Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
REGULI UNIFORME din 9 mai 1980 privind contractul de transport international feroviar al marfurilor (CIM)*)
ART. 1 Sfera de aplicare § 1. Sub rezerva excepţiilor prevãzute la art. 2, regulile uniforme se aplica tuturor expeditiilor de mãrfuri predate la transport cu o scrisoare de trasura directa întocmitã pentru un parcurs care strabate teritoriile a cel puţin doua state şi care cuprinde exclusiv linii înscrise în lista prevãzutã la art. 3 şi 10 ale convenţiei. § 2. În regulile uniforme, termenul statie cuprinde: staţiile feroviare, porturile serviciilor de navigaţie şi orice alt oficiu al întreprinderilor de transport, deschise publicului pentru executarea contractului de transport. ART. 2 Excepţii de la sfera de aplicare § 1. Expeditiile la care statia de predare şi statia de destinaţie sînt situate pe teritoriul aceluiaşi stat şi care nu parcurg teritoriul unui alt stat decît în tranzit nu sînt supuse regulilor uniforme: a) dacã liniile pe care se efectueazã tranzitul sînt exploatate exclusiv de o cale feratã a statului de plecare sau b) dacã statele sau cãile ferate interesate au convenit sa nu considere aceste transporturi ca internaţionale. § 2. Expeditiile între staţii situate în doua state vecine şi expeditiile între staţii din doua state în tranzit pe teritoriul unui al treilea stat, dacã liniile pe care se efectueazã transportul sînt exploatate exclusiv de o cale feratã a unuia din aceste trei state, sînt supuse regimului traficului intern aplicabil la aceasta cale feratã, cînd predatorul, utilizînd scrisoarea de trasura corespunzãtoare, o solicita şi dacã legile şi regulamentele nici unuia din statele interesate nu se opun la aceasta. ART. 3 Obligaţia de a transporta § 1. Calea feratã este obligatã sa efectueze, în condiţiile regulilor uniforme, orice transport de mãrfuri în vagoane complete, cu condiţia ca: a) predatorul sa se conformeze regulilor uniforme, dispoziţiilor complementare şi tarifelor; b) transportul sa fie posibil cu personalul şi mijloacele de transport normale care permit satisfacerea nevoilor regulate ale traficului; c) transportul sa nu fie împiedicat de împrejurãri pe care calea feratã nu le poate evita şi a cãror inlaturare nu depinde de ea. § 2. Calea feratã nu este obligatã sa primeascã mãrfurile a cãror încãrcare, transbordare sau descãrcare pretind folosirea de mijloace speciale, decît dacã staţiile respective dispun de aceste mijloace. § 3. Calea feratã nu este obligatã sa primeascã decît mãrfurile al cãror transport poate fi efectuat fãrã intirziere; prescripţiile în vigoare la statia de predare determina cazurile cînd mãrfurile care nu îndeplinesc aceasta condiţie trebuie sa fie primite provizoriu în depozit. § 4. Cînd autoritatea competenta a decis ca: a) serviciul va fi suprimat sau suspendat în totalitate sau în parte, b) unele expeditii vor fi excluse sau admise numai în anumite condiţii, aceste mãsuri trebuie sa fie aduse fãrã intirziere la cunostinta publicului şi a cãilor ferate; acestea informeazã cãile ferate ale celorlalte state în vederea publicãrii lor. § 5. Cãile ferate pot, de comum acord, sa concentreze transportul mãrfurilor, în anumite relaţii, la puncte de frontiera şi la tari de tranzit determinate. Aceste mãsuri se comunica oficiului central. Ele se consemneazã de cãile ferate în liste speciale, care se publica în forma prevãzutã pentru tarifele internaţionale şi intra în vigoare la o luna dupã data comunicãrii la oficiul central. § 6. Orice abatere de la acest articol, sãvîrşitã de calea feratã, poate da loc unei acţiuni în repararea prejudiciului cauzat. ART. 4 Obiecte excluse de la transport Sînt excluse de la transport: a) obiectele al cãror transport este interzis, fie chiar numai pe unul dintre teritoriile din parcurs; b) obiectele al cãror transport este rezervat administraţiei postelor, fie chiar numai pe unul dintre teritoriile din parcurs; c) obiectele care, datoritã dimensiunilor lor, greutatii lor sau modului lor de prezentare, nu ar putea fi transportate, din cauza instalaţiilor sau a mijloacelor de exploatare, fie chiar numai de una din cãile ferate din parcurs; d) materiile şi obiectele excluse de la transport în virtutea Regulamentului privind transportul internaţional feroviar al mãrfurilor periculoase (RID), anexa nr. I la regulile uniforme, sub rezerva derogarilor prevãzute la art. 5 § 2. ART. 5 Obiecte admise la transport în anumite condiţii § 1. Sînt admise la transport în anumite condiţii: a) materiile şi obiectele admise la transport în condiliile RID sau ale înţelegerilor şi dispoziţiilor tarifare prevãzute la § 2; b) transporturile funerare, vehiculele de cale feratã care circula pe roti proprii, animalele vii, expeditiile al cãror transport prezintã dificultãţi speciale din cauza dimensiunilor lor, greutatii lor sau modului lor de prezentare, în condiţiile dispoziţiilor complementare; acestea pot deroga de la regulile uniforme. Animalele vii trebuie sa fie însoţite de un insotitor pus la dispoziţie de predator. Însoţitorul nu este totuşi cerut cînd aceasta se prevede în tarifele internaţionale sau cînd cãile ferate participante la transport au renunţat la acesta la cererea predatorului; în acest caz, în afarã unei înţelegeri contrare, calea feratã este scutitã de rãspunderea sa pentru orice pierdere sau avariere care rezulta dintr-un risc pe care insotirea avea scopul de a-l evita. § 2. Doua sau mai multe state, prin înţelegeri, sau doua sau mai multe cai ferate, prin dispoziţii tarifare, pot conveni condiţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã anumite materii sau anumite obiecte excluse de la transport prin RID, pentru a fi totuşi admise. Statele sau cãile ferate pot, în aceleaşi forme, sa facã mai puţin riguroase condiţiile de primire prevãzute de RID. Aceste înţelegeri şi dispoziţii tarifare trebuie sa fie publicate şi comunicate oficiului central, care le notifica statelor. ART. 6 Tarife. Înţelegeri speciale § 1. Tariful de transport şi cheltuielile accesorii se calculeazã potrivit tarifelor legale în vigoare şi publicate în forma cuvenitã în fiecare stat, valabile în momentul încheierii contractului de transport, chiar dacã tariful de transport se calculeazã separat pe diferite secţiuni ale parcursului. § 2. Tarifele trebuie sa conţinã toate condiţiile speciale aplicabile transportului, îndeosebi elementele necesare pentru calculul tarifului de transport şi al taxelor accesorii şi, dacã este cazul, condiţiile de convertire a monedelor. Condiţiile prevãzute de tarife nu pot deroga de la regulile uniforme decît dacã acestea o prevãd în mod expres. § 3. Tarifele trebuie sa fie aplicate tuturor în aceleaşi condiţii. § 4. Cãile ferate pot încheia înţelegeri speciale care comporta reduceri de tarife sau alte avantaje, în mãsura în care condiţii asemãnãtoare sînt acordate beneficiarilor care se gãsesc în situaţii asemãnãtoare. Reduceri de tarife sau alte avantaje pot fi acordate pentru serviciul caii ferate, pentru serviciul administraţiilor publice sau pentru opere de binefacere. Publicarea mãsurilor luate potrivit primului şi celui de-al doilea alineat nu este obligatorie. § 5. Tarifele internaţionale pot fi declarate aplicabile în mod obligatoriu în trafic internaţional, cu excluderea tarifelor interne. Aplicarea unui tarif internaţional poate fi subordonata cererii sale exprese în scrisoarea de trasura. § 6. Tarifele şi modificãrile de tarife sînt considerate publicate în forma cuvenitã în momentul în care calea feratã le pune cu toate amãnuntele la dispoziţia beneficiarilor. Publicarea tarifelor internaţionale nu este obligatorie decît în statele ale cãror cai ferate participa la aceste tarife ca reţea de plecare sau de destinaţie. § 7. Majorãrile tarifelor internaţionale şi alte dispoziţii care ar avea ca efect sa facã mai riguroase concluziile de transport prevãzute de aceste tarife intra în vigoare cel mai devreme dupã 15 zile de la publicarca lor, în afarã de urmãtoarele cazuri: a) dacã un tarif internaţional prevede extinderea unui tarif intern asupra parcursului total, sînt aplicabile termenele de publicare a acestui tarif intern; b) dacã majorãrile unui tarif internaţional sînt urmare majorãrii generale a tarifelor interne ale unei cai ferate participante, ele intra în vigoare în ziua urmãtoare publicãrii lor, cu condiţia ca adaptarea tarifului internaţional care este urmarea acestei majorãri sa fi fost anunţatã cu cel puţin 15 zile înainte; acest anunţ nu poate fi însã anterior datei publicãrii majorãrii tarifelor interne în cauza; c) dacã tarifele de transport şi taxele accesorii prevãzute în tarifele internaţionale trebuie sa fie modificate pentru a tine seama de fluctuatiile de schimb sau dacã trebuie sa fie rectificate greşeli evidente, aceste modificãri şi rectificari intra în vigoare în ziua urmãtoare publicãrii lor. § 8. În statele în care nu exista obligaţia de a publica anumite tarife, nici de a le aplica tuturor beneficiarilor în aceleaşi condiţii, dispoziţiile acestui articol nu fac regula în mãsura în care ele comporta o asemenea obligaţie. § 9. Calea feratã nu poate percepe, în afarã tarifului de transport şi a taxelor accesorii prevãzute de tarife, nici o alta suma în afarã de cheltuielile efectuate de ea. Aceste cheltuieli trebuie sa fie constatate cu forme în regula şi decontate separat în scrisoarea de trasura, cu toate dovezile necesare. Cînd aceste dovezi au fost fãcute prin documente anexate la scrisoarea de trasura şi dacã plata cheltuielilor corespunzãtoare incumba predatorului, aceste documente nu se elibereazã destinatarului odatã cu scrisoarea de trasura, ci se remit predatorului cu contul taxelor menţionate la art. 15 § 7. ART. 7 Unitatea de cont. Cursul de convertire sau de acceptare a monedelor § 1. Unitatea de cont prevãzutã de regulile uniforme este dreptul special de tragere asa cum este definit de Fondul Monetar Internaţional. Valoarea, în drept special de tragere, a monedei naţionale a unui stat membru al Fondului Monetar Internaţional se calculeazã dupã metoda de evaluare aplicatã de Fondul Monetar Internaţional pentru propriile sale operaţiuni şi tranzacţii. § 2. Valoarea, în drept special de tragere, a monedei naţionale a unui stat care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional se calculeazã în modul stabilit de acest stat. Acest calcul trebuie sa exprime în moneda nationala o valoare realã cît mai apropiatã posibil de cea care ar rezulta din aplicarea § 1. § 3. Pentru un stat care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional, a cãrui legislaţie nu permite aplicarea § 1 sau a § 2, unitatea de cont prevãzutã de regulile uniforme se considera ca fiind egala cu trei franci aur. Francul aur este definit prin 10/31 grame de aur cu titlul de 0,900. Convertirea francului aur trebuie sa exprime în moneda nationala o valoare realã cît mai apropiatã posibil de cea care ar rezulta din aplicarea § 1. § 4. Statele, în cele 3 luni care urmeazã punerii în vigoare a convenţiei şi de fiecare data cînd se produce o schimbare în metoda lor de calcul sau în valoarea monedei lor naţionale în raport cu unitatea de cont, comunica oficiului central metoda lor de calcul în conformitate cu § 2 sau rezultatele convertirii în conformitate cu § 3. Oficiul central notifica aceste informaţii statelor. § 5. Calea feratã trebuie sa publice cursurile la care: a) efectueazã convertirea sumelor exprimate în unitãţile monetare strãine, plãtibile în moneda tarii (curs de convertire). b) accepta la plata monede strãine (curs de acceptare). ART. 8 Dispoziţii speciale pentru anumite transporturi § 1. Pentru transportul vagoanelor particulare sînt prevãzute dispoziţii speciale în Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al vagoanelor particulare (RIP), anexa nr. II la regulile uniforme. § 2. Pentru transportul containerelor sînt prevãzute dispoziţii speciale în Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al containerelor (RICo), anexa nr. III la regulile uniforme. § 3. Pentru transportul mesageriilor, cãile ferate pot conveni, prin clauze tarifare, dispoziţii speciale conforme cu Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al mesageriilor (RIEx), anexa nr. IV la regulile uniforme. § 4. Doua sau mai multe state, prin înţelegeri, sau doua sau mai multe cai ferate, prin dispoziţii complementare sau clauze tarifare, pot conveni condiţii care sa deroge de la regulile uniforme pentru transporturile privind: a) expeditiile cu document de transport negociabil; b) expeditiile care nu se livreaza decît în schimbul predãrii duplicatului scrisorii de trasura; c) expeditiile de ziare; d) expeditiile destinate tirgurilor sau expozitiilor; e) expeditiile de rechizite de încãrcare şi de mijloace de protecţie contra caldurii şi frigului pentru mãrfurile transportate; f) expeditiile care se efectueazã, pe tot parcursul sau pe o parte a parcursului, cu scrisori de trasura care nu servesc ca document de calculare a tarifelor de transport şi de facturare; g) expeditiile efectuate cu un instrument care serveşte la transmiterea automatã a datelor. ART. 9 Dispoziţii complementare § 1. Doua sau mai multe state sau doua sau mai multe cai ferate pot stabili dispoziţii complementare pentru executarea regulilor uniforme. Ele nu pot deroga de la regulile uniforme decît dacã acestea o prevãd în mod expres. § 2. Dispoziţiile complementare intra în vigoare şi se publica în formele prevãzute de legile şi regulamentele fiecãrui stat. Dispoziţiile complementare şi intrarea lor în vigoare se comunica oficiului central. ART. 10 Dreptul naţional § 1. În lipsa unor dispoziţii în regulile uniforme, în dispoziţiile complementare şi în tarifele internaţionale, se aplica dreptul naţional. § 2. Prin drept naţional se înţelege dreptul statului în care cel îndreptãţit îşi valorifica drepturile sale, inclusiv regulile relative la conflictele de legi.
