termenii folosiţi nu se regăsesc la pct. 1 Definiţii, condiţii şi proceduri al anexei nr. 24. Nu apare definită „societatea ştiinţifică“ şi cu atât mai puţin cea „internaţională“. Legal, termenii în cauză ar trebui definiţi şi, de asemenea, menţionate exemple de societăţi ştiinţifice din diversele specializări ale ştiinţelor juridice, aşa cum sunt date exemple de „edituri internaţionale de prestigiu“, de „edituri de prestigiu din străinătate“ şi de „baze de date internaţionale recunoscute“.
În exemplificare, reclamantul a învederat că, în calitate de candidat la abilitare în domeniul dreptului comercial, nu are cunoştinţă de existenţa unei societăţi de ştiinţe juridice, naţională sau internaţională, în domeniul respectiv. Aşadar, reclamantul a susţinut că această chestiune este lăsată în mod arbitrar la aprecierea membrilor comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice, în funcţie de persoana candidatului la abilitare.
Sub un al doilea aspect, reclamantul a susţinut că conferinţa internaţională organizată de o aşa-zisă societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului, de la liniuţa a doua din cadrul pct. 2 - Standarde minimale, contrazice definiţia conferinţei internaţionale de la pct. 1 - Definiţii, condiţii şi proceduri al anexei nr. 24, conform căreia prin aceasta „se înţelege o reuniune ştiinţifică organizată în ţară/străinătate, desfăşurată integral în limbă/limbi de largă circulaţie internaţională, având o tematică ştiinţifică de interes internaţional punctual prestabilită şi un comitet internaţional de selecţie ştiinţifică a comunicărilor“. Această definiţie nu conţine nimic despre organizator, mai ales că, potrivit indicatorului I 16, inclusiv candidatul poate fi organizator de conferinţe naţionale şi internaţionale, organizare care se punctează separat de participarea (speaker sau key note speaker) şi moderarea de la indicatorul 117.
Prin urmare, reclamantul a apreciat că acest lucru arată că nu există nicio legătură între pregătirea ştiinţifică necesară conducerii de doctorate şi participarea la conferinţe internaţionale organizate de cineva anume (precum o aşa-zisă societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului). Organizarea şi participarea la conferinţe, naţionale sau internaţionale, sunt indicatori generali (I 16 şi I 17) ce constituie deja standarde minimale prin faptul că au o contribuţie la stabilirea punctajului minimal (criteriile C6 şi C7, care trebuie să fie de minimum 25 de puncte, respectiv 150 de puncte).
În al treilea rând, reclamantul a susţinut în cadrul comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice au fost interpretate arbitrar, în funcţie de persoana candidatului, inclusiv noţiuni care par clare, precum unde trebuie publicate lucrările conferinţei/congresului internaţional. Spre exemplificare, reclamantul a susţinut că în referatul sintetic al preşedintelui comisiei de specialitate - ştiinţe juridice (ataşat prezentei acţiuni ca anexa 3) s-a preluat concluzia unuia din referatele individuale de evaluare cum că „nu este întrunit criteriul a două conferinţe cu publicarea în străinătate a rezultatelor“.
În opinia reclamantului, faptul de a nu recunoaşte comunicări susţinute în cadrul unor conferinţe/congrese internaţionale pe motiv că nu au fost publicate în străinătate denotă subiectivismul şi arbitrariul în interpretare pe care le generează norma, aceasta deoarece din textul legal nu transpare vreo obligaţie exclusivă de publicare în străinătate a comunicărilor susţinute în cadrul conferinţei/congresului internaţional. Astfel, variantele de publicare sunt alternative, iar una dintre ele este publicarea în volumul ori pe site-ul congresului (conferinţei), adică şi în România. În plus, în opinia reclamantului, publicarea pe un site este automat internaţională, internetul fiind ubicuu, ceea ce face irelevantă ţara în care se află terminalul de pe care face publicarea pe site (postarea).
O altă chestiune care, conform celor susţinute de reclamant, a generat interpretări subiective ale comisiei de specialitate - ştiinţe juridice este înţelesul noţiunii de „revistă internaţională de prestigiu“, ca primă variantă de publicare a comunicărilor susţinute la conferinţe/congrese internaţionale.
Sub acest aspect, comisia de specialitate - ştiinţe juridice a susţinut că revista ar trebui să fie din străinătate, deşi din text rezultă că secţiunea specială a unei reviste internaţionale de prestigiu“ nu ar trebui interpretată ca pe o obligaţie de publicare în străinătate, deoarece o revistă internaţională este o revistă în care publică şi autori străini, nu o revistă dintr-o ţară străină.
Similar noţiunii de „societăţii ştiinţifice internaţionale din specializarea candidatului“, reclamantul a susţinut că termenul de „revistă internaţională de prestigiu“ este în mod deliberat nedefinit, pentru a lăsa loc de aprecieri subiective. Spre exemplificare, reclamantul a susţinut că termeni precum „edituri internaţionale de prestigiu“, „edituri de prestigiu din străinătate“ (de exemplu, cele din Republica Moldova nu sunt considerate a fi din străinătate) sau „baze de date internaţionale recunoscute“ sunt bine definiţi, iar unii chiar însoţiţi de enumerări, exemplificative sau limitative.
Singura definiţie a termenului „revistă“ de la pct. 1 - Definiţii, condiţii şi proceduri al anexei nr. 24 este cea a „revistei ştiinţifice de prestigiu în domeniul ştiinţelor juridice“, conform căreia o astfel de revistă poate fi „din ţară sau din străinătate“, ceea ce, în opinia reclamantului, este un argument în plus că publicarea s-ar putea face şi într-o revistă din România.
Pe de altă parte, reclamantul a arătat că limba de circulaţie internaţională în care comunicările candidatului trebuie susţinute a generat o interpretare subiectivă a comisiei de specialitate - ştiinţe juridice.
Astfel, în urma unei discuţii formale din data de 19.01.2021, orele 12.00-12.50, purtată cu vicepreşedintele CNATDCU, directorul MEC şi secretarul tehnic al CNATDCU, precum şi preşedintele comisiei de ştiinţe juridice, s-a discutat chestiunea limbii de largă circulaţie internaţională menţionată la aceeaşi secundă liniuţă din cadrul criteriului C1 - Performanţă de fond al punctului 2 - Standarde minimale al anexei nr. 24. Interpretarea verbală a preşedintelui comisiei de ştiinţe juridice, consemnată ca atare pe înregistrare, a fost că nu doar comunicările candidatului din cadrul unei conferinţe internaţionale trebuie susţinute într-o limbă străină de largă circulaţie internaţională, ci toate comunicările participanţilor, de la toate panelurile (dacă sunt mai multe).
În ceea ce priveşte acest aspect, reclamantul a susţinut că şi în acest caz rezultă o neclaritate a normei care generează posibilitatea ca organul abilitat să o interpreteze, în mod arbitrar, în funcţie de persoana candidatului la abilitare.
Reclamantul a învederat şi faptul că subiectivizarea standardelor minimale în detrimentul criteriilor obiective a fost o acţiune intenţionată a comisiei de specialitate - ştiinţe juridice şi prin faptul că standardele minimale din Ordinul MEC din 2011, publicat în Monitorul Oficial nr. 535/28.VII.2011 (ataşat ca anexa 4), abrogat prin actualul Ordin MEC nr. 6.129/2016, nu conţineau decât criterii obiective, respectiv numărul de cărţi şi numărul articole/studii publicate în reviste.
Pentru a releva efectele pe care lipsa de claritate şi precizie a textului legal atacat le produce în cadrul diferiţilor subiecţi de drept, în anexele 6 şi 7 la prezenta acţiune, reclamantul a exemplificat cazul unor terţi aflaţi în situaţii similare acestuia şi care au susţinut examenul de abilitare în acelaşi timp cu reclamantul, pentru a releva interpretarea diferită a textelor de lege atacate în funcţie de persoanele ce solicită atestatul de abilitare.
În ceea ce priveşte a treia liniuţă din cadrul criteriului CI - Performanţă fond al punctului 2 - Standarde minimale al anexei nr. 24 - Comisia de Ştiinţe Juridice, anexă aprobată prin Ordinul MEC nr. 6.129/2016, reclamantul a apreciat că aceasta reprezintă o barieră aproape de netrecut pentru mulţi din candidaţii la abilitare prin neclaritatea şi lipsa de precizie generatoare de interpretări diferite ale comisiei de specialitate - ştiinţe juridice, în funcţie de persoana candidatului la abilitare.
Ruta principală a acestui criteriu este aceea de director/responsabil al unui grant de cercetare sau contract direct de cercetare. Astfel de granturi sau contracte de cercetare directe sunt foarte rare şi, deci, greu accesibile pentru mulţi candidaţi.
În ceea ce priveşte contractele de cercetare, reclamantul a susţinut că acestea au fost un nou motiv de interpretare subiectivă. În acest sens, reclamantul a arătat că a depus la respectivul dosar, pentru a complini această a treia liniuţă, un proiect internaţional de cercetare realizat în cadrul Center for International Legal Studies (CILS), Salzburg, Austria. Proiectul a fost acceptat de comisia de abilitare constituită la nivelul Şcolii doctorale de la Facultatea de Drept a UVT (ataşat prezentei acţiuni ca anexa 3), însă prin referatul individual de evaluare din 10.12.2020 (ataşat prezentei acţiuni ca anexa 3), evaluatorul din procedura de validare a precizat despre proiectul CILS, Salzburg, Austria, că „standardul privind proiectele de cercetare nu pare (s.n., SB) să fie întrunit, în fişa de verificare figurând un singur proiect, aparent discutabil (s.n., SB) a fi calificat ca proiect de cercetare, câtă vreme adeverinţa anexată indică participarea la un volum colectiv, iar nu un proiect propriu-zis de cercetare“.
Astfel, în procedura de validare evaluatorul individual are „dubii“ şi „aparenţe“ ce devin certitudini şi, deci, obstacole legale insurmontabile, avute în vedere, ulterior, de preşedintele comisiei de specialitate - ştiinţe juridice şi, mai departe, de consiliul general al CNATDCU. Rezultatul proiectului de cercetare a fost valorificat prin publicare, ceea ce este un supliment, şi nu un substitut al cercetării.
O altă chestiune prezentată de reclamant, care a suscitat probleme de interpretare a contractelor de cercetare, a fost aceea dacă acestea se punctează doar când proiectul de cercetare va fi fost terminat sau când a pornit.
În acest sens, reclamantul a arătat că a participat în două proiecte naţionale de cercetare, ambele cu Centrul de Cercetări Financiare şi Monetare „Victor Slăvescu“ din cadrul Institutului Naţional de Cercetări Economice „Costin C. Kiriţescu“ al Academiei Române. Unul dintre acestea, nefinalizat la data întocmirii raportului de evaluare de către comisia de abilitare constituită la nivelul Şcolii doctorale din cadrul UVT (ataşat prezentei acţiuni ca anexa 3), nu a fost punctat nici de către comisia de specialitate - ştiinţe juridice în cadrul procedurii de validare, deşi fusese, la data întrunirii acestei comisii, de mult finalizat.
A doua rută alternativă la criteriul privind grantul de cercetare sau contractul de cercetare directă este „participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative şi în cadrul comisiilor, agenţiilor, comitetelor sau grupurilor de lucru ale organizaţiilor sau asociaţiilor profesionale internaţionale“.
Sub acest aspect, reclamantul a arătat că a prezentat câte o adeverinţă emisă de Ministerul Finanţelor Publice (MFP) care atestă că a participat, ca expert, în comisiile de redactare a două acte normative. Unul dintre aceste acte - şi singurul luat în discuţie - se referă la un proiect de lege de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă de modificare şi completare a Codului de procedură fiscală.
În acest sens, reclamantul a susţinut că a participat efectiv la redactarea textelor normative, în comisia de elaborare din cadrul iniţiatorului, şi nu a afirmat niciodată că ar fi participat la procedura de adoptare a acestor proiecte în Parlament.
Cu toate acestea, reclamantul a susţinut că CNATDCU, în referatul preşedintelui comisiei de specialitate - ştiinţe juridice, a confundat procedura de elaborare în comisia de experţi constituită la nivelul iniţiatorului (MFP) cu procedura de adoptare parlamentară a unui proiect de lege.
În opinia reclamantului, o posibilă explicaţie a acestui fapt a fost aceea că preşedintele comisiei de specialitate - ştiinţe juridice a făcut această confuzie deoarece nu a înţeles critica acestui element făcută de evaluatorul care a întocmit referatul independent din 10.12.2020, din care a preluat, evaluatorul referindu-se la cu totul altceva, ceea ce duce la concluzia că textul este deficitar şi generator de interpretări arbitrare.
Cu privire la interpretarea evaluatorului care a propus prin referatul individual din 10.12.2020, pct. 3 teza a II-a, respingerea rutei alternative a participării reclamantului ca expert în comisia de elaborare a Legii nr. 505/2006 de aprobare cu modificări şi completări a O.U.G. nr. 35/2006 de modificare a O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (element acceptat de comisia de abilitare), reclamantul a precizat că aceasta s-a referit la faptul că prin „cod“ s-ar înţelege doar codul original - în cazul de faţă, O.G. nr. 92/2003 - nu şi amendările sale ulterioare. Totuşi, chiar indicatorul I 22, pe ultima coloană, prevede că punctajul este „pe proiect de act normativ“ (nu pe Constituţie sau pe cod).
