Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
REGULI UNIFORME din 9 mai 1980 privind Contractele de Utilizare a Vehiculelor în Trafic Internaţional Feroviar (CUV)*)
EMITENT: Organizaţia Interguvernamentală pentru Transporturile Internaţionale Feroviare PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 538 bis din 1 septembrie 2001
*) Textul are conţinutul prezentat în Protocolul de modificare din 3 iunie 1999.
ART. 1
Domeniu de aplicare
Prezentele Reguli uniforme se aplică contractelor bilaterale sau multilaterale privind utilizarea vehiculelor feroviare ca mijloace de transport pentru efectuarea transporturilor, în conformitate cu Regulile uniforme CIV şi Regulile uniforme CIM.
ART. 2
Definiţii
În sensul prezentelor Reguli uniforme, termenul:
a) "operator de transport feroviar" înseamnă orice operator cu statut privat sau public, autorizat sa transporte persoane sau mărfuri, tractiunea fiind asigurata de acesta;
b) "vehicul" înseamnă orice vehicul apt sa circule pe propriile roti pe căile ferate, neprevăzut cu mijloc de tracţiune;
c) "deţinător" înseamnă acela care exploatează în mod economic şi de maniera durabila un vehicul, ca mijloc de transport, în calitate fie de proprietar, fie având drept de dispunere asupra lui;
d) "statie de domiciliu" înseamnă locul care este înscris pe vehicul şi la care acest vehicul poate sau trebuie să fie înapoiat în conformitate cu condiţiile din contractul de utilizare.
ART. 3
Semne şi inscripţii pe vehicule
§ 1 În pofida prescripţiilor referitoare la admiterea tehnica a vehiculelor în circulaţie în trafic internaţional, cel care, în baza unui contract prevăzut la Articolul 1, pune la dispoziţie un vehicul, trebuie să se asigure ca pe vehicul sunt înscrise:
a) indicaţia deţinătorului;
b) dacă este cazul, indicaţia operatorului de transport feroviar în al cărui parc de vehicule este incorporat vehiculul;
c) dacă este cazul, indicaţia statiei de domiciliu;
d) alte semne şi inscripţii convenite în contractul de utilizare.
§ 2 Semnele şi inscripţiile prevăzute la § 1 pot fi completate prin mijloace de identificare electronică.
ART. 4
Răspunderea în caz de pierdere sau avarie a unui vehicul
§ 1 Cu excepţia cazului în care dovedeşte ca paguba nu s-a produs din vina sa, operatorul de transport feroviar căruia i-a fost încredinţat vehiculul în vederea utilizării ca mijloc de transport răspunde pentru paguba care rezultă din pierderea sau avarierea vehiculului sau a accesoriilor acestuia.
§ 2 Operatorul de transport feroviar nu este răspunzător pentru paguba rezultată în urma pierderii accesoriilor care nu sunt înscrise pe ambele laturi ale vehiculului, sau care nu sunt menţionate în inventarul care îl însoţeşte.
§ 3 În caz de pierdere a vehiculului sau a accesoriilor acestuia, despăgubirea este limitată, cu excluderea oricăror altor daune-interese, la valoarea uzuală a vehiculului sau a accesoriilor acestuia, considerate în locul şi momentul pierderii. Dacă este imposibil a se certifica ziua şi locul pierderii, despăgubirea este limitată la valoarea uzuală în ziua şi locul unde vehiculul a fost încredinţat pentru utilizare.
§ 4 În caz de avarie a vehiculului sau a accesoriilor acestuia, despăgubirea este limitată, cu excluderea oricăror altor daune-interese, la cheltuielile de reparatie. Despăgubirea nu depăşeşte suma datorată în caz de pierdere.
§ 5 Părţile la contract pot conveni prevederi care deroga de la §§ 1 până la 4.
ART. 5
Decăderea din dreptul de a invoca limitele de răspundere
Limitele de răspundere prevăzute la Articolul 4 §§ 3 şi 4, nu se aplică dacă se dovedeşte ca paguba care a rezultat în urma unui act sau unei omisiuni pe care operatorul de transport feroviar a comis-o fie cu intenţia de a provoca o astfel de paguba, fie în mod temerar şi în cunoştinţa de cauza ca ar putea rezultă, probabil, o astfel de paguba.
ART. 6
Prezumţia de pierdere a unui vehicul
§ 1 Persoana în drept poate, fără să fie nevoit sa furnizeze alte dovezi, sa considere un vehicul ca pierdut în momentul în care a solicitat operatorului de transport feroviar căruia i-a încredinţat acest vehicul pentru utilizare ca mijloc de transport, să facă cercetările necesare pentru vehicul, şi dacă acest vehicul nu a fost pus la dispoziţia sa în cele trei luni care urmează din ziua sosirii cererii sale, sau dacă n-a primit nici o indicaţie referitoare asupra locului unde se afla vehiculul. Acest termen este majorat cu durata imobilizarii vehiculului pentru orice cauza neimputabila operatorului de transport feroviar sau pentru avarie.