TITLUL II Încheierea şi executarea contractului de transport
ART. 11 Încheierea contractului de transport § 1. Contractul de transport este încheiat din momentul în care calea feratã de predare a primit la transport marfa însoţitã de scrisoarea de trasura. Primirea este confirmatã prin aplicarea pe scrisoarea de trasura şi, dacã este cazul, pe fiecare fila complementara, a ştampilei statiei de predare sau a indicatiei masinii contabile, care poarta data primirii. § 2. Tratarea conform § 1 trebuie sa aibã loc imediat dupã predarea la transport în totalitate a mãrfii care face obiectul scrisorii de trasura şi în mãsura în care prescripţiile în vigoare la statia de predare o prevãd, dupã plata taxelor pe care predatorul le ia asupra sa sau depunerea unei garanţii conform art. 15 § 7. Acest tratament trebuie sa aibã loc în prezenta predatorului, dacã acesta o cere. § 3. Dupã aplicarea ştampilei sau a indicatiei masinii contabile, scrisoarea de trusura face dovada încheierii şi a conţinutului contractului de transport. § 4. Totuşi, în ceea ce priveşte mãrfurile a cãror încãrcare cade în sarcina predatorului potrivit dispoziţiilor tarifare sau înţelegerilor încheiate între acesta şi calea feratã, cînd asemenea înţelegeri sînt autorizate în statia de predare, menţiunile din scrisoarea de trasura referitoare la greutatea mãrfii sau la numãrul coletelor nu fac dovada impotriva caii ferate decît dacã verificarea acestei greutãţi sau a numãrului coletelor a fost facuta de calea feratã şi certificatã în scrisoarea de trasura. Aceste menţiuni pot fi dovedite, dacã este cazul, prin alte mijloace. Dacã este evident ca nici o lipsa efectivã nu corespunde diferenţei de greutate sau de numãr de colete în raport cu menţiunile din scrisoarea de trasura, acestea nu fac dovada impotriva caii ferate. Se procedeazã în special astfel cînd vagonul este predat destinatarului cu sigiliile de origine intacte. § 5. Calea feratã trebuie sa certifice pe duplicatul scrisorii de trasura, prin aplicarea ştampilei cu data sau a indicatiei masinii contabile, primirea mãrfii şi data acceptãrii la transport, înainte de a restitui acest duplicat predatorului. Acest duplicat nu are nici valoarea scrisorii de trasurii, care însoţeşte marfa, nici a unui conosament. ART. 12 Scrisoarea de trasura § 1. Predatorul trebuie sa prezinte o scrisoare de trasura completatã în forma cuvenitã. Pentru fiecare expediţie trebuie sa se întocmeascã o scrisoare de trasura. Aceeaşi scrisoare de trasura nu poate sa priveasca decît incarcatura unui singur vagon. Dispoziţiile complementare pot deroga de la aceste reguli. § 2. Cãile ferate stabilesc, pentru mica viteza şi pentru mare viteza, modelul uniform de scrisoare de trasura, care trebuie sa conţinã un duplicat pentru predator. Alegerea scrisorii de trasura de predator indica dacã marfa se transporta cu mica sau cu mare viteza. Cererea de mare viteza pe o parte din parcurs şi de mica viteza pe o alta parte nu este admisã decît cu acordul tuturor cãilor ferate interesate. Pentru anumite traficuri, îndeosebi între tari vecine, cãile ferate pot prescrie, în tarife, folosirea unei scrisori de trasura de model simplificat. § 3. Scrisoarea de trasura trebuie sa fie tiparita în doua sau eventual trei limbi, din care cel puţin una trebuie sa fie aleasã dintre limbile de lucru ale organizaţiei. Tarifele internaţionale pot stabili limba în care trebuie sa fie redactate de predator menţiunile din scrisoarea de trasura. În lipsa unei dispoziţii de acest fel, ele trebuie fãcute într-una din limbile oficiale ale statului de plecare, anexindu-se o traducere în una dintre limbile de lucru ale organizariei, în afarã de cazul cînd menţiunile sînt redactate în una dintre aceste limbi. Menţiunile fãcute în scrisoarea de trasura de predator trebuie redactate cu caractere latine, în afarã derogarilor prevãzute de dispoziţiile complementare sau tarifele internaţionale. ART. 13 Cuprinsul scrisorii de trasura § 1. Scrisoarea de trasura trebuie sa conţinã în mod obligatoriu: a) denumirea statiei de destinaţie; b) numele şi adresa destinatarului; ca destinatar trebuie sa fie înscrisã o singura persoana fizica sau un alt subiect de drept; c) denumirea mãrfii; d) greutatea sau, în lipsa acesteia, o indicaţie asemãnãtoare conformã prescripţiilor în vigoare la statia de predare; e) numãrul coletelor şi descrierea ambalajului, pentru expeditiile de coletãrie şi pentru vagoanele complete care cuprind una sau mai multe unitãţi de încãrcare expediate în trafic cale feratã/mare şi care trebuie sa fie transbordate; f) numãrul vagonului şi, în plus, pentru vagoanele particulare, ţara, pentru mãrfurile a cãror încãrcare incumba predatorului; g) enumerarea detaliatã a documentelor cerute de organele vamale şi de alte autoritãţi administrative, anexate la scrisoarea de trasura sau menţionate ca fiind ţinute la dispoziţia caii ferate într-o anumitã statie sau la un oficiu vamal sau a oricãrei alte autoritãţi; h) numele şi adresa predatorului; ca predator trebuie sa fie înscrisã o singura persoana fizica sau un alt subiect de drept; dacã prescripţiile în vigoare la statia de predare o impun, predatorul trebuie sa adauge, la numele sau şi la adresa sa, semnatura sa scrisã de mina, tiparita sau aplicatã printr-o ştampila. Prescripţiile în vigoare la statia de predare determina, pentru întregul parcurs, notiunile de "vagon complet", şi de "expediţie de coletãrie". § 2. Scrisoarea de trasura trebuie sa conţinã, dacã este cazul, toate celelalte menţiuni prevãzute în regulile uniforme. Ea nu poate conţine alte menţiuni decît dacã acestea sînt impuse sau admise de legile şi regulamentele unui stat, de dispoziţiile complementare sau de tarife şi nu sînt contrare regulilor uniforme. § 3. Cu toate acestea, predatorul poate sa înscrie în spaţiul scrisorii de trasura rezervat în acest scop, însã numai cu titlu de informaţie pentru destinatar, menţiuni care se referã la expediţie, fãrã ca din aceasta sa rezulte vreo obligaţie sau rãspundere pentru calea feratã. § 4. Este interzis sa se înlocuiascã scrisoarea de trasura prin alte documente sau sa se anexeze la scrisoarea de trasura alte piese decît acelea care sînt prescrise sau admise prin regulile uniforme, dispoziţiile complementare sau prin tarife. ART. 14 Itinerarul şi tarifele aplicabile § 1. Predatorul poate mentiona, în scrisoarea de trasura, itinerarul de urmat, indicindu-l prin puncte de frontiera sau prin staţii de frontiera şi, dacã este cazul, prin staţii de tranzit între cãile ferate. El nu poate mentiona decît puncte de frontiera şi staţii de frontiera deschise traficului în relaţia respectiva. § 2. Sînt asimilate unei menţiuni de itinerar: a) indicarea statiilor unde trebuie sa se efectueze formalitãţile cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative, precum şi a statiilor unde trebuie sa se dea îngrijiri speciale mãrfii (îngrijirea animalelor, realimentare cu gheaţa etc.); b) indicarea tarifelor de aplicat, în mãsura în care aceasta indicaţie este suficienta pentru a determina staţiile între care tarifele cerute trebuie sa fie aplicate; c) indicarea plãţii totale sau parţiale a taxelor pînã la X (X desemnind nominal punctul unde se face sudura tarifara între ţãrile limitrofe). § 3. În afarã de cazurile menţionate la art. 3 § 4 şi § 5 şi la art. 33 § 1, calea feratã nu poate efectua transportul pe un itinerar diferit de cel indicat de predator decît dacã sînt îndeplinite urmãtoarele doua condiţii: a) ca formalitãţile cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative, precum şi ingrijirile speciale de dat mãrfii, sa se facã totdeauna în staţiile indicate de predator; b) ca taxele şi termenele de executare a contractului de transport sa nu fie mai mari decît taxele şi termenele calculate pe itinerarul indicat de predator. Litera a) nu se aplica expeditiilor de coletãrie dacã una din cãile ferate participante la transport nu poate respecta itinerarul ales de predator din cauza prescripţiilor de itinerar care rezulta din organizarea sa privind transporturile internaţionale de expeditii de coletãrie. § 4. Sub rezerva dispoziţiilor § 3, taxele şi termenele de executare a contractului de transport se calculeazã pentru itinerarul indicat de predator sau, în lipsa, pentru itinerarul pe care l-a ales calea feratã. § 5. Predatorul poate sa indice, în scrisoarea de trasura, tarifele de aplicat. Calea feratã trebuie sa aplice aceste tarife în cazul cînd condiţiile prevãzute pentru aplicarea lor sînt îndeplinite. § 6. Dacã indicaţiile predatorului nu sînt suficiente pentru a determina itinerarul sau tarifele de aplicat sau dacã unele din aceste indicaţii sînt incompatibile, calea feratã trebuie sa aleagã itinerarul sau tarifele pe care le socoteşte cele mai avantajoase pentru predator. § 7. Calea feratã nu este rãspunzãtoare pentru paguba care ar rezulta din alegerea efectuatã în conformitate cu § 6 decît în caz de dol sau de culpa grava. § 8. Dacã exista un tarif internaţional de la statia de predare pînã la statia de destinaţie şi dacã, în lipsa de indicaţii suficiente ale predatorului, calea feratã a aplicat acest tarif, ea trebuie sa restituie celui îndreptãţit, la cererea sa, diferenţa dintre tariful de transport astfel aplicat şi acela care ar fi rezultat, pentru acelaşi parcurs, din sudura altor tarife, dacã aceasta diferenţa depãşeşte 4 unitãţi de cont de scrisoare de trasura. Aceleaşi condiţii sînt valabile dacã, în lipsa de indicaţii suficiente din partea predatorului, calea feratã a aplicat sudura tarifelor atunci cînd exista un tarif internaţional mai avantajos în ceea ce priveşte taxa, toate celelalte condiţii fiind de altfel identice. ART. 15 Plata taxelor § 1. Taxele (tarif de transport, taxe accesorii, taxe vamale şi alte taxe survenite de la primirea mãrfii la transport pînã la eliberare) se plãtesc fie de predator, fie de destinatar, potrivit dispoziţiilor de mai jos. Pentru aplicarea acestor dispoziţii, se considera ca tarif de transport şi sumele care, potrivit tarifului aplicabil, trebuie sa fie adãugate cu prilejul calculãrii tarifului de transport la taxele tarifare normale sau la cele excepţionale. § 2. Predatorul care ia în totalitate sau în parte taxele în sarcina sa trebuie sa indice aceasta în scrisoarea de trasura folosind una dintre menţiunile urmãtoare: 1. "franco tarife de transport", dacã ia în sarcina sa numai tariful de transport; 2. "franco tarife de transport inclusiv...", dacã ia în sarcina sa şi alte taxe în afarã tarifului de transport; el trebuie sa menţioneze exact aceste taxe; adãugirile, care nu pot privi decît taxe accesorii sau alte taxe survenite de la primirea la transport pînã la eliberare, precum şi sumele încasate de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative, nu pot avea ca efect divizarea sumei totale a unei aceleiaşi categorii de taxe (de exemplu suma totalã a taxelor vamale şi a altor sume datorate vãmii, taxa pe valoarea adãugatã fiind consideratã ca o categorie separatã); 3. "franco tarife de transport pînã la X" (X desemnind nominal punctul unde se face sudura tarifelor între tari limitrofe), dacã ia în sarcina sa tariful de transport pînã la X; 4. "franco tarife de transport inclusiv ... pînã la X" (X desemnind nominal punctul unde se face sudura tarifelor ţãrilor limitrofe), dacã ia în sarcina sa, în afarã tarifului de transport, şi alte taxe pînã la X, cu excluderea tuturor taxelor care se referã la ţara sau la calea feratã urmãtoare; a) dispoziţiile de la 2. se aplica prin analogie; b) "franco toate taxele", dacã ia în sarcina sa toate taxele (tarif de transport, taxe accesorii, baxe vamale şi alte taxe); c) "franco pentru...", dacã ia în sarcina sa o suma determinata; dacã dispoziţiile tarifare nu prevãd altfel, aceasta suma trebuie exprimatã în moneda tarii de predare. taxe de accesorii şi alte taxe care, potrivit prescripţiilor în vigoare la statia de predare, trebuie sa fie calculate pentru intregu1 parcurs în cauza, precum şi taxa pentru declararea interesului la eliberare prevãzutã la art. 16 § 2, se plãtesc întotdeauna în totalitate de predator în cazul plãţii taxelor conform lit. a) 4. § 3. Tarifele internaţionale pot prevedea, cu privire la plata taxelor, folosirea exclusiva a anumitor menţiuni indicate la § 2 sau folosirea altor menţiuni. § 4. Taxele pe care predatorul nu le-a luat în sarcina sa sînt considerate ca fiind puse în sarcina destinatarului. Totuşi, taxele sînt întotdeauna în sarcina predatorului cînd destinatarul nu a scos scrisoarea de trasura, nici nu şi-a valorificat drepturile conform art. 28 § 4, nici nu a modificat contractul de transport conform art. 31. § 5. Taxele accesorii, ca taxele de stationare, de magazinaj, de cintarire, a cãror percepere este urmarea unei fapte imputabile destinatarului sau unei cereri pe care el a prezentat-o, sînt întotdeauna plãtite de acesta. § 6. Calea feratã de predare poate cere predatorului plata anticipata a taxelor cînd este vorba de mãrfuri care, dupã aprecierea sa, sînt supuse stricãciunii rapide sau care, din cauza valorii lor neinsemnate sau a naturii lor, nu-i garanteazã suficient plata taxelor. § 7. Dacã suma taxelor pe care predatorul o ia în sarcina sa nu poate fi stabilitã exact în momentul predãrii mãrfurilor la transport, aceste taxe se trec pe un buletin de francare, care trebuie sa facã obiectul unei decontãri cu predatorul în cel mult 30 de zile dupã expirarea termenului de executare a contractului de transport. Calea feratã poate pretinde, cu titlu de garanţie, depunerea contra chitanţa a unei sume reprezentind cu aproximatie taxele. Un decont detaliat al cheltuielilor întocmit dupã indicaţiile din buletinul de francare se remite predatorului în schimbul restituirii chitanţei. § 8. Statia de predare trebuie sa