__________ *) Continuta de <>Ordinul nr. 216 din 7 februarie 2007 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 16 martie 2007. Conferinţa, amintind de asemenea Rezoluţia A.719(17) adoptatã de cãtre Adunarea Organizaţiei Maritime Internaţionale, care aratã cã obiectivul de prevenire a poluãrii atmosferei de cãtre nave ar putea fi cel mai bine realizat prin constituirea unei noi anexe la Convenţia internaţionalã din 1973 pentru prevenirea poluãrii de cãtre nave, aşa cum a fost modificatã prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta (MARPOL 73/78), care sã prevadã reguli de restricţie şi control ale emisiilor substanţelor dãunãtoare de la nave în atmosferã, recunoscând cã emisiile de oxizi de azot de la motoarele diesel navale montate la bordul navelor au un efect nefavorabil asupra mediului înconjurãtor, producând formarea de acizi, formarea de ozon, îmbogãţirea în nutrienţi, şi contribuie, în general, la apariţia efectelor dãunãtoare sãnãtãţii, ţinând seama de protocoalele şi declaraţiile la Convenţia din 1979 asupra poluãrii atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, referitoare, printre altele, la reducerea emisiilor de oxizi de azot sau a fluxurilor sale transfrontiere, adoptând Protocolul din 1997 privind amendarea Convenţiei internaţionale din 1973 pentru prevenirea poluãrii de cãtre nave, aşa cum a fost modificatã prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta (Protocolul din 1997), luând notã de regula 13 din anexa VI la MARPOL 73/78, care face obligatoriu Codul tehnic privind controlul emisiilor de oxizi de azot de la motoarele diesel navale conform acestei reguli, considerând recomandãrile fãcute de Comitetul pentru Protecţia Mediului Marin la cea de-a treizeci şi noua sesiune a sa, 1. adoptã Codul tehnic privind controlul emisiilor de oxizi de azot de la motoarele diesel navale [Codul tehnic NO(x)], al cãrui text este redat în anexa la prezenta rezoluţie; 2. hotãrãşte cã prevederile Codului tehnic NO(x) trebuie sã intre în vigoare, ca cerinţe obligatorii, pentru toate pãrţile la Protocolul din 1997 la aceeaşi datã ca data intrãrii în vigoare a acelui protocol; 3. invitã pãrţile la MARPOL 73/78 sã punã în aplicare prevederile Codului tehnic NO(x) în conformitate cu prevederile regulii 13 din anexa VI; şi 4. recomandã pãrţilor la MARPOL 73/78 sã aducã imediat la cunoştinţa proprietarilor de nave, operatorilor de nave, constructorilor de nave, producãtorilor de motoare diesel navale şi oricãror alte grupuri interesate Codul tehnic NO(x). ANEXĂ la Rezoluţia 2 a Conferinţei CODUL TEHNIC PRIVIND CONTROLUL EMISIILOR DE OXIZI DE AZOT DE LA MOTOARELE DIESEL NAVALE Introducere La 26 septembrie 1997, Conferinţa pãrţilor la Convenţia internaţionalã din 1973 pentru prevenirea poluãrii de cãtre nave, aşa cum a fost modificatã prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta (MARPOL 73/78), a adoptat, prin Rezoluţia 2 a Conferinţei, Codul tehnic privind controlul emisiilor de oxizi de azot de la motoarele diesel navale. Conform prevederilor anexei VI - Reguli privind prevenirea poluãrii atmosferei de cãtre nave - la MARPOL 73/78, denumitã în continuare Anexa VI, şi, ca urmare a intrãrii în vigoare a anexei VI, fiecare motor diesel naval, la care se aplicã regula 13 din aceastã anexã, trebuie sã corespundã prevederilor din prezentul cod. Ca informaţie generalã, elementele precursoare formãrii oxizilor de azot în timpul procesului de ardere sunt azotul şi oxigenul. Aceşti compuşi formeazã împreunã 99% din amestecul de admisie al motorului. Oxigenul va fi consumat în timpul procesului de ardere, surplusul de oxigen disponibil fiind în funcţie de raportul aer/combustibil conform cãruia funcţioneazã motorul. În cea mai mare parte azotul nu intrã în reacţie în cadrul procesului de ardere, totuşi, un procentaj mic va fi oxidat pentru a forma diferiţi oxizi de azot. Oxizii de azot [NO(x)] care se pot forma includ NO şi NO(2), dar cantitãţile depind în primul rând de temperatura flãcãrii sau de temperatura de combustie şi, dacã este prezent, de cantitatea de azot organic aflat în combustibil. De asemenea, acestea mai depind şi de timpul la care azotul şi surplusul de oxigen sunt expuse la temperaturi înalte corespunzãtoare procesului de ardere al motorului diesel. Cu alte cuvinte, cu cât temperatura de ardere este mai mare (de exemplu, presiunea maximã, raportul de compresie ridicat, rata mare de alimentare cu combustibil etc.), cu atât este mai mare cantitatea de [NO(x)] formatã. În general, un motor diesel lent tinde sã conducã la formarea mai multor [NO(x)] decât un motor diesel rapid. NO(x) au un efect dãunãtor asupra mediului înconjurãtor, determinând creşterea aciditãţii, formarea ozonului, îmbogãţirea nutrienţilor, şi contribuie, în general, la apariţia efectelor dãunãtoare sãnãtãţii. Scopul acestui cod este de a stabili procedurile obligatorii pentru încercarea, inspectarea şi certificarea motoarelor diesel navale, care vor da posibilitatea producãtorilor de motoare, proprietarilor de nave şi administraţiilor sã se asigure cã toate motoarele diesel navale la care se aplicã acesta sunt în conformitate cu valorile limitã corespunzãtoare ale emisiilor de NO(x), aşa cum se aratã în regula 13 a Anexei VI. Dificultãţile în stabilirea precisã a mediei ponderate efective de NO(x) de la motoarele diesel navale aflate în funcţiune pe nave au fost recunoscute, prin formularea unui set de cerinţe simple şi practice, în care sunt definite mijloacele de asigurare a conformitãţii cu nivelele emisiilor de NO(x) admisibile. Administraţiile sunt încurajate sã facã o evaluare a emisiilor de la motoarele diesel de propulsie şi auxiliare la un stand de încercare unde se pot efectua încercãri precise în condiţii corespunzãtor controlate. Stabilirea în acest stadiu iniţial a conformitãţii cu regula 13 a Anexei VI constituie o caracteristicã esenţialã a prezentului cod. Încercãrile ulterioare la bordul navei vor fi în mod inevitabil limitate în ceea ce priveşte amploarea şi precizia, dar ele vor servi la deducerea valorilor parametrilor emisiei şi la confirmarea cã motoarele sunt instalate, funcţioneazã şi sunt întreţinute în conformitate cu specificaţiile producãtorului şi cã orice reglãri sau modificãri nu se abat de la normele de emisie stabilite de cãtre producãtor la încercarea şi certificarea iniţiale. Abrevieri, indici şi simboluri Tabelele 1, 2, 3 şi 4 de mai jos cuprind abrevierile, indicii şi simbolurile utilizate în cadrul prezentului cod, inclusiv specificaţiile pentru aparatele de mãsurare analiticã din apendicele 3, cerinţele de etalonare pentru aparatele de mãsurare analiticã din apendicele 4 şi formulele de calcul al debitului masic al gazelor din capitolul 5 şi apendicele 6 ale prezentului cod: 1. Tabelul 1: simboluri utilizate pentru reprezentarea componentelor chimice din emisiile de gaze arse de evacuare ale motorului diesel, care se regãsesc în prezentul cod; 2. Tabelul 2: abrevieri pentru analizoarele folosite la mãsurarea emisiilor de gaze arse de evacuare de la motoarele diesel, aşa cum se specificã în apendicele 3 al prezentului cod; 3. Tabelul 3: simboluri şi indici ai termenilor şi variabilelor utilizaţi/utilizate în toate formulele de calcul al debitului masic al gazelor arse de evacuare în cadrul metodelor de mãsurare pe standul de încercare, aşa cum se specificã în capitolul 5 din prezentul cod; şi 4. Tabelul 4: indici şi descrieri ale termenilor şi variabilelor utilizaţi/utilizate în toate formulele de calcul al debitului masic al gazelor arse de evacuare din cadrul metodei carbonului echivalent, aşa cum se specificã în apendicele 6 al prezentului cod.
Tabelul 1. Simboluri pentru componentele chimice ale emisiilor
motorului diesel
┌─────────────┬──────────────────────┬──────────────┬────────────────────────┐
│ Simbol │ Componentã chimicã │ Simbol │ Componentã chimicã │
├─────────────┼──────────────────────┼──────────────┼────────────────────────┤
│ C(3)H(8) │ Propan │ NO │ Monoxid de azot │
├─────────────┼──────────────────────┼──────────────┼────────────────────────┤
│ CO │ Monoxid de carbon │ NO(2) │ Dioxid de azot │
├─────────────┼──────────────────────┼──────────────┼────────────────────────┤
│ CO(2) │ Dioxid de carbon │ NO(x) │ Oxizi de azot │
├─────────────┼──────────────────────┼──────────────┼────────────────────────┤
│ HC │ Hidrocarburi │ O(2) │ Oxigen │
├─────────────┼──────────────────────┼──────────────┼────────────────────────┤
│ H(2)O │ Apã │ │ │
└─────────────┴──────────────────────┴──────────────┴────────────────────────┘
Tabelul 2. Abrevieri pentru analizoarele folosite la mãsurarea emisiilor de
gaze arse de evacuare de la motoarele diesel (se face referire
la apendicele 3 al prezentului cod)
┌─────────────┬──────────────────────┬──────────────┬────────────────────────┐
│ Abreviere │ Termen │ Abreviere │ Termen │
├─────────────┼──────────────────────┼──────────────┼────────────────────────┤
│ CFV │Tub Venturi la debit │ HFID │Detector de ionizare în │
│ │unic │ │flacãrã incandescentã │
├─────────────┼──────────────────────┼──────────────┼────────────────────────┤
│ CLD │Detector cu │ NDIR │Analizor cu absorbţie │
│ │chemiluminiscenţã │ │nedispersiv în infraroşu│
├─────────────┼──────────────────────┼──────────────┼────────────────────────┤
│ ECS │Senzor electrochimic │ PDP │Pompã cu deplasare │
│ │ │ │pozitivã │
├─────────────┼──────────────────────┼──────────────┼────────────────────────┤
│ FID │Detector de ionizare │ PMD │Detector paramagnetic │
│ │în flacãrã │ │ │
├─────────────┼──────────────────────┼──────────────┼────────────────────────┤
│ FTIR │Analizor în infraroşu │ UVD │Detector de ultraviolete│
│ │de transformare │ │ │
│ │Fourier │ │ │
├─────────────┼──────────────────────┼──────────────┼────────────────────────┤
│ HCLD │Detector cu │ ZRDO │Senzor de dioxid de │
│ │chimiluminiscenţã │ │zirconiu │
│ │incandescent │ │ │
└─────────────┴──────────────────────┴──────────────┴────────────────────────┘
Tabelul 3. Simboluri şi indici pentru termenii şi variabilele folosite în
formulele metodelor de mãsurare pe standul de încercare (se face
referire la capitolul 5 din prezentul cod)
┌─────────────┬──────────────────────────────────────────────────┬───────────┐
│ Simbol │ Termen │Unitate de │
│ │ │ mãsurã │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│A(r) │Aria secţiunii transversale a ţevii de evacuare │mp │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│C1 │Hidrocarburã exprimatã în echivalent carbon 1 │- │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│conc │Concentraţie │ppm sau │
│ │ │vol% │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│conc(c) │Concentraţie naturalã corijatã │ppm sau │
│ │ │vol% │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│EAF │Factor al excesului de aer (kg aer uscat/kg │kg/kg │
│ │combustibil) │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│EAF(Ref) │Factor al excesului de aer (kg aer uscat/kg │kg/kg │
│ │combustibil) în condiţii de referinţã │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│f(a) │Factor atmosferic de laborator (aplicabil numai │- │
│ │unei familii de motoare) │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│F(FCB) │Factor specific al combustibilului pentru │- │
│ │calcularea carbonului echivalent │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│F(FD) │Factor specific al combustibilului pentru calcula-│- │
│ │rea debitului gazelor de evacuare în stare uscatã │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│F(FH) │Factor specific al combustibilului utilizat pentru│- │
│ │calcule de concentraţii în stare umedã începând de│ │
│ │la concentraţiile în stare uscatã │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│F(FW) │Factor specific al combustibilului pentru calcula-│- │
│ │rea debitului gazelor de evacuare în stare umedã │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│G(AIRW) │Debitul masic de aer de admisie în stare umedã │kg/h │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│G(AIRD) │Debitul masic de aer de admisie în stare uscatã │kg/h │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│G(EXHW) │Debitul masic al gazelor arse de evacuare în stare│kg/h │
│ │umedã │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│G(FUEL) │Debitul masic de combustibil │kg/h │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│GAS(x) │Valoarea medie ponderatã a emisiei de NO(x) │g/kWh │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│H(REF) │Valoarea de referinţã a umiditãţii absolute │g/kg │
│ │(10,71 g/kg; se ia în calculul NO(x) şi al facto- │ │
│ │rilor de corecţie a umiditãţii pentru particulele │ │
│ │poluante) │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│H(a) │Umiditatea absolutã a aerului de admisie │g/kg │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│HTCRAT │Raportul hidrogen-carbon │mol/mol │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│i │Indice care desemneazã modurile de încercare │- │
│ │ │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│K(HDIES) │Factorul de corecţie a umiditãţii pentru NO(x) de │- │
│ │la motoarele diesel │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│K(W,a) │Factor de corecţie pentru aerul de admisie (pentru│- │
│ │trecerea de la starea uscatã la starea umedã) │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│K(W,r) │Factor de corecţie pentru gazele arse de evacuare │- │
│ │brute (pentru trecerea de la starea uscatã la │ │
│ │starea umedã) │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│L │Coeficient calculat ca raport procentual între │% │
│ │momentul motor şi momentul motor maxim la turaţia │ │
│ │de încercare │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│mass │Indice ce desemneazã debitul masic al emisiilor │g/h │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│P(a) │Presiunea de vapori, la saturaţie, pentru aerul de│kPa │
│ │admisie al motorului (din ISO 3046-1, 1995: p(sy)=│ │
│ │PSY, presiunea de vapori a mediului de încercare) │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│P(B) │Presiunea barometricã totalã (din ISO 3046-1, │kPa │
│ │1995: p(x) = PX, presiunea totalã ambiantã,localã,│ │
│ │p(y)= PY,presiunea totalã a mediului de încercare)│ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│P(s) │Presiunea atmosfericã în condiţii uscate │kPa │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│P │Puterea la frânã, necorectatã │kW │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│P(AUX) │Puterea totalã declaratã absorbitã de piesele │kW │
│ │auxiliare montate doar pentru încercare, dar care │ │
│ │nu se cer sã fie la bordul navei │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│P(m) │Puterea maximã mãsuratã sau declaratã la turaţia │kW │
│ │de încercare a motorului conform condiţiilor de │ │
│ │încercare │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│r │Raportul între aria secţiunii transversale a │- │
│ │sondei izometrice şi cea a ţevii de evacuare a │ │
│ │gazelor arse │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│R(a) │Umiditatea relativã a aerului de admisie │% │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│R(f) │Factor de reacţie FID │- │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│R(fM) │Factorul de reacţie FID pentru metanol │- │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│S │Încãrcarea frânei/Reglajul dinamometrului │kW │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│T(a) │Temperatura absolutã a aerului de admisie │K │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│T(Dd) │Temperatura absolutã a punctului de rouã │K │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│T(SC) │Temperatura aerului de rãcire │K │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│T(ref.) │Temperatura de referinţã (aer de ardere: 298 K) │K │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│T(SCRef) │Temperatura de referinţã a aerului de rãcire │K │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│V(AIRD) │Debitul volumic al aerului de admisie (în stare │mc/h │
│ │uscatã) │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│V(AIRW) │Debitul volumic al aerului de admisie (în stare │mc/h │
│ │umedã) │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│V(EXHD) │Debitul volumic al gazelor arse de evacuare (în │mc/h │
│ │stare uscatã) │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│V(EXHW) │Debitul volumic al gazelor arse de evacuare (în │mc/h │
│ │stare umedã) │ │
├─────────────┼──────────────────────────────────────────────────┼───────────┤
│W(F) │Factor de ponderare │- │
└─────────────┴──────────────────────────────────────────────────┴───────────┘
Tabelul 4. Simboluri şi descrieri de termeni şi variabile utilizate în
formulele pentru metoda carbonului echivalent (se face referire la
apendicele 6 al prezentului cod)
┌──────────┬──────────────────────────────────┬──────────┬───────────────────┐
│ Simbol │ Descriere │Unitate de│ Observaţii │
│ │ │ mãsurã │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│ALF │Conţinutul de H din combustibil │% m/m │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│AWC │Masa atomicã a C │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│AWH │Masa atomicã a H │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│AWN │Masa atomicã a N │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│AWO │Masa atomicã a O │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│AWS │Masa atomicã a S │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│BET │Conţinutul de C din combustibil │% m/m │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│CO(2)D │Concentraţia de CO(2) │% V/V │În gaze arse de │
│ │ │ │evacuare uscate │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│CO(2)W │Concentraţia de CO(2) │% V/V │În gaze arse de │
│ │ │(umed) │evacuare umede │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│COD │Concentraţia de CO │ppm │În gaze arse de │
│ │ │ │evacuare uscate │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│COW │Concentraţia de CO │ppm │În gaze arse de │
│ │ │ │evacuare umede │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│CW │Funingine │mg/mc │În gaze arse de │
│ │ │ │evacuare umede │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│DEL │Conţinutul de N din combustibil │% m/m │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│EAFCDO │Factorul excesului de aer bazat │kg/kg │ │
│ │pe arderea completã şi concentra- │ │ │
│ │ţia de CO(2), I[(y,CO(2)] │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│EAFEXH │Factorul excesului de aer bazat pe│kg/kg │ │
│ │concentraţia în gazele arse de │ │ │
│ │evacuare a componentelor cu conţi-│ │ │
│ │nut de carbon, I(y) │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│EPS │Conţinutul de O din combustibil │% m/m │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│ETA │Conţinutul de N din aerul de │% m/m │ │
│ │ardere (în condiţii umede) │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│EXHCPN │Raportul componentelor cu conţinut│V/V │ │
│ │de carbon din gazele arse de │ │ │
│ │evacuare, c │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│EXHDENS │Densitatea gazelor arse de │kg/mc │ │
│ │evacuare (în stare umedã) │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│FFCB │Factor specific al combustibilului│ │ │
│ │pentru calcularea carbonului │ │ │
│ │echivalent │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│FFD │Factor specific al combustibilului│ │În stare uscatã │
│ │pentru calcularea debitului │ │ │
│ │gazelor arse de evacuare (în stare│ │ │
│ │uscatã) │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│FFH │Factor specific al combustibilului│ │ │
│ │utilizat la calcularea concentra- │ │ │
│ │ţiei în condiţii umede din concen-│ │ │
│ │traţia în condiţii uscate │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│FFW │Factor specific al combustibilului│ │În stare umedã │
│ │pentru calcularea debitului │ │ │
│ │gazelor arse de evacuare (în stare│ │ │
│ │umedã) │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│GAIRD │Debitul masic de aer de ardere │kg/h │Aer de ardere uscat│
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│GAIRW │Debitul masic de aer de ardere │kg/h │Aer de ardere umed │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│GAM │Conţinutul de S din combustibil │% m/m │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│GCO │Emisia de CO │g/h │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│GCO(2) │Emisia de CO(2) │g/h │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│GEXHD │Debitul masic al gazelor arse de │kg/h │Gaze arse de │
│ │evacuare │ │evacuare uscate │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│gexhw │Debitul masic al gazelor arse de │kg/h │ │
│ │evacuare calculat prin metoda │ │ │
│ │carbonului echivalent, G(EXHW) │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│GEXHW │Debitul masic al gazelor arse de │kg/h │Gaze arse de │
│ │evacuare │ │evacuare umede │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│GFUEL │Debitul masic al combustibilului │kg/h │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│GHC │Emisia de HC │g/h │Hidrocarburi │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│GH(2)O │Emisia de H(2)O │g/h │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│GN(2) │Emisia de N(2) │g/h │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│GNO │Emisia de NO │g/h │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│GNO(2) │Emisia de NO(2) │g/h │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│GO(2) │Emisia de O(2) │g/h │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│GSO(2) │Emisia de SO(2) │g/h │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│HCD │Hidrocarburi │ppm C1 │Gaze arse de │
│ │ │ │evacuare uscate │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│HCD │Hidrocarburi │ppm C1 │Gaze arse de │
│ │ │ │evacuare umede │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│HTCRAT │Raportul hidrogen-carbon din │mol/mol │ │
│ │combustibil, a │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│MV... │Volum molecular al... │l/mol │Pentru fiecare fel │
│ │ │ │de gaz │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│MW... │Masa molecularã a... │g/mol │Pentru fiecare fel │
│ │ │ │de gaz │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│NO(2)W │Concentraţia de NO(2) │ppm │Gaze arse de │
│ │ │ │evacuare umede │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│NOW │Concentraţia de NO │ppm │Gaze arse de │
│ │ │ │evacuare umede │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│NUE │Conţinutul de apã din aerul de │% m/m │ │
│ │ardere │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│O(2)D │Concentraţia de O(2) │% V/V │Gaze arse de │
│ │ │ │evacuare uscate │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│O(2)W │Concentraţia de O(2) │% V/V │Gaze arse de │
│ │ │(umed) │evacuare umede │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│STOIAR │Necesarul stoichiometric de aer │kg/kg │ │
│ │pentru arderea unui kilogram de │ │ │
│ │combustibil │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│TAU │Conţinutul de oxigen din aerul de │ % m/m │Aer umed │
│ │ardere umed │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│TAU1 │Conţinutul de oxigen din aerul de │ % m/m │Aer umed │
│ │ardere umed care este evacuat │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│TAU2 │Conţinutul de oxigen din aerul de │ % m/m │Aer umed │
│ │ardere umed care este ars │ │ │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│VCO │Debitul volumic de CO │mc/h │(conţinut în gazele│
│ │ │ │arse de evacuare) │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│VCO(2) │Debitul volumic de CO(2) │mc/h │(conţinut în gazele│
│ │ │ │arse de evacuare) │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│VH(2)O │Debitul volumic de H(2)O │mc/h │(conţinut în gazele│
│ │ │ │arse de evacuare) │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│VHC │Debitul volumic de HC │mc/h │(conţinut în gazele│
│ │ │ │arse de evacuare) │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│VN(2) │Debitul volumic de N(2) │mc/h │(conţinut în gazele│
│ │ │ │arse de evacuare) │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│VN(2) │Debitul volumic de NO │mc/h │(conţinut în gazele│
│ │ │ │arse de evacuare) │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│VNO(2) │Debitul volumic de NO(2) │mc/h │(conţinut în gazele│
│ │ │ │arse de evacuare) │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│VO(2) │Debitul volumic de O(2) │mc/h │(conţinut în gazele│
│ │ │ │arse de evacuare) │
├──────────┼──────────────────────────────────┼──────────┼───────────────────┤
│VSO(2) │Debitul volumic de SO(2) │mc/h │(conţinut în gazele│
│ │ │ │arse de evacuare) │
└──────────┴──────────────────────────────────┴──────────┴───────────────────┘
