Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
REGULI UNIFORME din 9 mai 1980 privind contractul de transport international feroviar al calatorilor si bagajelor (CIV)*)
ART. 1 Sfera de aplicare § 1. Sub rezerva excepţiilor prevãzute la art. 2, 3 şi 33, regulile uniforme se aplica tuturor transporturilor de cãlãtori şi de bagaje efectuate cu titluri de transport internaţionale întocmite pentru un parcurs care strabate teritoriile a cel puţin doua state şi care cuprinde exclusiv linii înscrise în lista prevãzutã la art. 3 şi 10 ale convenţiei. Regulile uniforme se aplica, de asemenea, în ceea ce priveşte responsabilitatea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor, insotitorilor transporturilor efectuate în conformitate cu Regulile uniforme privind contractul de transport internaţional feroviar al mãrfurilor (CIM). § 2. Tarifele internaţionale stabilesc relaţiile pentru care se elibereazã titluri de transport internaţionale. § 3. În regulile uniforme, termenul statie cuprinde: staţiile feroviare, porturile serviciilor de navigaţie şi orice alt oficiu al întreprinderilor de transport, deschise publicului pentru executarea contractului de transport. ART. 2 Excepţii de la sfera de aplicare § 1. Transporturile la care statia de plecare şi statia de destinaţie sînt situate pe teritoriul aceluiaşi stat şi care nu parcurg teritoriul unui alt stat decît în tranzit nu sînt supuse regulilor uniforme: a) dacã liniile pe care se efectueazã tranzitul sînt exploatate exclusiv de o cale feratã a statului de plecare, sau b) dacã statele sau cãile ferate interesate au convenit sa nu considere aceste transporturi ca internaţionale. § 2. Transporturile între staţii situate în doua state vecine şi transporturile între staţii din doua state în tranzit pe teritoriul unui alt treilea stat, dacã liniile pe care se efectueazã transportul sînt exploatate exclusiv de o cale feratã a unuia din aceste trei state şi dacã legile şi regulamentele nici unuia din aceste state nu se opun la aceasta, sînt supuse regimului traficului intern aplicabil la aceasta cale feratã. ART. 3 Rezerva cu privire la rãspunderea în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor § 1. Fiecare stat poate, în momentul în care semneazã convenţia sau depune instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa-şi rezerve dreptul de a nu aplica cãlãtorilor victime ale unor accidente produse pe teritoriul sau ansamblul dispoziţiilor relative la rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor, cînd aceştia sînt cetãţeni ai sãi sau persoane care îşi au resedinta obişnuitã în acest stat. § 2. Fiecare stat care a fãcut rezerva de mai sus poate sa renunţe la ea în orice moment informind guvernul depozitar. Renunţarea la rezerva îşi produce efectele la o luna dupã data la care guvernul elvetian o aduce la cunostinta statelor. ART. 4 Obligaţia de a transporta § 1. Calea feratã este obligatã sa efectueze, în condiţiile regulilor uniforme, orice transport de cãlãtori şi de bagaje, cu condiţia ca: a) cãlãtorul sa se conformeze regulilor uniforme, dispoziţiilor complementare şi tarifelor internaţionale; b) transportul sa fie posibil cu personalul şi mijloacele de transport normale care permit satisfacerea nevoilor regulate ale traficului; c) transportul sa nu fie împiedicat de împrejurãri pe care calea feratã nu le poate evita şi a cãror inlaturare nu depinde de ea. § 2. Cînd autoritatea competenta a decis ca serviciul va fi suprimat sau suspendat în totalitate sau în parte, aceste mãsuri trebuie sa fie aduse fãrã intirziere la cunostinta publicului şi cãilor ferate; acestea informeazã cãile ferate ale celorlalte state în vederea publicãrii lor. § 3. Orice abatere sãvîrşitã de calea feratã de la acest articol poate sa dea loc unei acţiuni în repararea prejudiciului cauzat. ART. 5 Tarife. Înţelegeri speciale § 1. Tarifele internaţionale trebuie sa conţinã toate condiţiile speciale aplicabile transportului, îndeosebi elementele necesare pentru calculul tarifului de transport şi al taxelor accesorii şi, dacã este cazul, condiţiile de convertire a monedelor. Condiţiile prevãzute de tarifele internaţionale nu pot deroga de la regulile uniforme decît dacã acestea o prevãd în mod expres. § 2. Tarifele internaţionale trebuie sa fie aplicate tuturor în aceleaşi condiţii. § 3. Cãile ferate pot încheia înţelegeri speciale care comporta reduceri de tarife sau alte avantaje, în mãsura în care condiţii asemãnãtoare sînt acordate cãlãtorilor care se gãsesc în situaţii asemãnãtoare. Reduceri de tarife sau alte avantaje pot fi acordate pentru serviciul caii ferate, pentru serviciul administraţiilor publice sau pentru opere de binefacere, de educaţie şi de învãţãmînt. Publicarea mãsurilor luate potrivit primului şi celui de-al doilea alineat nu este obligatorie. § 4. Publicarea tarifelor internaţionale nu este obligatorie decît în statele ale cãror cai ferate participa la aceste tarife ca reţea de plecare sau de destinaţie. Aceste tarife şi modificãrile lor intra în vigoare la data indicatã la publicarea lor. Majorãrile tarifelor şi alte dispoziţii care ar avea ca efect sa facã mai riguroase condiţiile de transport prevãzute de aceste tarife intra în vigoare cel mai devreme dupã şase zile de la publicarea lor. Modificãrile aduse tarifului de transport şi taxelor accesorii prevãzute în tarifele internaţionale pentru a tine seama de fluctuatiile de schimb, precum şi rectificãrile de greşeli evidente, intra în vigoare în ziua urmãtoare publicãrii lor. § 5. În fiecare statie deschisã traficului internaţional, cãlãtorul poate sa ia cunostinta de tarifele internaţionale sau de extrase din acestea în care se indica preţurile biletelor internaţionale care sînt de vînzare în acea statie şi taxele corespunzãtoare pentru bagaje. ART. 6 Unitatea de cont. Cursul de convertire sau de acceptare a monedelor § 1. Unitatea de cont prevãzutã de regulile uniforme este dreptul special de tragere asa cum este definit de Fondul Monetar Internaţional. Valoarea, în drept special de tragere, a monedei naţionale a unui stat membru al Fondului Monetar Internaţional se calculeazã dupã metoda de evaluare aplicatã de Fondul Monetar Internaţional pentru propriile sale operaţiuni şi tranzacţii. § 2. Valoarea, în drept special de tragere, a monedei naţionale a unui stat care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional, se calculeazã în modul stabilit de acest stat. Acest calcul trebuie sa exprime în moneda nationala o valoare realã cît mai apropiatã posibil de cea care ar rezulta din aplicarea § 1. § 3. Pentru un stat care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional, a cãrui legislaţie nu permite aplicarea § 1 sau a § 2, unitatea de cont prevãzutã de regulile uniforme este consideratã ca fiind egala cu trei franci aur. Francul aur este definit prin 10/31 grame de aur cu titlul de 0,900. Convertirea francului aur trebuie sa exprime în moneda nationala o valoare realã cît mai apropiatã posibil de cea care ar rezulta din aplicarea § 1. § 4. Statele, în cele 3 luni care urmeazã intrãrii în vigoare a convenţiei şi de fiecare data cînd se produce o schimbare în metoda lor de calcul sau în valoarea monedei lor naţionale în raport cu unitatea de cont, comunica oficiului central metoda lor de calcul în conformitate cu § 2 sau rezultatele convertirii în conformitate cu § 3. Oficiul central notifica aceste informaţii statelor. § 5. Calea feratã trebuie sa publice cursurile la care: a) efectueazã convertirea sumelor exprimate în unitãţi monetare strãine, plãtibile în moneda tarii (curs de convertire); b) accepta la plata monede strãine (curs de acceptare). ART. 7 Dispoziţii complementare § 1. Doua sau mai multe state sau doua sau mai multe cai ferate pot stabili dispoziţii complementare pentru executarea regulilor uniforme. Ele nu pot deroga de la regulile uniforme decît dacã acestea o prevãd în mod expres. § 2. Dispoziţiile complementare intra în vigoare şi se publica în formele prevãzute de legile şi regulamentele fiecãrui stat. Dispoziţiile complementare şi intrarea lor în vigoare se comunica oficiului central. ART. 8 Dreptul naţional § 1. În lipsa unor prevederi în regulile uniforme, în dispoziţiile complementare şi în tarifale internaţionale se aplica dreptul naţional. § 2. Prin drept naţional se înţelege dreptul statului în care cel îndreptãţit îşi valorifica drepturile sale, inclusiv regulile relative la conflictele de legi. § 3. Pentru aplicarea dispoziţiilor relative la rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor, dreptul naţional este acela al statului pe al cãrui teritoriu s-a produs accidentul survenit cãlãtorului, inclusiv regulile relative la conflictele de legi.
