Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
REGULI UNIFORME din 9 mai 1980 privind Contractul de Transport Internaţional Feroviar de Călători (CIV)*)
EMITENT: Organizaţia Interguvernamentală pentru Transporturile Internaţionale Feroviare PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 538 bis din 1 septembrie 2001
*) Textul are conţinutul prezentat în Protocolul de modificare din 3 iunie 1999.
TITLUL I
Prevederi generale
ART. 1
Domeniu de aplicare
§ 1 Prezentele Reguli uniforme se aplică oricărui contract de transport feroviar de călători, efectuat contra plata sau gratuit, atunci când locul de plecare şi de destinaţie sunt situate în doua state membre diferite, indiferent de domiciliul sau sediul şi naţionalitatea părţilor la contractul de transport.
§ 2 Atunci când un transport internaţional care face obiectul unui contract unic include, în completare la transportul transfrontalier feroviar, un transport rutier sau pe o cale navigabila interioară în traficul intern al unui stat membru, se aplică prezentele Reguli uniforme.
§ 3 Atunci când un transport internaţional care face obiectul unui contract unic include, în completare la transportul feroviar, un transport maritim sau un transport transfrontalier pe cale navigabila interioară, prezentele Reguli uniforme se aplică dacă transportul maritim sau pe cale navigabila interioară este efectuat pe linii înscrise în lista de linii prevăzută în Articolul 24 § 1 al Convenţiei.
§ 4 Prezentele Reguli uniforme se aplică de asemenea, în ceea ce priveşte răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor, insotitorilor expeditiilor transportate în conformitate cu Regulile uniforme CIM.
§ 5 Prezentele Reguli uniforme nu se aplică transporturilor efectuate între staţii situate pe teritoriul statelor limitrofe, atunci când infrastructura acestor staţii este administrată de către unul sau mai mulţi gestionari de infrastructura care aparţin de unul şi acelaşi stat dintre respectivele state limitrofe.
§ 6 Oricare stat care este parte la o convenţie privind transportul internaţional feroviar direct de călători, comparabila cu prezentele Reguli uniforme, poate, atunci când adresează o cerere de aderare la Convenţie, sa declare că nu va aplica aceste Reguli uniforme decât transporturilor efectuate pe o parte a infrastructurii feroviare situata pe teritoriul sau. Aceasta parte a infrastructurii feroviare trebuie definită în mod precis şi trebuie să fie conectata la infrastructura feroviara a unui stat membru. Atunci când un stat a făcut declaraţia mai sus menţionată, prezentele Reguli uniforme nu se aplică decât dacă:
a) locul de plecare sau de destinaţie, precum şi ruta prevăzută în contractul de transport sunt situate pe infrastructura specificată sau
b) infrastructura specificată leagă infrastructura a doua state membre şi dacă aceasta a fost prevăzută în contractul de transport drept ruta pentru transportul de tranzit.
§ 7 Statul care a făcut o declaraţie în conformitate cu § 6 poate, în orice moment, sa renunţe la informarea depozitarului. Aceasta renunţare are efect la o luna de la data la care depozitarul a avizat statele membre. Declaraţia devine fără efect, atunci când convenţia la care s-a făcut referire la § 6, prima fraza, încetează a mai fi în vigoare pentru respectivul stat.
ART. 2
Declaraţia privind răspunderea în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor
§ 1 Oricare stat poate, în orice moment, sa declare că nu va aplica călătorilor, victime ale accidentelor survenite pe teritoriul sau, ansamblul prevederilor privind răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor, atunci când aceştia sunt cetăţeni ai respectivului stat sau au reşedinţa stabilă în acesta.
§ 2 Statul care a făcut o declaraţie în conformitate cu § 1 poate renunţa în orice moment, la informarea depozitarului. Aceasta renunţare are efect la o luna de la data la care depozitarul o aduce la cunoştinţa statelor membre.
ART. 3
Definiţii
În sensul prezentelor Reguli uniforme, termenul:
a) "transportator" înseamnă transportatorul contractual, cu care călătorul a încheiat contractul de transport în baza prezentelor Reguli uniforme, sau un transportator succesiv răspunzător în baza acestui contract;
b) "transportator substituit" înseamnă un transportator, care nu a încheiat contractul de transport cu un călător, dar căruia transportatorul la care s-a făcut referire la litera a) i-a încredinţat, în întregime sau în parte, executarea transportului feroviar;
c) "Condiţii generale de transport" înseamnă condiţiile transportatorului sub forma de condiţii generale sau de tarife legale în vigoare în fiecare stat membru şi care au devenit, prin încheierea contractului de transport, parte integrantă din acesta;
d) "vehicul" înseamnă un vehicul motor sau o remorca transportată cu ocazia unui transport de călători.
ART. 4
Derogări
§ 1 Statele membre pot încheia acorduri care să prevadă derogări de la prezentele Reguli uniforme pentru transporturile efectuate exclusiv între două staţii situate pe ambele părţi ale frontierei, atunci când nu există altă staţie între acestea.
§ 2 Pentru transporturile efectuate între doua state membre, care tranziteaza un stat care nu este membru, statele în cauza pot încheia acorduri care deroga de la prezentele Reguli uniforme.
§ 3 Sub rezerva altor prevederi de drept internaţional public, doua sau mai multe state membre pot fixa între ele condiţiile în conformitate cu care transportatorii sunt supuşi obligaţiei de a transporta călători, bagaje, animale şi vehicule în traficul între aceste state.
§ 4 Acordurile la care s-a făcut referire în §§ 1 până la 3, precum şi intrarea lor în vigoare, este comunicată Organizaţiei Interguvernamentale pentru Transporturile Internaţionale Feroviare. Secretarul general al Organizaţiei informează despre aceasta statele membre şi operatorii interesaţi.
ART. 5
Drept imperativ
În lipsa unei clauze contrare în prezentele Reguli uniforme, este nulă şi neavenită orice stipulare care, direct sau indirect, ar deroga de la prezentele Reguli uniforme. Nulitatea unor astfel de stipulari nu implica şi nulitatea altor prevederi din contractul de transport. Totuşi, un transportator îşi poate asuma o răspundere mai mare şi obligaţii mai stricte decât cele prevăzute în prezentele Reguli uniforme.
TITLUL II
Încheierea şi executarea contractului de transport
ART. 6
Contractul de transport
§ 1 Prin contractul de transport transportatorul se angajează sa transporte călătorul, precum şi, dacă este cazul, bagaje şi vehicule la locul de destinaţie şi să livreze bagajele şi vehiculele la locul de destinaţie.
§ 2 Contractul de transport trebuie să fie constatat prin unul sau mai multe legitimaţii de transport emise călătorului. Totuşi, fără a aduce prejudiciu Articolului 9, absenţa, neregularitatea sau pierderea legitimaţiei de transport nu afectează existenţa sau valabilitatea contractului, care în continuare este supus prezentelor Reguli uniforme.
§ 3 Legitimaţia de transport confirmă, până la proba contrară, încheierea şi conţinutul contractului de transport.
ART. 7
Legitimatia de transport
§ 1 Condiţiile generale de transport stabilesc forma şi conţinutul legitimatiilor de transport, precum şi limba şi caracterele în care urmează a fi tipărite şi redactate.