NOTE: - Pentru normal mc sau normal litru, sunt utilizate unitãţile de mãsurã std. mc şi std. l. Normal mc al unui gaz corespunde unei temperaturi de 273,15 K şi unei presiuni atmosferice de 101,3 kPa. - Constanta de echilibru apã-gaz = 3,5. CAP. 1 Generalitãţi 1.1. Scopul Scopul acestui Cod tehnic privind controlul emisiilor de oxizi de azot de la motoarele diesel navale, denumit în continuare cod, este de a specifica cerinţele referitoare la încercarea, inspectarea şi certificarea motoarelor diesel navale în vederea asigurãrii conformitãţii lor cu limitele emisiilor de oxizi de azot [NO(x)] prevãzute în regula 13 din Anexa VI. 1.2. Aplicare 1.2.1. Prezentul cod se aplicã tuturor motoarelor diesel cu o putere la ieşire de peste 130 kW care sunt instalate, sau sunt proiectate şi urmeazã a fi instalate, la bordul oricãrei nave la care se aplicã Anexa VI, cu excepţia acelor motoare prevãzute în paragraful 1(b) din regula 13. Cu privire la cerinţele de inspectare şi certificare conform regulii 5 din Anexa VI, prezentul cod include doar acele cerinţe aplicabile pentru conformitatea motorului cu limitele emisiilor de NO(x). 1.2.2. În scopul aplicãrii prezentului cod, administraţiile au dreptul sã împuterniceascã, cu toate funcţiile cerute unei Administraţii prin prezentul cod, o organizaţie autorizatã sã acţioneze în numele Administraţiei. În fiecare caz Administraţia îşi asumã întreaga responsabilitate în ceea ce priveşte inspectarea şi certificatul. 1.2.3. În sensul prezentului cod, un motor se considerã cã funcţioneazã în conformitate cu limitele pentru NO(x) din regula 13 a Anexei VI, dacã se poate demonstra cã emisiile ponderate de NO(x) de la motoarele diesel navale se încadreazã în acele limite cerute la certificarea iniţialã, la inspecţiile intermediare şi la alte astfel de inspecţii. 1.3. Definiţii 1.3.1. Emisiile de oxid de azot [NO(x)] reprezintã emisia totalã de oxizi de azot, calculatã ca emisie ponderatã totalã de NO 2 şi determinatã folosind ciclurile de încercare corespunzãtoare şi metodele de mãsurare specificate în prezentul cod. 1.3.2. Modificare substanţialã a unui motor diesel naval înseamnã: 1. Pentru motoarele instalate pe nave construite la sau dupã 1 ianuarie 2000, modificare substanţialã înseamnã orice modificare la un motor care poate realmente determina motorul sã depãşeascã limitele de emisie prevãzute în regula 13 din Anexa VI. Înlocuirea curentã a componentelor motorului cu piesele specificate în Dosarul tehnic, care nu pot modifica parametrii emisiei indicaţi mai sus, nu este consideratã o modificare substanţialã, indiferent dacã se înlocuieşte o componentã sau sunt înlocuite mai multe. 2. La motoarele instalate pe nave construite înainte de 1 ianuarie 2000, modificare substanţialã înseamnã orice modificare fãcutã la un motor, care produce creşterea parametrilor existenţi ai emisiei, stabiliţi prin metoda simplificatã de mãsurare descrisã la 6.3, peste limitele admisibile prevãzute la 6.3.11. Aceste modificãri includ, dar nu se limiteazã la acestea, modificãri efectuate în legãturã cu funcţionarea sau cu parametrii tehnici ai motorului (de exemplu, modificarea axului cu came, instalaţiei de injecţie a combustibilului, instalaţiei de alimentare cu aer, configuraţiei camerei de ardere sau reglajul motorului). 1.3.3. Componente sunt acele piese interschimbabile care influenţeazã parametrii emisiilor de NO(x), identificate prin numãrul lor din proiect/pãrţile componente. 1.3.4. Reglaj înseamnã ajustarea unui parametru reglabil care influenţeazã emisia de NO(x) a unui motor. 1.3.5. Parametrii de funcţionare sunt date ale motorului, cum ar fi presiunea maximã în cilindru, temperatura gazelor arse de evacuare etc., înregistrate în cartea de control a motorului în legãturã cu emisia de NO(x). Aceste date sunt dependente de sarcinã. 1.3.6. Certificatul EIAPP este Certificatul internaţional de prevenire a poluãrii atmosferei de cãtre motoare, care se referã la emisiile de NO(x). 1.3.7. Certificatul IAPP este Certificatul internaţional de prevenire a poluãrii atmosferei. 1.3.8. Administraţie are acelaşi înţeles ca în articolul 2 alineatul (5) din MARPOL 73/78. 1.3.9. Proceduri rapide de verificare la bord înseamnã o procedurã, care poate include o cerinţã privind echipamentul, care sã fie folositã la bordul navei în cadrul inspecţiei iniţiale de certificare sau al inspecţiilor periodice şi intermediare, aşa cum se prevede pentru verificarea conformitãţii cu oricare dintre cerinţele prezentului cod, aşa cum se specificã de cãtre producãtorul motorului şi se aprobã de cãtre Administraţie. 1.3.10. Motor diesel naval înseamnã orice motor cu ardere internã cu piston în mişcare alternativã care funcţioneazã pe bazã de combustibil lichid sau mixt, la care se aplicã regulile 5, 6 şi 13 din Anexa VI, inclusiv instalaţiile de deservire a motorului şi, dacã este cazul, de suprlimentare. 1.3.11. Puterea nominalã înseamnã puterea nominalã continuã maximã de ieşire, aşa cum se specificã pe placa de timbru şi în Dosarul tehnic al motorului diesel naval la care se aplicã regula 13 din Anexa VI şi Codul tehnic NO(x). 1.3.12. Turaţia nominalã înseamnã numãrul de rotaţii pe minut ale arborelui cotit corespunzãtor puterii nominale, aşa cum se specificã pe placa de timbru şi în Dosarul tehnic al motorului diesel naval. 1.3.13. Puterea de frânare este puterea observatã, mãsuratã la arborele cotit sau echivalentul sãu, cu motorul echipat doar cu piesele auxiliare standard necesare pentru funcţionarea sa pe standul de încercare. 1.3.14. Condiţii la bordul navei înseamnã cã un motor: 1. este instalat la bordul navei şi cuplat la respectivul echipament acţionat de motor; şi 2. funcţioneazã în vederea îndeplinirii scopului pentru care este destinat echipamentul. 1.3.15. Dosarul tehnic este o înregistrare ce conţine toate detaliile parametrilor, inclusiv componentele şi reglajele unui motor, care pot influenţa emisia de NO(x) a motorului, conform paragrafului 2.4 din prezentul cod. 1.3.16. Jurnalul de înregistrare a parametrilor motorului este documentul pentru înregistrarea tuturor modificãrilor de parametri, inclusiv pãrţile componente şi reglajele motorului, care pot influenţa emisia de NO(x) a motorului, conform paragrafului 2.4 din prezentul cod. CAP. 2 Inspecţii şi certificare 2.1. Generalitãţi 2.1.1. Fiecare motor diesel naval specificat la paragraful 1.2, cu excepţia cazului în care prezentul cod prevede altfel, trebuie sã fie supus urmãtoarelor inspecţii: 1. unei inspecţii de precertificare care se va efectua astfel încât sã asigure cã motorul, aşa cum a fost proiectat şi echipat, corespunde limitelor emisiei de NO(x) prevãzute de regula 13 din Anexa VI. Dacã aceastã inspecţie dovedeşte conformitatea, Administraţia va elibera un Certificat internaţional de prevenire a poluãrii atmosferei de cãtre motoare (EIAPP); 2. unei inspecţii iniţiale de certificare care trebuie efectuatã la bordul navei dupã instalarea motorului, dar înaintea punerii sale în funcţiune. Aceastã inspecţie va fi efectuatã în scopul asigurãrii cã motorul, aşa cum a fost el instalat la bordul navei, incluzând orice modificare şi/sau reglajele efectuate dupã precertificare, dacã este cazul, corespunde limitelor emisiei de NO(x) prevãzute de regula 13 din Anexa VI. Aceastã inspecţie, ca parte a inspecţiei iniţiale a navei, poate duce fie la eliberarea unui Certificat internaţional de prevenire a poluãrii atmosferei (IAPP) iniţial, fie la o modificare a unui Certificat IAPP valabil care sã reflecte instalarea unui motor nou; 3. inspecţiilor periodice şi intermediare, care vor fi efectuate la nave ca parte a inspecţiilor prevãzute de regula 5 din Anexa VI, având ca scop asigurarea cã motorul continuã sã corespundã în întregime prevederilor prezentului cod; 4. unei inspecţii iniţiale de certificare a motorului, care va fi efectuatã la bordul unei nave ori de câte ori se face o modificare substanţialã la un motor, având ca scop asigurarea cã motorul modificat corespunde limitelor emisiei de NO(x) prevãzute de regula 13 din Anexa VI. 2.1.2. Pentru conformitatea cu cerinţele de inspecţie şi certificare descrise la 2.1.1, existã cinci metode alternative incluse în prezentul cod, pe care producãtorul motorului, constructorul de nave sau proprietarul navei, dupã caz, le poate alege în vederea mãsurãrii, calculãrii sau încercãrii unui motor în ceea ce priveşte emisiile de NO(x), dupã cum urmeazã: 1. încercarea pe stand pentru inspecţia de precertificare în conformitate cu capitolul 5; 2. încercarea la bordul navei pentru un motor care nu a fost precertificat în vederea efectuãrii unei inspecţii combinate de precertificare şi certificare iniţialã, în conformitate cu toate cerinţele de încercare pe stand din capitolul 5; 3. metoda de verificare a parametrilor motorului la bordul navei în vederea dovedirii conformitãţii în cadrul inspecţiilor iniţiale, periodice şi intermediare ale motoarelor precertificate sau ale celor care au fost supuse modificãrilor şi efectuãrii unor reglaje, în ceea ce priveşte componentele desemnate şi caracteristicile reglabile, de la ultima inspecţie efectuatã, în conformitate cu 6.2; 4. metoda simplificatã de mãsurare la bordul navei în vederea dovedirii conformitãţii în cadrul inspecţiilor periodice şi intermediare sau a confirmãrii motoarelor precertificate pentru inspecţiile iniţiale de certificare, în conformitate cu 6.3, atunci când este cerutã; sau 5. mãsurarea şi supravegherea directã la bordul navei în vederea dovedirii conformitãţii doar în cadrul inspecţiilor periodice şi intermediare, în conformitate cu 2.3.4, 2.3.5, 2.3.7, 2.3.8, 2.3.11, 2.4.4 şi 5.5. 2.2. Proceduri pentru precertificarea unui motor 2.2.1. Înaintea instalãrii la bordul navei, orice motor diesel naval, cu excepţia celor permise la 2.2.2 şi 2.2.4, trebuie: 1. sã fie reglat pentru a respecta limitele corespunzãtoare ale emisiei de NO(x); 2. sã aibã emisiile de NO(x) mãsurate pe un stand de încercare în conformitate cu procedurile specificate în capitolul 5 al prezentului cod; şi 3. sã fie precertificat de cãtre Administraţie, dovedind aceasta prin Certificatul EIAPP care i-a fost emis. 2.2.2. La precertificarea motoarelor fabricate în serie, în funcţie de aprobarea Administraţiei, se poate aplica conceptul de familie de motoare sau cel de grup de motoare (vezi capitolul 4). În acest caz, încercarea specificatã la 2.2.1.2 se cere doar pentru motorul (motoarele) reprezentativ(e) al (ale) unui grup sau al (ale) unei familii de motoare. 2.2.3. Metoda de obţinere a precertificãrii pentru un motor constã, din partea Administraţiei, în: 1. certificarea unei încercãri a motorului pe un stand de încercare; 2. verificarea cã toate motoarele încercate, inclusiv, dacã este cazul, a acelora care urmeazã sã fie livrate în cadrul unei familii sau al unui grup de motoare, corespund limitelor pentru NO(x); şi 3. dacã este cazul, verificarea cã motorul (motoarele) reprezentativ(e) selectat(e) este (sunt) într-adevãr reprezentativ(e) pentru o familie sau un grup de motoare. 2.2.4. Existã motoare care, datoritã mãrimii lor, construcţiei şi planificãrii livrãrii, nu pot fi precertificate pe un stand de încercare. În astfel de cazuri, producãtorul de motoare, proprietarul navei sau constructorul navei trebuie sã solicite Administraţiei efectuarea încercãrii la bordul navei (vezi 2.1.2.2). Solicitantul trebuie sã demonstreze Administraţiei cã încercarea efectuatã la bordul navei respectã în întregime toate cerinţele unei proceduri de încercare pe stand, aşa cum se specificã în capitolul 5 al prezentului cod. O astfel de inspecţie poate fi acceptatã pentru un motor sau un grup de motoare reprezentate doar de motorul reprezentativ, dar nu se va accepta pentru certificarea unei familii de motoare. În niciun caz nu se permite acceptarea de posibile abateri înregistrate la mãsurãtori, dacã o inspecţie iniţialã se efectueazã la bordul unei nave, fãrã vreo încercare de precertificare valabilã. 2.2.5. Dacã rezultatele încercãrii de precertificare aratã cã un motor nu respectã limitele emisiei de NO(x) aşa cum se cere în regula 13 a Anexei VI, se poate instala un dispozitiv de reducere a NO(x). Acest dispozitiv, în cazul în care este instalat la motor, trebuie recunoscut ca fiind o componentã esenţialã a motorului şi existenţa sa va fi consemnatã în Dosarul tehnic al motorului. Pentru primirea unui Certificat EIAPP pentru acest ansamblu, motorul, inclusiv dispozitivul de reducere a NO(x), aşa cum a fost el instalat, trebuie sã fie încercat din nou pentru a dovedi conformitatea cu limitele emisiei de NO(x). Totuşi, în acest caz, ansamblul poate fi încercat din nou în conformitate cu metoda de mãsurare simplificatã menţionatã la 6.3. Dispozitivul de reducere a NO(x) va fi inclus în Certificatul EIAPP împreunã cu toate celelalte consemnãri cerute de Administraţie. Dosarul tehnic al motorului va mai conţine şi procedurile de verificare la bordul navei a dispozitivului, pentru a fi asiguratã funcţionarea sa corectã. 2.2.6. Pentru precertificarea motoarelor din cadrul unei familii sau grup de motoare, trebuie eliberat un Certificat EIAPP, în conformitate cu procedurile stabilite de cãtre Administraţie, pentru motorul (motoarele) reprezentativ(e) şi fiecãrui motor identic produs conform acestei certificãri, pentru a însoţi motoarele de-a lungul duratei de funcţionare pe navele pe care au fost instalate, aflate sub autoritatea acelei Administraţii. 2.2.7.1. Dacã un motor este produs în afara ţãrii Administraţiei navei pe care acesta va fi instalat, Administraţia statului pavilionului navei poate solicita Administraţiei ţãrii în care este produs motorul sã inspecteze acest motor. Dacã se apreciazã cã motorul corespunde cerinţelor regulii 13 din Anexa VI în conformitate cu prezentul cod, Administraţia ţãrii în care este produs motorul va emite sau autoriza emiterea Certificatului EIAPP. 2.2.7.2. O copie a certificatului (certificatelor) şi o copie a raportului de inspecţie trebuie transmise cât de curând posibil la Administraţia solicitantã. 2.2.7.3. Un certificat astfel eliberat va conţine o declaraţie prin care se afirmã cã a fost eliberat la cererea Administraţiei. 2.2.8. În figura 1 a apendicelui 2 al prezentului cod este redatã o diagramã cu instrucţiunile privind conformitatea cu cerinţele unei inspecţii de precertificare a motoarelor diesel navale destinate instalãrii la bordul navelor. 2.2.9. În apendicele 1 al prezentului cod este redat un model de Certificat EIAPP. 2.3. Proceduri pentru certificarea unui motor 2.3.1. Pentru acele motoare care nu au fost reglate sau modificate faţã de specificaţia originalã a producãtorului, prezentarea unui Certificat EIAPP valabil ar trebui sã fie în mãsurã sã demonstreze cã limitele pentru NO(x) aplicabile sunt respectate. 2.3.2. Dupã instalarea la bordul navei, se va determina în ce mãsurã un motor a fost supus reglajelor şi/sau modificãrilor ulterioare care ar fi putut afecta emisia de NO(x). Prin urmare, dupã instalarea la bordul navei, dar înainte de emiterea Certificatului IAPP, motorul trebuie sã fie inspectat în ceea ce priveşte modificãrile şi aprobat folosind procedurile de verificare a NO(x) la bordul navei şi una dintre metodele descrise la 2.1.2. 2.3.3. Existã motoare care dupã precertificare necesitã reglajul final sau modificarea în vederea optimizãrii funcţionãrii lor. Într-un astfel de caz, conceptul de grup de motoare ar putea fi utilizat pentru asigurarea cã motorul corespunde încã limitelor cerute. 2.3.4. Proprietarul navei trebuie sã aibã posibilitatea de a face mãsurarea directã a emisiilor de NO(x) în timpul funcţionãrii motorului. Astfel de date pot lua forma unor verificãri punctuale înregistrate în mod obişnuit împreunã cu alte date de funcţionare ale motorului pe întreg domeniul de funcţionare a motorului sau pot rezulta dintr-o continuã supraveghere şi stocare de date. Datele trebuie sã fie actuale (luate pe ultimele 30 de zile) şi trebuie sã fi fost achiziţionate folosind procedurile menţionate în prezentul cod. Aceste înregistrãri de supraveghere trebuie sã fie ţinute la bord timp de trei luni în scopul verificãrii de cãtre pãrţile la Protocolul din 1997. Datele vor fi, de asemenea, corectate în ceea ce priveşte condiţiile mediului înconjurãtor şi specificaţia de combustibil, iar echipamentul de mãsurare trebuie verificat în vederea etalonãrii şi funcţionãrii corecte, în conformitate cu procedurile specificate de producãtorul echipamentului de mãsurare în Dosarul tehnic al motorului. Dacã sunt montate dispozitive posttratare a gazelor arse de evacuare, care influenţeazã emisiile de NO(x), atunci punctul(ele) de mãsurare trebuie amplasat(e) în aval de astfel de dispozitive. 2.3.5. Pentru a demonstra conformitatea cu metoda de mãsurare directã, trebuie adunate date suficiente pentru calcularea mediei ponderate a emisiilor de NO(x) în conformitate cu prezentul cod. 2.3.6. Fiecare motor diesel naval instalat la bordul unei nave trebuie sã aibã un Dosar tehnic. Dosarul tehnic trebuie întocmit de cãtre producãtorul motorului şi aprobat de cãtre Administraţie şi se cere ca el sã însoţeascã motorul pe întreaga duratã de funcţionare la navã. Dosarul tehnic trebuie sã conţinã informaţiile specificate la 2.4.1. 2.3.7. Dacã este instalat un dispozitiv posttratare şi este necesar pentru a respecta limitele NO(x), una dintre opţiunile prevãzute pentru mijloacele de verificare a conformitãţii cu regula 13 din Anexa VI este mãsurarea directã a NO(x) şi supravegherea în conformitate cu 2.3.4. Totuşi, în funcţie de posibilitãţile tehnice ale dispozitivului utilizat, cu condiţia aprobãrii de cãtre Administraţie, ar putea fi supravegheaţi alţi parametri relevanţi. 2.3.8. Dacã în scopul realizãrii conformitãţii cu NO(x) se introduce o substanţã adiţionalã, cum ar fi: amoniacul, ureea, aburul, apa, aditivi de combustibil etc., atunci trebuie prevãzut un mijloc pentru controlul consumului unei astfel de substanţe. Dosarul tehnic trebuie sã conţinã suficiente informaţii pentru a permite verificarea facilã a faptului cã consumul de astfel de substanţe adiţionale este compatibil în ceea ce priveşte conformitatea cu limita corespunzãtoare a emisiei de NO(x). 2.3.9. Dacã se face vreun reglaj sau vreo modificare la vreun motor dupã precertificarea sa, atunci trebuie ca acesta (aceasta) sã fie consemnat(ã) în mod corespunzãtor în Jurnalul de înregistrare a parametrilor motorului. 2.3.10. Dacã se face verificarea tuturor motoarelor instalate la bordul navei privind respectarea parametrilor, menţinerea componentelor şi a caracteristicilor reglabile consemnate în Dosarul tehnic, atunci motoarele ar trebui acceptate în sensul cã respectã limitele pentru NO(x) specificate în regula 13 din Anexa VI. În acest caz, în conformitate cu prezentul cod, ar trebui, în consecinţã, emis navei un Certificat IAPP. 2.3.11. Dacã se face vreun reglaj sau vreo modificare în afara limitelor aprobate, consemnate în Dosarul tehnic, Certificatul IAPP nu va putea fi emis decât dacã nivelul total al emisiilor de NO(x) se situeazã între limitele cerute, aceastã verificare fiind fãcutã prin urmãtoarele mijloace: - supravegherea directã la bordul navei a NO(x), aşa cum s-a aprobat de cãtre Administraţie; - mãsurarea simplificatã a NO(x) la bordul navei; sau - încercarea pe standul de încercãri pentru aprobarea grupului respectiv de motoare, care demonstreazã cã reglajele sau modificãrile nu conduc la depãşirea limitelor emisiei de NO(x), cã întreaga emisie de NO(x) se încadreazã în limitele cerute. 2.3.12. Administraţia poate, la latitudinea sa, sã prescurteze sau sã reducã toate pãrţile din inspecţia la bordul navei, în conformitate cu prezentul cod, la un motor cãruia i-a fost eliberat un Certificat EIAPP. Totuşi, întreaga inspecţie la bordul navei trebuie efectuatã la cel puţin un cilindru şi/sau un motor dintr-o familie sau un grup de motoare sau la pãrţile componente, dacã este cazul, şi prescurtãrile se pot face doar dacã toţi ceilalţi cilindri şi/sau motoare sau pãrţi componente urmeazã sã funcţioneze în acelaşi mod în care funcţioneazã motorul şi/sau cilindrul sau piesele componente. 2.3.13. În fig. 2 şi 3 din apendicele 2 al prezentului cod sunt cuprinse diagramele care aratã instrucţiunile privind conformitatea cu cerinţele unei inspecţii iniţiale, periodice şi intermediare de certificare a motoarelor diesel navale instalate la bordul navelor. 2.4. Dosarul tehnic şi procedurile de verificare a NO(x) la bordul navei 2.4.1. Pentru ca o Administraţie sã fie aptã sã efectueze inspecţii ale motorului conform descrierii din 2.1, Dosarul tehnic cerut de 2.3.6 va conţine cel puţin urmãtoarele informaţii: 1. identificarea acelor componente, reglaje şi parametri de funcţionare ale/ai motorului care influenţeazã emisiile de NO(x); 2. identificarea întregului domeniu de reglaje admisibile sau variante posibile pentru componentele motorului; 3. consemnarea completã a caracteristicilor de funcţionare ale motorului, inclusiv turaţia nominalã şi puterea nominalã; 4. un sistem de proceduri de verificare a NO(x) în scopul verificãrii conformitãţii cu limitele emisiilor de NO(x) pe durata efectuãrii inspecţiilor de verificare la bordul navei conform capitolului 6; 5. o copie a raportului de încercare cerut conform 5.10; 6. dacã este cazul, destinaţia şi restricţiile unui motor care face parte dintr-un grup sau dintr-o familie de motoare; 7. specificaţii ale acelor piese de rezervã/componente care, în cazul în care se utilizeazã la motor, conform acelor specificaţii, vor avea drept rezultat conformitatea permanentã a motorului cu limitele emisiei de NO(x) ; şi 8. Certificatul EIAPP, dupã caz. 2.4.2. Pentru a se asigura cã motoarele corespund regulii 13 din Anexa VI dupã instalarea lor, fiecare motor cu un Certificat EIAPP va fi verificat cel puţin o datã înaintea eliberãrii Certificatului IAPP. O astfel de verificare poate fi fãcutã utilizând procedurile de verificare a NO(x) la bordul navei, descrise în Dosarul tehnic, sau o altã metodã, dacã reprezentantul proprietarului navei nu doreşte sã utilizeze procedurile de verificare a NO(x) la bordul navei. 2.4.3. Ca un principiu general, procedurile de verificare a NO(x) la bordul navei trebuie sã dea posibilitatea inspectorului sã determine uşor dacã motorul a rãmas în conformitate cu regula 13 din Anexa VI. În acelaşi timp, acest lucru nu trebuie sã fie atât de complicat încât sã se întârzie pe nedrept nava sau sã se cearã cunoştinţe aprofundate privind caracteristicile unui anumit motor sau unor dispozitive de mãsurare specializate care nu sunt disponibile la bordul navei. 2.4.4. Procedurile de verificare a NO(x) la bordul navei trebuie determinate utilizând una dintre urmãtoarele metode: 1. verificarea parametrilor motorului în conformitate cu 6.2, în scopul de a verifica dacã componentele motorului, reglajele şi parametrii sãi de funcţionare nu au deviat de la specificaţiile din Dosarul tehnic al motorului; 2. metoda simplificatã de mãsurare în conformitate cu 6.3; sau 3. metoda de mãsurare directã şi supraveghere în conformitate cu 2.3.4, 2.3.5, 2.3.7, 2.3.8, 2.3.11 şi 5.5. 2.4.5. Dacã utilizarea unui dispozitiv de supraveghere şi înregistrare a NO(x) este specificatã ca fiind procedura de verificare, atunci un astfel de dispozitiv trebuie aprobat de cãtre Administraţie pe baza instrucţiunilor care vor fi elaborate de Organizaţie. Aceste instrucţiuni trebuie sã includã, dar sã nu se limiteze la, urmãtoarele puncte: 1. o definiţie a supravegherii continue a NO(x), ţinând seama de ambele stadii de funcţionare ale motorului: cel constant şi cel de tranziţie; 2. înregistrarea, prelucrarea şi pãstrarea datelor; 3. o specificaţie pentru echipament în vederea asigurãrii cã fiabilitatea sa se menţine pe durata exploatãrii; 4. o specificaţie referitoare la încercarea echipamentului în condiţiile sale de utilizare; 5. o specificaţie referitoare la încercarea echipamentului în scopul demonstrãrii cã are precizia, repetabilitatea şi sensibilitatea multiplã corespunzãtoare, comparabile în raport cu secţiunile corespunzãtoare din prezentul cod; şi 6. modelul certificatului de aprobare care va fi eliberat de cãtre Administraţie. 2.4.6. Dacã se considerã cã procedurile de verificare a NO(x) la bordul navei trebuie incluse în Dosarul tehnic al motorului în vederea verificãrii conformitãţii unui motor cu limitele emisiei de NO(x) pe durata oricãrei inspecţii de verificare cerute la bordul navei, dupã emiterea unui Certificat IAPP, producãtorul de motoare sau proprietarul navei poate alege oricare metodã dintre cele trei metode pentru procedurile de verificare a NO(x) labordul navei, specificate în 6.1. CAP. 3 Norme privind emisiile de oxizi de azot 3.1. Limite maxime admisibile ale emisiei de NO(x) pentru motoarele diesel navale 3.1.1. Graficul din figura 1 reprezintã valorile limitelor maxime admisibile ale emisiei de NO(x), care au la bazã formulele incluse în paragraful 3(a) din regula 13 a Anexei VI. Emisiile totale ponderate de NO(x), aşa cum sunt mãsurate şi calculate în conformitate cu procedurile din prezentul cod, trebuie sã fie egale cu sau mai mici decât valoarea care rezultã din grafic, corespunzãtoare turaţiei nominale a motorului. Figura 1. Limitele maxime admisibile ale emisiilor de NO(x) pentru motoarele diesel navale___________ NOTĂ C.T.C.E.: Figura 1 "Limitele maxime admisibile ale emisiilor de NO(x) pentru motoarele diesel navale" se gãseşte în Monitorul Oficial nr. 182 bis, Partea I, din 16 martie 2007 la pagina 13 (a se vedea imaginea asociatã). 3.1.2. Dacã motorul funcţioneazã cu combustibil diesel marin în conformitate cu 5.3, emisia totalã de oxizi de azot [calculatã ca emisie totalã ponderatã de NO(2)] trebuie determinatã utilizând ciclurile de încercare corespunzãtoare şi metodele de mãsurare specificate în prezentul cod. 3.1.3. Valoarea limitei emisiilor gazelor arse de evacuare aplicabile ale motorului conform fig. 1 şi valoarea realã calculatã a emisiilor gazelor arse de evacuare trebuie menţionate în Certificatul EIAPP al motorului. 3.2. Ciclurile de încercare şi factorii de ponderare ce trebuie aplicaţi 3.2.1. Pentru fiecare motor individual sau motor reprezentativ al unui grup sau al unei familii de motoare, trebuie sã se aplice unul dintre ciclurile de încercare specificate la 3.2.2 pânã la 3.2.6 pentru verificarea conformitãţii cu limitele emisiilor de NO(x) prevãzute în regula 13 din Anexa VI. 3.2.2. Pentru motoarele navale cu turaţie constantã pentru propulsia principalã a navei, inclusiv acţionarea diesel electricã, trebuie aplicat ciclul de încercare E2 în conformitate cu tabelul 1. 3.2.3. Pentru instalaţiile cu elice cu pas variabil, trebuie aplicat ciclul de încercare E2 în conformitate cu tabelul 1. Tabelul 1. Ciclul de încercare pentru sistemele de propulsie principalã cu turaţie constantã (inclusiv instalaţiile de acţionare diesel electricã şi cele cu elice cu pas variabil)