TITLUL II Contractul de transport
CAP. 1 Transportul de cãlãtori
ART. 9 Mersurile de tren şi utilizarea trenurilor § 1. Calea feratã trebuie sa aducã la cunostinta publicului mersul trenurilor într-un mod corespunzãtor. § 2. Mersurile de tren sau tarifele trebuie sa indice restricţiile privind utilizarea anumitor trenuri sau a anumitor clase de vagoane. ART. 10 Excluderea de la transport. Admiterea condiţionatã § 1. Sînt excluse de la transport sau pot fi excluse de la transport în parcurs: a) persoanele în stare de ebrietate, cele care se comporta necuviincios sau care nu respecta prescripţiile în vigoare în fiecare stat; aceste persoane nu au dreptul la restituirea nici a tarifului biletului lor, nici a tarifului pe care l-au plãtit pentru transportul babajelor lor; b) persoanele care, din cauza de boala sau din alte cauze, sînt susceptibile de a incomoda pe vecinii lor, dacã pentru acestea nu a fost rezervat un compartiment întreg sau nu li se poate pune la dispoziţie contra plata. Cu toate acestea, persoanele care s-au imbolnaivit pe parcurs trebuie sa fie transportate cel puţin pînã la prima statie unde este posibil sa li se dea ingrijirile necesare: tariful cãlãtoriei li se restituie în conformitate cu art. 25, dupã scãderea partii corespunzãtoare parcursului efectuat; dacã este cazul se va proceda la fel în ceea ce priveşte transportul bagajelor. § 2. Transportul persoanelor care suferã de boli molipsitoare este reglementat de convenţiile şi regulamentele internaţionale sau, în lipsa acestora, de legile şi regulamentele fiecãrui stat. ART. 11 Biletele § 1. Biletele eliberate pentru un transport internaţional trebuie sa poarte semnul CIV. Cu titlu tranzitoriu se admite semnul @. § 2. Tarifele internaţionale sau înţelegerile între cãile ferate determina forma şi conţinutul biletelor, precum şi limba şi caracterele în care acestea trebuie sa fie tipãrite şi completate. § 3. În afarã excepţiilor prevãzute de tarifele internaţionale, biletele trebuie sa conţinã: a) staţiile de plecare şi de destinaţie; b) itinerarul: dacã este permisã folosirea de itinerarii sau de mijloace de transport diferite, aceasta posibilitate trebuie sa fie menţionatã; c) categoria de tren şi clasa vagonului; d) preţul transportului; e) prima zi de valabilitate; f) durata valabilitãţii. § 4. Carnetele de cupoane eliberate pe baza unui tarif internaţional constituie, în sensul regulilor uniforme, un bilet unic. § 5. În afarã excepţiilor prevãzute de tarifele internaţionale, un bilet se poate ceda numai dacã nu este nominal şi cãlãtoria nu a fost începutã. § 6. Cãlãtorul este obligat sa se asigure, la primirea biletului, ca acesta a fost întocmit potrivit indicaţiilor sale. § 7. Durata de valabilitate a biletelor şi întreruperile în parcurs sînt reglementate prin tarifele internaţionale. ART. 12 Dreptul la transport. Cãlãtorul fãrã bilet valabil § 1. Cãlãtorul trebuie sa aibã de la începutul cãlãtoriei un bilet valabil; el este obligat sa îl pãstreze în tot cursul cãlãtoriei şi, dacã i se cere, sa îl prezinte oricãrui agent al caii ferate însãrcinat cu controlul şi sa îl predea la sfîrşitul cãlãtoriei. Tarifele internaţionale pot prevedea excepţii. § 2 Biletele cãrora li s-a adus o modificare nepermisã nu sînt valabile şi sînt retrase de agenţii caii ferate însãrcinaţi cu controlul. § 3. Cãlãtorul care nu poate sa prezinte un bilet valabil este obligat sa plãteascã, în afarã de tariful cãlãtoriei, o suprataxa calculatã în conformitate cu reglementãrile caii ferate care pretinde plata suprataxei. § 4. Cãlãtorul care refuza plata imediata a tarifului cãlãtoriei sau a suprataxei poate sa fie exclus de la transport. Cãlãtorul exclus de la transport nu poate pretinde ca bagajele sale sa-i fie puse la dispoziţie într-o alta statie decît statia de destinaţie. ART. 13 Reducerea de preţ pentru copii § 1. Pînã la virsta de 5 ani împliniţi, copii pentru care nu se cere loc separat sînt transportaţi gratuit şi fãrã bilet. § 2. Copiii în virsta mai mare de 5 ani pînã la 10 ani împliniţi şi copii mai mici pentru care se cere un loc separat sînt transportaţi cu tarife reduse. Acestea nu pot depãşi jumãtate din tarifele percepute pentru biletele de adulti, cu excepţia suplimentelor percepute pentru folosirea anumitor trenuri sau anumitor vagoane, fãrã a se renunţa la rotunjirea sumelor efectuatã în conformitate cu prescripţiile aplicabile la calea feratã care elibereazã biletul. Aceasta reducere nu este obligatoriu aplicabilã la tarifele biletelor care cuprind deja o alta reducere, fata de tariful normal al biletului simplu. § 3. Tarifele internaţionale pot totuşi sa prevadã limite de virsta diferite de cele prevãzute la § 1 şi § 2, în mãsura în care aceste limite nu sînt inferioare nici virstei de 4 ani împliniţi, în ceea ce priveşte gratuitatea de transport prevãzutã la § 1, nici virstei de 10 ani împliniţi, în cazul aplicãrii tarifelor reduse prevãzute la § 2. ART. 14 Ocuparea locurilor § 1. Ocuparea, atribuirea şi rezervarea locurilor în trenuri sînt reglementate prin prescripţiile aplicabile de calea feratã. § 2. În condiţiile stabilite prin tarifele internaţionale, cãlãtorul poate sa utilizeze un loc într-o clasa superioarã sau un tren de o categorie superioarã celor indicate pe bilet, ori poate cere sa i se modifice itinerarul. ART. 15 Introducerea coletelor de mina şi a animalelor în vagoanele de cãlãtori § 1. Cãlãtorul poate sa ia cu el în vagoanele de cãlãtori, în mod gratuit, obiecte uşor de purtat (colete de mina). Fiecare cãlãtor nu dispune pentru coletele sale de mina decît de spaţiul situat deasupra şi dedesubtul locului pe care îl ocupa sau de un alt spaţiu corespunzãtor cînd vagoanele sînt de un tip special, mai ales cînd acestea au boxa pentru bagaje. § 2. Nu pot fi introduse în vagoanele de cãlãtori: a) materiile şi obiectele excluse de la transport ca bagaje, potrivit art. 18 e), în afarã excepţiilor prevãzute în dispoziţiile complementare sau tarife; b) obiectele de natura sa jeneze sau sa incomodeze cãlãtorii ori sa cauzeze o paguba; c) obiectele pe care prescripţiile vamale sau ale altor autoritãţi administrative nu permit sa fie introduse în vagoanele de cãlãtori; d) animalele vii, în afarã excepţiilor prevãzute în dispoziţiile complementare sau tarife. § 3. Tarifele internaţionale pot sa prevadã în ce condiţii obiectele introduse în vagoanele de cãlãtori, contrar dispoziţiilor de la § 1 şi § 2 b), sînt totuşi