În opinia reclamantului, evaluatorul respectiv nu a ţinut cont de faptul că criteriul CI - Performanţă de fond cere „participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative’’. Deci elaborarea oricăror acte normative, nu neapărat a unor coduri. Menţionarea codurilor, a Constituţiei ş.a. apare (doar) în standardele generale, la punctaj (indicatorul I 22), acordându-se 2 (două) puncte pentru un cod specializat, precum Codul de procedură fiscală, ca şi pentru orice „alte acte normative“.
În concluzie, în ceea ce priveşte prima neclaritate, reclamantul a opinat în sensul că criteriul participării în comisii de redactare a unor acte normative pune mari probleme de interpretare comisiei de specialitate - ştiinţe juridice, care confundă MFP, ca iniţiator al unui proiect de lege, cu Parlamentul, ca for care aprobă proiectul ce, astfel, devine lege. Mai mult, aprecierea că participarea la o redactare a unei modificări a unui cod nu poate fi admisă ca standard minimal, ci doar participarea la redactarea codului original sau a Constituţiei originale, înlocuiri ale codurilor (adică adoptarea de coduri noi) intervin o dată la cel puţin 12-15 ani sau chiar la vreo 150 de ani, precum în cazul Codului civil. Iar o nouă Constituţie apare doar după o schimbare de regim politic, astfel că e greu de înţeles logica evaluatorului care, astfel, recunoaşte implicit neclaritatea şi lipsa de precizie a criteriului legal.
Sub aspectul celei de a doua neclarităţi a celei de a treia liniuţe din cadrul criteriului CI - Performanţă fond al punctului 2 - Standarde minimale al anexei nr. 24 - Comisia de Ştiinţe Juridice, anexă aprobată prin Ordinul MEC nr. 6.129/2016, reclamantul a subliniat că nu este clar dacă apare ca suficientă una sau trebuie cel puţin două participări în calitate de expert într-o comisie de elaborare a unor proiecte de acte normative.
În favoarea interpretării propuse de reclamant, acesta a arătat că din lecturarea actului normativ rezultă că acolo unde a
dorit să indice mai multe acţiuni legiuitorul a făcut-o: „membru în echipele a două granturi de cercetare sau contracte directe de cercetare“ (ruta alternativă anterioară) sau „două comunicări într-o limbă străină de largă circulaţie internaţională“ (liniuţa anterioară). Or, odată ce în cazul participării, ca expert, la elaborarea unor proiecte de acte normative, simpla folosire a pluralului nu ar trebui să fie de natură a duce la concluzia că ar fi nevoie de cel puţin două astfel de participări. Altfel spus, atunci când legiuitorul a dorit să specifice numărul unei pluralităţi de acţiuni, a făcut-o indicând numărul în mod expres.
O a treia neclaritate în interpretare a fost aceea dacă cele două rute alternative de la a treia liniuţă a pct. 2 Standarde minimale criteriul CI - Performanţă fond se pot cumula, adică dacă se poate cumula (i) participarea, în calitate de membru în echipa unui grant sau a unui contract direct de cercetare, cu (ii) participarea în calitate de expert la o comisie pentru elaborarea unui proiect de act normativ, astfel încât criteriul să fie considerat îndeplinit.
Sub acest aspect, reclamantul a apreciat că nu există vreo incompatibilitate între cele două calităţi, astfel că acestea ar putea fi cumulate. Cu toate acestea, unul din evaluatorii individuali ai dosarului de abilitare s-a arătat foarte sceptic, în referatul individual de evaluare din 14.12.2020, de posibilitatea cumulului.
Reclamantul a mai evidenţiat că similar cazului de participare, ca director sau ca membru, în granturi de cercetare, care, prin raritatea lor, constituie o piedică pentru foarte mulţi candidaţi la obţinerea atestatului de abilitare, aceeaşi piedică o reprezintă şi participarea la comisii de redactare a unor proiecte de acte normative.
În acest sens, reclamantul a adus ca argument al nelegalităţii celei de-a treia liniuţe din cadrul criteriului CI - Performanţă fond al punctului 2 - Standarde minimale al anexei nr. 24 - Comisia de Ştiinţe Juridice, anexă aprobată prin Ordinul MEC nr. 6.129/2016, opinia dlui prof. univ. dr. Viorel Roş, exprimată la solicitarea reclamantului, în anul 2019, pe când deţinea funcţia de preşedinte al comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice. În acest punct de vedere (ataşat prezentei acţiuni ca anexa 5) se aduc critici grave acestei părţi din standardele minimale, critici care întăresc, prin forţa funcţiei în cadrul CNATDCU, dar şi onorabilităţii opinentului, în sensul că: standardele minimale şi obligatorii sunt, în parte, incorecte, neclare, imprevizibile, excesive şi imposibil de îndeplinit pentru mulţi tineri şi (unele) de natură a constitui o piedică nedreaptă pentru avansarea acestora în grade didactice şi de cercetare.
În ceea ce priveşte caracterul prejudiciabil al celei de-a doua şi a treia liniuţe din cadrul pct. 2 - Standarde minimale, Criteriul CI - Performanţă fond al anexei nr. 24 - Comisia de Ştiinţe Juridice, aprobată prin Ordinul MEC nr. 6.129/2016, reclamantul a reiterat faptul că se află în procedură de abilitare, însă comisia de contestaţie a soluţionat contestaţia depusă pe data de 18.01.2021, ceea ce a dus la amânarea timp de 13 luni a întocmirii de către comisia de abilitare a raportului de evaluare.
Reclamantul a mai apreciat că, folosindu-se de cele două liniuţe, a doua şi a treia, din cadrul punctului 2 - Standarde minimale, criteriul CI - Performanţă fond, comisia de ştiinţe juridice a CNATDCU, în procedura de validare, a săvârşit un abuz, mai ales sub forma excesului de putere întrucât sunt destinate a fi folosite subiectiv şi părtinitor, în funcţie de candidatul la abilitare, aspect ce reiese din cele trei rapoarte de evaluare individuală (în special al celor din 10.12.2020/10.XII.2020) şi, mai departe, pe baza lor, a referatului sintetic al preşedintelui comisiei de ştiinţe juridice a CNATDCU.
Întrucât soluţionarea contestaţiei de către CNATDCU are loc tot pe baza aceloraşi texte normative anulabile, reclamantul a învederat că este supus riscului de a suferi un prejudiciu de imagine şi de reputaţie.
Prin urmare, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, reclamantul a solicitat suspendarea efectelor celei de a doua şi a treia liniuţe din cadrul pct. 2 - Standarde minimale, criteriul CI - Performanţă fond al anexei nr. 24 - Comisia de Ştiinţe Juridice, aprobată prin Ordinul MEC nr. 6.129/2016, până la soluţionarea definitivă a petitului privind anularea acestor două liniuţe, ca parte a prezentei cereri.
Cu privire la nelegalitatea art. 10 din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin Ordinul MEC nr. 5.229/2020, reclamantul a susţinut că aceasta constă în aceea că norma este incompletă, ceea ce generează aplicarea ei cu încălcarea unor prevederi legale privind conflictul de interese şi incompatibilitatea, şi anume cele de la art. 42 alin. (1) pct. 9 şi alin. (13) din Codul de procedură civilă.
Astfel, a arătat că prevederile atacate sunt incomplete - deci neclare şi lipsite de previzibilitate - deoarece se referă numai la un anumit conflict de interese, care conflict este doar o situaţie particulară de incompatibilitate, inexistenţa incompatibilităţii fiind un principiu de bază al funcţionării CNATDCU, conform art. 5 lit. b) din Regulamentul din 2020 de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, aprobat prin OMEC nr. 4.621/2020.
Mai mult, a arătat că incompatibilitatea unui membru al unei comisii CNATDCU ce evaluează echivalează cu o încălcare a principiului asigurării egalităţii de şanse, reglementat expres la art. 3 lit. j) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a dreptului la un proces echitabil, reglementat expres la art. 6 din Codul de procedură civilă, dar şi la art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
De asemenea, a arătat că conflictul de interese reglementat la art. 10 din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin OMEC nr. 11 5.229/2020, se referă la interesele contrare ale membrului comisiei cu CNATDCU, adică acele interese care îi dau motive să favorizeze persoana evaluată, şi anume când membrul comisiei este, cu acesta din urmă, „soţ, afin ori rudă până la gradul al II-lea inclusiv“ sau „când a beneficiat în ultimii 3 ani anteriori evaluării ori beneficiază în prezent de foloase de orice natură din partea persoanei evaluate“.
Reclamantul a mai apreciat că principiul trebuie însă aplicat şi în situaţia opusă, când membrul evaluator în procedura de abilitare, de validare a abilitării sau de contestaţie este într-un conflict de interese cu persoana evaluată, interese care îi dau motive să o defavorizeze. Întrucât Regulamentul din 2020 de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, aprobat prin OMEC nr. 4.621/2020, nu stabileşte cazurile de incompatibilitate, ar trebui să fie aplicabile, ca dispoziţii de drept comun, prevederile art. 42 din Codul de procedură civilă, normă de drept stabilită prin lege organică, pe care dispoziţia atacată prin prezenta acţiune o încalcă.
Pentru aceste motive, reclamantul a solicitat anularea art. 10 din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin Ordinul MEC nr. 5.229/2020, ca parte a unui act administrativ normativ.
Cu privire la caracterul prejudiciabil al dispoziţiilor art. 10 din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin Ordinul MEC nr. 5.229/2020, ca parte a unui act administrativ normativ, reclamantul a susţinut că, prin faptul că nu se prevede comunicarea către contestatar a componenţei
comisiei de contestaţie, contestatorul este în imposibilitate de a afla dacă vreunul dintre membrii comisiei de contestaţie este într-o situaţie de conflict de interese.
În aceste condiţii, reclamantul a susţinut că a fost prejudiciat de faptul că, necunoscând componenţa comisiei de contestaţie, nu a putut exercita dreptul la recuzarea unor membri care ar putea fi în conflict de interese cu acesta.
Prin urmare, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, reclamantul a solicitat suspendarea efectelor art. 10 din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin Ordinul MEC nr. 5.229/2020, până la soluţionarea definitivă a petitului privind anularea acestui din urmă articol, ca parte a prezentei cereri.
Reclamantul a mai invocat faptul că lipsa de claritate şi precizie a normelor juridice, cu toate corolarele sale, au constituit motive de nelegalitate prin faptul că sunt în neconcordanţă cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului referitor la dreptul la un proces echitabil, precum şi cu principiul legalităţii de la art. 1 alin. (5) din Constituţie.
Referitor la principiul echităţii, reclamantul a apreciat că acesta se găseşte şi în Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, la art. 3 lit. a), conform căruia principiul echităţii este cel în baza căruia „accesul la învăţare se realizează fără discriminare“, precum şi la art. 3 lit. j), sub forma principiului asigurării egalităţii de şanse. De asemenea, art. 2 alin. (4) din aceeaşi lege prevede că „statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii, fără nicio formă de discriminare“. Nu în ultimul rând, art. 6 din Codul de procedură civilă reglementează, la rândul lui, acelaşi drept la un proces echitabil.
Inspirat din reglementarea Convenţiei europene a drepturilor omului, principiul echităţii, al egalităţii de şanse şi, mai departe, dreptul la un proces echitabil reflectă importanţa conferită de legiuitorul intern regulilor determinate de Convenţie şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dezvoltată în aplicarea textului. Fiind litigioase, raporturile juridice de drept administrativ în procedura validării abilitării doctorale intră sub incidenţa art. 6 din Codul de procedură civilă şi, desigur, ale art. 2 alin. (4) şi art. 3 lit. a) şi j) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, în completarea dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. În reglementarea Codului de procedură civilă sunt prevăzute aceleaşi garanţii ca şi în norma europeană, precum şi proceduri speciale care să asigure realizarea acestora.
Aşadar, reclamantul a arătat că normele administrative atacate au încălcat acte juridice cu forţă juridică cel puţin la nivelul unei legi organice, ba chiar şi constituţionale ori chiar de tratat internaţional, ceea ce apare ca anulabilă.
Reclamantul a mai susţinut că a fost supus unui proces civil lato sensu prin soluţionarea de către CNATDCU, organism aflat în subordinea MEC, a cererii mele de abilitare doctorală, atât în procedura de validare derulată tehnic la nivelul comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice, cât şi, ulterior, la nivelul comisiei de contestaţie (ce a depăşit cu mult termenul de soluţionare de 10 zile de la învestirea membrilor comisiei în cauză, precum şi a termenului de 30 de zile din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004).
Mai mult, reclamantul a apreciat că, în lumina experienţei personale, caracterizată de un vădit exces de putere şi abuz de drept la adresa acestuia din partea comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice, lipsa de claritate şi precizie a textelor legale atacate apare ca fiind intenţionat redactată în acest fel, tocmai pentru ca respectiva comisie de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice să poată decide acordarea atestatului de abilitare după preferinţele personale ale membrilor săi.
În continuare, reclamantul a precizat câteva hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului extrase din Ghidul Curţii Europene a Drepturilor Omului de aplicare a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
Astfel, în Cauza Parohia Greco-Catolică Lupeni şi alţii împotriva României (MC), Curtea a considerat că dificultăţile pe care reclamanţii le-au întâmpinat în demersurile lor care aveau drept scop restituirea lăcaşului de cult erau o consecinţă a dreptului material aplicabil şi nu erau legate de vreo limitare a dreptului de acces la o instanţă. Prin urmare, a concluzionat că nu a fost încălcat art. 6 § 1 (pct. 99 şi 106).
