Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
REGULI DE PROCEDURA ALE CONGRESELOR din 12 august 2008 adoptate la Congresul de la Geneva al Uniunii Postale Universale la 12 august 2008
------------ *) Ratificate de <>Legea nr. 328 din 27 octombrie 2009 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 11 noiembrie 2009.
Uniunea Poştalã Universalã
Cuprins
Articol 1 Dispoziţii generale 2 Delegaţii 3 Acreditãrile delegaţiilor 4 Ordinea de aranjare 5 Observatori de drept 6 Invitaţi 7 Decanul Congresului 8 Preşedinţia şi Vice-Preşedinţia Congresului şi a Comisiilor 9 Biroul Congresului 10 Membrii Comisiilor 11 Grupe de lucru 12 Secretariatul Congresului şi al Comisiilor 13 Limbi de deliberare 14 Limbile folosite pentru redactarea documentelor Congresului 15 Propuneri 16 Examinarea propunerilor în Congres şi în Comisii 17 Dezbateri 18 Moţiuni de ordine şi moţiuni de procedurã 19 Quorum 20 Principiul şi procedura de vot 21 Condiţii de aprobare a propunerilor 22 Alegerea membrilor Consiliului de Administraţie şi a Consiliului de Exploatare Poştalã 23 Alegerea Directorului General şi a Directorului General Adjunct al Biroului Internaţional 24 Rapoarte 25 Apelul împotriva deciziilor adoptate de Comisii şi de Congres 26 Aprobarea de cãtre Congres a proiectelor de decizii (acte, rezoluţii, etc.) 27 Atribuirea de studii Consiliului de Administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştalã 28 Rezerve la Acte 29 Semnarea actelor 30 Amendamente la Regulile de procedurã
REGULILE DE PROCEDURĂ ALE CONGRESELOR
ART. 1 Dispoziţii generale
Prezentele Reguli de procedurã (denumite în cele ce urmeazã "Regulile") sunt redactate prin aplicarea Actelor Uniunii cãrora li se supun. În caz de neconcordanţã între una dintre dispoziţiile lor şi o dispoziţie a Actelor, acestea din urmã prevaleazã.
ART. 2 Delegaţii
1. Prin termenul de "delegaţie" se înţelege persoana sau ansamblul de persoane desemnate de cãtre un stat-membru pentru a participa la Congres. Delegaţia se compune dintr- un şef de delegaţie, şi, dacã este cazul, dintr-un adjunct al şefului de delegaţie, dintr-unul sau mai mulţi delegaţi şi, eventual dintr-unul sau mai mulţi funcţionari ataşaţi (inclusiv experţi, secretari, etc.). 2. Şefii de delegaţie, adjuncţii lor precum şi delegaţii sunt reprezentanţi ai statelor- membre în sensul articolului 14.2, din Constituţie, dacã au acreditãrile care respectã condiţiile stabilite în articolul 3 din prezentele Reguli. 3. Funcţionarii ataşaţi sunt admişi la şedinţe şi au dreptul de a participa la dezbateri, dar ei nu au, în principiu, drept de vot. Totuşi, ei pot sã fie autorizaţi de cãtre şeful lor de delegaţie sã voteze în numele statului lor în şedinţele Comisiilor. Asemenea autorizaţii trebuie sã fie prezentate în scris Preşedintelui Comisiei respective înainte de începerea şedinţei.
ART. 3 Acreditãrile delegaţilor
1. Acreditãrile delegaţilor trebuie sã fie semnate de cãtre Şeful Statului, de Şeful Guvernului sau Ministrul Afacerilor Externe din statul respectiv. Ele trebuie sã fie redactate în forma corectã şi completã. Acreditãrile delegaţilor abilitaţi sã semneze Actele (plenipotenţiarii) trebuie sã indice forţa acestei semnãturi (semnãtura sub rezerva ratificãrii sau aprobãrii, semnãtura "ad referendum", semnãtura definitivã). În absenţa unei astfel de precizãri, semnãtura este consideratã ca supusã ratificãrii sau aprobãrii. Acreditãrile care autorizeazã semnarea actelor includ implicit dreptul de deliberare şi vot. Delegaţii cãrora autoritãţile competente le-au încredinţat depline puteri fãrã sã precizeze forţa acestor puteri, sunt autorizaţi sã delibereze, sã voteze şi sã semneze acte, numai dacã din textul prin care se acordã acreditãrile, nu reiese în mod explicit ceva în contradictoriu. 