transportate ca bagaje sau colete de mina. § 4. Calea feratã are dreptul sa se asigure, în prezenta cãlãtorului, de natura obiectelor introduse în vagoanele de cãlãtori, cînd exista motive serioase de a se presupune o contravenţie la dispoziţiile § 2 a), b) şi d). Dacã nu este posibil sa se identifice persoana care a luat cu ea obiectele supuse verificãrii, calea feratã efectueazã verificarea în prezenta a doi martori strãini de calea feratã. § 5. Supravegherea obiectelor şi a animalelor pe care cãlãtorul le ia cu el în vagon îi revine acestuia, în afarã de cazul în care el nu poate sa facã acest lucru datoritã faptului ca se gãseşte într-un vagon de tip special arãtat la § 1. § 6. Cãlãtorul este rãspunzãtor de orice paguba cauzatã de obiectele sau animalele pe care le ia cu el în vagon, în mãsura în care nu dovedeşte ca paguba a fost cauzatã din vina caii ferate, din vina unui terţ sau în împrejurãri pe care cãlãtorul nu putea sa le evite şi ale cãror consecinţe nu le putea inlatura. Aceasta dispoziţie nu influenţeazã rãspunderea pe care o poate avea calea feratã potrivit art. 26. ART. 16 Pierderea legãturii. Suprimari de trenuri § 1. Cînd, ca urmarea intirzierii unui tren, se pierde legatura cu un alt tren sau cînd un tren este suprimat pe tot parcursul sau sau pe o parte a acestuia, iar cãlãtorul vrea sa-şi continue cãlãtoria, calea feratã este obligatã sa îl transporte cu coletele sale de mina şi bagajele sale, în mãsura posibilitãţilor şi fãrã nici o suprataxa, cu un tren care circula spre aceeaşi statie de destinaţie, pe aceeaşi linie sau pe o alta linie aparţinînd cãilor ferate care participa la itinerarul de transport iniţial, astfel încît sa îi permitã sa soseascã la destinaţie cu o cît mai mica intirziere. § 2. Calea feratã trebuie, dacã este cazul, sa certifice pe bilet ca legatura a fost pierdutã sau ca trenul a fost suprimat, sa prelungeascã durata de valabilitate a biletului în mãsura necesarã şi sa îl facã valabil pe noul itinerar, pentru o clasa superioarã sau pentru un tren cu tarife mai ridicate. Cu toate acestea, tarifele sau mersurile de tren pot exclude utilizarea anumitor trenuri.
CAP. 2 Transportul de bagaje
ART. 17 Obiecte admise § 1. Sînt admise la transport ca bagaje obiectele destinate scopurilor cãlãtoriei, conţinute în geamantane, coşuri, valize, saci de voiaj şi alte ambalaje de acest fel, precum şi aceste ambalaje. § 2. Tarifele internaţionale pot sa admitã ca bagaje, în anumite condiţii, animale şi obiecte nedenumite la § 1, în special autovehicule însoţite, predate la transport cu sau fãrã remorca. § 3. Tarifele sau mersurile de tren pot sa excludã sau sa limiteze transportul bagajelor în anumite trenuri sau anumite categorii de trenuri. ART. 18 Obiecte excluse Sînt excluse de la transport ca bagaje: a) obiectele al cãror transport este interzis, chiar numai pe unul dintre teritoriile pe care se transporta bagajele; b) obiectele al cãror transport este rezervat administraţiei postelor, chiar numai pe unul dintre teritoriile pe care se transporta bagajele; c) mãrfurile destinate comerţului; d) obiectele voluminoase sau prea grele; e) materiile şi obiectele periculoase, în special armele încãrcate, materiile şi obiectele explozibile sau inflamabile, toxice, radioactive sau corosive, precum şi materiile gretoase sau infectioase; tarifele internaţionale pot admite ca bagaje, în mod condiţionat, unele dintre aceste materii şi obiecte. ART. 19 Înregistrarea şi transportul bagajelor § 1. Înregistrarea bagajelor nu se face decît la prezentarea biletelor valabile cel puţin pînã la destinaţia bagajelor şi pentru itinerarul indicat pe bilete. Dacã biletul este valabil pentru mai multe itinerarii sau dacã locul de destinaţie este deservit de mai multe staţii, cãlãtorul trebuie sa indice exact itinerarul de urmat sau statia pentru care trebuie sa se facã înregistrarea. Calea feratã nu rãspunde de consecinţele nerespectãrii acestei dispoziţii de cãtre cãlãtor. § 2. Dacã tarifele prevãd, cãlãtorul poate, în timpul duratei de valabilitate a biletului, sa facã înregistrarea bagajelor pentru întregul parcurs sau pentru anumite fracţiuni din acest parcurs. § 3. Tarifele stabilesc dacã şi în ce condiţii bagajele pot fi admise la transport fãrã prezentarea de bilete sau pentru un alt itinerar decît cel menţionat pe biletul prezentat. Cînd tarifele prevãd ca pot fi admise în transport bagaje fãrã prezentarea de bilete, dispoziţiile regulilor uniforme care fixeazã drepturile şi obligaţiile cãlãtorului relativ la bagajele sale, se aplica prin analogie expeditorului de bagaje. § 4. Tariful de transport al bagajelor trebuie sa fie plãtit la înregistrare. § 5. În afarã celor de mai sus, formalitãţile de înregistrare a bagajelor sînt stabilite de prescripţiile în vigoare la statia de înregistrare. § 6. Cãlãtorul poate indica în conformitate cu prescripţiile în vigoare la statia de înregistrare, trenul cu care bagajele sale trebuie sa fie expediate. Cînd cãlãtorul nu foloseşte aceasta posibilitate, transportul are loc cu primul tren corespunzãtor. Dacã bagajele trebuie sa fie transbordate într-o statie de legatura, transportul trebuie sa aibã loc cu primul tren care asigura transportul regulat de bagaje. Transportul bagajelor nu poate fi efectuat în condiţiile arãtate mai sus decît dacã formalitãţile cerute la plecare sau pe parcurs de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative nu se opun la aceasta. ART. 20 Recipisa de bagaje § 1. La înregistrarea bagajelor se elibereazã cãlãtorului o recipisa. § 2. Recipisele de bagaje eliberate pentru un transport internaţional trebuie sa poarte semnul CIV. Cu titlu provizoriu, este admis semnul @. § 3. Tarifele internaţionale sau înţelegerile între cãile ferate stabilesc forma şi conţinutul recipiselor de bagaje, precum şi limba şi caracterele în care ele trebuie sa fie tipãrite şi completate. § 4. În afarã excepţiilor prevãzute în tarifele internaţionale, recipisele trebuie sa cuprindã: a) staţiile de plecare şi de destinaţie; b) itinerarul; c) ziua predãrii şi trenul cu care bagajele trebuie sa fie expediate; d) numãrul cãlãtorilor; e) numãrul şi greutatea coletelor; f) tariful transportului şi celelalte taxe. § 5. Cãlãtorul trebuie sa se asigure, la primirea recipisei de bagaje, ca aceasta a fost întocmitã potrivit indicaţiilor sale. ART. 21 Starea, modul de prezentare, ambalajul şi marcarea bagajelor § 1. Coletele a cãror stare sau mod