Cauza Parohia Greco-Catolică Lupeni şi alţii împotriva României (MC) privea o divergenţă de jurisprudenţă profundă şi persistentă la nivelul aceleiaşi instanţe, instanţa supremă, şi neutilizarea unui mecanism de uniformizare a jurisprudenţei. Curtea a subliniat importanţa faptului de a asigura coerenţa practicilor la nivelul celei mai înalte instanţe din ţară, pentru a evita riscul de a aduce atingere principiului securităţii juridice. Acest principiu, care este implicit în toate articolele Convenţiei, constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept. Persistenţa unor divergenţe în jurisprudenţă riscă să creeze o stare de incertitudine juridică, de natură să reducă încrederea.
Deşi cauza nu prezintă în sine o complexitate deosebită, lipsa de claritate şi de previzibilitate a legii aplicabile poate, de asemenea, să facă dificilă examinarea cauzei [...]“
Reclamantul a mai precizat că instanţa supranaţională de la Strasbourg a apreciat şi că „se poate susţine lipsa accesului efectiv la justiţie atunci când modalităţile şi căile de atac a unei decizii administrative sunt lipsite de claritate şi previzibilitate“ (CEDO, Hotărârea de Geouffre de la Pradelle din 16 decembrie 1992, § 54).
Totodată a evidenţiat faptul că hotărârile Curţii sunt în sensul că „dreptul de acces la justiţie trebuie să fie un drept efectiv, şi nu unul iluzoriu (Bellet c. Franţei. § 38; Beles şi alţii c. Cehiei, § 49; Golder c. Regatului Unit. § 36; Philis c. Greciei (no. 1), § 59; De Geouffre de la Pradelle c. Franţei, § 28; Stanev c. Bulgariei [GC], § 229), iar justiţiabilul trebuie să aibă „o oportunitate clară, practică de a contesta un act care constituie o ingerinţă în drepturile sale“ (Bellet c. Franţei § 36; Nunes Di as c. Portugaliei).
În ultimul rând, reclamantul a subliniat că nu doar normele neclare şi imprecise, dar şi condiţiile excesive au fost considerate într-o decizie de speţă a Curţii Constituţionale a României ca fiind neconstituţionale: „36. o atare condiţie, în sine, este excesivă, depăşind cadrul constituţional referitor la exercitarea căilor de atac (...). Legiuitorul trebuie să se preocupe de aplicarea riguroasă a principiului est modus in rebus, întrucât instituirea unei căi de atac ca modalitate de acces la justiţie implică, de principiu, asigurarea posibilităţii de a o utiliza pentru toţi cei care au un drept, un interes legitim, capacitate şi calitate procesuală. (...) Prin efectul dispoziţiilor criticate se produce un dezechilibru în defavoarea justiţiabilului, în sensul că acesta trebuie să suporte costurile sau sancţiunile procedurale, după caz.“ (CCR, Decizia nr. 462/2014, referitoare la depunerea recursului civil prin avocat).
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1 şi următoarele, art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, precum şi celelalte texte legale invocate în prezenta acţiune.
În anexa nr. 6 la cererea de chemare în judecată, reclamantul a ataşat fişa de verificare a candidatei X, care a susţinut examenul de abilitare la Şcoala doctorală a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti în data de 29.03.2019.
În anexa nr. 7 la cererea de chemare în judecată, reclamantul a ataşat Fişa de verificare a candidatului X, care a susţinut
examenul de abilitare la Şcoala doctorală a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti în data de 28.02.2020.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 12.05.2021 (filele 1-7 vol. II), pârâtul Ministerul Educaţiei a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul X, având în vedere următoarele motive:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită instanţei, în temeiul prevederilor art. 1 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, anularea şi suspendarea următoarele acte administrative:
Cu titlu prealabil, pârâtul a solicitat Curţii să pună în vedere reclamantului să îşi precizeze obiectul cererii de chemare în judecată în sensul în care înţelege să solicite cenzurarea în integralitate a actelor administrative sau doar a prevederilor cărora se aduc critici, respectiv anexei nr. 24 din OMEC nr. 6.129/2016, respectiv pct. 2, criteriul CI, liniuţele a doua şi a treia, şi art. 30 din OMEC nr. 5.229/2020.
Ordinul MEC nr. 6.129/2016 privind aprobarea standardelor minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calităţii de conducător de doctorat şi a atestatului de abilitare, Ordinul MEC nr. 5.229/2020 de aprobare a metodologiilor referitoare la acordarea atestatului de abilitare, acordarea titlului de doctor, precum şi la soluţionarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat
În ceea ce priveşte cadrul legal aplicabil, pârâtul a învederat faptul că abilitarea reprezintă certificarea calităţii unei persoane de a conduce lucrări de doctorat. Atestatul de abilitare este acordat prin ordin al ministrului educaţiei la propunerea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU).
Potrivit art. 219 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, CNATDCU propune un set de standarde minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calităţii de conducător de doctorat şi a atestatului de abilitare, standarde care se adoptă prin ordin al ministrului educaţiei.
Referitor la procedura de abilitare, pârâtul a arătat că aceasta este descrisă la art. 300 din Legea nr. 1/2011 şi acesta constă în:
a) redactarea unei teze de abilitare;
b) susţinerea publică a tezei de abilitare în faţa unei comisii de specialitate numite de CNATDCU şi formate din cel puţin 3 persoane, care au calitatea de conducător de doctorat, în ţară sau în străinătate;
c) admiterea tezei de abilitare în urma susţinerii publice;
d) obţinerea atestatului de abilitare.
Teza de abilitare relevă capacităţile şi performanţele didactice şi de cercetare. Teza prezintă în mod documentat realizările profesionale obţinute ulterior conferirii titlului de doctor în ştiinţă, care probează originalitatea şi relevanţa contribuţiilor academice, ştiinţifice şi profesionale şi care anticipează o dezvoltare independentă a viitoarei cariere de cercetare şi/sau universitare.
Potrivit prevederilor art. 300 alin. (3), pot susţine examenul de abilitare numai persoanele care au titlul de doctor în ştiinţă şi care îndeplinesc standardele minimale propuse de către CNATDCU şi aprobate prin ordin.
Standardele minimale sunt aprobate prin OMECS nr. 6.129/2016 privind aprobarea standardelor minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calităţii de conducător de doctorat şi a atestatului de abilitare.
Organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare sunt reglementate la anexa 1 a OMEC nr. 5.229/2020 privind aprobarea metodologiilor referitoare la acordarea atestatului de abilitare, acordarea titlului de doctor, precum şi la soluţionarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat.
Potrivit art. 1 dinOMEC nr. 5.229/2020, acordarea atestatului de abilitare este propusă de CNATDCU şi este aprobată prin ordin al ministrului educaţiei, în conformitate cu prevederile art. 300 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, actele administrative supuse cenzurii reglementează modalitatea juridică de organizare a executării şi de executare în concret a prevederilor legii primare, respectiv art. 166, 219 şi 300 din Legea nr. 1/2011.
În referire la solicitările reclamantului, sub un prim aspect, privitor la solicitarea de anulare a Ordinului MEC nr. 6.129/2016, pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte această solicitare, în conformitate cu prevederile art. 219 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, pârâtul a arătat că CNATDCU, organism consultativ care sprijină Ministerul Educaţiei în ceea ce priveşte asigurarea calităţii învăţământului superior şi a cercetării ştiinţifice, propune standardele minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calităţii de conducător de doctorat şi a atestatului de abilitare. Aceste standarde se adoptă prin ordin al ministrului educaţiei.
Astfel, pârâtul a subliniat că în temeiul acestor prevederi legale a fost emis Ordinul MECS nr. 6.129/2016 supus cenzurii. La emiterea acestuia a fost avută în vedere necesitatea de înlăturare a discrepanţelor dintre standardele naţionale şi standardele relevante la nivel internaţional, precum şi dintre standardele propuse de comisiile de specialitate ale CNATDCU.
În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate invocate de reclamant sub acest aspect, pârâtul a arătat că reclamantul a adus critici criteriului CI din anexa nr. 24 din OMEC nr. 6.129/2016 referitoare la standardele minimale care trebuie să fie îndeplinite cumulativ pentru obţinerea atestatului de abilitare. Aşa cum am menţionat mai sus, aceste standarde sunt stabilite de către CNATDCU conform prerogativelor atribuite de legiuitor, singurul organism cu competenţe în acest domeniu.
Referitor la critica reclamantului potrivit căreia norma este lipsită de claritate şi precizie, pârâtul a subliniat că aceasta nu poate să fie primită întrucât standardele au fost stabilite pentru a reliefa implicarea candidatului în activitatea ştiinţifică din domeniul de competenţă, interesul pentru dezvoltarea profesională, contribuţia la cercetarea ştiinţifică. Acestea au un caracter clar ce asigură tuturor candidaţilor posibilitatea de a demonstra îndeplinirea acestora, precum şi certitudinea încadrării corecte de către evaluator. Mai mult, nu pot să fie cuprinse în cadrul unor definiţii toate aspectele ce vizează activitatea ştiinţifică a candidaţilor.
Pe de altă parte, pârâtul a menţionat faptul că din cadrul comisiei de abilitare fac parte trei membri a căror evaluare este cuprinsă în cadrul unui raport individual, tocmai pentru a se înlătura orice urmă de subiectivism în aprecierea finală a îndeplinirii criteriilor.
În ceea ce priveşte criteriul referitor la „director/responsabil al unui grant de cercetare sau contract direct de cercetare“, pârâtul a considerat că nu poate fi cenzurată din perspectiva faptului că acestea sunt greu accesibile pentru mulţi candidaţi. Eligibilitatea pentru o funcţie de director de grand este stabilită la nivelul
instituţiei organizatoare a competiţiei de granturi de cercetare conform unor proceduri proprii, iar faptul că o asemenea funcţie este greu accesibilă nu poate constitui un temei pentru cenzurarea unei norme ca nelegală. Pe de altă parte, pârâtul a subliniat că nu este incidentă situaţia reglementării unor criterii pentru dobândirea uneia dintre cele mai reputate funcţii academice, fiind astfel firesc să fie stabilite anumite exigenţe.
În concluzie, pârâtul a reiterat faptul că articolul a cărui anulare se cere este unul legal, propus de către organismul competent şi emis cu respectarea tuturor rigorilor impuse de tehnica legislativă.
Sub un al doilea aspect, privitor la suspendarea în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, a ordinului atacat, pârâtul a susţinut că acesta este legal şi temeinic, fundamentat atât în fapt, cât şi în drept, iar afirmaţiile reclamantului nu au vizat o susţinere juridică.
În susţinerea acestora, pârâtul a menţionat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în ceea ce priveşte aprecierea condiţiei cazului bine justificat pentru suspendarea actului administrativ atacat, nu este suficient să se afirme existenţa unor motive de nelegalitate, ci trebuie oferite unele elemente probatorii, care, fără o cercetare aprofundată, să permită formarea unui dubiu asupra legalităţii actului (Decizia nr. 1.677 din 28 martie 2019, pronunţată de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
De asemenea, pârâtul a evidenţiat că jurisprudenţa Înaltei Curţi, materializată prin mai multe decizii a statuat care sunt împrejurările care pot fi calificate ca fiind cazuri bine justificate „emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ“.
Astfel, prin raportare la cele invocate de reclamant, pârâtul a susţinut că acestea privesc fondul actului atacat, temeinicia şi legalitatea acestuia, şi se analizează în cadrul acţiunii în anulare, neputând fi subsumate condiţiei cazului bine justificat, întrucât acceptarea unui asemenea raţionament ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului care priveşte examinarea legalităţii. Prezumţia de legalitate a actului atacat nu a fost răsturnată, întrucât acesta a fost emis cu respectarea etapelor şi a dispoziţiilor legale, fiind motivat atât în fapt, cât şi în drept, a fost semnat de persoana competentă, în temeiul unor dispoziţii legale constituţionale.
Cu privire la susţinerea celei de a doua condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) teza a II-a, coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. ş), toate din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv paguba iminentă - prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, condiţie, de asemenea, necesar a fi îndeplinită cumulativ în dovedirea existenţei motivelor de suspendare a efectelor unui act administrativ, pârâtul a învederat că reclamantul a reluat nemulţumirile sale legate de invalidarea atestatului de abilitare fără a demonstra efectiv existenţa unei pagube iminente a autorităţii administraţiei publice.
Prin urmare, având în vedere faptul că reclamantul nu a adus argumente de natură să răstoarne prezumţia relativă de legalitate şi temeinicie de care se bucură actul administrativ individual contestat, pârâtul a susţinut că nu există o îndoială puternică în privinţa legalităţii actului atacat şi nu se poate reţine nici îndeplinirea condiţiei privind paguba iminentă, reclamantul nefăcând dovada cu niciun mijloc de probă referitor la suportarea unor pierderi nerecuperabile, nefiind astfel îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru admiterea cererii de suspendare.
În referire la solicitarea reclamantului de suspendare şi anulare a prevederilor art. 10 din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin Ordinul MEC nr. 5.229/2020, pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată şi nefondată.
Cu privire la Ordinul MEC nr. 5.229/2020, pârâtul a subliniat faptul că acesta reglementează metodologiile referitoare la acordarea atestatului de abilitare, acordarea titlului de doctor, precum şi la soluţionarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat. Acesta a fost emis în vederea punerii în executare a normei primare referitoare la acordarea atestatului de abilitare - art. 168, 170 şi 300, precum şi în temeiul HG nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul supus cenzurii, respectiv art. 10 din metodologie, reglementează situaţia conflictului de interese al persoanei implicate în procedura de evaluare a dosarului de acordare a atestatului de abilitare.