§ 2 Pe legitimatia de transport trebuie să fie înscris cel puţin:
a) transportatorul sau transportatorii;
b) declaraţia conform căreia transportul este supus, în pofida oricărei clauze contrare, prezentelor Reguli uniforme; aceasta se poate realiza cu sigla CIV;
c) orice alta indicaţie necesară pentru a dovedi încheierea şi conţinutul contractului de transport şi care permite călătorului sa beneficieze de drepturile ce decurg din acest contract.
§ 3 Călătorul trebuie să se asigure, la primirea legitimatiei de transport, ca aceasta a fost redactată conform indicaţiilor sale.
§ 4 Legitimatia de transport este transferabila dacă nu este nominală şi dacă nu a fost începută călătoria.
§ 5 Legitimaţia de transport poate fi stabilită sub forma de înregistrare electronică de date, care poate fi transformata în semne de scriere lizibile. Procedurile folosite pentru înregistrarea şi cea de tratare a datelor trebuie să fie echivalente, din punct de vedere funcţional, în special în ceea ce priveşte puterea doveditoare a legitimaţiei de transport reprezentată prin aceste date.
ART. 8
Plata şi rambursarea preţului de transport
§ 1 Sub rezerva unei convenţii contrare între călător şi transportator, preţul de transport se plăteşte în avans.
§ 2 Condiţiile generale de transport stabilesc condiţiile de rambursare a preţului de transport.
ART. 9
Dreptul la transport. Excluderea de la transport
§ 1 Încă de la începerea călătoriei, călătorul trebuie să deţină o legitimatie de transport valabilă şi trebuie să o prezinte cu ocazia controlului legitimatiilor de transport. Condiţiile generale de transport pot prevedea:
a) ca un călător care nu prezintă o legitimatie de transport valabilă, trebuie să plătească, în afară legitimatiei de transport, o suprataxa;
b) ca un călător care refuza plata imediata a preţului de transport sau a suprataxei, poate fi exclus de la transport;
c) dacă şi în ce condiţii are loc o rambursare a suprataxei.
§ 2 Condiţiile generale de transport pot prevedea ca sunt excluşi de la transport sau pot fi excluşi de la transport călătorii care:
a) prezintă un pericol pentru siguranţa şi buna funcţionare a exploatării sau pentru siguranţa celorlalţi călători,
b) incomodeaza pe ceilalţi călători de maniera intolerabila,
şi ca aceste persoane nu au dreptul la rambursarea nici a preţului de transport, nici a preţului pe care l-au plătit pentru transportul bagajelor lor înregistrate.
ART. 10
Îndeplinirea formalităţilor administrative
Călătorul trebuie să se conformeze formalităţilor solicitate de autorităţile vamale sau de alte autorităţi administrative.
ART. 11
Anularea sau întârzierea unui tren. Pierderea legăturii
Transportatorul trebuie, dacă este necesar, sa certifice pe legitimatia de transport ca trenul a fost anulat sau s-a pierdut legătură.
TITLUL III
Transportul de bagaje de mînă, animale, bagaje înregistrate şi vehicule
CAP. 1
Prevederi comune
ART. 12
Obiecte şi animale admise
§ 1 Călătorul poate lua cu el obiecte uşor de purtat (bagaje de mana) precum şi animale vii, în conformitate cu Condiţiile generale de transport. În plus, călătorul poate lua cu el obiecte incomode, în conformitate cu prevederile specifice conţinute în Condiţiile generale de transport. Nu sunt admise ca bagaje de mana obiectele sau animalele care pot deranja sau incomoda călătorii, sau pot provoca o pagubă.
§ 2 Călătorul poate expedia, sub forma de bagaje înregistrate, obiecte şi animale, în conformitate cu Condiţiile generale de transport.
§ 3 Transportatorul poate admite transportul de vehicule cu ocazia unui transport de călători, în conformitate cu prevederile specifice conţinute în Condiţiile generale de transport.
§ 4 Transportul de mărfuri periculoase sub forma de bagaje de mana, bagaje înregistrate, precum şi în sau pe vehicule care, în conformitate cu prezentul Titlu, sunt transportate pe calea ferată, trebuie să se conformeze Regulilor privind Transportul Internaţional Feroviar de Mărfuri Periculoase (RID).
ART. 13
Verificarea
§ 1 În cazul unei prezumţii grave de nerespectare a condiţiilor de transport, transportatorul are dreptul de a verifica dacă obiectele (bagaje de mana, bagaje înregistrate, vehicule inclusiv incarcatura lor) şi animalele transportate corespund condiţiilor de transport, dacă legile şi prescripţiile statului în care urmează să aibă loc verificarea nu o interzic. Călătorul trebuie să fie invitat sa asiste la verificare. Dacă acesta nu se prezintă sau nu poate fi găsit, transportatorul trebuie să solicite prezenta a doi martori independenţi.
§ 2 Atunci când s-a constatat că nu s-au respectat condiţiile de transport, transportatorul poate solicita de la călător plata cheltuielilor care decurg din verificare.
ART. 14
Îndeplinirea formalităţilor administrative
Călătorul trebuie să se conformeze formalităţilor solicitate de autorităţile vamale sau de alte autorităţi administrative în cazul când, în timpul transportului, acesta deţine obiecte (bagaje de mana, bagaje înregistrate, vehicule inclusiv incarcatura acestora) sau animale. El va fi prezent la verificarea acestor obiecte, în afară excepţiilor prevăzute de legile şi prescripţiile fiecărui stat.
CAP. 2
Bagaje de mana şi animale
ART. 15
Supravegherea
Supravegherea bagajelor de mână şi a animalelor, pe care le ia cu sine, incumbă călătorul.
CAP. 3
Bagaje înregistrate
ART. 16
Expedierea bagajelor înregistrate
§ 1 Obligaţiile contractuale referitoare la expedierea bagajelor înregistrate trebuie să fie constatate printr-un buletin de bagaje înregistrate emisă călătorului.
§ 2 Fără a aduce prejudiciu Articolului 22, absenţa, neregularitatea sau pierderea buletinului de bagaje înregistrate nu afectează existenta sau valabilitatea convenţiilor referitoare la expedierea bagajelor înregistrate, care se supun în continuare prezentelor Reguli uniforme.
§ 3 Buletinul de bagaje înregistrate face dovada, până la proba contrară, a înregistrării bagajelor şi condiţiilor lor de transport.
§ 4 Până la proba contrară, se presupune ca la luarea în sarcina de către transportator, bagajele înregistrate erau în buna stare aparenta şi ca numărul şi greutatea bagajelor corespundea menţiunilor existente pe buletinul de bagaje înregistrate.
ART. 17
Buletinul de bagaje înregistrate
§ 1 Condiţiile generale de transport stabilesc atât forma cat şi conţinutul buletinului de bagaje înregistrate, precum şi limba şi caracterele cu care trebuie tipărite şi redactate. Articolul 7 § 5 se aplică prin analogie.
§ 2 Pe buletinul de bagaje înregistrate trebuie înscris cel puţin:
a) transportatorul sau transportatorii;
b) indicaţia conform căreia transportul este supus prezentelor Reguli uniforme, în pofida oricărei clauze contrare; aceasta se poate realiza cu sigla CIV;
c) orice alta indicaţie necesară pentru a demonstra obligaţiile contractuale referitoare la expedierea bagajelor înregistrate şi care permite călătorului să-şi valorifice drepturile ce decurg din contractul de transport.