de prezentare este defectuos sau al cãror ambalaj este insuficient sau care prezintã semne evidente de avarii pot fi refuzate de calea feratã. Dacã totuşi aceasta le accepta, ea poate sa facã o menţiune corespunzãtoare pe recipisa de bagaje. Acceptarea de cãtre cãlãtor a recipisei de bagaje cu o astfel de menţiune este consideratã ca o dovada ca exactitatea acestei menţiuni a fost recunoscuta de cãlãtor. § 2. Cãlãtorul trebuie sa indice pe fiecare colet, într-un loc foarte vizibil, în condiţii de fixare suficiente, în mod clar şi de nesters, nepermitind nici o confuzie: a) numele sau şi adresa sa; b) statia şi ţara de destinaţie. Indicaţiile vechi trebuie sa fie fãcute ilizibile sau inlaturate de cãlãtor. Calea feratã poate refuza coletele care nu poarta indicaţiile prescrise. ART. 22 Rãspunderea cãlãtorului. Verificarea. Suprataxa § 1. Cãlãtorul este rãspunzãtor de toate consecinţele nerespectãrii art. 17, 18 şi 21 § 2. § 2. Calea feratã are dreptul, în caz de prezumptie grava de contravenţie, sa verifice dacã conţinutul bagajelor corespunde prescripţiilor, cînd legile şi reglementãrile statului unde verificarea trebuie sa aibã loc nu interzic acest lucru. Cãlãtorul trebuie sa fie invitat sa asiste la verificare. Dacã el nu se prezintã sau dacã nu poate fi gãsit, verificarea trebuie sa se facã în prezenta a doi martori strãini de calea feratã. § 3. Dacã se constata o încãlcare, cãlãtorul trebuie sa plãteascã cheltuielile ocazionate de verificare. În caz de încãlcare a art. 17 şi 18, calea feratã poate percepe o suprataxa fixatã de tarifele internaţionale, fãrã a renunţa la plata diferenţei dintre tariful de transport şi despãgubirea pentru eventualul prejudiciu. ART. 23 Eliberarea § 1. Eliberarea bagajelor se face în schimbul predãrii recipisei de bagaje şi, dacã este cazul, în schimbul achitãrii taxelor care greveazã expediţia. Calea feratã are dreptul, dar nu este obligatã, sa verifice dacã deţinãtorul recipisei are calitatea de a lua în primire bagajele. § 2. Sînt asimilate cu eliberarile cãtre deţinãtorul recipisei, cînd sînt efectuate în conformitate cu prescripţiile în vigoare la statia de eliberare: a) remiterea bagajelor autoritãţilor vamale sau concesionare în localurile lor de expediţie sau în depozitele lor, cînd acestea nu se afla sub paza caii ferate; b) încredinţarea pentru pãstrare de animale vii unui terţ. § 3. Deţinãtorul recipisei de bagaje poate sa ceara serviciului de eliberare din statia de destinaţie eliberarea bagajelor dupã sosirea trenului cu care bagajele trebuiau sa fie transportate, de îndatã ce a trecut timpul necesar pentru punerea lor la dispoziţie, precum şi, dacã este cazul, pentru îndeplinirea formalitãţilor cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative. § 4. În cazul cînd nu se prezintã recipisa, calea feratã nu este obligatã sa elibereze bagajele decît aceluia care justifica dreptul sau; dacã aceasta dovada pare insuficienta, calea feratã poate cere o cauţiune. § 5. Bagajele se elibereazã în statia pentru care au fost înregistrate. Cu toate acestea, la cererea deţinãtorului recipisei, facuta în timp util, dacã împrejurãrile permit şi dacã prescripţiile vamale sau ale altor autoritãţi administrative nu se opun la aceasta, bagajele pot fi restituite în statia de plecare sau eliberate într-o statie intermediara în schimbul predãrii recipisei de bagaje şi, în afarã de aceasta, dacã tarifele prevãd, în schimbul prezentãrii biletului. § 6. Deţinãtorul recipisei, cãruia bagajele nu îi sînt eliberate în conformitate cu § 3, poate cere sa se certifice, pe recipisa, ziua şi ora la care el a cerut eliberarea. § 7. La cererea celui îndreptãţit, calea feratã trebuie sa procedeze la verificarea bagajelor în prezenta sa, în vederea constatãrii unei pagube invocate de el. Cel îndreptãţit poate refuza primirea bagajelor, în cazul cînd calea feratã nu da urmare cererii sale. § 8. În afarã celor de mai sus, eliberarea bagajelor este efectuatã în conformitate cu prescripţiile în vigoare la statia de eliberare.
CAP. 3 Dispoziţii comune pentru transportul de cãlãtori şi de bagaje
ART. 24 Îndeplinirea formalitãţilor administrative Cãlãtorul trebuie sa se conformeze prescripţiilor organelor vamale sau ale altor autoritãţi administrative, atît în ceea ce priveşte persoana sa şi animalele pe care le ia cu el, cît şi controlul coletelor de mina şi al bagajelor sale. El trebuie sa asiste la acest control, în afarã excepţiilor prevãzute de legile şi regulamentele fiecãrui stat. Calea feratã nu este rãspunzãtoare, fata de cãlãtor, de prejudiciul rezultat din faptul ca acesta nu tine seama de aceste obligaţii. ART. 25 Restituirea şi plata suplimentarã § 1. Tariful de transport se restituie, în totalitate sau în parte, cînd: a) biletul nu a fost utilizat sau a fost utilizat parţial; b) datoritã lipsei de loc, biletul a fost utilizat într-o clasa sau un tren de o categorie inferioarã celor menţionate pe bilet; c) bagajele au fost retrase la statia de plecare sau eliberate într-o statie intermediara. § 2. Tarifele internaţionale stabilesc actele şi adeverintele care trebuie depuse pentru justificarea cererii de restituire, sumele de restituit, precum şi taxele care trebuie scãzute din acestea. În cazuri determinate, aceste tarife pot exclude restituirea tarifului de transport sau sa o subordoneze unor anumite condiţii. § 3. Orice cerere de restituire intemeiata pe paragrafele precedente şi art. 10 § 1 b) este inacceptabila, dacã aceasta nu a fost prezentatã caii ferate într-un termen de 6 luni. Termenul începe sa curgã, pentru bilete, din ziua urmãtoare expirãrii valabilitãţii lor şi, pentru recipisele de bagaje, din ziua emiterii lor. § 4. În caz de aplicare gresita a unui tarif sau de greseala în calculul sau perceperea tarifului de transport şi a altor taxe, suma perceputã în plus nu se restituie de calea feratã sau suma încasatã în minus nu se plãteşte acesteia decît dacã diferenţa depãşeşte o unitate de cont de bilet sau de recipisa de bagaje. § 5. Pentru calcularea sumei percepute în plus sau încasate în minus se aplica cursul de convertire oficial din ziua în care a fost încasat tariful de transport. Dacã plata se face într-o alta moneda decît moneda de încasare, se aplica cursul din ziua în care are loc aceasta plata. § 6. În toate cazurile neprevãzute la acest articol şi în lipsa de înţelegeri între cãile ferate, se aplica prescripţiile în vigoare în statul de plecare.