2. Împuternicirile trebuie sã fie înaintate de la deschiderea Congresului autoritãţii desemnate în acest scop. 3. Delegaţii care nu au acreditãri sau care nu le-au depus pot, dacã numele lor a fost comunicat de cãtre Guvernul lor Guvernului ţãrii gazdã, sã ia parte la dezbateri şi sã voteze din momentul în care iau parte la lucrãrile Congresului. Acelaşi lucru va fi valabil şi pentru cei ale cãror acreditãri prezintã nereguli. Aceşti delegaţi nu vor mai fi autorizaţi sã voteze începând din momentul în care Congresul a aprobat ultimul raport al Comisiei de verificare a acreditãrilor care constatã cã acreditãrile lor sunt greşite sau prezintã nereguli şi atât timp cât situaţia nu este reglementatã. Ultimul raport trebuie sã fie aprobat de cãtre Congres înainte de alegeri, altele decât cea a Preşedintelui Congresului şi înainte de aprobarea proiectelor de acte. 4. Acreditãrile unui stat-membru care este reprezentat la Congres de cãtre delegaţia unui alt stat-membru (procurã) vor fi prezentate în aceeaşi formã cu cele menţionate în paragraful 1. 5. Acreditãrile şi procurile adresate prin telegramã nu sunt admise. În schimb, vor fi acceptate telegramele care rãspund unei solicitãri de informaţii referitoare la o problemã legatã de acreditãri. 6. Delegaţia care, dupã ce şi-a depus acreditãrile, este împiedicatã sã asiste la una sau mai multe şedinţe, are posibilitatea sã fie reprezentatã de cãtre delegaţia unui alt stat membru, cu condiţia sã notifice, în scris, Preşedintele reuniunii respective. Totuşi, o delegaţie poate reprezenta doar o singurã ţarã, alta decât a sa. 7. Delegaţii statelor-membre care nu sunt parte la un Acord pot lua parte, fãrã drept de vot, la deliberãrile Congresului referitoare la acel Acord.
ART. 4 Ordinea de aranjare
1. La şedinţele Congresului şi Comisiilor, delegaţiile sunt aranjate în ordinea alfabeticã francezã a statelor-membre reprezentate. 2. Preşedintele Consiliului de Administraţie trage la sorţi, la momentul oportun, numele statului care va ocupa primul loc în faţa tribunei prezidenţiale, cu ocazia şedinţelor Congresului şi Comisiilor.
ART. 5 Observatorii de drept
1. Reprezentanţii Organizaţiei Naţiunilor Unite sunt admişi în calitate de observatori la lucrãrile Congresului, putând participa şi lua parte la dezbateri. 2. Uniunile Restrânse sunt admise ca observatori la Congres şi Comisiile sale. 3. Liga Statelor Arabe şi Uniunea Africanã (UA) sunt admise ca observatori la Congres şi Comisiile sale. 4. Membrii Consiliului Consultativ vor fi admişi ca observatori la Congres şi Comisiile sale. 5. Observatorii menţionaţi în paragrafele 1 - 4 nu vor putea vota, dar pot lua cuvântul cu permisiunea Preşedintelui reuniunii. 6. În situaţii excepţionale, dreptul observatorilor menţionaţi în paragraful 4 de a participa la anumite întâlniri, sau pãrţi din întâlniri, poate fi restricţionat dacã este necesar pentru a pãstra confidenţialitatea subiectului reuniunii. Aceştia vor fi informaţi în acest sens, în cel mai scurt timp posibil. Aceastã restricţie poate fi decisã de la caz la caz de oricare organism interesat sau de Preşedintele acestuia. Aceste decizii vor fi revizuite de Biroul Congresului, care va avea autoritatea de a confirma sau infirma aceste decizii printr-un vot cu majoritate simplã.
ART. 6 Invitaţi
1. Reprezentanţii agenţiilor specializate ale Naţiunilor Unite şi ai organizaţiilor interguvernamentale vor fi desemnaţi de cãtre Consiliul de Administraţie sã participe la anumite reuniuni ale Congresului şi ale Comisiilor sale, atunci când se discutã probleme de interes pentru aceste organizaţii. 2. Reprezentanţii oricãrui organism internaţional, oricãrei asociaţii sau întreprinderi sau orice persoanã calificatã desemnatã în timp util de cãtre Consiliul de Administraţie va fi admisã la reuniunile specificate ale Congresului şi ale comisiilor sale. 3. Invitaţii la care se face referire în paragrafele 1 şi 2 nu vor avea drept de vot dar pot lua cuvântul cu permisiunea preşedintelui de şedinţã.
ART. 7 Decanul Congresului
1. Statul membru care este gazda Congresului, de comun acord cu Biroul Internaţional, propune persoana care urmeazã a fi desemnatã ca decan al Congresului. Consiliul de Administraţie aprobã aceastã numire în timp util. 2. La deschiderea primei sesiuni plenare a fiecãrui Congres, Decanul va servi drept Preşedinte, pânã ce Congresul alege Preşedintele. El va exercita de asemenea funcţiile care îi sunt atribuite în conformitate cu precedentele reguli.