┌────────────────────────────┬───────────────────┬─────┬──────┬──────┬───────┐
│ │Turaţie │100% │ 100% │ 100% │ 100% │
│ ├───────────────────┼─────┼──────┼──────┼───────┤
│Tip de ciclu de încercare E2│Putere │100% │ 75% │ 50% │ 25% │
│ ├───────────────────┼─────┼──────┼──────┼───────┤
│ │Factor de ponderare│0,2 │ 0,5 │ 0,15 │ 0,15 │
└────────────────────────────┴───────────────────┴─────┴──────┴──────┴───────┘
3.2.4. Pentru motoarele principale şi auxiliare adaptate la sarcina elicei, trebuie aplicat ciclul de încercare E3 în conformitate cu tabelul 2. Tabelul 2. Ciclul de încercare pentru motoarele principale şi auxiliare adaptate la sarcina elicei
┌────────────────────────────┬───────────────────┬─────┬──────┬──────┬───────┐
│ │Turaţie │100% │ 91% │ 80% │ 63% │
│ ├───────────────────┼─────┼──────┼──────┼───────┤
│Tip de ciclu de încercare E3│Putere │100% │ 75% │ 50% │ 25% │
│ ├───────────────────┼─────┼──────┼──────┼───────┤
│ │Factor de ponderare│0,2 │ 0,5 │ 0,15 │ 0,15 │
└────────────────────────────┴───────────────────┴─────┴──────┴──────┴───────┘
3.2.5. Pentru motoarele auxiliare cu turaţie constantã, trebuie aplicat ciclul de încercare D2 în conformitate cu tabelul 3. Tabelul 3. Ciclul de încercare pentru motoarele auxiliare cu turaţie constantã
┌────────────────────────────┬───────────────────┬────┬────┬────┬────┬────┐
│ │Vitezã │100%│100%│100%│63% │100%│
│ ├───────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Tip de ciclu de încercare D2│Putere │100%│ 75%│ 50%│25% │ 10%│
│ ├───────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │Factor de ponderare│0,05│0,25│0,3 │0,15│ 0,1│
└────────────────────────────┴───────────────────┴────┴────┴────┴────┴────┘
3.2.6. Pentru motoarele auxiliare cu turaţie variabilã, motoarele auxiliare cu sarcinã variabilã, care nu sunt incluse în categoriile de mai sus, trebuie aplicat ciclul de încercare C1 în conformitate cu tabelul 4. Tabelul 4. Ciclul de încercare pentru motoarele auxiliare cu turaţie variabilã, motoarele auxiliare cu sarcinã variabilã
┌─────────────────────┬──────────────┬──────────────┬───────────────────┬────┐
│ │ Turaţie │ Nominalã │ Intermediarã │de │
│ │ │ │ │mers│
│ │ │ │ │în │
│Tip de ciclu de │ │ │ │gol │
│încercare C1 ├──────────────┼────┬────┬────┼────┬────┬────┬────┼────┤
│ │% moment motor│100%│75% │50% │10% │100%│75% │50% │ 0% │
│ ├──────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │Factor de │0,15│0,15│0,15│0,1 │0,1 │0,1 │0,1 │0,15│
│ │ponderare │ │ │ │ │ │ │ │ │
└─────────────────────┴──────────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
3.2.7. Valorile pentru momentul motor, date pentru ciclul de încercare C1, sunt valori procentuale care, pentru modul de încercare dat, reprezintã raportul dintre momentul motor cerut şi momentul motor maxim posibil la turaţia datã. 3.2.8. Turaţia intermediarã pentru ciclul de încercare C1 trebuie declaratã de cãtre producãtor având în vedere urmãtoarele cerinţe: 1. pentru motoarele care sunt destinate sã funcţioneze la o gamã de turaţii care corespunde unei curbe a momentului motor la încãrcare maximã, turaţia intermediarã trebuie sã fie turaţia care corespunde momentului motor maxim declarat, dacã aceasta se situeazã la 60% şi 75% din turaţia nominalã; 2. dacã turaţia corespunzãtoare momentului motor maxim declarat este mai micã decât 60% din turaţia nominalã, atunci turaţia intermediarã va fi 60% din turaţia nominalã; 3. dacã turaţia corespunzãtoare momentului motor maxim declarat este mai mare decât 75% din turaţia nominalã, atunci turaţia intermediarã va fi 75% din turaţia nominalã; 4. pentru motoarele care nu sunt destinate sã funcţioneze la o gamã de turaţii care corespunde unei curbe a momentului motor la încãrcare maximã în regim constant, turaţia intermediarã se va situa în mod obişnuit între 60% şi 70% din turaţia maximã nominalã. 3.2.9. Dacã un producãtor de motoare utilizeazã un nou ciclu de încercare pe un motor deja certificat conform unuia dintre ciclurile de încercare specificate la 3.2.2 pânã la 3.2.6, atunci nu este necesar pentru noua aplicaţie ca acel motor sã fie supus unui proces complet de certificare. În acest caz, producãtorul motorului poate demonstra conformitatea prin recalculare, prin aplicarea rezultatelor mãsurãtorii de la anumite moduri ale primei încercãri de certificare la calculul emisiilor totale ponderate pentru noul ciclu de încercãri, folosind factorii de ponderare corespunzãtori la noul ciclu de încercare. CAP. 4 Aprobarea pentru motoarele fabricate în serie: conceptele de familie şi grup de motoare 4.1. Generalitãţi 4.1.1. Pentru a evita încercarea pentru certificare a fiecãrui motor, destinatã verificãrii respectãrii limitelor emisiei de NO(x), este posibil sã se adopte unul dintre cele douã concepte de aprobare, şi anume conceptul de familie de motoare sau conceptul de grup de motoare. 4.1.2. Conceptul de familie de motoare se poate aplica la orice motoare produse în serie care, prin concepţia lor, au caracteristici similare în ceea ce priveşte emisia de NO(x), sunt utilizate aşa cum sunt produse şi, pe durata instalãrii la bordul navei, nu necesitã reglaje sau modificãri care ar putea afecta în sens nefavorabil emisiile de NO(x). 4.1.3. Conceptul de grup de motoare poate fi aplicat la o serie mai micã de motoare destinate pentru acelaşi fel de utilizãri şi care necesitã reglaje şi modificãri minore pe durata instalãrii sau a exploatãrii la bordul navei. Aceste motoare sunt în mod normal motoare de mare putere care asigurã propulsia principalã. 4.1.4. Iniţial, producãtorul de motoare poate, la latitudinea sa, sã decidã dacã motoarele ar putea fi incluse în conceptul de familie de motoare sau în cel de grup de motoare. În general, încadrarea în tipul de concept trebuie stabilitã luând în considerare dacã motoarele se vor modifica şi care este amploarea modificãrilor, dupã ce a fost efectuatã încercarea pe un stand de încercare. 4.2. Documentaţie 4.2.1. Toatã documentaţia pentru certificare trebuie sã fie completatã şi ştampilatã în mod corespunzãtor de cãtre o autoritate împuternicitã în acest scop. Aceastã documentaţie trebuie sã includã de asemenea toţi termenii şi condiţiile, inclusiv înlocuirea pieselor de rezervã, pentru a garanta cã motoarele sunt într-o stare corespunzãtoare, în conformitate cu normele de emisie cerute. 4.2.2. Pentru un motor din cadrul unui grup de motoare, documentaţia necesarã cerutã pentru metoda de verificare a parametrilor motorului este specificatã la 6.2.3.6. 4.3. Aplicarea conceptului de familie de motoare 4.3.1. Conceptul de familie de motoare dã posibilitatea reducerii numãrului de motoare care trebuie prezentat la încercarea de aprobare, dacã sunt prezentate garanţii cã toate motoarele din cadrul familiei corespund cerinţelor de aprobare. În conceptul de familie de motoare, motoarele cu caracteristici similare de emisie şi concepţie similarã sunt reprezentate de un motor reprezentativ din cadrul familiei. 4.3.2. Motoarele care sunt produse în serie şi nu sunt destinte a fi modificate se pot include în cadrul conceptului de familie de motoare. 4.3.3. Procedura de alegere pentru motorul reprezentativ este de aşa naturã încât motorul ales include acele caracteristici care pot afecta cel mai mult, în sensul nefavorabil, nivelul emisiei de NO(x). În general, acest motor trebuie sã aibã cel mai mare nivel al emisiei de NO(x) dintre toate motoarele din familie. 4.3.4. Pe baza încercãrilor şi evaluãrii tehnice, producãtorul trebuie sã propunã care sunt motoarele care aparţin unei familii de motoare, care motor (motoare) produce (produc) cel mai înalt nivel al emisiei de NO(x) şi care motor (motoare) trebuie ales(e) pentru încercarea de certificare. 4.3.5. În vederea certificãrii, Administraţia trebuie sã analizeze alegerea motorului reprezentativ din cadrul familiei şi sã aibã opţiunea de a alege un alt motor, fie pentru încercarea de aprobare, fie pentru încercarea privind conformitatea de fabricaţie, pentru a avea încredere în faptul cã întreaga familie de motoare corespunde limitelor emisiei de NO(x). 4.3.6. Conceptul de familie de motoare permite reglaje minore la motoare prin caracteristicile lor de reglare. Motoarele navale care au caracteristici de reglare trebuie sã corespundã tuturor cerinţelor pentru orice reglaj din gama reglajelor posibile. O caracteristicã nu se considerã cã este de reglare dacã este sigilatã permanent sau dacã nu este accesibilã în mod obişnuit. Administraţia poate cere ca toate caracteristicile de reglare sã fie stabilite pentru orice specificaţie din cadrul domeniului sãu de reglare, în scopul certificãrii sau pentru încercare în timpul funcţionãrii în vederea determinãrii conformitãţii cu cerinţele. 4.3.7. Înaintea acordãrii unei aprobãri pentru o familie de motoare, Administraţia trebuie sã ia mãsurile necesare pentru a verifica dacã au fost luate mãsurile corespunzãtoare pentru asigurarea controlului efectiv al conformitãţii producţiei. 4.3.8. Instrucţiuni pentru alegerea familiei de motoare 4.3.8.1. Familia de motoare trebuie definitã prin caracteristicile de bazã care trebuie sã fie comune pentru toate motoarele din cadrul familiei. În unele cazuri poate exista o interacţiune de parametri, ale cãror efecte trebuie avute în vedere pentru a se asigura cã doar motoarele cu caracteristici similare în ceea ce priveşte emisiile de gaze arse de evacuare sunt incluse în cadrul unei familii de motoare; de exemplu, numãrul de cilindri poate deveni un parametru relevant pentru unele motoare datoritã sistemului de aspiraţie sau instalaţiei de combustibil folosite, iar pentru cele cu altã construcţie, caracteristicile referitoare la emisiile de gaze arse de evacuare pot fi independente faţã de numãrul de cilindri sau configuraţia cilindrilor. 4.3.8.2. Producãtorul de motoare rãspunde de alegerea dintre diferitele modele de motoare a acelora care urmeazã a fi incluse într-o familie. Urmãtoarele caracteristici de bazã, dar nu specificaţiile, trebuie sã fie comune tuturor motoarelor din cadrul unei familii de motoare: 1. ciclul de ardere - în 2 timpi - în 4 timpi 2. mediul de rãcire - aerul - apa - uleiul 3. cilindree individualã - trebuie sã fie într-o plajã de maximum 15% 4. numãrul de cilindri şi configuraţia cilindrilor - se aplicã doar în unele cazuri, de exemplu, în combinaţie cu dispozitivele de epurare a gazelor de evacuare 5. metoda de aspirare a aerului - aspiraţie naturalã - aspiraţie forţatã 4.3.10.3. Dacã un motor reprezentativ al unei familii de motoare este încercat/mãsurat în condiţiile cele mai nefavorabile specificate în prezentul cod şi se confirmã cã respectã limitele de emisii maxime admisibile (vezi 3.1), rezultatele încercãrii şi ale mãsurãtorilor de NO(x) trebuie menţionate în Certificatul EIAPP emis pentru motorul reprezentativ în mod special şi pentru toate motoarele care fac parte din aceeaşi familie de motoare. 4.3.10.4. Dacã douã sau mai multe administraţii sunt de acord sã-şi accepte una alteia certificate EIAPP, atunci o familie întreagã de motoare, certificatã de una dintre aceste administraţii, trebuie acceptatã de cãtre celelalte administraţii participante la acea convenţie alãturi de administraţia respectivã care efectueazã certificarea, cu excepţia cazurilor în care acordul prevede altfel. Certificatele eliberate conform acestor convenţii trebuie acceptate ca dovezi incontestabile cã toate motoarele incluse în certificare care fac parte din familia de motoare corespund cerinţelor privind emisiile specifice de NO(x). Nu este necesarã nicio altã dovadã a conformitãţii cu regula 13 din Anexa VI dacã se verificã faptul cã motorul instalat nu a fost modificat şi reglajele motorului sunt în domeniul permis în cadrul certificãrii familiei de motoare. 4.3.10.5. Dacã motorul reprezentativ al unei familii de motoare trebuie certificat în conformitate cu un standard alternativ sau un ciclu de încercare diferit decât cel permis de prezentul cod, producãtorul trebuie sã dovedeascã Administraţiei cã media ponderatã a emisiilor de NO(x) pentru respectivele cicluri de încercare se încadreazã în valorile limitã relevante conform regulii 13 din Anexa VI şi prezentului cod, înainte ca Administraţia sã poatã elibera un Certificat EIAPP. 4.3.10.6. Înainte de a se acorda unei familii de motoare aprobarea pentru motoare noi, produse în serie, Administraţia va lua mãsurile necesare pentru a verifica dacã au fost fãcute aranjamentele corespunzãtoare în scopul asigurãrii controlului efectiv al conformitãţii producţiei. Aceastã cerinţã poate sã nu fie necesarã pentru familiile de motoare stabilite în scopul de a fi modificate la bordul navei dupã ce a fost eliberat un Certificat EIAPP. 4.4. Aplicarea conceptului de grup de motoare 4.4.1. Aceste motoare sunt utilizate în primul rând ca motoare principale de propulsie. Ele necesitã în mod normal sã fie reglate sau modificate pentru a corespunde condiţiilor de funcţionare la bordul navei, dar fãrã a provoca depãşirea limitelor emisiei de NO(x), stabilite la 3.1 din prezentul cod. 4.4.2. Conceptul de grup de motoare permite de asemenea reducerea volumului de încercãri pentru aprobarea modificãrilor la motoarele din producţie sau din exploatare. 4.4.3. În general, conceptul de grup de motoare poate fi aplicat la orice tip de motor care are aceleaşi caracteristici constructive, aşa cum se specificã la 4.4.5, dar se permite reglarea sau modificarea individualã a motorului dupã efectuarea încercãrii pe standul de încercare. Gama de motoare din cadrul unui grup de motoare şi alegerea motorului reprezentativ trebuie convenite cu Administraţia şi aprobate de cãtre aceasta. 4.4.4. Dacã producãtorul de motoare sau altã parte interesatã solicitã aplicarea conceptului de grup de motoare, atunci Administraţia trebuie sã analizeze aceastã solicitare înainte de a aproba încercarea de certificare. Dacã proprietarul motorului, cu sau fãrã suportul tehnic de la producãtorul de motoare, decide sã efectueze modificãri la un numãr de motoare similare din parcul sãu, acesta poate solicita certificarea de grup de motoare. Grupul de motoare poate include un motor încercat pe standul de încercare. Solicitãrile tipice sunt modificãrile similare ale motoarelor similare aflate în funcţiune sau ale motoarelor similare exploatate în condiţii similare. 4.4.5. Instrucţiuni pentru alegerea unui grup de motoare 4.4.5.1. Grupul de motoare poate fi definit prin caracteristicile şi specificaţiile de bazã, suplimentar faţã de parametrii definiţi la 4.3.8 pentru o familie de motoare. 4.4.5.2. Parametrii şi specificaţiile care urmeazã trebuie sã fie comuni/comune motoarelor din cadrul unui grup de motoare: 1. dimensiunile alezajului şi cursei; 2. metoda şi caracteristicile de construcţie referitoare la presiunea de suprlimentare şi instalaţia de evacuare a gazelor arse: - presiunea constantã; - cu sistem pulsatoriu; 3. metoda de rãcire a aerului de suprlimentare: - cu/fãrã rãcitor de aer de suprlimentare; 4. caracteristici constructive ale camerei de ardere care au efect asupra emisiei de NO(x); 5. caracteristici constructive ale instalaţiei de injecţie cu combustibil, ale plonjorului şi camei de injecţie care pot avea efect asupra emisiei de NO(x); şi 6. puterea nominalã maximã per cilindru la turaţia nominalã maximã. Gama autorizatã a reducerii puterii nominale în cadrul grupului de motoare trebuie declaratã de cãtre producãtor şi aprobatã de cãtre Administraţie. 4.4.5.3. În general, dacã parametrii prevãzuţi la 4.4.5.2 nu sunt comuni tuturor motoarelor din cadrul unui grup de motoare preconizat, atunci acele motoare nu pot fi considerate grup de motoare. Totuşi, un grup de motoare poate fi acceptat dacã numai unul din acei parametri sau acele specificaţii nu este comun/comunã pentru toate motoarele din cadrul grupului de motoare preconizat, cu condiţia ca producãtorul de motoare sau proprietarul navei sã poatã dovedi Administraţiei, prin Dosarul tehnic, cã, în ciuda acestei abateri a respectivului parametru sau a respectivei specificaţii, toate motoarele din cadrul grupului de motoare respectã limitele emisiei de NO(x). 4.4.6. Instrucţiuni privind reglajele sau modificãrile care pot fi permise în cadrul unui grup de motoare 4.4.6.1. Reglajele sau modificãrile minore, în conformitate cu conceptul de grup de motoare, sunt permise în cadrul unui grup de motoare, dupã precertificare sau mãsurarea finalã pe standul de încercare, cu acordul pãrţilor interesate şi aprobarea Administraţiei, dacã: 1. o verificare a parametrilor motorului, relevanţi în legãturã cu emisia, şi/sau a prevederilor din procedurile de verificare la bordul navei a emisiilor de NO(x) ale motorului şi/sau a datelor furnizate de cãtre producãtorul motorului confirmã cã motorul reglat sau modificat corespunde limitelor respective ale emisiilor de NO(x). Rezultatele obţinute pe standul de încercare a motorului cu privire la emisiile de NO(x) ar trebui acceptate ca o altã posibilitate de verificare la bordul navei a reglajelor şi modificãrilor efectuate unui motor, în cadrul unui grup de motoare; sau 2. mãsurarea la bordul navei confirmã cã motorul reglat sau modificat corespunde limitelor respective ale emisiei de NO(x). 4.4.6.2. În continuare sunt date exemple de reglaje şi modificãri permise a se efectua în cadrul unui grup de motoare, dar fãrã a se limita totuşi la acestea: 1. În condiţii la bordul navei, reglajul: - avansului injecţiei pentru compensarea modificãrii caracteristicilor combustibilului; - avansului injecţiei pentru optimizarea presiunii maxime a cilindrului; - diferenţelor de alimentare cu combustibil între cilindri. 2. Pentru optimizarea funcţionãrii, modificarea: - turbosuflantei; - componentelor pompei de injecţie: - specificaţia plonjorului; - specificaţia supapei de injecţie; - injectoarelor; - profilelor camei: - supapa de admisie şi/sau evacuare; - cama de injecţie; - camerei de ardere. 4.4.6.3. Exemplele de mai sus de modificãri dupã probele de încercare pe stand au în vedere îmbunãtãţiri esenţiale ale componentelor sau performanţei motorului pe durata de viaţã a unui motor. Acesta este unul din principalele motive de existenţã a conceptului de grup de motoare. La cerere, Administraţia poate accepta rezultatele de la o încercare de demonstraţie efectuatã pe un singur motor, posibil şi un motor de încercare, care aratã efectele modificãrilor asupra nivelului de NO(x), care pot fi acceptate pentru toate motoarele din cadrul acelui grup de motoare fãrã a fi nevoie de mãsurãtori în vederea certificãrii pe fiecare motor al grupului. 4.4.7. Instrucţiuni privind alegerea motorului reprezentantiv al unui grup de motoare Alegerea motorului reprezentativ trebuie fãcutã în conformitate cu criteriile aplicabile din 4.3.9. Nu este întotdeauna posibil sã se aleagã un motor reprezentativ dintr-o serie micã de motoare, în acelaşi fel ca dintr-o serie mare de motoare fabricate (familie de motoare). Primul motor comandat poate fi înregistrat ca motor reprezentativ. Metoda utilizatã la alegerea motorului reprezentativ al grupului de motoare trebuie convenitã cu şi aprobatã de cãtre Administraţie. 4.4.8. Certificarea unui grup de motoare Cerinţele prevãzute la 4.3.10 se aplicã mutatis mutandis în aceastã secţiune. CAP. 5 Proceduri pentru mãsurãtorile emisiei de NO(x), efectuate pe un stand de încercare 5.1. Generalitãţi 5.1.1. Aceastã procedurã trebuie aplicatã la fiecare încercare de aprobare iniţialã a unui motor naval indiferent de locul unde se efectueazã acea încercare (metodele descrise la 2.1.2.1 şi 2.1.2.2). 5.1.2. În acest capitol sunt prezentate metodele de mãsurare şi de calcul în legãturã cu emisiile de gaze arse de evacuare de la motoarele alternative cu ardere internã (motoare RIC) în condiţii de regim constant, necesare la determinarea valorii medii ponderate pentru emisia de NO(x) din gazele arse de evacuare. 5.1.3. Multe dintre procedurile descrise mai jos sunt descrieri detaliate ale metodelor de laborator, deoarece determinarea unei valori a emisiei necesitã mai degrabã realizarea unui set complex de mãsurãtori individuale decât obţinerea unei singure valori mãsurate. De aceea, rezultatele obţinute depind mai mult de procesul de realizare a mãsurãtorilor decât de motor şi metoda de încercare. 5.1.4. Acest capitol include metodele de încercare şi mãsurare, desfãşurarea şi raportul încercãrii ca procedurã pentru o mãsurare efectuatã pe standul de încercare. 5.1.5. În principiu, pe perioada încercãrilor privind emisia, un motor trebuie sã fie echipat cu toate aparatele sale auxiliare în acelaşi mod în care va fi utilizat la bordul navei. 5.1.6. Pentru multe tipuri de motoare la care se aplicã prezentul cod, aparatele auxiliare care ar putea fi montate la motorul în exploatare este posibil sã nu fie cunoscute în momentul fabricãrii sau certificãrii. Acesta este motivul pentru care emisiile sunt exprimate în funcţie de forţa de frânare, aşa cum se aratã la 1.3.13. 5.1.7. Dacã nu este posibil sã se efectueze încercarea motorului conform condiţiilor definite la 5.2.3, de exemplu, dacã motorul şi transmisia formeazã o singurã unitate, motorul poate sã fie încercat doar cu celelalte aparate auxiliare montate. În acest caz, reglajele dinamometrului trebuie determinate în conformitate cu 5.2.3 şi 5.9. Pierderile datorate aparatelor auxiliare nu trebuie sã depãşeascã 5% din puterea maximã înregistratã. Pierderile ce depãşesc 5% trebuie sã fie aprobate de cãtre Administraţia respectivã înaintea efectuãrii încercãrii. 5.1.8. Toate volumele şi debitele volumetrice trebuie sã fie mãsurate raportat la temperatura de 273 K (0°C) şi presiunea de 101,3 kPa. 5.1.9. Dacã nu se specificã altfel, toate rezultatele mãsurãtorilor, datele încercãrii sau calculele cerute în acest capitol trebuie consemnate în raportul de încercare a motorului în conformitate cu 5.10. 5.2. Condiţii de încercare 5.2.1. Parametrul condiţiilor de încercare şi valabilitatea încercãrilor pentru aprobarea unei familii de motoare Parametrul f a trebuie determinat conform urmãtoarelor prevederi: 1. motoare cu aspiraţie normalã şi cu suprlimentare mecanicã:
99 T(a)
f(a) = ( ──── ) x ( ──── )^0,7 (1)
P(s) 298
2. motorul cu suprlimentare cu turbosuflantã cu sau fãrã rãcirea aerului de admisie:
99 T(a)
f(a) = ( ──── )^0,7 x ( ──── )^1,5 (2)
P(s) 298
şi, pentru ca o încercare sã fie recunoscutã ca valabilã, parametrul f a trebuie sã fie astfel încât: 5.2.2. Motoare cu aer de suprlimentare rãcit 5.2.2.1. Temperatura mediului de rãcire şi temperatura aerului de suprlimentare trebuie sã fie consemnate. Instalaţia de rãcire trebuie reglatã cu motorul funcţionând la turaţia şi puterea de referinţã. Temperatura aerului de suprlimentare şi pierderea de presiune a rãcitorului trebuie sã corespundã specificaţiei producãtorului, cu o marjã de toleranţã de ± 4 K şi, respectiv, ± 2kPa. 5.2.2.2. Toate motoarele care sunt echipate aşa cum este prevãzut sã fie instalate la bordul navelor trebuie sã poatã funcţiona în limitele admisibile ale emisiei de NO(x), aşa cum se prevede în regula 13(3) din Anexa VI, la temperatura ambiantã a apei de mare de 25°C. 5.2.3. Puterea 5.2.3.1. Baza pentru mãsurarea emisiilor specifice este puterea la frânã, necorectatã. 5.2.3.2. Aparatele auxiliare care nu sunt necesare pentru funcţionarea motorului şi care pot fi montate pe motor pot fi îndepãrtate pentru încercare. Vezi şi 5.1.5 şi 5.1.6. 5.2.3.3. Dacã aparatele auxiliare neesenţiale nu au fost îndepãrtate, puterea absorbitã de ele la turaţiile de încercare trebuie determinatã pentru a calcula puterea la frânã necorectatã conform formulei (18). Vezi şi 5.12.5.1. 5.2.4. Instalaţia de admisie a aerului la motor Motorul supus încercãrii trebuie sã aibã o instalaţie de admisie a aerului, care permite limitarea admisiei aerului la o limitã superioarã specificatã de cãtre producãtor, echivalentã unui filtru de aer neancrasat în condiţii de funcţionare a motorului, specificate de cãtre producãtor, şi care are ca scop sã asigure debitul maxim de aer pentru respectiva utilizare a motorului. 5.2.5. Instalaţia de evacuare a gazelor arse de la motor Motorul încercat trebuie sã aibã o instalaţie de evacuare a gazelor arse care asigurã o contrapresiune, aşa cum se specificã de cãtre producãtor în condiţiile de funcţionare a motorului, şi care are ca scop sã asigure puterea maximã declaratã pentru respectiva utilizare a motorului. 5.2.6. Instalaţia de rãcire Trebuie utilizatã o instalaţie de rãcire a motorului care are capacitatea suficientã pentru a menţine motorul la temperatura normalã de funcţionare, aşa cum se specificã de cãtre producãtor. 5.2.7. Ulei de ungere Specificaţiile privind uleiul de ungere folosit la încercare trebuie consemnate. 5.3. Combustibili de încercare 5.3.1. Caracteristicile combustibilului pot influenţa emisia de gaze arse de la motor. Prin urmare, caracteristicile combustibilului utilizat la încercare trebuie determinate şi consemnate. Dacã se utilizeazã combustibili de referinţã, atunci trebuie indicate codul de referinţã şi compoziţia combustibilului. 5.3.2. Alegerea combustibilului pentru încercare depinde de scopul încercãrii. Dacã nu se decide altfel de cãtre Administraţie şi dacã combustibilul de referinţã corespunzãtor nu este disponibil, atunci se va folosi combustibilul diesel marin - gradul DM, specificat în ISO 8217, din 1996, cu proprietãţi corespunzãtoare tipului de motor. 5.3.3. Temperatura combustibilului trebuie sã corespundã recomandãrilor producãtorului. Temperatura combustibilului trebuie sã fie mãsuratã la admisia în pompa de injecţie a combustibilului sau aşa cum se specificã de cãtre producãtor, iar temperatura şi locul mãsurãrii trebuie consemnate. 5.4. Echipament de mãsurare 5.4.1. Emisia componentelor gazoase de la motorul supus încercãrii trebuie mãsuratã cu mijloace, cum ar fi analizoarele, ale cãror specificaţii sunt menţionate în apendicele 3 al prezentului cod. 5.4.2. Se pot accepta alte instalaţii sau analizoare, conform aprobãrii Administraţiei, dacã cu ele se obţin rezultate echivalente acelora obţinute cu echipamentul menţionat la 5.4.1. 5.4.3. Prezentul cod nu conţine detalii asupra echipamentului de mãsurare a debitului, presiunii şi temperaturii. În schimb, la 1.3.1 din apendicele 4 al prezentului cod sunt indicate cerinţele privind precizia unui astfel de echipament necesar pentru efectuarea unei încercãri privind emisiile. 5.4.4. Caracteristicile dinamometrului 5.4.4.1. Trebuie sã se utilizeze un dinamometru pentru motor cu caracteristici corespunzãtoare realizãrii ciclului de încercare respectiv, descris la 3.2. 5.4.4.2. Aparatele pentru mãsurarea momentului motor şi a turaţiei trebuie sã permitã mãsurarea puterii arborelui peste limitele de funcţionare pe standul de încercare, aşa cum se specificã de cãtre producãtor. În caz contrar, se impun calcule suplimentare care vor fi consemnate. 5.4.4.3. Precizia echipamentului de mãsurare trebuie sã fie astfel încât abaterile maxime ale valorilor prevãzute la 1.3.1 din apendicele 4 al prezentului cod sã nu fie depãşite. 5.5. Determinarea debitului de gaze arse de evacuare Debitul gazelor arse de evacuare trebuie determinat prin una dintre metodele specificate la 5.5.1, 5.5.2 sau 5.5.3. 5.5.1. Metoda mãsurãrii directe Aceastã metodã implicã mãsurarea directã a debitului de gaze arse la galeria de evacuare sau la o instalaţie echivalentã de mãsurare şi va corespunde unui standard internaţional recunoscut. Notã: Mãsurarea debitului de gaze este o sarcinã dificilã. Trebuie luate mãsuri de precauţie pentru evitarea erorilor de mãsurare, deoarece acestea vor conduce la evaluarea eronatã a emisiilor de gaze. 5.5.2. Metoda de mãsurare a aerului şi combustibilului 5.5.2.1. Metoda de determinare a debitului emisiei de gaze arse de evacuare utilizând metoda de mãsurare a aerului şi combustibilului trebuie aplicatã în conformitate cu un standard internaţional recunoscut. 5.5.2.2. Trebuie sã se utilizeze debitmetrele de aer şi debitmetrele de combustibil care au precizia indicatã la 1.3.1 din apendicele 4 al prezentului cod. 5.5.2.3. Debitul gazelor arse de evacuare trebuie calculat astfel:
1. G(EXHW) = G(AIRW) + G(FUEL) (pentru masa gazelor arse de evacuare
în stare umedã) (4)
sau
2. V(EXHD) = V(AIRD) + F(FD) x G(FUEL) (pentru volumul gazelor arse de
evacuare în stare uscatã) (5)
sau
3. V(EXHW) = V(AIRW) + F(FW) x G(FUEL) (pentru volumul gazelor arse de
evacuare în stare umedã) (6)
Notã: Valorile pentru F(FD) şi F(FW) variazã în funcţie de tipul de combustibil (vezi tabelul 1 din apendicele 6 al prezentului cod). 5.5.3. Metoda carbonului echivalent Aceastã metodã implicã calcularea debitului masei gazelor arse de evacuare din consumul de combustibil şi concentraţiile gazelor arse de evacuare, prin utilizarea metodei carbonului şi oxigenului echivalent, aşa cum se specificã în apendicele 6 al prezentului cod. 5.6. Abaterile admisibile ale aparatelor pentru mãsurarea parametrilor caracteristici ai motorului şi a altor parametri esenţiali Etalonarea tuturor aparatelor de mãsurã trebuie efectuatã conform standardelor internaţionale recunoscute şi trebuie sã corespundã cerinţelor stabilite la 1.3.1 din apendicele 4 al prezentului cod. 5.7. Analizoare pentru determinarea componentelor gazoase Analizoarele pentru determinarea componentelor gazoase trebuie sã respecte specificaţiile menţionate în apendicele 3 al prezentului cod. 5.8. Etalonarea aparatelor analitice Fiecare analizor utilizat la mãsurarea parametrilor unui motor, aşa cum se prevede în apendicele 3 al prezentului cod, trebuie etalonat oricât de des este necesar, aşa cum se prevede în apendicele 4 al prezentului cod. 5.9. Desfãşurarea încercãrii 5.9.1. Generalitãţi 5.9.1.1. În paragrafele 5.9.2 pânã la 5.9.4 sunt cuprinse descrieri detaliate ale instalaţiilor de prelevare a probelor şi de analizare recomandate. Întrucât diferite configuraţii pot produce rezultate echivalente, nu se impune conformitatea exactã cu aceste cifre. Componente suplimentare, cum ar fi aparatele de mãsurã, valvule, solenoizi, pompe şi întrerupãtoare, se pot folosi pentru furnizarea informaţiilor suplimentare şi coordonarea funcţiilor instalaţiilor componente. Alte componente care nu sunt necesare pentru menţinerea preciziei unor instalaţii pot fi excluse, dacã excluderea lor se bazeazã pe un bun raţionament tehnic. 5.9.1.2. Limitarea admisiei şi contrapresiunea gazelor de evacuare trebuie reglate la limitele lor superioare, aşa cum se specificã de cãtre producãtor, în conformitate cu dispoziţiile de la 5.2.4 şi, respectiv, 5.2.5. 5.9.2. Principalele componente ale gazelor arse de evacuare care trebuie analizate 5.9.2.1. O instalaţie de mãsurare analiticã pentru determinarea emisiilor gazoase [CO, CO(2), HC, NO(X), O(2)] din gazele arse de evacuare brute trebuie sã se bazeze pe utilizarea urmãtoarelor analizoare: 1. analizorul HFID pentru mãsurarea hidrocarburilor; 2. analizorul NDIR pentru mãsurarea monoxidului şi dioxidului de carbon; 3. analizorul HCLD sau altul echivalent acestuia pentru mãsurarea oxizilor de azot; şi 4. PMD, ECS sau ZRDO pentru mãsurarea oxigenului. 5.9.2.2. Pentru gazele de evacuare brute, eşantionul care conţine toate componentele poate fi prelevat cu una sau douã sonde de eşantionare situate aproape una de alta şi divizibile, pentru a putea fi utilizate la analizoare diferite. Trebuie avut grijã ca în niciun punct al instalaţiei analitice sã nu se producã condensarea componentelor gazelor arse de evacuare (inclusiv apa şi acidul sulfuric). 5.9.2.3. Specificaţiile şi etalonarea acestor analizoare trebuie sã fie în conformitate cu prevederile din apendicele 3 şi, respectiv, 4 ale prezentului cod. 5.9.3. Prelevarea eşantioanelor din emisiile gazoase 5.9.3.1. Sondele de eşantionare pentru emisiile gazoase trebuie sã fie instalate la o distanţã de cel puţin 0,5 m sau egalã cu de 3 ori diametrul ţevii de evacuare a gazelor arse - dacã aceastã valoare este mai mare - amonte faţã de ieşirea din instalaţia pentru evacuarea gazelor arse, pe cât posibil, dar suficient de aproape de motor astfel încât sã se asigure o temperaturã a gazelor arse de evacuare de cel puţin 343 K (70°C) la nivelul sondei. 5.9.3.2. În cazul unui motor cu mai mulţi cilindri, prevãzut cu un colector de evacuare a gazelor arse ramificat, intrarea sondei trebuie sã fie situatã destul de departe în aval, astfel încât sã se asigure cã eşantionul este reprezentativ pentru media emisiilor de gaze arse de evacuare din toţi cilindrii. La motoarele cu mai mulţi cilindri care au tuburile de evacuare a gazelor arse separate pentru fiecare cilindru, cum ar fi cele cu o configuraţie de motor în "V", se permite obţinerea unui eşantion din fiecare tub şi calcularea unei medii a emisiilor de gaze arse de evacuare. Se pot utiliza şi alte metode similare cu metodele de mai sus. Pentru calcularea emisiilor de gaze arse de evacuare trebuie utilizat debitul total masic al gazelor arse de evacuare. 5.9.3.3. Dacã compoziţia gazelor arse de evacuare este influenţatã de vreo instalaţie posttratare a gazelor arse, eşantionul de gaze arse de evacuare trebuie prelevat în aval de acest dispozitiv. 5.9.4. Verificarea analizoarelor Analizoarele de emisii trebuie puse la zero şi apoi etalonate. 5.9.5. Ciclurile de încercare Toate motoarele trebuie încercate în conformitate cu ciclurile de încercare definite la 3.2. Procedura ţine seama şi de diferitele utilizãri ale motorului. 5.9.6. Desfãşurarea încercãrii 5.9.6.1. Dupã terminarea procedurilor de la 5.9.1 pânã la 5.9.5, trebuie sã înceapã desfãşurarea încercãrii. Motorul trebuie sã funcţioneze în fiecare mod în conformitate cu ciclurile de încercare corespunzãtoare, definite la 3.2. 5.9.6.2. Pe durata fiecãrui mod al ciclului de încercare, dupã perioada iniţialã de tranziţie, turaţia specificatã trebuie menţinutã în domeniul ±1% din turaţia nominalã sau ±3 min^-1, care dintre acestea este mai mare, cu excepţia mersului în gol, la care turaţia va fi în cadrul toleranţelor declarate de cãtre producãtor. Momentul motor specific va fi menţinut astfel încât media, în toatã perioada de timp în care urmeazã sã se facã mãsurãtorile, este în domeniul ±2% din momentul motor maxim la turaţia de încercare. 5.9.7. Rãspunsul analizoarelor Parametrii de ieşire de la analizoare trebuie înregistraţi, atât în timpul încercãrii, cât şi pe perioada tuturor verificãrilor rãspunsului (zero şi etalonare), pe un înregistrator cu bandã de înregistrare sau trebuie mãsuraţi cu un sistem de achiziţie de date echivalent, gazele arse de evacuare trecând prin analizoare cel puţin câte zece minute pentru fiecare mod. 5.9.8. Condiţiile de funcţionare a motorului Turaţia şi sarcina motorului, temperatura aerului de admisie şi debitul de combustibil trebuie mãsurate pentru fiecare mod imediat dupã ce motorul a fost stabilizat. Debitul gazelor arse de evacuare trebuie mãsurat sau calculat şi consemnat. 5.9.9. Reverificarea analizoarelor Dupã încercarea la emisii, etalonarea analizoarelor trebuie reverificatã utilizând un gaz zero şi acelaşi gaz de etalonare care a fost utilizat înaintea efectuãrii mãsurãtorilor. Încercarea trebuie consideratã acceptatã dacã diferenţa dintre rezultatele celor douã etalonãri este mai micã de 2%. 5.10. Raportul încercãrii 5.10.1. Pentru fiecare motor încercat pentru precertificare sau pentru certificarea iniţialã la bordul navei fãrã precertificare, producãtorul motorului trebuie sã pregãteascã un raport de încercare care sã conţinã, cel puţin, datele prevãzute în apendicele 5 al prezentului cod. Originalul raportului de încercare trebuie pãstrat în dosar de cãtre producãtorul motorului şi o copie conformã certificatã se pãstreazã la dosarul Administraţiei. 5.10.2. Raportul încercãrii, fie originalul, fie o copie conformã certificatã, trebuie anexat la Dosarul tehnic, fãcând permanent parte din acesta. 5.11. Evaluarea datelor privind emisiile gazoase Pentru evaluarea emisiilor gazoase trebuie fãcutã o medie a citirilor diagramei în ultimele 60 de secunde ale fiecãrui mod şi determinate concentraţiile medii (conc) de CO, CO(2), HC, NO(x) şi O(2) pe durata fiecãrui mod din media citirilor diagramei şi datele corespunzãtoare de etalonare. 5.12. Calcularea emisiilor gazoase Rezultatele finale pentru raportul de încercare trebuie sã fie determinate prin parcurgerea etapelor de la 5.12.1 pânã la 5.12.4. 5.12.1. Determinarea debitului gazelor arse de evacuare Debitul gazelor arse de evacuare [G(EXHW), V(EXHW) sau V(EXHD)] trebuie sã fie determinat pentru fiecare mod în conformitate cu una dintre metodele descrise la 5.5.1 pânã la 5.5.3. 5.12.2. Corecţia raportului condiţii uscate/condiţii umede Dacã se aplicã G(EXHW) sau V(EXHW), concentraţia mãsuratã, dacã nu este deja mãsuratã în stare umedã, trebuie sã fie convertitã în stare umedã dupã urmãtoarele formule: conc (umed) = K(w) . conc (uscat) (7) 5.12.2.1. Pentru gazele arse de evacuare brute:
┌ ┐
│ G(FUEL) │
K(w,r) = │1 - F(FH) . ─────── │ - K(W2) (8)
│ G(AIRD) │
└ ┘
1,608 . H(a)
K(w,2) = ───────────────────── (9)
1000 + [1,608 . H(a)]
6,220 . R(a) . p(a)
H(a) = ──────────────────────── (10)
p(b) - p(a) . R(a) . 10^-2
unde: H(a) = g apã per kg de aer uscat R(a) = umiditatea relativã a aerului de admisie, % p(a) = presiunea de vapori, la saturaţie, pentru aerul de admisie, kPa p(B) = presiunea barometricã totalã, kPa Notã: Formulele ce utilizeazã F(FH) sunt versiuni simplificate ale celor menţionate în secţiunea 3.7 din apendicele 6 al prezentului cod [formulele (2-44) şi (2-45)] care, dacã se aplicã, dau rezultate comparabile cu cele ce se estimeazã a se obţine din formulele complete. 5.12.2.2. Alternativ:
1
K(W,r) = ─────────────────────────────────────────────────── - K(W2) (11)
1 + H(TCRAT) . 0,005 . [%CO(uscat) + %CO(2)(uscat)]
5.12.2.3. Pentru aerul de admisie: 5.12.2.4. Formula (8) trebuie sã fie acceptatã ca definiţie a factorului specific al combustibilului F(FH). Definit în acest fel, F(FH) este o valoare pentru conţinutul în apã al gazelor arse de evacuare, în legãturã cu raportul combustibil/aer. 5.12.2.5. Valorile tipice pentru F(FH) pot fi gãsite în tabelul 1 al apendicelui 6 al prezentului cod. Tabelul 1 al apendicelui 6 al prezentului cod conţine o listã a valorilor F(FH) pentru diferiţi combustibili. F(FH) nu depinde doar de specificaţiile combustibilului, ci, de asemenea, într-o mai micã mãsurã, depinde şi de raportul combustibil/aer al motorului. 5.12.2.6. Secţiunea 3.9 a apendicelui 6 al prezentului cod conţine formule pentru calcularea F(FH) pornind de la conţinutul în hidrogen al combustibilului şi de la raportul combustibil/aer. 5.12.2.7. Formula (8) pleacã de la principiul cã conţinutul de apã din procesul de ardere şi conţinutul de apã din aerul de admisie sunt independente unul faţã de celãlalt şi se cumuleazã. Formula (2-45) prevãzutã în secţiunea 3.7 a apendicelui 6 al prezentului cod aratã cã cele douã componente de apã nu se cumuleazã. Formula (2-45) este versiunea corectã, dar este foarte complicatã şi de aceea trebuie sã fie utilizate formulele (8) şi (11), care sunt mult mai practice. 5.12.3. Corecţia NO(x) pentru umiditate şi temperaturã 5.12.3.1. Deoarece emisia de NO(x) depinde de condiţiile aerului înconjurãtor, concentraţia de NO(x) trebuie corectatã, pentru a ţine cont de temperatura şi umiditatea aerului înconjurãtor, prin multiplicarea cu factorii calculaţi cu formulele (13) şi (14). 5.12.3.2. Valoarea standard de 10,71 g/kg la temperatura standard de referinţã de 25°C trebuie sã fie utilizatã la toate calculele ce implicã corecţia de umiditate în cadrul prezentului cod. Nu trebuie folosite alte valori de referinţã pentru umiditate în locul celei de 10,71 g/kg. 5.12.3.3. Se pot utiliza alte formule de corecţie dacã pot fi justificate sau validate în cadrul unui acord al pãrţilor respective şi dacã se aprobã de cãtre Administraţie. 5.12.3.4. Apa sau aburul injectatã/injectat în turbosuflantã (umidificarea aerului) este consideratã/considerat un dispozitiv de control al emisiei şi de aceea nu trebuie sã fie luatã/luat în considerare pentru corecţia de umiditate. Apa care se condenseazã în rãcitorul aerului de suprlimentare poate modifica umiditatea aerului de suprlimentare şi, prin urmare, acest fapt trebuie luat în considerare la corecţia umiditãţii. 5.12.3.5. Generalitãţi cu privire la motoarele diesel În general, pentru motoarele diesel trebuie utilizatã urmãtoarea formulã pentru calcularea K(HDIES):
1
K(HDIES) = ────────────────────────────────────────── (13)
1 + A . [H(a) - 10,71] + B . [T(a) - 298]
unde: A = 0,309 G(FUEL)/G(AIRD) - 0,0266 B = - 0,209 G(FUEL)/G(AIRD) - 0,00954 T(a) = temperatura aerului în K H(a) = umiditatea aerului de admisie, g apã per kg aer uscat [aşa cum se determinã prin formula (10)] 5.12.3.6. Motoare diesel cu rãcitoare de aer intermediare Pentru motoarele diesel cu rãcitoare de aer intermediare trebuie sã fie utilizatã urmãtoarea formulã alternativã (14):
1
K(HDIES) = ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────── (14)
1 - 0,012.[H(a) - 10,71] - 0,00275.[T(a) - 298] + 0,00285.[T(SC)-T(SC Ref)]
unde: T(SC) = temperatura aerului de rãcire T(SC Ref) = temperatura de referinţã a aerului de rãcire corespunzãtor unei temperaturi a apei de mare de 25°C. T(SC Ref) trebuie specificat de cãtre producãtor. 1. Pentru luarea în considerare a umiditãţii din aerul de suprlimentare, se adaugã factorul urmãtor: H(sc) = umiditatea aerului de suprlimentare, g apã per kg de aer uscat, în care: H(sc) = 6,220 . P(sc) . 100/[PC - P(sc)] unde: P(sc) = presiunea vaporilor de saturaţie din aerul de suprlimentare, kPa PC = presiunea aerului de suprlimentare, kPa 2. Dacã H(a) ≥ H(sc), atunci H(sc) trebuie utilizat în locul H(a) din formula (14). În acest caz, G(EXHW) din 5.5.2.3 trebuie corectat astfel: G(EXHW corectat) = G(EXHW)(5.5.2.3) . [1 - [H(a) - H(sc)]/1000] 3. Dacã H(a) < H(sc), atunci H(a) din formula (14) trebuie utilizat ca atare. Notã: Pentru explicarea altor variabile vezi formula (13). 5.12.4. Calcularea debitului masic al emisiilor 5.12.4.1. Debitul masic al emisiilor pentru fiecare mod trebuie sã fie calculat dupã cum urmeazã (pentru gazele arse de evacuare brute):
Masa gazului = u . conc . G(EXHW) (15)
sau
Masa gazului = v . conc . V(EXHD) (16)
sau
Masa gazului = w . conc . V(EXHW) (17)
5.12.4.2. Coeficienţii u - umed, v - uscat şi w - umed trebuie utilizaţi aşa cum se specificã în tabelul 5. Tabelui 5. Coeficienţii u, v, w
┌──────────────┬───────────────┬──────────────┬───────────────┬──────────────┐
│ Gaz │ u │ v │ w │ conc │
├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤
│NO(x) │0,001587 │0,002053 │0,002053 │ ppm │
├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤
│CO │0,000966 │0,00125 │0,00125 │ ppm │
├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤
│HC │0,000479 │ - │0,000619 │ ppm │
├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤
│CO(2) │15,19 │19,64 │19,64 │ procente │
├──────────────┼───────────────┼──────────────┼───────────────┼──────────────┤
│O(2) │11,05 │14,29 │14,29 │ procente │
└──────────────┴───────────────┴──────────────┴───────────────┴──────────────┘
Notã: Coeficienţii pentru u, cuprinşi în tabelul 5, sunt valorile corecte pentru o densitate a gazelor arse de evacuare de aproximativ 1,293; pentru o densitate a gazelor arse de evacuare diferit de 1,293, u = w/densitate. 5.12.5. Calcularea emisiilor specifice 5.12.5.1. Emisia trebuie calculatã pentru toate componentele individuale în felul urmãtor:
i=n
Σ M[GAS(i)] . W[F(i)]
i=1
GAS(x) = ─────────────────────── (18)
i=n
Σ P(i) . W[F(i)]
i=1
unde:
P(i) = P(M,i) + P(AUX,i)
5.12.5.2. Factorii de pondere şi numãrul de moduri (n) utilizate în calculele de mai sus corespund prevederilor de la 3.2. 5.12.5.3. Valoarea emisiei medii ponderate de NO(x) rezultatã pentru motor, aşa cum se determinã prin formula (18), trebuie apoi comparatã cu figura 1 de la 3.1 pentru a vedea dacã motorul corespunde regulii 13 din Anexa VI. CAP. 6 Proceduri privind demonstrarea conformitãţii cu limitele emisiei de NO(x) la bordul navelor 6.1. Generalitãţi Dupã instalarea la bordul unei nave a unui motor precertificat, fiecare motor diesel naval trebuie sã fie supus inspecţiilor de verificare la bord, care se efectueazã, aşa cum se specificã la 2.1.1.2 pânã la 2.1.1.4, pentru a verifica dacã motoarele continuã sã corespundã limitelor emisiei de NO(x) prevãzute în regula 13 din Anexa VI. O astfel de verificare a conformitãţii trebuie sã fie determinatã prin folosirea uneia dintre urmãtoarele metode: 1. metoda verificãrii parametrilor motorului în conformitate cu 6.2, pentru a verifica dacã componentele motorului, reglajele şi parametrii de funcţionare nu au deviat de la specificaţiile date în Dosarul tehnic al motorului; 2. metoda mãsurãtorii simplificate în conformitate cu 6.3; sau 3. metoda mãsurãtorii directe şi a controlului în conformitate cu 2.3.4, 2.3.5, 2.3.7, 2.3.8, 2.3.11, 2.4.4 şi 5.5. 6.2. Metoda verificãrii parametrilor motorului 6.2.1. Generalitãţi 6.2.1.1 Motoarele care îndeplinesc urmãtoarele condiţii trebuie sã fie alese spre a fi supuse aplicãrii metodei verificãrii parametrilor motorului: 1. motoarele care au primit un precertificat (Certificat EIAPP) dupã încercarea pe stand şi acelea care au primit un certificat (Certificat IAPP) în urma efectuãrii unei inspecţii iniţiale de certificare; şi 2. motoarele care, de la data ultimei inspecţii, au suferit modificãri sau reglaje la componentele specifice şi la caracteristicile reglabile. 6.2.1.2. Metoda verificãrii parametrilor motorului trebuie aplicatã motoarelor, sub rezerva prevederilor de la 6.2.1.1, atunci când existã o modificare a componentelor şi/sau a caracteristicilor reglabile ale motorului care afecteazã nivelele emisiei de NO(x). Aceastã metodã trebuie utilizatã pentru confirmarea respectãrii limitelor emisiei de NO(x). Motoarele instalate pe nave trebuie sã fie astfel concepute încât verificarea componentelor, caracteristicilor reglabile şi parametrilor motorului care afecteazã nivelele emisiei de NO(x) sã fie fãcutã cu uşurinţã. 6.2.1.3. Pe de altã parte, dacã un motor diesel este conceput sã funcţioneze în cadrul limitelor emisiei de NO(x) prevãzute, este foarte probabil ca, pe durata de funcţionare a motorului la bordul navei, limitele emisiei de NO(x) sã fie respectate. Totuşi, reglajele sau modificãrile efectuate la motor pot sã conducã la nerespectarea limitelor prevãzute pentru emisia de NO(x). Prin urmare, metoda verificãrii parametrilor motorului trebuie sã fie utilizatã pentru a se verifica dacã motorul mai respectã limitele prevãzute pentru emisia de NO(x). 6.2.1.4. Verificãrile componentelor motorului, inclusiv verificãrile reglajelor şi ale parametrilor de funcţionare a motorului, sunt destinate a permite sã se deducã în mod facil nivelul emisiei motorului şi sã se verifice dacã motorul, care nu a suferit modificãri sau reglaje ori care are modificãri sau reglaje minore, respectã limitele aplicabile ale emisiei de NO(x). 6.2.1.5. Scopul unor astfel de verificãri este de a oferi mijloacele imediate pentru a determina dacã motorul este corect reglat conform specificaţiei producãtorului şi dacã rãmâne în starea de reglare corespunzãtoare cu certificarea iniţialã fãcutã de Administraţie şi care asigurã conformitatea acestuia cu regula 13 din Anexa VI. 6.2.1.6. Dacã se utilizeazã o instalaţie electronicã de comandã a motorului, aceasta trebuie sã fie evaluatã comparativ cu reglajele iniţiale pentru a se asigura cã parametrii respectivi respectã limitele originale ale motorului. 6.2.1.7. În scopul evaluãrii conformitãţii cu regula 13 din Anexa VI, nu este întotdeauna necesar sã se mãsoare nivelul de NO(x) pentru a şti dacã un motor, care nu are montat un dispozitiv posttratare a gazelor arse de evacuare, este foarte probabil sã corespundã limitelor emisiei de NO(x) . Este suficient de ştiut cã starea motorului din momentul respectiv corespunde componentelor specificate, etalonãrii sau reglajului parametrilor din momentul certificãrii iniţiale. Dacã rezultatele metodei verificãrii parametrilor motorului indicã faptul cã, probabil, motorul respectã limitele emisiei de NO(x), atunci motorul poate fi recertificat fãrã mãsurarea directã a NO(x). 6.2.1.8. Pentru motoarele echipate cu dispozitive posttratare a gazelor arse, va fi necesar sã se verifice funcţionarea dispozitivului posttratare a gazelor arse, aceasta fãcând parte din verificarea parametrilor. 6.2.2. Proceduri ale metodei verificãrii parametrilor motorului 6.2.2.1. Metoda verificãrii parametrilor motorului trebuie aplicatã prin folosirea a douã proceduri, dupã cum urmeazã: 1. o inspecţie a documentaţiei privind parametrul/parametrii motorului trebuie efectuatã suplimentar faţã de alte inspecţii şi sã includã inspecţia Jurnalului de înregistrare a parametrilor motorului şi verificarea faptului cã aceşti parametri se aflã în limitele admisibile specificate în Dosarul tehnic al motorului; şi 2. o inspecţie propriu-zisã a componentelor motorului şi parametrilor reglabili trebuie efectuatã suplimentar faţã de inspecţia documentaţiei, dacã este necesar. Apoi, referitor la rezultatele inspecţiei documentaţiei, trebuie sã se verifice dacã caracteristicile reglabile ale motorului se aflã în domeniul admisibil specificat în Dosarul tehnic al motorului. 6.2.2.2. Inspectorul trebuie sã opteze dacã face verificarea unei singure componente identificate, unui reglaj sau a unui parametru de funcţionare sau a tuturor acestora, pentru a se asigura cã motorul, care nu a suferit modificãri sau reglaje ori are modificãri sau reglaje minore, corespunde limitelor aplicabile ale emisiei şi cã sunt utilizate doar componentele din specificaţia curentã. Dacã în Dosarul tehnic sunt fãcute referiri la reglajele şi/sau modificãrile unei specificaţii, acestea trebuie sã se încadreze în domeniul recomandat de producãtor şi aprobat de cãtre Administraţie. 6.2.3. Documentaţia pentru metoda verificãrii parametrilor motorului 6.2.3.1. Fiecare motor diesel naval trebuie sã aibã un Dosar tehnic, aşa cum se prevede la 2.3.6, în care sunt consemnate componentele motorului, reglajele sau parametrii de funcţionare care influenţeazã emisiile de gaze arse de evacuare şi care trebuie sã fie verificate pentru asigurarea conformitãţii. 6.2.3.2. Proprietarii sau persoanele care rãspund de navele echipate cu motare diesel, înainte ca acestea sã fie supuse unei verificãri a parametrilor motorului, trebuie sã asigure la bordul navei urmãtoarea documentaţie referitoare la procedurile de verificare la bord a emisiilor de NO(x): 1. un Jurnal de înregistrare a parametrilor motorului pentru înregistrarea tuturor modificãrilor fãcute cu privire la componentele sau reglajele unui motor; 2. o listã cu parametrii motorului corespunzãtori componentelor specificate şi reglajelor respective ale motorului şi/sau documentaţia referitoare la parametrii de funcţionare ai motorului în funcţiune la sarcina sa, prezentate de cãtre producãtorul motorului şi aprobate de cãtre Administraţie; şi 3. documentaţia tehnicã a modificãrii unei componente a motorului, dacã o astfel de modificare este fãcutã la una dintre componentele specificate ale motorului. 