TITLUL III Rãspunderea
CAP. 1 Rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor
ART. 26 Baza rãspunderii § 1. Calea feratã rãspunde de paguba care rezulta din moartea, ranirea sau orice alta vãtãmare a integritãţii fizice sau mintale a unui cãlãtor provocate printr-un accident în legatura cu exploatarea feroviara, produs în timpul în care cãlãtorul se afla în vehicule, intra în sau iese din acestea. Calea feratã este, de asemenea, rãspunzãtoare de paguba care rezulta din pierderea totalã sau parţialã sau din avarierea obiectelor pe care cãlãtorul victima a unui astfel de accident le avea fie asupra sa, fie cu el ca bagaje de mina, inclusiv animalele. § 2. Calea feratã este scutitã de aceasta rãspundere: a) dacã accidentul a fost provocat de împrejurãri strãine de exploatare, pe care calea feratã, cu toate diligenţele cerute de particularitãţile cazului respectiv, nu le putea evita şi ale cãror consecinţe nu le putea preveni; b) total sau parţial, în mãsura în care accidentul se datoreazã culpei cãlãtorului sau unei comportãri a acestuia care nu este conformã cu comportarea normalã a cãlãtorilor; c) dacã accidentul se datoreazã comportamentului unui terţ pe care calea feratã, cu toate diligenţele cerute de particularitãţile cazului respectiv, nu îl putea evita şi ale cãrui consecinţe nu le putea inlatura: dacã rãspunderea caii ferate nu este exclusa datoritã acestui fapt, ea rãspunde pentru tot în limitele regulilor uniforme şi fãrã prejudiciul eventualului sau recurs impotriva terţului. § 3. Regulile uniforme nu afecteazã rãspunderea pe care o poate avea calea feratã pentru cazurile neprevãzute la § 1. § 4. Calea feratã, rãspunzãtoare în sensul acestui capitol, este cea care, potrivit listei liniilor prevãzute la art. 3 şi 10 ale convenţiei, exploateazã linia pe care a avut loc accidentul. Dacã, potrivit acestei liste, exploatarea se face de cãtre doua cai ferate, fiecare dintre ele este rãspunzãtoare. ART. 27 Daunele-interese în caz de moarte § 1. În caz de moarte a cãlãtorului, daunele-interese cuprind: a) cheltuielile necesare ca urmare a decesului, în special cele pentru transportul cadavrului, pentru inmormintare sau pentru incinerare; b) dacã moartea nu s-a produs imediat, daunele-interese prevãzute la art. 28. § 2. Dacã, în urma morţii cãlãtorului, rãmîn lipsite de sustinator persoane fata de care cãlãtorul avea sau ar fi avut în viitor o obligaţie de întreţinere, în virtutea legii, aceste persoane au dreptul sa primeascã o indemnizaţie pentru aceasta pierdere. Acţiunea în daune-interese a persoanelor pe care cãlãtorul le intretinea, fãrã a fi obligat prin lege, rãmîne supusã dreptului naţional. ART. 28 Daunele-interese în caz de ranire În caz de ranire sau de orice alta vãtãmare a integritãţii fizice sau mintale a cãlãtorului, daunele-interese cuprind: a) cheltuielile necesare, în special cele pentru tratament şi pentru transport; b) repararea prejudiciului cauzat, fie prin incapacitatea de munca totalã sau parţialã, fie prin sporirea trebuintelor. ART. 29 Repararea altor prejudicii Dreptul naţional stabileşte dacã şi în ce mãsura calea feratã trebuie sa plãteascã daune-interese pentru alte prejudicii decît cele prevãzute la art. 27 şi 28, în special pentru prejudiciile morale şi fizice (pretium doloris) şi prejudiciul estetic. ART. 30 Forma şi limitarea daunelor-interese în caz de moarte şi de ranire § 1. Daunele-interese prevãzute la art. 27 § 2 şi 28 b) trebuie acordate sub forma de suma globalã. Totuşi, daca dreptul naţional permite alocarea unei rente, ele se acorda sub aceasta forma cînd cãlãtorul vãtãmat sau cei în drept arãtaţi la art. 27 § 2 o cer. § 2. Totalul daunelor-interese care urmeazã a fi acordate potrivit § 1 se stabileşte în conformitate cu dreptul naţional. Totuşi, în aplicarea regulilor uniforme, se fixeazã pentru fiecare cãlãtor o limita maximala de 70.000 unitãţi de cont în suma globalã sau sub forma de renta anuala corespunzind acestei sume globale, în cazul în care dreptul naţional prevede o limita maximala de valoare mai mica. ART. 31 Limitarea daunelor-interese în caz de pierdere sau de avariere a obiectelor Cînd calea feratã rãspunde potrivit art. 26 § 1 alin. 2, ea trebuie sa repare paguba pînã la concurenta sumei de 700 unitãţi de cont pentru fiecare cãlãtor. ART. 32 Interzicerea de a limita rãspunderea Dispoziţiile tarifare şi cele ale înţelegerilor speciale încheiate între calea feratã şi cãlãtor care urmãresc sa scuteascã dinainte, total sau parţial, calea feratã de rãspunderea sa în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor, sau care au ca efect sa rastoarne sarcina probei incumbind caii ferate, sau care stabilesc limite mai mici decît cele fixate la art. 30 § 2 şi 31, sînt nule de drept. Totuşi, aceasta nulitate nu atrage şi pe aceea a contractului de transport. ART. 33 Transporturi mixte § 1. Sub rezerva prevederilor de la § 2, dispoziţiile referitoare la rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor nu sînt aplicabile pagubelor survenite în timpul transportului pe liniile neferoviare înscrise în lista liniilor prevãzutã la art. 3 şi 10 din convenţie. § 2. Totuşi, cînd vehiculele feroviare sînt transportate cu feribotul, dispoziţiile relative la rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor sînt aplicabile pagubelor indicate la art. 26 § 1, cauzate de un accident în legatura cu exploatarea feroviara, survenit în timp ce cãlãtorul se afla în vehiculele menţionate, ori în timpul în care intra în ele sau iese din ele. Pentru aplicarea alineatului precedent, prin stat pe teritoriul cãruia s-a produs accidentul survenit cãlãtorului se înţelege statul sub al cãrui pavilion este feribotul. § 3. Cînd, ca urmare a unor împrejurãri excepţionale, calea feratã este obligatã sa-şi intrerupa provizoriu exploatarea şi transporta cãlãtorii sau dispune transportul acestora cu un alt mijloc de transport, ea rãspunde potrivit dreptului aferent acestui mijloc de transport. Totuşi, dispoziţiile art. 18 din convenţie şi art. 8, 48 la 53 şi 55 ale regulilor uniforme rãmîn aplicabile.
CAP. 2 Rãspunderea caii ferate pentru bagaje
ART. 34 Rãspunderea colectivã a cãilor ferate § 1. Calea feratã care a primit bagaje la transport, eliberind o recipisa de bagaje, este rãspunzãtoare de executarea transportului pe întregul parcurs, pînã la eliberare. § 2. Fiecare cale feratã urmãtoare, prin însuşi faptul luãrii în primire a bagajelor, participa la contractul de transport şi îşi asuma obligaţiile care rezulta din acesta, sub rezerva dispoziţiilor art. 51 § 3 privind calea feratã de destinaţie. ART. 35 Întinderea rãspunderii § 1. Calea feratã este rãspunzãtoare de paguba care rezulta din pierderea totalã sau parţialã şi din avarierea bagajelor survenite din momentul primirii la transport pînã la eliberare, precum şi de aliberarea cu intirziere. § 2. Calea feratã este scutitã de aceasta rãspundere dacã pierderea, avarierea sau eliberarea cu intirziere a avut drept cauza culpa cãlãtorului, o dispoziţie a acestuia care nu rezulta din culpa caii ferate, un viciu propriu al bagajelor sau împrejurãri pe care calea feratã nu le putea evita şi ale cãror consecinţe nu le putea preveni. § 3. Calea feratã este scutitã de aceasta rãspundere cînd pierderea sau avarierea rezulta din riscurile speciale inerente unuia sau mai multora din faptele de mai jos: a) lipsa sau defectuozitatea ambalajului; b) natura specialã a bagajelor; c) expedierea ca bagaje a obiectelor excluse de la transport. ART. 36 Sarcina probei § 1. Proba ca pierderea, avarierea sau eliberarea cu intirziere a avut drept cauza una dintre faptele prevãzute la art. 35 § 2 cade în sarcina caii ferate. § 2. În cazul în care calea feratã, ţinînd seama de împrejurãrile de fapt, stabileşte ca pierderea sau avarierea a putut rezulta din unul sau mai multe dintre riscurile speciale prevãzute la art. 35 § 3, exista prezumţia ca paguba rezulta din aceste riscuri. Cel îndreptãţit pãstreazã totuşi dreptul de a face dovada ca paguba, în întregime sau în parte, nu a avut drept cauza unul din aceste riscuri. ART. 37 Prezumţia de pierdere a bagajelor § 1. Cel îndreptãţit poate sa considere un colet ca pierdut, fãrã a avea de fãcut alte dovezi, cînd lui nu i-a fost eliberat sau ţinut la dispoziţia sa în cele 14 zile care urmeazã dupã data la care cererea de eliberare a fost prezentatã în conformitate cu art. 23 § 3. § 2. Cînd un colet considerat pierdut este regasit în