ART. 8 Preşedinţia şi vice-preşedinţia Congresului şi Comisiilor
1. În cadrul primei sesiuni plenare, Congresul, la propunerea Decanului, alege preşedintele Congresului şi apoi, la propunerea Consiliului de Administraţie, aprobã desemnarea statelor membre care urmeazã sã îşi asume preşedinţia şi vice-preşedinţia Congresului şi Comisiilor. Aceste poziţii vor fi atribuite luând în considerare cât mai mult posibil o distribuţie echitabilã a statelor membre. 2. Preşedinţii deschid şi închid şedinţele pe care le prezideazã, conduc discuţiile, dau cuvântul oratorilor, supun la vot propunerile şi anunţã ce majoritate este necesarã pentru adoptarea lor, anunţã deciziile şi, sub rezerva aprobãrii Congresului, dau eventual o interpretare a acestor decizii. 3. Preşedinţii vor veghea la respectarea prezentelor reguli şi la menţinerea ordinii în cursul şedinţelor. 4. Orice delegaţie poate sã facã apel, în faţa Congresului sau a Comisiei, împotriva unei decizii luate de cãtre Preşedintele acestora pe baza unei dispoziţii din reguli sau a unei interpretãri a acestora. Decizia Preşedintelui va rãmâne totuşi valabilã doar dacã ea nu este anulatã de majoritatea membrilor prezenţi şi care voteazã. 5. Dacã statul membru desemnat sã asigure preşedinţia nu mai este în mãsurã sã îşi asume aceastã funcţie, unul dintre Vice-Preşedinţi va fi desemnat de cãtre Congres sau de cãtre Comisia respectivã, sã îl înlocuiascã.
ART. 9 Biroul Congresului
1. Biroul este organul central însãrcinat sã conducã lucrãrile Congresului. El este compus din Preşedintele şi Vice-Presedinţii Congresului, precum şi din Preşedinţii Comisiilor. El se reuneşte periodic pentru a examina derularea lucrãrilor Congresului şi a Comisiilor acestuia şi pentru a formula recomandãri care sã favorizeze aceastã derulare. El ajutã Preşedintele sã elaboreze ordinea de zi a fiecãrei şedinţe plenare şi sã coordoneze activitatea Comisiilor. El face recomandãri referitoare la închiderea Congresului. 2. Secretarul General al Congresului şi Secretarul General Adjunct menţionaţi în articolul 12.1 asistã la reuniunile Biroului.
ART. 10 Membrii comisiilor
1. Statele-membre reprezentate în Congres sunt de drept membre în Comisiile însãrcinate cu examinarea propunerilor referitoare la Constituţie, Regulamentul General şi Convenţie. 2. Statele-membre reprezentate în Congres care sunt parte la unul sau mai multe Acorduri facultative sunt de drept membre ale Comisiei şi/sau Comisiilor însãrcinate cu revizuirea acestor Acorduri. Dreptul de vot al membrilor acestor Comisii este limitat la Acordul sau Acordurile la care sunt parte. 3. Delegaţiile care nu sunt membre ale Comisiilor care trateazã Acordurile au posibilitatea sã asiste la şedinţele acestor Comisii şi sã ia parte la deliberãri fãrã drept de vot.
ART. 11 Grupele de lucru
1. Congresul şi fiecare Comisie pot constitui Grupe de lucru pentru studiul problemelor speciale.
ART. 12 Secretariatul Congresului şi Comisiilor
1. Directorul general şi Directorul General Adjunct al Biroului Internaţional îşi asumã funcţiile de Secretar General şi respectiv Secretar General Adjunct al Congresului. 2. Secretarul General şi Secretarul General Adjunct participã la şedinţele Congresului şi Biroului Congresului, luând parte la deliberãri, fãrã drept de vot. De asemenea, ei pot, în aceleaşi condiţii, sã asiste la şedinţele Comisiilor sau sã fie reprezentaţi la aceste şedinţe de cãtre un funcţionar (oficial) superior al Biroului Internaţional. 3. Activitatea de secretariat a Congresului, a Biroului Congresului şi a Comisiilor este efectuatã de cãtre personalul Biroului Internaţional în colaborare cu statul membru gazdã. 4. Funcţionarii superiori ai Biroului Internaţional îşi asumã funcţiile de Secretari ai Congresului, ai Biroului Congresului şi ai Comisiilor. Ei asistã Preşedintele în timpul şedinţelor şi sunt responsabili cu redactarea rapoartelor. 5. Secretarii Congresului şi Comisiilor sunt asistaţi de cãtre Secretarii Adjuncţi.