6.2.3.3. Jurnalul de înregistrare a parametrilor motorului Descrierile oricãror modificãri care afecteazã parametrii specificaţi ai motorului, inclusiv reglajele, înlocuirile de piese sau modificãrile pieselor motorului, trebuie sã fie înregistrate în ordine cronologicã în Jurnalul de înregistrare a parametrilor motorului. Aceste descrieri trebuie sã fie suplimentate cu orice alte date pertinente folosite la evaluarea nivelelor de NO(x) ale motorului. 6.2.3.4. Lista parametrilor care influenţeazã emisiile de NO(x), care se pot modifica la bordul navei 6.2.3.4.1. În funcţie de caracteristicile constructive ale unui anumit motor, sunt posibile şi normale diferite reglaje şi modificãri care influenţeazã NO(x). Parametrii motorului avuţi în vedere sunt urmãtorii: 1. reglajul injecţiei; 2. injectorul; 3. pompa de injecţie; 4. cama de injecţie; 5. presiunea de injecţie pentru sistemele de alimentare normale; 6. camera de ardere; 7. raportul de compresie; 8. tipul şi construcţia turbosuflantei; 9. rãcitorul de aer de suprlimentare, preîncãlzitorul de aer de suprlimentare; 10. reglarea supapelor; 11. echipamentul de reducere a NO(x) prin "injectare de apã"; 12. echipamentul de reducere a proporţiei de NO(x) prin "combustibil emulsionat" (emulsie de combustibil şi apã); 13. echipamentul de reducere a proporţiei de NO(x) prin "recircularea gazelor arse de evacuare"; 14. echipamentul de reducere a proporţiei de NO(x) prin "reducerea cataliticã selectivã", sau 15. alt parametru (alţi parametri) specificat (specificaţi) de Administraţie. 6.2.3.4.2. Dosarul tehnic al unui motor poate, pe baza recomandãrilor producãtorului de motoare şi cu aprobarea Administraţiei, sã includã mai puţine componente şi/sau mai puţini parametri decât celei/cei prevãzute/prevãzuţi mai sus, în funcţie de caracterul special şi construcţia specificã ale motorului. 6.2.3.5. Lista de verificare pentru metoda verificãrii parametrilor motorului Pentru unii parametri existã diferite posibilitãţi de inspecţie. Cu aprobarea Administraţiei şi cu sprijinul producãtorului de motoare, operatorul navei poate alege metoda care este aplicabilã. Oricare dintre metodele enumerate în apendicele 7 al prezentului cod sau o combinaţie a acestora poate fi suficientã pentru a demonstra conformitatea. 6.2.3.6. Documentaţia tehnicã pentru modificarea componentelor motorului Documentaţia tehnicã pentru includerea în Dosarul tehnic trebuie sã conţinã detalii asupra modificãrilor şi influenţei acestora asupra emisiilor de NO(x) şi ea trebuie furnizatã în momentul în care se efectueazã modificãrile. Datele obţinute pe standul de încercare de la un motor produs ulterior care se situeazã în gama acoperitã prin noţiunea de grup de motoare pot fi acceptate. 6.2.3.7. Starea iniţialã a componentelor motorului, caracteristici reglabile şi parametri reglabili Dosarul tehnic al unui motor trebuie sã conţinã toate informaţiile aplicabile referitoare la emisiile de NO(x) ale motorului, la componentele specificate ale motorului, caracteristicile reglabile şi parametrii reglabili în momentul precertificãrii motorului (Certificatul EIAPP) sau al certificãrii iniţiale (Certificatul IAPP), care dintre acestea este primul. 6.3. Metoda de mãsurare simplificatã 6.3.1. Generalitãţi 6.3.1.1. Când se cer doar încercãri de confirmare la bordul navei şi inspecţii periodice şi intermediare, trebuie aplicatã urmãtoarea procedurã simplificatã de încercare şi mãsurare, prevãzutã în aceastã secţiune. Fiecare primã încercare a motorului pe un stand de încercare trebuie efectuatã în conformitate cu procedura prevãzutã în capitolul 5, utilizând combustibil diesel marin grad DM. Corecţiile pentru temperatura şi umiditatea mediului înconjurãtor în conformitate cu 5.12.3 sunt esenţiale deoarece navele navigheazã în zone cu climã rece sau caldã şi în zone cu climã uscatã sau umedã, fapt ce poate determina o diferenţã în emisiile de NO(x). 6.3.1.2. Pentru a obţine rezultate concludente pentru încercãrile de confirmare la bordul navei şi pentru inspecţiile periodice şi intermediare efectuate la bordul navei, ca minim absolut, concentraţiile emisiei gazoase de NO(x), împreunã cu cele de O(2) şi/sau CO(2) şi CO, trebuie sã fie mãsurate conform ciclului de încercare corespunzãtor. Factorii de ponderare (W(F)) utilizaţi şi numãrul de moduri (n) utilizate la calcule trebuie sã fie în conformitate cu 3.2. 6.3.1.3. Momentul motor al motorului şi turaţia motorului trebuie mãsurate, dar, pentru a simplifica procedura, abaterile admisibile ale aparaturii (vezi 6.3.7), pentru mãsurarea parametrilor motorului respectiv în scopul verificãrii la bordul navei, sunt diferite de acele abateri admisibile permise pentru metoda de încercare pe standul de încercare. Dacã este dificil sã se mãsoare direct momentul motor, puterea la frânã poate fi estimatã prin orice alt mijloc recomandat de cãtre producãtorul de motoare şi aprobat de cãtre Administraţie. 6.3.1.4. În cazuri practice, deseori este imposibil sã se mãsoare consumul de combustibil odatã ce motorul a fost instalat la bordul navei. Pentru a simplifica procedura la bord, se pot accepta rezultatele mãsurãtorii consumului de combustibil la un motor încercat pe standul de încercare în vederea precertificãrii. În astfel de cazuri, în special cele care au în vedere funcţionarea cu combustibil greu, trebuie fãcutã o evaluare cu eroarea de evaluare corespunzãtoare. Întrucât debitul masic de combustibil utilizat în calcul (G(FUEL)) trebuie sã corespundã compoziţiei combustibilului, determinatã pe baza eşantionului de combustibil prelevat pe timpul încercãrii, mãsurãtoarea G(FUEL) de la încercarea pe standul de încercare trebuie corectatã în ceea ce priveşte orice diferenţã referitoare la valorile nete calorice între combustibilul utilizat la standul de încercare şi cel din timpul încercãrii. Consecinţele unei astfel de erori asupra emisiilor finale trebuie calculate şi consemnate cu rezultatele mãsurãrii emisiilor. 6.3.1.5. Dacã nu se specificã altfel, toate rezultatele mãsurãtorilor, datele de încercare sau calculele cerute de acest capitol trebuie consemnate în raportul de încercare a motorului conform 5.10. 6.3.2. Parametrii motorului care sunt mãsuraţi şi înregistraţi Tabelul 6 enumerã parametrii motorului care urmeazã sã fie mãsuraţi şi înregistraţi pe durata procedurilor de verificare la bordul navei. Tabelul 6. Parametrii motorului care sunt mãsuraţi şi înregistraţi
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Unitate
Simbol Parametru de
mãsurã
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
b(x,i) Consumul specific de combustibil (dacã este posibil)
(în al "i"-lea mod pe durata ciclului) kg/kWh
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
H(a) Umiditatea absolutã (masa conţinutului în apã a
aerului de admisie raportatã la masa de aer uscat) g/kg
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
n(d,i) Turaţia motorului (în al "i"-lea mod pe durata ciclului) min^-1
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
n(turb,i) Turaţia turbosuflantei (dacã este cazul) (în al "i"-lea
mod pe durata ciclului) min^-1
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
p(B) Presiunea barometricã totalã (în ISO 3046-1, 1995:
p(x) = P(x) = presiune totalã ambiantã, localã) kPa
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
p(be,i) Presiunea aerului mãsuratã dupã rãcitorul de aer de
suprlimentare în al "i"-lea mod pe durata ciclului) kPa
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
P(i) Puterea la frânã (în al "i"-lea mod pe durata ciclului) kW
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
s(i) Amplasarea comenzii sistemului de alimentare cu
combustibil (pentru fiecare cilindru, dacã este cazul)
(în al "i"-lea mod pe durata ciclului)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
T(a) Temperatura absolutã a aerului de admisie (în ISO 3046-1,
1995: T(x) = TT(x) = temperatura termodinamicã a aerului
ambiant, localã) K
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
T(ba,i) Temperatura aerului la ieşirea din rãcitorul aerului
de suprlimentare (dacã este cazul)
(în al "i"-lea mod pe durata ciclului) K
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
T(clin) Temperatura agentului de rãcire, la intrare K
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
T(clout) Temperatura agentului de rãcire, la ieşire K
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
T(Exh,i) Temperatura gazelor arse de evacuare în punctul de
prelevare a probelor (în al "i"-lea mod pe durata
ciclului) K
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
T(Fuel) Temperatura combustibilului înaintea intrãrii în motor K
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
T(Sea) Temperatura apei de mare K
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
T(oil out/in) Temperatura uleiului de ungere, la ieşire/intrare K
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
6.3.3. Puterea la frânã 6.3.3.1. Ceea ce este în mod special important pentru obţinerea datelor cerute în cursul încercãrilor la bordul navei privind emisia de NO(x) este puterea la frânã. Deşi cazul de cuplare directã a reductoarelor este tratat în capitolul 5, motoarele, aşa cum se prezintã ele la bord, ar putea ca, în multe aplicaţii, sã fie instalate astfel încât mãsurarea momentului motor (aşa cum s-a obţinut cu ajutorul unui aparat de mãsurarea strângerii special instalat) sã nu fie posibilã din cauza absenţei unui arbore liber. Este cazul în special al generatoarelor, dar motoarele pot fi de asemenea cuplate la pompe, instalaţii hidraulice, compresoare etc. 6.3.3.2. Motoarele care acţioneazã astfel de sisteme ar trebui, în mod normal, sã fi fost încercate cu o frânã hidraulicã, în stadiul de fabricare, înaintea cuplãrii permanente la consumatorul de putere, în cazul în care se monteazã la bordul navei. Pentru generatoare, aceasta nu ridicã probleme în ceea ce priveşte utilizarea mãsurãtorilor de voltaj şi amperaj împreunã cu eficienţa generatorului declaratã de producãtor. În cazul echipamentului adaptat la sarcina elicei, se va putea utiliza o curbã declaratã a puterii funcţie de turaţie, împreunã cu mijloacele de mãsurare a turaţiei motorului, fie la capãtul liber, fie, de exemplu, prin raportarea la turaţia arborelui cu came. 6.3.4. Combustibili de încercare 6.3.4.1. În general, toate mãsurãtorile de emisii trebuie efectuate cu motorul funcţionând cu combustibil diesel marin, grad DM, conform ISO 8217, 1996. 6.3.4.2. Pentru a evita o împovãrare inacceptabilã a proprietarului navei, mãsurãtorile pentru încercãrile de confirmare sau de reinspectare pot, pe baza recomandãrilor producãtorului de motoare şi a aprobãrii Administraţiei, fi permise a se efectua cu motorul funcţionând cu combustibil greu conform ISO 8217, 1996, grad RM. Într-un astfel de caz, azotul conţinut de combustibil şi calitatea aprinderii combustibilului pot influenţa emisiile de NO(x) ale motorului. 6.3.5. Prelevarea probelor pentru emisiile gazoase 6.3.5.1. Cerinţele generale menţionate la 5.9.3 trebuie aplicate de asemenea la mãsurãtorile efectuate la bord. 6.3.5.2. Instalarea la bord a tuturor motoarelor trebuie fãcutã astfel încât aceste încercãri sã poatã fi efectuate în siguranţã şi cu o minimã influenţare a funcţionãrii motorului. La bordul navei vor fi prevãzute dispozitive corespunzãtoare pentru prelevarea de probe de gaze arse de evacuare şi pentru a obţine datele cerute. Tubulaturile de evacuare ale tuturor motoarelor trebuie prevãzute cu un punct standard accesibil de prelevare a probelor. 6.3.6. Echipament de mãsurare şi date care se mãsoarã Emisia de poluanţi gazoşi trebuie mãsuratã prin metodele descrise în capitolul 5. 6.3.7. Abaterea permisã a aparatelor de mãsurare a parametrilor motorului şi a altor parametri esenţiali Tabelele 3 şi 4 din paragraful 1.3.2 din apendicele 4 al prezentului cod cuprind abaterile permise ale aparatelor ce urmeazã a fi utilizate la mãsurarea parametrilor motorului şi a altor parametri esenţiali pe timpul procedurilor de verificare la bord. 6.3.8. Determinarea componentelor gazoase Trebuie utilizat echipamentul de mãsurare analiticã şi aplicate metodele descrise în capitolul 5. 6.3.9. Cicluri de încercare 6.3.9.1. Ciclurile de încercare utilizate la bord trebuie sã corespundã ciclurilor de încercare aplicabile, menţionate la 3.2. 6.3.9.2. Funcţionarea motorului la bord conform unui ciclu de încercare specificat la 3.2 nu poate fi întotdeauna posibilã, dar procedura de încercare trebuie, pe baza recomandãrii producãtorului de motoare şi a aprobãrii Administraţiei, sã fie cât mai apropiatã de procedura descrisã la 3.2. Prin urmare, parametrii mãsuraţi în acest caz nu pot fi direct comparaţi cu rezultatele obţinute pe standul de încercãri din cauzã cã parametrii mãsuraţi sunt foarte mult dependenţi de ciclurile de încercare. 6.3.9.3. Dacã numãrul de puncte de mãsurare la bord este diferit de cel de la standul de încercare, punctele de mãsurare şi factorii de ponderare trebuie sã fie în conformitate cu recomandãrile producãtorului de motoare şi aprobate/aprobaţi de cãtre Administraţie. 6.3.10. Calculul emisiilor gazoase Procedura de calculare prevãzutã în capitolul 5 trebuie sã fie aplicatã, având în vedere cerinţele speciale ale acestei proceduri simplificate de mãsurare. 6.3.11. Toleranţe 6.3.11.1. Datoritã posibilelor deviaţii în cadrul aplicãrii la bordul navei a procedurilor simplificate de mãsurare din acest capitol, doar la încercãrile de confirmare şi la inspecţiile periodice şi cele intermediare se poate accepta o toleranţã de 10% în raport cu valoarea limitã aplicabilã. 6.3.11.2. Emisia de NO(x) a unui motor poate varia în funcţie de calitatea arderii combustibilului şi de azotul conţinut în combustibil. Dacã nu existã suficiente informaţii disponibile cu privire la influenţa calitãţii arderii la formarea de NO(x) pe durata procesului de combustie şi asupra ratei de transformare a azotului conţinut în combustibil care, de asemenea, depinde de randamentul motorului, se poate acorda o toleranţã de 10% pentru o încercare la bord efectuatã cu un combustibil grad RM (ISO 8217,1996), cu rezerva cã, la încercarea de precertificare la bord, nu va fi acceptatã nicio toleranţã. Combustibilul folosit trebuie sã fie analizat în ceea ce priveşte conţinutul sãu de carbon, hidrogen, azot, sulf şi, în mãsura în care este prevãzut în ISO 8217, 1996, de orice componente suplimentare, necesare pentru o specificaţie clarã a combustibilului. 6.3.11.3. În niciun caz toleranţa maximã permisã atât pentru simplificarea mãsurãtorilor la bord, cât şi pentru utilizarea combustibilului greu conform ISO 8217, 1996, grad RM, nu trebuie sã depãşeascã 15% din valoarea limitã aplicabilã. APENDICE 1 Model de Certificat EIAPP (Se referã la paragraful 2.2.9 al Codului tehnic NO(x)) CERTIFICAT INTERNAŢIONAL DE PREVENIRE A POLUĂRII ATMOSFEREI DE CĂTRE MOTOARE Emis conform prevederilor Protocolului din 1997 la Convenţia internaţionalã din 1973 pentru prevenirea poluãrii de cãtre nave, aşa cum a fost modificatã prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta (denumitã în continuare Convenţie), din împuternicirea Guvernului: .............../(denumirea completã a ţãrii)/................. de cãtre ............/(denumirea completã a persoanei competente sau organizaţiei autorizate conform prevederilor Convenţiei)/..................
┌────────────┬───────────┬────────────┬────────────┬─────────────┬───────────┐
│Producãtorul│ Numãrul │ Numãrul │ Ciclul │ Puterea │Numãrul de │
│motorului │ modelului │ seriei de │(ciclurile) │nominalã (kW)│aprobare a │
│ │ │ fabricaţie │de încercare│ şi turaţia │motorului │
│ │ │ │ │ nominalã │ │
│ │ │ │ │ (RPM) │ │
├────────────┼───────────┼────────────┼────────────┼─────────────┼───────────┤
│ │ │ │ │ │ │
└────────────┴───────────┴────────────┴────────────┴─────────────┴───────────┘
PRIN PREZENTA SE CERTIFICĂ: 1. faptul cã motorul diesel naval mai sus menţionat a fost inspectat în vederea precertificãrii în conformitate cu cerinţele Codului tehnic privind controlul emisiilor de oxizi de azot de la motoarele diesel navale, devenit obligatoriu prin Anexa VI a Convenţiei; şi 2. faptul cã inspecţiile de precertificare aratã cã motorul, componentele sale, caracteristicile reglabile şi Dosarul tehnic, înaintea instalãrii motorului şi/sau exploatãrii la bordul unei nave, corespund în totalitate prevederilor aplicabile ale regulii 13 din Anexa VI a Convenţiei. Prezentul certificat este valabil pe durata funcţionãrii motorului, sub rezerva inspecţiilor efectuate conform regulii 5 din Anexa VI a Convenţiei, instalat pe navele aflate sub autoritatea acestui guvern.
Emis la ..........................................
(locul de emitere a certificatului)
.........20.... ...........................................
(data emiterii) (semnãtura persoanei legal autorizate pentru
emiterea certificatului)
(sigiliul sau ştampila autoritãţii, dupã caz)
Supliment la Certificatul internaţional de prevenire a poluãrii atmosferei de cãtre motoare (Certificat EIAPP) FIŞA PRIVIND CONSTRUCŢIA, DOSARUL TEHNIC ŞI MIJLOACELE DE VERIFICARE În scopul satisfacerii prevederilor Anexei VI a Convenţiei internaţionale din 1973 pentru prevenirea poluãrii de cãtre nave, aşa cum a fost modificatã prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta (denumitã în continuare Convenţie) şi a celor ale Codului tehnic privind controlul emisiilor de oxizi de azot de la motoarele diesel navale (denumit în continuare Codul tehnic NO(x))
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Observaţii: │
│ 1. Aceastã fişã, împreunã cu anexele sale, trebuie sã fie permanent │
│ ataşatã Certificatului EIAPP. Certificatul EIAPP va însoţi motorul pe │
│ durata funcţionãrii la bordul navei şi trebuie sã fie oricând pus la │
│ dispoziţie la bordul navei. │
│ 2. Dacã limba în care este redactatã fişa originalã nu este nici │
│ engleza şi nici franceza, atunci textul trebuie sã includã o traducere │
│ într-una dintre aceste limbi. │
│ 3. Dacã nu se prevede altfel, regulile menţionate în prezenta fişã │
│ se referã la regulile din Anexa VI a Convenţiei şi cerinţele pentru │
│ un Dosar tehnic al motorului şi pentru mijloacele de verificare se │
│ referã la cerinţele obligatorii din Codul tehnic NO(x). │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
1. Caracteristicile motorului 1.1. Denumirea şi adresa producãtorului ............................... 1.2. Locul de construcţie a motorului ................................. 1.3. Data de construcţie a motorului .................................. 1.4. Locul efectuãrii inspecţiei de precertificare .................... 1.5. Data efectuãrii inspecţiei de precertificare ..................... 1.6. Tipul motorului şi numãrul modelului ............................. 1.7. Numãrul seriei de fabricaţie a motorului ......................... 1.8. Dacã este cazul, motorul este un motor reprezentativ [] sau face parte [] din familia [] sau grupul [] de motoare urmãtoare/urmãtor [] .............. 1.9. Ciclul (ciclurile) de încercare (vezi capitolul 3 din Codul tehnic NO(x)) ........................ 1.10. Puterea nominalã (kW) şi turaţia (RPM) ........................ 1.11. Numãrul de aprobare a motorului ............................... 1.12. Specificaţia (specificaţiile) privind combustibilul de încercare .............................. 1.13. Numãrul de aprobare destinat dispozitivului de reducere a NO(x) (dacã este instalat) ....... 1.14. Limita aplicabilã a emisiei de NO(x) (g/kWh) (regula 13 a Anexei VI) .............................. 1.15. Valoarea realã a emisiei de NO(x) a motorului (g/kWh) .......... 2. Caracteristicile Dosarului tehnic 2.1. Numãrul de identificare/aprobare al Dosarului tehnic .............. 2.2. Data de aprobare a Dosarului tehnic .......................... 2.3. Dosarul tehnic, aşa cum se cere în capitolul 2 din Codul tehnic NO(x) , este o parte esenţialã a Certificatului EIAPP şi trebuie întotdeauna sã însoţeascã un motor pe perioada funcţionãrii sale şi sã fie întotdeauna disponibil la bordul navei. 3. Specificaţii privind procedurile de verificare a NO(x) la bord pentru inspecţia parametrilor motorului 3.1. Numãrul de identificare/aprobare a procedurilor de verificare a NO(x) la bord ...................... 3.2. Data aprobãrii procedurilor de verificare a NO(x) la bord ........... 3.3. Specificaţiile privind procedurile de verificare a NO(x) la bord, aşa cum se cere în capitolul 6 din Codul tehnic NO(x), sunt o parte esenţialã a Certificatului EIAPP şi trebuie întotdeauna sã însoţeascã un motor pe perioada funcţionãrii sale şi sã fie întotdeauna disponibile la bordul navei. PRIN PREZENTA SE CERTIFICĂ faptul cã aceastã fişã este corectã sub toate aspectele. Emisã la ........................................................... (locul de emitere a fişei) .........20.... ........................................................ (data emiterii) (semnãtura persoanei legal autorizate cu emiterea fişei) (sigiliul sau ştampila autoritãţii, dupã caz) APENDICE 2 SCHEME LOGICE PRIVIND INSPECŢIILE ŞI CERTIFICAREA MOTOARELOR DIESEL NAVALE (Se face referire la paragrafele 2.2.8 şi 2.3.13 din Codul tehnic NO(x)) Instrucţiunile privind conformitatea cu prevederile referitoare la efectuarea inspecţiilor şi certificãrii motoarelor diesel navale, aşa cum se descrie în capitolul 2 din prezentul cod, sunt prezentate în schemele logice din urmãtoarele trei pagini. Figura 1 Schema logicã Etapa 1 - Inspecţia de precertificare la producãtor
/ .
┌───────────────────┐ / . Exceptie posibila: numai
│ Derogare │ / . pentru un motor care nu
│Regula 03 exceptie │◄─────. Aplicatie / poate fi incercat pe standul
│Regula 13 mai putin│ . / de incercare si un motor
│ de 130 KW │ . / dotat cu un dispozitiv
└───────────────────┘ . ─────── post-tratare ─────┐
│ │
│ │
▼ │
───────────── │
/ . │
/ . │
┌──────────────/ Inspectie la / │
│ . producator / │
│ . / │
│ ──────┬───── │
▼ │ │
┌─────────────────────┐ │ │
│Apartine unei familii│ │ │
│ sau unui grup de │ │ │
│motoare (nu este un │ │ │
│motor reprezentativ) │ │ │
└────────┬────────────┘ │ │
│ ▼ │
│ ┌──────────────────────┐ │
│ │ Fiecare motor sau │ │
│ │motorul reprezentativ │ │
│ └───────┬──────────────┘ │
▼ │ │
/ . │ │
/ . Neconform │ ──────────── │
/ Atestare .───────────────────►│◄────────────────────/ Actiune / │
. / │ / corectiva / │
. / │ ───────────── │
. │ ▲ │
│ ▼ │ │
│ ──────────────── │ │
│ / Masurare NO(x) / │ │
│ ────────┬──────── │ │
│ ▼ │ │
│ . │ │
│ . . │ │
│ . . │ │
│ . Limita de .─────────────────┴───────────►│
│ . NO(x) . Neconform │
│ . . │
│ . . │
│ │ │
│ │ Conform │Etapa
│ ▼ │ II
│ ┌────────────────────┐ │
│ │Dosar tehnic aprobat│ │
│ └────────┬───────────┘ ▼
│ │ ┌──────────────────┐
▼ ▼ │Instalarea poate │
┌─────────────────────────────────────────────────────────┐ │continua conform │
│ Emitere certificat EIAPP │ │ prevederilor │
└─────────────────────────────────────────────────────────┘ │paragrafului 2.2.4│
└──────────────────┘
Figura 2 Schema logicã Etapa 2 - Inspecţia iniţialã la bordul navei
┌────────────────┐
│Certificat EIAPP│
└────────┬───────┘ │ Etapa I
│ │
┌─────────────────────────────────┤ │
│ │ │
│ ▼ │
┌───┴──────────────────────────────────────────────────────────────────────┴──────────────────┐
│ Inspectia initiala la bord │
└───┬─────────────────────────────────┬────────────────────────────────────┬──────────────────┘
│ │ │
│ ▼ │
│ . │
│ . . │
│ . . │
│ Fara modificari . Verificarea . Modificare substantiala │
│ ┌─────────────── . modificarilor, .────────────────────────►│◄──────────┐
│ │ . Dosar tehnic . ▲ │ │
│ │ . . │ │ │
│ │ . . │ │ │
│ │ . . │ │ ─────┴──────
│ │ │ │ │ / Actiune /
│ │ Modificari minore │ │ │ / corectiva /
│ │ │ │ │ ────────────
│ │ ▼ │ │ ▲
│ │ . . │ │ │
│ │ . . │ ▼ │
│ │ . . │ ────────────── │
│ │◄────────────────. Aplicatie . │ / Masurarea / │
│ │Apartine unei . . │ /completa NO(x)/ │
│ │familii de motoare . . │ ────────────── │
│Regula │ . │ │ │
│o5, nave│ │ ─────────── │ │ │
│cu │ │◄─────── / Actiune /◄───┤ │ │
│tonajul │ │ / corectiva / │ ▼ │
│brut mai│ │ ──────────── │ / . │
│mic de │ ▼ │ / . │
│400 │ ┌──────────────────┐ │ / Limita .────┘
│ │ ▼ ▼ │ . de NO(x)/ Neconform
│ │ ───────────── ────────────── │ . /
│ │ / Inspectia / / Masurarea / │ . /
│ │ /componente / / / simplificata / │
│ │/ parametri / / a NO(x) / │ │
│ │────────┬───── ──────────┬─── │ │
│ │ └───────────────┬──┘ │ │Conform
│ │ │ │ │
│ │ ▼ │ │
│ │ . │ ▼
│ │ . . │ ┌─────────────┐
│ │ . . │ │ Dosar tehnic│
│ │ . . Neconform │ │ aprobat │
│ │ . Confirmare .───────────────────┘ └─────┬───────┘
│ │ . . │
│ │ . . │
│ │ . │
│ │ │ │
│ │ │ Conform │
▼ ▼ ▼ ▼
┌──────────┐┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Nu se cere││ │
│certificat││ Emitere certificat IAPP │
│ IAPP ││ │
│ conform │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
│Regulii 5 │
└──────────┘
Figura 3 Schema logicã Etapa 3 - Inspecţia periodicã la bordul navei
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Inspectie prealabila/Certificat provizoriu EIAPP pe standul de incercare │
└──────────────────────────┬──────────────────────────────────────────────────┘
│
┌─────────────────────────────────┤
│ │
│ ▼
│ ┌──────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │ Inspectie initiala/Certificat IAPP la bord │
│ └─────────────────────────┬────────────────────────────────┘
│ │
│ ▼
┌───┴─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Inspectia initiala la bord │
└───┬─────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────┘
│ │
│ ▼
│ .