§ 3 Călătorul trebuie să se asigure, la primirea buletinului de bagaje înregistrate, ca aceasta a fost redactată conform indicaţiilor sale.
ART. 18
Înregistrarea şi transportul
§ 1 Cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel în Condiţiile generale de transport, înregistrarea bagajelor nu are loc decât la prezentarea unei legitimatii de transport valabile cel puţin până la locul de destinaţie al bagajelor. În celelalte cazuri înregistrarea se realizează în conformitate cu prescripţiile în vigoare, la locul de expediţie.
§ 2 Atunci când Condiţiile generale de transport prevăd ca bagajele pot fi admise la transport fără prezentarea unei legitimaţii, prevederile prezentelor Reguli uniforme care stabilesc drepturile şi obligaţiile călătorului referitoare la bagajele sale înregistrate, se aplică, prin analogie, expeditorului bagajelor înregistrate.
§ 3 Transportatorul poate expedia bagajele înregistrate cu un alt tren sau un alt mijloc de transport şi pe un alt itinerar decât cel utilizat de călător.
ART. 19
Plata preţului pentru transportul de bagaje înregistrate
Sub rezerva unei convenţii contrare între călător şi transportator, preţul pentru transportul de bagaje înregistrate este plătibil cu ocazia înregistrării.
ART. 20
Marcarea bagajelor înregistrate
Călătorul trebuie să înscrie pe fiecare colet, într-un loc vizibil şi de o maniera suficient de durabila şi lizibila:
a) numele sau şi adresa,
b) locul de destinaţie.
ART. 21
Dreptul de a dispune de bagajele înregistrate
§ 1 Dacă circumstanţele o permit şi formalităţile vamale sau ale altor autorităţi administrative nu sunt contrare, călătorul poate solicita restituirea bagajelor la locul de expediere, la predarea buletinului de bagaje înregistrate şi, atunci când aceasta este prevăzută de Condiţiile generale de transport, la prezentarea legitimatiei de transport.
§ 2 Condiţiile generale de transport pot conţine alte prevederi referitoare la dreptul de a dispune de bagajele înregistrate, în special modificări ale locului de destinaţie şi eventualele consecinţe financiare de suportat de către călător.
ART. 22
Livrarea
§ 1 Livrarea bagajelor înregistrate se face în schimbul remiterii buletinului de bagaje înregistrate şi, dacă este cazul în schimbul achitării tarifelor care grevează expediţia. Transportatorul are dreptul, fără a fi obligat, sa verifice dacă deţinătorul buletinului are calitatea de a prelua livrarea.
§ 2 Sunt asimilate la livrarea către deţinătorul buletinului de bagaje înregistrate, atunci când sunt efectuate în conformitate cu prescripţiile în vigoare, la locul de destinaţie:
a) remiterea bagajelor către autorităţile vamale sau comisionare, la sediile lor de expediţie sau la depozitele lor, atunci când acestea nu se afla sub supravegherea transportatorului;
b) acţiunea de încredinţare a animalelor vii unui terţ.
§ 3 Deţinătorul buletinului de bagaje înregistrate poate solicita livrarea bagajelor în locul de destinaţie imediat ce expira timpul convenit cat şi, dacă este cazul, timpul necesar pentru operaţiunile efectuate de către autorităţile vamale sau de către alte autorităţi administrative.
§ 4 În lipsa predării buletinului de bagaje înregistrate, transportatorul nu este obligat să livreze bagajele decât celui care îşi justifica dreptul asupra lor; dacă aceasta dovada pare insuficienta, transportatorul poate pretinde o garanţie.
§ 5 Bagajele sunt livrate la locul de destinaţie pentru care au fost înregistrate.
§ 6 Deţinătorul buletinului de bagaje înregistrate ale cărui bagaje nu îi sunt livrate în conformitate cu § 3, poate solicita certificarea pe buletin a datei şi orei la care el a solicitat livrarea.
§ 7 Cel în drept poate refuza acceptarea bagajelor, dacă transportatorul nu da curs solicitării sale de a proceda la verificarea bagajelor înregistrate, în vederea constatării pagubei invocate.
§ 8 În toate celelalte cazuri, livrarea bagajelor se efectuează în conformitate cu prescripţiile în vigoare la locul de destinaţie.
CAP. 4
Vehicule
ART. 23
Condiţii de transport
Prevederile specifice pentru transportul de vehicule, prevăzute în Condiţiile generale de transport, stabilesc în special condiţiile de acceptare la transport, de înregistrare, de încărcare şi transport, de descărcare şi livrare, precum şi obligaţiile călătorului.
ART. 24
Buletin de transport
§ 1 Obligaţiile contractuale referitoare la transportul de vehicule trebuie să fie constatate printr-un buletin de transport emis călătorului. Buletinul de transport poate fi inclus în legitimatia de transport a călătorului.
§ 2 Prevederile specifice pentru transportul vehiculelor cuprinse în Condiţiile generale de transport determina forma şi conţinutul buletinului de transport, precum şi limba şi caracterele cu care trebuie tipărite şi redactate. Articolul 7 § 5 se aplică prin analogie.
§ 3 Pe buletinul de transport trebuie înscris cel puţin:
a) transportatorul sau transportatorii;
b) indicaţia conform căreia transportul este supus, în pofida oricărei clauze contrare, prezentelor Reguli uniforme; aceasta se poate realiza cu sigla CIV;
c) orice alta indicaţie necesară pentru a dovedi obligaţiile contractuale referitoare la transportul de vehicule şi care permite călătorului să-şi valorifice drepturile ce rezultă din contractul de transport.
§ 4 Călătorul trebuie să se asigure, la primirea buletinului de transport, ca aceasta a fost redactată conform indicaţiilor sale.
ART. 25
Drept aplicabil
Sub rezerva prevederilor prezentului Capitol, prevederile Capitolului III referitoare la transportul de bagaje se aplică la vehicule.
TITLUL IV
Răspunderea transportatorului
CAP. 1
Răspunderea în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor
ART. 26
Baza răspunderii
§ 1 Transportatorul este răspunzător pentru paguba rezultată din decesul, vătămarea corporală sau orice alt prejudiciu al integrităţii fizice sau psihice a călătorului, cauzat printr-un accident în legătură cu exploatarea feroviară, produs în timpul în care călătorul se afla în vehicule feroviare, intră sau iese din acestea, indiferent care este infrastructura feroviară utilizată.
§ 2 Transportatorul este exonerat de răspundere:
a) dacă accidentul a fost provocat de împrejurări străine de exploatare feroviara şi pe care transportatorul, cu toate diligenţele cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speta, nu le putea evita şi ale căror consecinţe nu le putea preintampina;
b) în măsura în care accidentul este din culpa călătorului;
c) dacă accidentul este cauzat de comportamentul unui terţ pe care transportatorul, cu toate diligenţele cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speta, nu îl putea evita şi ale cărui consecinţe nu le putea preintampina; un alt operator care utilizează aceeaşi infrastructura feroviara nu este considerat ca fiind un terţ; nu se va aduce atingere dreptului de regres.