ART. 13 Limbile folosite pentru dezbateri
1. Sub rezerva paragrafului 2, limbile francezã, englezã, spaniolã şi rusã sunt admise pentru deliberãri, prin intermediul unui sistem de interpretare simultanã sau consecutivã. 2. Deliberãrile Comisiei de Redactare se desfãşoarã în limba francezã. 3. Pentru dezbaterile menţionate în paragraful 1 pot fi folosite şi alte limbi. Limba ţãrii gazdã va avea prioritate în aceastã privinţã. Delegaţiile care utilizeazã alte limbi asigurã interpretarea simultanã în una dintre limbile menţionate în paragraful 1, fie prin sistemul de interpretare simultanã, când pot fi aduse modificãri de ordin tehnic, fie prin interpreţi particulari. 4. Cheltuielile de instalare şi de întreţinere a echipamentului tehnic sunt în sarcina Uniunii. 5. Cheltuielile serviciilor de interpretare sunt repartizate între statele-membre care utilizeazã aceeaşi limbã, proporţional cu contribuţia lor la cheltuielile Uniunii.
ART. 14 Limbile de redactare a documentelor Congresului
1. Documentele elaborate în timpul Congresului, inclusiv proiectele de decizii supuse aprobãrii Congresului, sunt publicate în limba francezã de cãtre Secretariatul Congresului. 2. În acest scop, documentele care provin de la delegaţiile statelor-membre trebuie sã fie prezentate în limba francezã, fie direct, fie prin intermediul serviciilor de traducere ataşate Secretariatului Congresului. 3. Serviciile mai sus menţionate, organizate pe cheltuiala lor de cãtre grupurile lingvistice constituite conform dispoziţiilor corespunzãtoare din Regulamentul General, pot deasemenea sã traducã documente ale Congresului în limbile respective.
ART. 15 Propuneri
1. Toate problemele aduse în faţa Congresului fac obiectul unor propuneri. 2. Toate propunerile publicate de cãtre Biroul Internaţional înainte de deschiderea Congresului sunt considerate ca supuse Congresului. 3. Cu douã luni înainte de deschiderea Congresului, nici o propunere nu va mai fi luatã în consideraţie, în afara acelora care amendeazã propunerile anterioare. 4. Se considerã amendament orice propunere care, farã sã altereze fondul propunerii originale, implicã o suprimare, o adãugare la o parte a propunerii originale sau revizuirea unei pãrţi a acestei propuneri. Nici o propunere de modificare nu va fi consideratã ca amendament dacã ea este incompatibilã cu sensul sau intenţia propunerii originale. În cazuri de dubiu, luarea deciziei îi revine Congresului sau Comisiei. 5. Amendamentele prezentate în Congres referitoare la propuneri deja fãcute trebuie sã fie remise în scris, în limba francezã la Secretariat înainte de ora 12.00 a zilei anterioare celei de punere a lor în discuţie, pentru a fi distribuite în aceeaşi zi delegaţilor. Acest termen nu se aplicã amendamentelor care rezultã direct din discuţiile în Congres sau în Comisie. În acest ultim caz, dacã se solicitã, autorul amendamentului trebuie sã prezinte textul în scris în limba francezã sau dacã nu se poate, în orice limbã a dezbaterilor. Preşedintele interesat va citi sau va face sã fie citit textul. 6. Procedura prevãzutã în paragraful 5 se aplicã şi pentru prezentarea propunerilor care nu vizeazã modificarea textului Actelor (proiecte de rezoluţie, de recomandãri, opinii oficiale etc.), atunci când aceste propuneri rezultã din activitatea Congresului. 7. Orice propunere sau amendament trebuie sã conţinã forma definitivã a textului care va fi introdus în Actele Uniunii, sub rezerva revizuirii de cãtre Comisia de Redactare.