│ . .
│ . .
│ Fara modificari . Verificarea . Modificare substantiala
│ ┌─────────────── . modificarilor, .─────────────────────────┐
│ │ . Dosar tehnic . ▲ │
│ │ . . │ │◄──────────┐
│ │ . . │ │ │
│ │ . . │ │ ─────┴──────
│ │ │ │ │ / Actiune /
│ │ Modificare minora │ │ │ / corectiva /
│ │ ▼ │ │ ────────────
│ │ . │ │ ▲
│ │ . . │ │ │
│ │ . . │ │ │
│ │ . . │ ────┴───────── │
│ │◄────────────────. Aplicatie . │ / Masurarea / │
│ │Apartine unei . . │ /completa NO(x)/ │
│ │familii de motoare . . │ ────────────── │
│Regula │ . │ │ │
│o5, nave│ │ ─────────── │ │ │
│cu │ │◄─────── / Actiune /◄───┤ │ │
│tonajul │ │ / corectiva / │ ▼ │
│brut mai│ │ ──────────── │ / . │
│mic de │ │ │ / . │
│400 │ ┌─────────────┴────┬─────────────┐ │ / Limita .────┘
│ │ ▼ ▼ ▼ │ . de NO(x)/ Neconform
│ │ ───────────── ────────────── ───────────── │ . /
│ │ / Inspectie / / Supraveghere/ / Masurarea /│ . /
│ │ /componente / / / NO(x) / / simplificata / │
│ │/ parametri / / / / a NO(x) / │ │
│ │────────┬───── ──────────┬─── ───────┬───── │ │
│ │ └───────────────┬──┴────────────┘ │ │
│ │ │ │ │
│ │ ▼ │ │
│ │ . │ │
│ │ . . │ │
│ │ . . │ │
│ │ . . Neconform │ │
│ │ . Confirmare .───────────────────┘ │
│ │ . . │
│ │ . . │
│ │ . │
│ │ │ │
│ │ │ Conform │ Conform
▼ ▼ ▼ ▼
┌──────────┐┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Nu se cere││ │
│certificat││ Reemitere certificat IAPP │
│ IAPP ││ │
│ conform │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
│Regulii 5 │
└──────────┘
APENDICE 3 SPECIFICAŢII PENTRU ANALIZOARELE CARE SUNT UTILIZATE LA DETERMINAREA COMPONENTELOR GAZOASE DIN EMISIILE MOTOARELOR DIESEL 1. Generalitãţi 1.1. Analizoarele vor avea un domeniu de mãsurare corespunzãtor pentru precizia cerutã la mãsurarea concentraţiilor componentelor gazelor arse de evacuare (vezi 1.5). Toate analizoarele trebuie sã poatã face mãsurãtori continue ale fluxului de gaze şi sã dea o indicaţie continuã de ieşire care sã poatã fi înregistratã. Se recomandã ca analizoarele sã funcţioneze astfel încât concentraţia mãsuratã sã se situeze între 15% şi 100% din valoarea întregii scale a aparatului. 1.2. Dacã se utilizeazã dispozitive de citire (computere, înregistratoare automate de date etc.) care au suficientã precizie şi o rezoluţie sub 15% la scala maximã, se pot accepta concentraţii sub 15% din scala maximã. În acest caz, trebuie efectuate etalonãri suplimentare pentru a asigura precizia curbelor de etalonare (vezi 5.5.2 din apendicele 4 al acestui cod). 1.3. Compatibilitatea electromagneticã (EMC) a echipamentului trebuie sã fie astfel încât sã reducã la minim erorile suplimentare. 1.4. Definiţii 1. Repetabilitatea unui analizor este definitã ca fiind de 2,5 ori abaterea standard a 10 indicaţii repetate la un gaz de etalonare dat. 2. Indicaţia de zero a unui analizor este definitã ca fiind indicaţia medie, inclusiv paraziţii, la un gaz de referinţã zero într-un interval de timp de 30 secunde. 3. Intervalul de mãsurare este definit ca fiind diferenţa dintre indicaţia de etalonare şi cea de zero. 4. Indicaţia de etalonare este definitã ca fiind o indicaţie medie, inclusiv paraziţii, a unui gaz de etalonare într-un interval de timp de 30 secunde. 1.5. Eroarea de mãsurare Eroarea totalã de mãsurare a unui analizor, inclusiv sensibilitatea la interferenţa cu alte gaze (vezi secţiunea 8 din apendicele 4 al prezentului cod), nu trebuie sã fie mai mare de ±5% din citire sau ±3,5% din întreaga scalã, care dintre aceste valori este mai micã. Pentru concentraţiile sub 100 ppm, eroarea de mãsurare nu trebuie sã depãşeascã ±4 ppm. 1.6. Repetabilitatea Repetabilitatea unui analizor nu trebuie sã fie mai mare de ±1% din concentraţia maximã pentru fiecare domeniu de mãsurare utilizat pentru valori mai mari de 155 ppm (sau ppm C) sau ±2% din fiecare domeniu de mãsurare utilizat pentru valori sub 155 ppm (sau ppm C). 1.7. Paraziţi Indicaţia vârf-la-vârf a analizorului la un gaz de referinţã zero şi la un gaz de etalonare peste oricare perioadã de 10 secunde nu trebuie sã depãşeascã 2% din scala maximã în toate domeniile utilizate. 1.8. Deplasarea punctului zero Deplasarea punctului zero în decurs de o orã trebuie sã fie mai micã de 2% din întreaga scalã în cel mai mic domeniu utilizat. 1.9. Deplasarea etalonãrii Deplasarea etalonãrii în decurs de o orã trebuie sã fie mai micã cu 2% din întreaga scalã în cel mai mic domeniu utilizat. 2. Uscarea gazelor Uscãtorul opţional de gaze trebuie sã aibã un efect minim asupra concentraţiei gazelor mãsurate. Uscãtoarele chimice nu sunt o metodã acceptatã de scoatere a apei din eşantion. 3. Analizoare Gazele ce urmeazã a fi mãsurate trebuie analizate cu urmãtoarele aparate. Pentru analizoarele nelineare se permite utilizarea circuitelor de linearizare. 1. Analiza monoxidului de carbon (CO) Analizorul monoxidului de carbon trebuie sã fie de tip cu absorbţie nedispersiv în infraroşu (NDIR). 2. Analiza dioxidului de carbon [CO(2)] Analizorul dioxidului de carbon trebuie sã fie tip cu absorbţie nedispersiv în infraroşu (NDIR). 3. Analiza oxigenului [O(2)] Analizoarele de oxigen trebuie sã fie de tip cu detector paramagnetic (PMD), cu senzor de DiOxid de ZiRconiu (ZRDO) sau cu senzor electrochimic (ECS). Notã: Senzorii electrochimici trebuie compensaţi la interferenţa cu CO(2) şi NO(x). 4. Analiza oxizilor de azot [NO(x)] Analizorul oxizilor de azot trebuie sã fie de tip cu detector cu chimiluminiscenţã (CLD) sau detector chimiluminiscent incandescent (HCLD) cu un convertizor NO(2)/NO, dacã se mãsoarã în stare uscatã. Dacã se mãsoarã în stare umedã, trebuie utilizat un HCLD cu convertizorul menţinut la o temperaturã mai mare de 333 K (60°C), cu condiţia sã se verifice ca efectul de atenuare al apei sã fie satisfãcãtor (vezi 8.2.2 din apendicele 4 al prezentului cod). APENDICE 4 ETALONAREA APARATELOR ANALITICE (Se referã la capitolul 5 al Codului tehnic NO(x)) 1. Introducere 1.1. Fiecare analizor utilizat la mãsurarea parametrilor unui motor trebuie etalonat oricât de des este necesar în conformitate cu cerinţele acestui apendice. 1.2. Dacã nu se specificã altfel, toate rezultatele mãsurãtorii, datele încercãrii sau calculele cerute de acest apendice trebuie înregistrate în raportul de încercare a motorului în conformitate cu secţiunea 5.10 a prezentului cod. 1.3. Precizia aparatelor analitice 1.3.1. Abaterea admisibilã a aparatelor utilizate la mãsurãtorile efectuate pe standul de încercare Etalonarea tuturor aparatelor de mãsurã trebuie sã corespundã cu cerinţele stabilite în tabelele 1 şi 2 şi trebuie sã fie conformã cu standardele naţionale sau internaţionale. Tabelul 1. Abateri permise ale parametrilor motorului la mãsurãtorile efectuate pe standul de încercare
┌────┬─────────────────────────────┬───────────────────────────┬───────────────┐
│Nr. │ Parametru │ Abatere permisã (valori ±%│ Intervale de │
│ │ │bazate pe valorile maxime │ etalonare │
│ │ │ ale motorului) │ (luni) │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 1. │Turaţia motorului │ 2% │ 3 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 2. │Momentul motor │ 2% │ 3 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 3. │Puterea │ 2% │ Nu este │
│ │ │ │ aplicabil │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 4. │Consumul de combustibil │ 2% │ 6 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 5. │Consumul de aer │ 2% │ 6 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 6. │Debitul gazelor arse de │ │ │
│ │evacuare │ 4% │ 5 │
└────┴─────────────────────────────┴───────────────────────────┴───────────────┘
Tabelul 2. Abateri permise ale parametrilor esenţiali mãsuraţi la mãsurãtorile efectuate pe standul de încercare
┌────┬─────────────────────────────┬───────────────────────────┬───────────────┐
│Nr. │ Parametru │ Abatere permisã │ Intervale de │
│ │ │ (valori absolute ±) │ etalonare │
│ │ │ │ (luni) │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 1. │Temperatura lichidului de │ │ │
│ │rãcire │ 2K │ 3 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 2. │Temperatura lubrifiantului │ 2K │ 3 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 3. │Presiunea gazelor arse │ │ │
│ │de evacuare │ 5% din maxim │ 3 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 4. │Depresiunea în colectorul │ │ │
│ │de aspiraţie │ 5% din maxim │ 3 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 5. │Temperatura gazelor arse │ │ │
│ │de evacuare │ 15K │ 3 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 6. │Temperatura aerului la │ │ │
│ │intrare (aer pentru ardere) │ 2K │ 3 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 7. │Presiunea atmosfericã │ 5% din citire │ 3 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 8. │Umiditatea (relativã) a │ │ │
│ │aerului de aspiraţie │ 3% │ 1 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 9. │Temperatura combustibilului │ 2K │ 3 │
└────┴─────────────────────────────┴───────────────────────────┴───────────────┘
1.3.2. Abateri permise ale aparatelor de mãsurã utilizate la bordul navei în scopul verificãrii Etalonarea tuturor aparatelor de mãsurã trebuie sã corespundã cu cerinţele prezentate în tabelele 3 şi 4 şi trebuie sã fie conformã cu standardele naţionale sau internaţionale. Tabelul 3. Abateri permise ale aparatelor de înregistrare a mãsurãrii parametrilor motorului la bordul navei
┌────┬─────────────────────────────┬───────────────────────────┬───────────────┐
│Nr. │ Parametru │ Abatere permisã (valori ±%│ Intervale de │
│ │ │bazate pe valorile maxime │ etalonare │
│ │ │ ale motorului) │ (luni) │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 1. │Turaţia motorului │ 2% │ 3 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 2. │Momentul de torsiune │ 5% │ 3 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 3. │Puterea │ 5% │ Nu se aplicã │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 4. │Consumul de combustibil │ 4%/6% diesel/rezidual │ 6 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 5. │Consumul specific de │ │ │
│ │combustibil │ Nu se aplicã │ Nu se aplicã │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 6. │Consumul de aer │ 5% │ 6 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 7. │Debitul gazelor arse de │ │ │
│ │evacuare │ 5% valoare calculatã │ 6 │
└────┴─────────────────────────────┴───────────────────────────┴───────────────┘
Tabelul 4. Abateri permise ale aparatelor utilizate pentru mãsurarea la bordul navei a altor parametri esenţiali ai motorului
┌────┬─────────────────────────────┬───────────────────────────┬───────────────┐
│Nr. │ Parametru │ Abatere permisã │ Intervale de │
│ │ │ (± valori absolute sau │ etalonare │
│ │ │ "din citire") │ (luni) │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 1. │Temperatura lichidului de │ │ │
│ │rãcire │ 2K │ 3 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 2. │Temperatura lubrifiantului │ 2K │ 3 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 3. │Presiunea gazelor arse │ │ │
│ │de evacuare │ 5% din maxim │ 3 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 4. │Depresiunea în colectorul │ │ │
│ │de aspiraţie │ 5% din maxim │ 3 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 5. │Temperatura gazelor arse │ │ │
│ │de evacuare │ 15K │ 3 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 6. │Temperatura aerului de │ │ │
│ │aspiraţie la intrare │ 2K │ 3 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 7. │Presiunea atmosfericã │ 0,5% din citire │ 3 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 8. │Umiditatea (relativã) a │ │ │
│ │aerului de aspiraţie │ 3% │ 1 │
├────┼─────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────┤
│ 9. │Temperatura combustibilului │ 2K │ 3 │
└────┴─────────────────────────────┴───────────────────────────┴───────────────┘
2. Gaze de etalonare Data limitã de utilizare a tuturor gazelor de etalonare, aşa cum se recomandã de cãtre producãtor, nu trebuie depãşitã. Data de expirare a gazelor de etalonare menţionatã de cãtre producãtor trebuie sã fie înregistratã. 2.1. Gaze pure 2.1.1. Puritatea cerutã a gazelor este definitã de limitele de contaminare redate mai jos. Urmãtoarele gaze trebuie sã fie disponibile pentru aplicarea procedurilor de mãsurare pe standul de încercare: 1. azot purificat (contaminare ≤ 1 ppm C, ≤ 1 ppm CO, ≤ 400 ppm CO(2), ≤ 0,1 ppm NO); 2. oxigen purificat (puritate > 99,5% volum O(2)); 3. amestec de hidrogen-heliu (40 ± 2% hidrogen, restul heliu) (contaminare ≤ 1 ppm C, ≤ 400 ppm CO); şi 4. aer de sintezã purificat (contaminare ≤ 1 ppm C, ≤ 1 ppm CO, ≤ 400 ppm CO(2), ≤ 0,1 ppm NO) (conţinut de oxigen între 18-21% volum). 2.2. Gaze de etalonare şi de reglaj de sensibilitate 2.2.1. Amestecurile de gaze care au urmãtoarele compoziţii chimice trebuie sã fie disponibile: 1. CO şi azot purificat; 2. NO(x) şi azot purificat (cantitatea de NO(2) conţinutã în acest gaz de etalonare nu trebuie sã depãşeascã 5% din conţinutul de NO); 3. O(2) şi azot purificat; şi 4. CO(2) şi azot purificat. Notã: Alte combinaţii de gaze sunt permise cu condiţia ca gazele sã nu reacţioneze unele cu altele. 2.2.2. Concentraţia realã a unui gaz de etalonare şi de reglaj de sensibilitate trebuie sã fie între ±2% din valoarea nominalã. Toate concentraţiile gazului de etalonare trebuie sã fie exprimate în volum (procent din volum sau ppm de volum). 2.2.3. Gazele utilizate la etalonare şi pentru reglajul sensibilitãţii se pot obţine cu ajutorul unui divizor de gaze, prin diluarea cu N 2 purificat sau aer de sintezã purificat. Precizia dispozitivului de amestec trebuie sã fie astfel încât concentraţia gazelor de etalonare diluate sã poatã fi determinatã cu o precizie de ±2%. 3. Procedeul de funcţionare a analizoarelor şi a instalaţiei de prelevare a eşantioanelor Procedeul de funcţionare a analizoarelor trebuie sã respecte instrucţiunile de pornire şi funcţionare specificate de cãtre producãtorul aparatului. Cerinţele minime redate în secţiunile 4 pânã la 9 trebuie respectate. 4. Încercarea de detectare a scurgerilor 4.1. Trebuie efectuatã o încercare a instalaţiei pentru detectarea scurgerilor. Sonda va fi deconectatã de la instalaţia de evacuare a gazelor arse şi orificiul trebuie astupat. Pompa analizorului va fi conectatã. Dupã o perioadã de stabilizare iniţialã toate debitmetrele vor indica zero; în caz contrar, circuitele de prelevare a eşantioanelor vor fi verificate şi eroarea corectatã. 4.2. Media maximã a scurgerilor permise la partea de depresiune trebuie sã fie egalã cu 0,5% din debitul utilizat pentru partea din instalaţie supusã verificãrii. Debitele analizorului şi debitele by pass-ului se pot folosi pentru a estima debitul ce se utilizeazã. 4.3. Altã metodã care se poate utiliza constã în introducerea unei noi concentraţii la începutul circuitului de prelevare a eşantioanelor, înlocuind gazul zero cu un gaz de etalonare. Dupã o perioadã corespunzãtoare de timp, dacã citirea aratã o concentraţie scãzutã comparativ cu concentraţia introdusã, atunci acest fapt aratã cã sunt probleme de etalonare sau de scurgere. 5. Procedeul de etalonare 5.1. Aparaturã Aparatura trebuie etalonatã şi curbele de etalonare trebuie verificate în raport cu gazele standard. Trebuie utilizate aceleaşi debite ale gazului ca şi la prelevarea eşantioanelor din gazele arse de evacuare. 5.2. Timpul de încãlzire Timpul de încãlzire trebuie sã fie conform recomandãrilor producãtorului analizorului. Dacã nu se specificã, se recomandã o perioadã de minim 2 ore pentru încãlzirea analizoarelor. 5.3. Analizor NDIR şi HFID Analizorul NDIR trebuie reglat aşa cum este necesar. 5.4. Etalonarea 5.4.1. Trebuie etalonat fiecare domeniu utilizat în mod normal. 5.4.2. În cazul folosirii aerului de sintezã purificat (sau azotului), analizoarele de CO, CO(2), NO(x) şi O(2) trebuie repuse la zero. 5.4.3. Gazele de etalonare respective trebuie introduse în analizoare, valoarea trebuie înregistratã şi curba de etalonare trebuie stabilitã conform 5.5 de mai jos. 5.4.4. Punerea la zero va fi reverificatã şi procedura de etalonare va fi repetatã, dacã este necesar. 5.5. Stabilirea curbei de etalonare 5.5.1. Instrucţiuni generale 5.5.1.1. Curba de etalonare a analizorului trebuie stabilitã prin cel puţin cinci puncte de etalonare (exclusiv zero) distanţate pe cât posibil uniform unul faţã de celãlalt. Cea mai înaltã concentraţie trebuie sã fie mai mare decât sau egalã cu 90% din valoarea maximã a scalei. 5.5.1.2. Curba de etalonare este calculatã prin metoda celor mai mici pãtrate. Dacã gradul polinomului rezultat este mai mare decât 3, numãrul punctelor de etalonare (inclusiv zero) trebuie sã fie cel puţin egal cu acest grad de polinom plus 2. 5.5.1.3. Curba de etalonare nu va diferi cu mai mult de ±2% din valoarea nominalã a fiecãrui punct de etalonare şi cu mai mult de ±1% din valoarea maximã a scalei la punctul zero. 5.5.1.4. De la curba de etalonare şi punctele de etalonare este posibil de verificat dacã aceastã etalonare s-a efectuat corect. Parametrii caracteristici diferiţi ai analizorului trebuie indicaţi, în mod special: 1. domeniul de mãsurare; 2. sensibilitatea; şi 3. data efectuãrii etalonãrii. 5.5.2. Etalonarea sub 15% din valoarea maximã a scalei 5.5.2.1. Curba de etalonare a analizorului trebuie stabilitã prin cel puţin 10 puncte de etalonare (exclusiv zero) distanţate astfel încât 50% din punctele de etalonare sã fie situate sub 10% din valoarea maximã a scalei. 5.5.2.2. Curba de etalonare trebuie calculatã prin metoda celor mai mici pãtrate. 5.5.2.3. Curba de etalonare nu trebuie sã difere cu mai mult de ±4% din valoarea nominalã a fiecãrui punct de etalonare şi cu mai mult de ±1% din valoarea maximã a scalei la punctul zero. 5.5.3. Metode alternative Dacã se poate demonstra cã alte tehnologii (de exemplu, computer, comutator electronic de domeniu etc.) permit obţinerea unei precizii echivalente, atunci aceste tehnologii pot fi utilizate. 6. Verificarea etalonãrii Fiecare domeniu de funcţionare utilizat în mod normal trebuie sã fie verificat înaintea fiecãrei analize în conformitate cu urmãtoarea procedurã: 1. etalonarea trebuie verificatã prin utilizarea unui gaz zero şi a unui gaz de etalonare a cãrui valoare nominalã trebuie sã fie de peste 80% din valoarea maximã a scalei domeniului de mãsurare; şi 2. dacã, pentru douã puncte considerate, diferenţa dintre valoarea obţinutã şi valoarea de referinţã declaratã nu este mai mare de ±4% din valoarea maximã a scalei, parametrii de reglare pot fi modificaţi. În caz contrar, trebuie stabilitã o nouã curbã de etalonare în conformitate cu 5.5 de mai sus. 7. Încercarea privind eficienţa convertizorului de NO(x) Eficienţa convertizorului utilizat la conversia de NO(2) în NO trebuie sã fie verificatã prin mijloacele de încercare prevãzute la 7.1 pânã la 7.8 de mai jos. 7.1. Montajul pentru încercare Utilizând montajul de încercare aşa cum se aratã în figura 1 de mai jos (vezi şi 3.4 din apendicele 3 al prezentului cod) şi procedura de mai jos, eficienţa convertizoarelor trebuie încercatã cu ajutorul unui ozonizator. 7.2. Etalonarea CLD şi HCLD trebuie etalonate în domeniul de funcţionare cel mai des folosit, urmând specificaţiile producãtorului, utilizând un gaz de punere la zero şi un gaz de reglaj al sensibilitãţii (al cãrui conţinut de NO ar trebui sã fie în jurul valorii de 80% din domeniul de funcţionare şi concentraţia de NO(2) a amestecului de gaz la mai puţin de 5% din concentraţia de NO). Analizorul de NO(x) trebuie sã fie în modul NO astfel încât gazul de etalonare sã nu poatã trece prin convertizor. Concentraţia indicatã trebuie sã fie înregistratã. 7.3. Calcularea Eficienţa convertizorului de NO(x) trebuie calculatã dupã cum urmeazã:
c - d
unde: a = concentraţia de NO(x)conform 7.6 de mai jos b = concentraţia de NO(x) conform 7.7 de mai jos c = concentraţia de NO conform 7.4 de mai jos d = concentraţia de NO conform 7.5 de mai jos 7.4. Adãugarea de oxigen 7.4.1. Printr-un racord în T, oxigenul sau aerul de punere la zero trebuie introdus continuu în debitul de gaz pânã când concentraţia indicatã este mai micã decât aproximativ 20% din concentraţia de etalonare indicatã, prevãzutã la 7.2 de mai sus (analizorul trebuie sã fie în modul NO). 7.4.2. Concentraţia indicatã "c" trebuie sã fie înregistratã. Ozonizatorul trebuie ţinut deconectat pe toatã perioada procesului. 7.5. Punerea în funcţiune a ozonizatorului Ozonizatorul trebuie sã fie acum pus în funcţiune pentru a genera suficient ozon în vederea reducerii concentraţiei de NO la aproximativ 20% (minim 10%) din concentraţia de etalonare redatã la 7.2 de mai sus. Concentraţia indicatã "d" trebuie sã fie înregistratã (analizorul trebuie sã fie în modul NO). 7.6. Modul NO(x) Analizorul de NO trebuie apoi comutat pe modul NO x astfel încât amestecul de gaze [format din NO, NO(2), O(2) şi N(2)] sã treacã acum prin convertizor. Concentraţia indicatã "a" trebuie sã fie înregistratã [analizorul trebuie sã fie în modul NO(x)]. 7.7. Oprirea ozonizatorului Ozonizatorul trebuie acum deconectat. Amestecul de gaze descris la 7.6 de mai sus trece într-un detector prin convertizor. Concentraţia indicatã "b" trebuie sã fie înregistratã [analizorul trebuie sã fie în modul NO(x)]. 7.8. Modul NO Dupã ce a fost repus în modul NO, cu ozonizatorul deconectat, debitul de oxigen sau de aer de sintezã trebuie sã fie de asemenea oprit. Concentraţia de NO(x) indicatã de analizor nu trebuie sã se abatã cu mai mult de ±5% din valoarea mãsuratã conform 7.2 de mai sus [analizorul trebuie sã fie în modul NO(x)]. 7.9. Intervalul de încercare Eficienţa convertizorului trebuie sã fie încercatã înaintea fiecãrei etalonãri a analizorului de NO(x). 7.10. Eficienţa cerutã Eficienţa convertizorului nu trebuie sã fie mai micã de 90%, dar se recomandã cu tãrie o eficienţã de peste 95%. Notã: Dacã, cu analizorul în domeniul cel mai des folosit, convertizorul de NO(x) nu poate da o reducere de la 80% la 20% conform 7.2 de mai sus, atunci trebuie sã se utilizeze domeniul cel mai înalt care va permite sã se obţinã aceastã reducere. Figura 1. Schema de montaj destinatã verificãrii eficienţei convertizorului de NO(x)------------- NOTĂ(CTCE) Figura 1. - Schema de montaj destinatã verificãrii eficienţei convertizorului de NO(x) se gãseşte în Monitorul oficial al României, Partea I, Nr. 182 bis din 16.03.2007 la pagina 39 (a se vedea imaginea asociatã). 8. Efectele perturbãrii la analizoarele de CO, CO(2), NO(x) şi O(2) Gazele prezente în evacuare, altele decât cele care au fost analizate, pot perturba citirea în câteva moduri. Perturbarea pozitivã se poate produce la aparatele NDIR şi PMD, unde gazul perturbator are acelaşi efect ca gazul care a fost mãsurat, dar într-un grad mai mic. Perturbarea negativã se poate produce la aparatele NDIR, prin gazul perturbator care lãrgeşte banda de absorbţie a gazului mãsurat, şi la aparatele CLD, prin gazul perturbator care atenueazã radiaţia. Verificãrile privind perturbãrile conform 8.1 şi 8.2 de mai jos trebuie efectuate înaintea utilizãrii iniţiale a analizorului şi dupã intervale majore de funcţionare. 8.1. Verificarea perturbãrii analizorului de CO Apa şi CO(2) pot perturba funcţionarea analizorului de CO. Prin urmare, un gaz de etalonare CO(2) care are o concentraţie de 80 pânã la 100% din întreaga scalã a domeniului maxim de funcţionare utilizat în timpul încercãrii trebuie sã fie barbotat prin apã, aflatã la temperatura camerei, iar indicaţia analizorului trebuie sã fie înregistratã. Indicaţia analizorului nu trebuie sã fie mai mare de 1% din întreaga scalã pentru domenii egale cu sau mai mari de 300 ppm sau mai mare de 3 ppm pentru domeniile sub 300 ppm. 8.2. Verificãrile atenuãrii la analizorul de NO(x) Cele douã gaze care au un efect perturbator asupra analizoarelor CLD (şi HCLD) sunt CO(2) şi vaporii de apã. Indicaţiile de atenuare a acestor gaze sunt proporţionale cu concentraţiile lor şi, prin urmare, necesitã tehnici de încercare pentru determinarea atenuãrii la cele mai mari concentraţii care pot fi aşteptate în timpul încercãrii. 8.2.1. Verificarea efectului atenuãrii produse de CO(2) 8.2.1.1. Un gaz de etalonare CO(2) cu o concentraţie de 80 pânã la 100% din întreaga scalã a domeniului maxim de funcţionare trebuie sã fie trecut prin analizorul NDIR, iar valoarea CO(2) se înregistreazã ca fiind A. Apoi CO(2) trebuie sã fie diluat aproximativ 50% cu gaz de etalonare NO şi trecut prin NDIR şi (H)CLD, iar valorile de CO(2) şi NO trebuie înregistrate ca fiind B şi, respectiv, C. Apoi CO(2) trebuie sã fie închis şi doar gazul de etalonare NO trebuie sã fie trecut prin (H)CLD şi valoarea NO se înregistreazã ca fiind D. 8.2.1.2. Atenuarea trebuie calculatã dupã cum urmeazã:
(D . A) - (D . B)
şi nu trebuie sã fie mai mare de 3% din întreaga scalã. unde: A = concentraţie de CO(2) nediluat mãsuratã cu NDIR % B = concentraţie de CO(2) diluat mãsuratã cu NDIR % C = concentraţie de NO diluat mãsuratã cu (H)CLD ppm D = concentraţie de NO nediluat mãsuratã cu (H)CLD ppm 8.2.1.3. Se pot utiliza şi alte metode de diluare şi de mãsurare a valorilor gazelor de etalonare CO(2) şi NO (cum ar fi, de exemplu, amestecul dinamic). 8.2.2. Verificarea efectului atenuãrii produse de apã 8.2.2.1. Aceastã verificare se aplicã numai la mãsurãtorile concentraţiilor gazului în stare umedã. Calculul efectului atenuãrii produse de apã trebuie sã ia în considerare diluarea gazului de etalonare NO cu vapori de apã şi determinarea pe scalã a concentraţiei de vapori de apã din amestec faţã de cea aşteptatã pe timpul încercãrii. 8.2.2.2. Un gaz de etalonare NO, care are o concentraţie de 80 pânã la 100% din valoarea maximã a scalei în domeniul normal de funcţionare, trebuie sã fie trecut prin (H)CLD şi valoarea NO se înregistreazã ca fiind D. Gazul de etalonare NO trebuie apoi barbotat prin apã aflatã la temperatura camerei şi trecut prin (H)CLD şi valoarea NO se înregistreazã ca fiind C. Presiunea absolutã de funcţionare a analizorului şi temperatura apei trebuie sã fie determinate şi se înregistreazã ca fiind E şi, respectiv, F. Presiunea vaporilor de saturaţie din amestec care corespunde temperaturii apei barbotate (F) trebuie determinatã şi înregistratã ca fiind G. Concentraţia de vapori de apã (în %) din amestesc trebuie calculatã astfel: şi înregistratã ca fiind H. Concentraţia aşteptatã a gazului de etalonare NO diluat (în vapori de apã) trebuie calculatã astfel:
100
şi înregistratã ca fiind De. Pentru gazele arse de evacuare de la motoarele diesel, concentraţia maximã a vaporilor de apã din gazele arse de evacuare (în %), aşteptatã pe timpul încercãrii, trebuie sã fie determinatã cu un raport ipotetic hidrogen/carbon (H/C) de 1,8/1, plecând de la concentraţia gazului de etalonare CO(2) nediluat (A, mãsurat aşa cum s-a indicat la 8.2.1) astfel: Hm = 0,9 . A (5) şi înregistratã ca fiind Hm. 8.2.2.3. Atenuarea produsã de apã trebuie calculatã astfel:
De H
şi nu va fi mai mare de 3%. unde: De = concentraţia aşteptatã de NO diluat ppm C = concentraţia de NO diluat ppm Hm = concentraţia maximã de vapori de apã % H = concentraţia realã a vaporilor de apã % Notã: Este important ca gazul de etalonare NO sã conţinã o concentraţie minimã de NO(2) pentru efectuarea acestei verificãri, deoarece absorbţia de NO(2) din apã nu a fost luatã în calculele atenuãrii. 8.3. Perturbarea analizorului de O(2) 8.3.1. Indicaţia unui analizor PMD determinatã de gaze, altele decât oxigenul, este comparativ redusã. Echivalenţii în oxigen ai componentelor comune ale gazelor arse de evacuare sunt redaţi în tabelul 5. Tabelul 5. Echivalenţi în oxigen
┌───────────────────────────────────────┬──────────────────────────────┐
│ 100% concentraţie de gaz │ Procentaj echivalent de O(2) │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│ Dioxid de carbon, CO(2) │ -0,623 │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│ Monoxid de carbon, CO │ -0,354 │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│ Oxid de azot, NO │ +44,4 │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│ Dioxid de azot, NO(2) │ +28,7 │
├───────────────────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│ Apã, H(2)O │ -0,381 │
└───────────────────────────────────────┴──────────────────────────────┘