§ 3 Dacă accidentul este cauzat de comportamentul unui terţ şi dacă, în ciuda acestui fapt, transportatorul nu este în întregime exonerat de răspunderea sa în conformitate cu § 2, litera c), el răspunde pentru tot în limitele prezentelor Reguli uniforme şi fără a aduce prejudiciu dreptului sau de regres împotriva terţului.
§ 4 Prezentele Reguli uniforme nu aduc atingere răspunderii care poate reveni transportatorului pentru cazurile neprevăzute la § 1.
§ 5 Atunci când un transport, care face obiectul unui contract de transport unic, este efectuat de către transportatori succesivi, este răspunzător, în caz de deces şi vătămare corporală a călătorilor, transportatorul care avea în sarcina, în conformitate cu contractul de transport, prestaţia de serviciu de transport în cursul căruia s-a produs accidentul. Atunci când aceasta prestaţie nu a fost realizată de transportator, ci de un transportator substituit, cei doi transportatori sunt răspunzători în mod solidar, în conformitate cu prezentele Reguli uniforme.
ART. 27
Daune-interese în caz de deces
§ 1 În caz de deces al călătorului, daunele-interese cuprind:
a) cheltuielile necesare ca urmare a decesului, în special cele pentru transportul cadavrului şi pentru funerarii;
b) dacă decesul nu a survenit imediat, daunele-interese prevăzute în Articolul 28.
§ 2 Dacă, prin decesul unui călător, persoanele faţă de care acesta avea sau ar fi avut în viitor o obligaţie de întreţinere, în baza legii, sunt private de sprijinul lor, aceste persoane au dreptul de asemenea să fie despagubite pentru aceasta pierdere. Acţiunea în daune-interese a persoanelor cărora călătorul le asigura întreţinerea, fără a fi obligat prin lege, este reglementată de legislaţia naţională.
ART. 28
Daune-interese în caz de vătămare corporală
În caz de vătămare corporală sau de orice alt prejudiciu al integrităţii fizice sau psihice a călătorului, daunele-interese cuprind:
a) cheltuielile necesare, în special cele pentru tratament şi transport;
b) repararea prejudiciului cauzat fie prin incapacitate de muncă totală sau parţială, fie prin sporirea trebuintelor.
ART. 29
Despăgubiri pentru alte prejudicii corporale
Legislaţia naţional stabileşte dacă, şi în ce măsura, transportatorul trebuie să plătească daune-interese pentru prejudicii corporale, altele decât cele prevăzute la Articolele 27 şi 28.
ART. 30
Forma şi suma daunelor-interese în caz de deces şi vătămare corporală
§ 1 Daunele-interese prevăzute la Articolul 27 § 2 şi la Articolul 28, litera b) trebuie acordate sub forma de suma globală. Totuşi, dacă legislaţia naţionala permite alocarea unei rente, ele se acordă sub aceasta forma, atunci când călătorul vătămat sau persoanele în drept la care s-a făcut referire în Articolul 27 § 2 o cer.
§ 2 Suma daunelor-interese care urmează a fi acordate potrivit § 1, se stabileşte în conformitate cu legislaţia naţională. Totuşi, în aplicarea prezentelor Reguli uniforme, este fixată o limită maximă de 175.000 unităţi de cont în capital sau în rentă anuală corespunzând acestui capital, pentru fiecare călător, în cazul în care legislaţia naţională prevede o limită maximală de valoare mai mică.
ART. 31
Alte mijloace de transport
§ 1 Sub rezerva lui § 2, prevederile referitoare la răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor nu sunt aplicabile pagubelor survenite în timpul transportului care, conform contractului de transport, nu era un transport feroviar.
§ 2 Totuşi atunci când vehiculele sunt transportate cu feribotul, prevederile referitoare la răspunderea în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor se aplică pagubelor la care s-a făcut referire în Articolul 26 § 1 şi Articolul 33 § 1, cauzate de un accident în legătură cu exploatarea feroviară survenit în timp ce călătorul se afla în vehiculele menţionate, sau în timpul intrării sau ieşirii din acestea.
§ 3 Atunci când, ca urmare a unor circumstanţe excepţionale, exploatarea feroviară este în mod provizoriu întreruptă iar călătorii sunt transportaţi cu un alt mijloc de transport, transportatorul este răspunzător în conformitate cu prezentele Reguli uniforme.
CAP. 2
Răspunderea în caz de nerespectare a orarelor
ART. 32
Răspunderea în caz de anulare, întârziere sau pierdere a legăturii
§ 1 Transportatorul este răspunzător faţă de călător pentru paguba rezultată din faptul ca, din cauza anulării, întârzierii sau pierderii unei legături, călătoria nu poate fi continuată în aceeaşi zi, sau continuarea nu poate fi cerută în mod rezonabil în aceeaşi zi, din cauza circumstanţelor date. Daunele-interese cuprind cheltuielile rezonabile de cazare, precum şi cheltuielile rezonabile ocazionate de informarea persoanelor care-l asteptau pe călător.
§ 2 Transportatorul este exonerat de aceasta răspundere, atunci când anularea, întârzierea sau pierderea legăturii este imputabilă uneia din cauzele următoare:
a) circumstanţe exterioare exploatării feroviare pe care transportatorul, cu toate diligenţele cerute particularităţile cazului în speta, nu le putea evita şi a căror consecinţe nu le putea preintimpina,
b) o vina a călătorului sau
c) comportamentul unui terţ pe care transportatorul, cu toate diligenţele cerute de circumstanţele specifice ale cazului în speţă, nu putea să-l evite şi ale cărui consecinţe nu le putea preîntâmpina; un alt operator care utilizează aceeaşi infrastructura feroviara nu este considerat ca fiind un terţ; nu se aduce atingere dreptului de regres.
§ 3 Legislaţia naţionala stabileşte dacă şi în ce măsura, transportatorul trebuie să plătească daune-interese pentru prejudicii altele decât cele prevăzute la § 1. Aceasta prevedere nu aduce atingere Articolului 44.
CAP. 3
Răspunderea în cazul bagajelor de mana, animalelor, bagajelor înregistrate şi vehiculelor
SECŢIUNEA 1
Bagaje de mana şi animale
ART. 33
Răspunderea
§ 1 În caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor, transportatorul este, de asemenea, răspunzător pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială, sau avarierea obiectelor pe care călătorul fie le avea asupra sa, fie ca bagaj de mână; aceasta prevedere se aplică şi pentru animalele pe care călătorul le avea cu el. Articolul 26 se aplică prin analogie.
§ 2 În celelalte cazuri, transportatorul nu este răspunzător pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială, sau avarierea obiectelor, bagajelor de mână sau animalelor a căror supraveghere era în sarcina călătorului în conformitate cu Articolul 15, cu excepţia cazului în care paguba este cauzată de o vină a transportatorului. Celelalte Articole ale Titlului IV, cu excepţia Articolului 51 şi Titlului VI, nu se aplică în acest caz.
ART. 34
Limitarea daunelor-interese în caz de pierdere sau avariere a obiectelor
Atunci când transportatorul este răspunzător în baza Articolului 33 § 1, trebuie să plătească o despăgubire până la o sumă de 1.400 de unităţi de cont pentru fiecare călător.
