Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
ART. 1 (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii. (2) Parlamentul este alcãtuit din Camera Deputaţilor şi Senat. ART. 2 (1) Senatul este ales pentru un mandat de 4 ani care se prelungeşte, de drept, numai în condiţiile excepţionale prevãzute de Constituţie. (2) Senatul se organizeazã şi funcţioneazã potrivit dispoziţiilor Constituţiei, legii privind statutul deputaţilor şi senatorilor şi prezentului regulament. ART. 3 Senatul nou-ales se întruneşte în locul, ziua şi la ora stabilite prin decretul de convocare emis de Preşedintele României, în cel mult 20 de zile de la alegeri, potrivit art. 63 alin. (3) din Constituţia României, republicatã. ART. 4 (1) Senatul legal constituit alege Biroul permanent. (2) Pânã la alegerea Biroului permanent, lucrãrile plenului Senatului sunt conduse de cel mai în vârstã senator, în calitate de preşedinte decan de vârstã, asistat de cei mai tineri 4 senatori, în calitate de secretari asistenţi. În situaţia în care 2 sau mai mulţi senatori au aceeaşi datã de naştere, desemnarea se face în ordinea alfabeticã a numelui. (3) Imposibilitatea exercitãrii atribuţiilor de cãtre preşedintele decan de vârstã ori de cãtre unul sau mai mulţi secretari asistenţi, indiferent de motiv, se constatã prin votul majoritãţii senatorilor şi atrage, de drept, înlocuirea acestora cu urmãtorii senatori, potrivit criteriilor prevãzute la alin. (2). (4) Refuzul exercitãrii atribuţiilor de cãtre preşedintele decan de vârstã ori de cãtre unul sau mai mulţi secretari asistenţi, indiferent de motiv, se comunicã personal în plenul Senatului şi atrage, de drept, înlocuirea sa potrivit dispoziţiilor prevãzute la alin. (2). (5) Pânã la alegerea Biroului permanent pot avea loc numai dezbateri cu privire la validarea mandatelor de senator, a procedurilor necesare depunerii jurãmântului sau legate de constituirea noului Senat. ART. 5 (1) Pentru validarea mandatelor, Senatul alege în prima sa şedinţã o comisie compusã din 15 senatori. (2) Numãrul senatorilor care sunt propuşi în Comisia de validare de fiecare partid, organizaţie a cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, alianţã politicã sau alianţã electoralã este în funcţie de numãrul membrilor sãi raportat la numãrul total al senatorilor şi se stabileşte prin negocieri realizate de reprezentanţii acestora. (3) Partidele, organizaţiile cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, alianţele politice sau alianţele electorale fac propuneri nominale în limita numãrului stabilit potrivit alin. (2). (4) Propunerile nominale se transmit secretarilor asistenţi. Preşedintele decan de vârstã prezintã aceste propuneri plenului Senatului în ordinea numãrului de senatori ai fiecãrui partid, fiecãrei organizaţii a cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, fiecãrei alianţe politice sau alianţe electorale. Senatul hotãrãşte asupra propunerilor cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi. (5) Nu pot sã facã parte din comisia de validare senatorii împotriva cãrora au fost înregistrate, la Senat, sesizãri motivate de invalidare a mandatului, anterior constituirii comisiei. ART. 6 (1) Comisia de validare îşi începe de îndatã activitatea, alegându-şi un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi, care alcãtuiesc biroul comisiei şi se organizeazã în 4 grupe de lucru cuprinzând fiecare câte 3 membri. Alegerea acestora se face prin votul deschis al membrilor comisiei. (2) Desemnarea preşedintelui şi a vicepreşedinţilor se face prin negociere, potrivit configuraţiei politice rezultate din alegeri. ART. 7 (1) Secretarul general al Senatului preia dosarele privind alegerea senatorilor de la Biroul Electoral Central şi le predã preşedintelui Comisiei de validare, dupã constituirea acesteia. (2) Preşedintele Comisiei de validare împreunã cu vicepreşedinţii repartizeazã grupelor de lucru dosarele privind alegerea senatorilor primite de la Biroul Electoral Central, în ordinea circumscripţiilor electorale, cu excepţia celor referitoare la membrii comisiei. (3) Verificarea legalitãţii alegerii senatorilor se face de cãtre grupele de lucru. Verificarea legalitãţii alegerii senatorilor care compun grupele de lucru se face de cãtre biroul Comisiei de validare, iar a membrilor biroului, de cãtre cei 12 membri ai grupelor de lucru. (4) Grupele de lucru, respectiv biroul Comisiei de validare, sunt obligate sã prezinte, în scris, în plenul comisiei propunerile de validare sau invalidare privind dosarele repartizate în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Propunerile grupelor de lucru şi a biroului Comisiei de validare se adoptã cu votul majoritãţii membrilor acestora. (5) Dupã expirarea termenului de 3 zile, discutarea dosarelor nesoluţionate, precum şi a dosarelor membrilor biroului Comisiei de validare se face în plenul comisiei. (6) Comisia de validare se pronunţã prin votul majoritãţii membrilor sãi asupra propunerilor referitoare la validarea sau invalidarea alegerii senatorilor, precum şi asupra contestaţiilor primite în termen de 4 zile de la constituirea sa. (7) Contestaţiile pot fi formulate de cetãţeni români cu drept de vot. ART. 8 (1) Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui senator în cazul în care constatã cã alegerea acestuia s-a fãcut prin încãlcarea dispoziţiilor legii electorale privind candidatura sau obţinerea mandatului ori în situaţii de fraudã doveditã sau recunoscutã. (2) Audierea senatorilor pentru care s-a propus invalidarea alegerii este obligatorie atât în cadrul Comisiei de validare, cât şi în plenul Senatului. În faţa Comisiei de validare cel în cauzã îşi poate alege un apãrãtor dintre membrii Senatului sau poate fi asistat de un avocat cu drept de a pune concluzii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. ART. 9 În cel mult 5 zile de la constituire Comisia de validare întocmeşte un raport în care nominalizeazã senatorii pentru care propune validarea sau invalidarea mandatelor, cu motivarea propunerilor de invalidare. ART. 10 Raportul este aprobat de Comisia de validare cu votul majoritãţii membrilor acesteia. Opiniile diferite se consemneazã şi fac parte din raport. ART. 11 Senatul se întruneşte, de drept, în a 5-a zi de la constituirea Comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului prezentat de preşedintele acesteia. ART. 12 (1) Senatul hotãrãşte prin vot asupra listei cuprinzând numele şi prenumele senatorilor propuşi pentru validarea alegerii, ordonaţi pe circumscripţii electorale. (2) Senatul dezbate şi hotãrãşte prin vot cu privire la fiecare senator propus pentru invalidare. (3) Hotãrârea privind validarea sau invalidarea alegerii senatorilor se adoptã cu votul majoritãţii senatorilor. ART. 13 (1) Senatorii a cãror alegere a fost validatã depun jurãmântul de credinţã faţã de ţarã şi popor, în condiţiile prevãzute de lege. (2) Refuzul de a depune jurãmântul atrage pierderea mandatului. ART. 14 (1) Senatul este legal constituit dupã validarea mandatelor a trei pãtrimi din numãrul total de senatori. (2) Validarea mandatului de senator presupune validarea alegerii senatorului, precum şi depunerea jurãmântului de cãtre acesta. ART. 15 Atribuţiile Comisiei de validare revin Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãţi şi validãri, odatã cu constituirea acesteia, iar Comisia de validare îşi înceteazã activitatea.
SECŢIUNEA a 2-a Grupurile parlamentare
ART. 16 (1) Dupã validare şi depunerea jurãmântului, senatorii se constituie în grupuri parlamentare, care sunt structuri interne ale Senatului. Un senator poate face parte dintr-un singur grup parlamentar. (2) Un grup parlamentar poate fi constituit şi poate funcţiona numai dacã cuprinde cel puţin 7 senatori, care au fost aleşi pe listele aceluiaşi partid, ale aceleiaşi organizaţii a cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, alianţe politice sau alianţe electorale. (3) Senatorii membri ai unui partid politic sau ai unei organizaţii a cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale nu pot constitui decât un singur grup parlamentar. (4) Senatorii care au fost aleşi pe listele unei alianţe electorale sau ale unei alianţe politice pot constitui fie grupuri parlamentare ale partidelor sau organizaţiilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale componente, fie un singur grup parlamentar al alianţei. Partidele sau organizaţiile cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale pot constitui şi grupuri comune. (5) Senatorii aparţinând partidelor sau organizaţiilor cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale care nu întrunesc numãrul necesar pentru a forma un grup parlamentar se pot afilia altor grupuri parlamentare sau pot constitui grupul parlamentar mixt. (6) Dispoziţiile alin. (5) se aplicã în mod corespunzãtor şi senatorilor aleşi sau deveniţi independenţi. (7) Constituirea unui grup parlamentar care sã reprezinte sau sã poarte denumirea unui partid, a unei organizaţii a cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, a unei alianţe electorale sau alianţe politice care nu a obţinut mandate de senator în alegeri este interzisã. ART. 17 Grupurile parlamentare îşi aleg un lider, unul sau 2 vicelideri şi un secretar. La începutul fiecãrei sesiuni ordinare conducerea grupurilor parlamentare este anunţatã în plenul Senatului. ART. 18 (1) Liderul grupului parlamentar are urmãtoarele atribuţii: a) prezintã Senatului denumirea grupului, precum şi componenţa sa numericã şi nominalã; b) prezintã Senatului reprezentanţii grupului pentru negocierile privind compunerea Biroului permanent, precum şi pentru compunerea comisiilor Senatului şi a birourilor comisiilor Senatului; c) prezintã Senatului candidaţii grupului pentru funcţiile din Biroul permanent; d) participã, fãrã drept de vot, la şedinţele Biroului permanent; e) poate cere continuarea, întreruperea sau încheierea dezbaterilor, cu respectarea prevederilor prezentului regulament; f) poate solicita lista nominalã a voturilor exprimate cu prilejul dezbaterilor în plenul Senatului; g) poate contesta rezultatul votului exprimat în plenul Senatului; h) poate cere pauzã pentru consultãri în grupul parlamentar al cãrui lider este sau, dupã caz, cu ceilalţi lideri ai grupurilor parlamentare; i) poate propune modalitatea de vot; j) poate propune, în numele grupului parlamentar, retrimiterea proiectului de lege la comisia sesizatã în fond; k) poate propune completarea sau modificarea ordinii de zi; l) anunţã modificãrile privind participarea membrilor grupului la comisiile Senatului; m) cere, în numele grupului parlamentar, revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor birourilor comisiilor propuşi de grupul pe care îl reprezintã; n) informeazã membrii grupului asupra activitãţilor Senatului şi ale comisiilor Senatului; o) reprezintã grupul ori de câte ori este nevoie în activitatea Senatului; p) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin regulamentul grupului sau decise prin votul grupului. (2) Unul dintre viceliderii grupului îl înlocuieşte pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie, în baza mandatului dat de acesta. (3) Secretarul grupului asigurã întocmirea documentelor necesare grupului. ART. 19 (1) Orice modificare intervenitã în conducerea sau în componenţa unui grup parlamentar se aduce la cunoştinţã, în scris, preşedintelui Senatului, sub semnãtura liderului de grup. (2) Preşedintele de şedinţã informeazã senatorii, în prima şedinţã publicã, asupra modificãrilor intervenite în componenţa sau în conducerea grupurilor parlamentare. ART. 20 Repartizarea locurilor ce urmeazã a fi ocupate de grupurile parlamentare, precum şi de senatorii independenţi, în sala de şedinţã, se stabileşte, prin negociere, de liderii grupurilor parlamentare, avându-se în vedere ordinea descrescãtoare a mãrimii grupurilor. ART. 21 (1) Grupurile parlamentare îşi constituie un secretariat tehnic ale cãrui mãrime şi structurã se stabilesc de Biroul permanent, în funcţie de mãrimea grupurilor. (2) Persoanele care compun secretariatele tehnice ale grupurilor parlamentare sunt angajate potrivit legii. (3) Numirea şi eliberarea din funcţie a personalului secretariatelor tehnice ale grupurilor parlamentare se fac prin ordin al secretarului general al Senatului, la propunerea grupului parlamentar respectiv, prin liderul acestuia. ART. 22 (1) Grupurile parlamentare au dreptul la mijloacele de transport şi la logistica necesarã în vederea desfãşurãrii activitãţii, stabilite de Biroul permanent, în funcţie de mãrimea grupurilor. (2) În funcţie de posibilitãţi, Biroul permanent asigurã logisticã şi senatorilor care nu au aderat la nici un grup parlamentar.