8.3.2. Concentraţia de oxigen mãsuratã trebuie corectatã prin urmãtoarea formulã dacã se fac mãsurãtori de mare precizie: Perturbare = (Procentaj echivalent de O(2) . Concentraţia mãsuratã)/100 (7) 8.3.3. Pentru analizoarele ZRDO şi ECS, perturbarea produsã de gaze, altele decât oxigenul, trebuie compensatã conform instrucţiunilor furnizorului acestor analizoare. 9. Intervale de etalonare Analizoarele trebuie etalonate conform secţiunii 5 cel puţin la fiecare 3 luni sau ori de câte ori se face o reparaţie sau modificare la instalaţie care ar putea influenţa etalonarea. APENDICE 5 MODELUL RAPORTULUI DE ÎNCERCARE [Se face referire la 5,10 din Codul tehnic NO(x)]
Raport de încercare
privind emisiile Nr..... Informaţii asupra motorului*) Pagina 1/5
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Motor │
├─────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┤
│Producãtor │ │
├─────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Tip motor │ │
├─────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Identificare grup sau familie │ │
├─────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤
│Numãr de fabricaţie │ │
├─────────────────────────────────┴───────────┬────────────────────────────────┤
│Turaţia nominalã │ rpm │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Puterea nominalã │ kW │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Turaţia intermediarã │ rpm │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Momentul motor maxim la turaţia intermediarã │ Nm │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│RegulatoruI de injecţie statica │ deg CA BTDC │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Regulatorul de injecţie electronicã │ nu: da: │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Regulatorul de injecţie variabilã │ nu: d: │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Geometrie variabilã a turbosuflantei │ nu: da: │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Diametrul interior al cilindrului │ mm │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Cursa pistonului │ mm │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Raportul de compresie nominal │ │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Presiunea medie realã, la turaţia nominalã │ kPa │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Presiunea maximã in cilindri la puterea │ kPa │
│nominalã │ │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Numãrul şi configuraţia cilindrilor │Numãr: V: În linie: │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Auxiliare │ │
├─────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────┤
│Condiţii specifice ale mediului: │
├─────────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────┤
│Temperatura maximã a apei de mare │ °C │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Temperatura maximã a aerului de │ °C │
│suprlimentare, dacã este cazul │ │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Specificaţia instalaţiei de rãcire cu rãcitor│ nu: da: │
│intermediar, │ │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Specificaţia instalaţiei de rãcire, pentru │ │
│aerul de suprlimentare │ │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Instalaţia de rãcire, punctele de referinţã │ °C │
│temperaturã joasa/înaltã │ │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Depresiunea maximã a admisiei │ kPa │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Contrapresiunea maximã a gazelor arse de │ kPa │
│evacuare │ │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Specificaţia combustibilului lichid │ │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Temperatura combustibilului lichid │ │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Specificaţia uleiului de ungere │ │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│ │ │
├─────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────┤
│Aplicare/Destinat pentru: │
├─────────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────┤
│Client │ │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Utilizare/instalare finalã, nava │ │
├─────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────┤
│Utilizare/instalare finalã, motor │ Principal: Auxiliar: │
├─────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────┤
│Rezultatele îecercãrii privind emisiile: │
├──────────────┬──────────────┬───────────────┬───────────┬──────────┬─────────┤
│Ciclu │ │ │ │ │ │
├──────────────┼──────────────┼───────────────┼───────────┼──────────┼─────────┤
│NO(x) │ │ │ │ │ g/kWh │
├──────────────┴──────────────┼───────────────┴───────────┴──────────┴─────────┤
│Identificarea încercãrii │ │
└─────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────┘
┌─────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────┐
│Data/ora │ │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Loc/stand de încercare │ │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Numãrul încercãrii │ │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Inspector │ │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Data şi locul raportului │ │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Semnãtura │ │
└─────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────┘
* Dacã este cazul.
Raport de încercare Informaţii asupra familiei
privind emisiile Nr..... de motoare*) Pagina 2/5
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Date privind familia/grupul de motoare (Specificaţii obişnuite) │
├─────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────┤
│Ciclul de ardere │ ciclu în 2 timpi/ciclu în 4 timpi │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Agent de rãcire │ aer/apã │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Configuraţia cilindrilor │ Se cere sã fie scris, doar dacã se utilizeazã │
│ │ dispozitive de epurare a gazelor arse │
│ │ de evacuare │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Metoda de aspiraţie │ cu aspiraţie naturalã/sub presiune │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Tipul de combustibil ce │ Combustibil distilat/ distilat sau greu/mixt │
│urmeazã sã fie utilizat la │ │
│bord │ │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Camera de ardere │ Camerã deschisã/camerã compartimentatã │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Dispunerea orificiilor de │ chiulasã/peretele cilindrului │
│supapã │ │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Dimensiunea şi numãrul │ │
│orificiilor de supapã │ │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Tipul instalatiei de │ │
│combustibil │ │
└─────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────┘
┌─────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────┐
│Diverse caracteristici: │ │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Recircularea gazelor arse de │ nu/da │
│evacuare │ │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Injecţie/emulsie de apã │ nu/da │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Injecţie de aer │ nu/da │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Instalaţie de rãcire a │ nu/da │
│aerului de suprlimentare │ │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Echipament de post-tratarea │ nu/da │
│gazelor arse de evacuare │ │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Tipul echipamentului de post-│ │
│tratare a gazelor arse de │ │
│evacuare │ │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Motor cu douã feluri de │ nu/da │
│combustibil │ │
└─────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Date privind familia/grupul de motoare (Alegerea motorului reprezentativ │
│pentru încercarea pe stand) │
├─────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────┤
│Identificarea familiei/ │ │
│grupului │ │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Metoda suprlimentãrii │ │
├─────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────┤
│Instalaţie de rãcire a aerului de suprlimentare │
├─────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────┤
│Criteriile de alegere (se │Debitul maximal de alimentare cu combustibil/ │
│specificã) │altã metodã (se specificã) │
├─────────────────────────────┼────────┬─────────┬─────────┬─────────╔═════════╗
│Numãrul de cilindri │ │ │ │ ║ ║
├─────────────────────────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────║─────────║
│Puterea nominalã maximã pe │ │ │ │ ║ ║
│cilindru │ │ │ │ ║ ║
├─────────────────────────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────║─────────║
│Turaţia nominalã │ │ │ │ ║ ║
├─────────────────────────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────║─────────║
│Reglajul injecţiei (domeniul)│ │ │ │ ║ ║
├─────────────────────────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────║─────────║
│Motor reprezentativ la debit │ │ │ │ ║ ║
│maximal de combustibil │ │ │ │ ║ ║
├─────────────────────────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────║─────────║
│Motor reprezentativ ales │ │ │ │ ║ Motor ║
│ │ │ │ │ ║ repre- ║
│ │ │ │ │ ║ zentativ║
├─────────────────────────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────║─────────║
│Utilizare │ │ │ │ ║ ║
└─────────────────────────────┴────────┴─────────┴─────────┴─────────╚═════════╝
*) Dacã este cazul
Raport de încercare Date tabelare privind încercarea*) Pagina 3/5
privind emisiile Nr....
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Ţeava gazelor arse de evacuare │
├─────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────┤
│Diametrul │ mm │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Lungimea │ m │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Izolaţia │ nu: da: │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Amplasarea sondei │ │
├─────────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────┤
│Observaţii │ │
└─────────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Echipament de mãsurare │
├───────────────────┬────────────┬─────────┬───────────┬───────────────────────┤
│ │ │ │ Domenii de│ Etalonare │
│ │ Producãtor │ Model │ mãsurare ├────────────┬──────────┤
│ │ │ │ │Concentraţia│ Abatere │
│ │ │ │ │ gazului de │ │
│ │ │ │ │ etalonare │ │
├───────────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼────────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │ │
├───────────────────┴────────────┴─────────┴───────────┴────────────┴──────────┤
│Analizor │
├───────────────────┬────────────┬─────────┬───────────┬────────────┬──────────┤
│Analizor de NO(x) │ │ │ ppm │ │ % │
├───────────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼────────────┼──────────┤
│Analizor de CO │ │ │ ppm │ │ % │
├───────────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼────────────┼──────────┤
│Analizor de CO(2) │ │ │ % │ │ % │
├───────────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼────────────┼──────────┤
│Analizor de O(2) │ │ │ % │ │ % │
├───────────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼────────────┼──────────┤
│Analizor de HC │ │ │ ppm │ │ % │
├───────────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼────────────┼──────────┤
│Turaţia │ │ │ rpm │░░░░░░░░░░░░│ % │
├───────────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼────────────┼──────────┤
│Momentul motor │ │ │ Nm │░░░░░░░░░░░░│ % │
├───────────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼────────────┼──────────┤
│Puterea, dacã este │ │ │ kW │░░░░░░░░░░░░│ % │
│cazul │ │ │ │░░░░░░░░░░░░│ │
├───────────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼────────────┼──────────┤
│Debitul │ │ │ │░░░░░░░░░░░░│ % │
│combustibilului │ │ │ │░░░░░░░░░░░░│ │
├───────────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼────────────┼──────────┤
│Debitul aerului │ │ │ │░░░░░░░░░░░░│ % │
├───────────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼────────────┼──────────┤
│Debitul gazelor │ │ │ │░░░░░░░░░░░░│ % │
│arse de evacuare │ │ │ │░░░░░░░░░░░░│ │
├───────────────────┴────────────┴─────────┴───────────┴────────────┴──────────┤
│Temperaturi │
├───────────────────┬────────────┬─────────┬───────────┬────────────┬──────────┤
│Agent de rãcire │ │ │ °C │░░░░░░░░░░░░│ % │
├───────────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼────────────┼──────────┤
│Lubrifiant │ │ │ °C │░░░░░░░░░░░░│ % │
├───────────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼────────────┼──────────┤
│Gaze arse de │ │ │ °C │░░░░░░░░░░░░│ % │
│evacuare │ │ │ │░░░░░░░░░░░░│ │
├───────────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼────────────┼──────────┤
│Aer de admisie │ │ │ °C │░░░░░░░░░░░░│ % │
├───────────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼────────────┼──────────┤
│Aer rãcit de │ │ │ °C │░░░░░░░░░░░░│ % │
│rãcitorul │ │ │ │░░░░░░░░░░░░│ │
│intermediar │ │ │ │░░░░░░░░░░░░│ │
├───────────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼────────────┼──────────┤
│Combustibil │ │ │ °C │░░░░░░░░░░░░│ % │
├───────────────────┴────────────┴─────────┴───────────┴────────────┴──────────┤
│Presiuni │
├───────────────────┬────────────┬─────────┬───────────┬────────────┬──────────┤
│Gaze arse de │ │ │ kPa │░░░░░░░░░░░░│ % │
│evacuare │ │ │ │░░░░░░░░░░░░│ │
├───────────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼────────────┼──────────┤
│Colector de admisie│ │ │ kPa │░░░░░░░░░░░░│ % │
├───────────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼────────────┼──────────┤
│Atmosfericã │ │ │ kPa │░░░░░░░░░░░░│ % │
├───────────────────┴────────────┴─────────┴───────────┴────────────┴──────────┤
│Presiunea vaporilor │
├───────────────────┬────────────┬─────────┬───────────┬────────────┬──────────┤
│Aer de admisie │ │ │ kPa │░░░░░░░░░░░░│ % │
├───────────────────┴────────────┴─────────┴───────────┴────────────┴──────────┤
│Uniditatea │
├───────────────────┬────────────┬─────────┬───────────┬────────────┬──────────┤
│Aer de admisie │ │ │ % │░░░░░░░░░░░░│ % │
└───────────────────┴────────────┴─────────┴───────────┴────────────┴──────────┘
Caracteristici ale combustibilului
┌────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tipul │ │
│combustibilului │ │
├────────────────┴────────────────────────┬────────────────────────────────────┤
│Proprietãţile combustibilului: │Analiza elementelor componente │
│ │ale combustibilului │
├────────────────┬────────────┬───────────┼────────────────────────┬───────────┤
│Densitate │ISO 3675 │ kg/l │Carbon │ % masã │
├────────────────┼────────────┼───────────┼────────────────────────┼───────────┤
│Vâscozitate │ISO 3104 │ mmp/s │Hidrogen │ % masã │
├────────────────┼────────────┼───────────┼────────────────────────┼───────────┤
│ │ │ │Azot │ % masã │
├────────────────┼────────────┼───────────┼────────────────────────┼───────────┤
│ │ │ │Oxigen │ % masã │
├────────────────┼────────────┼───────────┼────────────────────────┼───────────┤
│ │ │ │Sulf │ % masã │
├────────────────┼────────────┼───────────┼────────────────────────┼───────────┤
│ │ │ │LHV/Hu │ MJ/kg │
└────────────────┴────────────┴───────────┴────────────────────────┴───────────┘
*) Dacã este cazul
Raport de încercare Date privind mediul şi Pagina 4/5
privind emisiile Nr.... emisiile gazoase*)
┌────────────────────────────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┐
│Modul │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │ 8 │ 9 │ 10 │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Puterea/Momentul motor % │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Turaţia % │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Ora de la începerea modului │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└────────────────────────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Date asupra mediului │
├────────────────────────────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤
│Presiunea atmosfericã kPa │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Temperatura aerului de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│admisie °C │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Umiditatea aerului de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│admisie g/kg │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Factor atmosferic (fa) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└────────────────────────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
┌────────────────────────────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┐
│Date privind emisiile │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│gazoase: │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Concentraţie de NO(x) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│uscat/umed ppm │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Concentraţie de CO │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│uscat/umed ppm │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Concentraţie de CO(2) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│uscat/umed % │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Concentraţie de 0(2) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│uscat/umed % │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Concentraţie de HC │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│uscat/umed ppm │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Factor de corecţie a │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│umiditãţii NO(x) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Factor specific de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│combustibil (FFH) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Factor de corecţie stare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│uscat/umed │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Debit masic de NO(x) kg/h │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Debit masic de CO kg/h │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Debit masic de C0(2) kg/h │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Debit masic de 0(2) kg/h │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Debit masic de HC kg/h │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Debit masic de S0(2) kg/h │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│NO(x) specific g/kWh │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└────────────────────────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
*) Dacã este cazul
Raport de încercare Date privind încercarea Pagina 5/5
privind emisiile Nr.... motorului*)
┌────────────────────────────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┐
│Modul │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │ 8 │ 9 │ 10 │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Puterea/Momentul motor % │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Turaţia % │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Ora de la începerea modului │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└────────────────────────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Date privind motorul │
├────────────────────────────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤
│Turaţia rpm │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Puterea auxiliarã kW │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Reglarea dinamometrului kW │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Puterea kW │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Presiunea medie realã bar │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Poziţie cremalierã mm │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Consum spec. necorectat │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│de combustibil g/kWh │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Debit combustibil kg/h │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Debit aer kg/h │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Debit gaze arse de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│evacuare kg/h │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Temperatura gazelor arse │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│de evacuare % │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Contrapresiunea gazelor │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│arse de evacuare mbar │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Temperatura agentului │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│de rãcire a cilindrului │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│la ieşire °C │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Temperatura agentului de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│rãcire a cilindrului │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│la intrare °C │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Presiunea agentului de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│rãcire a cilindrului bar │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Temperatura aerului │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│rãcit de rãcitorul │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│intermediar °C │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Temperatura │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│lubrifiantului °C │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Presiunea │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│lubrifiantului bar │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Depresiunea la │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│admisie mbar │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└────────────────────────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
*) Dacã este cazul.
APENDICE 6 CALCULAREA DEBITULUI MASIC AL GAZELOR ARSE DE EVACUARE (METODA CARBONULUI ECHIVALENT) 1. Introducere 1.1. Acest apendice este destinat calculãrii debitului masic al gazelor arse de evacuare şi/sau consumului de aer de ardere. Ambele metode date în continuare se bazeazã pe mãsurarea concentraţiei gazelor arse de evacuare şi pe cunoaşterea consumului de combustibil. Simbolurile şi descrierile de termeni şi variabile utilizate în formulele pentru metoda de mãsurare a carbonului echivalent sunt prezentate în tabelul 4 din capitolul Abrevieri, indici şi simboluri al prezentului cod. 1.2. Acest apendice include douã metode de calculare a debitului masic al gazelor arse de evacuare, astfel: metoda 1 (carbonul echivalent) este valabilã doar folosind combustibili fãrã conţinut de oxigen şi azot; şi metoda 2 (metoda universalã carbon/oxigen echivalent) este aplicabilã pentru combustibili ce conţin H, C, S, O, N în cantitãţi cunoscute. 1.3. Metoda 2 prevede o derivaţie uşor de înţeles, dar universalã pentru toate formulele care includ toate constantele. Aceastã metodã este prevãzutã deoarece existã cazuri când constantele existente, care neglijeazã parametrii esenţiali, pot conduce la rezultate cu erori inevitabile. Folosind formulele din metoda 2 se pot de asemenea calcula parametrii esenţiali în condiţii care se abat de la condiţiile standard. 1.4. Exemplele de parametri pentru câţiva combustibili aleşi sunt date în tabelul 1. Valorile pentru compoziţia combustibilului sunt date doar în scop de referinţã şi nu vor fi utilizate în locul valorilor de compoziţie din combustibilul lichid utilizat în mod real.
Tabelul 1. Parametri pentru câţiva combustibili aleşi (exemple)
┌───────────┬─────┬─────┬─────┬──────┬──────┬───────┬───────┬────────┬───────┐
│Combustibil│ C% │ H% │ S% │ O% │ EAF │ FFH │ FFW │ FFD │ EXH │
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ DENS │
├───────────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│ Diesel │ 86,2│ 13,6│ 0,17│ 0 │ 1 │ 1,835 │ 0,749 │ -0,767 │ 1,294 │
│ │ │ │ │ │ 1,35 │ 1,865 │ │ │ 1,293 │
│ │ │ │ │ │ 3,5 │ 1,920 │ │ │ 1,292 │
├───────────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│ RME │ 77,2│ 12,0│ │ 10,8 │ 1 │ 1,600 │ 0,734 │ -0,599 │ 1,296 │
│ │ │ │ │ │ 1,35 │ 1,630 │ │ │ 1,295 │
│ │ │ │ │ │ 3,5 │ 1,685 │ │ │ 1,292 │
├───────────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│ Metanol │ 37,5│ 12,6│ 0 │ 50,0 │ 1 │ 1,495 │ 1,046 │ -0,354 │ 1,233 │
│ │ │ │ │ │ 1,35 │ 1,565 │ │ │ 1,246 │
│ │ │ │ │ │ 3,5 │ 1,705 │ │ │ 1,272 │
├───────────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│ Etanol │ 52,1│ 13,1│ 0 │ 34,7 │ 1 │ 1,650 │ 0,965 │ -0,490 │ 1,260 │
│ │ │ │ │ │ 1,35 │ 1,704 │ │ │ 1,265 │
│ │ │ │ │ │ 3,5 │ 1,807 │ │ │ 1,281 │
├───────────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│ Gaz │ 60,6│ 19,3│ 0 │ 1,9 │ 1 │ 2,509 │ 1,078 │ -1,065 │ 1,257 │
│ natural*) │ │ │ │ │ 1,35 │ 2,572 │ │ │ 1,265 │
│ │ │ │ │ │ 3,5 │ 2,689 │ │ │ 1,280 │
├───────────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│ Propan │ 81,7│ 18,3│ 0 │ 0 │ 1 │ 2,423 │ 1,007 │ -1,025 │ 1,268 │
│ │ │ │ │ │ 1,35 │ 2,473 │ │ │ 1,273 │
│ │ │ │ │ │ 3,5 │ 2,564 │ │ │ 1,284 │
├───────────┼─────┼─────┼─────┼──────┼──────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│ Butan │ 82,7│ 17,3│ 0 │ 0 │ 1 │ 2,298 │ 0,952 │ -0,97 │ 1,273 │
│ │ │ │ │ │ 1,35 │ 2,343 │ │ │ 1,277 │
│ │ │ │ │ │ 3,5 │ 2,426 │ │ │ 1,285 │
└───────────┴─────┴─────┴─────┴──────┴──────┴───────┴───────┴────────┴───────┘
_____________ * Compoziţie volumetricã: CO(2) 1,10%; N(2) 12,10%; CH(4) 84,20%; C(2)H(6) 3,42%; C(3)H(8) 0,66%; C(4)H(10) 0,22%; C(5)H(12) 0,05%; C(6)H(14) 0,05%. 1.5. Dacã nu se specificã altfel, toate rezultatele calculelor cerute de acest apendice vor fi menţionate în raportul de încercare a motorului în conformitate cu secţiunea 5.10 din prezentul cod. 2. Metoda 1, carbonul echivalent 2.1. Aceastã metodã include şase etape care trebuie sã fie folosite în calculul concentraţiilor din gazele arse de evacuare în funcţie de caracteristicile combustibilului. 2.2. Formulele date ala metodei 1 sunt valabile doar în absenţa oxigenului din combustibil. 2.3. Prima etapã: Calcularea necesarului de aer stoichiometric 2.3.1. Procesul de ardere completa:
C + O(2) → CO(2) (1-1)
4H + O(2) → 2H(2)O (1-2)
S + O(2) → SO(2) (1-3)
STOIAR = (BET/12,11 + ALF/(4 * 1.00794) +
+ GAM/32,060) * 31,9988/23,15 (1-4)
2.4. A doua etapã: Calcularea factorului de exces de aer bazat pe arderea completã şi concentraţia de CO(2)
EAFCDO = ((BET * 10 * 22,262/(12,011 * 1000))/CO2D/100) +
STOIAR * 0,2315/1,42895 - BET * 10 * 22,262/(12,011 * 1000) -
- GAM * 10 *21,891/(32,060 * 1000))/(STOIAR * (0,7685/1,2505 +
+ 0,2315/1,42895)) (1-5)
2.5. A treia etapã: Calcularea raportului hidrogen/carbon
HTCRAT = ALF * 12,011/(1,00794 * BET) (1-6)
2.6. A patra etapã: Calcularea concentraţiei de hidrocarburi în stare uscatã pe baza procedurii ECE R49 referitoare la caracteristicile combustibilului şi raportul aer/combustibil 2.6.1. Conversia concentraţiei de la starea uscatã la starea umedã este datã de:
conc(umed) = conc(uscat) *
* (1 - FFH (consum combustibil/consum aer uscat)) (1-7)
Consum combustibil
FFH * ────────────────── =
Consum aer uscat
Volumul de apã din procesul de ardere
= ─────────────────────────────────────────────── (1-8)
Volumul total al gazelor arse de evacuare umede
Volum total gaze arse de evacuare umede =
Azot din aerul de ardere +
excesul de oxigen +
argonul din aerul de ardere +
CO(2) din aerul de ardere +
apa din procesul de ardere +
CO(2) din procesul de ardere +
SO(2) din procesul de ardere (1-9)
GFUEL
FFH * ───── = (10 * ALF * MVH2O/(2 * 1,0079 * 1000)) *
GAIRD
* GFUEL/((0,7551/1,2505 * (GAIRD/(GFUEL * STOIAR)) * STOIAR +
+ 0,2315/1,42895 * ((GAIRD/(GFUEL * STOIAR)) - 1) * STOIAR +
+ 0,0129/1,7840 * (GAIRD/(GFUEL * STOIAR)) * STOIAR +
+ 0,0005/1,9769 * (GAIRD/(GFUEL * STOIAR)) * STOIAR + (ALF * 10 *
* MVH2O/(2 * 1,0079 * 1000)) + (BET * 10 * MVCO2/(12,011 * 1000)) +
+ (GAM * 10 * MVSO2/(32,060 * 1000))) * GFUEL) (1-10)
unde:
MVH2O = 22,401 dmc/mol
MVCO = 22,262 dmc/mol
MVSO2 = 21,891 dmc/mol
2.6.2. Din formulã rezultã:
GFUEL
FFH * ───── = (0,111127 * ALF)/(0,55583 * ALF - 0,000109 * BET) -
GAIRD
- 0,000157 * GAM + 0,773329 * (GAIRD/GFUEL)) (1-11)
şi
FFH = (0,111127 * ALF)/(0,773329 + (0,55583 * ALF - 0,000109 * BET -
0,000157 * GAM) * (GFUEL/GAIRD)) (1-12)
2.6.3. Factorul de exces de aer este definit ca:
I(v) = consum de aer/(consum de combustibil * necesarul de aer
stoichiometric)
EAFCDO = GAIRD/(GFUEL * STOIAR) (1-14)
GAIRD = EAFCDO * GFUEL * STOIAR (1-15)
CWET = CDRY * (1 - FFH * GFUEL/GAIRD)
= CDRY * (1 - FFH * GFUEL/(EAFCDO * GFUEL * STOIAR))
= CDRY * (1 - FFH/(EAFCDO * STOIAR)) (1-16)
CDRY = CWET * (1- FFH/(EAFCDO * STOIAR))
= CWET * EAFCDO * STOIAR/(EAFCDO * STOIAR - FFH) (1-17)
HCD = HCW * EAFCDO * STOIAR/(EAFCDO * STOIAR - FFH) (1-18)
2.7. A cincea etapã: Calcularea factorului de exces de aer se bazeazã pe procedurile specificate în capitolul 40, Codul de reguli federale al Statelor Unite (40CFR86.345-79).