ART. 35
Exonerarea de răspundere
Transportatorul nu este răspunzător faţă de călător pentru paguba care rezultă din faptul ca acesta nu se conformează prescripţiilor autorităţilor vamale sau ale altor autorităţi administrative.
SECŢIUNEA 2
Bagaje înregistrate
ART. 36
Baza răspunderii
§ 1 Transportatorul este răspunzător pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială şi avarie a bagajelor înregistrate survenită în intervalul de timp dintre preluarea de către transportator până la livrare, precum şi în caz de întârziere la livrare.
§ 2 Transportatorul este exonerat de aceasta răspundere în măsura în care pierderea, avarierea sau întârzierea la livrare a avut drept cauză o vină a călătorului, un ordin dat de acesta nerezultând dintr-o vină a transportatorului, unui viciu propriu al bagajelor înregistrate, sau unor circumstanţe pe care transportatorul nu putea să le evite şi ale căror consecinţe nu putea să le preîntâmpine.
§ 3 Transportatorul este exonerat de aceasta răspundere în măsura în care pierderea sau avaria rezultată ca urmare a unor riscuri specifice inerente în una sau mai multe din următoarele circumstanţe:
a) absenta ambalajului sau ambalarea inadecvata;
b) natura specială a bagajelor;
c) expedierea ca bagaje a obiectelor excluse de la transport.
ART. 37
Sarcina probei
§ 1 Sarcina probei ca pierderea, avaria sau întârzierea la livrare s-a datorat uneia din cauzele prevăzute la Articolul 36 § 2, incumbă transportatorul.
§ 2 Atunci când transportatorul stabileşte ca, ţinând cont de circumstanţele de fapt, pierderea sau avaria a putut rezultă din unul sau mai multe riscuri specifice prevăzute în Articolul 36 § 3, există prezumţia ca ea rezultă din aceste riscuri. Persoana în drept îşi păstrează dreptul, totuşi, de a face dovada ca paguba nu a avut drept cauză, în totalitate sau în parte, unul din aceste riscuri.
ART. 38
Transportatori succesivi
Dacă un transport care face obiectul unui contract de transport unic este efectuat de mai mulţi transportatori succesivi, fiecare transportator, la preluarea bagajelor cu buletinul de bagaje înregistrate sau vehiculul cu buletinul de transport, devine parte la contractul de transport, în ceea ce priveşte expedierea bagajelor sau transportul vehiculelor, în conformitate cu precizările buletinului de bagaje înregistrate sau buletinului de transport şi îşi asuma obligaţiile care decurg din acesta. În acest caz, fiecare transportator răspunde de efectuarea transportului pe parcursul total, până la livrare.
ART. 39
Transportator substituit
§ 1 Atunci când transportatorul a încredinţat, în totalitate sau în parte, executarea transportului către un transportator substituit, care este sau nu în exerciţiul unei funcţiuni care îi este recunoscută în contractul de transport, transportatorul nu rămâne mai puţin răspunzător pentru întregul transport.
§ 2 Toate prevederile prezentelor Reguli uniforme care reglementează răspunderea transportatorului se aplică, de asemenea, şi în cazul răspunderii transportatorului substituit în privinta transportului efectuat prin grija sa. Articolele 48 şi 52 se aplică atunci când o acţiune în justiţie este introdusă împotriva agenţilor sau oricăror alte persoane la serviciul cărora transportatorul substituit recurge pentru efectuarea transportului.
§ 3 Orice convenţie specifică prin care transportatorul îşi asuma obligaţii care nu-i revin în baza prezentelor Reguli uniforme, sau renunţa la drepturile conferite prin aceste Reguli uniforme, este fără efect în ceea ce priveşte transportatorul substituit care nu l-a acceptat în mod expres şi în scris. Indiferent dacă transportatorul substituit a acceptat sau nu aceasta înţelegere, transportatorul rămâne, totuşi, legat prin obligaţiunile sau renunţările care rezultă din convenţia specifică menţionată.
§ 4 Atunci când şi în măsura în care transportatorul şi transportatorul substituit sunt răspunzători, răspunderea lor este solidară.
§ 5 Valoarea totală a despăgubirii datorate de transportator, de transportatorul substituit precum şi de agenţii lor şi de celelalte persoane la serviciul cărora au recurs pentru efectuarea transportului, nu depăşeşte limitele prevăzute prin prezentele Reguli uniforme.
§ 6 Prezentul Articol nu aduce atingere dreptului de regres care poate exista între transportator şi transportatorul substituit.
ART. 40
Prezumţia de pierdere
§ 1 Persoana în drept poate, fără să aibă de furnizat alte dovezi, sa considere ca pierdut un colet atunci când n-a fost livrat sau pus la dispoziţia sa în termen de paisprezece zile de la cererea de livrare prezentată în conformitate cu Articolul 22 § 3.
§ 2 Dacă un colet considerat pierdut este regasit în cursul anului care urmează de la cererea de livrare, transportatorul trebuie să avizeze persoana în drept, dacă adresa sa este cunoscută sau poate fi aflată.
§ 3 În treizeci de zile de la primirea avizului la care s-a făcut referire la § 2, persoana în drept poate solicita sa i se livreze coletul. În acest caz, el trebuie să plătească cheltuielile aferente transportului coletului la locul de expediţie până la cel în care va avea loc livrarea şi sa restituie despăgubirea primită, din care se reţin, dacă este cazul, cheltuielile incluse în aceasta. Totuşi, el îşi păstrează dreptul de a pretinde despăgubire pentru întârzierea la livrare prevăzută la Articolul 43.
§ 4 Dacă coletul regasit nu a fost revendicat în termenul prevăzut la § 3 sau dacă coletul este recuperat la mai mult de un an de la cererea de livrare, transportatorul dispune asupra acestuia în conformitate cu legile şi prescripţiile în vigoare în locul unde a fost găsit coletul.
ART. 41
Despăgubirea în caz de pierdere
§ 1 În caz de pierdere totală sau parţială a bagajelor înregistrate, transportatorul trebuie să plătească, în afară tuturor celorlalte daune-interese:
a) dacă suma pagubei este dovedită, o despăgubire egala cu această sumă care să nu depăşească totuşi 80 de unităţi de cont pe kilogram lipsa din masa bruta sau 1.200 de unităţi de cont pe colet;
b) dacă suma pagubelor nu este dovedită, o despăgubire forfetara de 20 de unităţi de cont pe kilogram lipsa din masa bruta sau 300 de unităţi de cont pe colet.
Modul de despăgubire, pe kilogram lipsa sau pe colet, este stabilit în Condiţiile generale de transport.
§ 2 Transportatorul trebuie să restituie, în plus, preţul pentru transportul bagajelor şi celelalte sume plătite în legătură cu transportul coletului pierdut, precum şi tarifele vamale şi tarifele de acciza deja achitate.
ART. 42
Despăgubirea în caz de avarie
§ 1 În caz de avarie a bagajelor înregistrate, transportatorul trebuie să plătească, excluzând toate celelalte daune-interese, o despăgubire echivalentă cu deprecierea bagajelor.
§ 2 Despăgubirea nu depăşeşte:
a) suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere totală, dacă toate bagajele sunt depreciate datorită avariei;
b) suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere a părţii depreciate, dacă doar o parte din bagaje s-a depreciat datorită avariei.