ART. 16 Examinarea propunerilor în Congres şi Comisii
1. Propunerile de ordin redacţional (al cãror numãr este urmat de litera R) sunt atribuite Comisiei de Redactare fie direct, dacã din partea Biroului Internaţional nu existã nici o îndoialã privind natura lor (o listã a acestor propuneri este redactatã de Biroul Internaţional în atenţia Comisiei de redactare), fie, dacã Biroul Internaţional are îndoieli privind natura lor, dupã ce celelalte Comisii au confirmat natura lor pur redacţionalã (o listã a lor este de asemenea redactatã în atenţia Comisiilor interesate). Totuşi, dacã asemenea propuneri sunt legate de alte propuneri de fond ce trebuie evaluate de cãtre Congres sau de cãtre celelalte Comisii, Comisia de Redactare amânã studierea pânã ce Congresul sau celelalte Comisii s-au pronunţat faţã de propunerile de fond corespunzãtoare. Propunerile al cãror numãr nu este urmat de litera R, dar care, dupã pãrerea Biroului Internaţional, sunt propuneri de ordin redacţional, sunt repartizate direct Comisiilor care se ocupã de propunerile de fond corespunzãtoare. Aceste Comisii decid, încã de la începerea lucrãrilor lor, care dintre aceste propuneri vor fi atribuite direct Comisiei de redactare. O listã a acestor propuneri este redactatã de cãtre Biroul Internaţional în atenţia Comisiilor în cauzã. 2. Dacã o aceeaşi problemã face obiectul mai multor propuneri, Preşedintele hotãrãşte ordinea lor în discuţie, începând, în principiu, cu propunerea care se abate cel mai mult de la textul de bazã şi care comportã schimbarea cea mai profundã faţã de status quo. 3. Dacã o propunere poate fi împãrţitã în mai multe pãrţi, fiecare dintre ele poate, cu acordul autorului propunerii sau al plenarei, sã fie examinatã şi supusã separat la vot. 4. Orice propunere retrasã în Congres sau în Comisie de cãtre autorul sãu poate fi reluatã de cãtre delegaţia altui stat-membru. De asemenea, dacã un amendament la o propunere este acceptat de cãtre autorul acesteia, o altã delegaţie poate relua propunerea originalã neamendatã. 5. Orice amendament la o propunere, acceptat de cãtre delegaţia care prezintã aceastã propunere, este imediat încorporat în textul propunerii. Dacã autorul propunerii originale nu acceptã un amendament, Preşedintele hotãrãşte dacã trebuie sã se voteze mai întâi asupra amendamentului sau asupra propunerii, începând cu varianta care se abate cel mai mult de la sensul sau intenţia textului de bazã şi care antreneazã schimbarea cea mai profundã faţã de status quo. 6. Procedura descrisã în paragraful 5 se aplicã şi atunci când sunt prezentate mai multe amendamente pentru aceeaşi propunere. 7. Preşedintele Congresului şi Preşedinţii Comisiilor fac sã fie remis Comisiei de redactare, dupã fiecare şedinţã, textul scris al propunerilor, amendamentelor sau hotãrârilor adoptate.
ART. 17 Deliberãri
1. Delegaţii nu pot lua cuvântul decât dupã ce au fost autorizaţi de Preşedintele reuniunii. El le recomandã sã vorbeascã lent şi clar. Preşedintele trebuie sã lase delegaţilor posibilitatea de a-şi exprima liber şi în întregime pãrerea asupra subiectului în discuţie, atâta timp cât exprimarea corespunde derulãrii normale a deliberãrilor. 2. În afara unei decizii contrare luate de majoritatea membrilor prezenţi şi care voteazã, discursurile nu pot sã depãşeascã cinci minute. Preşedintele este autorizat sã întrerupã orice orator care depãşeşte timpul permis. De asemenea, el poate sã invite delegatul sã nu se îndepãrteze de subiect. 3. În cursul unei dezbateri, Preşedintele poate, cu acordul majoritãţii membrilor prezenţi şi care voteazã, sã declare închisã lista oratorilor dupã ce i-a dat citire. Când lista este epuizatã, el declarã închise dezbaterile, sub rezerva de a acorda autorului propunerii în discuţie, chiar dupã închiderea listei, dreptul de a rãspunde oricãrui discurs pronunţat. 4. De asemenea, Preşedintele poate, cu acordul majoritãţii membrilor prezenţi şi care voteazã, sã limiteze numãrul de intervenţii al uneia şi aceleiaşi delegaţii asupra unei propuneri sau a unui grup de propuneri determinat, trebuind totuşi sã fie acordatã autorului propunerii posibilitatea de a o prezenta şi de a interveni ulterior, dacã solicitã, pentru a aduce elemente noi ca rãspuns la intervenţiile altor delegaţii, în aşa fel încât el sã poatã sã aibã ultimul cuvânt dacã solicitã. 5. Cu acordul majoritãţii membrilor prezenţi şi care voteazã, Preşedintele poate limita numãrul de intervenţii asupra unei propuneri sau a unui grup de propuneri determinat; aceastã limitare nu poate fi inferioarã de cinci pentru şi cinci contra propunerii în discuţie.
ART. 18 Moţiuni de ordine şi moţiuni de procedurã
1. În cursul discutãrii oricãrei probleme şi chiar, dacã este cazul, dupã închiderea dezbaterilor, o delegaţie poate sã ridice o moţiune de ordine pentru a cere: - lãmuriri asupra derulãrii dezbaterilor; - respectarea regulilor de procedurã; - modificarea ordinii de discuţie sugerate de Preşedinte pentru discutarea propunerilor. Moţiunea de ordine are prioritate asupra tuturor problemelor, inclusiv a moţiunilor de procedurã menţionate în paragraful 3. 2. Preşedintele face imediat precizãrile dorite sau ia decizia pe care o considerã oportunã referitoare la moţiunea de ordine. În caz de obiecţii, hotãrârea Preşedintelui este imediat supusã la vot. 3. În plus, în cursul discutãrii unei probleme, o delegaţie poate introduce o moţiune de procedurã care vizeazã: a) suspendarea şedinţei; b) închiderea şedinţei; c) amânarea dezbaterilor asupra problemei în discuţie; d) închiderea dezbaterilor asupra problemei în discuţie. Moţiunile de procedurã au prioritate, în ordinea stabilitã mai sus, asupra tuturor celorlalte propuneri, în afara moţiunilor de ordine menţionate în paragraful 1. 4. Moţiunile referitoare la suspendarea sau ridicarea şedinţei nu sunt discutate, ci sunt supuse imediat la vot. 5. Când o delegaţie propune amânarea sau închiderea dezbaterilor asupra unei probleme în discuţie, cuvântul este acordat doar unui numãr de doi vorbitori care se opun amânãrii sau închiderii dezbaterii, dupã care moţiunea este supusã la vot. 6. Delegaţia care prezintã moţiunea de ordine sau de procedurã nu poate, în intervenţia sa, sã trateze fondul problemei în discuţie. Autorul unei moţiuni de procedurã poate sã o retragã înainte ca ea sã fie supusã la vot şi orice moţiune asemãnãtoare, amendatã sau nu, care ar fi retrasã poate fi reluatã de cãtre o altã delegaţie.