curs de un an de la data cererii de eliberare, calea feratã trebuie sa înştiinţeze pe cel îndreptãţit, dacã adresa acestuia este cunoscutã sau poate fi aflatã. § 3. În termen de 30 de zile de la primirea acestei instiintari, cel îndreptãţit poate pretinde sa i se elibereze coletul la una dintre staţiile din parcurs. În acest caz, el trebuie sa plãteascã taxele aferente transportului coletului de la statia de plecare pînã la cea unde are loc eliberarea şi sa restituie despãgubirea primitã, din care se vor scãdea cheltuielile care au fost cuprinse în aceasta despãgubire. Cu toate acestea, el pãstreazã drepturile sale la despãgubire pentru eliberarea cu intirziere, prevãzute 1a art. 40. § 4. În cazul cînd coletul regasit nu a fost reclamat în termenul prevãzut la § 3 sau cînd coletul este regasit dupã mai mult de un an de la cererea de eliberare, calea feratã dispune de acesta în conformitate cu legile şi regulamentele statului de care ea depinde. ART. 38 Despãgubirea în caz de pierdere § 1. În caz de pierdere totalã sau parţialã a bagajelor, calea feratã trebuie sa plãteascã, excluzind orice alte daune-interese: a) dacã valoarea pagubei este doveditã, o despãgubire egala cu aceasta valoare, fãrã ca ea sa poatã totuşi depãşi 34 unitãţi de cont pe kilogram de masa bruta lipsa sau 500 unitãţi de cont pe colet; b) dacã valoarea pagubei nu este doveditã, o despãgubire forfetara de 10 unitãţi de cont pe kilogram de masa bruta lipsa sau de 150 unitãţi de cont pe colet. Modul de despãgubire, pe kilogram lipsa sau pe colet, se stabileşte prin tarifele internaţionale. § 2. Calea feratã trebuie sa restituie, în plus, tariful de transport, taxele vamale şi celelalte sume plãtite cu ocazia transportului coletului pierdut. ART. 39 Despãgubirea în caz de avariere § 1. În caz de avariere a bagajelor, calea feratã trebuie sa plãteascã, fãrã orice alte daune-interese, o despãgubire echivalenta cu deprecierea bagajelor. § 2. Despãgubirea nu poate depãşi: a) dacã totalitatea bagajelor este depreciata prin avariere, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere totalã; b) dacã numai o parte din bagaje este depreciata prin avariere, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere a partii depreciate. ART. 40 Despãgubirea în caz de eliberare cu intirziere § 1. În caz de eliberare cu intirziere a bagajelor, calea feratã trebuie sa plãteascã, pentru perioade indivizibile de 24 de ore calculate din momentul cererii de eliberare, însã cel mult pentru patrusprezece zile: a) dacã cel îndreptãţit dovedeşte ca din aceasta a rezultat o paguba, inclusiv o avariere, o despãgubire egala cu cuantumul pagubei pînã la maximum 0,40 unitãţi de cont pe kilogram de masa bruta a bagajelor sau 7 unitãţi de cont pe colet, eliberate cu intirziere; b) dacã cel îndreptãţit nu dovedeşte ca din aceasta a rezultat o paguba, o despãgubire forfetara de 0,07 unitãţi de cont pe kilogram de masa bruta de bagaje sau de 1,40 unitãţi de cont pe colet, eliberate cu intirziere. Modul de despãgubire, pe kilogram sau pe colet, se stabileşte prin tarifele internaţionale. § 2. În caz de pierdere totalã a bagajelor, despãgubirea prevãzutã la § 1 nu poate fi cumulatã cu cea de la art. 38. § 3. În caz de pierdere parţialã a bagajelor, despãgubirea prevãzutã la § 1 se plãteşte pentru partea care nu s-a pierdut. § 4. În caz de avariere a bagajelor care nu a rezultat din eliberarea cu intirziere, despãgubirea prevãzutã la § 1 se cumuleazã, dacã este cazul, cu cea de la art. 39. § 5. În nici un caz, cumulul despãgubirii prevãzute la § 1 cu cele de la art. 38 şi 39 nu poate sa dea loc la plata unei despãgubiri superioare celei care ar fi fost datoratã în caz de pierdere totalã a bagajelor. ART. 41 Autovehicule însoţite § 1. În caz de intirziere la încãrcare dintr-o cauza imputabilã caii ferate sau de eliberare cu intirziere a unui autovehicul însoţit, calea feratã trebuie sa plãteascã, cînd cel îndreptãţit dovedeşte ca din aceasta a rezultat o paguba, o despãgubire al carei cuantum nu poate depãşi tariful de transport al vehiculului. § 2. Dacã cel îndreptãţit renunţa la contractul de transport, în caz de intirziere la încãrcare dintr-o cauza imputabilã caii ferate, tariful de transport al vehiculului şi al cãlãtorilor este restituit celui îndreptãţit. În plus, acesta poate cere, cînd face dovada ca din aceasta intirziere a rezultat o paguba, o despãgubire al carei cuantum nu poate depãşi tariful de transport al vehiculului. § 3. În caz de pierdere totalã, sau parţialã a unui vehicul, despãgubirea care se plãteşte celui îndreptãţit pentru paguba doveditã se calculeazã dupã valoarea uzualã a vehiculului şi nu poate depãşi 4000 unitãţi de cont. O remorca cu sau fãrã incarcatura este consideratã ca un vehicul. § 4. În ceea ce priveşte obiectele lãsate în vehicul, calea feratã nu este rãspunzãtoare decît de paguba cauzatã din culpa sa. Despugubirea totalã care se plãteşte nu poate depãşi 700 unitãţi de cont. În ceea ce priveşte obiectele lãsate pe vehicul, calea feratã nu este rãspunzãtoare. § 5. Celelalte dispoziţii cu privire la rãspunderea pentru bagaje sînt de asemenea aplicabile la transportul de autovehicule însoţite.
CAP. 3 Dispoziţii comune privind rãspunderea
ART. 42 Despãgubirea în caz de dol sau de culpa grava Cînd paguba rezulta dintr-un dol sau dintr-o culpa grava imputabilã caii ferate, dispoziţiile art. 30, 31 şi 38 la 41 din regulile uniforme sau cele prevãzute de dreptul naţional, care limiteazã despãgubirile la un cuantum determinat, nu se aplica. În caz de culpa grava, despugubirea pentru pierdere, avariere, sau eliberare cu intieziere a bagajelor este totuşi limitatã la dublul sumelor maxime prevãzute la art. 38 la 41. ART. 43 Dobinzi la despãgubire § 1. Cel îndreptãţit poate sa ceara dobinzi la despãgubire, calculate în procent de 5% pe an, cu începere din ziua reclamaţiei prevãzute la art. 49 sau, dacã nu s-a fãcut reclamaţie, din ziua chemãrii în judecata. § 2. Cu toate acestea, pentru despãgubirile datorate potrivit art. 27 şi 28, dobinzile nu curg decît din ziua în care s-au produs faptele care au servit la stabilirea cuantumului lor, dacã aceasta zi este posterioarã datei reclamaţiei sau chemãrii în judecata. § 3. În ceea ce priveşte bagajele, dobinzile nu sînt datorate decît dacã despãgubirea depãşeşte 4 unitãţi de cont de fiecare recipisa de bagaje. § 4. În ceea ce priveşte bagajele, dacã cel îndreptãţit nu prezintã caii ferate, într-un termen convenabil care îi este fixat, documentele justificative necesare pentru lichidarea definitiva a reclamaţiei, dobinzile nu curg între expirarea termenului fixat şi prezentarea efectivã a documentelor. ART. 44 Rãspunderea în caz de accident nuclear Calea feratã este scutitã de rãspunderea care îi revine potrivit regulilor uniforme cînd paguba a fost cauzatã de un accident nuclear şi dacã, în aplicarea legilor şi regulamentelor unui stat care reglementeazã rãspunderea în domeniul energiei nucleare, cel care exploateazã o instalatie nucleara sau o alta persoana care îl substituie este rãspunzãtoare de aceasta paguba. ART. 45 Rãspunderea caii ferate pentru agenţii sãi Calea feratã rãspunde pentru agenţii sãi şi pentru alte persoane pe care le foloseşte pentru executarea transportului. Totuşi, dacã la cererea unui cãlãtor, aceşti agenţi şi alte persoane fac servicii care nu cad în sarcina caii ferate, ei sînt consideraţi ca lucreazã în contul cãlãtorului pentru care fac aceste servicii. ART. 46 Alte acţiuni În toate cazurile în care se aplica regulile uniforme, orice acţiune privind rãspunderea, cu orice titlu ar fi, nu poate fi exercitatã impotriva caii ferate decît în condiţiile şi limitele acestor reguli. Aceeaşi regula se aplica şi pentru orice acţiune exercitatã impotriva agenţilor şi altor persoane pentru care calea feratã rãspunde potrivit art. 45. ART. 47 Dispoziţii speciale § 1. Sub rezerva art. 41, rãspunderea caii ferate pentru paguba cauzatã prin intirzierea sau suspendarea unui tren sau prin pierderea unei legãturi rãmîne supusã legilor şi regulamentelor statului unde s-a produs faptul. § 2. Sub rezerva art. 26, calea feratã nu rãspunde decît de paguba cauzatã din vina sa, în ceea ce priveşte obiectele şi animalele a cãror supraveghere revine cãlãtorului în conformitate cu art. 15 § 5 şi obiectele pe care cãlãtorul le are asupra sa. § 3. Celelalte articole din titlul III şi titlul IV nu sînt aplicabile în cazurile prevãzute la § 1 şi § 2.