SECŢIUNEA a 3-a Biroul permanent al Senatului
ART. 23 (1) Dupã constituirea legalã a Senatului se aleg preşedintele Senatului şi ceilalţi membri ai Biroului permanent al acestuia. (2) Biroul permanent al Senatului se compune din: preşedintele Senatului, 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori. Preşedintele Senatului este şi preşedintele Biroului permanent. (3) Apartenenţa politicã a membrilor Biroului permanent, în care se include şi preşedintele Senatului, trebuie sã reflecte configuraţia politicã rezultatã din alegeri, cu observarea principiului consacrat de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituţia României, republicatã. (4) Senatorul care a fost ales independent se poate autopropune. ART. 24 (1) Preşedintele Senatului este ales, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise, în ordinea descrescãtoare a mãrimii grupului parlamentar, numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi de liderii grupurilor parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singurã propunere. (2) Este declarat ales preşedinte al Senatului candidatul care a întrunit, la primul tur de scrutin, votul majoritãţii senatorilor. (3) Dacã nici un candidat nu a întrunit numãrul de voturi necesar, se organizeazã un al doilea tur de scrutin, la care participã primii 2 candidaţi care au obţinut cel mai mare numãr de voturi sau, dupã caz, toţi candidaţii care s-au clasat pe primul loc la egalitate de voturi ori primul clasat şi toţi candidaţii care s-au clasat pe locul al doilea, cu un numãr egal de voturi; va fi declarat ales preşedinte al Senatului candidatul care a obţinut votul majoritãţii senatorilor. (4) Dupã cel de-al doilea tur de scrutin, în cazul în care candidatul aflat pe primul loc nu a obţinut votul majoritãţii senatorilor, se organizeazã noi tururi de scrutin, la care participã candidaţi dupã sistemul prevãzut la alin. (3), în urma cãrora va fi declarat ales preşedinte al Senatului candidatul care a întrunit majoritatea voturilor senatorilor prezenţi. (5) Constatarea rezultatelor votului şi întocmirea procesului-verbal se fac de cãtre o comisie constituitã din câte un reprezentant al fiecãrui grup parlamentar. ART. 25 (1) Preşedintele este ales pe durata mandatului Senatului. (2) Odatã cu alegerea preşedintelui Senatului, activitatea preşedintelui de vârstã înceteazã. ART. 26 (1) Propunerea de repartizare a celorlalte funcţii din Biroul permanent se stabileşte, dupã alegerea preşedintelui, pentru toate sesiunile legislaturii, respectând configuraţia politicã a Senatului rezultatã din alegeri, prin negocieri între reprezentanţii grupurilor parlamentare. (2) Numãrul de reprezentanţi în Biroul permanent ai fiecãrui grup parlamentar, în care se include şi preşedintele Senatului, trebuie sã respecte ponderea numãrului de senatori ai fiecãrui grup faţã de numãrul total de senatori, atât în fiecare sesiune, cât şi pe întreaga legislaturã, potrivit art. 64 alin. (5) din Constituţia României, republicatã. (3) În cazul în care nu se ajunge la un acord în cel mult 3 zile, problemele rãmase în divergenţã se supun plenului Senatului, care decide prin votul majoritãţii membrilor sãi. (4) Constatarea rezultatelor votului şi întocmirea procesului-verbal se fac de cãtre comisia prevãzutã la art. 24 alin. (5). ART. 27 (1) Alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor se face la începutul fiecãrei sesiuni ordinare, conform art. 26 alin. (1) şi (2). (2) În vederea depunerii propunerilor nominale, Senatul valideazã prin votul majoritãţii senatorilor repartizarea funcţiilor din Biroul permanent ce revin fiecãrui grup parlamentar în acea sesiune. (3) Propunerile nominale pentru funcţiile de vicepreşedinte, secretar şi chestor repartizate se anunţã în plenul Senatului de cãtre liderii grupurilor parlamentare respective. Lista candidaţilor propuşi pentru funcţiile din Biroul permanent se supune în întregime votului Senatului şi se aprobã cu majoritatea voturilor senatorilor. Dacã nu se realizeazã aceastã majoritate se organizeazã un nou tur de scrutin, în care lista este aprobatã cu majoritatea voturilor senatorilor prezenţi. ART. 28 (1) Odatã cu alegerea celorlalţi membri ai Biroului permanent, activitatea secretarilor asistenţi desemnaţi în condiţiile art. 4 înceteazã. (2) În locul secretarilor asistenţi a cãror activitate a încetat, preşedintele Senatului va nominaliza 2 dintre secretarii aleşi în calitate de secretari de şedinţã, cu respectarea urmãtoarelor reguli: un secretar de la majoritate, unul de la opoziţie şi cu observarea art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituţia României, republicatã. ART. 29 Calitatea de preşedinte al Senatului, de vicepreşedinte, secretar sau chestor înceteazã, înainte de expirarea mandatului, ca urmare a pierderii calitãţii de senator, potrivit art. 70 alin. (2) din Constituţia României, republicatã, a demisiei din funcţie sau a revocãrii în condiţiile prezentului regulament. ART. 30 (1) Revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului poate fi propusã la cererea a minimum o treime din numãrul total al senatorilor, în cel puţin una dintre urmãtoarele împrejurãri: a) încalcã prevederile Constituţiei; b) încalcã grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Senatului ori ale Regulamentului şedinţelor comune. (2) Revocarea din funcţia de preşedinte al Senatului poate fi propusã şi de jumãtate plus unu din numãrul total al senatorilor. (3) Propunerea de revocare prevãzutã la alin. (1) sau (2) se face în scris, sub semnãtura iniţiatorilor, o singurã datã într-o sesiune. (4) Propunerea de revocare se depune la Biroul permanent, care analizeazã, în prima sa şedinţã, îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (1) sau (2) şi decide, prin vot, introducerea acesteia în proiectul de ordine de zi a urmãtoarei şedinţe de plen. ART. 31 (1) Preşedintele Senatului cãruia i s-a cerut revocarea nu poate conduce şedinţa Biroului permanent sau pe cea de plen în care se discutã revocarea sa. (2) La conducerea şedinţelor prevãzute la alin. (1), preşedintele Senatului va fi înlocuit de unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de Biroul permanent. ART. 32 (1) Propunerea de revocare se prezintã în plenul Senatului. Dacã propunerea de revocare este aprobatã prin votul secret al majoritãţii senatorilor, funcţia de preşedinte devine vacantã şi, imediat, se organizeazã alegeri în conformitate cu prevederile art. 24. (2) Pe perioada vacanţei funcţiei de preşedinte al Senatului, atribuţiile acestuia vor fi îndeplinite de unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de Biroul permanent. (3) Dupã alegerea unui nou preşedinte al Senatului se renegociazã, dacã este cazul, de îndatã, repartizarea celorlalte funcţii din Biroul permanent, procedându-se potrivit dispoziţiilor prezentului regulament, astfel încât noul Birou permanent sã reflecte configuraţia politicã rezultatã din alegeri. ART. 33 (1) Revocarea oricãruia dintre ceilalţi membri ai Biroului permanent poate fi solicitatã de grupul parlamentar care l-a propus. (2) Propunerea de revocare se depune la Biroul permanent, care decide introducerea ei în proiectul de ordine de zi a urmãtoarei şedinţe de plen. ART. 34 Vicepreşedintele sau secretarul cãruia i s-a propus revocarea nu poate participa, dupã caz, la conducerea şedinţei Biroului permanent sau la conducerea celei de plen, în care se discutã aceastã cerere, dar îşi poate exercita dreptul de vot. ART. 35 Propunerea de revocare se prezintã în plenul Senatului. Dacã propunerea de revocare este aprobatã cu votul secret al majoritãţii senatorilor, funcţia respectivã din Biroul permanent devine vacantã şi, în aceeaşi şedinţã, liderul grupului parlamentar anunţã nominalizarea altui candidat care este supus votului plenului Senatului. ART. 36 (1) Biroul permanent al Senatului are urmãtoarele atribuţii: a) propune datele de începere şi de terminare ale fiecãrei sesiuni a Senatului, cu respectarea art. 66 alin. (1) din Constituţia României, republicatã; b) cere preşedintelui Senatului convocarea în sesiune extraordinarã, conform art. 66 alin. (2) din Constituţia României, republicatã; c) propune înscrierea pe ordinea de zi a aprobãrii Regulamentului Senatului sau a modificãrilor acestuia; d) pregãteşte şi asigurã desfãşurarea în bune condiţii a lucrãrilor Senatului; e) primeşte proiectele de lege sau propunerile legislative şi decide: - reţinerea proiectului la Senat şi sesizarea comisiilor permanente competente în vederea întocmirii rapoartelor şi avizelor, în cazul în care Senatul este competent sã dezbatã şi sã adopte ca primã Camerã sesizatã, precum şi în cazul în care Senatul este sesizat de cãtre Camera Deputaţilor; - transmiterea proiectelor de lege sau a propunerilor legislative Camerei Deputaţilor, în cazul în care aceasta este competentã sã le dezbatã şi sã le adopte ca primã Camerã sesizatã, ca urmare a hotãrârii plenului Senatului şi cu avizul Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãţi şi validãri; f) dispune difuzarea proiectelor de lege, a propunerilor legislative sau a rapoartelor comisiilor tuturor senatorilor, dupã îndeplinirea cerinţei prevãzute la lit. e) şi publicarea acestora pe site-ul Senatului; g) stabileşte, cu consultarea preşedinţilor comisiilor, repartizarea proiectelor de lege şi a iniţiativelor legislative cãtre comisii pentru amendamente, avize şi întocmirea rapoartelor, precum şi termenul pentru fiecare dintre acestea; h) întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţelor Senatului şi programul de activitate, cu consultarea liderilor grupurilor parlamentare, a preşedinţilor comisiilor permanente şi a reprezentantului Guvernului pentru relaţia cu Parlamentul, şi dispune publicarea acestora pe site-ul Senatului; i) stabileşte, cu consultarea liderilor grupurilor parlamentare, timpul total de dezbatere şi alocarea acestuia pentru luãri de cuvânt la dezbaterile politice, precum şi timpul total necesar şi alocarea acestuia pentru luãri de cuvânt la declaraţiile politice; j) organizeazã relaţiile Senatului cu parlamentele altor state sau cu organizaţiile parlamentare internaţionale; k) supune spre aprobare Senatului componenţa numericã şi nominalã a delegaţiilor la organizaţiile parlamentare internaţionale, pe baza deciziilor negociate de reprezentanţii grupurilor parlamentare; l) supune aprobãrii Senatului proiectul de buget al acestuia şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar; m) aprobã regulamentele comisiilor permanente; n) exercitã controlul financiar-contabil intern, prin intermediul chestorilor, şi ia hotãrârile ce se impun în acest domeniu; o) supune aprobãrii Senatului structura serviciilor acestuia; p) propune Senatului numirea sau revocarea secretarului general şi a secretarului general adjunct; q) aprobã statul de funcţii şi regulamentele de organizare şi funcţionare a serviciilor Senatului, la propunerea secretarului general; r) controleazã activitatea serviciilor Senatului; s) aprobã Regulamentul privind paza şi accesul în sediul Senatului; ş) adoptã hotãrâri care sunt obligatorii pentru senatori şi aparatul tehnic; t) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de lege, de prezentul regulament sau hotãrâte de Senat. (2) Dezbaterile Biroului permanent al Senatului se consemneazã în stenograme şi procese-verbale şi se înregistreazã audio. La decizia Biroului permanent, se pot realiza şi înregistrãri video ale şedinţelor. (3) Senatorii pot obţine, de îndatã, copii de pe stenogramele Biroului permanent, cu excepţia pãrţilor declarate confidenţiale prin votul Biroului permanent, care pot fi numai consultate. ART. 37 (1) Biroul permanent se convoacã din oficiu de cãtre preşedintele Senatului sau la solicitarea a cel puţin 5 dintre ceilalţi membri ai sãi, a unui grup parlamentar sau a cel puţin 7 senatori independenţi. (2) Convocarea trebuie însoţitã de o propunere de ordine de zi şi, eventual, de o propunere privind invitarea altor persoane la anumite puncte de pe ordinea de zi. (3) Biroul permanent invitã la lucrãrile sale liderii grupurilor parlamentare, preşedinţii comisiilor parlamentare sau alte persoane, ori de câte ori considerã necesar. ART. 38 (1) Biroul permanent lucreazã în prezenţa majoritãţii membrilor sãi şi adoptã hotãrârile cu votul deschis al majoritãţii membrilor prezenţi. Hotãrârile importante se publicã pe site-ul Senatului. (2) Oricare membru al Biroului permanent poate cere consemnarea în stenogramã sau în procesul-verbal a rezultatului nominal al votului. ART. 39 (1) Preşedintele Senatului are urmãtoarele atribuţii: a) convoacã Senatul în sesiuni ordinare şi extraordinare; b) conduce lucrãrile Senatului şi asigurã respectarea programului orar şi a ordinii de zi; c) acordã cuvântul, modereazã discuţiile, sintetizeazã problemele supuse dezbaterii, stabileşte ordinea votãrii explicã semnificaţia votului şi anunţã rezultatul votului; d) asigurã menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor şi respectarea Constituţiei şi a Regulamentului Senatului; e) convoacã şi conduce lucrãrile Biroului permanent; f) reprezintã Senatul în relaţiile cu Preşedintele României, Camera Deputaţilor, Guvernul, Curtea Constituţionalã, precum şi cu alte autoritãţi şi instituţii interne ori internaţionale; g) poate sesiza Curtea Constituţionalã, în condiţiile prevãzute la art. 146 lit. a), b), c) şi e) din Constituţia României, republicatã; h) dispune de fondul preşedintelui, conform legii şi în limitele prevederilor bugetare; i) aprobã decontarea cheltuielilor pentru deplasãrile în strãinãtate; j) aprobã indemnizaţiile persoanelor utilizate în cadrul Senatului în calitate de colaboratori, precum şi decontarea cheltuielilor suportate de persoanele invitate la Senat, potrivit legii; k) prezintã Biroului permanent rapoarte anuale privind utilizarea fondului preşedintelui; l) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de lege, de prezentul regulament sau hotãrâte de Senat. (2) Preşedintele Senatului asigurã interimatul funcţiei de Preşedinte al României, conform art. 98 din Constituţia României, republicatã. ART. 40 (1) Vicepreşedinţii îndeplinesc atribuţiile stabilite de Biroul permanent sau încredinţate de preşedintele Senatului. (2) Vicepreşedinţii conduc activitatea Biroului permanent şi a Senatului, la solicitarea preşedintelui sau, în absenţa acestuia, prin decizie. (3) În perioada în care preşedintele Senatului asigurã interimatul funcţiei de Preşedinte al României, atribuţiile preşedintelui Senatului se exercitã de unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de preşedintele Senatului. (4) Fiecare vicepreşedinte coordoneazã şi activitatea unor comisii permanente stabilite de Biroul permanent. (5) În îndeplinirea atribuţiilor prevãzute la alin. (4), vicepreşedintele coordonator poate participa la lucrãrile comisiilor, fãrã drept de vot, prezentând informãri Biroului permanent. ART. 41 (1) Secretarii Senatului au urmãtoarele atribuţii curente în activitatea de legiferare: a) participã la conducerea şedinţelor de plen, asistându-l pe preşedintele Senatului în ordinea hotãrâtã de Biroul permanent, aparţinând, de regulã, unul majoritãţii şi celãlalt opoziţiei; b) semnaleazã preşedintelui înscrierile la cuvânt, în ordinea în care acestea au fost fãcute; c) prezintã preşedintelui propunerile, amendamentele şi orice alte comunicãri adresate Senatului; d) urmãresc prezenţa senatorilor la lucrãri; e) verificã cvorumul de şedinţã şi efectueazã apelul nominal, din dispoziţia preşedintelui; f) consemneazã rezultatul votului atunci când acest lucru se impune; g) rãspund de evidenţa hotãrârilor adoptate; h) urmãresc întocmirea stenogramelor şi verificã transmiterea lor spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a; i) urmãresc evidenţa situaţiei proiectelor de lege şi a propunerilor legislative înregistrate la Senat şi ţin legãtura cu autoritãţile publice implicate în procedura de legiferare, potrivit repartizãrii Biroului permanent; j) urmãresc avizele preliminare, necesare pentru propunerile legislative; k) urmãresc evidenţa proiectelor de lege şi a propunerilor legislative transmise de la Camera Deputaţilor pentru care Senatul decide în mod definitiv; l) îndeplinesc orice alte atribuţii prevãzute de lege, de prezentul regulament, hotãrâte de Biroul permanent sau de Senat. (2) Atribuţiile prevãzute la alin. (1) lit. g)-k) se îndeplinesc prin serviciile Senatului. ART. 42 (1) Chestorii Senatului au urmãtoarele atribuţii: a) prezintã Senatului proiectul de buget şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar anual; b) verificã modul de gestionare a patrimoniului şi exercitã controlul financiar intern asupra cheltuielilor efectuate; c) verificã funcţionarea şi calitatea serviciilor Senatului, potrivit repartizãrii Biroului permanent; d) asigurã menţinerea ordinii în timpul şedinţelor de plen şi în întregul sediu al Senatului; e) îndeplinesc orice alte atribuţii prevãzute de lege, de prezentul regulament, hotãrâte de Biroul permanent sau de Senat. (2) Chestorii prezintã informãri Biroului permanent, iar la sfârşitul fiecãrei sesiuni ordinare prezintã Senatului un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate.