Referitor la criticile de nelegalitate invocate de către reclamant, sub aspectul că această normă este incompletă raportat la normele generale care reglementează în domeniu, pârâtul a reiterat faptul că obiectul de reglementare a OMEC nr. 5.229/2020 este organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, şi nu regimul incompatibilităţilor sau al conflictului de interese al cadrelor didactice. Prevederile acestor norme se completează şi cu cele ale art. 5 şi 6 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, aprobat prin OMEC nr. 4.621/2020, şi cu cele din Legea educaţiei nr. 1/2011, acte care au stat la baza emiterii normei cenzurate unde sunt descrise în mod detaliat aceste situaţii juridice.
Cât priveşte susţinerea reclamantului privind încălcarea principiului egalităţii de şanse şi a celui la un proces echitabil, pârâtul a subliniat că acest principiu se referă la asigurarea contradictorialităţii, dreptului la apărare, egalităţii şi că aceste drepturi au fost asigurate, reclamantul beneficiind conform normei supuse cenzurii de dreptul de a prezenta un punct de vedere, de a formula contestaţii la soluţia comisiei de abilitare. Faptul că acesta nu a avut acces la lista privind componenţa comisiei pentru a stabili însuşi starea de incompatibilitate a membrilor nu îl îndreptăţeşte să solicite cenzurarea normei ca fiind nelegală; verificarea conflictului de interese sau a incompatibilităţii sunt atribuţiile conferite de legislaţie altor organisme/autorităţi. Un presupus conflict de interese se soluţionează în procedura anterioară analizării dosarului, şi nu în cea de fond, respectiv de dezbatere şi verificare a acestuia.
Mai mult, pârâtul a evidenţiat faptul că Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, aprobat prin Ordinul MEC nr. 4.621/2020, reglementează situaţiile conflictului de interese şi regimul incompatibilităţilor, iar membrii CNATDCU care se află în această situaţie notifică acest fapt preşedintelui CNATDCU, preşedintelui panelului sau preşedintelui comisiei de specialitate, după caz, şi nu iau parte la evaluare sau la adoptarea deciziei prin vot.
Cât priveşte susţinerea reclamantului privind încălcarea dreptului la recuzare, pârâtul a arătat că instanţa de control constituţional a hotărât că: „ ... garanţiile unui proces echitabil, instituite prin art. 6 din Convenţie, nu sunt aplicabile în procedura de soluţionare a cererii de recuzare, întrucât acest text se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea“.
Referitor la suspendarea art. 10 aOMEC nr. 5.229/2020, cu titlu preliminar, pârâtul a adus o serie de precizări teoretice în sensul că suspendarea executării unui act administrativ, astfel cum rezultă din dispoziţiile legale relevante, precum şi din doctrina şi jurisprudenţa în domeniu, apare ca un caz de excepţie faţă de situaţia obişnuită, de executorialitate a actului administrativ, derivată din prezumţia de legalitate de care se bucură aceste acte. Aşadar, în materia executării actelor administrative funcţionează principiul executării din oficiu, întrucât a nu executa acte administrative care sunt emise în baza legii echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput, suspendarea executării constituind excepţia de la acest principiu. De asemenea, suspendarea actelor administrative este o garanţie a asigurării legalităţii, dar o garanţie ce intervine în cazuri de excepţie, în cazuri-limită, rezultând din caracterul excepţional al acestei măsuri.
Invocarea nelegalităţii unui act administrativ nu poate constitui un caz bine justificat, ci existenţa unor aspecte de vădită nelegalitate sau de caracter vădit abuziv al actului a cărui suspendare se solicită.
Prin raportare la aceste precizări, pârâtul a susţinut faptul de a nu cunoaşte componenţa comisiei de contestaţie nu poate să fie încadrat ca o justificare în sensul cerut de legiuitor.
De asemenea, pârâtul a învederat instanţei că reclamantul nu a argumentat şi nu a dovedit nici paguba iminentă care ar justifica suspendarea actului administrativ, suspendare care implică existenţa unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă, sau perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
În acest sens, pârâtul a învederat că actul normativ supus cenzurii instanţei nu perturbă funcţionarea serviciului public, ci chiar asigură desfăşurarea activităţii comisiilor CNATDCU de evaluare în vederea acordării atestatului de abilitare.
În concluzie, pârâtul a reiterat faptul că emiterea ordinelor s-a făcut în forma şi cu procedura prevăzută de lege, se bucură de prezumţia de legalitate şi că nu au fost întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru anularea sau suspendarea lor.
În drept, pârâtul a invocat prevederile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, H.G. nr. 681/2011, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 554/2004 şi ale OMEC nr. 5.229/2020.
În probatoriu, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
La primul termen de judecată din data de 13.05.2021, reclamantul X şi-a precizat/modificat acţiunea, arătând, în şedinţă publică, că, deşi prin cererea de chemare în judecată a invocat doar un prejudiciu moral, va suferi însă şi „un prejudiciu material ce constă în indemnizaţia de conducător de doctorat“, iar „pe baza atestatului de abilitare ar putea obţine un post de profesor universitar“.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 13.05.2021 i s-a pus „în vedere reclamantului să depună la dosar în formă scrisă modificările aduse acţiunii, susţinute în şedinţă publică“, iar reclamantul s-a conformat dispoziţiei instanţei de judecată, dezvoltând, în scris, cele menţionate în şedinţă publică, precizând totodată că înscrisul cuprinde şi răspunsul la întâmpinarea pârâtului, arătând următoarele:
În precizarea obiectului cererii, reclamantul a susţinut că nu a atacat în tot actele administrative normative, ci doar acele dispoziţii nelegale şi prejudiciabile.
Astfel, din Ordinul MEC nr. 6.129/2016 privind aprobarea standardelor minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calităţii de conducător de doctorat şi a atestatului de abilitare, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 123 bis din 15 februarie 2017, dispoziţiile nelegale şi prejudiciabile atacate pentru nelegalitate din Ordinul MEC nr. 6.129/2016, ce fac obiectul prezentei acţiuni în anulare şi, respectiv, suspendare, se află în anexa nr. 24 - Comisia de Ştiinţe Juridice la pct. 2 - Standarde minimale, criteriul CI - Performanţă fond, liniuţele a doua şi a treia, după cum urmează:
" două comunicări într-o limbă străină de largă circulaţie internaţională, susţinute la congrese/conferinţe organizate de organizate de o societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului şi publicate în volumul ori pe situl congresuluiV în revista societăţii/în secţiunea specială a unei reviste internaţionale de prestigiu (numai comunicări acceptate ca urmare a selecţiei operate/invitaţiei adresate de un comitet ştiinţific şi susţinute efectiv, nu în regim de poster).
Director/Responsabil al unui grant de cercetare sau contract direct de cercetare*
* Rute alternative
1. membru în echipele a două granturi de cercetare sau contracte directe de cercetare
2. participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative şi în cadrul comisiilor, agenţiilor, comitetelor sau grupurilor de lucru ale organizaţiilor sau asociaţiilor profesionale internaţionale."
Pe de altă parte, din Ordinul MEC nr. 5.229/2020 de aprobare a Metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 783 din 27 august 2020, dispoziţia nelegală şi prejudiciabilă din Ordinul MEC nr. 5.229/2020, ce face obiectul prezentei acţiuni în anulare şi, respectiv, suspendare, este cea de la art. 10 din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin respectivul ordin, conform căreia:
"Se află în situaţia de conflict de interese persoana implicată în procedura de evaluare, în situaţia existenţei unui interes personal, în cazurile în care: a) este soţ, afin ori rudă până la gradul al II-lea inclusiv; b) a beneficiat în ultimii 3 ani anteriori evaluării ori beneficiază în prezent de foloase de orice natură din partea persoanei evaluate."
În motivarea modificării acţiunii reclamantul a arătat că, pe lângă prejudiciul moral, mai important şi mai grav este prejudiciul material încercat, ce constă în următoarele:
- remuneraţia pe care o pierde ca urmare a faptului că nu i se permite în mod nelegal să conducă doctorate, conducere care presupune, de plano, deţinerea atestatului de abilitare;
– remuneraţia pe care o pierde ca urmare a faptului că nu poate obţine gradul de profesor universitar, cu remuneraţia aferentă, deoarece, potrivit art. 2 dinOrdinul MEC nr. 6.129/2016, „standardele minimale de acceptare a dosarului pentru obţinerea atestatului de abilitare sunt identice cu standardele de acordare a titlului de profesor universitar“. De asemenea, potrivit art. 166 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, „pot fi conducători de doctorat [...] persoanele care au obţinut atestatul de abilitare“.
Reclamantul a învederat că prejudiciul material mai sus menţionat se încadrează în definiţia pagubei iminente de la art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv prejudiciul material viitor şi previzibil.
Astfel, prejudiciul este previzibil întrucât fără atestatul de abilitare nu pot fi obţinute respectivele remuneraţii.
Prejudiciul încercat este cert, deoarece, odată obţinut atestatul de abilitare, înscrierea într-o şcoală doctorală devine o simplă formalitate.
Cu privire la „perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public“, condiţie prevăzută în definiţia pagubei iminente de la art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, reclamantul a
apreciat că nu este aplicabilă, deoarece este alternativă primei, mai sus citată, acesta fiind sensul sintagmei „sau, după caz“ dintre cele două teze ale textului legal.
În continuare, ca răspuns la întâmpinarea pârâtului minister al educaţiei, fost al educaţiei şi cercetării (MEC), reclamantul a opinat că standardele minimale atacate nu asigură tuturor candidaţilor posibilitatea îndeplinirii acestora sau certitudinea încadrării corecte de evaluator.
În ciuda celor afirmate de pârât, reclamantul a susţinut că greutatea îndeplinirii acestor condiţii (standarde) este dată de faptul că nu are la bază o verificare a cunoştinţelor candidatului, ci alte criterii, cum ar fi conexiunile candidatului. În acest sens, reclamantul a subliniat că a participat la data înscrierii la examenul de abilitare în trei proiecte de cercetare (în prezent, într-un al patrulea proiect, finanţat prin POCA, implementat prin CSM), precum şi în două comisii de redactare a unor proiecte de acte normative.
Pentru edificare cu privire la interpretările subiective şi incoerente ale comisiei de validare CNATDCU, reclamantul a depus anexat prezentei o copie a acţiunii prin care a cerut emiterea ordinului de abilitare, acţiune ce face obiectul Dosarului nr. 1.245/2/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a contencios administrative şi fiscal.
În plus, reclamantul a reiterat că nici membrii CNATDCU nu se pot pune de acord între ei cum se interpretează standardele privind participarea în programe de cercetare şi în comisii de redactare a unor acte normative, ceea ce înseamnă că acestea sunt neclare şi neprevizibile.
Referitor la afirmaţia MEC cum că membrii comisiei de evaluare întocmesc rapoarte individuale tocmai pentru a înlătura orice urmă de subiectivism, reclamantul a apreciat că aceasta este contrazisă chiar de realitatea propriei situaţii.
Astfel, a arătat că, primind dosarul de abilitare, preşedintele comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice a desemnat 3 (trei) evaluatori, care să îl analizeze potrivit art. 24 alin. (1) din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin OMEC nr. 5.229/2020. Două dintre referatele individuale de evaluare au fost întocmite în data de 10.XII.2020/10.12.2020 (au aceeaşi dată, dar scrisă diferit), iar al treilea în data de 14.12.2020. În baza lor, preşedintele comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice a întocmit, potrivit art. 24 alin. (3) din aceeaşi metodologie, Referatul sintetic din 12.XII.2020, cu propunerea de neacordare a atestatului de abilitare. Referatul sintetic cu propunerea de neacordare a fost aprobat de comisia - ştiinţe juridice, a cărei rezoluţie a fost apoi însuşită de consiliul general al CNATDCU, ce a emis, în acest sens, Decizia din 16.12.2020.
Reclamantul a susţinut că, deşi referatul sintetic al preşedintelui comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice trebuia întocmit pe baza tuturor celor 3 (trei) referate individuale de evaluare întocmite de evaluatori, referatul sintetic al preşedintelui comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice poartă data de 12.XII.2020, care este anterioară datei întocmirii celui de-al treilea referat individual de evaluare, în 14.12.2020.
Cu privire la susţinerea privind independenţa MEC, reclamantul a învederat că aceasta nu există, atât prin faptul că evaluatorii nu sunt numiţi aleatoriu, ci sunt desemnaţi de preşedintele comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice, cât şi prin faptul că acesta din urmă ajunge să ignore unul dintre referate, antepronunţându-se, fără ca plenul comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice sau, mai departe, panelul sau al consiliul general al CNATDCU să aibă vreo obiecţie.
Cât priveşte nelegalitatea art. 10 din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin Ordinul MEC nr. 5.229/2020, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 783 din 27 august 2020, reclamantul a subliniat că organismele şi autorităţile invocate de MEC în întâmpinare verifică eventualele conflicte de interese în care se află membrii CNATDCU în raport cu respectivele organisme şi autorităţi, nu în raport cu candidatul, precum cazul dedus judecăţii, aceste cazuri de conflict de interese neapărând reglementate în metodologia ordinului parţial atacat.
Cu privire la Decizia CCR nr. 84 din 27 februarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) din Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 560 din 4 iulie 2018, reclamantul a susţinut că nu există nicio legătură între nelegalitatea invocată de către acesta prin cerere şi decizia instanţei de contencios constituţional.
De asemenea, cu privire la jurisprudenţa ICCJ invocată de către pârâtul MEC, reclamantul a susţinut că aceasta nu exclude alte cazuri de suspendare, exemplele menţionate în întâmpinare fiind enunţiative.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 204 şi art. 201 alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
La data de 23.06.2021 (filele 79-81 vol. II), pârâtul Ministerul Educaţiei a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat, pe de o parte, respingerea ca tardiv formulată a cererii modificatoare formulate de reclamantul X, iar, pe de altă parte, respingerea
Prin Încheierea din data de 23.06.2021, Curtea a respins excepţia tardivităţii cererii modificatoare, cu motivarea că, avându-se în vedere menţiunile din încheierea de la primul termen de judecată, din data de 13.05.2021, din care rezultă că reclamantul şi-a modificat acţiunea la primul termen de judecată, doar depunerea, în suficiente exemplare, în formă scrisă, şi comunicarea fiind ulterioară către partea pârâtă, se impune respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată.