specifice, în scrisoarea de trasura şi în duplicat, taxele încasate la predare ca francate, în afarã de cazul ca prescripţiile în vigoare la aceasta statie dispun ca aceste taxe nu trebuie sa fie înscrise decît în duplicat. În cazul prevãzut la § 7, aceste taxe nu trebuie înscrise nici în scrisoarea de trasura, nici în duplicat. ART. 16 Interesul la eliberare § 1. Orice expediţie poate face obiectul unei declarari a interesului la eliberare. Suma sa trebuie sa fie înscrisã în cifre în scrisoarea de trasura şi exprimatã în moneda tarii de plecare, în alta moneda stabilitã prin tarife sau în unitate de cont. § 2. Taxa pentru declararea interesului la eliberare se calculeazã, pentru întregul parcurs în cauza, dupã tarifele caii ferate de predare. ART. 17 Ramburs şi deburs § 1. Predatorul poate greva marfa cu un ramburs care sa nu depãşeascã valoarea sa, odatã cu primirea ei la statia de predare. Suma rambursului trebuie sa fie exprimatã în moneda tarii de plecare; tarifele pot sa prevadã excepţii. § 2. Calea feratã nu este obligatã sa plãteascã rambursul decît dacã suma acestuia i-a fost plãtitã de destinatar. Aceasta suma trebuie sa fie pusã la dispoziţie în termen de 30 de zile de la data cînd a fost plãtitã; de la data expirãrii acestui termen se datoreazã dobinzi de 5% pe an. § 3. Dacã marfa a fost eliberata destinatarului, în totalitate sau parţial, fãrã ca mai înainte sa se încaseze rambursul, calea feratã este obligatã sa plãteascã predatorului valoarea pagubei, care nu poate depãşi suma rambursului, pãstrînd dreptul de regres impotriva destinatarului. § 4. Transportul grevat cu ramburs este supus unei taxe care se stabileşte prin tarife; aceasta taxa este datoratã chiar dacã rambursul este anulat sau redus printr-o modificare a contractului de transport în conformitate cu art. 30 § 1. § 5. Debursele nu sînt admise decît potrivit dispoziţiilor în vigoare la statia de predare. § 6. Suma rambursului şi cea a deburselor trebuie sa fie înscrise în cifre în scrisoarea de trasura. ART. 18 Rãspunderea pentru menţiunile fãcute în scrisoarea de trasura Predatorul este rãspunzãtor de exactitatea mentiunilor fãcute prin grija sa în scrisoarea de trasura. El suporta toate consecinţele care rezulta din faptul ca aceste menţiuni ar fi neregulate, inexacte, incomplete sau înscrise în alta parte decît în locul rezervat fiecãreia din ele. Dacã acest lot este insuficient, printr-o menţiune facuta în acest loc, predatorul va indica unde se gãseşte în scrisoarea de trasura completarea indicaţiilor sale. ART. 19 Starea, ambalarea şi marcarea mãrfii § 1. Cînd calea feratã primeşte la transport o marfa care prezintã semne vadite de avarie, ea poate pretinde ca starea acestei marfi sa fie indicatã în scrisoarea de trasura. § 2. Cînd, prin natura sa, marfa necesita un ambalaj, predatorul trebuie sa o ambaleze în asa fel încît ea sa fie ferita de pierdere totalã sau parţialã şi de avariere în cursul transportului şi sa nu poatã pricinui pagube persoanelor, materialului sau altor mãrfuri. Ambalajul trebuie sa corespundã, în plus, prescripţiilor în vigoare la statia de predare. § 3. Dacã predatorul nu s-a conformat dispoziţiilor § 2, calea feratã poate fie sa refuze marfa, fie sa ceara ca predatorul sa recunoascã, în scrisoarea de trasura, lipsa ambalajului sau starea defectuoasã a ambalajului, fãcînd şi o descriere exactã a acestuia. § 4. Predatorul este rãspunzãtor de toate urmãrile lipsei sau stãrii defectuoase a ambalajului şi este obligat, îndeosebi, sa repare paguba suferitã din acest fapt de calea feratã. În lipsa menţiunii în scrisoarea de trasura, proba lipsei sau a stãrii defectuoase a ambalajului cade în sarcina caii ferate. § 5. În afarã de excepţiile prevãzute în tarife, predatorul unei expeditii de coletãrie este obligat sa indice, pe fiecare colet sau pe o eticheta admisã de calea feratã, în mod clar şi fãrã sa se poatã şterge, în asa fel încît sa nu fie cu putinta nici o confuzie şi în perfecta concordanta cu menţiunile cuprinse în scrisoarea de trasura: a) numele şi adresa destinatarului; b) statia de destinatie. Indicaţiile de la lit. a) şi b) trebuie, de asemenea, trecute pe fiecare colet din incarcatura vagoanelor complete care se expediazã în trafic cale feratã/mare şi care trebuie sa fie transbordate. Inscripţiile şi etichetele vechi trebuie sa fie şterse sau indepartate de predator. § 6. În afarã de excepţiile prevãzute în dispoziţiile complementare sau în tarife, mãrfurile fragile sau susceptibile de a se risipi în vagoane, precum şi cele care ar putea murdari sau deteriora celelalte mãrfuri, se transporta numai în vagoane complete, în afarã de cazul cînd ele sînt ambalate sau legate în asa fel încît sa nu se poatã sparge, pierde, murdari sau deteriora alte mãrfuri. ART. 20 Predarea la transport şi încãrcarea mãrfii § 1. Operaţiile de predare a mãrfii la transport sînt reglementate prin prescripţiile în vigoare la statia de predare. § 2. Încãrcarea incumba fie caii ferate, fie predatorului, potrivit prescripţiilor în vigoare la statia de predare, numai dacã regulile uniforme nu conţin alte dispoziţii sau dacã în scrisoarea de trasura nu se menţioneazã o convenţie specialã încheiatã între predator şi calea feratã. Cînd încãrcarea incumba predatorului, acesta trebuie sa respecte limita de încãrcare. Dacã liniile din parcurs au limite de încãrcare diferite, limita cea mai mica este valabilã pentru întregul parcurs. Dispoziţiile privind limitele de încãrcare care trebuie respectate se publica în aceleaşi forme ca tarifele. Calea feratã indica predatorului, la cererea acestuia, limita de încãrcare care trebuie respectata. § 3. Predatorul rãspunde de toate consecinţele unei încãrcãri defectuoase efectuate de el şi trebuie în special sa repare paguba suferitã din acest fapt de calea feratã. Cu toate acestea, pentru plata taxelor ocazionate de refacerea unei incarcaturi defectuoase se aplica art. 15. Proba încãrcãrii defectuoase cade în sarcina caii ferate. § 4. Mãrfurile trebuie sa fie transportate în vagoane acoperite, în vagoane descoperite, în vagoane descoperite acoperite cu prelate sau în vagoane special amenajate, conform tarifelor internaţionale, dacã regulile uniforme nu conţin alte dispoziţii în aceasta privinta. Dacã nu exista tarife internaţionale sau dacã aceste tarife nu conţin dispoziţii în aceasta privinta, prescripţiile în vigoare la statia de predare sînt valabile pentru întregul parcurs. § 5. Aplicarea sigiliilor pe vagoane se stabileşte prin prescripţiile în vigoare la statia de predare. Predatorul trebuie sa înscrie în scrisoarea de trasura numãrul şi semnele sigiliilor pe care le aplica pe vagoane. ART. 21 Verificarea § 1. Calea feratã are totdeauna dreptul sa verifice dacã expediţia corespunde mentiunilor fãcute de predator în scrisoarea de trasura şi dacã prescripţiile relative la transportul mãrfurilor admise în anumite condiţii au fost respectate. § 2. Dacã este vorba de verificarea conţinutului expeditiei, predatorul sau destinatarul trebuie sa fie invitat sa asiste la aceasta verificare, dupã cum ea are loc în statia de predare sau în statia de destinaţie. Dacã cel interesat nu se prezintã sau dacã verificarea are loc în parcurs, aceasta trebuie sa se facã în prezenta a doi martori strãini de calea feratã, dacã dispoziţiile legilor şi regulamentelor statului unde are loc verificarea nu dispun altfel. Calea feratã nu poate totuşi efectua verificarea conţinutului în parcurs decît dacã aceasta operaţie este impusa de necesitãţile de exploatare sau de prescripţiile vamale ori ale altor autoritãţi administrative. § 3. Rezultatul verificãrii mentiunilor fãcute în scrisoarea de trasura trebuie sa fie înscris în aceasta. Dacã verificarea se face în statia de predare, rezultatul trebuie de asemenea înscris în duplicatul scrisorii de trasura, în cazul în care el se gãseşte în posesia caii ferate. Dacã expediţia nu corespunde cu menţiunile fãcute în scrisoarea de trasura sau dacã prescripţiile referitoare la transportul mãrfurilor admise în anumite condiţii nu au fost respectate, cheltuielile ocazionate de verificare greveazã marfa, dacã acestea nu au fost plãtite imediat. ART. 22 Constatarea greutatii şi a numãrului de colete § 1. Prescripţiile în vigoare în fiecare stat stabilesc condiţiile în care calea feratã este obligatã sa constate greutatea mãrfii sau numãrul coletelor, precum şi ţara realã a vagoanelor. Calea feratã este obligatã sa înscrie în scrisoarea de trasura rezultatul acestor constatãri. § 2. Dacã la o cintarire efectuatã de calea feratã dupã încheierea contractului de transport rezulta o diferenţa, greutatea stabilitã de statia de predare sau, în lipsa, greutatea declarata de predator rãmîne determinanta pentru calcularea tarifului de transport: a) dacã diferenţa se datoreşte în mod evident naturii mãrfii sau influentelor atmosferice, sau b) dacã aceasta cintarire este efectuatã pe un pod bascul şi nu rezulta o diferent mai mare de 20% fata de greutatea stabilitã de statia de predare sau, în lipsa, fata de greutatea declarata de predator. ART. 23 Supraincarcarea § 1. Cînd supraincarcarea unui vagon este constatatã de statia de predare sau de o statie intermediara, supragreutatea poate fi descarcata din vagon, chiar dacã nici o suprataxa nu trebuie încasatã. Dacã este cazul, predatorul sau, în cazul modificãrii contractului de transport în conformitate cu art. 31, destinatarul este invitat fãrã intirziere sa dea instrucţiuni cu privire la supragreutate. § 2. Fãrã a se renunţa la plata suprataxelor prevãzute la art. 24, supragreutatea se taxeaza, pentru parcursul efectuat, dupã tariful de transport aplicat încãrcãturii principale. În caz de descãrcare a supragreutatii, cheltuielile pentru aceasta operaţie se percep dupã tarifele caii ferate care a efectuat descãrcarea. Dacã cel îndreptãţit dispune ca supragreutatea sa fie expediatã la statia de destinaţie a încãrcãturii principale, la o alta statie de destinaţie sau sa fie înapoiatã la statia de predare, supragreutatea se trateazã ca o expediţie distinctã. ART. 24 Suprataxe § 1. Pe lîngã plata unei diferenţe de tarif de transport şi a unei despãgubiri pentru o eventuala paguba, calea feratã poate sa perceapã: a) o suprataxa egala cu 1 unitate de cont pe kilogram de greutate bruta a coletului întreg: 1. în caz de denumire neuniforma, inexactã sau incompleta a materiilor şi obiectelor excluse de la transport potrivit RID; 2. în caz de denumire neregulata, inexactã sau incompleta a materiilor şi obiectelor admise la transport în anumite condiţii, potrivit RID, sau în caz de nerespectare a acestor condiţii; b) o suprataxa egala cu 5 unitãţi de cont pe 100 kg de greutate care depãşeşte limita de încãrcare, cînd vagonul a fost încãrcat de predator; c) o suprataxa egala cu dublul diferenţei; 1. dintre tariful de transport care ar fi trebuit încasat de la statia de predare pînã la statia de destinaţie şi acela care a fost calculat, în cazul denumirii neregulate, inexacte sau incomplete a altor mãrfuri decît cele care sînt prevãzute la lit. a), sau în general în cazul unei declarari care sa poatã face ca expediţia sa beneficieze de un tarif mai redus decît cel efectiv aplicabil; 2. dintre tariful de transport pentru greutatea declarata şi acela pentru greutatea constatatã, în cazul declarãrii unei greutãţi inferioare greutatii reale. Cînd o expediţie este compusa din mãrfuri taxate dupã tarife diferite şi dacã greutatea fiecãreia din ele se poate determina fãrã dificultate, suprataxa se calculeazã dupã tariful aplicabil fiecãreia dintre mãrfuri, dacã din acest mod de calcul rezulta o suprataxa mai redusã. § 2. Dacã pentru acelaşi vagon se declara o greutate inferioarã greutatii reale şi exista şi supraincarcare, suprataxele referitoare la aceste doua abateri se percep cumulativ. § 3. Suprataxele greveazã marfa, oricare ar fi locul unde s-au constatat faptele care justifica perceperea lor. § 4. Suma suprataxelor şi motivul perceperii lor trebuie sa fie menţionate în scrisoarea de trasura. § 5. Nici o suprataxa nu poate fi perceputã în caz de: a) declarare inexactã a greutatii, cînd cintarirea de cãtre calea feratã este obligatorie potrivit prescripţiilor în vigoare la statia de predare; b) declarare inexactã a greutatii sau în caz de supraincarcare, dacã predatorul a cerut în scrisoarea de trasura ca expediţia sa fie cintarita de calea feratã; c) supraincarcare intervenita în cursul transportului din cauza influentelor atmosferice, dacã se dovedeşte ca incarcatura vagonului nu depasea limita de încãrcare în momentul predãrii la transport; d) sporire a greutatii survenite în timpul transportului, fãrã sa aibã loc o supraincarcare, dacã se dovedeşte ca aceasta sporire de greutate se datoreazã influentelor atmosferice; e) declarare inexactã a greutatii fãrã sa aibã loc o supraincarcare, dacã diferenţa dintre greutatea declarata în scrisoarea de trasura şi greutatea constatatã nu depãşeşte 3% din greutatea declarata; f) supraincarcare a unui vagon, cînd calea feratã nici nu a publicat, nici nu a indicat predatorului limita de încãrcare astfel încît acesta sa aibã posibilitatea sa o respecte. ART. 25 Documente pentru formalitãţile administrative. Încuietori vamale § 1. Predatorul trebuie sa anexeze la scrisoarea de trasura documentele necesare pentru îndeplinirea, înainte de eliberarea mãrfii, a formalitãţilor cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative. Aceste documente trebuie sa se refere numai la mãrfurile care fac obiectul aceleiaşi scrisori de trasura, dacã prescripţiile organelor vamale sau ale altor autoritãţi administrative sau tarifele nu dispun altfel. Cu toate acestea, cînd aceste documente nu sînt anexate la scrisoarea de trasura sau dacã ele trebuie sa fie prezentate de destinatar, predatorul trebuie