SECŢIUNEA a 4-a Comisiile Senatului
1. Dispoziţii comune ART. 43 Comisiile sunt structuri interne de lucru ale Senatului, constituite pentru pregãtirea activitãţii de legiferare, precum şi pentru realizarea funcţiei de control parlamentar. ART. 44 (1) Senatul îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetã, comisii speciale, inclusiv comisii paritare de mediere, sau comisii comune cu Camera Deputaţilor. (2) Numãrul comisiilor de anchetã, speciale sau comune, denumirea şi competenţa fiecãrei astfel de comisii, precum şi numãrul membrilor acestora se hotãrãsc de cãtre Senat, la propunerea Biroului permanent. ART. 45 (1) Numãrul locurilor în comisii, ce revine fiecãrui grup parlamentar, se stabileşte, în termenul hotãrât de Biroul permanent, prin negocieri între reprezentanţii grupurilor parlamentare, astfel încât sã se respecte configuraţia politicã a Senatului rezultatã din alegeri. În cazul în care unul dintre membrii comisiei demisioneazã din grupul parlamentar care l-a propus, liderul grupului respectiv poate propune un alt reprezentant. (2) Problemele rãmase în divergenţã dupã termenul stabilit la alin. (1) se supun direct votului Senatului. ART. 46 (1) Propunerile nominale se anunţã de cãtre liderii grupurilor parlamentare în termenul stabilit de Biroul permanent, cu observarea principiului consacrat de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituţia României, republicatã. (2) Toţi senatorii, cu excepţia preşedintelui Senatului, sunt obligaţi sã facã parte din cel puţin o comisie permanentã. (3) Un senator nu poate face parte din mai mult de douã comisii permanente, cu excepţia Comisiei pentru regulament. (4) Senatul aprobã componenţa nominalã a fiecãrei comisii cu votul deschis al majoritãţii senatorilor prezenţi. ART. 47 Liderii grupurilor parlamentare pot anunţa oricând decizia grupului de a opera schimbãri între membrii grupului privind apartenenţa la comisii, cu respectarea numãrului total al membrilor comisiei, a numãrului de reprezentanţi ai grupului respectiv şi a prevederilor art. 46 alin. (3). Schimbãrile se supun votului Senatului. ART. 48 (1) Comisiile sunt conduse de un birou compus din: un preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar. (2) Un senator poate face parte din biroul de conducere al unei singure comisii permanente. ART. 49 Componenţa membrilor birourilor comisiilor pe grupuri parlamentare se stabileşte prin negocieri între reprezentanţii acestora, astfel încât sã se respecte configuraţia politicã a Senatului rezultatã din alegeri, precum şi principiul consacrat de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituţia României, republicatã. Componenţa astfel stabilitã se supune votului plenului Senatului. ART. 50 (1) Propunerile nominale pentru funcţiile din birourile comisiilor se fac prin lider de grupurile parlamentare cãrora le-au fost atribuite, cu observarea principiului prevãzut de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituţia României, republicatã. (2) În prima şedinţã a comisiilor, convocatã de preşedintele Senatului, se aduce la cunoştinţã membrilor acestora componenţa birourilor, negociatã potrivit alin. (1). ART. 51 (1) Revocarea unui membru al biroului comisiei se face de cãtre grupul care l-a desemnat. (2) Funcţia respectivã devine vacantã, iar grupul parlamentar, prin liderul sãu, face o nouã desemnare. (3) Pierderea calitãţii de membru al unui grup parlamentar atrage încetarea de drept a funcţiei de conducere în cadrul unei comisii parlamentare. ART. 52 Locurile vacante din birourile comisiilor sunt ocupate numai de cãtre senatori aparţinând grupului parlamentar cãruia i-a fost atribuitã funcţia respectivã, nominalizaţi de liderul grupului, potrivit art. 49. ART. 53 Comisiile adoptã propriul regulament de organizare şi funcţionare, care se supune aprobãrii Biroului permanent şi se revizuieşte ori de câte ori este necesar. ART. 54 Biroul fiecãrei comisii întocmeşte propuneri pe care le supune votului comisiei privind: a) ordinea de zi a fiecãrei şedinţe; b) atribuţiile ce revin fiecãrui senator în cadrul comisiei; c) constituirea de subcomisii, precum şi sarcinile şi competenţa acestora; d) organizarea de şedinţe, de consultãri sau audieri pe diverse teme din domeniul de activitate a comisiei; e) alte mãsuri ce intereseazã bunul mers al activitãţilor comisiei. ART. 55 Preşedintele comisiei are urmãtoarele atribuţii: a) asigurã reprezentarea comisiei în raporturile cu Biroul permanent şi cu celelalte comisii; b) conduce şedinţele comisiei, conform normelor stabilite în Regulamentul Senatului şi în regulamentul comisiei; c) invitã, din proprie iniţiativã sau la solicitarea membrilor comisiei, sã participe la lucrãrile comisiei persoane din afara acesteia; d) are acces sau poate desemna un alt reprezentant al comisiei la şedinţele altor comisii care examineazã lucrãri ce prezintã importanţã pentru comisia pe care o conduce; e) semneazã rapoartele şi celelalte acte elaborate de comisie; f) îndeplineşte alte atribuţii prevãzute de regulamentul comisiei sau stabilite prin votul majoritãţii membrilor acesteia. ART. 56 Vicepreşedintele îndeplineşte, în lipsa sau la cererea preşedintelui, atribuţiile acestuia, precum şi alte atribuţii prevãzute de regulamentul comisiei sau stabilite prin votul comisiei. ART. 57 Secretarul comisiei are urmãtoarele atribuţii: a) ţine evidenţa prezenţei senatorilor la şedinţele comisiei; b) urmãreşte primirea avizelor de la celelalte comisii permanente şi a punctului de vedere al Guvernului; c) asigurã redactarea tuturor actelor comisiei; d) numãrã voturile exprimate în şedinţele comisiei; e) urmãreşte întocmirea proceselor-verbale ale şedinţelor comisiei; f) contrasemneazã toate actele comisiei; g) îndeplineşte orice alte atribuţii prevãzute de regulamentul comisiei sau stabilite prin votul acesteia. ART. 58 (1) Convocarea şedinţelor comisiei se face, potrivit programului de lucru al Senatului, de preşedintele acesteia sau, în lipsa sa, de vicepreşedintele care îl înlocuieşte, pe baza hotãrârii biroului comisiei. (2) Şedinţele comisiilor pot avea loc în acelaşi timp cu cele ale plenului, numai cu aprobarea Senatului. (3) În afara programului de lucru, comisiile pot fi convocate şi pot ţine şedinţe cu aprobarea sau din dispoziţia Biroului permanent. Aceste şedinţe trebuie anunţate tuturor membrilor comisiei cu cel puţin 24 de ore înainte. ART. 59 (1) Comisiile pot adopta avize şi rapoarte numai în prezenţa majoritãţii membrilor. (2) Avizele şi rapoartele comisiilor se adoptã cu votul majoritãţii membrilor prezenţi. (3) Votul în comisie este deschis. La propunerea oricãrui membru, comisia poate decide prin vot ca anumite avize şi rapoarte sã fie supuse votului secret. (4) La propunerea oricãrui membru, votul se va consemna nominal în procesul-verbal sau în stenogramã. ART. 60 (1) Senatorul care absenteazã nemotivat la 3 şedinţe ale unei comisii speciale, de anchetã sau de mediere va fi înlocuit de drept de grupul parlamentar respectiv. (2) La şedinţele comisiilor pot participa şi senatori din alte comisii sau deputaţi care au legãturã cu materialele aflate în dezbatere, fãrã a avea drept de vot. (3) Biroul comisiei hotãrãşte condiţiile şi limitele participãrii la şedinţele comisiei a unor persoane interesate, care au înaintat acesteia o cerere scrisã şi motivatã, sau a personalului de specialitate al Senatului. ART. 61 (1) Membrii Guvernului sau reprezentanţii mandataţi ai acestora au acces la lucrãrile comisiilor. (2) În cazul în care comisiile solicitã participarea la lucrãrile lor a unor membri ai Guvernului sau a conducãtorilor unor instituţii publice, prezenţa acestora este obligatorie. (3) Data la care are loc şedinţa comisiei şi subiectul în legãturã cu care sunt convocaţi vor fi aduse la cunoştinţã acestora cu minimum 48 de ore înainte. (4) În cazul propunerilor legislative, la dezbateri în comisii sunt invitaţi, în scris şi cu cel puţin 3 zile înainte, iniţiatorii. ART. 62 (1) La şedinţele comisiilor pot asista reprezentanţii presei. (2) Comisia, cu majoritate de voturi, decide, în funcţie de ordinea de zi, asupra caracterului dezbaterilor. ART. 63 (1) În cadrul dezbaterilor din comisii nimeni nu poate lua cuvântul decât dacã îi este acordat de preşedinte. (2) Vorbitorii sunt obligaţi sã se refere strict la subiectul aflat în discuţie. În caz contrar, preşedintele le retrage cuvântul. (3) La propunerea oricãrui membru, comisia poate hotãrî limitarea duratei unor dezbateri sau a luãrilor de cuvânt, cu votul a douã treimi din numãrul membrilor comisiei. ART. 64 (1) În prima şedinţã dupã primirea proiectului de lege sau a propunerii legislative, comisia poate desemna, dintre membrii care îşi exprimã dorinţa sau la propunerea preşedintelui, unul sau mai mulţi raportori. (2) Rapoartele şi avizele vor cuprinde opinia majoritãţii membrilor comisiei, opinii separate, motivate ale altor senatori din comisie, la cererea acestora, precum şi rezultatul voturilor şi menţionarea amendamentelor admise sau respinse, în anexe distincte. ART. 65 (1) Lucrãrile comisiilor se consemneazã în procese-verbale şi, prin decizia comisiei, vor fi stenografiate sau înregistrate audiovideo, la cererea membrilor comisiei. (2) Senatorii care nu sunt membri ai comisiei pot consulta, la sediul comisiei, actele şi documentele acesteia, fãrã ca lucrãrile comisiei sã fie stânjenite. (3) Actele şi documentele comisiilor pot fi consultate şi de alte persoane interesate, numai cu aprobarea biroului comisiei. (4) Toate actele şi documentele emise de comisie vor fi semnate de preşedintele şi de secretarul de şedinţã. (5) Secretarul comisiei supravegheazã personalul de specialitate al acesteia, însãrcinat cu evidenţa şi pãstrarea tuturor actelor şi documentelor comisiei. 2. Comisiile permanente ART. 66 (1) Comisiile permanente funcţioneazã pe toatã durata mandatului Senatului. (2) Comisiile permanente sunt urmãtoarele: I. Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãţi şi validãri; II. Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancarã şi piaţã de capital; III. Comisia economicã, industrii şi servicii; IV. Comisia pentru agriculturã, silviculturã şi dezvoltare ruralã; V. Comisia pentru politicã externã; VI. Comisia pentru administraţie publicã, organizarea teritoriului şi protecţia mediului; VII. Comisia pentru apãrare, ordine publicã şi siguranţã naţionalã; VIII. Comisia pentru muncã, familie şi protecţie socialã; IX. Comisia pentru învãţãmânt, ştiinţã, tineret şi sport; X. Comisia pentru sãnãtate publicã; XI. Comisia pentru culturã, artã şi mijloace de informare în masã; XII. Comisia pentru drepturile omului, culte şi minoritãţi; XIII. Comisia pentru egalitatea de şanse; XIV. Comisia pentru privatizare şi administrarea activelor statului; XV. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii; XVI. Comisia pentru regulament. (3) Regulamentul comisiilor permanente va cuprinde, în detaliu, domeniul lor specific de activitate. (4) Comisia pentru regulament este o comisie permanentã specialã formatã din câte un reprezentant al fiecãrui grup parlamentar. Membrii Comisiei pentru regulament nu pot face parte din Biroul permanent. ART. 67 În domeniul lor de activitate, comisiile permanente au urmãtoarele atribuţii: a) examineazã proiecte şi propuneri legislative, în vederea elaborãrii rapoartelor sau avizelor; b) solicitã rapoarte, informaţii sau documente de la autoritãţile publice; c) efectueazã anchete parlamentare şi prezintã rapoarte Biroului permanent; d) controleazã modul în care ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice îndeplinesc Programul de guvernare aprobat de Parlament, în domeniile lor specifice de activitate; e) dezbat şi hotãrãsc asupra altor probleme transmise de Biroul permanent; f) îndeplinesc alte atribuţii prevãzute în regulamentul propriu sau hotãrâte de Senat. ART. 68 Biroul permanent trimite proiectele de lege, propunerile legislative sau amendamentele comisiilor în competenţa cãrora intrã materia reglementatã prin acestea, spre dezbatere şi elaborarea rapoartelor sau avizelor. ART. 69 (1) Orice comisie permanentã care se considerã competentã cu privire la un proiect de lege sau o propunere legislativã, trimisã de Biroul permanent altei comisii, poate solicita acestuia, cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru depunerea raportului, sã îi fie transmise spre avizare sau pentru întocmirea unui raport comun. (2) În caz de refuz din partea Biroului permanent, Senatul hotãrãşte asupra solicitãrii comisiei, prin votul majoritãţii senatorilor prezenţi. ART. 70 (1) Dacã o comisie permanentã considerã cã un proiect de lege sau o propunere legislativã este de competenţa în fond a altei comisii, poate cere Biroului permanent transmiterea proiectului de lege sau a propunerii legislative cãtre acea comisie, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea la comisie. (2) În caz de refuz din partea Biroului permanent sau în cazul unui conflict de competenţã între comisii, se procedeazã potrivit art. 69 alin. (2). ART. 71 (1) Comisia permanentã sesizatã în fond primeşte şi analizeazã avizele celorlalte comisii care examineazã proiectul de lege sau propunerea legislativã, în termenul stabilit de Biroul permanent. (2) În cazul nerespectãrii acestui termen, comisia sesizatã în fond poate redacta raportul fãrã a mai aştepta avizul sau avizele respective. ART. 72 (1) În raportul comisiilor sesizate în fond se fac referiri motivate la avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul, la avizul Consiliului Legislativ şi al altor instituţii sau organisme care, potrivit legii, sunt competente sã avizeze un proiect de lege sau o propunere legislativã, precum şi la toate amendamentele, inclusiv cele prevãzute în punctul de vedere al Guvernului. În cazul amendamentelor respinse se menţioneazã motivele avute în vedere. (2) Raportul care se înainteazã Biroului permanent va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fãrã modificãri a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificãri. (3) În toate cazurile raportul va cuprinde, în anexe distincte, amendamentele admise şi cele respinse de comisie, cu motivarea corespunzãtoare, precizând Camera decizionalã pentru fiecare amendament admis sau respins. (4) În cazul în care o comisie examineazã în fond mai multe proiecte de lege şi propuneri legislative care au acelaşi obiect de reglementare, aceasta va întocmi un singur raport de admitere, cu respectarea prevederilor alin. (1)-(3). (5) Pentru fiecare dintre celelalte proiecte de lege sau propuneri legislative se întocmeşte raport de respingere. (6) Prevederile alineatelor precedente se aplicã şi ordonanţelor Guvernului, cu obligaţia de a fi prevãzute în raport şi mãsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţelor respective. ART. 73 Raportul comisiei sesizate în fond se depune la Biroul permanent în termenul stabilit de acesta. Termenul poate fi modificat, la cererea motivatã a comisiei, fãrã a depãşi 15 zile de la data sesizãrii de cãtre Biroul permanent, în cazul ordonanţelor de urgenţã şi în cazul în care Senatul este prima Camerã sesizatã. ART. 74 (1) Avizarea amendamentelor scrise, depuse de senatori, se face de cãtre comisia sesizatã în fond şi, numai dacã aceasta considerã necesar, avizarea se va face şi de cãtre o altã comisie. (2) Pentru observaţiile formulate în plen cu privire la probleme de redactare, avizarea se face oral de cãtre raportorul comisiei sesizate în fond. (3) Data amendamentului este data înregistrãrii sale la comisie, care va ţine o evidenţã specialã a tuturor amendamentelor depuse. ART. 75 Comisiile permanente pot ţine şedinţe comune prin decizia Biroului permanent. În asemenea situaţii, comisiile dezbat şi adoptã un raport sau aviz comun. ART. 76 (1) Orice comisie permanentã poate iniţia o anchetã parlamentarã, în limitele competenţelor sale materiale, privitoare la activitatea desfãşuratã de un minister sau de altã autoritate publicã centralã ori a unei instituţii de sub autoritatea acestora. (2) Pentru a obţine încuviinţarea, comisia permanentã va prezenta o cerere scrisã, temeinic motivatã, adoptatã cu votul majoritãţii membrilor sãi, în care vor fi enunţate obiectivele şi scopul anchetei, mijloacele necesare de realizare şi termenul de depunere a raportului. (3) Biroul permanent al Senatului va decide asupra cererii, precum şi dacã raportul se supune dezbaterii sau aprobãrii Senatului. (4) În vederea desfãşurãrii anchetei, comisia permanentã poate invita, pentru a da relaţii, orice demnitar, funcţionar sau angajat al Guvernului şi al celorlalte organe ale administraţiei publice. (5) Persoanele invitate pentru audiere vor fi înştiinţate despre subiectul, data şi condiţiile audierii cu cel puţin 5 zile înainte. Cheltuielile de deplasare şi, eventual, de cazare vor fi suportate din bugetul Senatului, la solicitarea persoanelor invitate, în condiţiile aprobate de Biroul permanent. (6) Prezenţa la audieri este obligatorie. Persoanele care, cu rea-credinţã, nu rãspund solicitãrilor comisiilor Senatului vor fi sancţionate, potrivit legii. (7) Procedura audierii este cea prevãzutã în regulamentele comisiilor permanente. 3. Comisii speciale ART. 77 (1) La propunerea Biroului permanent, Senatul poate hotãrî constituirea unor comisii speciale pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotãrârea de înfiinţare a comisiei. (2) Prin hotãrârea de înfiinţare se vor preciza, la propunerea Biroului permanent, senatorii ce compun comisia şi biroul acesteia, precum şi termenul la care va fi depus raportul comisiei. (3) Propunerile legislative elaborate de comisia specialã se distribuie senatorilor pentru formularea de amendamente, în termenul stabilit de Biroul permanent. Pe baza amendamentelor, comisia va întocmi raportul dupã regulile de funcţionare a comisiei permanente. (4) Raportul comisiei este depus la Biroul permanent, care va asigura includerea lui în proiectul ordinii de zi, în termen de cel mult 10 zile de la data depunerii. (5) La cererea motivatã a comisiei, Senatul poate aproba prelungirea termenului stabilit pentru depunerea raportului. În acest caz comisia poate prezenta la termen un raport preliminar. (6) Membrii comisiilor speciale îşi pãstreazã şi calitatea de membri ai comisiilor permanente. (7) Celelalte probleme legate de organizarea şi funcţionarea comisiilor speciale vor fi reglementate de birourile acestora, în mãsura în care prevederile art. 43-65 nu sunt îndestulãtoare. 4. Comisii de anchetã ART. 78 (1) La cererea unei treimi din numãrul membrilor sãi, Senatul poate hotãrî înfiinţarea unei comisii de anchetã, fiind aplicabile prevederile art. 43-65, art. 76 şi ale art. 77 alin. (2)-(7). Raportul comisiei se depune la Biroul permanent, care îl include pe ordinea de zi a plenului Senatului în cel mult 15 zile. (2) Dupã dezbaterea raportului Senatul adoptã o hotãrâre cu privire la acesta. ART. 79 (1) Comisia de anchetã poate invita orice persoanã care poate avea cunoştinţã despre o faptã sau o împrejurare de naturã sã serveascã la aflarea adevãrului în cauza care formeazã obiectul activitãţii comisiei. (2) La cererea comisiei de anchetã, orice persoanã care cunoaşte fapte sau împrejurãri în legãturã cu obiectul cercetãrii ori care deţine un mijloc de probã este obligatã sã le aducã la cunoştinţã sau sã le înfãţişeze. Instituţiile şi organizaţiile sunt obligate, în condiţiile legii, sã rãspundã la solicitãrile comisiei de anchetã în termenul stabilit de aceasta. (3) Când, pentru lãmurirea unor fapte sau împrejurãri în vederea aflãrii adevãrului, sunt necesare cunoştinţele unor experţi, comisia de anchetã poate dispune efectuarea de expertize.
ART. 80 Senatul îşi desfãşoarã activitatea în douã sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depãşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depãşi sfârşitul lunii decembrie. ART. 81 (1) Senatul se întruneşte şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a Biroului permanent ori a cel puţin o treime din numãrul total al senatorilor. (2) Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris şi va cuprinde motivul, ordinea de zi propusã şi durata de desfãşurare a sesiunii extraordinare. (3) Convocarea se face de preşedintele Senatului. Preşedintele poate sã nu ia în considerare cererile de convocare a unei sesiuni extraordinare, care nu îndeplinesc condiţiile prevãzute la alin. (1) şi (2). (4) Respingerea de cãtre Senat a ordinii de zi propuse împiedicã ţinerea sesiunii extraordinare. ART. 82 (1) În timpul sesiunilor, senatorii lucreazã în şedinţe în plen, în comisii, în grupuri parlamentare, în circumscripţiile electorale ori îndeplinesc alte activitãţi dispuse de Biroul permanent. (2) În afara sesiunilor, senatorii îşi pot desfãşura activitatea din dispoziţia sau cu aprobarea Biroului permanent, în comisii permanente, speciale sau de anchetã, în grupuri parlamentare, în circumscripţiile electorale sau îndeplinesc alte sarcini hotãrâte de acesta. ART. 83 (1) Senatul adoptã legi, hotãrâri şi moţiuni simple. (2) De asemenea, Senatul poate adopta mesaje, declaraţii, rezoluţii şi ale acte cu caracter politic.