În cauză, în conformitate cu prevederile art. 255-258 din noul Cod de procedură civilă, s-a administrat proba cu înscrisurile depuse de părţi la dosar.
Curtea de Apel Bucureşti s-a constatat legal sesizată şi competentă material să soluţioneze prezenta acţiune, date fiind prevederile art. 96 din Codul de procedură civilă şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că reclamantul X a susţinut examenul de abilitare la Şcoala doctorală a Facultăţii de Drept a Universităţii de Vest din Timişoara (UVT) în data de 28.03.2019. După 13 luni de la data susţinerii tezei, comisia de abilitare formată din trei profesori universitari abilitaţi doctoral în domeniul Drept comercial, în care reclamantul a cerut abilitarea, au întocmit raportul de evaluare, cu propunerea de acordare a atestatului de abilitare (care ar conferi reclamantului vocaţia de a conduce doctorate).
În conformitate cu procedura de abilitare doctorală, reglementată de Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin OMEC nr. 5.229/2020, dosarul de abilitare, conţinând şi raportul de evaluare al comisiei de abilitare, a fost trimis Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) în vederea validării.
Primind dosarul de abilitare, preşedintele comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice a desemnat 3 (trei) evaluatori, care să îl analizeze potrivit art. 24 alin. (1) din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin OMEC nr. 5.229/2020. Două dintre referatele individuale de evaluare au fost întocmite în data de 10.12.2020, iar al treilea în data de 14.12.2020.
În baza lor, preşedintele comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice a întocmit, potrivit art. 24 alin. (3) din aceeaşi metodologie, Referatul sintetic din 12.12.2020, cu propunerea de neacordare a atestatului de abilitare.
Referatul sintetic cu propunerea de neacordare a fost aprobat de comisia - ştiinţe juridice, a cărei rezoluţie a fost apoi însuşită de consiliul general al CNATDCU, care a emis, în acest sens, Decizia din 16.12.2020.
Considerând că neacordarea atestatului de abilitare a fost determinată de existenţa unor criterii lipsite de precizie şi claritate, care conferă CNATDCU posibilitatea de a acorda atestatul de abilitare (respectiv, de a respinge acordarea lui) în mod absolut discreţionar, reclamantul X, pe lângă contestarea separată a Deciziei CNATDCU din 16.12.2020, a formulat plângere prealabilă, adresată pârâtului Ministerul Educaţiei la data de 16.03.2021, solicitând revocarea/anularea în parte a Ordinului Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice nr. 6.129/2016, doar în ceea ce priveşte anexa nr. 24, pct. 2 („Standarde minimale“), criteriul C1 („Performanţă de fond“), liniuţele a doua şi a treia, precum şi revocarea/anularea în parte a Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5.229/2020, doar în ceea ce priveşte art. 10 din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin ordinul indicat şi prevăzută în anexa nr. 1 la acest ordin. Suspendă executarea în parte a Ordinului Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice nr. 6.129/2016, doar în ceea ce priveşte anexa nr. 24, pct. 2 („Standarde minimale“), criteriul C1 („Performanţă de fond“), liniuţele a doua şi a treia.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a poziţiilor exprimate de părţi, Curtea constată că acţiunea reclamantului este întemeiată în parte, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform legii, abilitarea reprezintă certificarea calităţii unei persoane de a conduce lucrări de doctorat. Atestatul de abilitare este acordat prin ordin al ministrului educaţiei, la propunerea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU).
Potrivit art. 219 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, CNATDCU propune un set de standarde minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calităţii de conducător de doctorat şi a atestatului de abilitare, standarde care se adoptă prin ordin al ministrului educaţiei.
Procedura de abilitare este descrisă la art. 300 din Legea nr. 1/2011 şi aceasta constă în: a) redactarea unei teze de abilitare; b) susţinerea publică a tezei de abilitare în faţa unei comisii de specialitate numite de CNATDCU şi formate din cel puţin 3 persoane, care au calitatea de conducător de doctorat, în ţară sau în străinătate; c) admiterea tezei de abilitare în urma susţinerii publice; d) obţinerea atestatului de abilitare.
Teza de abilitare relevă capacităţile şi performanţele didactice şi de cercetare. Teza prezintă în mod documentat realizările profesionale obţinute ulterior conferirii titlului de doctor în ştiinţă, care probează originalitatea şi relevanţa contribuţiilor academice, ştiinţifice şi profesionale şi care anticipează o dezvoltare independentă a viitoarei cariere de cercetare şi/sau universitare.
Potrivit prevederilor art. 300 alin. (3) din aceeaşi lege, pot susţine examenul de abilitare numai persoanele care au titlul de doctor în ştiinţă şi care îndeplinesc standardele minimale propuse de către CNATDCU şi aprobate prin ordin.
Standardele minimale sunt aprobate prin OMECS nr. 6.129/2016 privind aprobarea standardelor minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calităţii de conducător de doctorat şi a atestatului de abilitare.
Organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare sunt reglementate la anexa nr. 1 la OMEC nr. 5.229/2020 privind aprobarea metodologiilor referitoare la acordarea atestatului de abilitare, acordarea titlului de doctor, precum şi la soluţionarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat.
Potrivit art. 1 dinOMEC nr. 5.229/2020, acordarea atestatului de abilitare este propusă de CNATDCU şi este aprobată prin ordin al ministrului educaţiei, în conformitate cu prevederile art. 300 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, actele administrative atacate în prezenta cauză reglementează modalitatea juridică de organizare a executării şi de executare în concret a prevederilor legii primare, respectiv art. 166, 219 şi 300 din Legea nr. 1/2011.
În esenţă, reclamantul consideră că normele menţionate din ordinele atacate instituie criterii lipsite de precizie şi claritate, care conferă CNATDCU posibilitatea de a acorda atestatul de abilitare (respectiv, de a respinge acordarea lui) în mod absolut discreţionar, ceea ce i-a produs o vătămare evidentă, constând în întocmirea referatului sintetic cu propunerea de neacordare a atestatului de abilitare şi emiterea Deciziei CNATDCU din 16.12.2020 (atacate în mod separat).
În susţinerea acţiunii, reclamantul, pe de o parte, a expus argumentele care demonstrează, în opinia sa, caracterul pur discreţionar şi lipsa de previzibilitate a normelor menţionate din ordinele atacate, iar, pe de altă parte, a prezentat două fişe de verificare cu privire la doi candidaţi care au susţinut examenul de abilitare şi cărora li s-au emis atestatele de abilitare, unul dintre ei devenind ulterior chiar evaluator CNATDCU.
Astfel, reclamantul arată că a doua şi a treia liniuţă din cadrul criteriului CI - Performanţă, fond al punctului 2 - Standarde minimale al anexei nr. 24 - Comisia de Ştiinţe Juridice, anexă aprobată prin Ordinul MEC nr. 6.129/2016, sunt anulabile din cauza lipsei de claritate şi precizie, textul legal fiind redactat de aşa natură încât să conducă la interpretări subiective şi părtinitoare din partea comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice.
Textul legal criticat de la a doua liniuţă este următorul: „Standardul pentru profesor universitar, cercetător ştiinţific gradul I [...] - două comunicări într-o limbă străină de largă circulaţie internaţională, susţinute la congrese/conferinţe organizate de o societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului şi publicate în volumul ori pe situl congresului/în revista societăţii/în secţiunea specială a unei reviste internaţionale de prestigiu (numai comunicări acceptate ca urmare a selecţiei operate/invitaţiei adresate de un comitet ştiinţific şi susţinute efectiv, nu în regim de poster)“.
Susţine reclamantul că lipsa de claritate şi precizie a textului citat la paragraful rezultă din faptul că cei mai mulţi dintre termenii folosiţi nu se regăsesc la pct. 1 Definiţii, condiţii şi proceduri al anexei nr. 24. Nu apare definită „societatea ştiinţifică“ şi cu atât mai puţin cea „internaţională“. Legal, termenii în cauză ar trebui definiţi şi, de asemenea, menţionate exemple de societăţi ştiinţifice din diversele specializări ale ştiinţelor juridice, aşa cum sunt date exemple de „edituri internaţionale de prestigiu“, de „edituri de prestigiu din străinătate“ şi de „baze de date internaţionale recunoscute“.
Reclamantul invocă faptul edificator că, deşi este candidat la abilitare în domeniul dreptului comercial, nu ştie să existe vreo aşa-zisă societate de ştiinţe juridice,
naţională sau internaţională, în domeniul său. Nici măcar o căutare pe Internet după aceste cuvinte-cheie nu relevă vreun rezultat (cu excepţia unei asociaţii studenţeşti din Scoţia). Aşadar, singurii care apreciază ce este o „societate ştiinţifică“, „internaţională“, „din specializarea candidatului“ (deci toate cele trei elemente ce compun criteriul) sunt membrii comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice, în funcţie de persoana candidatului la abilitare.
Pe de altă parte, în fişa de verificare a candidatei A. A., care a susţinut examenul de abilitare la Şcoala doctorală a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti, în data de 29.03.2019, cu privire la fişa standardelor minimale, s-au indicat următoarele congrese/conferinţe internaţionale organizate de o societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului şi publicate în volumul ori pe situl congresului/în revista societăţii/în secţiunea specială a unei reviste internaţionale de prestigiu, în care ar fi trebuit să susţină două comunicări într-o limbă străină de largă circulaţie internaţională:
1. Conferinţa Chlanges of Knowledge Society, ed. III, 2009, organizată de Universitatea N. Titulescu, al cărei volum s-a publicat la editura CKS eBook, Bucureşti
Referitor la această conferinţă, reclamantul arată că, după cum se vede, universitatea în cauză nu este o societate ştiinţifică internaţională, iar volumul a fost publicat în România, la Editura Pro Universitaria, al cărei prestigiu este, în opinia reclamantului, mult sub prestigiul editurilor Universul Juridic sau Wolters Kluwer, unde a publicat reclamantul conferinţele internaţionale ţinute la Timişoara, 2015;
2. Conferinţa Chlanges of Knowledge Society, ed. V, 2011, organizată de Universitatea N. Titulescu şi Complutense University
Referitor la această conferinţă, reclamantul arată că, după cum se vede, niciuna din universităţile în cauză nu se califică a fi o societate ştiinţifică internaţională. Volumul a fost publicat în România, la Editura Pro Universitaria, al cărei prestigiu este, în opinia reclamantului, mult sub prestigiul editurilor Universul Juridic sau Wolters Kluwer, unde a publicat reclamantul conferinţele internaţionale ţinute la Timişoara, 2015;
3. Colloque anniversaire du „Collιge juridique roumain d’etudes européennes 20 ans et la temps du droit“, 2015.
Referitor la această conferinţă, reclamantul arată că nu se precizează cine este organizatorul, ci doar că volumul conferinţei s-a publicat în Analele Universităţii Bucureşti, seria Drept, editura CH Beck.;
4. Congresul Internaţional de Drept Comparat al Asociaţiei Internaţionale de Drept Comparat, ed. XIX, Viena, 2014
Referitor la această conferinţă, reclamantul arată că singura care se califică indubitabil, deci insuficient pentru realizarea cerinţelor impuse de normele incidente.
5. Conferinţa „The Procedural Aspects of Application of the Competition Law: European Frameworks“, organizată de Visegrad Fund, Budapesta, 2015
Referitor la această conferinţă, reclamantul arată că, după cum se vede, fundaţia în cauză nu este o societate ştiinţifică internaţională;
6. Conferinţa „The applicability at naţional level of art. 101 şi (sic!) 102 TFEU\Bucureşti, organizată de Facultatea de Drept şi Consiliul Concurenţei, 2014
Referitor la această conferinţă, reclamantul arată că, după cum se vede, universitatea şi instituţia publică în cauză nu sunt, niciuna, societăţi ştiinţifice internaţionale;
7. Colloque du groupe de recherche IRJS (Paris I) - Université de Bucarest „Comparaison du projet de réforme du droit frangais des contrats et du régime de l’obligation, avec le nouveau code civil romain“, Paris, 2015.
Referitor la această conferinţă, reclamantul arată că, după cum se vede, niciunul din cei doi organizatori nu se califică a fi o societate ştiinţifică internaţională. Primul este un institut de cercetare juridică, iar al doilea este o universitate;
8. Colloque du groupe de recherche IRJS (Paris I) - Université de Bucarest „Comparaison du projet de réforme du droit ffan9ais des contrats et du régime de l’obligation, avec le nouveau code civil romain“, Paris, 2017
Referitor la această conferinţă, reclamantul arată că, după cum se vede, niciunul din cei doi organizatori nu se califică a fi o societate ştiinţifică internaţională. Primul este un institut de cercetare juridică, iar al doilea este o universitate;
8. Colloque du groupe de recherche IRJS (Paris I) - Université de Bucarest „Comparaison du projet de réforme du droit franθais des contrats et du régime de l’obligation, avec le nouveau code civil romain“, Paris, 2018
Referitor la această conferinţă, reclamantul arată că, după cum se vede, niciunul din cei doi organizatori nu se califică a fi o societate ştiinţifică internaţională. Primul este un institut de cercetare juridică, iar al doilea este o universitate.