ART. 19 Quorum
1. Sub rezerva paragrafelor 2 şi 3, quorum-ul necesar pentru deschiderea şedinţelor şi pentru votare este constituit din jumãtate dintre statele-membre reprezentate în Congres şi care au drept de vot. 2. În momentul votãrii modificãrii Constituţiei şi Regulamentului general, quorum-ul necesar este constituit din douã treimi din statele-membre ale Uniunii cu drept de vot. 3. În cazul Acordurilor, quorum-ul necesar pentru deschiderea şedinţelor şi votare este constituit din jumãtate din statele-membre, parte la Acordul în cauzã, reprezentate în Congres şi care au drept de vot. 4. Delegaţiile prezente care nu participã la un vot determinat, sau care declarã cã nu vor sã participe la el, nu sunt considerate ca absente în vederea determinãrii quorum-ului necesar conform paragrafelor 1, 2 şi 3.
ART. 20 Principiul şi procedura de vot
1. Problemele care nu pot fi reglate de comun acord sunt tranşate prin vot. 2. Votul se desfãşoarã prin sistemul tradiţional sau prin intermediul dispozitivului electronic de votare. În mod normal, votul se desfãşoarã prin intermediul dispozitivului electronic, atunci când acesta este la dispoziţia adunãrii. Totuşi, pentru votul secret, recurgerea la sistemul tradiţional poate avea loc dacã cererea prezentatã în acest sens de cãtre o delegaţie este sprijinitã de cãtre majoritatea delegaţiilor prezente şi care voteazã. 3. Pentru sistemul tradiţional, metodele de votare sunt urmãtoarele: a) prin ridicarea mâinii. Dacã rezultatul unei astfel de votãri produce îndoieli, Preşedintele poate, de la sine sau la cererea unei delegaţii, sã facã sã se procedeze imediat la votarea prin apel nominal a aceleiaşi probleme; b) prin apel nominal, la cererea unei delegaţii sau dacã aşa decide Preşedintele. Apelul se face în ordinea alfabeticã francezã a statelor-membre reprezentate, începând cu statul al cãrui nume a fost tras la sorţi de cãtre Preşedinte. Rezultatul votului, împreunã cu lista statelor grupate în funcţie de natura votului, este consemnat în raportul şedinţei; c) prin scrutin secret, folosind buletinul de vot, la cererea a douã delegaţii; în acest caz, Preşedintele reuniunii numeşte trei persoane, având în vedere o reprezentare geograficã şi un nivel de dezvoltare economicã echitabile, care sã numere voturile şi ia mãsurile necesare pentru a asigura secretul votului. 4. Prin intermediul dispozitivului electronic, metodele de votare fiind urmãtoarele: a) vot neînregistrat: înlocuieşte votul prin ridicarea mâinii; b) vot înregistrat: înlocuieşte votul prin apel nominal; totuşi, nu se procedeazã la apelul nominal al ţãrilor, decât dacã o delegaţie solicitã acest lucru şi dacã propunerea este sprijinitã de cãtre majoritatea delegaţiilor prezente şi care voteazã; c) vot secret: înlocuieşte votul secret prin buletin de vot. 5. Oricare ar fi sistemul utilizat, votarea prin scrutin secret are prioritate asupra oricãrei alte proceduri de votare. 6. Votul odatã început, nu poate fi întrerupt de nici o delegaţie, decât dacã este vorba de o moţiune de ordine referitoare la modalitatea conform cãreia se efectueazã votarea. 7. Dupã votare, Preşedintele poate autoriza delegaţiile sã-şi explice votul.