§ 2 Dacă vehiculul considerat pierdut este regasit după plata despăgubirii, persoana indreptatita poate, într-un termen de şase luni de la primirea avizării, să solicite operatorului de transport feroviar căruia i-a încredinţat vehiculul pentru utilizare ca mijloc de transport, ca vehiculul sa îi fie înapoiat, fără cheltuieli şi contra restituirii despăgubirii, în statia de domiciliu sau într-un alt loc convenit.
§ 3 Dacă solicitarea vizata la § 2 nu e formulată sau dacă vehiculul este regasit la mai mult de un an de la plata despăgubirii, operatorul de transport feroviar căruia persoana în drept i-a încredinţat vehiculul pentru utilizare ca mijloc de transport dispune de vehicul, în conformitate cu legile şi prescripţiile în vigoare în locul în care s-a găsit vehiculul.
§ 4 Părţile la contract pot conveni prevederi care deroga de la §§ 1 până la 3.
ART. 7
Răspunderea pentru pagubele cauzate de un vehicul
§ 1 Cel care, în baza unui contract prevăzut la Articolul 1, a încredinţat vehiculul pentru utilizare ca mijloc de transport, răspunde pentru paguba cauzată de vehicul, atunci când vina îi este imputabilă.
§ 2 Părţile la contract pot conveni prevederi care deroga de la § 1.
ART. 8
Substituire
Când contractul de utilizare a vehiculelor prevede că operatorul de transport feroviar poate incredinta vehiculul altor operatori de transport feroviar pentru utilizare ca mijloc de transport, operatorul de transport feroviar poate, cu acordul deţinătorului, sa convină cu ceilalţi operatori de transport feroviar ca:
a) sub rezerva dreptului de regres pe care îl are, li se substituie în ceea ce priveşte răspunderea faţă de deţinător în caz de pierdere sau avarie ale vehiculului sau ale accesoriilor acestuia;
b) numai deţinătorul este răspunzător faţă de alţi operatori de transport feroviar pentru pagubele cauzate de vehicul, dar numai operatorul de transport feroviar care este partener contractual al deţinătorului e autorizat sa valorifice drepturile altor operatori de transport feroviar.
ART. 9
Răspunderea pentru agenţi şi alte persoane
§ 1 Părţile la contract sunt răspunzătoare pentru agenţii lor şi pentru alte persoane la serviciul cărora recurg pentru executarea contractului, atunci când acei agenţi sau acele persoane acţionează în exerciţiul funcţiunii lor.
§ 2 Cu excepţia unei convenţii contrare între părţile la contract, gestionării de infrastructura pe care operatorul de transport feroviar utilizează vehiculul ca mijloc de transport, sunt consideraţi ca persoane la ale căror servicii operatorul de transport feroviar recurge.
§ 3 §§ 1 şi 2 se aplică în egala măsura în caz de substituire, în conformitate cu Articolul 8.
ART. 10
Alte acţiuni în justiţie
§ 1 În toate cazurile în care prezentele Reguli uniforme se aplică, orice acţiune în justiţie pentru răspundere în caz de pierdere sau avarie a vehiculului sau a accesoriilor sale, indiferent de natura acesteia, nu poate fi introdusă împotriva operatorului de transport feroviar căruia vehiculul i-a fost încredinţat pentru utilizare ca mijloc de transport, decât în condiţiile şi limitarile acestor Reguli uniforme şi celor din contractul de utilizare.
§ 2 § 1 se aplică în egala măsura în caz de substituire în conformitate cu Articolul 8.
§ 3 Acelaşi mod se aplică pentru orice acţiune în justiţie introdusă împotriva agenţilor şi altor persoane pentru care răspunde operatorul de transport feroviar căruia vehiculul i-a fost încredinţat pentru utilizare ca mijloc de transport.
ART. 11
Instanţa
§ 1 Acţiunile în justiţie izvorâte dintr-un contract încheiat în baza prezentelor Reguli uniforme pot fi introduse în faţa instanţei desemnate de comun acord între părţile la contract.
§ 2 Cu excepţia unei convenţii contrare între părţi, instanţa competenţa este cea a statului membru în care pârâtul îşi are sediul. Dacă pârâtul nu are sediul într-un stat membru, instanţa competenţa este cea a statului membru în care s-a produs paguba.
ART. 12
Termenul de prescripţie
§ 1 Termenul de prescripţie pentru acţiunile în justiţie bazate pe Articolele 4 şi 7 este de trei ani.
§ 2 Termenul de prescripţie curge:
a) pentru acţiunile în justiţie bazate pe Articolul 4, din ziua în care a fost constatată pierderea sau avaria vehiculului sau din ziua în care persoana în drept putea considera vehiculul pierdut, în conformitate cu Articolul 6 § 1 sau § 4.
b) pentru acţiunile în justiţie bazate pe Articolul 7, din ziua în care s-a produs paguba.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