Arată reclamantul că dacă şi candidatei A. A. i s-ar fi aplicat aceleaşi criterii de evaluare care i s-au aplicat şi lui, candidata la abilitare nu ar fi obţinut atestatul (fişa ei de verificare este disponibilă pe site-ul Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti, la adresa https://drept.imibuc.ro/dyndoc/admitere/ tezeabilitare/Fisa%20de%20verificare%20a%20indeplinirii%20standardelor%20 AMA%2017122 018.pdf).
Totodată, în anexa la cererea de chemare în judecată, reclamantul a ataşat Fişa de verificare a candidatului X, care a susţinut examenul de abilitare la Şcoala doctorală a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti, în data de 28.02.2020.
Arată reclamantul că Fişa de verificare a acestui candidat, aşa cum este publicată pe pagina de internet a şcolii doctorale, nici măcar nu conţine fişa standardelor minimale. Dacă se presupune că la criteriul două comunicări într-o limbă străină de largă circulaţie internaţională susţinute la congrese/conferinţe internaţionale organizate de o societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului şi publicate în volumul ori pe situl congresului/în revista societăţii/în secţiunea specială a unei reviste internaţionale de prestigiu au fost punctate toate sau o parte din conferinţele la care a participat ca speaker şi/sau ca moderator, se observă că niciuna nu îndeplineşte condiţia organizării de către o societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului, precum şi publicarea comunicărilor în volumul ori pe situl congresului/în revista societăţii/în secţiunea specială a unei reviste internaţionale de prestigiu: „1. Organizator al Conferinţei «Perspective ale NATO asupra chestiunilor actuale de drept internaţional», având drept invitat pe şeful departamentului juridic al NATO, Steven Hill, Bucureşti, Facultatea de Drept, 16 aprilie 2015“. Facultatea de Drept nu este o societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului;
"2. Organizator al Conferinţei «Acceptarea competenţei Curţii Internaţionale de Justiţie», având drept invitat pe ES Peter Tomka, preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie, Bucureşti, Facultatea de Drept, 14 iunie 2014"
Referitor la această conferinţă, reclamantul arată că nu se precizează organizatorul instituţional, probabil Ministerul Afacerilor Externe, emitentul adeverinţei de participare;
"3. Organizator al Conferinţei «Curtea Penală Internaţională - Realizări şi provocări - in memoriam Vespasian Pella», având ca invitaţi pe ES Sang-Hyun Song, preşedintele Curţii Penale Internaţionale, şi ES Tiina Intelmann, preşedintele Adunării statelor părţi la Curtea Penală Internaţională, Bucureşti, Facultatea de Drept, 17 noiembrie 2013“. Facultatea de Drept nu este o societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului;
4. Organizator al Conferinţei «10 Years since the Entry into Force of the Rome Statute of the International Criminal Court», având ca invitate pe Awn Shawkat Al-Khasawneh, fost vicepreşedinte al Curţii Internaţionale de Justiţie, Bucureşti, Facultatea de Drept, 17 noiembrie 2012 (pentru cele patru conferinţe, Adeverinţa nr. 528/20.06.2019 emisă de Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept)"
Referitor la această conferinţă, reclamantul arată că, după cum se vede, Facultatea de Drept nu este o societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului;
"5. Organizator al seminarului «Actualité du droit des mers fermées et semi-fermées“, organziat la Bucureşti, în perioada 30-31 mai 2019, împreună cu Asociaţia de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale şi Centre pour le Droit International de Nanterre (Adeverinţa nr. H2/2.374/20 iunie 2019 emisă de Ministerul Afacerilor Externe"
Referitor la această conferinţă, reclamantul arată că, după cum se vede, Ministerul de Externe, care atestă participarea, nu este o societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului. Centre pour le Droit International de Nanterre este un centru de cercetare şi predare al Universităţii din Paris Nanterre, deschis profesorilor-cercetători, studenţilor avansaţi şi tuturor celor interesaţi de dreptul internaţional (în sens larg);
"6. Conferinţa «Romania and the International Court of Justice. 5 years since the Maritime Page | 18 p) eiimitation in the Black Sea», Bucureşti, 5 februarie 2014"
Referitor la această conferinţă, reclamantul arată că nu se precizează organizatorul instituţional, probabil Ministerul Afacerilor Externe, emitentul adeverinţei de participare;
"7. Conferinţa «Rolul Curţii Internaţionale de Justiţie în promovarea statului de drept în relaţiile internaţionale - In memoriam Demetru Negulescu», Bucureşti, 29 mai 2015, cu participarea ES Mohammed Bedjaoui, fost preşedinte al Curţii Internaţionale de Justiţie, şi a grefierului Curţii Internaţionale de Justiţie, Philippe Couvreur, Bucureşti, 29 mai 2015"
Referitor la această conferinţă, reclamantul arată că, după cum se vede, nu se precizează organizatorul instituţional, probabil Ministerul Afacerilor Externe, emitentul adeverinţei de participare;
"8. Conferinţa «România şi Curtea Penală Internaţională: între aplicarea deplină a Statutului de la Roma şi ratificarea Amendamentelor de la Kampala», Bucureşti, 21 iulie 2014, cu participarea ES Fatou Bensouda, procurorul Curţii Penale Internaţionale (pentru cele trei conferinţe (Adeverinţa nr. H2-1/5305/28 decembrie 2015 emisă de Ministerul Afacerilor Externe)"
Referitor la această conferinţă, reclamantul arată că, după cum se vede, Ministerul de Externe, care atestă participarea, nu este o societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului;
"9. Seminarul «Actualité du droit des mers fermées et semi-fermées», organziat la Bucureşti, în perioada 30-31 mai 2019, împreună cu Asociaţia de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale şi Centre pour le Droit International de Nanterre (Adeverinţa nr. H2/2.374/20 iunie 2019 emisă de Ministerul Afacerilor Externe)"
Referitor la această conferinţă, reclamantul arată că, după cum se vede, Ministerul de Externe, care atestă participarea, nu este o societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului. Centre pour le Droit International de Nanterre este un centru de cercetare şi predare al Universităţii din Paris Nanterre, deschis profesorilor-cercetători, studenţilor avansaţi şi tuturor celor interesaţi de dreptul internaţional (în sens larg);
"10. Conferinţa «Viitorul sistemului judiciar al Uniunii Europene»/«The future of the judicial System of the European Union», Iaşi, 30 mai-1 iunie 2019 (conform Adeverinţei nr. K/680/7 iunie 2019 emise de Ministerul Afacerilor Externe)."
Referitor la această conferinţă, reclamantul arată că, după cum se vede, Ministerul de Externe, care atestă participarea, nu este o societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului.
Arată reclamantul că dacă lui X i s-ar fi aplicat criteriile de evaluare în aceeaşi manieră în care i s-au aplicat şi lui, candidatul la abilitare nu ar fi obţinut atestatul (fişa lui de verificare este disponibilă pe site-ul Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti, la adresa http://drept.unibuc.ro/dvn doc/oferta-educaţionala/şcoală - doctorala/2019%20FIS A%20 ANEXA%206%20IQN%20GALE A.pdf.
Curtea, luând în considerare că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi, a dispus, date fiind calitatea specială şi înalta calificare ale destinatarilor ordinelor atacate, pentru a se putea aprecia în mod judicios asupra clarităţii şi preciziei prevederilor atacate, emiterea de adrese către şcolile doctorale din cadrul Universităţii din Bucureşti, Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi şi Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu, cu menţiunea de a indica maniera în care s-au efectuat, în cadrul activităţii desfăşurate, interpretarea şi aplicarea termenilor prevederilor din anexa nr. 24, pct. 2 („Standarde minimale“), criteriul C1 („Performanţă de fond“), liniuţele a doua [„o comunicare într-o limbă străină de largă circulaţie internaţională, susţinută la congrese/conferinţe organizate de o societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului şi publicată în volumul ori pe situl congresului/în revista societăţii/în secţiunea specială a unei reviste internaţionale de prestigiu (numai comunicări acceptate ca urmare a selecţiei operate/invitaţiei adresate de un comitet ştiinţific şi susţinute efectiv, nu în regim de poster)“] şi a treia („Director/Responsabil al unui grant de cercetare sau contract direct de cercetare. Rute alternative 1. membru în echipele a două granturi de cercetare sau contracte directe de cercetare. 2. participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative şi în cadrul comisiilor, agenţiilor, comitetelor sau grupurilor de lucru ale organizaţiilor sau asociaţiilor profesionale internaţionale“), criticate în cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, cu referire la următoarele aspecte esenţiale:
1. - maniera în care s-au efectuat interpretarea şi aplicarea sintagmei/termenilor „societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului“, respectiv: 1.1 - dacă cerinţa privind „societatea ştiinţifică internaţională“ a fost considerată îndeplinită în ipoteza în care comunicarea a fost susţinută la congrese/conferinţe organizate fie de o universitate din România sau din străinătate, fie de un minister; 1.2 - dacă a putut fi identificat un număr rezonabil de „societăţi ştiinţifice internaţionale“ în domeniul dreptului comercial, urmând a fi indicate denumirile celor identificate; 1.3 - dacă prin sintagma „specializarea candidatului“ s-a avut în vedere sensul general de „ştiinţe juridice“ ori ramura dreptului în care s-a solicitat abilitarea;
2. - maniera în care s-au efectuat interpretarea şi aplicarea sintagmei/termenilor „publicate în ... secţiunea specială a unei reviste internaţionale de prestigiu“, respectiv dacă s-a apreciat că această cerinţă implică, în mod obligatoriu, ca publicarea să se efectueze în străinătate, la o revistă internaţională de prestigiu din străinătate;
3. - maniera în care s-au efectuat interpretarea şi aplicarea sintagmei/termenilor „o comunicare într-o limbă străină de largă circulaţie internaţională“, respectiv dacă s-a apreciat că această cerinţă se referă doar la comunicările candidatului ori impune ca toate comunicările participanţilor, de la toate panelurile (dacă sunt mai multe), să fie susţinute într-o limbă străină de largă circulaţie internaţională;
4. - maniera în care s-au efectuat interpretarea şi aplicarea sintagmei „contracte directe de cercetare“, pe de o parte, sub aspectul cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească proiectul de cercetare şi al diferenţierii faţă de realizarea unor volume colective, iar, pe de altă parte, dacă se referă la proiecte finalizate sau doar iniţiate/demarate/începute;
5. - maniera în care s-au efectuat interpretarea şi aplicarea dispoziţiei privind „participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative şi în cadrul comisiilor, agenţiilor, comitetelor sau grupurilor de lucru ale organizaţiilor sau asociaţiilor profesionale internaţionale“, respectiv dacă s-a apreciat că această cerinţă se referă: 5.1 - la participarea în comisia de elaborare din cadrul iniţiatorului (ministerului/guvernului) sau doar la procedura de adoptare parlamentară a unui proiect de lege; 5.2 - fie doar la actul normativ originar/iniţial, fie doar la coduri şi Constituţie, fie la orice act normativ originar/iniţial şi/sau la orice modificare/completare ulterioară; 5.3 - la caracterul suficient al unei singure participări sau trebuie cel puţin două participări în calitate de expert într-o comisie de elaborare a unor proiecte de acte normative;
6. - dacă cele două rute alternative de la a treia liniuţă se pot cumula (pentru ipoteza că interpretarea corectă este aceea că nu este suficientă o singură participare în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative), respectiv dacă se poate cumula (i) participarea, în calitate de membru în echipa unui grant sau a unui contract direct de cercetare, cu (ii) participarea în calitate de expert la o comisie pentru elaborarea unui proiect de act normativ, astfel încât criteriul să fie considerat îndeplinit.
În acest context, Curtea precizează că a pus în discuţie emiterea unor adrese către comisiile de abilitare constituite la nivelul şcolilor doctorale din cadrul a trei universităţi, cel mai bine clasate în clasamentele internaţionale ale universităţilor, fiind avute în vedere trei universităţi prin raportare la Clasamentele internaţionale ale universităţilor, şi anume: Universitatea din Bucureşti, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi şi Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca.
Reclamantul X a solicitat înlocuirea Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca cu Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, având în vedere că preşedintele Comisiei de Ştiinţe Juridice din CNATDCU este cadru didactic în cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“, obiecţiunea fiind considerată întemeiată de către instanţă.
Şcolile doctorale din cadrul celor trei universităţi au comunicat instanţei următoarele răspunsuri:
- Universitatea din Bucureşti - Facultatea de Drept - Şcoala Doctorală de Drept, cu Adresa nr. 1.078/10.06.2021, a comunicat că „pentru fiecare candidat care depune teza de abilitare se numeşte o comisie distinctă“, că există o procedură de numire a comisiei de abilitare, arătând în ce constă această procedură, şi că potrivit dispoziţiilor ordinului atacat „nu doar propunerea de comisie, ci şi documentaţia depusă de candidat sunt supuse aprobării Comisiei de ştiinţe juridice de la nivelul CNATDCU“;
– Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, cu Adresa nr. 8.648/4.06.2021, a comunicat că „nu a fost susţinută nicio teză de abilitare“ şi că, prin urmare, „Şcoala Doctorală de Drept din cadrul IOSUD-AIC nu se poate pronunţa“ cu privire la maniera în care s-au efectuat, în cadrul activităţii desfăşurate, interpretarea şi aplicarea termenilor prevederilor din anexa nr. 24;
– Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu - Institutul de Organizare a Studiilor Doctorale şi Postdoctorale, cu Adresa nr. 2.163/7.06.2021, a comunicat că „în cadrul Şcolii Doctorale ... nu a fost depusă nicio solicitare de abilitare ...“ şi că „în momentul în care vom avea asemenea solicitări vom aplica standardele minimale naţionale“, în conformitate cu prevederile ordinului atacat.