SECŢIUNEA a 2-a Ordinea de zi şi programul de activitate
ART. 84 (1) Proiectul programului de activitate pentru sãptãmâna urmãtoare este supus spre aprobare Senatului şi se adoptã, cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi, în ultima zi de activitate în plen a sãptãmânii; acesta se distribuie senatorilor, se afişeazã la sediu şi se publicã pe site-ul Senatului. (2) Materialele supuse dezbaterii Senatului sunt cuprinse în proiectul ordinii de zi şi în programul de activitate a Senatului, întocmite de Biroul permanent. (3) Propunerile legislative se comunicã Guvernului în termen de 3 zile de la prezentarea în Biroul permanent, pentru a se pronunţa şi în ceea ce priveşte aplicarea art. 111 din Constituţia României, republicatã. ART. 85 (1) Proiectul ordinii de zi cuprinde proiecte de lege, propuneri legislative, rapoarte, informãri şi alte acte prevãzute de lege pentru a fi dezbãtute de Senat, precum şi, dupã caz, întrebãri, interpelãri, declaraţii sau alte probleme propuse de Biroul permanent, de senatori ori de Guvern. (2) La întocmirea şi aprobarea ordinii de zi se va asigura prioritate dezbaterii ordonanţelor de urgenţã ale Guvernului, proiectelor de lege sau propunerilor legislative în procedurã de urgenţã, proiectelor de lege ori propunerilor legislative care sunt în competenţa Senatului, ca primã Camerã sesizatã, şi rapoartelor întocmite de comisiile de mediere. (3) Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ se transmit Biroului permanent pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel puţin douã zile înainte de şedinţa Biroului permanent, dacã prin lege, prin prezentul regulament sau prin hotãrârea Senatului nu se prevede alt termen. (4) Biroul permanent poate include în proiectul ordinii de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depãşit, cu încadrarea pentru dezbatere şi aprobare în termenul prevãzut de Constituţie. ART. 86 Proiectele de lege pentru ratificarea tratatelor internaţionale, precum şi rapoartele sau declaraţiile primului-ministru cu privire la politica Guvernului se înscriu în proiectul ordinii de zi şi se dezbat cu prioritate. ART. 87 (1) Ordinea de zi poate fi modificatã numai la propunerea Biroului permanent, a unui grup parlamentar sau a unei comisii a Senatului pentru motive bine întemeiate şi urgente. (2) Modificarea ordinii de zi pentru sãptãmâna urmãtoare este supusã spre aprobare Senatului şi se adoptã cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi, în ultima zi de activitate în plen a sãptãmânii în curs. (3) Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singurã luare de cuvânt, limitatã în timp. În cazul în care existã opoziţie, se va da cuvântul unui singur vorbitor pentru fiecare grup parlamentar, dupã care se va trece la vot.
SECŢIUNEA a 3-a Procedura legislativã
ART. 88 (1) Iniţiativa legislativã aparţine, dupã caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui numãr de cel puţin 100.000 de cetãţeni cu drept de vot, în conformitate cu art. 74 din Constituţia României, republicatã. (2) Proiectele de lege iniţiate de Guvern şi propunerile legislative iniţiate de senatori, de deputaţi sau de cetãţenii care exercitã dreptul la iniţiativã legislativã trebuie sã fie însoţite de expunere de motive, sã fie redactate în forma proprie unui act normativ, pe articole şi, dupã caz, pe capitole şi secţiuni. (3) Guvernul îşi exercitã iniţiativa legislativã prin transmiterea cãtre Senat a proiectului de lege ce intrã în competenţa acestuia de adoptare, ca primã Camerã sesizatã. (4) Senatorii, deputaţii şi cetãţenii îşi exercitã dreptul la iniţiativã legislativã prin transmiterea cãtre Camera competentã a propunerii legislative, în scopul de a o dezbate şi de a o adopta ca primã Camerã sesizatã. (5) Legile constituţionale pot fi iniţiate în condiţiile art. 150 şi 151 din Constituţia României, republicatã. (6) Propunerile legislative formulate de senatori şi deputaţi, care implicã modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat, trebuie sã fie însoţite de dovada solicitãrii informãrii Guvernului, înaintatã prin preşedintele Senatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 111 din Constituţia României, republicatã. (7) Senatul, ca primã Camerã sesizatã, are în competenţã spre dezbatere şi adoptare proiectele de lege şi propunerile legislative în domeniile stabilite de art. 75 din Constituţia României, republicatã, dupã cum urmeazã: 1. proiectele de lege şi propunerile legislative de nivelul legilor ordinare; 2. proiectele legilor organice prevãzute la: - art. 3 alin. (2) - Teritoriul; - art. 5 alin. (1) - Cetãţenia; - art. 12 alin. (4) - Simboluri naţionale; - art. 16 alin. (4) - Egalitatea în drepturi; - art. 44 alin. (2) - Dreptul de proprietate privatã; - art. 70 alin. (1) - Jurãmântul deputaţilor şi senatorilor; - art. 73 alin. (3) - Categorii de legi: ● lit. a) - sistemul electoral, organizarea şi funcţionarea Autoritãţii Electorale Permanente; ● lit. b) - organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice; ● lit. d) - organizarea şi desfãşurarea referendumului; ● lit. f) - regimul stãrii de mobilizare parţialã sau totalã a forţelor armate şi al stãrii de rãzboi; ● lit. g) - regimul stãrii de asediu şi al stãrii de urgenţã; ● lit. h) - infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora; ● lit. i) - acordarea amnistiei sau a graţierii colective; ● lit. j) - statutul funcţionarilor publici; ● lit. m) - regimul juridic general al proprietãţii şi al moştenirii; ● lit. p) - regimul general privind raporturile de muncã, sindicatele, patronatele şi protecţia socialã; ● lit. r) - statutul minoritãţilor naţionale din România; ● lit. s) - regimul general al cultelor; - art. 83 alin. (3) - Preşedintele României - prelungirea mandatului; - art. 136 alin. (3), (4) şi (5) - Proprietatea; - art. 141 - Consiliul Economic şi Social. (8) Senatul ia în dezbatere şi adoptare, în calitate de Camerã decizionalã, proiectele de lege şi propunerile legislative adoptate de Camera Deputaţilor, la sesizarea acesteia, în domeniile stabilite la art. 75 din Constituţia României, republicatã, dupã cum urmeazã: 1. proiectele de lege şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a mãsurilor legislative ce rezultã din aplicarea acestor tratate ori acorduri; 2. proiectele legilor organice prevãzute la: - art. 31 alin. (5) - Organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de radio şi televiziune şi controlul parlamentar al acestora; - art. 40 alin. (3) - Dreptul de asociere; - art. 52 alin. (2) - Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, respectiv art. 73 alin. (3) lit. k) - Contenciosul administrativ; - art. 55 alin. (2) şi (3) - Apãrarea ţãrii; - art. 58 alin. (3) - Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului; - art. 73 alin. (3) - Categorii de legi: ● lit. e) - organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apãrare a fiãrii; ● lit. l) - organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecãtoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi; ● lit. n) - organizarea generalã a învãţãmântului; ● lit. o) - organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia localã; - art. 79 alin. (2) - Consiliul Legislativ; - art. 102 alin. (3) - Guvernul - rolul şi structura; - art. 105 alin. (2) - Guvernul - incompatibilitãţi; - art. 117 alin. (3) - Înfiinţarea de autoritãţi administrative autonome; - art. 118 alin. (2) şi (3) - Sistemul de apãrare; - art. 120 alin. (2) - Administraţia publicã localã - principii de bazã; - art. 123 alin. (3) - Prefectul; - art. 125 alin. (2) - Statutul judecãtorilor; - art. 126 alin. (4) şi (5) - Instanţele judecãtoreşti; - art. 128 alin. (2) - Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie; - art. 134 alin. (2) şi (4) - Consiliul Superior al Magistraturii - atribuţii; - art. 140 alin. (1) - Curtea de Conturi; - art. 142 alin. (5) - Curtea Constituţionalã - structura. ART. 89 (1) Proiectele de lege şi propunerile legislative se supun spre dezbatere şi adoptare Senatului, ca primã Camerã sesizatã, în condiţiile prevãzute la art. 75 din Constituţia României, republicatã. În cazul propunerilor legislative care sunt depuse la Senat, ca primã Camerã sesizatã, acestea se înregistreazã şi se ţin în evidenţã. Ele vor intra în procesul legislativ numai dupã primirea avizelor legale de la Consiliul Legislativ, Guvern, Consiliul Economic şi Social. (2) Pentru celelalte proiecte de lege şi propuneri legislative care se dezbat şi se adoptã, potrivit art. 75 alin. (1) din Constituţia României, republicatã, mai întâi de Camera Deputaţilor, ca primã Camerã sesizatã, competenţa decizionalã aparţine Senatului. (3) Senatul, ca primã Camerã sesizatã, se pronunţã asupra proiectelor de lege şi propunerilor legislative cu care este sesizat, în termen de 45 de zile de la data prezentãrii acestora în Biroul permanent. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebitã, termenul este de 60 de zile de la data prezentãrii în Biroul permanent. (4) Caracterul complex al legii se stabileşte prin hotãrârea plenului Senatului, la propunerea Biroului permanent, avându-se în vedere elemente precum: întinderea reglementãrii, importanţa domeniului de reglementare, implicaţiile deosebite într-un anumit domeniu şi necesitatea aplicãrii unor norme comunitare. (5) În situaţia ordonanţelor de urgenţã ale Guvernului, termenul este de 30 de zile, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituţia României, republicatã. (6) Dupã adoptarea ori respingerea de cãtre Senat, ca primã Camerã sesizatã, a proiectului de lege sau a propunerii legislative, acestea se trimit Camerei Deputaţilor, care va decide definitiv. (7) În cazul depãşirii termenelor prevãzute la alin. (3), proiectul de lege sau propunerea legislativã se considerã cã a fost adoptatã şi se înainteazã Camerei Deputaţilor, care va decide definitiv. (8) Termenele prevãzute la alin. (3) şi (5) se calculeazã potrivit art. 114. ART. 90 (1) În vederea încadrãrii în termenele prevãzute la art. 89 alin. (3) şi la art. 108, 109 şi 110 din prezentul regulament, precum şi la art. 115 alin. (5) din Constituţia României, republicatã, proiectele de lege şi propunerile legislative se înainteazã Biroului permanent al Senatului, care dispune: a) sesizarea comisiilor permanente competente pentru întocmirea avizelor sau a raportului, stabilind şi termenele de depunere a acestora; b) transmiterea proiectului de lege sau a propunerii legislative Camerei Deputaţilor, în cazul în care o comisie permanentã apreciazã cã Senatul nu este competent sã dezbatã şi sã adopte proiectul, ca primã Camerã sesizatã. În aceste cazuri, avizul Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãţi şi validãri este obligatoriu; c) solicitarea avizului Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic şi Social şi al altor instituţii sau organisme care, potrivit legii, au competenţa de avizare, dacã acesta nu a fost dat; d) distribuirea cãtre senatori a proiectelor sau propunerilor legislative, a avizului Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic şi Social şi al altor instituţii ori organisme care, potrivit legii, au competenţa de avizare, a hotãrârii Curţii Constituţionale, în cazurile prevãzute de Constituţie, şi a punctului de vedere al Guvernului, în cazurile cerute de lege, pentru propunerile legislative, stabilind şi termenul de depunere a amendamentelor de cãtre senatori, sub sancţiunea decãderii. (2) Mãsurile hotãrâte de Biroul permanent se duc la îndeplinire de secretarul general, prin serviciile Senatului. Termenele prevãzute pentru toate operaţiunile reglementate în acest articol se stabilesc de Biroul permanent, în funcţie de procedura ordinarã sau procedura de urgenţã. (3) Propunerile legislative fãcute de cetãţeni se distribuie senatorilor şi sunt transmise comisiilor permanente competente, împreunã cu hotãrârea Curţii Constituţionale privind îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de cãtre cetãţeni. (4) Termenele prevãzute la alin. (1) şi (2), precum şi cele prevãzute la art. 89, pentru avize, rapoarte şi amendamente, nu pot fi mai scurte de 5 zile calendaristice, pentru procedura ordinarã, şi de 3 zile calendaristice, pentru procedura de urgenţã. ART. 91 Toate proiectele şi propunerile legislative se înregistreazã la Senat în ordinea primirii lor, se distribuie senatorilor şi se publicã pe site-ul Senatului. ART. 92 (1) Proiectele şi propunerile legislative se trimit, sub semnãtura preşedintelui Senatului, spre dezbatere şi avizare comisiilor permanente competente. (2) Examinarea proiectelor şi propunerilor legislative se poate face şi la cererea altei comisii care se considerã competentã, în condiţiile art. 69. ART. 93 (1) Iniţiatorul proiectului de lege sau al propunerii legislative poate sã îşi retragã proiectul sau propunerea pânã la începerea dezbaterilor generale, cu aprobarea plenului. (2) În cazul în care proiectul sau propunerea legislativã a fost adoptatã de Camera Deputaţilor, retragerea nu mai poate fi fãcutã din momentul sesizãrii Senatului. ART. 94 (1) Dupã examinarea proiectului de lege sau a propunerii legislative, comisia permanentã sesizatã în fond întocmeşte un raport, care va cuprinde propuneri motivate cu privire la adoptarea sau, dupã caz, modificarea ori respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative examinate. (2) Raportul se transmite Biroului permanent, care dispune şi asigurã, prin secretarul general al Senatului, difuzarea acestuia senatorilor, Guvernului şi iniţiatorului, cu cel puţin 3 zile lucrãtoare înainte de data dezbaterii în plen. ART. 95 Proiectele de lege sau propunerile legislative, avizate potrivit art. 92 şi 94, se supun dezbaterii Senatului în succesiunea prevãzutã pe ordinea de zi aprobatã de acesta. Înscrierea pe ordinea de zi a proiectelor de lege şi a propunerilor legislative se face în cel mult 5 zile de la depunerea raportului comisiei permanente