sa înscrie în scrisoarea de trasura statia, biroul vamal sau al oricãrei alte autoritãţi unde documentele respective vor fi puse la dispoziţia caii ferate şi unde formalitãţile trebuie sa fie îndeplinite. Dacã predatorul asista el însuşi la îndeplinirea formalitãţilor cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative ori este reprezentat printr-un mandatar, este de ajuns ca aceste documente sa fie prezentate cu ocazia îndeplinirii formalitãţilor menţionate. § 2. Calea feratã nu este obligatã sa verifice dacã documentele prezentate sînt suficiente şi exacte. § 3. Predatorul rãspunde fata de calea feratã pentru orice paguba care rezulta din lipsa, insuficienta sau inexactitatea acestor dorumente, în afarã de cazul cînd calea feratã este în culpa. Calea feratã rãspunde, în caz de culpa, de consecinţele pierderii, nefolosirii sau folosirii gresite a documentelor enumerate în scrisoarea de trasura care o însoţesc pe aceasta, sau care i-au fost încredinţate; cu toate acestea, eventuala despãgubire nu poate niciodatã sa fie mai mare decît aceea prevãzutã în caz de pierdere a mãrfii. § 4. Predatorul este obligat sa se conformeze prescripţiilor vamale sau ale altor autoritãţi administrative privitoare la ambalaj şi la acoperirea cu prelate a mãrfurilor. Dacã predatorul nu a ambalat sau nu a acoperit cu prelate mãrfurile conform acestor prescripţii, calea feratã poate sa se îngrijeascã de aceasta; taxele care rezulta greveazã marfa. § 5. Calea feratã poate sa refuze expeditiile ale cãror sigilii aplicate de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative sînt deteriorate sau defectuoase. ART. 26 Îndeplinirea formalitãţilor administrative § 1. În cursul transportului, formalitãţile cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative se îndeplinesc de calea feratã. Totuşi, calea feratã poate sa încredinţeze aceasta sarcina unui mandatar. § 2. În îndeplinirea acestor formalitãţi, calea feratã rãspunde de culpa sa sau a mandatarului sau; cu toate acestea, eventuala despãgubire nu poate niciodatã sa depãşeascã pe cea prevãzutã în caz de pierdere a mãrfii. § 3. Predatorul, printr-o menţiune facuta în scrisoarea de trasura, sau destinatarul care da o dispoziţie în conformitate cu art. 31 poate cere: a) sa asiste el însuşi la aceste formalitãţi sau sa fie reprezentat de un mandatar, pentru a da toate lãmuririle şi a prezenta toate observaţiile necesare; b) sa îndeplineascã el însuşi aceste formalitãţi sau sa fie îndeplinite de un mandatar, în mãsura în care legile şi regulamentele tarii în care trebuie sa fie îndeplinite o permit; c) sa plãteascã taxele vamale şi alte taxe, cînd asista el însuşi sau mandatarul sau la formalitãţi ori le îndeplineşte, în mãsura în care legile şi regulamentele tarii unde se efectueazã formalitãţile permit aceasta plata. Nici predatorul, nici destinatarul care are dreptul de dispoziţie, nici mandatarul lor nu pot lua în primire marfa. § 4. Dacã, pentru îndeplinirea formalitãţilor, predatorul a indicat o statie unde prescripţiile în vigoare nu permit ca aceste formalitãţi sa fie îndeplinite, sau dacã el a dispus pentru aceste formalitãţi orice alt mod de a proceda care nu poate fi executat, calea feratã procedeazã în modul pe care îl socoteşte cel mai avantajos pentru interesele celui îndreptãţit şi aduce la cunostinta predatorului mãsurile luate. Dacã predatorul a înscris în scrisoarea de trasura o menţiune de francare care include taxele vamale, calea feratã poate sa îndeplineascã formalitãţile vamale la alegerea sa, fie în cursul transportului, fie la statia de destinaţie. § 5. Sub rezerva exceptiei prevãzute de § 4 al doilea alineat, destinatarul poate sa îndeplineascã formalitãţile vamale la statia de destinaţie prevãzutã cu un birou vamal, dacã prin scrisoarea de trasura se cere vamuirea la destinaţie sau dacã, în lipsa acestei cereri, marfa a sosit nevamuita. Destinatarul poate de asemenea îndeplini aceste formalitãţi la statia de destinaţie fãrã birou vamal, dacã legile şi reglementãrile statului o admit sau dacã exista o autorizare prealabilã din partea caii ferate şi a organelor vamale. Exercitarea unuia din aceste drepturi implica plata prealabilã a taxelor care greveazã marfa. Totuşi, calea feratã poate proceda în conformitate cu § 4 dacã destinatarul nu a retras scrisoarea de trasura în termenul prevãzut de regulamentele în vigoare la statia de destinaţie. ART. 27 Termene de executare a contractului de transport § 1. Termenele de executare a contractului de transport sînt stabilite prin înţelegeri încheiate între cãile ferate participante la transport sau prin tarifele internaţionale aplicabile de la statia de predare pînã la statia de destinaţie. Pentru anumite traficuri speciale şi în anumite relaţii, aceste termene pot, de asemenea, sa fie stabilite pe baza planurilor de transport aplicabile între cãile ferate interesate; în acest caz, ele trebuie sa fie reluate în tarife internaţionale sau în convenţii speciale, care sa prevadã eventual derogarile de la § 3 la § 9 de mai jos. Toate aceste termene nu pot fi superioare celor care rezulta din paragrafele urmãtoare. § 2. Dacã nu sînt stabilite termene de executare a contractului de transport astfel cum se prevede la § 1 şi sub rezerva dispoziţiilor paragrafelor de mai jos, termenele de executare a contractului de transport sînt urmãtoarele: a) pentru vagoanele complete: 1. cu mare viteza: - termen de expediere 12 ore; - termen de transport, pentru fiecare - fracţiune indivizibilã de 400 km 24 ore; 2. cu mica viteza: - termen de expediere 24 ore; - termen de transport, pentru fiecare - fracţiune indivizibilã de 300 km 24 ore; b) pentru expeditiile de coletãrie: 1. cu mare viteza: - termen de expediere 12 ore; - termen de transport, pentru fiecare - fracţiune indivizibilã de 300 km 24 ore; 2. cu mica viteza: - termen de expediere 24 ore; - termen de transport, pentru fiecare - fracţiune indivizibilã de 200 km 24 ore. Toate distanţele se referã la distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor. § 3. Termenul de transport se calculeazã la distanta totalã între statia de predare şi statia de destinaţie. Termenul de expediere nu se socoteşte decît o singura data, oricare ar fi numãrul reţelelor pe care se efectueazã transportul. § 4. Calea feratã poate stabili termene suplimentare de o durata determinata în urmãtoarele cazuri: a) expeditii predate la transport sau eliberate în afarã statiilor; b) expeditii care parcurg: 1. o linie sau o reţea care nu este dotatã pentru îndrumarea rapida a expeditiilor; 2. o racordare care leagã doua linii ale aceleiaşi reţele sau ale unor reţele diferite; 3. o linie secundarã; 4. linii de ecartament diferit; 5. marea sau cãile navigabile interioare; 6. o sosea, dacã nu exista legatura feroviara; c) expeditii care sînt taxate dupã tarifele interne speciale sau excepţionale cu tarife reduse; d) împrejurãri extraordinare de natura sa determine o dezvoltare anormala a traficului sau dificultãţi anormale pentru exploatare. § 5. Termenele suplimentare prevãzute la § 4 lit. a) la c) trebuie sa figureze în tarifele sau în prescripţiile publicate în forma cuvenitã în fiecare stat. Cele prevãzute la § 4 lit. d) trebuie sa fie publicate şi nu pot intra în vigoare înainte de publicarea lor. § 6. Termenul de executare a contractului de transport începe sa curgã de la ora 24,00 a zilei în care marfa a fost primitã la transport. Cu toate acestea, pentru expeditiile cu mare viteza, termenul începe sa curgã cu 24 de ore mai tirziu dacã ziua care urmeazã celei în care marfa a fost primitã la transport este o duminica sau o zi de sãrbãtoare legalã şi dacã statia de predare nu este deschisã pentru expeditii cu mare viteza în aceasta duminica sau zi de sãrbãtoare. § 7. Termenul de executare a contractului de transport se prelungeşte, cu excepţia unei culpe imputabile caii ferate, cu durata stationarii necesarã pentru: a) verificarea conform art. 21 şi 22 § 1, din care rezulta diferenţe fata de menţiunile fãcute în scrisoarea de trasura; b) îndeplinirea formalitãţilor cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative; c) modificarea contractului de transport conform art. 30 sau 31; d) ingrijirile speciale ce trebuie date mãrfii; e) transbordatrea sau refacerea unei incarcaturi defectuoase efectuate de predator; f) orice întrerupere a traficului care impiedica în mod temporar începerea sau continuarea transportului. Cauza şi durata acestor prelungiri trebuie sa fie menţionate în scrisoarea de trasura. Dacã este cazul, ele pot fi dovedite prin alte mijloace. § 8. Termenul de executare a contractului de transport se suspenda pentru: a) mica viteza, duminicile şi în zilele de sarbatori legale; b) mare viteza, duminicile şi în anumite zile de sarbatori legale dacã, într-un stat, prescripţiile în vigoare prevãd pentru acestea o suspendare a termenului de executare a contractului de transport în trafic feroviar intern; c) mare şi mica viteza, simbetele cînd, într-un stat, prescripţiile în vigoare prevãd pentru acestea o suspendare a termenului de executare a contractului de transport în trafic feroviar intern. § 9. Cînd termenul de executare a contractului de transport trebuie sa ia sfîrşit dupã ora de închidere a statiei de destinaţie, expirarea acestui termen se amina pînã la trecerea a doua ore de la ora cînd se redeschide statia. În afarã de aceasta, pentru expeditiile cu mare viteza, cînd termenul de executare a contractului de transport trebuie sa ia sfîrşit într-o duminica sau într-o zi de sãrbãtoare potrivit § 8 lit. b), expirarea acestui termen se amina pînã la ora corespunzãtoare a primei zile lucrãtoare care urmeazã. § 10. Termenul de executare a contractului de transport este respectat dacã, înainte de expirarea lui: a) sosirea mãrfii este avizatã şi aceasta este ţinuta la dispoziţia destinatarului, în cazul expeditiilor care se elibereazã în statie şi a cãror sosire trebuie avizatã; b) marfa este ţinuta la dispoziţia destinatarului, în cazul expeditiilor care se elibereazã în statie şi care nu se avizeazã; c) marfa este pusã la dispoziţia destinatarului, în cazul expeditiilor care se elibereazã în afarã statiilor. ART. 28 Eliberarea § 1. Calea feratã este obligatã sa remitã scrisoarea de trasura şi sa elibereze marfa destinatarului, în statia de destinaţie, contra semnãturii de primire şi contra plãţii creanţelor caii ferate puse în sarcina destinatarului. Primirea scrisorii de trasura obliga pe destinatar sa plãteascã caii ferate suma creanţelor puse în sarcina sa. § 2. Sînt asimilate eliberãrii destinatarului, cînd sînt efectuate conform prescripţiilor în vigoare la statia de destinaţie: - predarea mãrfii cãtre autoritãţile vamale sau fiscale în locurile lor de expediţie sau în antrepozitele lor, cînd acestea nu se gãsesc sub paza caii ferate; - antrepozitarea la calea feratã a mãrfii sau depozitarea ei la o casa de expediţie ori într-un antrepozit public. § 3. Prescripţiile în vigoare la statia de destinaţie sau convenţiile încheiate cu destinatarul stabilesc dreptul sau obligaţia caii ferate sa predea marfa destinatarului în alta parte decît în statia de destinaţie, fie pe o linie industriala, fie la domiciliul sau, fie într-un depozit al caii ferate. Dacã aceasta preda sau încredinţeazã marfa pe o linie industriala, la domiciliu sau într-un depozit, eliberarea se considera efectuatã în momentul acestei remiteri. Cu excepţia unei înţelegeri contrare între calea feratã şi beneficiarul unei linii industriale, operaţiile efectuate de calea feratã, în contul şi sub îndrumarea acestui beneficiar, nu sînt cuprinse în contractul de transport. § 4. Dupã sosirea mãrfii în statia de destinaţie, destinatarul poate cere caii ferate sa-i remitã scrisoarea de trasura şi sa-i elibereze marfa. Dacã este stabilitã pierderea mãrfii sau dacã marfa nu a sosit la expirarea termenului prevãzut la art. 39 § 1, destinatarul poate sa-şi valorifice în nume propriu, fata de calea feratã, drepturile care îi revin din contractul de transport. § 5. Cel îndreptãţit poate refuza primirea mãrfii, chiar dupã primirea scrisorii de trasura şi plata taxelor, atita timp cît nu s-a procedat la verificãrile pe care le-a cerut pentru a se constata o paguba pe care o invoca. § 6. Pe lîngã aceasta, eliberarea mãrfii se efectueazã potrivit prescripţiilor în vigoare la statia de destinaţie. ART. 29 Rectificarea încasãrilor § 1. În caz de aplicare gresita a unui tarif sau de greseala în calculul sau încasarea taxelor, ceea ce s-a încasat în plus nu se restituie de calea feratã sau partea rãmasã neincasata nu se plãteşte acesteia decît dacã diferenţa depãşeşte 4 unitãţi de cont de scrisoare de trasura. Restituirea se efectueazã din oficiu. § 2. Diferenţa neincasata se plãteşte caii ferate de predator dacã scrisoarea de trasura nu este scoasa de la casa. Dacã scrisoarea de trasura a fost primitã de destinatar sau cînd contractul de transport a fost modificat în conformitate cu art. 31, predatorul nu este obligat sa plãteascã diferenţa neincasata decît în mãsura în care aceasta diferenţa se referã 1a taxele pe care le-a luat în sarcina sa, potrivit menţiunii de francare folosite în scrisoarea de trasura. Restul acestei diferenţe este în sarcina destinatarului. § 3. Pentru sumele datorate în temeiul prezentului articol curge o dobinda de 5% pe an din ziua punerii în intirziere pentru plata sau din ziua reclamaţiei prevãzute la art. 53 ori, dacã nu a avut loc nici punere în intirziere, nici reclamaţie, din ziua chemãrii în judecata. Dacã cel în drept nu prezintã caii ferate documentele justificative necesare pentru tratarea definitiva a reclamaţiei, într-un termen acceptabil care i s-a fixat, dobinzile nu curg de la expirarea termenului fixat şi pînã la prezentarea efectivã a documentelor.