Având în vedere răspunsurile cu caracter general primite de la şcolile doctorale şi calitatea pârâtului de emitent al ordinului atacat (ceea ce implică obligaţia de a da toate lămuririle necesare), precum şi maniera generală, needificatoare, în care a fost redactată întâmpinarea, Curtea, din oficiu, a dispus emiterea unei adrese către pârâtul Ministerul Educaţiei, prin care i s-a solicitat să formuleze şi să comunice un punct de vedere oficial privind maniera de interpretare şi aplicare avută în vedere la emiterea ordinului atacat, în concret, în privinţa termenilor/prevederilor criticaţi/criticate în cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, cu referire obligatorie la următoarele aspecte esenţiale:
1. - dacă aţi avut în vedere şi aţi putut identifica un număr rezonabil de „societăţi ştiinţifice internaţionale“ în domeniul dreptului comercial, urmând a fi indicate denumirile celor identificate;
2. - maniera de interpretare şi aplicare a sintagmei/termenilor „societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului“, respectiv: 2.1 - dacă cerinţa privind „societatea ştiinţifică internaţională“ este considerată îndeplinită în ipoteza în care comunicarea a fost susţinută la congrese/conferinţe organizate fie de o universitate din România sau din străinătate, fie de un minister sau o altă autoritate publică; 2.2 - dacă prin sintagma „specializarea candidatului“ s-a avut în vedere sensul general de „ştiinţe juridice“ ori ramura dreptului în care s-a solicitat abilitarea;
3. - maniera de interpretare şi aplicare a sintagmei/termenilor „publicate în ... secţiunea specială a unei reviste internaţionale de prestigiu“, respectiv dacă s-a apreciat că această cerinţă implică, în mod obligatoriu, ca publicarea să se efectueze în străinătate, la o revistă internaţională de prestigiu din străinătate;
4. - maniera de interpretare şi aplicare a sintagmei/termenilor „o comunicare într-o limbă străină de largă circulaţie internaţională“, respectiv dacă s-a apreciat că această cerinţă se referă doar la comunicările candidatului ori impune ca toate comunicările participanţilor, de la toate panelurile (dacă sunt mai multe), să fie susţinute într-o limbă străină de largă circulaţie internaţională;
5. - maniera de interpretare şi aplicare a sintagmei „contracte directe de cercetare“, pe de o parte, sub aspectul cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească proiectul de cercetare şi al diferenţierii faţă de realizarea unor volume colective, iar, pe de altă parte, dacă se referă la proiecte finalizate sau doar iniţiate/demarate/începute;
6. - maniera de interpretare şi aplicare a dispoziţiei privind „participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative şi în cadrul comisiilor, agenţiilor, comitetelor sau grupurilor de lucru ale organizaţiilor sau asociaţiilor profesionale internaţionale“, respectiv dacă s-a apreciat că această cerinţă se referă: 6.1 - la participarea în comisia de elaborare din cadrul iniţiatorului (ministerului/guvernului) sau doar la procedura de adoptare parlamentară a unui proiect de lege; 6.2 - fie doar la actul normativ originar/iniţial, fie doar la coduri şi Constituţie, fie la orice act normativ originar/iniţial şi/sau la orice modificare/completare ulterioară; 6.3 - la caracterul suficient al unei singure participări sau trebuie cel puţin două participări în calitate de expert într-o comisie de elaborare a unor proiecte de acte normative;
7. - dacă cele două rute alternative de la a treia liniuţă se pot cumula (pentru ipoteza că interpretarea corectă este aceea că nu este suficientă o singură participare în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative), respectiv, dacă se poate cumula (i) participarea, în calitate de membru în echipa unui grant sau a unui contract direct de cercetare, cu (ii) participarea în calitate de expert la o comisie pentru elaborarea unui proiect de act normativ, astfel încât criteriul să fie considerat îndeplinit.
Ca răspuns la adresa instanţei, comunicată la data de 11.06.2021, pârâtul Ministerul Educaţiei a depus la dosar concluzii scrise la data de 23.06.2021, prin care a arătat, printre altele, că „în ceea ce priveşte maniera de aplicare a standardelor minimale şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior am solicitat un punct de vedere specialiştilor CNATDCU care până la acest termen nu a fost comunicat“.
Curtea constată că, deşi a solicitat, direct sau indirect, relaţii precise de la emitentul ordinului atacat (Ministerul Educaţiei), de la organul tehnic care a propus standardele minimale în discuţie (CNATDCU) şi de la entităţi ştiinţifice reprezentative care sunt abilitate legal să aplice standardele minimale menţionate (şcolile doctorale din cadrul celor trei universităţi indicate anterior), niciuna dintre aceste instituţii/entităţi nu şi-a putut asuma sau prezenta o manieră de interpretare şi aplicare coerentă, clară şi precisă în privinţa termenilor/prevederilor criticaţi/criticate în cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii în prezenta cauză.
Reclamantul contestă, în primul rând, prevederile cuprinse în anexa nr. 24, pct. 2 („Standarde minimale“), criteriul C1 („Performanţă de fond“), liniuţele a doua [„o comunicare într-o limbă străină de largă circulaţie internaţională, susţinută la congrese/conferinţe organizate de o societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului şi publicată în volumul ori pe site-ul congresului/în revista societăţii/în secţiunea specială a unei reviste internaţionale de prestigiu (numai comunicări acceptate ca urmare a selecţiei operate/invitaţiei adresate de un comitet ştiinţific şi susţinute efectiv, nu în regim de poster)] şi a treia („Director/Responsabil al unui grant de cercetare sau contract direct de cercetare. Rute alternative 1. membru în echipele a două granturi de cercetare sau contracte directe de cercetare. 2. participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative şi în cadrul comisiilor, agenţiilor, comitetelor sau grupurilor de lucru ale organizaţiilor sau asociaţiilor profesionale internaţionale“).
În raport de cele expuse mai sus, Curtea reţine, sub un prim aspect, că în mod întemeiat invocă reclamantul că lipsa de claritate şi precizie a textului citat la paragraful anterior rezultă din faptul că cei mai mulţi dintre termenii folosiţi nu se regăsesc la pct. 1 Definiţii, condiţii şi proceduri al anexei nr. 24. Nu apare definită „societatea ştiinţifică“ şi cu atât mai puţin cea „internaţională“.
Aspectele de fapt dovedite în speţă demonstrează, fără echivoc, că, pentru o aplicare previzibilă a normelor în discuţie, termenii în cauză ar trebui definiţi şi, de asemenea, menţionate exemple de societăţi ştiinţifice din diversele specializări ale ştiinţelor juridice, aşa cum sunt date exemple de „edituri internaţionale de prestigiu“, de „edituri de prestigiu din străinătate“ şi de „baze de date internaţionale recunoscute“.
Curtea observă că reclamantul invocă în mod întemeiat faptul (edificator) că, deşi este candidat la abilitare în domeniul dreptului comercial, nu ştie să existe vreo aşa-zisă societate de ştiinţe juridice, naţională sau internaţională, în domeniul său. Nici măcar o căutare pe internet după aceste cuvinte-cheie nu relevă vreun rezultat (cu excepţia unei asociaţii studenţeşti din Scoţia). Aşadar, singurii care apreciază ce este o „societate ştiinţifică“, „internaţională“, „din specializarea candidatului“ (deci toate cele trei elemente ce compun criteriul), sunt membrii comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice, în funcţie de persoana candidatului la abilitare.
Mai mult, deşi s-a solicitat în mod expres, nu s-a primit un exemplu concret de societate de ştiinţe juridice, naţională sau internaţională, în domeniul dreptului comercial, de la emitentul ordinului atacat (Ministerul Educaţiei), de la organul tehnic care a propus standardele minimale în discuţie (CNATDCU) şi de la entităţi ştiinţifice reprezentative care sunt abilitate legal să aplice standardele minimale menţionate (şcolile doctorale din cadrul celor trei universităţi indicate anterior).
Curtea constată, deci, că sunt întemeiate criticile reclamantului cu privire la cerinţa prevăzută de normele atacate referitoare la conferinţa internaţională organizată de o societate ştiinţifică internaţională din specializarea candidatului, de la liniuţa a doua din cadrul pct. 2 - Standarde minimale, cu atât mai mult cu cât cerinţa contrazice definiţia conferinţei internaţionale de la pct. 1 - Definiţii, condiţii şi proceduri al anexei nr. 24, conform căreia prin aceasta „se înţelege o reuniune ştiinţifică organizată în ţară/străinătate, desfăşurată integral în limbă/limbi de largă circulaţie internaţională, având o tematică ştiinţifică de interes internaţional punctual prestabilită şi un comitet internaţional de selecţie ştiinţifică a comunicărilor“. După cum se observă, această definiţie nu conţine nimic despre organizator, mai ales că, potrivit indicatorului I 16, inclusiv candidatul poate fi organizator de conferinţe naţionale şi internaţionale, organizare care se punctează separat de participarea (speaker sau key note speaker) şi moderarea de la indicatorul 117.
Maniera de reglementare din normele menţionate conferă, într-adevăr, caracter întemeiat susţinerii reclamantului potrivit căreia comisia de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice interpretează în mod arbitrar, în funcţie de persoana candidatului, alte noţiuni care sunt clare, dar corelate cu cele contestate conduc la sensuri multiple, precum cele privind locul unde trebuie publicate lucrările conferinţei/congresului internaţional. Exemplul reclamantului este elocvent în acest sens. În referatul sintetic al preşedintelui comisiei de specialitate - ştiinţe juridice (ataşat prezentei acţiuni ca anexa 3) se preia concluzia unuia din referatele individuale de evaluare cum că „nu este întrunit criteriul a două conferinţe cu publicarea în străinătate a rezultatelor“.
În contextul în care normele atacate nu reglementează precis o interdicţie sau o activitate permisă, reclamantul susţine întemeiat că ele conduc la situaţii contradictorii cu privire la chestiuni esenţiale, în care unor candidaţi să nu le fie recunoscute comunicări susţinute în cadrul unor conferinţe/congrese internaţionale pe motiv că nu au fost publicate în străinătate, iar altora da, ceea ce denotă subiectivismul şi arbitrarul în interpretare pe care le generează normele. Din textul legal nu transpare vreo obligaţie exclusivă de publicare în străinătate a comunicărilor susţinute în cadrul conferinţei/congresului internaţional(e). Variantele de publicare sunt alternative (aceasta este semnificaţia gramaticală a barei diagonale), iar una dintre ele este publicarea în volumul ori pe site-ul congresului (conferinţei), adică şi în România. În plus, publicarea pe un site este automat internaţională, internetul fiind ubicuu, ceea ce face irelevantă ţara în care se află terminalul de pe care face publicarea pe site (postarea).
De asemenea, reclamantul susţine întemeiat că o altă chestiune care generează interpretări subiective ale comisiei de specialitate - ştiinţe juridice este înţelesul noţiunii de „revistă internaţională de prestigiu“, ca primă variantă de publicare a comunicărilor susţinute la conferinţe/congrese internaţionale. În cazul său, comisia de specialitate - ştiinţe juridice a susţinut că revista ar trebui să fie din străinătate, deşi din text rezultă că secţiunea specială a unei reviste internaţionale de prestigiu nu ar trebui interpretată ca pe o obligaţie de publicare în străinătate, deoarece o revistă internaţională poate fi, desigur, o revistă din România în care publică şi autori străini, nu în mod obligatoriu o revistă dintr-o ţară străină.
Ca şi în cazul societăţii ştiinţifice internaţionale din specializarea candidatului, termenul de „revistă internaţională de prestigiu“ este nedefinit, pentru a lăsa loc de aprecieri subiective părtinitoare.
În acest context, Curtea precizează că, neîndoielnic, există reviste internaţionale de prestigiu unanim recunoscute, dar pot exista şi reviste internaţionale de prestigiu care, cel puţin temporar sau pentru chestiuni punctuale, să facă obiectul unor contestări, ceea ce conduce la concluzia certă că o normă previzibilă trebuie fie să indice expres revistele internaţionale de prestigiu, cum ordinul atacat procedează în cazul altor noţiuni ori sintagme relevante, fie să stabilească un criteriu de diferenţiere de cele care nu sunt considerate reviste internaţionale de prestigiu.
În acest sens, Curtea observă că termeni precum „edituri internaţionale de prestigiu“, „edituri de prestigiu din străinătate“ (de exemplu, cele din Republica Moldova nu sunt considerate a fi din străinătate) sau „baze de date internaţionale recunoscute“ sunt bine definiţi, iar unii chiar însoţiţi de enumerări, exemplificative sau limitative.
Or, singura definiţie a termenului „revistă“ de la pct. 1 - Definiţii, condiţii şi proceduri al anexei nr. 24 este, alături de definiţiile mai sus indicate, cea a „revistei ştiinţifice de prestigiu în domeniul ştiinţelor juridice“, conform căreia o astfel de revistă poate fi „din ţară sau din străinătate“, ceea ce este un argument în plus că publicarea s-ar putea face şi într-o revistă din România.
De asemenea, Curtea constată că reclamantul a demonstrat caracterul imprevizibil sau lipsa de precizie necesară şi în ceea ce priveşte a treia liniuţă din cadrul criteriului CI - Performanţă fond al punctului 2 - Standarde minimale al anexei nr. 24 - Comisia de Ştiinţe Juridice, anexă aprobată prin Ordinul MEC nr. 6.129/2016.
Ruta principală a acestui criteriu este aceea de director/responsabil al unui grant de cercetare sau contract direct de cercetare.