ART. 43
Despăgubirea în caz de întârziere la livrare
§ 1 În caz de întârziere la livrare a bagajelor înregistrate, transportatorul trebuie să plătească, pentru fiecare perioada integrală de douăzeci şi patru de ore de la solicitarea livrării, care nu depăşeşte maximum de paisprezece zile:
a) dacă persoana în drept aduce dovada ca o paguba, inclusiv o avarie, a rezultat din aceasta, o despăgubire egala cu valoarea pagubei până la un maximum de 0,80 unităţi de cont pe kilogram de masa bruta a bagajelor sau de 14 unităţi de cont pe colet, livrat cu întârziere;
b) dacă persoana în drept nu aduce dovada ca o paguba a rezultat din aceasta, o despăgubire forfetara de 0,14 unităţi de cont pe kilogram de masa bruta a bagajelor sau de 2,80 unităţi de cont pe colet, livrate cu întârziere.
Modul de despăgubire, pe kilogram lipsa sau pe colet, este stabilit în Condiţiile generale de transport.
§ 2 În caz de pierdere totală a bagajelor, despăgubirea prevăzută la § 1 nu se cumulează cu cea prevăzută în Articolul 41.
§ 3 În caz de pierdere parţială a bagajelor, despăgubirea prevăzută la § 1 este plătită pentru partea care nu a fost pierdută.
§ 4 În caz de avarie a bagajelor care nu a survenit în urma întârzierii la livrare, despăgubirea prevăzută la § 1 se cumulează, dacă este cazul, cu cea prevăzută în Articolul 42.
§ 5 În nici un caz cumulul despăgubirilor prevăzute la § 1 împreună cu cele prevăzute la Articolele 41 şi 42 nu permite plata unei despăgubiri care să o depăşească pe cea care ar fi datorată în caz de pierdere totală a bagajelor.
SECŢIUNEA 3
Vehicule
ART. 44
Despăgubirea în caz de întârziere
§ 1 În caz de întârziere la încărcare dintr-o cauza imputabilă transportatorului sau de întârziere la livrare a unui vehicul, transportatorul trebuie să plătească, atunci când persoana în drept aduce dovada ca a rezultat o astfel de paguba, o despăgubire care nu depăşeşte valoarea preţului de transport.
§ 2 Dacă persoana în drept renunţa la contractul de transport, în caz de întârziere la încărcare dintr-o cauza imputabilă transportatorului, preţul de transport este rambursat persoanei în drep. În plus, aceasta poate, dacă aduce dovada că paguba a rezultat în urma întârzierii, sa pretindă o despăgubire care nu depăşeşte preţul de transport.
ART. 45
Despăgubirea în caz de pierdere
În caz de pierdere totală sau parţială a unui vehicul, despăgubirea care trebuie plătită persoanei în drept pentru paguba dovedită este calculată pe baza valorii uzuale a vehiculului. Aceasta nu depăşeşte 8.000 de unităţi de cont. O remorca cu sau fără incarcatura este considerată ca un vehicul separat.
ART. 46
Răspunderea în privinta altor obiecte
§ 1 În privinţa obiectelor lăsate în vehicul sau care se găsesc în portbagaj (de ex. portbagaj sau port schi), fixate de vehicul, transportatorul nu este răspunzător decât pentru paguba survenită din vina sa. Despăgubirea datorată nu depăşeşte 1.400 unităţi de cont.
§ 2 În privinţa obiectelor fixate la exteriorul vehiculului, inclusiv portbagajele menţionate la § 1, transportatorul nu este răspunzător decât dacă se face dovada ca paguba rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune pe care transportatorul a comis-o fie cu intenţia de a provoca o astfel de paguba, fie în mod temerar şi în cunoştinţa de cauza ca ar putea rezultă, probabil, o astfel de pagubă.
ART. 47
Legislaţia aplicabilă
Sub rezerva prevederilor prezentei Secţiuni, prevederile Secţiunii 2 referitoare la răspunderea pentru bagaje se aplică la vehicule.
CAP. 4
Prevederi comune
ART. 48
Decăderea din dreptul de a invoca limitele de răspundere
Limitele de răspundere prevăzute în prezentele Reguli uniforme, precum şi prevederile legislaţiei naţionale care limitează despăgubirile la o sumă determinata, nu se aplică, dacă se face dovada ca paguba rezultată în urma unui act sau unei omisiuni pe care transportatorul a comis-o fie cu intenţia de a provoca o astfel de paguba, fie în mod temerar şi în cunoştinţa de cauza ca ar putea rezultă, probabil, o astfel de paguba.
ART. 49
Convertibilitate şi dobânzi
§ 1 Atunci când calculul despăgubirii implică convertibilitatea sumelor exprimate în unităţi monetare străine, aceasta este efectuată la rata de schimb aplicabilă de la data şi locul în care se efectuează plata despăgubirii.
§ 2 Persoana în drept poate pretinde dobânda asupra despăgubirii, calculată în procent de cinci la sută pe an, începând din ziua reclamaţiei prevăzută în Articolul 55 sau, dacă nu s-a făcut reclamaţie, din ziua acţionării în justiţie.
§ 3 Totuşi, în cazul unei despăgubiri datorate conform Articolelor 27 şi 28, dobânda se aplică numai de la data la care au avut loc evenimentele relevante care servesc la evaluarea sumei despăgubirii, dacă data respectivă este ulterioară datei reclamaţiei sau datei acţionării în justiţie.
§ 4 În privinţa bagajelor, dobânda este datorată numai în cazul în care despăgubirea depăşeşte 16 unităţi de cont pe buletin de bagaje înregistrate.
§ 5 În privinţa bagajelor, dacă persoana în drept nu înaintează transportatorului, într-un termen care i-a fost fixat într-un mod rezonabil, piesele justificative cerute pentru lichidarea definitivă a reclamaţiei, dobânzile nu curg în perioada dintre expirarea termenului fixat şi depunerea efectivă a respectivelor piese.
ART. 50
Răspunderea în caz de accident nuclear
Transportatorul este exonerat de răspunderea care îi revine în baza prezentelor Reguli uniforme atunci când paguba a fost cauzată în urma unui accident nuclear, şi atunci când operatorul unei instalaţii nucleare sau altă persoană care o înlocuieşte este răspunzătoare pentru acea paguba, prevăzută de legile şi prescripţiile unui stat, care reglementează răspunderea în domeniul energiei nucleare.
ART. 51
Persoane pentru care răspunde transportatorul
Transportatorul răspunde pentru agenţii săi şi pentru celelalte persoane la serviciile cărora recurge, sau pentru executarea transportului, atunci când respectivii agenţi şi alte persoane acţionează în exerciţiul funcţiunii lor. Gestionării infrastructurii feroviare pe care se efectuează transportul sunt consideraţi persoane la serviciile cărora transportatorul recurge pentru efectuarea transportului.
ART. 52
Alte acţiuni în justiţie
§ 1 În toate cazurile în care prezentele Reguli uniforme se aplică, orice acţiune în justiţie cu privire la răspundere, indiferent de motive, nu poate fi introdusă împotriva transportatorului decât în condiţiile şi limitele prevăzute în prezentele Reguli uniforme.