ART. 21 Condiţii de aprobare a propunerilor
1. Pentru a fi adoptate, propunerile referitoare la modificarea actelor trebuie sã fie aprobate: a) pentru Constituţie: de cãtre cel puţin douã treimi din statele membre ale Uniunii având drept de vot; b) pentru Regulamentul General: de cãtre majoritatea statelor membre reprezentate în Congres şi având drept de vot; c) pentru Convenţie: de cãtre majoritatea statelor-membre prezente şi având drept de vot; d) pentru Acorduri: de cãtre majoritatea statelor-membre parte a respectivelor Acorduri, prezente la Congres şi având drept de vot. 2. Problemele de procedurã care nu pot fi rezolvate de comun acord sunt hotãrâte de cãtre majoritatea statelor-membre prezente, cu drept de vot şi care voteazã. Acelaşi lucru este valabil şi pentru deciziile care nu privesc modificarea actelor, în afarã de situaţia în care, în Congres, majoritatea statelor-membre prezente, cu drept de vot şi care voteazã nu decide altfel. 3. Sub rezerva paragrafului 5, prin "state-membre prezente şi care voteazã", se înţelege statele-membre cu drept de vot care voteazã "pentru" sau "contra", abţinerile nefiind luate în consideraţie în calculul voturilor necesare pentru constituirea majoritãţii, la fel şi buletinele albe sau nule în caz de vot prin scrutin secret. 4. În caz de egalitate de sufragii, propunerea este consideratã ca respinsã. 5. Când numãrul de abţineri şi de buletine albe sau nule depãşeşte jumãtate din numãrul sufragiilor exprimate (pentru, contra, abţineri), examinarea problemei este amânatã pentru o şedinţã ulterioarã în cursul cãreia abţinerile precum şi buletinele albe sau nule nu vor mai fi luate în consideraţie.
ART. 22 Alegerea membrilor Consiliului de Administraţie şi ai Consiliului de Exploatare Poştalã
1. Pentru departajarea ţãrilor care au obţinut acelaşi numãr de voturi în alegerea membrilor Consiliului de Administraţie şi ai Consiliului de Exploatare Poştalã, Preşedintele procedeazã prin tragere la sorţi.
ART. 23 Alegerea Directorului General şi a Directorului General Adjunct al Biroului Internaţional
1. Alegerile pentru Directorul General şi Directorul General Adjunct al Biroului Internaţional au loc prin scrutin secret succesiv în una sau mai multe şedinţe ţinute în aceeaşi zi. Este ales candidatul care obţine majoritatea sufragiilor exprimate de cãtre statele-membre prezente şi care voteazã. Se organizeazã atâtea scrutinuri câte sunt necesare pentru ca un candidat sã obţinã aceastã majoritate. 2. Prin "state-membre prezente şi care voteazã" se înţeleg acele state care voteazã pentru unul dintre candidaţii ale cãror candidaturi au fost anunţate în mod corespunzãtor, abţinerile, voturile albe sau nule şi neavenite nefiind luate în consideraţie la calculul voturilor necesare pentru constituirea majoritãţii. 3. Dacã numãrul de abţineri şi de buletine albe sau nule şi neavenite depãşeşte jumãtate din numãrul de sufragii exprimate conform paragrafului 2, alegerea este amânatã pentru o şedinţã ulterioarã, în cursul cãreia abţinerile şi buletinele albe sau nule nu mai sunt luate în considerare. 4. Candidatul care la un tur de scrutin a obţinut cele mai puţine voturi este eliminat. 5. În caz de egalitate de voturi se realizeazã un scrutin suplimentar, ori un al doilea scrutin suplimentar, pentru a se departaja candidaţii, votarea executându-se doar pentru aceşti candidaţi. Dacã rezultatul nu este concludent, se decide prin tragere la sorţi, de cãtre Preşedinte. 5.bis Candidaţii pentru posturile de Director General şi Director General Adjunct ai Biroului Internaţional pot, la solicitarea lor, sã fie reprezentaţi la numãrarea voturilor
ART. 24 Rapoarte
1. Rapoartele şedinţelor plenare ale Congresului reproduc mersul şedinţelor, rezumã pe scurt intervenţiile, menţioneazã propunerile şi rezultatul deliberãrilor. 2. Deliberãrile şedinţelor Comisiilor fac obiectul rapoartelor cãtre Congres. Ca regulã generalã, Grupurile de Lucru redacteazã un raport în atenţia organelor care le-au creat. 3. Totuşi, fiecare delegat are dreptul sã solicite inserţia analiticã sau in extenso în raport a oricãrei declaraţii fãcute de el, cu condiţia sã depunã textul în francezã sau englezã la secretariat nu mai târziu de douã ore de la sfârşitul şedinţei. 4. Din momentul în care au fost distribuite proiectele de rapoarte, delegaţii dispun de un termen de douãzeci şi patru de ore pentru a prezenta observaţiile lor Secretariatului care, eventual, serveşte de intermediar între cel interesat şi Preşedintele şedinţei în cauzã. 5. Ca regulã generalã şi sub rezerva paragrafului 4, la începutul fiecãrei şedinţe a Congresului, Preşedintele supune aprobãrii raportul şedinţei precedente. Acelaşi lucru este valabil şi pentru rapoartele Comisiilor. Procesele-verbale sau rapoartele ultimelor şedinţe care nu au putut fi aprobate în Congres sau în Comisie sunt aprobate de cãtre Preşedinţii respectivi ai acestor reuniuni. Biroul Internaţional va ţine seama şi de eventualele observaţii pe care delegaţii statelor-membre le comunicã în termen de patruzeci de zile de la trimiterea respectivelor rapoarte. 6. Biroul Internaţional este autorizat sã rectifice în rapoartele şedinţelor Congresului şi Comisiilor erorile de secretariat care nu au putut fi evidenţiate cu ocazia aprobãrii lor conform paragrafului 5.