TITLUL III Modificarea contractului de transport
ART. 30 Modificarea de cãtre predator § 1. Predatorul poate, prin dispoziţii ulterioare, sa modifice contractul de transport indicind: a) retragerea mãrfii la statia de predare; b) oprirea mãrfii în parcurs; c) amînarea eliberãrii mãrfii; d) eliberarea mãrfii unei alte persoane decît destinatarul înscris în scrisoarea de trasura; e) eliberarea mãrfii la o alta statie decît statia de destinaţie înscrisã în scrisoarea de trasura; f) înapoierea mãrfii la statia de predare; g) stabilirea unui ramburs; h) majorarea, micşorarea sau anularea unui ramburs; i) preluarea în sarcina sa a taxelor unei expeditii nefrancate sau majorarea celor luate în sarcina sa în conformitate cu art. 15 § 2. Tarifele caii ferate de predare pot sa prevadã ca dispoziţiile de la lit. g) la i) sa nu fie admise. Dispoziţiile complementare sau tarifare internaţionale în vigoare între cãile ferate participante la transport pot sa admitã dispoziţii neenumerate mai sus. În nici un caz, dispoziţiile nu trebuie sa aibã ca efect divizarea expeditiei. § 2. Aceste dispoziţii trebuie sa fie date statiei de predare printr-o declaraţie scrisã conform modelului stabilit şi publicat de calea feratã. Aceasta declaraţie trebuie sa fie reprodusa şi semnatã de predator pe duplicatul scrisorii de trasura, care trebuie prezentat caii ferate odatã cu declaraţia. Statia de predare certifica primirea dispoziţiei aplicind ştampila cu data pe duplicat, sub declaraţia predatorului, dupã care duplicatul se înapoiazã predatorului. Cînd predatorul cere majorarea, micşorarea sau anularea unui ramburs, el trebuie sa prezinte titlul care i-a fost eliberat. În caz de majorare sau de diminuare a rambursului, acest titlu, dupã rectificare, este înapoiat predatorului; în caz de anulare, el nu se restituie. Orice dispoziţie data sub alte forme decît cele prevãzute este nulã. § 3. Cînd calea feratã da urmare dispoziţiilor predatorului fãrã sa ceara prezentarea duplicatului şi dacã acest duplicat a fost transmis destinatarului, calea feratã este rãspunzãtoare fata de acesta de paguba care ar rezulta din aceasta. Cu toate acestea, eventuala despãgubire nu trebuie sa depãşeascã niciodatã despãgubirea prevãzutã în caz de pierdere a mãrfii. § 4. Dreptul predatorului, chiar dacã este în posesia duplicatului scrisorii de trasura, de a modifica contractul de transport se stinge în cazurile în care destinatarul: a) a retras scrisoarea de trasura; b) a acceptat marfa; c) şi-a valorificat drepturile în conformitate cu art. 28 § 4; d) este autorizat, în conformitate cu art. 31, sa dea dispoziţii, de îndatã ce transportul a intrat pe teritoriul vamal al tarii de destinaţie. Începînd din acest moment, calea feratã trebuie sa se conformeze dispoziţiilor şi instrucţiunilor destinatarului. ART. 31 Modificarea de cãtre destinatar § 1. Cînd predatorul nu a luat în sarcina sa taxele aferente transportului în ţara de destinaţie şi nici nu a fãcut în scrisoarea de trasura menţiunea "Destinatar neautorizat sa dea dispoziţii ulterioare" destinatarul poate, prin dispoziţii ulterioare, sa modifice contractul de transport indicind: a) oprirea mãrfii în parcurs; b) amînarea eliberãrii mãrfii; c) eliberarea mãrfii, în ţara de destinaţie, unei alte persoane decît destinatarul înscris în scrisoarea de trasura; d) eliberarea mãrfii, în ţara de destinaţie, la o alta statie decît statia de destinaţie înscrisã în scrisoarea de trasura, cu excepţia unor dispoziţii contrare ale tarifelor internaţionale; e) îndeplinirea formalitãţilor cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative în conformitate cu art. 26 § 3. Dispoziţiile complementare sau tarifele internaţionale în vigoare între cãile ferate participante la transport pot sa prevadã dispoziţii neenumerate mai sus. În nici un caz, dispoziţiile nu trebuie sa aibã ca efect divizarea expeditiei. Dispoziţiile destinatarului nu sînt executorii decît dupã intrarea expeditiei pe teritoriul vamal al tarii de destinaţie. § 2. Aceste dispoziţii trebuie sa fie date, la statia de destinaţie sau la statia de intrare în ţara de destinaţie, printr-o declaraţie scrisã, conformã modelului stabilit şi publicat de calea feratã. Orice dispoziţie data sub alte forme decît cele prevãzute este nulã. § 3. Dreptul destinatarului de a modifica contractul de transport se stinge în cazurile în care acesta: a) a retras scrisoarea de trasura; b) a acceptat marfa; c) şi-a valorificat drepturile în conformitate cu art. 28 § 4; d) a indicat în conformitate cu § 1 lit. c) o persoana şi aceasta a retras scrisoarea de trasura sau şi-a valorificat drepturile în conformitate cu art. 28 § 4. § 4. Dacã destinatarul a dispus ca marfa sa fie eliberata unei alte persoane, aceasta nu este autorizata sa modifice contractul de transport. ART. 32 Executarea dispoziţiilor ulterioare § 1. Calea feratã nu poate refuza executarea dispoziţiilor date în conformitate cu art. 30 şi 31, nici intirzia executarea, în afarã de cazurile cînd: a) ea nu mai este posibila în momentul în care dispoziţiile sosesc la statia care trebuie sa le execute; b) ea este de natura a perturba serviciul regulat al exploatãrii; c) ea este contrarã, cînd este vorba de o schimbare a statiei de destinaţie, legilor şi regulamentelor unui stat, în special prescripţiilor vamale sau ale altor autoritãţi administrative; d) valoarea mãrfii, cînd este vorba de o schimbare a statiei de destinaţie, nu acoperã, dupã aprecierea caii ferate, toate taxele care vor greva marfa la sosirea la noua sa destinaţie, numai dacã aceste taxe nu se plãtesc sau plata lor nu se garanteazã imediat. Cel care a dat dispoziţii este înştiinţat cît mai curînd posibil despre piedicile care se opun la executarea lor. Cînd calea feratã nu este în mãsura sa prevadã aceste impiedicari, cel care a dat dispoziţii suporta toate consecinţele care rezulta din începerea executãrii lor. § 2. Taxele care se ivesc din executarea unei dispoziţii, cu excepţia celor care rezulta din culpa caii ferate, trebuie sa fie plãtite conform art. 15. § 3. Sub rezerva § 1, calea feratã este rãspunzãtoare, în caz de culpa din partea sa, de consecinţele neexecutãrii sau executãrii inexacte a unei dispoziţii. Cu toate acestea, eventuala despãgubire nu trebuie sa fie niciodatã mai mare decît cea prevãzutã în caz de pierdere a mãrfii. ART. 33 Împiedicarea la transport § 1. În caz de împiedicare la transport, calea feratã hotãrãşte dacã este preferabil sa transporte din oficiu marfa modificind itinerarul sau dacã este indicat, în interesul predatorului, sa-i ceara instrucţiuni comunicindu-i informaţiile utile de care calea feratã dispune. În afarã de cazul cînd calea feratã este în culpa, ea poate sa perceapã tariful de transport aplicabil pe itinerarul parcurs şi dispune de termenele corespunzãtoare acestui itinerar. § 2. Dacã continuarea transportului nu este posibila, calea feratã cere instrucţiuni de la predator. Aceasta cerere nu este obligatorie în cazurile de impiedicari temporare care rezulta din mãsurile luate pentru aplicarea art. 3 § 4. § 3. Predatorul poate sa dea instrucţiuni în scrisoarea de trasura pentru cazul cînd s-ar ivi o împiedicare la transport. Cînd calea feratã considera ca acestea nu pot fi executate, ea cere noi instrucţiuni. § 4. Predatorul înştiinţat despre o împiedicare la transport poate sa dea instrucţiunile sale fie la statia de predare, fie la statia unde se gãseşte marfa. Dacã aceste instrucţiuni modifica denumirea destinatarului sau statiei de destinaţie, ori sînt date statiei unde se gãseşte marfa, predatorul trebuie sa le înscrie pe duplicatul scrisorii de trasura şi sa prezinte acest duplicat caii ferate. § 5. Cînd calea feratã da urmare instrucţiunilor predatorului fãrã a pretinde prezentarea duplicatului scrisorii de trasura şi dacã acest duplicat a fost transmis destinatarului, calea feratã este rãspunzãtoare fata de acesta pentru paguba care rezulta din aceasta. Cu toate acestea, eventuala despãgubire nu trebuie sa depãşeascã niciodatã pe cea prevãzutã pentru pierderea mãrfii. § 6. Dacã predatorul înştiinţat de o împiedicare la transport nu da, într-un termen convenabil, instrucţiuni executabile, calea feratã procedeazã potrivit prescripţiilor privind împiedicarea la eliberare în vigoare la locul unde marfa a fost reţinutã. Dacã marfa a fost vinduta, preţul vinzarii, dupã scãderea taxelor care greveazã marfa, trebuie sa fie ţinut la dispoziţia predatorului. Dacã preţul este mai mic decît aceste taxe, predatorul trebuie sa plãteascã diferenţa. § 7. Cînd împiedicarea la transport înceteazã înaintea sosirii instrucţiunilor predatorului, marfa este indrumata la destinaţia sa fãrã a se aştepta instrucţiunile; predatorul este înştiinţat despre aceasta în cel mai scurt timp posibil. § 8. Cînd împiedicarea la transport intervine dupã ce destinatarul a modificat contractul de transport conform art. 31, calea feratã trebuie sa înştiinţeze acest destinatar. Dispoziţiile de la § 1, § 2, § 6, § 7 şi § 9 se aplica prin analogie. § 9. În afarã de cazul cînd calea feratã este în culpa ea poate, în caz de împiedicare la transport, sa perceapã taxa de stationare. § 10. Articolul 32 este aplicabil transporturilor efectuate conform art. 33. ART. 34 Împiedicarea la eliberare § 1. În caz de împiedicare la eliberarea mãrfii, statia de destinaţie trebuie sa înştiinţeze despre aceasta, fãrã intirziere, predatorul, prin intermediul statiei de predare, pentru a-i cere instrucţiuni. Predatorul trebuie sa fie înştiinţat direct, fie în scris, fie telegrafic, fie prin telex, atunci cînd el a cerut aceasta prin scrisoarea de trasura; taxele pentru aceasta înştiinţare greveazã marfa. § 2. Cînd împiedicarea la eliberare înceteazã înainte de sosirea instrucţiunilor predatorului la statia de destinaţie, marfa se elibereazã destinatarului. Predatorul trebuie sa fie înştiinţat despre aceasta fãrã intirziere printr-o scrisoare recomandatã; taxele pentru aceasta înştiinţare greveazã marfa. § 3. În cazul cînd destinatarul refuza marfa, predatorul are dreptul sa dea instrucţiuni, chiar dacã nu poate prezenta duplicatul scrisorii de trasura. § 4. Predatorul poate, de asemenea, sa ceara printr-o menţiune în scrisoarea de trasura ca marfa sa-i fie înapoiatã din oficiu dacã se iveşte o împiedicare la eliberare. În afarã de acest caz, este necesar consimţãmîntul sau expres. § 5. Dacã tarifele nu dispun altfel, în aceasta privinta, instrucţiunile predatorului trebuie sa fie date prin intermediul statiei de predare. § 6. Pentru tot ce nu este prevãzut mai sus, calea feratã care are sarcina de a elibera marfa procedeazã conform prescripţiilor în vigoare la locul eliberãrii. Dacã marfa a fost vinduta, preţul vinzarii, dupã scãderea taxelor care greveazã marfa, trebuie sa fie ţinut la dispoziţia predatorului. Dacã preţul este mai mic decît aceste taxe, predatorul trebuie sa plãteascã diferenţa. § 7. Dacã împiedicarea la eliberare se iveşte dupã ce destinatarul a modificat contractul de transport conform art. 31, calea feratã trebuie sa înştiinţeze acest destinatar. Dispoziţiile de la § 1, § 2 şi § 6 sînt aplicabile prin analogie. § 8. Articolul 32 este aplicabil transporturilor efectuate conform art. 34.