EXHCPN = (CO2D/100) + (COD/10^6) + (HCD/10^6) (1-19)
I(v) = EAFEXH = (1/EXHCPN - COD/(10^6 * 2 * EXHCPN) -
HCD/ (10^6 * EXHCPN) + HTCRAT/4 * (1 - HCD/(10^6 * EXHCPN)) -
0,75 * HTCRAT/(3,5/(COD/(10^6 * EXHCPN)) +
((1 - 3,5)/(1 - HCD/(10^6 * EXHCPN)))))/(4,77 * (1 + HTCRAT/4)) (1-20)
2.8. A şasea etapã: Calcularea masei gazelor arse de evacuare
Debitul masic al gazelor arse de evacuare = consum de combustibil +
consum de aer de ardere (cu factorul de exces de aer definit în
etapa a patra) (1-21)
Consum de aer = I(v) consum de combustibil * necesarul de aer
stoichiometric (1-22)
Debitul masic al gazelor arse de evacuare = consum de combustibil *
* (1 + I(v) * necesarul de aer stoichiometric) (1-23)
GEXHW = GFUEL * (1 + EAFEXH * STOIAR) (1-24)
3. Metoda 2, metoda universalã carbon/oxigen echivalent 3.1. Introducere Aici se face o descriere uşor de înţeles a metodei carbon/oxigen echivalent. Ea se poate folosi atunci când consumul de combustibil este mãsurabil şi dacã se cunosc compoziţia combustibilului şi concentraţiile componentelor din gazele arse de evacuare. 3.2. Calcularea debitului masic al gazelor arse de evacuare pe baza carbonului echivalent
GFUEL * BET * EXHDENS * 10^4
GEXHW = ──────────────────────────── *
AWC
1
* ─────────────────────────────── (2-1)
CO2W * 104 COW HCW CW
(────────── * ──── * ──── * ───)
MVCO2 MVCO MVHC AWC
3.2.1. Simplificarea pentru ardere completã:
GFUEL * BET * EXHDENS * MVCO2
GEXHW = ───────────────────────────── (2-2)
AWC * (CO2W - CO2AIR)
3.3. Calcularea debitului masic al gazelor arse de evacuare pe baza oxigenului echivalent
┌ Factor 1 ┐
│──────────── + 10 * Factor 2 - 10 * EPS │
│1000 EXHDENS │
GEXHW = GFUEL *│──────────────────────────────────────── + 1│ (2-3)
│ Factor 1 │
│ 10 * TAU - ────────────── │
└ 1000 * EXHDENS ┘
unde:
MWO2 * O2W AWO AWO
Factor 1 = 10^4 * ──────────── - ──── * COW + ──── * NOW +
MVO2 MVCO MVNO (2-4)
2 * AWO 3 * AWO 2 * AWO
+ ─────── * NO2W - ─────── * HCW - ─────── * CW
MVNO2 MVHC AWC
şi
AWO 2 * AWO 2 * AWO
Factor 2 = ALF * ─────── + BET * ─────── + GAM * ─────── (2-5)
2 * AWH AWC AWS
3.3.1. Simplificarea pentru ardere completã:
MWO2
Factor 1(compl.) = 10^4 * ──── * O2W (2-6)
MVO2
3.4. Derivarea dozajului de oxigen pentru arderea incompletã 3.4.1. Aportul de oxigen în g/h este:
GAIRW * TAU * 10 + GFUEL * EPS * 10
3.4.2. Producţia de oxigen în g/h este:
2 * AWO AWO AWO
GO2 + GCO2 * ─────── + GCO * ──── + GNO * ──── +
MWCO2 MWCO MWNO (2-8)
2 * AWO 2 * AWO AWO
+ GNO2 * ─────── + GSO2 * ─────── + GH2O * ─────
MWNO2 MWSO2 MWH2O
bazându-se pe urmãtoarele definiţii şi formule, componentele individuale din gaz sunt calculate în g/h în funcţie de gazele arse de evacuare umede (GC este funinginea în g/h).
MWO2 * 10
GO2 = ────────────── * O2W * GEXHW (2-9)
MVO2 * EXHDENS
MWCO
GCO = ───────────────────── * COW * GEXHW (2-10)
MVCO * EXHDENS * 1000
MWCO
GNO = ───────────────────── * NOW * GEXHW (2-11)
MVNO * EXHDENS * 1000
MWNO2
GNO2 = ────────────────────── * NO2W * GEXHW (2-12)
MVNO2 * EXHDENS * 1000
MWCO2 MWCO2
GCO2 = ─────── * GFUEL * BET * 10 - GCO * ─────── - GHC *
AWC MWCO
MWCO2 MWCO2
* ───── - GC * ─────── (2-13)
MWHC AWC
MWH2O MWH2O
GH2O = ─────── * GFUEL * ALF * 10 - GHC * ───── (2-14)
2 * AWH MWHC
MWSO2
GSO2 = ─────── * GFUEL * GAM * 10 (2-15)
AWS
MWHC
GHC = ───────────────────── * HCW * GEXHW (2-16)
MVHC * EXHDENS * 1000
1
GC = ────────────── * CW * GEXHW (2-17)
EXHDENS * 1000
3.4.3. EXHDENS este calculat folosind formula (2-42) de la 3.6 din aceastã secţiune.
GEXHW
GAIRW * TAU * 10 + GFUEL * EPS * 10 = ────────────── *
10^3 * EXHDENS
MWO2 * O2W * 10^4 AWO * COW AWO * NOW 2 * AWO * NO2W
*( ────────────────── - ───────── + ───────── + ────────────── -
MVO2 MVCO MVNO MVNO2
3 * AWO * HCW 2 * AWO * CW
- ───────────── - ──────────── ) + 10 * GFUEL *
MVHC AWC
ALF * AWO BET * 2 * AWO GAM * 2 * AWO
*( ───────── + ───────────── + ────────────── ) (2-18)
2 * AWH AWC AWS
3.4.4. Prima parantezã este definitã ca Factor 1, cea de-a doua ca Factor 2 [vezi şi formulele (2-4) şi (2-5)]. unde:
GEXHW = GAIRW + GFUEL (2-19)
3.4.5. Masa aerului consumat şi masa gazelor arse de evacuare se pot calcula dupã urmãtoarele formule:
Factor 1
────────────── + 10 * Factor 2 - 10 * EPS
1000 * EXHDENS
GAIRW = GFUEL * ( ───────────────────────────────────────── ) (2-20)
Factor 1
TAU * 10 - ─────────────────
1000 * EXHDENS
şi, respectiv:
Factor 1
────────────── + 10 * Factor 2 - 10 * EPS
1000 * EXHDENS
GEXHW = GFUEL * ( ───────────────────────────────────────── + 1 ) (2-21)
Factor 1
TAU * 10 - ──────────────
1000 * EXHDENS
3.5. Derivarea dozajului de carbon pentru arderea incompletã 3.5.1. Aportul de carbon în g/h: 3.5.2. Producţia de carbon în g/h:
AWC AWC AWC
GCO2 * ───── + GCO * ──── + GHC * ──── + GC (2-23)
MWCO2 MWCO MWHC
3.5.3. Pe baza urmãtoarelor definiţii şi formule, fiecare componentã din gaz este calculatã în g/h în funcţie de gazele arse de evacuare umede (GC este funinginea în g/h).
MWCO2 * 10
GCO2 = ─────────────── * CO2W * GEXHW (2-24)
MVCO2 * EXHDENS
MWCO
GCO = ───────────────────── * COW * GEXHW (2-25)
MVCO * EXHDENS * 1000
MWHC
GHC = ───────────────────── * HCW * GEXHW (2-26)
MVHC * EXHDENS * 1000
1
GC = ────────────── * CW * GEXHW (2-27)
EXHDENS * 1000
3.5.4. Pentru dozare: Aport de carbon = Producţie de carbon
GEXHW * AWC
GFUEL * BET * 10 = ────────────── *
EXHDENS . 1000
CO2W COW HCW CW
* ( ───── * 10^4 + ──── + ──── + ─── ) (2-28)
MVCO2 MVCO MVHC AWC
3.5.5. Calcularea debitului masic al gazelor arse de evacuare pe baza dozajului de carbon:
GFUEL * BET * EXHDENS * 10^4
GEXHW = ──────────────────────────── *
AWC
1
* ─────────────────────────────────── (2-29)
CO2W * 10^4 COW HCW CW
( ─────────── + ──── + ──── + ─── )
MVCO2 MVCO MVHC AWC
3.6. Calcularea compoziţiei volumetrice a gazelor arse de evacuare şi a densitãţii gazelor arse de evacuare pentru arderea incompletã
VCO = COW * 10^-6 * VEXHW (2-30)
VNO = NOW * 10^-6 * VEXHW (2-31)
VNO2 = NO2W * 10^-6 * VEXHW (2-32)
VHC = HCW * 10^-6 * VEXHW (2-33)
GAIRW * NUE * MVH2O GFUEL * ALF * MVH2O
( ─────────────────── + ─────────────────── )
MWH2O 2 * AWH
VH2O = ───────────────────────────────────────────── - VHC (2-34)
100
GAIRW * CO2AIR MVCO2 1
VCO2 = ( ────────────── + GFUEL * BET * ───── ) * ─── - VCO -
1,293 AWC 100
CW * GEXHW MVCO2
- VHC - ────────────── * ─────── (2-35)
EXHDENS * 10^6 AWC
cu CO2AIR = CO(2) - concentraţia din aerul de ardere (vol %).
GFUEL AWO 2 * AWO 2 * AWO
TAU2 = ───── * (ALF * ─────── + BET * ─────── + GAM + ───────) (2-36)
GAIRW 2 * AWH AWC AWS
GAIRW * (T - TAU2) MVO2
VO2 = ────────────────── * ──── + (3/2) * VHC + (1/2) * VCO -
100 MWO2
CW * GEXHW MVO2 EPS MVO2
- (1/2)* VNO - VNO2 - ────────────── * ──── + ─── * ──── * GFUEL (2-37)
EXHDENS * 10^6 AWC 100 MWO2
MVN2 MVN2
GAIRW * ETA * ──── + GFUEL * DEL * ────
MWN2 MWN2
VN2 = ─────────────────────────────────────── - (1/2) * VNO -
100
- (1/2) * VNO2 (2-38)
MVSO2
GFUEL * GAM * ─────
AWS
VSO2 = ─────────────────── (2-39)
100
VEXHW = VH2O + VCO2 + VO2 + VN2 + VSO2 + VCO + VNO + VNO2 + VHC (2-40)
VEXHD = VEXHW - VH2O (2-41)
EXHDENS = GEXHW/VEXHW (2-42)
KEXH = VEXHD/VEXHW (2-43)
3.7. Programul pentru calcularea debitului masic al gazelor arse de evacuare 3.7.1. Rezultatele ambelor calcule stoichiometrice efectuate pentru evaluarea carbonului şi oxigenului dau compoziţia totalã a gazelor arse de evacuare şi debitul masic al gazelor arse de evacuare, inclusiv conţinutul de apã. 3.7.2. Formulele din program se bazeazã în principal pe gazele arse de evacuare umede. 3.7.3. Dacã se mãsoarã concentraţiile în stare uscatã (O(2) şi CO(2)), se va folosi factorul de corecţie de la stare uscatã la stare umedã KWEXH (= K(w,r)). 3.7.4. Programul calculeazã debitul masic al gazelor arse de evacuare cu KWEXH cunoscut, precum şi KWEXH cu debitul cunoscut al gazelor arse de evacuare. Dacã nu se cunoaşte niciuna dintre valori, programul ia o valoare preliminarã pentru KWEXH (= K(w,r)) şi se face calculul iterativ pânã când ambele valori concordã şi nu mai variazã. 3.7.5. Dacã formula de conservare a masei este utilizatã fãrã program, atunci trebuie utilizat urmãtorul factor de corecţie de la starea uscatã la starea umedã:
100
K(w,r,3) = ( ────────────────────────────────────────────── ) (2-44)
ALF * MVH2O * AWC * (CO2D)
────────────────────────── + NUE * 1,608 + 100
BET * MVCO2 * 2 * AWH
3.7.6. Aceeaşi formulã sub altã formã:
100
K(w,r,3) = ( ──────────────────────────────────────── ) (2-44a)
ALF * 5,995 * (CO2D)
──────────────────── + NUE * 1,608 + 100
BET
3.7.7. Pentru formula generalã pentru corecţia uscat/umed KWEXH = K(w,r) sunt posibile diferite versiuni. 3.7.8. Formulele (2-44) şi (2-44a), precum şi formula (12) de la 5.12.2.3 din prezentul cod nu sunt absolut exacte, deoarece corecţia pentru apa care rezultã din ardere şi corecţia pentru conţinutul de apã din aerul de admisie nu se însumeazã. 3.7.9. Formula exactã este:
GFUEL * ALF * MWH2O RhoEXH DAC
GFUEL + GAIRD - ─────────────────── * ──────────
200 * AWH Rho H2O
K(w,r,4) = ──────────────────────────────────────────────── (2-45)
Ha * GAIRD RhoEXH DAC
GFUEL + GAIRD + ────────── * ──────────
1000 Rho H2O
unde: RhoEXH DAC = densitatea gazelor arse de evacuare la arderea cu aer uscat (kg/Ndmc) Rho H2O = densitatea vaporilor de apã (kg/Ndmc) MW H(2)O/MV H(2)O 3.7.10. O comparaţie între formula (12) de la 5.12.2.3 din prezentul cod şi formula (2-45) aratã foarte mici diferenţe ale factorului K(w,r), aşa cum se vede în urmãtoarele exemple:
Umiditate Abateri de la factorul K(w,r) [comparativ cu (2-45)]
g/kg %
10,0 0,2
25,0 0,5
3.7.11. Formula redatã la (2-45) nu este foarte practicã pentru cã în multe cazuri RhoEXH DAC nu este cunoscutã şi pentru cã utilizarea factorului specific de combustibil F FH este exclusã. Prin urmare, trebuie sã fie utilizate formulele mult mai practice (9), (10), (12) şi (13) de la 5.12.2.1 pânã la 5.12.3.5 din prezentul cod; erorile rezultate, cu valori mai mici de 0,2% (în cele mai multe cazuri), pot fi neglijate. 3.8. Calcularea factorilor specifici de combustibil FFD şi FFW în cadrul calculului debitului gazelor arse de evacuare
(VEXHD - VAIRD)
FFD = ─────────────── (2-46)
GFUEL
(VEXHW - VAIRW)
FFD = ─────────────── (2-47)
GFUEL
3.8.1. Cu ajutorul urmãtoarelor formule:
VEXHW = VH2O + VCO2 + VO2 + VN2 + VSO2 (2-48)
VEXHD = VCO2 + VO2 + VN2 + VSO2 (2-49)
şi, conform formulelor (2-34), (2-35), (2-37), (2-38) şi (2-39), factorii pot fi daţi de formulele (2-50) şi, respectiv, (2-52):
MVH20 MVO2 MVCO2 MVO2
FFW = (ALF/100) * ( ─────── - ─────── ) + (BET/100) * ( ───── - ──── ) +
2 * AWH 4 * AWH AWC AWC
MVSO2 MVO2 MVN2
+ (GAM/100) * ( ───── - ──── ) + (DEL/100) * ( ──── ) +
AWS AWS MWN2
MVO2
+ (EPS/100) * ( ──── ) (2-50)
MWO2
3.8.2. Aceeaşi formulã cu numere:
FFW = 0,05557 * ALF - 0,00011 * BET - 0,00017 * GAM +
+ 0,0080055 * DEL + 0,006998 * EPS (2-51)
3.8.3. Formula pentru FFD este foarte asemãnãtoare; singura diferenţã este la coeficientul ALF pentru apã:
MVO2 MVCO2 MVO2
FFD = -(ALF/100) * ( ─────── ) + (BET/100) * ( ───── - ──── ) +
4 * AWH AWC AWC
MVSO2 MVO2 MVN2
+ (GAM/100) * ( ───── - ──── ) + (DEL/100) * ( ──── ) +
AWS AWS MWN2
MVO2
+ (EPS/100) * ( ──── ) (2-52)
MWO2
3.8.4. Aceeaşi formulã cu numere:
FFD = - 0,05564 * ALF - 0,00011 * BET - 0,00017 * GAM +
+ 0,0080055 * DEL + 0,006998 * EPS (2-53)
3.9. Derivarea factorului specific pentru combustibilul F(FH) 3.9.1. Se foloseşte la calcularea concentraţiei pentru starea umedã pornind de la concentraţia pentru starea uscatã conform 5.12.2 din acest cod.
conc(umed) = K(w,r) * conc(uscat) (2-54)
Notã: În urmãtoarea derivare, simbolurile pentru variabilele indicate diferã de simbolurile date în abrevieri din cauza denumirilor variabilelor din programul menţionat, de exemplu: 3.9.2. Derivarea factorului FFH considerã aerul de admisie uscat, deoarece formula (8) ţine cont separat de conţinutul de apã din aerul de admisie.
GFUEL
KWEXH = ( 1 - FFH * ───── ) (2-55)
GAIRD
şi unde:
conc(umed) * VEXHW = conc(uscat) * VEXHD (2-56)
(Egalitatea între volume)
VEXHD VEXHW - VH2O
KWEXH = ───── = ──────────── =
VEXHW VEXHW
GH2O
──── * EXHDENS
VH2O 1000
= 1 - ───── = 1 - ─────────────── (2-57)
VEXHW MWH2O
───── * GEXHW
MVH2O
şi unde:
MWH2O
GH2O = ─────── * GFUEL * ALF * 10 (2-58)
2 * AWH
şi:
GEXHW = GAIRW + GFUEL (2-59)
GFUEL * ALF * EXHDENS * MVH2O
KEXHW = 1 - ───────────────────────────── =
200 * AWH * (GAIRW + GFUEL)
GFUEL * ALF * EXHDENS * MVH2O
= 1 - ────────────────────────────── (2-60)
GFUEL
GAIRW * 200 * AWH *(1 + ─────)
GAIRW
ALF * EXHDENS * MVH20
F(FH) = FFH = ───────────────────────── (2-61)
GFUEL
200 * AWH * ( 1 + ───── )
GAIRW
3.9.3. Aceastã formulã universalã, aplicabilã tuturor combustibililor (cu densitatea gazelor arse de evacuare cunoscutã), poate fi simplificatã pentru combustibilii diesel astfel:
1
F(FH) = ALF * 0,1448 * ───────── (2-62)
GFUEL
1 + ─────
GAIRW
APENDICE 7 LISTA DE VERIFICARE PENTRU METODA DE VERIFICARE A PARAMETRILOR MOTORULUI (Se referã la 6.2.3.5 din Codul tehnic NO(x)) 1. Pentru unii dintre parametrii prezentaţi mai jos, existã mai multe posibilitãţi de verificare. În astfel de cazuri, oricare dintre metodele menţionate mai jos sau o combinaţie a acestora poate fi suficientã pentru a arãta conformitatea. Cu aprobarea Administraţiei, operatorul navei, cu sprijinul producãtorului motorului, poate alege metoda de utilizat. 1. parametrul "reglajul injecţiei" 1. poziţia camei de combustibil (came individuale sau arborele cu came, dacã aceste came nu sunt reglabile) - opţional (depinde de construcţie): poziţia legãturii între camã şi acţionarea pompei - opţional pentru pompe cu manşon gradat: indexul VIT şi poziţia camei sau poziţia capului cilindrului; sau - alt tip de manşon gradat 2. începerea alimentãrii cu combustibil pentru anumite poziţii ale cremalierei (mãsurarea presiunii dinamice) 3. deschiderea supapei de injecţie pentru anumite puncte de încãrcare, de exemplu, utilizarea unui senzor Hall sau a unui înregistrator de acceleraţie 4. valori de operare dependente de sarcinã pentru presiunea aerului de suprlimentare, presiunea maximã de ardere, temperatura aerului de suprlimentare, temperatura gazelor arse de evacuare în comparaţie cu graficele ce aratã corelarea cu NO(x). Suplimentar, trebuie sã se asigure cã raportul de compresie corespunde valorii iniţiale de certificare (vezi 1.7) Notã: Pentru evaluarea reglajului efectiv, este necesar sã se cunoascã limitele admisibile ale emisiilor, sã fie vãzute graficele ce aratã influenţa reglajului privind NO(x), funcţie de rezultatele mãsurãtorilor de NO(x) de la încercarea pe stand. 2. parametrul "injector" 1. specificaţie şi numãr de identificare a componentei 3. parametrul "pompã de injecţie" 1. numãr de identificare a componentei (care specificã construcţia plonjorului şi capului cilindrului) 4. parametrul "camã de combustibil" 1. numãr de identificare a componentei (care specificã forma) 2. începerea şi terminarea alimentãrii cu combustibil pentru o anumitã poziţie a cremalierei (mãsurarea presiunii dinamice) 5. parametrul "presiune de injecţie" 1. numai pentru instalaţiile normale cu ţevi: presiune dependentã de încãrcarea instalaţiei, graficul care aratã corelarea cu NO(x) 6. parametrul "camera de ardere" 1. numerele de identificare a componentelor pentru chiulasã şi capul de piston 7. parametrul "raportul de compresie" 1. verificarea toleranţei efective 2. verificarea jocului la biele şi bielete 8. parametrul "tip şi construcţia turbosuflantei" 1. model şi specificaţie (numerele de identificare) 2. presiunea aerului de suprlimentare în funcţie de sarcinã, graficul care aratã corelarea cu NO(x) 9. parametrul "rãcitorul de aer de suprlimentare, preîncãlzitorul de aer de suprlimentare" 1. model şi specificaţie 2. temperatura aerului de suprlimentare în funcţie de sarcinã, corectatã la condiţiile de referinţã, graficul care aratã corelarea cu NO(x) 10. parametrul "reglajul supapelor" (doar pentru motoare în 4 timpi cu închiderea supapei de admisie înaintea BDC) 1. poziţia camei 2. verificarea reglajului 11. parametrul "injecţie de apã" (pentru evaluare: graficul care aratã influenţa asupra NO(x)) 1. consumul de apã în funcţie de sarcinã (control) 12. parametrul "combustibil emulsionat" (pentru evaluare: graficul care aratã influenţa asupra NO(x)) 1. poziţia cremalierei în funcţie de sarcinã (control) 2. consumul de apã în funcţie de sarcinã (control) 13. parametrul "recircularea gazelor arse de evacuare" (pentru evaluare: graficul care aratã influenţa asupra NO(x)) 1. debitul masic al gazelor arse de evacuare recirculate în funcţie de sarcinã (control) 2. concentraţia de CO 2 din amestecul de aer curat şi gaze arse de evacuare recirculate, şi anume, din aerul de baleiaj (control) 3. concentraţie de O 2 din aerul de baleiaj (control) 14. parametrul "reducere cataliticã selectivã" (SCR) 1. debitul masic al agentului de reducere în funcţie de sarcinã (control) şi verificãrile periodice locale privind concentraţiile de NO x dupã SCR (pentru evaluare, graficul care aratã influenţa asupra NO(x)) 2. Pentru motoarele cu reducere cataliticã selectivã (SCR) fãrã sistem de reglaj cu cale inversã (feed-back), mãsurãtoarea opţionalã de NO(x) (verificãri periodice locale sau control) este utilã pentru a arãta cã eficienţa SCR mai corespunde încã condiţiilor care existau înainte de momentul certificãrii, indiferent dacã condiţiile ambiante sau calitatea combustibilului duc la emisii brute diferite. ----