ART. 25 Apelul împotriva deciziilor luate de Comisii şi Congres
1. Orice delegaţie poate formula un apel împotriva deciziei referitoare la propuneri (acte, rezoluţii, etc) care au fost aprobate sau respinse în Comisie. Notificarea privind apelul va fi înmânatã în scris Preşedintelui Congresului, în 48 de ore de la încheierea şedinţei Comisiei în care propunerea a fost aprobatã sau respinsã. Apelul va fi discutat în urmãtoarea şedinţã plenarã. 2. Atunci când o propunere a fost adoptatã sau respinsã de Congres, aceasta poate fi repusã în discuţie de cãtre acelaşi Congres numai dacã apelul este sprijinit de cel puţin 10 delegaţii. Acest apel va trebui acceptat cu o majoritate de douã treimi din membri prezenţi şi care voteazã, cu drept de vot. Aceastã posibilitate va fi limitatã la acele propuneri înaintate direct în şedinţele plenare, subînţelegându-se faptul cã o singurã problemã nu poate conduce la mai mult de un apel.
ART. 26 Aprobarea de cãtre Congres a proiectelor de hotãrâri (acte, rezoluţii, etc.)
1. Ca regulã generalã, fiecare proiect de Acte prezentat de cãtre Comisia de redactare este examinat articol cu articol. Preşedintele poate, cu acordul majoritãţii, sã foloseascã o procedurã acceleratã, de exemplu capitol cu capitol. Fiecare Act va putea fi considerat ca adoptat doar dupã un vot de ansamblu favorabil. Articolul 21.1 este aplicabil acestui vot. 2. Biroul Internaţional este autorizat sã rectifice în Actele definitive erorile de redactare care n-au fost evidenţiate cu ocazia examinãrii proiectelor de Acte, numerotarea articolelor şi a paragrafelor precum şi referinţele. 3. Proiectele de decizii altele decât acelea care modificã Actele, prezentate de cãtre Comisia de redactare, sunt în general examinate în bloc. Dispoziţiile paragrafului 2 sunt aplicabile şi proiectelor acestor decizii.
ART. 27 Atribuirea de studii Consiliului de Administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştalã
1. La recomandarea Biroului sãu, Congresul atribuie studii Consiliului de Administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştalã, conform compoziţiei şi competenţelor respective ale acestor douã organe, aşa cum sunt ele descrise în articolele 102 şi 104 din Regulamentul general.
ART. 28 Rezerve la acte
1. Rezervele trebuie sã fie prezentate Secretariatului sub forma unei propuneri scrise într-una din limbile de lucru ale Biroului Internaţional (propuneri privind Protocolul Final) în cel mai scurt timp posibil dupã adoptarea propunerii privind articolul la care se referã rezerva. 2. Pentru ca propunerile privind rezervele sã poatã fi distribuite tuturor statelor membre înaintea adoptãrii Protocolului Final de cãtre Congres, Secretariatul Congresului va fixa un termen limitã pentru prezentarea rezervelor şi îl va aduce la cunoştinţã statelor membre. 3. Rezervele la Actele Uniunii prezentate dupã acest termen limitã fixat de Secretariat nu vor fi luate în considerare nici de cãtre Secretariat, nici de cãtre Congres.
ART. 29 Semnarea actelor
1. Actele finale aprobate de cãtre Congres vor fi înaintate plenipotenţiarilor pentru semnare.
ART. 30 Amendamente la regulile de procedurã
1. Fiecare Congres poate amenda regulile de procedurã. Pentru a fi acceptate în vederea dezbaterii, propunerile de amendare ale prezentelor reguli trebuie sã fie sprijinite în Congres de cel puţin 10 delegaţii, în afara de cazul în care nu sunt înaintate de acel organ al Uniunii abilitat sã înainteze propuneri. 2. Pentru a fi adoptate, propunerile de amendare ale prezentelor reguli trebuie aprobate de cel puţin douã treimi din statele membre reprezentate la Congres şi având drept de vot.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