Astfel, maniera de reglementare a contractelor de cercetare a reprezentat în cazul dosarului de abilitare al reclamantului un motiv de interpretare subiectivă.
Reclamantul a depus la respectivul dosar, pentru a complini această a treia liniuţă, un proiect internaţional de cercetare realizat în cadrul Center for International Legal Studies (CILS), Salzburg, Austria. Proiectul a fost acceptat de comisia de abilitare constituită la nivelul Şcolii doctorale de la Facultatea de Drept a UVT (ataşat prezentei acţiuni ca anexa 3), însă, prin Referatul individual de evaluare din 10.12.2020 (ataşat prezentei acţiuni ca anexa 3), evaluatorul din procedura de validare precizează despre proiectul CILS, Salzburg, Austria, că „standardul privind proiectele de cercetare nu pare să fie întrunit, în fişa de verificare figurând un singur proiect, aparent discutabil a fi calificat ca proiect de cercetare, câtă vreme adeverinţa anexată indică participarea la un volum colectiv, iar nu un proiect propriu-zis de cercetare“.
După cum se observă, în procedura de validare evaluatorul individual are „dubii“ şi „aparenţe“ ce devin certitudini şi, deci, obstacole legale insurmontabile, avute în vedere, ulterior, de preşedintele comisiei de specialitate - ştiinţe juridice şi, mai departe, de consiliul general al CNATDCU. Rezultatul proiectului de cercetare a fost valorificat prin publicare, ceea ce este un supliment, şi nu un substitut al cercetării, însă acest lucru creează probleme de interpretare, în procedura de validare, comisiei de specialitate CNATDCU - ştiinţe juridice.
A doua rută alternativă la criteriul privind grantul de cercetare sau contractul de cercetare directă este „participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative şi în cadrul comisiilor, agenţiilor, comitetelor sau grupurilor de lucru ale organizaţiilor sau asociaţiilor profesionale internaţionale“.
Reclamantul a prezentat câte o adeverinţă emisă de Ministerul Finanţelor Publice (MFP) care atestă că subsemnatul am participat, ca expert, în comisiile de redactare a două acte normative. Unul dintre aceste acte - şi singurul luat în discuţie (nu se ştie de ce al doilea a fost ignorat) - se referă la un proiect de lege de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă de modificare şi completare a Codului de procedură fiscală.
Reclamantul susţine că a participat efectiv la redactarea textelor normative, în comisia de elaborare din cadrul iniţiatorului. Nu a participat şi nu a afirmat niciodată că aş fi participat la procedura de adoptare a acestor proiecte în Parlament. CNATDCU, în referatul preşedintelui comisiei de specialitate - ştiinţe juridice, a confundat procedura de elaborare în comisia de experţi constituită la nivelul iniţiatorului (MFP) cu procedura de adoptare parlamentară a unui proiect de lege. Probabil că preşedintele comisiei de specialitate - ştiinţe juridice a făcut această confuzie deoarece nu a înţeles critica acestui element făcută de evaluatorul care a întocmit Referatul independent din 10.12.2020, din care a preluat, evaluatorul referindu-se la cu totul altceva.
Curtea apreciază că reclamantul susţine întemeiat că dacă nici preşedintele comisiei de specialitate - ştiinţe juridice nu a înţeles critica evaluatorului, înseamnă că textul legal are o problemă de claritate şi precizie chiar şi pentru redactorii lui.
Totodată, Curtea constată că reclamantul a demonstrat că maniera de reglementare face ca evaluatorul individual, la rândul său, să aibă o interpretare a textului legal care, practic, duce la neaplicarea acestuia.
Evaluatorul care a propus prin Referatul individual din 10.12.2020, pct. 3 teza a Il-a, respingerea rutei alternative a participării subsemnatului ca expert în comisia de elaborare a Legii nr. 505/2006 de aprobare cu modificări şi completări a O.U.G. nr. 35/2006 de modificare a O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (element acceptat de comisia de abilitare) s-a referit la faptul că prin „cod“ s-ar înţelege doar codul original - în cazul de faţă, O.G. nr. 92/2003 -, nu şi amendările sale ulterioare. Totuşi, chiar indicatorul I 22, pe ultima coloană, prevede că punctajul este „pe proiect de act normativ“ (nu pe Constituţie sau pe cod).
Evaluatorul respectiv nu a ţinut cont de faptul că criteriul CI - Performanţă de fond cere „participarea în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative“. Deci criteriul trebuie să aibă în vedere elaborarea oricăror acte normative, nu neapărat a unor coduri. Menţionarea codurilor, a Constituţiei ş.a. apare (doar) în standardele generale, la punctaj (indicatorul I 22), acordându-se 2 (două) puncte pentru un cod specializat, precum Codul de procedură fiscală, ca şi pentru orice „alte acte normative“.
O a doua neclaritate a celei de a treia liniuţe din cadrul criteriului CI - Performanţă fond al punctului 2 - Standarde minimale al anexei nr. 24 - Comisia de Ştiinţe Juridice, anexă aprobată prin Ordinul MEC nr. 6.129/2016, este următoarea: dacă apare ca suficientă una sau trebuie cel puţin două participări în calitate de expert într-o comisie de elaborare a unor proiecte de acte normative. Din lecturarea actului normativ rezultă că acolo unde a dorit să indice mai multe acţiuni legiuitorul a făcut-o: „membru în echipele a două granturi de cercetare sau contracte directe de cercetare“ (ruta alternativă anterioară) sau „două comunicări într-o limbă străină de largă circulaţie internaţională“ (liniuţa anterioară). Or, odată ce, în cazul participării, ca expert, la elaborarea unor proiecte de acte
normative, simpla folosire a pluralului nu ar trebui să fie de natură a duce la concluzia că ar fi nevoie de cel puţin două astfel de participări. Altfel spus, atunci când legiuitorul a dorit să specifice numărul unei pluralităţi de acţiuni, a făcut-o indicând numărul în mod expres.
O a treia neclaritate este dacă cele două rute alternative de la a treia liniuţă a pct. 2 - Standarde minimale criteriul CI - Performanţă fond se pot cumula (mai ales dacă interpretarea corectă la a doua neclaritate, de la paragraful de mai sus, este aceea că nu este suficientă o singură participare în calitate de expert la comisiile pentru elaborarea proiectelor unor acte normative). Adică, dacă se poate cumula (i) participarea, în calitate de membru în echipa unui grant sau a unui contract direct de cercetare, cu (ii) participarea, în calitate de expert la o comisie pentru elaborarea unui proiect de act normativ, astfel încât criteriul să fie considerat îndeplinit.
Astfel, deşi reclamantul apreciază argumentat că nu există vreo incompatibilitate între cele două calităţi şi că acestea ar putea fi cumulate, unul din evaluatorii individuali ai dosarului său de abilitare s-a arătat foarte sceptic, în Referatul individual de evaluare din 14.12.2020, de posibilitatea cumulului. Or, scepticismul denotă că şi până şi evaluatorul membru CNATDCU are o problemă de înţelegere a normei administrative supusă interpretării şi aplicării.
Sub un al doilea aspect, reclamantul a contestat şi Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5.229/2020, doar în ceea ce priveşte art. 10 din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin ordinul indicat şi prevăzută în anexa 1 la acest ordin, dispoziţii care prevăd că:
"ART. 10
Se află în situaţia de conflict de interese persoana implicată în procedura de evaluare, în situaţia existenţei unui interes personal, în cazurile în care:
a) este soţ, afin ori rudă până la gradul al II-lea inclusiv;
b) a beneficiat în ultimii 3 ani anteriori evaluării ori beneficiază în prezent de foloase de orice natură din partea persoanei evaluate."
Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă, fără echivoc, că dispoziţia de la lit. a) este lipsită vădit de precizie şi claritate, întrucât nu indică cealaltă persoană sau celelalte persoane cu privire la care nu trebuie să existe relaţia de rudenie sau de afin (a persoanei implicate în procedura de evaluare).
În schimb, în cazul dispoziţiei de la lit. b), Curtea nu identifică vicii de reglementare sub aspect clarităţii şi preciziei, astfel că se înlătură toate susţinerile reclamantului sub acest aspect.
În adoptarea soluţiei, Curtea are în vedere că, în jurisprudenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea Constituţională au invocat standardele de claritate şi previzibilitate impuse de legislaţia naţională şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanţa asigurării respectării cerinţei de previzibilitate a legii, instituind în acest sens şi o serie de repere pe care legiuitorul naţional trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigenţe. Astfel, în unele cauze, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că „nu poate fi considerată ca „lege“ decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-şi regleze conduita. „Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecinţele ce pot decurge dintr-un act determinat“, sens în care „o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita“ şi atunci când „oferă o anume garanţie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice“ https://lege5.ro/gratuit/ge3dqmrrgiya/cerinta-previzibilitatii-legii-abordari-in-practica-curtii-constitutionale-si-institutiei-avocatul-poporului - N2. Sub acest aspect, principiul securităţii juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul comunitar, şi anume principiul încrederii legitime. Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene (de exemplu, cauzele Facini Dori c. Recre, 1994, Foto-Frost c. Hauptzollant Lübeck. Ost, 1987), principiul încrederii legitime impune ca legislaţia să fie clară şi predictibilă, unitară şi coerentă; de asemenea, impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea. În studiul noţiunii de previzibilitate a fost avută în vedere şi întinderea acesteia. Întinderea noţiunii de previzibilitate depinde astfel, într-o largă măsură, de conţinutul textului respectiv, de domeniul la care se referă şi, de asemenea, de numărul şi de calitatea destinatarilor săi.
Sub un al treilea aspect, referitor la cererea de suspendare a executării actelor atacate, examinând actele şi lucrările cauzei, Curtea apreciază următoarele:
Curtea reţine că, în general, un act administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumţia autenticităţii şi veridicităţii, fiind el însuşi titlu executoriu.
Principiul legalităţii actelor administrative presupune însă atât ca autorităţile administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi anumite garanţii de echitate pentru particulari, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorităţii emitente sau a instanţei de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalităţii, fiind echitabil ca, în cazuri justificate, atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu îşi producă efectele asupra celor vizaţi.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalităţii actului administrativ şi al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
Potrivit art. 15 în referire la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, sau în mod separat, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Din analiza prevederilor art. 15 în referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, rezultă fără echivoc că pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ/actului administrativ jurisdicţional trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele trei condiţii:
- în primul rând, existenţa unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, potrivit căruia sintagma „cazuri bine justificate“ desemnează „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ“;
– în al doilea rând, suspendarea executării actului administrativ să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, conform căruia „pagubă iminentă - prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public“;
– în al treilea rând, să fie formulată acţiunea în anularea actului atacat (în cauză, evident, această cerinţă este îndeplinită).
Or, în cauză, Curtea constată că existenţa cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, rezultă, în mod evident, din faptul stabilirii emiterii nelegale a lor.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei privind paguba iminentă, Curtea constată că aceasta rezultă, fără echivoc, pe de o parte, din raportarea la remuneraţia pe care reclamantul o pierde ca urmare a faptului că nu i se permite să conducă doctorate, conducere care presupune, de plano, deţinerea atestatului de abilitare, iar, pe de altă parte, din raportarea la remuneraţia pe care reclamantul o pierde ca urmare a faptului că nu poate obţine gradul de profesor universitar.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acţiunea şi va anula în parte Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice nr. 6.129/2016, doar în ceea ce priveşte anexa nr. 24, pct. 2 („Standarde minimale“), criteriul C1 („Performanţă de fond“), liniuţele a doua şi a treia, precum şi Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5.229/2020, doar în ceea ce priveşte art. 10 lit. a) din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin ordinul indicat şi prevăzută în anexa nr. 1 la acest ordin.
Totodată, în temeiul art. 15 în referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va suspenda, pe de o parte, executarea în parte a Ordinului Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice nr. 6.129/2016, doar în ceea ce priveşte anexa nr. 24, pct. 2 („Standarde minimale“), criteriul C1 („Performanţă de fond“), liniuţele a doua şi a treia, iar, pe de altă parte, executarea în parte a Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5.229/2020, doar în ceea ce priveşte art. 10 lit. a) din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin ordinul indicat şi prevăzută în anexa nr. 1 la acest ordin.
De asemenea, va respinge în rest acţiunea precizată/ modificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
HOTĂRĂŞTE:
Admite în parte acţiunea precizată/modificată formulată de reclamantul X în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, cu sediul în Bucureşti, sectorul 1, Gen. H.M. Berthelot nr. 28-30, cod poştal 010168.
Anulează în parte Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice nr. 6.129/2016, doar în ceea ce priveşte anexa nr. 24, pct. 2 („Standarde minimale“), criteriul C1 („Performanţă de fond“), liniuţele a doua şi a treia.
Anulează în parte Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5.229/2020, doar în ceea ce priveşte art. 10 lit. a) din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin ordinul indicat şi prevăzută în anexa nr. 1 la acest ordin.
Suspendă executarea în parte a Ordinului Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice nr. 6.129/2016, doar în ceea ce priveşte anexa nr. 24, pct. 2 („Standarde minimale“), criteriul C1 („Performanţă de fond“), liniuţele a doua şi a treia.
Suspendă executarea în parte a Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5.229/2020, doar în ceea ce priveşte art. 10 lit. a) din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, aprobată prin ordinul indicat şi prevăzută în anexa nr. 1 la acest ordin.
Respinge în rest acţiunea precizată/modificată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare în privinţa soluţiei date cererii de suspendare a executării ordinelor atacate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare în privinţa soluţiei date cererii de anulare.
Recursurile se pot depune la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a CAF.
Pronunţarea se face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, conform art. 396 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astăzi, 29.06.2021.
Preşedinte
X
Grefier
X
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