sesizate în fond, în cazul în care Senatul este prima Camerã sesizatã, şi în cel mult 10 zile, în celelalte situaţii prevãzute la art. 75 din Constituţia României, republicatã. ART. 96 (1) Amendamentele care implicã modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale de stat se trimit de preşedintele comisiei sesizate în fond la Guvern, solicitându-se punctul de vedere al acestuia. În cazul în care Guvernul nu transmite un punct de vedere pânã la data stabilitã de comisie, se considerã cã amendamentul a fost acceptat. (2) Concluziile examinãrii amendamentelor se includ în raportul comisiei, iar amendamentele se anexeazã la acesta. ART. 97 (1) Dezbaterea generalã a proiectului de lege sau a propunerii legislative începe cu prezentarea, de cãtre iniţiator sau, dupã caz, de cãtre reprezentantul acestuia, a motivelor care au condus la promovarea proiectului sau a propunerii. Guvernul este reprezentat în mod obligatoriu de un membru al sãu sau de un secretar de stat. (2) Dezbaterea continuã cu prezentarea raportului comisiei permanente sesizate în fond, de preşedintele, vicepreşedintele sau secretarul acesteia sau de un raportor desemnat de comisie. ART. 98 (1) Înainte de prezentarea punctului de vedere al grupului parlamentar, senatorii pot adresa întrebãri iniţiatorului proiectului de lege sau al propunerii legislative. (2) Pentru dezbaterea generalã a proiectului de lege sau a propunerii legislative, fiecare grup parlamentar îşi desemneazã un singur reprezentant. (3) În cazuri justificate, la cererea oricãrui senator, Senatul poate aproba, cu votul deschis al majoritãţii senatorilor prezenţi, sã se dea cuvântul la dezbaterile generale şi altor senatori. (4) Preşedintele Senatului dã cuvântul reprezentanţilor grupurilor parlamentare şi apoi, dupã caz, celorlalţi senatori, în ordinea înscrierii lor la cuvânt. Preşedintele poate propune Senatului limitarea timpului destinat dezbaterilor generale, iar aceasta se hotãrãşte cu votul deschis al majoritãţii senatorilor prezenţi. ART. 99 Iniţiatorul proiectului de lege sau al propunerii legislative şi raportorul comisiei sesizate în fond au dreptul sã ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale. ART. 100 (1) În faza dezbaterii generale în plen a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente. (2) În cazuri deosebite, prin votul majoritãţii senatorilor se poate aproba depunerea de amendamente şi în timpul dezbaterii în plen a proiectului de lege sau a propunerii legislative. ART. 101 (1) Dacã prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, dupã încheierea dezbaterii generale preşedintele cere Senatului sã se pronunţe prin vot. (2) Dacã prin raportul comisiei se propun dezbaterea şi adoptarea proiectului de lege, iar în dezbaterile generale se cere respingerea proiectului de lege, dupã încheierea acestora se supune votului Senatului mai întâi cererea de respingere. ART. 102 (1) Dupã dezbaterile generale, dacã proiectul de lege nu a fost respins şi se constatã cã prin raportul comisiei sesizate în fond nu s-au operat modificãri ori completãri la textele proiectului de lege sau propunerii legislative, raportul şi proiectul de lege sau propunerea legislativã se supun în întregime votului final. (2) În cazurile în care comisia sesizatã în fond a operat modificãri sau completãri la textele proiectului de lege sau propunerii legislative, cuprinse în raportul acesteia, preşedintele consultã Senatul dacã sunt observaţii la acestea şi dezbaterile se fac numai asupra textelor la care se referã aceste observaţii şi se rezolvã prin vot. (3) În cazurile în care sunt şi amendamente respinse de comisie, se dezbat numai cele pentru care senatorul care le-a propus cere susţinerea în plen şi se rezolvã prin votul majoritãţii senatorilor prezenţi. (4) Dupã terminarea dezbaterilor asupra modificãrilor şi completãrilor operate de comisie, raportul în întregime se supune votului şi, dupã aceasta, proiectul de lege în întregime se supune votului final. (5) Raportul comisiei sesizate în fond se aprobã sau se respinge de Senat cu acelaşi cvorum cu care se aprobã sau se respinge legea pentru care este întocmit. ART. 103 (1) La dezbaterile care au loc în condiţiile art. 102 senatorii pot lua cuvântul pentru a exprima punctul de vedere al grupului parlamentar din care fac parte sau punctul lor de vedere. (2) De asemenea, pot lua cuvântul reprezentantul Guvernului sau iniţiatorul, precum şi reprezentanţii comisiei sesizate în fond. (3) Preşedintele poate supune spre aprobare Senatului sistarea discuţiilor la textele aflate în dezbatere. ART. 104 În cursul dezbaterilor senatorii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot pune în discuţie numai amendamentele depuse în termen la comisie, în condiţiile procedurii prevãzute la art. 100 şi 102. ART. 105 Dacã din dezbaterile desfãşurate în condiţiile art. 102 rezultã necesitatea reexaminãrii de cãtre comisia sesizatã în fond a unor texte, oricare senator poate propune, iar plenul decide, prin votul deschis al majoritãţii senatorilor prezenţi, suspendarea dezbaterilor şi trimiterea spre reexaminare a textelor în discuţie, comisia pronunţându-se de urgenţã, prin raport suplimentar. ART. 106 (1) Discutarea textelor în condiţiile art. 102 începe cu cele prin care se propune eliminarea şi continuã cu cele privind modificarea sau completarea acestora. În cazul în care existã mai multe amendamente de acelaşi fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate. (2) Senatul se va pronunţa prin vot distinct asupra fiecãrui amendament, în afarã de cazul în care prin adoptarea unuia se exclude acceptarea celorlalte.
SECŢIUNEA a 4-a Procedura de urgenţã
ART. 107 (1) La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativã, Senatul poate adopta proiecte de lege sau propuneri legislative cu procedurã de urgenţã. (2) Cererea pentru procedura de urgenţã se analizeazã de cãtre Biroul permanent şi se supune aprobãrii Senatului în prima şedinţã de plen. ART. 108 Proiectele de lege şi propunerile legislative se dezbat şi se adoptã cu procedurã de urgenţã, de drept, în urmãtoarele situaţii: a) ordonanţe de urgenţã; b) Senatul a adoptat, ca primã Camerã sesizatã, o prevedere care intrã în competenţa sa decizionalã, prevedere neînsuşitã de Camera Deputaţilor, care a retrimis proiectul pentru o nouã dezbatere; c) Camera Deputaţilor a adoptat, în calitate de Camerã decizionalã, un proiect de lege ce conţine anumite prevederi care sunt de competenţa decizionalã a Senatului; d) proiectele de lege referitoare la armonizarea legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene sau a Consiliului Europei; e) proiectele de lege necesare îndeplinirii obligaţiei României în calitate de membrã NATO. ART. 109 (1) Senatorii, grupurile parlamentare, comisiile permanente sau Guvernul pot prezenta amendamente în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate în fond, în termenele stabilite de Biroul permanent. În acelaşi interval de timp, avizul Consiliului Legislativ sau al altor autoritãţi ori organisme care, potrivit legii, au competenţe de avizare se va trimite comisiei sesizate în fond. (2) Comisia sesizatã în fond este obligatã sã depunã raportul în termenul stabilit de Biroul permanent. (3) Biroul permanent, dupã primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi proiectul de lege sau propunerea legislativã. (4) Senatul va limita durata dezbaterilor generale, dupã care va trece la dezbaterea proiectului, în condiţiile art. 102. ART. 110 Senatul se pronunţã în termen de 30 de zile asupra proiectelor de lege sau propunerilor legislative prevãzute la art. 108. ART. 111 În cazul proiectului de lege privind aprobarea ordonanţei de urgenţã, dacã Senatul nu se pronunţã în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, aceasta este consideratã adoptatã şi se trimite Camerei Deputaţilor. ART. 112 În cazul proiectelor de lege şi al propunerilor legislative primite de la Camera Deputaţilor, dacã au fost operate modificãri substanţiale faţã de proiectul iniţial, preşedintele comisiei permanente sesizate în fond poate cere Biroului permanent solicitarea unui nou aviz al Consiliului Legislativ.
SECŢIUNEA a 5-a Termene procedurale
ART. 113 În perioadele de vacanţã parlamentarã a Senatului proiectele de lege şi propunerile legislative se înregistreazã la data depunerii lor, iar termenele procedurale de legiferare încep sã curgã de la data reluãrii activitãţii Senatului în sesiune. ART. 114 Pentru propunerile legislative termenele de legiferare curg de la data înregistrãrii acestora la Biroul permanent, însoţite de avizele necesare. ART. 115 Pentru termenele procedurale ale procesului legislativ se iau în calcul numai zilele în care Senatul lucreazã în plen sau în comisii permanente.
SECŢIUNEA a 6-a Desfãşurarea şedinţelor Senatului
ART. 116 Şedinţele Senatului sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea preşedintelui, a unui grup parlamentar sau a cel puţin 20 de senatori, se hotãrãşte, cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi, ca acestea sã fie secrete. ART. 117 (1) La lucrãrile Senatului au acces deputaţii, în calitate de iniţiatori ai propunerilor legislative aflate pe ordinea de zi, precum şi membrii Guvernului sau reprezentanţii acestora însoţiţi de specialişti ori de consilieri. Dacã li se solicitã participarea, prezenţa iniţiatorilor şi a membrilor Guvernului este obligatorie. (2) La şedinţele publice ale Senatului pot asista diplomaţi, reprezentanţi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi alţi invitaţi, pe baza acreditãrii sau a invitaţiei semnate de secretarul general al Senatului, în condiţiile stabilite de Biroul permanent. Cetãţenii pot asista la lucrãrile Senatului pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitãrii de cãtre cei interesaţi, în limita locurilor disponibile în spaţiul destinat publicului. (3) Persoanele care asistã la şedinţã trebuie sã pãstreze liniştea şi sã se abţinã de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar putând fi evacuate din salã. ART. 118 (1) Senatorii sunt obligaţi sã fie prezenţi la lucrãrile Senatului. Prezenţa este urmãritã de un secretar al Biroului permanent al Senatului şi, dupã caz, de secretarul comisiei permanente. (2) Senatorul care nu poate lua parte la şedinţã din motive independente de voinţa sa va anunţa Biroul permanent, menţionând cauzele care îl împiedicã sã participe. ART. 119 Senatul îşi desfãşoarã activitatea, în plen, pe comisii şi pe grupuri parlamentare, conform programului de activitate propus de Biroul permanent şi aprobat de Senat. ART. 120 (1) Şedinţa Senatului este deschisã de preşedinte sau de vicepreşedintele care îl înlocuieşte. (2) Preşedintele este asistat de 2 secretari aparţinând, de regulã, unul majoritãţii şi celãlalt opoziţiei. (3) Înainte de începerea dezbaterilor, preşedintele de şedinţã anunţã dacã este întrunit cvorumul şi se supune spre aprobare plenului Senatului proiectul ordinii de zi şi programul de activitate. ART. 121 (1) Senatul adoptã legi, hotãrâri, moţiuni şi alte acte cu caracter politic, în prezenţa majoritãţii senatorilor. (2) Înainte de votare, liderii grupurilor parlamentare pot cere preşedintelui Senatului verificarea întrunirii cvorumului de şedinţã. (3) În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, preşedintele Senatului suspendã şedinţa şi anunţã ziua şi ora de reluare a lucrãrilor. ART. 122 Preşedintele Senatului conduce dezbaterile, vegheazã la respectarea regulamentului şi la menţinerea ordinii în sala de şedinţe. ART. 123 (1) Înainte de începerea dezbaterilor generale, secretarii întocmesc lista cu senatorii care s-au înscris la cuvânt. (2) Senatorii iau cuvântul în ordinea înscrierii pe listã, numai atunci când le este dat de preşedintele Senatului. (3) Reprezentanţilor Guvernului li se dã cuvântul în orice fazã a dezbaterii şi ori de câte ori solicitã acest lucru. Acelaşi drept îl au şi reprezentanţii comisiilor sesizate pentru raport de fond. ART. 124 Persoanele care iau cuvântul în Senat vorbesc numai de la tribuna acestuia sau de la microfoanele special instalate; nici o persoanã nu poate lua cuvântul decât dacã îi este dat de preşedinte. ART. 125 (1) Preşedintele de şedinţã sau liderul unui grup parlamentar are dreptul sã propunã Senatului limitarea duratei luãrilor de cuvânt sau sistarea discuţiilor, în funcţie de desfãşurarea dezbaterilor. (2) Propunerile prevãzute la alin. (1) se adoptã cu votul deschis al senatorilor prezenţi. ART. 126 (1) Preşedintele Senatului va da cuvântul oricând unui senator pentru a rãspunde într-o chestiune de ordin personal, limitând timpul acordat în acest scop. (2) Prevederile alin. (1) se aplicã şi în cazul în care se cere cuvântul pentru aspecte de procedurã. ART. 127 (1) Senatorii şi celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligaţi sã se refere exclusiv la chestiunea în dezbatere pentru care s-au înscris la cuvânt şi sã respecte regulile deontologiei parlamentare. În caz contrar, preşedintele le atrage atenţia şi, dacã nu se conformeazã, le retrage cuvântul. (2) Nu se admite dialogul dintre persoana înscrisã la cuvânt şi ceilalţi senatori. ART. 128 Preşedintele îi cheamã la ordine pe senatorii care tulburã dezbaterile. El poate întrerupe şedinţa când tulburarea persistã şi poate dispune evacuarea din salã, prin intermediul chestorilor, a persoanelor care împiedicã în orice mod desfãşurarea normalã a lucrãrilor Senatului. ART. 129 (1) Dezbaterile din şedinţele Senatului se înregistreazã pe bandã magneticã şi se stenografiazã. (2) Stenogramele se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, cu excepţia celor privitoare la şedinţele secrete, care urmeazã regimul legii speciale. (3) Senatorii au dreptul sã verifice exactitatea stenogramei prin confruntarea ei cu banda magneticã, în cel mult 3 zile de la data şedinţei, înainte de publicarea stenogramei în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a.