TITLUL IV Exercitarea drepturilor
ART. 48 Constatarea pierderii parţiale sau a avarierii bagajelor § 1. Cînd o pierdere parţialã sau o avariere a bagajelor este descoperitã sau presupusa de calea feratã sau cînd ea este invocatã de cel îndreptãţit, calea feratã trebuie sa întocmeascã fãrã intirziere şi, dacã este posibil, în prezenta celui îndreptãţit, un proces-verbal prin care se constata, potrivit cu natura pagubei, starea bagajelor, greutatea lor şi, pe cît posibil, mãrimea pagubei, cauza acesteia şi momentul cînd s-a produs. O copie a acestui proces-verbal trebuie sa fie inminata gratuit celui îndreptãţit. § 2. Cînd cel îndreptãţit nu accepta constatãrile din procesul-verbal, el poate cere ca starea şi greutatea bagajelor, precum şi cauza şi valoarea pagubei sa fie constatate de un expert numit de pãrţi sau pe cale judiciarã. Procedura este supusã legilor şi regulamentelor statului unde are loc constatarea. § 3. În caz de pierdere de colete, cel îndreptãţit trebuie, pentru a facilita cercetãrile caii ferate, sa dea o descriere cît mai exact posibila a coletelor pierdute. ART. 49 Reclamaţii § 1. Reclamaţiile referitoare la rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor trebuie sa fie adresate în scris la una dintre urmãtoarele cai ferate: a) calea feratã rãspunzãtoare; dacã în conformitate cu art. 26 § 4, rãspund doua cai ferate, uneia din ele; b) calea feratã de plecare; c) calea feratã de destinaţie; d) calea feratã a domiciliului sau a reşedinţei obişnuite a cãlãtorului, în mãsura în care sediul social al acestei cai ferate este situat pe teritoriul unui stat membru. § 2. Celelalte reclamaţii referitoare la contractul de transport trebuie adresate în scris caii ferate menţionate la art. 51 § 2 şi § 3. Pentru tratarea reclamaţiei, calea feratã poate pretinde restituirea biletelor sau a recipiselor de bagaje. § 3. Dreptul de a prezenta o reclamaţie aparţine persoanelor care au dreptul de a acţiona calea feratã în temeiul art. 50. § 4. Biletele, recipisele de bagaje şi alte documente pe care cel îndreptãţit considera util sa le anexeze la reclamaţie, trebuie prezentate fie în original, fie în copii, acestea din urma legalizate în forma cuvenitã cînd calea feratã o cere. ART. 50 Persoanele care pot acţiona calea feratã Acţiunea judecãtoreascã impotriva caii ferate aparţine aceluia care prezintã biletul sau recipisa de bagaje, dupã caz, sau care, în lipsa acestora, dovedeşte dreptul sau în alt mod. ART. 51 Cãile ferate care pot fi acţionate § 1. Acţiunea judecãtoreascã bazatã pe rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor nu poate fi exercitatã decît impotriva caii ferate rãspunzãtoare, în sensul art. 26 § 4. În caz de coexploatare de cãtre doua cai ferate, reclamantul are dreptul sa aleagã între ele. § 2. Acţiunea judecãtoreascã pentru restituirea unei sume plãtite în temeiul contractului de transport poate fi exercitatã impotriva caii ferate care a încasat aceasta suma sau impotriva aceleia în folosul cãreia ea a fost încasatã. § 3. Celelalte acţiuni judecãtoreşti care izvorãsc din contractul de transport pot fi exercitate impotriva caii ferate de plecare, impotriva caii ferate de destinaţie sau impotriva aceleia pe parcursul cãreia s-a produs faptul care a dat naştere acţiunii. Calea feratã de destinaţie poate fi actionata în judecata, chiar dacã nu a primit bagajele. § 4. Dacã reclamantul are de ales între mai multe cai ferate, dreptul sau de opţiune se stinge de îndatã ce acţiunea a fost intentatã impotriva uneia dintre aceste cai ferate. § 5. Acţiunea judecãtoreascã poate fi exercitatã impotriva unei alte cai ferate decît cele menţionate la § 2 şi § 3, cînd ea este formulatã pe cale de cerere reconvenţionalã sau de excepţie în instanta, privitoare la o cerere principala intemeiata pe acelaşi contract de transport. ART. 52 Competenta § 1. Acţiunile judecãtoreşti bazate pe rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor nu pot fi intentate decît în fata judecãtorului competent al statului pe al cãrui teritoriu s-a produs accidentul cãlãtorului, în afarã de cazul în care s-a stabilit altfel în înţelegerile dintre state sau în actele de concesionare. § 2. Celelalte acţiuni judecãtoreşti intemeiatte pe regulile uniforme nu pot fi intentate decît în fata judecãtorului competent al statului de care depinde calea feratã actionata în judecata, în afarã de cazul în care s-a stabilit altfel în acordurile dintre state sau în actele de concesionare. Cînd o cale feratã exploateazã reţele autonome în state diferite, fiecare din aceste reţele este consideratã, pentru aplicarea acestui paragraf, ca o cale feratã distinctã. ART. 53 Stingerea acţiunii izvorite din raspnnderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor § 1. Orice acţiune a celui îndreptãţit intemeiata pe rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor este stinsã dacã el nu semnaleaza accidentul survenit cãlãtorului, în termen de trei luni de la cunoaşterea pagubei, uneia dintre cãile ferate cãreia i se poate prezenta o reclamaţie în conformitate cu art. 49, § 1. Cînd cel îndreptãţit semnaleaza în mod verbal caii ferate, accidentul, aceasta trebuie sa îi elibereze o dovada care sa confirme aceasta înştiinţare verbalã. § 2. Totuşi, acţiunea nu se stinge dacã: a) în termenul prevãzut la § 1, cel îndreptãţit a prezentat o reclamaţie uneia dintre cãile ferate menţionate la art. 49 § 1; b) în termenul prevãzut la § l, calea feratã rãspunzãtoare sau dacã, în conformitate cu art. 26 § 4, doua cai ferate sînt rãspunzãtoare, una dintre ele a avut cunostinta, pe o alta cale, de accidentul survenit cãlãtorului; c) accidentul nu a fost semnalat sau a fost semnalat cu intirziere, ca urmare a unor împrejurãri care nu sînt imputabile celui îndreptãţit; d) cel îndreptãţit dovedeşte ca accidentul a avut drept cauza culpa caii ferate. ART. 54 Stingerea acţiunii izvorite din contractul de transport al bagajelor § 1. Primirea bagajelor de cel îndreptãţit stinge orice acţiune impotriva caii ferate, izvorita din contractul de transport, în caz de pierdere parţialã, de avariere sau de eliberare cu intirziere. § 2. Totuşi, acţiunea nu se stinge: a) în caz de pierdere parţialã sau de avariere, dacã: 1. pierderea sau avarierea a fost constatatã înainte de primirea bagajelor de cãtre cel îndreptãţit în conformitate cu art. 48; 2. constatarea care ar fi trebuit sa fie facuta în conformitate cu art. 48 a fost omisa numai din culpa caii ferate; b) în caz de paguba neaparenta a carei existenta este constatatã dupã primirea bagajelor de cel îndreptãţit, dacã acesta: 1. cere constatarea în conformitate cu art. 48 imediat dupã descoperirea pagubei şi cel mai tirziu în 3 zile de la primirea bagajelor, şi 2. dovedeşte, în plus, ca paguba s-a produs în timpul dintre primirea la transport şi eliberare; c) în caz de eliberare cu intirziere