TITLUL IV Rãspunderea
ART. 35 Rãspunderea colectivã a cãilor ferate § 1. Calea feratã care a primit marfa la transport, cu scrisoarea de trasura, este rãspunzãtoare de executarea transportului pe întregul parcurs pînã la eliberare. § 2. Fiecare cale feratã urmãtoare, prin însuşi faptul luãrii în primire a mãrfii cu scrisoarea de trasura, participa la contractul de transport, în conformitate cu stipulaţiile din acest document şi îşi asuma obligaţiile care rezulta din acesta, sub rezerva dispoziţiilor art. 55 § 3 privind calea feratã de destinaţie. ART. 36 Întinderea rãspunderii § 1. Calea feratã este rãspunzãtoare pentru paguba care rezulta din pierderea totalã sau parţialã şi din avarierea mãrfii survenite din momentul primirii la transport şi pînã la eliberare, precum şi pentru paguba care rezulta din depãşirea termenului de executare a contractului de transport. § 2. Calea feratã este scutitã de aceasta rãspundere dacã pierderea, avarierea sau depãşirea termenului de executare a contractului de transport a avut drept cauza o culpa a celui îndreptãţit, o dispoziţie a acestuia care nu a rezultat dintr-o culpa a caii ferate, un viciu propriu al mãrfii (deteriorare interioarã, pierdere de greutate sau de valoare etc.) sau împrejurãri pe care calea feratã nu le putea evita şi ale cãror urmãri nu le putea inlatura. § 3. Calea feratã este scutitã de aceasta rãspundere cînd pierderea sau avarierea se datoreazã riscurilor speciale inerente unuia sau mai multora din faptele de mai jos: a) transportul efectuat în vagon descoperit potrivit dispoziţiilor aplicabile sau înţelegerilor încheiate între predator şi calea feratã şi menţionate în scrisoarea de trasura; b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mãrfurile care prin natura lor sînt expuse la pierderi din greutate sau avarieri, dacã nu sînt ambalate sau sînt rau ambalate; c) operaţii de încãrcare efectuate de predator sau de descãrcare efectuate de destinatar potrivit dispoziţiilor aplicabile sau înţelegerilor încheiate între predator şi calea feratã şi menţionate în scrisoarea de trasura, sau înţelegerilor încheiate între destinatar şi calea feratã; d) încãrcare defectuoasã în cazul cînd aceasta încãrcare a fost efectuatã de predator potrivit dispoziţiilor aplicabile sau înţelegerilor între acesta şi calea feratã şi menţionate în scrisoarea de trasura; e) îndeplinirea de predator, destinatar sau un mandatar al unuia din ei a formalitãţilor cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative; f) natura anumitor mãrfuri expuse din cauze inerente însãşi acestei naturi la pierderea totalã sau parţialã ori la avariere, îndeosebi prin spargere, ruginire, deteriorare interioarã şi spontana, uscare, imprastiere; g) denumire neregulata, inexactã sau incompleta de obiecte excluse de la transport sau admise în anumite condiţii sau nerespectarea de predator a mãsurilor de precautie prescrise pentru obiectele admise în anumite condiţii; h) transport de animale vii; i) transport care, potrivit dispoziţiilor aplicabile sau înţelegerilor încheiate între predator şi calea feratã şi menţionate în scrisoarea de trasura, trebuie sa fie efectuat cu insotitor, dacã pierderea sau avarierea rezulta dintr-un risc pe care insotirea avea drept scop sa-l evite. ART. 37 Sarcina probei § 1. Proba ca pierderea, avarierea sau depãşirea termenului de executare a contractului de transport a avut drept cauza una din faptele prevãzute la art. 36 § 2, cade în sarcina caii ferate. § 2. Cînd calea feratã, ţinînd seama de împrejurãrile de fapt, stabileşte ca pierderea sau avarierea a putut rezulta din unu sau mai multe din riscurile speciale prevãzute la art. 36 § 3, exista prezumţia ca paguba rezulta din aceste riscuri. Cel îndreptãţit pãstreazã totuşi dreptul de a face dovada ca paguba, în întregime sau în parte, nu a avut drept cauza unul dintre aceste riscuri. Aceasta prezumţie nu este aplicabilã în cazul prevãzut la art. 36 § 3 a) dacã exista o lipsa cantitativã mare sau o pierdere de colet. ART. 38 Prezumţia în caz de repredare § 1. Cînd un transport predat în conformitate cu regulile uniforme a fãcut obiectul unei repredari supuse aceloraşi reguli şi cînd o pierdere parţialã sau o avariere este constatatã dupã aceasta repredare, exista prezumţia ca ea s-a produs în cursul executãrii ultimului contract de transport, dacã transportul a rãmas în paza caii ferate şi a fost repredat în aceeaşi stare în care a sosit la statia de repredare. § 2. Aceasta prezumţie este de asemenea aplicabilã cînd contractul de transport anterior repredarii nu era supus regulilor uniforme, dacã acestea ar fi fost aplicabile în cazul cînd transportul s-ar fi efectuat direct între prima statie de predare şi ultima statie de destinaţie. ART. 39 Prezumţia de pierdere a mãrfii § 1. Cel îndreptãţit poate, fãrã a avea de fãcut alte dovezi, sa considere marfa ca pierdutã cînd ea nu a fost eliberata destinatarului sau ţinuta la dispoziţia sa în cele 30 de zile care urmeazã dupã împlinirea termenelor de executare a contractului de transport. § 2. Cel îndreptãţit, primind plata despãgubirii pentru marfa pierdutã, poate cere în scris sa fie înştiinţat fãrã intirziere în cazul cînd marfa este regasita în curs de un an de la plata despãgubirii. Despre aceasta cerere calea feratã elibereazã o dovada scrisã. § 3. În termen de 30 de zile de la primirea acestei instiintari, cel îndreptãţit poate pretinde ca marfa sa-i fie eliberata la una din staţiile din parcurs. În acest caz, el trebuie sa plãteascã taxele aferente transportului de la statia de predare şi pînã la aceea unde are loc eliberarea şi sa restituie despãgubirea primitã, din care se vor scãdea taxele care au fost cuprinse în aceasta despãgubire. Cu toate acestea, el pãstreazã drepturile sale la despãgubire pentru depãşirea termenului de executare a contractului de transport prevãzute la art. 43 şi 46. § 4. În lipsa fie a cererii prevãzute la § 2, fie a instrucţiunilor date în termenul prevãzut la § 3, sau dacã marfa este regasita dupã mai mult de un an de la plata despãgubirii, calea feratã dispune de aceasta în conformitate cu legile şi regulamentele statului de care aparţine. ART. 40 Despãgubirea în caz de pierdere § 1. În caz de pierdere totalã sau parţialã a mãrfii, calea feratã trebuie sa plãteascã, excluzind orice alte daune-interese, o despãgubire calculatã dupã cursul bursei, în lipsa unui astfel de curs dupã cursul curent al pieţei şi, în lipsa şi a unuia şi a altuia, dupã valoarea uzualã a mãrfurilor de aceeaşi natura şi calitate, la locul şi data la care marfa a fost primitã la transport. § 2. Sub rezerva limitãrii prevãzute la art. 45, despãgubirea nu poate depãşi 17 unitãţi de cont pe kilogram brut de marfa lipsa. § 3. În afarã de aceasta, calea feratã trebuie sa restituie tariful de transport, taxele vamale şi celelalte sume plãtite cu ocazia transportului mãrfii pierdute. § 4. Cînd calculul despãgubirii implica o convertire a sumelor exprimate în unitãţi monetare strãine, aceasta se face dupã cursul din ziua şi locul plãţii despugubirii. ART. 41 Rãspunderea în caz de pierdere din greutate în timpul transportului § 1. La mãrfurile care, datoritã naturii lor, suferã în mod obişnuit o pierdere din greutate prin simplul fapt al transportului, calea feratã nu rãspunde oricare ar fi parcursul efectuat, decît de acea parte din lipsa care depãşeşte toleranţele prevãzute mai jos: a) 2% din greutate pentru mãrfurile lichide sau predate la transport în stare umeda, precum şi pentru urmãtoarele mãrfuri: - Blanuri - Cãrbuni şi cocs - Chit (mastic) proaspãt - Ciuperci proaspete - Coarne şi copite - Coji - Fructe proaspete, uscate sau oparite - Grãsimi - Hamei - Legume proaspete - Lemn colorant, sfarimat sau macinat - Lemn de reglisa - Lina - Oase întregi sau macinate - Par din coama sau coada (de cal) - Par de porc - Peşti uscati - Piei netabacite - Piei tabacite - Rãdãcini - Ramasile de piei (netabacite) - Sare - Sapunuri şi unsori consistente - Tendoane de animale - Turba - Tutun proaspãt în foi - Tutun tãiat; b) 1% din greutate pentru toate celelalte mãrfuri uscate. § 2. Limitarea rãspunderii prevãzute la § 1 nu poate fi invocatã dacã se face dovada, dupã împrejurãrile de fapt, ca pierderea nu rezulta din cauzele care justifica toleranta. § 3. În cazul cînd se transporta mai multe colete cu o singura scrisoare de trasura, pierderea din greutate în timpul transportului se calculeazã pentru fiecare colet, dacã greutatea acestuia la predare s-a indicat separat în scrisoarea de trasura sau poate fi constatatã în alt mod. § 4. În caz de pierdere totalã a mãrfii, la calcularea despãgubirii nu se face nici o scãdere pentru pierderea din greutate în timpul transportului. § 5. Acest articol nu deroga de la cele prevãzute la art. 36 şi 37. ART. 42 Despãgubirea în caz de avariere § 1. În caz de avariere a mãrfii, calea feratã trebuie sa plãteascã, fãrã orice alte daune-interese, o despãgubire echivalenta cu deprecierea mãrfii. Suma sa se calculeazã aplicind la valoarea mãrfii, stabilitã potrivit art. 40, procentul de depreciere constatat la locul de destinaţie. § 2. Despãgubirea nu poate depãşi: a) dacã toatã marfa este depreciata prin avariere, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere totalã; b) dacã numai o parte din marfa este depreciata prin avariere, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere a partii depreciate. § 3. Calea feratã trebuie sa restituie, în plus, în proporţia determinata la § 1, taxele prevãzute la art. 40 § 3. ART. 43 Despãgubirea în caz de depasire a termenului de executare a contractului de transport § 1. Dacã rezulta o paguba, inclusiv o avariere, din depãşirea termenului de executare a contractului de transport, calea feratã trebuie sa plãteascã o despãgubire care nu poate depãşi triplul tarifului de transport. § 2. În caz de pierdere totalã a mãrfii, despãgubirea prevãzutã la § 1 nu se poate cumula cu cea de la art. 40. § 3. În caz de pierdere parţialã a mãrfii, despãgubirea prevãzutã la § 1 nu poate depãşi triplul tarifului de transport pentru partea expeditiei care nu s-a pierdut. § 4. În caz de avariere a mãrfii care nu rezulta din depãşirea termenului de executare a contractului de transport, despãgubirea prevãzutã la § 1 se cumuleazã, dacã este cazul, cu cea de la art. 42. § 5. În nici un caz, cumulul despãgubirii prevãzute la § 1 cu cele de la art. 40 şi 42 nu poate sa dea loc la plata unei despãgubiri superioare celei care s-ar datora în caz de pierdere totalã a mãrfii. § 6. Calea feratã poate sa prevadã, în tarife internaţionale sau convenţii speciale, alte modalitãţi de despãgubire decît cele prevãzute la § 1 de mai sus cînd, în conformitate cu art. 27 § 1, termenul de executare a contractului de transport se stabileşte pe baza planurilor de transport. Dacã, în acest caz, termenele de executare a contractului de transport prevãzute la art. 27 § 2 sînt depasite, cel îndreptãţit poate sa ceara fie despãgubirea prevãzutã la § 1 de mai sus, fie pe cea fixatã prin tariful internaţional sau convenţia specialã care se aplica. ART. 44 Despãgubirea în caz de dol sau de culpa grava Cînd pierderea, avarierea sau depãşirea termenului de executare a contractului de transport, precum şi neexecutarea sau executarea defectuoasã de calea feratã a operaţiilor auxiliare prevãzute de regulile uniforme, au drept cauza un dol sau o culpa grava imputabilã caii ferate, aceasta trebuie sa-l despãgubeascã integral pe cel îndreptãţit pentru paguba doveditã. În caz de culpa grava, despãgubirea este totuşi limitatã la dublul sumelor maxime prevãzute la art. 25, 26, 30, 32, 33, 40, 42, 43, 45 şi 46. ART. 45 Limitarea despãgubirii prin anumite tarife Cînd calea feratã acorda condiţii speciale de transport prin tarife speciale sau excepţionale care comporta o reducere fata de tariful de transport calculat potrivit tarifelor generale, ea poate limita despãgubirea datoratã celui îndreptãţit în caz de pierdere, de avariere sau de depasire a termenului de executare a contractului de transport, în mãsura în care o asemenea limitare este prevãzutã în tarif. Cînd aceste condiţii speciale de transport se aplica numai pe o parte din parcurs, aceasta limitare nu poate fi invocatã decît dacã faptul care a dat naştere la despãgubire s-a produs pe aceasta parte. ART. 46 Despãgubirea în caz de declarare a interesului la eliberare În caz de declarare a interesului la eliberare, în afarã de despãgubirile prevãzute la art. 40, 42, 43 şi 45, se poate cere o despãgubire pentru paguba suplimentarã doveditã pînã la concurenta sumei declarate. ART. 47 Dobinzi la despãgubire § 1. Cel îndreptãţit poate sa ceara dobinzi la despãgubire, calculate în procent de 5% pe an, cu începere din ziua reclamaţiei prevãzute la art. 53 sau, dacã nu s-a fãcut reclamaţie, din ziua chemãrii în judecata. § 2. Dobinzile nu sînt datorate decît dacã despãgubirea depãşeşte 4 unitãţi de cont de fiecare scrisoare de trasura. § 3. Dacã cel îndreptãţit nu prezintã caii ferate, într-un termen convenabil care îi este fixat, documentele justificative necesare pentru lichidarea definitiva a reclamaţiei, dobinzile nu curg între expirarea termenului fixat şi prezentarea efectivã a documentelor. ART. 48 Rãspunderea în traficul cale feratã-mare § 1. În transporturile cale feratã-mare care parcurg liniile indicate la art. 2 § 2 al convenţiei, fiecare stat poate sa adauge toate cauzele de exonerare enunţate mai jos la cele prevãzute la art. 36, cerind sa se facã o menţiune corespunzãtoare în lista liniilor supuse regulilor uniforme. Cãrãuşul nu poate sa se prevaleze de dispoziţia de mai sus, decît dacã face proba ca pierderea, avarierea sau depãşirea termenului de executare a contractului de transport a survenit pe parcursul maritim, din momentul încãrcãrii mãrfii la bordul navei şi pînã la descãrcarea ei de pe nava. Aceste cauze de exonerare sînt urmãtoarele: a) acţiunile, neglijenţa sau omisiunea cãpitanului, echipajului, pilotului sau a prepuşilor cãrãuşului în navigaţia sau administrarea vasului; b) imposibilitatea navei de a naviga, cu condiţia pentru cãrãuş sa facã dovada ca aceasta stare nu este imputabilã unei lipse de grija normalã din partea sa de a pune nava în stare de navigare sau de a-i asigura o armare, o echipare şi o aprovizionare corespunzãtoare, sau de a amenaja şi pune în buna stare toate pãrţile vasului unde este încãrcatã marfa, în asa fel ca ele sa fie apte pentru primirea, transportul şi pãstrarea mãrfii; c) incendiul, cu condiţia pentru cãrãuş sa facã dovada ca el nu a fost cauzat prin fapta sau culpa sa, prin acelea ale cãpitanului, echipajului, pilotului ori ale prepuşilor sãi; d) pericolele, primejdiile sau accidentele de mare ori alte ape navigabile; e) salvarea sau încercarea de salvare de vieţi ori de bunuri pe mare; f) încãrcarea mãrfii pe puntea navei, cu condiţia ca ea sa fi fost încãrcatã pe punte cu consimţãmîntul predatorului înscris în scrisoarea de trasura şi ca ea sa nu se afle încãrcatã în vagon. Cauzele de exonerare de mai sus nu suprima şi nici nu micşoreazã cu nimic obligaţiile generale ale cãrãuşului şi îndeosebi obligaţia sa de a manifesta o grija normalã pentru a pune nava în stare de navigaţie sau pentru a-i asigura o armare, o echipare şi o aprovizionare corespunzãtoare, ori pentru a amenaja şi pune în buna stare toate pãrţile vasului unde este încãrcatã marfa, în asa fel ca ele sa fie apte pentru primirea, transportul şi pãstrarea mãrfii. Cînd cãrãuşul invoca cauzele de exonerare de mai sus, el rãmîne totuşi rãspunzãtor dacã cel îndreptãţit face dovada ca pierderea, avarierea mãrfii sau depãşirea termenului de executare a contractului de transport se datoreazã unei alte culpe a cãrãuşului, cãpitanului, echipajului, pilotului sau a prepuşilor sãi, decît aceea prevãzutã la lit. a). § 2. Cînd un acelaşi parcurs maritim este deservit de mai multe întreprinderi înscrise pe lista menţionatã la art. 3 şi 10 ale convenţiei, regimul de rãspundere aplicabil pe acest parcurs trebuie sa fie acelaşi pentru toate aceste întreprinderi. În afarã de aceasta, cînd aceste întreprinderi au fost înscrise pe lista la cererea mai multor state, adoptarea acestui regim trebuie sa facã în prealabil obiectul unei înţelegeri între aceste state. § 3. Mãsurile luate în conformitate cu prezentul articol se comunica oficiului central. Ele intra în vigoare, cel mai devreme, la expirarea unui termen de 30 de zile începînd de la data scrisorii prin care oficiul central notifica aceste mãsuri celorlalte state. Expeditiilor în curs de transport nu li se aplica mãsurile sus-menţionate. ART. 49 Rãspunderea în caz de accident nuclear Calea feratã este scutitã de rãspunderea care îi revine potrivit regulilor uniforme, cînd paguba a fost cauzatã de un accident nuclear şi dacã, în aplicarea legilor şi regulamentelor unui stat care reglementeazã rãspunderea în domeniul energiei nucleare, cel care exploateazã o instalatie nucleara sau o alta persoana; care îl substituie este rãspunzãtoare de aceasta paguba. ART. 50 Rãspunderea caii ferate pentru agenţii sãi Calea feratã rãspunde pentru agenţii sãi şi pentru alte persoane pe care le foloseşte pentru executarea transportului. Totuşi, dacã la cererea unui interesat, aceşti agenţi şi alte persoane întocmesc scrisorile de trasura, fac traduceri sau presteazã alte servicii care nu cad în sarcina caii ferate, ei sînt consideraţi ca lucreazã în contul persoanei pentru care fac aceste servicii. ART. 51 Alte acţiuni În toate cazurile în care se aplica regulile uniforme, orice acţiune privind rãspunderea, cu orice titlu ar fi, nu poate fi exercitatã impotriva caii ferate decît în condiţiile şi limitele acestor reguli. Aceeaşi regula se aplica şi pentru orice acţiune exercitatã impotriva agenţilor şi altor persoane pentru care calea feratã rãspunde potrivit art. 50.
TITLUL V Exercitarea drepturilor
ART. 52 Constatarea pierderii parţiale sau a avarierii § 1. Cînd o pierdere parţialã sau o avariere este descoperitã sau presupusa de calea feratã sau cînd ea este invocatã de cel îndreptãţit, calea feratã trebuie sa întocmeascã fãrã intirziere şi, dacã este posibil, în prezenta celui îndreptãţit un proces-verbal prin care se constata, potrivit cu natura pagubei, starea mãrfii, greutatea sa şi, pe cît posibil, mãrimea pagubei, cauza acesteia şi momentul cînd s-a produs. O copie a acestui proces-verbal trebuie sa fie inminata gratuit celui îndreptãţit. § 2. Cînd cel îndreptãţit nu accepta constatãrile din procesul-verbal, el poate cere ca starea şi greutatea mãrfii, precum şi cauza şi valoarea pagubei, sa fie constatate de un expert numit de pãrţi sau pe cale judiciarã. Procedura este supusã legilor şi regulamentelor statului unde are loc constatarea. ART. 53 Reclamaţii § 1. Reclamaţiile referitoare la contractul de transport trebuie sa fie adresate în scris caii ferate menţionate la art. 55. § 2. Dreptul de a prezenta o reclamaţie aparţine persoanelor care au dreptul de a acţiona calea feratã în temeiul art. 54. § 3. Cînd reclamaţia este facuta de predator, el trebuie sa prezinte duplicatul scrisorii de trasura. În lipsa acestuia, el trebuie sa prezinte autorizaţia destinatarului sau dovada ca acesta a refuzat expediţia. Cînd reclamaţia este facuta de destinatar el trebuie sa prezinte scrisoarea de trasura dacã aceasta i-a fost predatã. § 4. Scrisoarea de trasura, duplicatul şi celelalte documente pe care cel îndreptãţit socoteşte util sa le anexeze la reclamaţie trebuie prezentate fie în original, fie în copii, acestea din urma legalizate, în forma cuvenitã, cînd calea feratã o cere. La lichidarea reclamaţiei, calea feratã poate pretinde prezentarea scrisorii de trasura în original, a duplicatului sau a cuponului de rambus, pentru a face pe acestea menţiunea despre lichidarea reclamaţiei. ART. 54 Persoanele care pot acţiona calea feratã § 1. Acţiunea judecãtoreascã pentru restituirea unei sume plãtite în temeiul contractului de transport nu aparţine decît celui care a efectuat plata. § 2. Acţiunea judecãtoreascã referitoare la rambursele prevãzute la art. 19 nu aparţine decît predatorului. § 3. Celelalte acţiuni judecãtoreşti care izvorãsc din contractul de transport aparţin: a) predatorului, pînã în momentul cînd destinatarul: 1. a retras scrisoarea de trasura; 2. a acceptat marfa, sau 3. şi-a valorificat drepturile care-i aparţin în temeiul art. 28 § 4 sau al art. 31; b) destinatarului, începînd din momentul în care: 1. a retras scrisoarea de trasura; 2. a acceptat marfa; 3. şi-a valorificat drepturile care-i aparţin în temeiul art. 28 § 4, sau 4. şi-a valorificat drepturile care-i aparţin în temeiul art. 31; cu toate acestea, dreptul de a exercita aceasta acţiune se stinge de îndatã ce persoana imputernicita de destinatar potrivit art. 31 § 1 lit. c) a retras scrisoarea de trasura, a acceptat marfa sau a valorificat drepturile care-i aparţin în temeiul art. 28 § 4. § 4. Pentru a exercita acţiunile sale, predatorul trebuie sa prezinte duplicatul scrisorii de trasura. În lipsa acestuia, pentru exercitarea acţiunilor arãtate la § 3 lit. a), el trebuie sa prezinte autorizaţia destinatarului sau dovada ca acesta a refuzat expediţia. Pentru a exercita acţiunile sale, destinatarul trebuie sa prezinte scrisoarea de trasura dacã aceasta i-a fost predatã. ART. 55 Cãile ferate care pot fi acţionate § 1. Acţiunea judecãtoreascã pentru restituirea unei sume plãtite în temeiul contractului de transport poate fi exercitatã impotriva caii ferate care a încasat aceasta suma sau impotriva aceleia în folosul cãreia ea a fost încasatã. § 2. Acţiunea judecãtoreascã referitoare la rambursul prevãzut 1a art. 17 nu poate fi exercitatã decît impotriva caii ferate de predare. § 3. Celelalte acţiuni judecãtoreşti care izvorãsc din contractul de transport pot fi exercitate impotriva caii ferate de predare, impotriva caii ferate de destinaţie sau impotriva aceleia pe parcursul cãreia s-a produs faptul care a dat naştere acţiunii. Calea feratã de destinaţie poate fi actionata în judecata, chiar dacã nu a primit nici marfa, nici scrisoarea de trasura. § 4. Dacã reclamantul are de ales între mai multe cai ferate, dreptul sau de opţiune se stinge de îndatã ce acţiunea a fost intentatã impotriva uneia din aceste cai ferate. § 5. Acţiunea judecãtoreascã poate fi exercitatã impotriva unei alte cai ferate decît cele menţionate la § 1, § 2 şi § 3, cînd ea este formulatã pe cale de cerere reconvenţionalã sau de excepţie în instanta, privitoare la o cerere principala intemeiata pe acelaşi contract de transport. ART. 56 Competenta Acţiunile judecãtoreşti bazate pe regulile uniforme nu pot fi intentate decît în fata judecãtorului competent al statului de care depinde calea feratã actionata în judecata, în afarã de cazul în care s-a stabilit altfel prin înţelegerile dintre state sau în actele de concesiune. Cînd o cale feratã exploateazã reţele autonome în state diferite, fiecare din aceste reţele este consideratã pentru aplicarea acestui articol, ca o cale feratã distinctã. ART. 57 Stingerea acţiunii impotriva caii ferate § 1. Acceptarea mãrfii de cãtre cel îndreptãţit stinge orice acţiune izvorita din contractul de transport impotriva caii ferate în caz de pierdere parţialã, de avariere sau de depasire a termenului de executare a contractului de transport. § 2. Cu toate acestea, acţiunea nu se stinge: a) în caz de pierdere parţialã sau de avariere, dacã: 1. pierderea sau avarierea a fost constatatã înainte ca cel îndreptãţit sa fi primit marfa, în conformitate cu art. 52; 2. constatarea care trebuia sa fie facuta, în conformitate cu art. 52, a fost omisa numai din culpa caii ferate; b) în caz de reclamaţie pentru pagube neaparente a cãror existenta este constatatã dupã primirea mãrfii de cãtre cel îndreptãţit, dacã acesta: 1. cere constatarea în conformitate cu art. 52 de îndatã ce a descoperit paguba şi cel mai tirziu în cele 7 zile care urmeazã acceptãrii mãrfii, şi 2. dovedeşte, în plus, ca paguba s-a produs în timpul dintre primirea la transport şi eliberarea mãrfii; c) în caz de depasire a termenului de executare a contractului de transport, dacã cel îndreptãţit, în termen de 60 de zile şi-a valorificat drepturile la una din cãile ferate indicate la art. 55 § 3; d) dacã cel îndreptãţit dovedeşte ca paguba are drept cauza un dol sau o culpa grava imputabilã caii ferate. § 3. Dacã marfa a fost repredata în conformitate cu art. 38 § 1, acţiunile în caz de pierdere parţialã sau de avariere izvorite din unul din contractele de transport anterioare se sting ca şi cînd ar fi vorba de un singur contract. ART. 58 Prescripţia acţiunii § 1. Acţiunea izvorita din contractul de transport se prescrie prin trecerea unui an. Cu toate acestea, prescripţia este de 2 ani în ceea ce priveşte acţiunea: a) pentru plata unui ramburs încasat de calea feratã de la destinatar; b) pentru plata unui rest din preţul unei vinzari efectuate de calea feratã; c) intemeiata pe o paguba avînd drept cauza un dol; d) intemeiata pe un caz de frauda; e) intemeiata pe unul din contractele de transport anterioare repredarii, în cazul prevãzut la art. 38 § 1; § 2. Prescripţia curge pentru acţiunea: a) în daune pentru pierdere totalã: din a treizecea zi care urmeazã dupã expirarea termenului de executare a contractului de transport; b) în daune pentru pierdere parţialã, avariere sau depãşirea termenului de executare a contractului de transport: din ziua în care a avut loc eliberarea mãrfii; c) privind plata sau restituirea tarifului de transport, taxelor accesorii, altor taxe sau a suprataxelor, ori privind rectificarea în caz de aplicare incorectã a unui tarif sau de greseala de calcul sau de încasare: 1. dacã s-a fãcut plata: din ziua plãţii; 2. dacã nu s-a fãcut plata: din ziua primirii mãrfii la transport dacã plata incumba predatorului, sau din ziua în care destinatarul a retras scrisoarea de trasura dacã plata incumba acestuia; 3. dacã este vorba de sume plãtite cu un buletin de francare: din ziua în care calea feratã remite predatorului contul taxelor prevãzut la art. 15 § 7; în lipsa acestei remiteri, termenul pentru creanţele caii ferate curge începînd din a treizecea zi dupã expirarea termenului de executare a contractului de transport; d) caii ferate privind restituirea unei sume plãtite de destinatar în locul predatorului, sau invers, şi pe care calea feratã trebuie sa o restituie celui îndreptãţit: din ziua în care a fost facuta cererea de restituire; e) referitoare la rambursul prevãzut la art. 17: din a treizecea zi care urmeazã dupã expirarea termenului de executare a contractului de transport; f) privind plata preţului unei vinzari: din ziua vinzarii; g) privind plata unui supliment de taxe reclamat de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative: din ziua cererii acestor autoritãţi; h) în toate celelalte cazuri: din ziua în care dreptul poate fi exercitat. Ziua indicatã ca punct de începere a prescripţiei nu este niciodatã cuprinsã în termen. § 3. În caz de reclamaţie adresatã caii ferate în conformitate cu art. 53, cu documentele justificative necesare, prescripţia se suspenda pînã în ziua în care calea feratã respinge în scris reclamaţia şi restituie documentele. În caz de acceptare parţialã a reclamaţiei, prescripţia reîncepe sa curgã pentru partea de reclamaţie care rãmîne în litigiu. Dovada primirii reclamaţiei sau a rãspunsului, precum şi aceea a restituirii documentelor, sînt în sarcina partii care invoca acest fapt. Reclamaţiile ulterioare avînd acelaşi obiect nu suspenda prescripţia. § 4. Acţiunea prescrisã nu mai poate fi exercitatã, nici chiar pe cale de cerere reconvenţionalã sau de excepţie. § 5. Sub rezerva dispoziţiilor de mai sus, suspendarea şi întreruperea prescripţiei sînt reglementate prin dreptul naţional.