SECŢIUNEA a 7-a Procedura de vot
ART. 130 Legile, hotãrârile, moţiunile simple, precum şi celelalte acte se adoptã de cãtre Senat prin vot. ART. 131 (1) Votul deschis se exprimã public prin ridicarea mâinii, ridicare în picioare, apel nominal sau electronic. În cazul legilor constituţionale, votul deschis se poate exprima şi prin corespondenţã, în condiţiile stabilite de Regulamentul Comisiei de revizuire a Constituţiei. (2) Votul prin ridicarea mâinii sau prin ridicare în picioare poate avea una dintre urmãtoarele semnificaţii: pentru, contra sau abţinere. Constatarea rezultatelor se face de secretari şi se comunicã de preşedinte. Preşedintele Senatului sau liderul oricãrui grup parlamentar poate cere renumãrarea voturilor. (3) Votul prin apel nominal se desfãşoarã astfel: preşedintele explicã obiectul votãrii şi sensul cuvintelor pentru, contra şi abţinere, dupã care unul dintre secretari dã citire numelui şi prenumelui fiecãrui senator, care rãspunde pentru, contra sau abţinere. Dupã terminarea apelului se repetã numele şi prenumele senatorilor care nu au rãspuns la primul apel. (4) Votul electronic se desfãşoarã prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintã vot pentru, vot contra sau abţinere. Rezultatul votului electronic se afişeazã la comanda preşedintelui Senatului. În cazul unei defecţiuni tehnice, votul se repetã. Dacã defecţiunea persistã, se recurge, dupã caz, la celelalte modalitãţi de vot. Cartela de vot este netransmisibilã. (5) Dacã votul electronic este deschis, la solicitarea oricãrui grup parlamentar se elibereazã câte o listã cuprinzând rezultatele votului. În acest caz lista se publicã pe site-ul Senatului. ART. 132 (1) Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, pentru alegerea sau numirea în unele funcţii, ori prin bile sau electronic, în cazul votãrii legilor, hotãrârilor sau moţiunilor. (2) Procedura votului secret pe buletine de vot se face în cabine de vot, amenajate prin grija secretarului general al Senatului. (3) În cazul votului, pe buletinul de vot se trec numãrul de ordine, numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care acesta candideazã şi, dupã caz, grupul parlamentar din care face parte. (4) Senatorul voteazã pentru, lãsând neatinse pe buletinul de vot numele şi prenumele persoanei dorite, sau voteazã contra, ştergând numele şi prenumele persoanei respective. Buletinele de vot se introduc în urne. (5) Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poartã ştampila de control şi cele pe care au fost lãsate neatinse numele şi prenumele unor candidaţi care, în acest mod, depãşesc numãrul funcţiilor pentru care se face alegerea sau numirea. ART. 133 În cazul în care prin prezentul regulament nu se stabileşte o anumitã procedurã de vot obligatorie, procedura de vot se va hotãrî de Senat, la propunerea preşedintelui sau a oricãrui senator. ART. 134 (1) Dacã la alegerea sau numirea în anumite funcţii nu se obţine numãrul necesar de voturi, votul se reia conform reglementãrilor specifice. În caz de paritate de voturi, procedura de votare se repetã. (2) În situaţiile în care votul este deschis, preşedintele voteazã numai dupã ce restul senatorilor şi-a exprimat votul. (3) În cursul votãrii nu se acordã dreptul de a lua cuvântul. (4) Dupã anunţarea rezultatului votãrii, grupurile parlamentare pot sã explice felul în care au votat, printr-o singurã intervenţie de maximum 3 minute. ART. 135 (1) În cazul votului secret exprimat prin buletine de vot sau bile, se constituie o comisie de numãrare şi validare a votului, formatã din câte un reprezentant al fiecãrui grup parlamentar. (2) Constatarea rezultatului în cazul votului cu bile sau cu buletine de vot se face prin proces-verbal, încheiat de cãtre comisia de numãrare şi validare. ART. 136 (1) Legile constituţionale se adoptã cu votul unei majoritãţi de cel puţin douã treimi din numãrul senatorilor. (2) Legile organice şi hotãrârile privind Regulamentul Senatului se adoptã cu votul majoritãţii senatorilor. (3) Legile ordinare şi hotãrârile luate în procesul legiferãrii se adoptã cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi. (4) În cazul legilor constituţionale şi al legilor organice, când preşedintele constatã, înainte de vot, cã prezenţa senatorilor nu este asiguratorie pentru cvorumul de vot, amânã votul, stabilind ziua şi ora desfãşurãrii acestuia. O nouã amânare a votului nu poate depãşi termenul prevãzut de Constituţie pentru adoptarea legii. (5) Dacã prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale Senatului sau mãsurile luate de acesta, inclusiv raportul comisiei sesizate în fond, se adoptã cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi. (6) Înainte de votare, preşedintele de şedinţã poate cere din proprie iniţiativã sau la cererea unui grup parlamentar verificarea cvorumului prin apel nominal sau prin numãrare de cãtre secretari. Senatorii care nu îşi exercitã dreptul de vot, dar care au fost prezenţi în sala de şedinţã intrã în numãrul regulamentar de stabilire a cvorumului. (7) Dacã în sala de şedinţã nu se aflã majoritatea senatorilor, preşedintele amânã votarea pânã la întrunirea cvorumului legal. ART. 137 (1) Votul final priveşte ansamblul reglementãrii. (2) Votul final poate avea loc într-o şedinţã consacratã acestui scop, în ordinea definitivãrii proiectului de lege sau a propunerii legislative. ART. 138 (1) Votul poate fi contestat numai de liderul unui grup parlamentar, imediat dupã anunţarea rezultatului votului de cãtre preşedintele Senatului. Asupra contestaţiei Senatul se pronunţã prin votul majoritãţii senatorilor prezenţi. Contestaţia poate fi susţinutã de un singur vorbitor, într-un interval de timp rezonabil, şi, în caz de opoziţie, poate lua cuvântul într-un interval de timp egal, de asemenea, un singur vorbitor din partea fiecãrui grup parlamentar. (2) Admiterea contestaţiei are drept consecinţã repetarea votului. ART. 139 (1) Numirile, confirmãrile sau avizele pentru numiri în funcţii, care, potrivit Constituţiei şi legii, se fac de cãtre Senat, se supun dezbaterii Senatului pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãţi şi validãri. (2) În vederea întocmirii raportului, comisia va examina propunerile de numiri, confirmãri sau avize, având dreptul de a chema pentru audiere candidaţii. (3) Candidaţii vor fi invitaţi şi la dezbaterea în plen a raportului, iar Senatul poate hotãrî audierea lor şi în plen.
SECŢIUNEA a 8-a Procedura pentru respingerea, reexaminarea şi promulgarea legii
ART. 140 Proiectele de lege şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Senat, ca primã Camerã sesizatã, se semneazã de preşedintele Senatului şi se înainteazã Camerei Deputaţilor, în calitate de Camerã decizionalã. Guvernul va fi înştiinţat despre aceasta. ART. 141 (1) Senatul se pronunţã asupra proiectelor de lege şi propunerilor legislative ce intrã în competenţa sa, ca primã Camerã sesizatã, în termen de 45 de zile. Pentru coduri sau alte legi de complexitate deosebitã termenul este de 60 de zile. Asupra ordonanţelor de urgenţã Senatul se pronunţã în termen de 30 de zile de la depunere. (2) În cazul depãşirii termenelor prevãzute la alin. (1), se considerã cã proiectul de lege sau propunerea legislativã a fost adoptatã în forma înaintatã de iniţiator. În acest caz, adoptarea se anunţã în plenul Senatului, iar proiectul de lege sau propunerea legislativã se transmite, sub semnãtura preşedintelui Senatului, cãtre Camera Deputaţilor, care va decide definitiv. (3) În cazurile prevãzute la alin. (2), dacã s-a adoptat raport şi s-au dat avize ori amendamente, acestea se înainteazã anexat proiectului de lege sau propunerii legislative, ca material documentar. ART. 142 (1) În cazul în care Senatul, în calitate de Camerã decizionalã, a adoptat fãrã modificãri un proiect de lege sau o propunere legislativã primitã de la Camera Deputaţilor, aceasta va fi semnatã de preşedintele Senatului, va fi depusã la secretarul general al Senatului în vederea exercitãrii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale şi va fi transmisã Camerei Deputaţilor pentru îndeplinirea formalitãţilor de promulgare. (2) Depunerea legii la secretarul general al Senatului se face numai în zilele în care Senatul lucreazã în plen şi se aduce la cunoştinţã senatorilor în aceeaşi zi, prin prezentare în şedinţa de plen şi prin afişare datatã şi certificatã la avizierul general de la sala de şedinţã. Senatorii îşi pot exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale, potrivit legii. ART. 143 (1) În cazul în care Senatul, ca primã Camerã sesizatã, adoptã o prevedere care, potrivit dispoziţiilor Constituţiei, intrã în competenţa sa decizionalã, prevederea este definitiv adoptatã dacã şi Camera Deputaţilor este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivã legea se întoarce la Senat, care va decide definitiv, în procedurã de urgenţã. (2) Dispoziţiile alin. (1) referitoare la întoarcerea legii se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul în care Senatul, în calitate de Camerã decizionalã, adoptã o prevedere pentru care competenţa decizionalã aparţine Camerei Deputaţilor, ca primã Camerã sesizatã. ART. 144 În cazul în care Senatul respinge un proiect de lege sau o propunere legislativã, respinsã anterior de Camera Deputaţilor, respingerea este definitivã, iar proiectul de lege sau propunerea legislativã nu mai poate fi readusã în discuţia acestuia în cursul aceleiaşi sesiuni parlamentare. ART. 145 (1) În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit art. 146 lit. a) din Constituţia României, republicatã, Senatul reexamineazã prevederile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale. Senatul dezbate pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãţi şi validãri. (2) Raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãţi şi validãri va cuprinde propuneri pentru punerea de acord a prevederilor declarate neconstituţionale cu decizia Curţii Constituţionale. Raportul comisiei se dezbate conform prevederilor art. 101-106. Cu aprobarea Senatului, în urma dezbaterii raportului, în cuprinsul legii se opereazã şi corelãrile tehnico-legislative necesare. (3) În cazul unei obiecţii de neconstituţionalitate asupra tratatelor sau altor acorduri internaţionale, invocate potrivit art. 146 lit. b) din Constituţia României, republicatã, procedura parlamentarã se suspendã şi se reia dupã publicarea deciziei Curţii Constituţionale. (4) În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit art. 146 lit. b) din Constituţia României, republicatã, Senatul nu poate ratifica tratatul sau acordul internaţional declarat ca fiind neconstituţional. (5) În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicatã, dispoziţiile declarate neconstituţionale îşi înceteazã efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacã, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupã caz, nu pune de acord prevederile declarate neconstituţionale cu prevederile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept. (6) Dispoziţiile alin. (5) se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul în care a fost declaratã neconstituţionalitatea prevederilor din Regulamentul Senatului. (7) Reexaminarea textelor declarate neconstituţionale se face întâi de prima Camerã sesizatã. ART. 146 (1) În cazul în care Preşedintele României cere, înainte de promulgare, reexaminarea unei legi adoptate prima datã de cãtre Senat, cererea va fi înscrisã în termen de cel mult 30 de zile în proiectul ordinii de zi a Senatului. (2) Reexaminarea legii pe baza cererii Preşedintelui României se face cu respectarea procedurii legislative. ART. 147 Pentru legile adoptate, potrivit Constituţiei, în şedinţa comunã a celor douã Camere, noua deliberare se face tot în şedinţã comunã, conform Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. ART. 148 Camera Deputaţilor face numerotarea legilor adoptate de Parlament, în ordinea promulgãrii lor, trimiţându-le spre publicare la Monitorul Oficial al României.
SECŢIUNEA a 9-a Procedura privind punerea sub urmãrire penalã a membrilor Guvernului
ART. 149 Senatul are dreptul sã cearã punerea sub urmãrire penalã a membrilor Guvernului, potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ART. 150 (1) Dezbaterea are loc pe baza raportului întocmit fie de o comisie permanentã, ca urmare a unei anchete desfãşurate în condiţiile art. 76, fie de o comisie de anchetã. Dacã ministrul are şi calitatea de senator, cererea se trimite spre examinare Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãţi şi validãri, care va elabora în cel mai scurt timp un raport pe care îl înainteazã Senatului. (2) Raportul comisiei se înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi. (3) Hotãrârea se adoptã cu votul majoritãţii senatorilor. ART. 151 Dacã Senatul hotãrãşte sã cearã punerea sub urmãrire penalã a unui membru al Guvernului, preşedintele Senatului va adresa ministrului justiţiei o cerere pentru începerea urmãririi penale, potrivit legii. De asemenea, va înştiinţa Preşedintele României pentru eventuala suspendare din funcţie a acestuia. ART. 152 În cazul prevãzut la art. 151, dispoziţiile art. 116-135 se aplicã corespunzãtor.