dacã cel îndreptãţit, în termen de 21 de zile, îşi vadorifica drepturile la una dintre cãile ferate indicate la art. 51 § 3; d) dacã cel îndreptãţit dovedeşte ca paguba are drept cauza un dol sau o culpa grava imputabilã caii ferate. ART. 55 Prescripţia acţiunii § 1. Acţiunile pentru daune-interese întemeiate pe rãspunderea caii ferate în caz de moarte şi de ranire a cãlãtorilor se prescriu: a) pentru cãlãtor, în 3 ani socotiţi din ziua urmãtoare celei în care s-a produs accidentul; b) pentru ceilalţi îndreptãţiţi, în 3 ani socotiţi din ziua urmãtoare celei în care s-a produs decesul cãlãtorului, fãrã însã ca acest termen sa poatã depãşi 5 ani socotiţi din ziua urmãtoare accidentului. § 2. Celelalte acţiuni care izvorãsc din contractul de transport sînt prescrise dupã trecerea unui an. Cu toate acestea, prescripţia este de doi ani dacã acţiunea este intemeiata; a) pe o paguba avînd drept cauza un dol; b) pe un caz de frauda. § 3. Prescripţia prevãzutã la § 2 curge pentru acţiunea: a) în daune pentru pierderea totalã: din a patrusprezecea zi care urmeazã dupã expirarea termenului prevãzut la art. 23 § 3; b) în daune pentru pierdere parţialã, avariere sau eliberare cu intirziere: din ziua în care a avut loc eliberarea; c) privind plata sau restituirea tarifului de transport, taxelor accesorii sau a suprataxelor, ori privind rectificarea în caz de aplicare incorectã a unui tarif sau de greseala de calcul sau de încasare: din ziua plãţii sau, dacã nu s-a fãcut plata, din ziua în care plata ar fi trebuit sa fie facuta; d) privind plata unui supliment de taxe reclamat de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative: din ziua cererii acestor autoritãţi; e) în toate celelalte cazuri privind transportul cãlãtorilor: din ziua expirãrii valabilitãţii biletului. Ziua indicatã ca punct de începere a prescripţiei nu este niciodatã cuprinsã în termen. § 4. În caz de reclamaţie adresatã caii ferate în conformitate cu art. 49, cu documentele justificative necesare, prescripţia se suspenda pînã în ziua în care calea feratã respinge în scris reclamaţia şi restituie documentele. În caz de acceptare parţialã a reclamaţiei, prescripţia reîncepe sa curgã pentru partea de reclamaţie care rãmîne în litigiu. Dovada primirii reclamaţiei sau a rãspunsului, precum şi aceea a restituirii documentelor, sînt în sarcina partii care invoca acest fapt. Reclamaţiile ulterioare avînd acelaşi obiect nu suspenda prescripţia. § 5. Acţiunea prescrisã nu mai poate fi exercitatã, nici chiar pe cale de cerere reconvenţionalã sau de excepţie. § 6. Sub rezerva dispoziţiilor de mai sus, suspendarea şi întreruperea prescripţiei sînt reglementate prin dreptul naţional.
TITLUL V Raporturile dintre cãile ferate
ART. 56 Lichidarea conturilor între cãile ferate Orice cale feratã trebuie sa plãteascã cãilor ferate interesate partea care le revine din tariful de transport pe care l-a încasat sau pe care ar fi trebuit sa-l încaseze. ART. 57 Regres în caz de pierdere sau de avariere § 1. Calea feratã care a plãtit o despãgubire pentru pierdere totalã sau parţialã ori pentru avarierea bagajalor, în baza regulilor uniforme, are drept de acţiune în regres impotriva cãilor ferate care au participat la transport în conformitate cu urmãtoarele dispoziţii: a) calea feratã care a cauzat paguba este singura rãspunzãtoare; b) cînd paguba a fost cauzatã din vina mai multor cai ferate, fiecare dintre ele rãspunde de paguba pe care a cauzat-o; dacã distincţia nu este posibila, despãgubirea este repartizata între ele în conformitate cu lit. c); c) dacã nu se poate dovedi ca paguba a fost cauzatã din vina uneia sau mai multor cai ferate, despãgubirea este repartizata, între toate cãile ferate care au participat la transport, cu excepţia acelora care dovedesc ca paguba nu s-a produs pe liniile lor; repartizarea se face proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor. § 2. În caz de insolvabilitate a uneia dintre aceste cai ferate, partea care îi revine şi nu este plãtitã de ea este repartizata între toate celelalte cai ferate care au participat la transport, proporţional cu distanţele kilometrice de aplicare a tarifelor. ART. 58 Regres pentru eliberarea cu intirziere Art. 57 se aplica şi în caz de despãgubire plãtitã pentru eliberarea cu intirziere. Dacã eliberarea cu intirziere a fost cauzatã de mai multe cai ferate, despãgubirea este repartizata între aceste cai ferate proporţional cu durata intirzierii pe liniile respective. ART. 59 Procedura acţiunii în regres § 1. Valabilitatea plãţii efectuate de calea feratã care exercita una din acţiunile în regres prevãzute la art. 57 şi 58 nu poate fi contestatã de calea feratã impotriva cãreia se exercita acţiunea în regres, cînd despãgubirea a fost stabilitã de o autoritate judecãtoreascã şi cînd acestei ultime cai ferate, dupã ce chemarea în judecata i-a fost notificatã în forma cuvenitã, i s-a dat posibilitatea sa intervinã în proces. Judecãtorul sesizat cu acţiunea principala stabileşte termenele acordate pentru înştiinţare şi pentru intervenţie. § 2. Calea feratã care îşi exercita acţiunea în regres trebuie sa-şi formuleze cererea sa la una şi aceeaşi instanta impotriva tuturor cãilor ferate cu care nu a cãzut de acord, sub sancţiunea de a-şi pierde dreptul de regres impotriva acelora pe care nu le-a chemat în judecata. § 3. Judecãtorul trebuie sa hotãrascã prin una şi aceeaşi hotãrîre asupra tuturor acţiunilor în regres cu care este sesizat. § 4. Cãile ferate acţionate nu mai pot exercita nici o acţiune în regres ulterioara. § 5. Acţiuni în regres nu pot fi introduse în instanta referitoare la cererea de despãgubire exercitatã de cel îndreptãţit potrivit contractului de transport. ART. 60 Competenta în materie de acţiuni în regres § 1. Jurisdicţia de la sediul caii ferate impotriva cãruia se exercita acţiunea în regres este singura competenta pentru toate acţiunile în regres. § 2. Cînd acţiunea trebuie sa fie intentatã impotriva mai multor cai ferate, calea feratã reclamanta are dreptul sa aleagã, între jurisdictiile competente în temeiul § 1, pe aceea cãreia fi va prezenta cererea sa. ART. 61 Înţelegeri referitoare la acţiunile în regres Cãile ferate pot deroga prin înţelegeri de la dispoziţiile referitoare la acţiunile în regres reciproce din acest titlu, cu excepţia celei de la art. 59 § 5.
TITLUL VI Dispoziţii excepţionale
ART. 62 Derogãri Dispoziţiile regulilor uniforme nu pot avea intiietate fata de acelea pe care anumite state sînt determinate sa le ia, în traficul dintre ele, pentru aplicarea anumitor tratate, cum sînt tratatele referitoare la Comunitatea europeanã a carbunelui şi otelului şi la Comunitatea economicã europeanã.
Apendicele B la Convenţia cu privire la transporturile internaţionale feroviare (COTIF) din 9 mai 1980. _________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