TITLUL VI Raporturile dintre cãile ferate
ART. 59 Lichidarea conturilor între cãile ferate § 1. Orice cale feratã care a încasat fie la predare, fie la destinaţie, taxele sau alte creanţe care rezulta din contractul de transport trebuie sa plãteascã cãilor ferate interesate partea care le revine. Modalitãţile de plata se stabilesc prin înţelegeri încheiate între cãile ferate. § 2. Sub rezerva drepturilor sale impotriva predatorului, calea feratã de predare este rãspunzãtoare de tariful de transport şi de celelalte taxe pe care nu le-a încasat atunci cînd predatorul le-a luat în sarcina sa în conformitate cu art. 15. § 3. Cînd calea feratã de destinaţie elibereazã marfa fãrã a incasa taxele sau alte creanţe care rezulta din contractul de transport, ea este rãspunzãtoare fata de cãile ferate care au participat la transport şi fata de ceilalţi interesaţi. § 4. În cazul încetãrii plãţilor din partea unei cai ferate, constatatã de oficiul central la cererea uneia din cãile ferate creditoare, consecinţele se suporta de toate celelalte cai ferate care au participat la transport, proporţional cu partea lor din tariful de transport. Dreptul de acţiune în regres impotriva caii ferate a carei stare de încetare de plati a fost constatatã rãmîne rezervat. ART. 60 Regres în caz de pierdere sau de avariere § 1. Calea feratã care a plãtit o despãgubire pentru pierdere totalã sau parţialã ori pentru avariere, în baza regulilor uniforme, are drept de acţiune în regres impotriva cãilor ferate care au participat la transport în conformitate cu urmãtoarele dispoziţii: a) calea feratã care a cauzat paguba este singura rãspunzãtoare; b) cînd paguba a fost cauzatã din vina mai multor cai ferate, fiecare din ele rãspunde de paguba pe care a cauzat-o; dacã distincţia nu este posibila, despãgubirea este repartizata între ele în conformitate cu lit. c); c) dacã nu se poate dovedi ca paguba a fost cauzatã din vina uneia sau mai multor cai ferate, despãgubirea este repartizata între toate cãile ferate care au participat la transport, cu excepţia acelora care dovedesc ca paguba nu s-a produs pe liniile lor; repartizarea se face proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor. § 2. În caz de insolvabilitate a uneia din aceste cai ferate, partea care îi revine şi nu este plãtitã de ea este repartizata între toate celelalte cai ferate care au participat la transport, proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor. ART. 61 Regres în caz de depasire a termenului de executare a contractului de transport § 1. Articolul 60 se aplica şi în caz de despãgubire plãtitã pentru depãşirea termenului de executare a contractului de transport. Dacã aceasta a fost cauzatã de mai multe cai ferate, despãgubirea este repartizata între aceste cai ferate proporţional cu durata intirzierii pe liniile respective. § 2. Termenele de executare a contractului de transport stabilite prin art. 27 se împart în felul urmãtor: a) cînd doua cai ferate au participat la transport: 1. termenul de expediere se împarte în pãrţi egale; 2. termenul de transport se împarte proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor; b) cînd trei cai ferate sau mai multe au participat la transport: 1. termenul de expediere se împarte în pãrţi egale între calea feratã de predare şi calea feratã de destinaţie; 2. termenul de transport se împarte între toate cãile ferate: - o treime în pãrţi egale; - restul de doua treimi proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor. § 3. Termenele suplimentare la care o cale feratã are dreptul se atribuie acestei cai ferate. § 4. Timpul scurs între predarea mãrfii cãtre calea feratã şi începerea termenului de expediere se atribuie exclusiv caii ferate de predare. § 5. Împãrţirea de mai sus nu se ia în considerare decît în cazul cînd termenul total de executare a contractului de transport nu a fost respectat. ART. 62 Procedura acţiunii în regres § 1. Valabilitatea plãţii efectuate de calea feratã care exercita una din acţiunile în regres prevãzute la art. 60 şi 61 nu poate fi contestatã de calea feratã impotriva cãreia se exercita acţiunea în regres, cînd despãgubirea a fost stabilitã de o autoritate judecãtoreascã şi cînd acestei ultime cai ferate, dupã ce chemarea în judecata i-a fost notificatã în forma cuvenitã, i s-a dat posibilitatea sa intervinã în proces. Judecãtorul sesizat cu acţiunea principala stabileşte termenele acordate pentru înştiinţare şi pentru intervenţie. § 2. Calea feratã care îşi exercita acţiunea în regres trebuie sa-şi formuleze cererea la una şi aceeaşi instanta impotriva tuturor cãilor ferate cu care nu a cãzut de acord, sub sancţiunea de a-şi pierde dreptul de regres impotriva acelora pe care nu le-a chemat în judecata. § 3. Judecãtorul trebuie sa hotãrascã prin una şi aceeaşi hotãrîre asupra tuturor acţiunilor în regres cu care este sesizat. § 4. Cãile ferate acţionate nu mai pot exercita nici o acţiune în regres ulterioara. § 5. Acţiuni în regres nu pot fi introduse în instanta referitoare la cererea de despãgubire exercitatã de cel îndreptãţit potrivit contractului de transport. ART. 63 Competenta în materie de acţiuni în regres § 1. Jurisdicţia sediului caii ferate impotriva cãreia se exercita acţiunea în regres este singura competenta pentru toate acţiunile în regres. § 2. Cînd acţiunea trebuie sa fie intentatã impotriva mai multor cai ferate, calea feratã reclamanta are dreptul sa aleagã, între jurisdictiile competente în temeiul § 1, pe aceea cãreia îi va prezenta cererea sa. ART. 64 Înţelegeri referitoare la acţiunile în regres Cãile ferate pot deroga prin înţelegeri de la dispoziţiile referitoare la acţiunile în regres reciproce din acest titlu, cu excepţia celei de la art. 62 § 5.
TITLUL VII Dispoziţii excepţionale
ART. 65 Derogãri temporare § 1. Dacã situaţia economicã şi financiarã a unui stat este de natura sa provoace dificultãţi grave în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor titlului VI, fiecare stat poate deroga de la dispoziţiile art. 15, 17 şi 30 şi sa decidã, pentru anumite traficuri, ca: a) transporturile care se expediazã din acest stat trebuie sa fie francate: 1. pînã la frontierele sale, sau 2. cel puţin pînã la frontierele sale; b) transporturile cu destinaţie pentru acest stat trebuie sa fie francate la expediere: 1. cel puţin pînã la frontierele sale, atita timp cît statul de predare nu impune restrictia arãtatã la lit. a) pct. 1., sau 2. cel mult pînã la frontierele sale; c) transporturile care provin din sau sînt destinate pentru acest stat nu pot fi grevate de nici un ramburs şi ca debursele nu sînt admise, sau ca rambursele şi debursele nu sînt admise decît în anumite limite; d) predatorul nu poate modifica contractul de transport în ceea ce priveşte ţara de destinaţie, francarea şi rambursul. § 2. În aceleaşi condiţii, statele pot autoriza cãile ferate sa deroge de la dispoziţiile art. 15, 17, 30 şi 31 şi sa decidã, pentru traficurile lor reciproce, ca: a) dispoziţiile privind plata taxelor sa fie în mod special stabilite prin înţelegeri între cãile ferate interesate; totuşi, aceste reglementãri nu pot sa cuprindã modalitãţi care nu sînt prevãzute la art. 15; b) anumite dispoziţii ulterioare sa nu fie admise. § 3. Mãsurile luate în conformitate cu § 1 şi § 2 se comunica oficiului central. Mãsurile enumerate la § 1 intra în vigoare cel mai devreme la expirarea unui termen de 8 zile socotit de la data scrisorii prin care oficiul central a comunicat aceste mãsuri celorlalte state. Mãsurile enumerate la § 2 intra în vigoare cel mai devreme la expirarea unui termen de 2 zile socotit de la data publicãrii lor în statele interesate. § 4. Expeditiile în curs de transport nu sînt afectate de aceste mãsuri. ART. 66 Derogãri Dispoziţiile regulilor uniforme nu pot avea intiietate fata de acelea pe care anumite state sînt determinate sa le ia, în traficul dintre ele, pentru aplicarea anumitor tratate cum sînt tratatele referitoare la Comunitatea europeanã a carbunelui şi otelului şi la Comunitatea economicã europeanã.
ANEXA 1 (articolele 4 şi 5) Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al mãrfurilor periculoase (RID) Aceasta anexa ia forma pe care comisia de experţi o hotãrãşte, conform art. 69 § 4 al Convenţiei internaţionale privind transportul mãrfurilor pe cãile ferate (CIM) din 7 februarie 1970, pentru Regulamentul internaţional privind transportul mãrfurilor periculoase pe cãile ferate (RID), anexa nr. I la CIM. Comisia de experţi adapteaza de asemenea textul, din punct de vedere redactional, corespunzãtor Convenţiei cu privire la transporturile internaţionale feroviare din 9 mai 1980.
ANEXA 2 (articolul 8 § 1) Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al vagoanelor particulare (RIP) Aceasta anexa ia forma pe care comisia de experţi a hotãrît-o, conform art. 69 § 4 al Convenţiei internaţionale privind transportul mãrfurilor pe cãile ferate (CIM) din 7 februarie 1970, pentru Regulamentul internaţional privind transportul de vagoane particulare (RIP), anexa nr. IV la CIM. Comisia de experţi adapteaza de asemenea textul, din punct de vedere redactional, corespunzãtor Convenţiei cu privire la transporturile internaţionale feroviare din 9 mai 1980.
ANEXA 3 (articolul 8 § 2) Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al containerelor (RICo) Aceasta anexa ia forma pe care comisia de experţi a hotãrît-o, conform art. 69 § 4 al Convenţiei internaţionale privind transportul mãrfurilor pe cãile ferate (CIM) din 7 februarie 1970, pentru Regulamentul internaţional privind transportul de containere (RICo), anexa nr. V la CIM. Comisia de experţi adapteaza de asemenea textul, din punct de vedere redactional, corespunzãtor Convenţiei cu privire la transporturile internaţionale feroviare din 9 mai 1980.
ANEXA 4 (articolul 8 § 3) Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al mesageriilor (RIEx) § 1. Nu sînt considerate ca mesagerii decît mãrfurile transportate într-un mod deosebit de rapid, în condiţiile unui tarif internaţional. Nu pot fi admise ca mesagerii decît mãrfurile care în mod normal pot fi încãrcate în vagonul de bagaje al trenurilor de cãlãtori. Tarifele internaţionale pot deroga de la aceasta regula. § 2. Sînt excluse de la transport ca mesagerii obiectele menţionate la art. 4 al regulilor uniforme. Materiile şi obiectele enumerate în RID sau cele care sînt cuprinse în înţelegeri şi clauze tarifare încheiate în temeiul art. 5 § 2 din regulile uniforme nu sînt admise la transport ca mesagerii decît dacã acest mod de transport este prevãzut în mod expres prin RID sau prin înţelegerile şi clauzele tarifare menţionate. Tarifele internaţionale determina dacã alte mãrfuri pot fi, de asemenea, excluse de la transport sau pot fi admise în anumite condiţii. § 3. Mesageriile pot fi predate la transport însoţite de un alt document decît cel stabilit pentru aplicarea art. 12 § 2 al regulilor uniforme. Modelul care urmeazã a fi folosit şi menţiunile care trebuie sau pot fi înscrise pe el sînt determinate de tarifele internaţionale. Acest document trebuie sa conţinã în mod obligatoriu: a) denumirea statiilor de predare şi de destinaţie; b) numele şi adresa predatorului şi destinatarului; c) denumirea mãrfii; d) numãrul coletelor şi descrierea ambalajului; e) enumerarea detaliatã a documentelor cerute de vama sau de alte autoritãţi administrative, anexate la documentul de transport. § 4. Mesageriile trebuie sa fie transportate cu mijloace rapide în termenele prevãzute în tarifele internaţionale. Termenele de executare a contractului de transport trebuie, în orice caz, sa fie mai reduse decît termenele aplicate expeditiilor de mare viteza. § 5. Tarifele internaţionale pot, de asemenea, sa prevadã şi alte derogãri de la regulile uniforme decît cele care sînt specificate mai sus. Cu toate acestea, nu poate fi facuta nici o derogare de la art. 35 la 38, 40 la 42, 44 şi 47 la 58 ale regulilor uniforme. § 6. Dacã dispoziţiile de mai sus şi cele din tarifele internaţionale nu se opun, regulile uniforme sînt aplicabile şi la transportul mesageriilor.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