TITLUL V
Răspunderea călătorului
ART. 53
Principii specifice de răspundere
Călătorul este răspunzător în faţa transportatorului pentru orice paguba:
a) rezultată din nerespectarea obligaţiilor sale în virtutea
1. Articolelor 10, 14 şi 20,
2. prevederilor specifice pentru transportul vehiculelor, conţinute în Condiţiile generale de transport, sau
3. Regulamentului privind Transportul Internaţional Feroviar de Mărfuri Periculoase (RID),
sau
b) cauzată de către obiectele sau animalele pe care le ia cu sine.
cu excepţia cazului în care el dovedeşte ca paguba a fost cauzată de circumstanţe pe care nu le-a putut evita şi ale căror consecinţe nu le-a putut preintampina, în ciuda faptului ca el a făcut dovada diligentei cerute unui călător exemplar. Aceasta prevedere nu aduce atingere răspunderii transportatorului în conformitate cu Articolele 26 şi 33 § 1.
TITLUL VI
Exercitarea drepturilor
ART. 54
Constatarea pierderii parţiale sau a avariei
§ 1 Atunci când o pierdere parţială sau o avarie a unui obiect transportat, aflat sub paza transportatorului (bagaje, vehicule), este descoperită sau este presupusa de către transportator sau pretinsa de persoana în drept, transportatorul trebuie să întocmească fără întârziere şi, dacă este posibil, în prezenta persoanei în drept, un proces-verbal de constatare, menţionând natura pagubei, starea obiectului, şi, pe cat posibil, importanţa pagubei, cauza sa şi momentul în care s-a produs.
§ 2 O copie a procesului-verbal de constatare trebuie să fie transmisă gratuit persoanei în drept.
§ 3 În cazul în care persoana în drept nu accepta constatările din procesul-verbal, aceasta poate solicita ca starea în care se afla bagajele sau vehiculul precum şi cauza şi suma pagubei să fie constatate de către un expert numit de către părţile participante la contractul de transport sau de către o instanţa. Procedura este supusă legilor şi prescripţiilor statului unde are loc constatarea.
ART. 55
Reclamaţii
§ 1 Reclamaţiile referitoare la răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor trebuie să fie adresate în scris transportatorului împotriva căruia poate fi introdusă o acţiune în justiţie. În cazul unui transport care face obiectul unui contract unic şi efectuat de transportatori succesivi, reclamaţiile, pot fi adresate, în mod egal, fie primului fie ultimului transportator, precum şi transportatorului care are sediul principal sau sucursala sau biroul în care a încheiat contractul de transport în statul în care călătorul are domiciliul sau reşedinţa obişnuită.
§ 2 Celelalte reclamaţii referitoare la contractul de transport trebuie să fie adresate în scris transportatorului menţionat în Articolul 56 §§ 2 şi 3.
§ 3 Piesele pe care persoana în drept le considera utile a însoţi reclamaţia, trebuie să fie prezentate fie în original, fie în copii, dacă este cazul, copiile fiind autentificate corespunzător, dacă transportatorul o cere. În vederea soluţionării reclamaţiei, transportatorul poate solicita restituirea legitimaţiei de transport, a buletinului de bagaje înregistrate şi a buletinului de transport.
ART. 56
Transportatori care pot fi acţionaţi în justiţie
§ 1 O acţiune în justiţie bazată pe răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor nu poate fi introdusă decât împotriva unui transportator răspunzător în sensul Articolului 26 § 5.
§ 2 Sub rezerva § 4, celelalte acţiuni în justiţie introduse de călători pe baza contractului de transport, pot fi introduse numai împotriva primului sau ultimului transportator sau împotriva transportatorului care executa partea de transport în cursul căreia s-a produs faptul generator al acţiunii în justiţie.
§ 3 Atunci când, în cazul unor transporturi efectuate de către transportatori succesivi, transportatorul care trebuie să livreze bagajul sau vehiculul, este înscris, cu consimţământul sau, pe buletinul de bagaje înregistrate sau pe buletinul de transport, acesta poate fi acţionat în justiţie în conformitate cu § 2, chiar dacă nu a preluat bagajul sau vehiculul.
§ 4 Acţiunea în justiţie privind recuperarea unei sume plătite în baza contractului de transport, poate fi introdusă împotriva transportatorului care a perceput această sumă sau împotriva celui în beneficiul căruia a fost percepută suma respectivă.
§ 5 Acţiunea în justiţie poate fi introdusă împotriva unui transportator, altul decât cei menţionaţi la §§ 2 şi 4, atunci când aceasta acţiune în justiţie este prezentată ca cerere reconvenţională sau ca excepţie în instanţă, referitoare la o reclamaţie principala bazată pe acelaşi contract de transport.
§ 6 În măsura în care prezentele Reguli uniforme se aplică transportatorului substituit, acesta poate, de asemenea, să fie acţionat în justiţie.
§ 7 Dacă reclamantul are de ales între mai mulţi transportatori, dreptul sau de opţiune se stinge imediat ce acţiunea în justiţie este introdusă împotriva unuia din aceştia; acest lucru se aplică şi dacă reclamantul poate alege între unul sau mai mulţi transportatori şi un transportator substituit.
ART. 57
Instanţa
§ 1 Acţiunile în justiţie bazate pe prezentele Reguli uniforme pot fi introduse în faţa instanţelor competente ale statelor membre desemnate de comun acord de către părţi, sau în faţa instanţei competente a unui stat membru pe teritoriul căruia pârâtul are domiciliul sau reşedinţa sa obişnuită, sediul principal sau sucursala sau biroul în care s-a încheiat contractul de transport. Nu pot fi sesizate alte instanţe.
§ 2 Atunci când o acţiune în justiţie bazată pe prezentele Reguli uniforme este introdusă în instanţa în faţa unui organ jurisdicţional competent în condiţiile prevăzute la § 1, sau atunci când într-un astfel de litigiu, un verdict a fost pronunţat de o astfel de instanţa, nu poate fi introdusă nici o noua acţiune în justiţie pentru aceeaşi cauza între aceleaşi părţi, decât dacă decizia instanţei în faţa căreia a fost introdusă prima acţiune în justiţie nu poate fi executorie în statul unde este introdusă noua acţiune în justiţie.
ART. 58
Stingerea acţiunii în justiţie în caz de deces sau vătămare corporală
§ 1 Orice acţiune în justiţie a persoanei în drept bazată pe răspunderea transportatorului, în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor, se stinge, dacă nu se semnaleaza accidentul suferit de călător de către persoana în drept, într-un termen de doisprezece luni de la data constatării pagubei, unuia dintre transportatorii căruia îi poate fi prezentată o reclamaţie, în conformitate cu Articolul 55 § 1. Atunci când persoana în drept sesizează verbal accidentul transportatorului, acesta trebuie să elibereze o dovadă a acestei sesizări verbale.
§ 2 Totuşi, acţiunea în justiţie nu se stinge dacă:
a) în termenul prevăzut la § 1, persoana în drept a prezentat o reclamaţie pe lângă unul din transportatorii desemnaţi în Articolul 55 § 1;
b) în termenul prevăzut la § 1, transportatorul răspunzător a luat cunoştinţa, pe o alta cale, de accidentul suferit de călător;
c) accidentul nu a fost semnalat sau a fost semnalat tardiv, în urma unor circumstanţe care nu pot fi imputate persoanei în drept;
d) persoana în drept dovedeşte ca accidentul a avut drept cauza o vina a transportatorului.
ART. 59
Stingerea acţiunii în justiţie izvorata din transportul de bagaje
§ 1 Acceptarea bagajelor de către persoana în drept stinge orice acţiune în justiţie împotriva transportatorului, izvorata din contractul de transport în caz de pierdere parţială, avarie sau întârziere la livrare.
§ 2 Totuşi, acţiunea în justiţie nu se stinge:
a) în caz de pierdere parţială sau avarie, dacă:
1. pierderea sau avaria a fost constatată în conformitate cu Articolul 54, înainte ca persoana în drept sa accepte bagajele;
2. constatarea care ar fi trebuit să fie facuta în conformitate cu Articolul 54, a fost omisa exclusiv din vina transportatorului;
b) în caz de paguba neaparenta, a carei existenta este constatată după acceptarea bagajelor de către persoana în drept, dacă aceasta:
1. solicita constatarea în conformitate cu Articolul 54 imediat după descoperirea pagubei şi cel mai târziu în cele trei zile care urmează acceptării bagajelor, şi
2. dovedeşte, în plus, ca paguba este produsă între luarea în primire de către transportator şi livrare;
c) în caz de întârziere la livrare, dacă persoana în drept a valorificat, în cele douăzeci şi unu de zile, drepturile sale, pe lângă unul din transportatorii menţionaţi în Articolul 56 § 3;
d) dacă persoana în drept dovedeşte ca paguba are drept cauza o vina a transportatorului.
ART. 60
Termenul de prescripţie
§ 1 Termenul de prescripţie a acţiunii în justiţie privind daunele-interese bazate pe răspunderea transportatorului în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor este:
a) pentru călător, de trei ani, începând cu ziua următoare accidentului;
b) pentru celelalte persoane în drept, de trei ani, începând de a doua zi de la decesul călătorului, fără ca acest termen să poată totuşi depăşi cinci ani cu începere din ziua următoare accidentului.
§ 2 Termenul de prescripţie pentru celelalte acţiuni în justiţie izvorâte din contractul de transport este de un an. Totuşi, termenul de prescripţie este de doi ani, dacă este vorba de o acţiune în justiţie privind paguba care a rezultat în urma unui act sau unei omisiuni comisă fie cu intenţia de a provoca o astfel de pagubă, fie în mod temerar şi în cunoştinţa de cauză că ar putea rezulta, probabil, o astfel de pagubă.
§ 3 Termenul de prescripţie prevăzut la § 2 curge pentru acţiuni în justiţie:
a) pentru despăgubirea pierderii totale, din a paisprezecea zi care urmează expirării termenului prevăzut în Articolul 22 § 3;
b) pentru despăgubirea pierderii parţiale, avariei sau întârzierii la livrare, din ziua când a avut loc livrarea;
c) în toate celelalte cazuri referitoare la transportul călătorilor, din ziua expirării valabilităţii legitimatiei de transport.
Ziua indicată pentru începerea termenului de prescripţie nu este inclusă în termen.
§ 4 În cazul unei reclamaţii scrise adresată transportatorului, în conformitate cu Articolul 55, împreună cu piesele justificative necesare, termenul de prescripţie este suspendat până la data la care transportatorul respinge reclamaţia în scris şi restituie piesele care sunt anexate. În cazul acceptării parţiale a reclamaţiei, termenul de prescripţie îşi reia cursul pentru acea parte a reclamaţiei care rămâne în litigiu. Sarcina probei primirii reclamaţiei sau răspunsului şi cea a restituirii pieselor incumba părţii care invoca aceste fapte. Termenul de prescripţie nu se suspenda pentru reclamaţiile ulterioare care au acelaşi obiect.
§ 5 Acţiunea în justiţie prescrisă nu poate fi exercitată, nici chiar sub forma unei cereri reconvenţionale sau a unei excepţii.
TITLUL VII
Raporturi între transportatori
ART. 61
Distribuirea preţului de transport
§ 1 Orice transportator trebuie să plătească transportatorilor interesaţi partea care le revine dintr-un preţ de transport pe care l-a încasat sau pe care ar fi trebuit sa-l încaseze. Modalităţile de plată sunt fixate prin convenţie între transportatori.
§ 2 Articolul 6 § 3, Articolul 16 § 3 şi Articolul 25 se aplică şi în privinţa raporturilor dintre transportatorii succesivi.
ART. 62
Dreptul de regres
§ 1 Transportatorul care a plătit o despăgubire în baza prezentelor Reguli uniforme, are un drept de regres împotriva transportatorilor care au participat la transport în conformitate cu prevederile următoare:
a) transportatorul care a cauzat paguba este singurul răspunzător;
b) atunci când paguba a fost cauzată de mai mulţi transportatori, fiecare dintre ei răspunde pentru paguba pe care a cauzat-o; dacă distincţia este imposibila, despăgubirea este repartizata între ei în conformitate cu litera c);
c) dacă nu se poate dovedi care dintre transportatori a cauzat paguba, despăgubirea este repartizata între toţi transportatorii care au participat la transport, cu excepţia acelora care demonstreaza ca paguba nu a fost cauzată de aceştia; repartizarea se face proporţional cu partea din preţul de transport care revine fiecărui transportator.
§ 2 În cazul insolvabilităţii unuia dintre transportatori, partea care îi revenea şi care nu este plătită de el este repartizata între toţi ceilalţi transportatori care au participat la transport, proporţional cu parte din preţul de transport care revine fiecăruia dintre ei.
ART. 63
Procedura de regres
§ 1 Temeinicia plăţii efectuate de către transportatorul care exercită un drept de regres în conformitate cu Articolul 62, nu poate fi contestată de către transportatorul împotriva căruia este exercitat regresul, atunci când despăgubirea a fost fixată de o instanţa, iar acestui ultim transportator, corect desemnat, i s-a permis sa intervină în proces. Instanţa, sesizată prin acţiunea principală în justiţie, fixează termenele acordate pentru semnarea chemării în judecată şi pentru intervenţie.
§ 2 Transportatorul care îşi exercită dreptul de regres, trebuie să-şi formuleze reclamaţia la una şi aceeaşi instanţa pentru toţi transportatorii cu care nu a făcut o înţelegere, sub sancţiunea de a-şi pierde dreptul de regres împotriva celor pe care nu i-a acţionat în judecată.
§ 3 Instanţa trebuie să statueze printr-o singură şi unică hotărâre asupra tuturor acţiunilor în regres de care este sesizat.
§ 4 Transportatorul care doreşte să valorifice dreptul sau de regres, poate sesiza instanţa statului pe teritoriul căruia unul din transportatorii participanţi la transport are sediul principal sau sucursala sau biroul care a încheiat contractul de transport.
§ 5 Atunci când acţiunea în justiţie trebuie introdusă împotriva mai multor transportatori, transportatorul reclamant poate alege între instanţele competente în conformitate cu § 4, pe aceea în faţa căruia va introduce acţiunea sa în regres.
§ 6 Nu pot fi introduse în instanţa acţiuni în regres referitoare la cererea de despăgubire exercitată de persoana în drept la contractul de transport.
ART. 64
Convenţii referitoare la acţiuni în regres
Transportatorii sunt liberi sa convină între ei prevederi care deroga de la Articolele 61 şi 62.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