CAP. III Moţiuni, întrebãri, interpelãri, informãri, petiţii
SECŢIUNEA 1 Moţiuni simple
ART. 153 (1) Moţiunea simplã exprimã poziţia Senatului într-o anumitã problemã de politicã internã sau externã ori, dupã caz, cu privire la o problemã ce a fãcut obiectul unei interpelãri. (2) Moţiunea simplã poate fi iniţiatã de cel puţin o pãtrime din numãrul senatorilor. (3) Moţiunea simplã trebuie sã fie întocmitã corespunzãtor actelor juridice ale Senatului şi sã cuprindã motivarea şi dispozitivul. Moţiunea se depune la preşedintele de şedinţã, în plenul Senatului. ART. 154 (1) Pânã la încheierea dezbaterii unei moţiuni simple, semnatarii nu mai pot promova o altã moţiune în aceeaşi problemã. (2) Dupã primirea moţiunilor simple care au îndeplinit condiţiile prevãzute de art. 153, preşedintele Senatului le comunicã de îndatã Guvernului şi le aduce la cunoştinţã plenului, dupã care dispune afişarea lor la sediul Senatului şi distribuirea lor senatorilor. ART. 155 (1) Preşedintele Senatului stabileşte data dezbaterii moţiunii simple, care nu poate depãşi 6 zile de la depunerea acesteia, înştiinţând Guvernul asupra datei stabilite. (2) Preşedintele Senatului nu va supune dezbaterii moţiunile simple care nu îndeplinesc cerinţele prevãzute la art. 153 şi nici pe cele care vizeazã finalitãţi specifice moţiunii de cenzurã, prezentând Senatului motivele deciziei sale. (3) Moţiunile simple privind probleme de politicã externã se supun dezbaterii numai însoţite de avizul Comisiei pentru politicã externã şi cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe. Aceastã condiţie trebuie îndeplinitã în termen de 3 zile de la depunerea moţiunii simple. ART. 156 (1) Dupã începerea dezbaterii moţiunii simple, senatorii semnatari nu-şi pot retrage adeziunea la moţiune. (2) La moţiunile simple prezentate nu pot fi propuse amendamente. (3) Dezbaterea se încheie prin supunerea la vot a moţiunii simple în plenul Senatului. (4) Nici o moţiune simplã nu poate fi supusã votului înainte de dezbaterea ei. ART. 157 (1) Dezbaterea moţiunii simple se face cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 116-129 şi se adoptã cu votul secret al majoritãţii senatorilor. (2) Moţiunile simple adoptate de Senat se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi sunt obligatorii pentru Guvern şi membrii sãi, precum şi pentru celelalte persoane vizate.
SECŢIUNEA a 2-a Întrebãri
ART. 158 (1) Senatorii pot adresa întrebãri Guvernului, miniştrilor sau altor conducãtori ai organelor administraţiei publice. (2) Întrebarea constã într-o simplã cerere de a rãspunde dacã un fapt este adevãrat, dacã o informaţie este exactã, dacã Guvernul sau celelalte organe ale administraţiei publice înţeleg sã comunice Senatului informaţiile sau documentele solicitate ori dacã Guvernul are intenţia de a lua o hotãrâre într-o problemã determinatã. ART. 159 În plenul Senatului nu pot fi formulate întrebãri care privesc probleme de interes personal sau particular, întrebãri care se referã la procese aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti ori care pot afecta soluţionarea unor cauze aflate în curs de judecatã, care urmãresc în exclusivitate obţinerea unei consultaţii juridice sau tehnice ori care privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcţii publice. ART. 160 (1) Senatorii pot adresa întrebãri orale sau scrise şi au dreptul sã cearã ca rãspunsul sã le fie dat oral în plenul Senatului sau în scris. (2) Întrebãrile scrise sau orale se depun în scris, prin grupul parlamentar, la secretarul desemnat al Senatului, cel mai târziu pânã la ora 10,00 a zilei de joi. (3) Întrebãrile se înregistreazã la secretarul desemnat al Senatului, în ordinea în care au fost depuse. (4) Întrebãrile trebuie sã aibã un singur autor, iar un senator nu poate adresa într-o sãptãmânã mai mult de douã întrebãri. (5) În cursul zilei de joi întrebãrile sunt transmise ministrului delegat pentru relaţia cu Parlamentul, menţionându-se tipul întrebãrii şi ce fel de rãspuns a solicitat senatorul. (6) În situaţia apariţiei unor urgenţe, senatorul poate pune o întrebare şi în cadrul şedinţei destinate acestei activitãţi, urmând ca rãspunsul sã fie dat în şedinţa specialã de sãptãmâna urmãtoare. ART. 161 (1) Întrebãrile orale se prezintã în plenul Senatului de cãtre autor, într-un interval de timp de cel mult un minut. Rãspunsurile orale se dau imediat dupã ce a fost adresatã întrebarea şi nu pot depãşi 3 minute. Autorul întrebãrii poate interveni cu precizãri sau comentarii, fãrã a depãşi douã minute, iar rãspunsul la replicã va fi dat în acelaşi interval de timp. Nici o altã intervenţie pe marginea întrebãrii respective nu mai poate avea loc. Rãspunsul la întrebarea oralã poate fi amânat pentru sãptãmâna urmãtoare numai în cazuri temeinic justificate. (2) În situaţia în care cel cãruia îi este adresatã întrebarea oralã nu este prezent, rãspunsul va fi dat în şedinţa din sãptãmâna urmãtoare. Preşedintele Senatului informeazã primul-ministru cu privire la rãspunsurile amânate. (3) Rãspunsurile orale la întrebãrile scrise se dau dupã ce s-au epuizat întrebãrile. La întrebãrile la care s-a cerut rãspuns oral nu se rãspunde dacã senatorul care a adresat întrebarea nu se aflã în salã. (4) Rãspunsurile scrise se transmit senatorului în cel mult 15 zile. (5) Întrebãrile şi rãspunsurile se consemneazã în stenograma şedinţei şi se publicã odatã cu aceasta în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a. Întrebãrile la care nu s-a rãspuns sunt comunicate şi primului-ministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, la sfârşitul fiecãrei sesiuni ordinare.
SECŢIUNEA a 3-a Interpelãri
ART. 162 (1) Interpelarea constã într-o cerere adresatã Guvernului sau unui membru al acestuia de cãtre unul ori mai mulţi senatori sau de un grup parlamentar, prin care se solicitã explicaţii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activitãţii sale interne sau externe. (2) Interpelãrile se fac în scris, arãtându-se obiectul şi motivarea acestora, fãrã nici o dezvoltare, şi se depun la secretarul desemnat al Senatului. ART. 163 (1) Interpelãrile se înscriu, în ordinea prezentãrii, într-un registru special şi se afişeazã la sediul Senatului. (2) Interpelãrile se prezintã în şedinţã publicã de cãtre autor, dupã care preşedintele Senatului le transmite primului-ministru. (3) Biroul permanent stabileşte o zi din sãptãmânã consacratã prezentãrii şi dezbaterii interpelãrilor şi întrebãrilor. (4) Guvernul şi fiecare dintre membrii sãi sunt obligaţi sã rãspundã la interpelãri în cel mult douã sãptãmâni. Pentru motive temeinice, Senatul poate acorda un termen de cel mult 3 sãptãmâni. ART. 164 (1) În şedinţa consacratã dezbaterii interpelãrii se dã cuvântul autorului pentru 3 minute şi apoi celui interpelat pentru 5 minute. Dacã rãspunsul la interpelare dã naştere unei replici, se dã cuvântul în aceeaşi ordine şi pentru aceleaşi durate de timp. Preşedintele Senatului poate limita luãrile de cuvânt. (2) Rãspunsurile la interpelãrile adresate Guvernului se prezintã de primul-ministru sau de reprezentantul acestuia. Rãspunsul la interpelãrile adresate membrilor Guvernului se prezintã de ministru sau, dupã caz, de un secretar de stat. (3) Timpul total afectat interpelãrilor se împarte pe grupuri parlamentare, în conformitate cu ponderea acestora. ART. 165 Senatul poate adopta o moţiune prin care sã-şi exprime poziţia cu privire la problema ce a fãcut obiectul interpelãrii, cu respectarea prevederilor art. 153-157.
SECŢIUNEA a 4-a Informarea Senatului şi a senatorilor
ART. 166 (1) Preşedintele Senatului poate solicita Guvernului şi celorlalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar asupra activitãţii acestora, informaţiile şi documentele necesare. (2) Preşedinţii comisiilor permanente pot solicita de la organele prevãzute la alin. (1) informaţiile şi documentele necesare referitoare la domeniul lor de activitate. (3) Fiecare senator are dreptul de a cere informaţiile şi documentele menţionate, prin intermediul preşedintelui Senatului sau al preşedinţilor comisiilor. (4) Solicitarea informãrii este obligatorie în cazul în care o iniţiativã legislativã implicã modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurãrilor sociale de stat. (5) Autoritãţile prevãzute la alin. (1) sunt obligate sã rãspundã în termen de cel mult 10 zile. În situaţii excepţionale în care rãspunsul necesitã date suplimentare, acestea au obligaţia de a declara în scris cã interesul public nu le permite sã rãspundã la timp şi de a cere un termen suplimentar care nu poate depãşi 30 de zile. În cazul în care autoritãţile nu rãspund în termenele prevãzute la solicitarea senatorului interesat, preşedintele Senatului sau preşedintele comisiei, dupã caz, poate cere invitarea lor în plenul Senatului. (6) Refuzul nejustificat de a rãspunde la solicitãrile prevãzute în alineatele precedente atrage, dupã caz, rãspunderea juridicã potrivit legii. Preşedintele Senatului poate sesiza autoritãţile competente, la solicitarea senatorului interesat. ART. 167 (1) În cazul în care informaţiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informeazã Senatul despre aceasta, iar Senatul decide în şedinţã secretã. (2) Documentele primite se restituie organului respectiv, dupã consultare.
SECŢIUNEA a 5-a Petiţii
ART. 168 (1) Oricine are dreptul de a se adresa cu petiţii Senatului. Petiţiile vor fi prezentate în scris şi semnate, precizându-se domiciliul petiţionarului sau al unuia dintre petiţionari. (2) Petiţiile se înscriu în registrul general al Senatului, în ordinea primirii, consemnându-se numãrul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petiţionarului şi obiectul cererii. ART. 169 (1) Petiţiile înregistrate se repartizeazã, spre soluţionare, de cãtre unul dintre vicepreşedinţii Senatului, desemnat de preşedinte, comisiei permanente competente, potrivit obiectului petiţiei, ori senatorilor cãrora le-au fost personal adresate. (2) Orice membru al Senatului poate lua cunoştinţã de conţinutul unei petiţii, adresându-se în acest scop preşedintelui comisiei cãreia i-a fost repartizatã. (3) Senatorul cãruia îi sunt adresate petiţii le va transmite spre soluţionare autoritãţilor publice competente. ART. 170 (1) Comisia va decide care sunt petiţiile a cãror rezolvare nu suferã amânare, sesizând de îndatã autoritãţile publice competente, şi va informa, în toate cazurile, petentul despre soluţia promovatã. Pentru celelalte petiţii, comisia va decide, în cel mult 10 zile de la înregistrarea lor, dacã le va trimite unei autoritãţi publice competente ori le va clasa. În cazuri deosebite, problema ce face obiectul petiţiei se prezintã Senatului. (2) Autoritãţile publice sesizate au obligaţia sã informeze Senatul, în scris, în termen de cel mult 30 de zile, despre soluţia adoptatã. (3) Petiţionarului i se aduce la cunoştinţã soluţia adoptatã. (4) Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii va prezenta trimestrial Biroului permanent un raport asupra petiţiilor primite şi asupra modului de soluţionare a acestora; acelaşi raport va fi prezentat plenului Senatului la începutul fiecãrei sesiuni. (5) În raport se vor face menţiuni cu privire la soluţiile date de autoritãţile publice la petiţiile care le-au fost trimise spre soluţionare.
SECŢIUNEA a 6-a Declaraţii politice
ART. 171 (1) În fiecare sãptãmânã, Biroul permanent alocã o anumitã perioadã de timp dintr-o zi de şedinţã pentru declaraţii politice sau alte intervenţii ale senatorilor. (2) Declaraţiile politice sau alte intervenţii ale senatorilor se fac în nume propriu sau în numele grupului parlamentar. (3) În raport cu conţinutul lor, declaraţiile politice sau alte intervenţii ale senatorilor pot da dreptul la replicã senatorilor, grupurilor parlamentare şi autoritãţilor vizate. (4) În cazul în care tematica şi conţinutul declaraţiilor politice sau ale altor intervenţii ale senatorilor vizeazã activitatea şi politica Guvernului, extrasul respectiv din stenogramã va fi transmis ministrului delegat pentru relaţia cu Parlamentul.
CAP. IV Statutul senatorului
SECŢIUNEA 1 Imunitatea parlamentarã
ART. 172 (1) Senatorii se bucurã de imunitate parlamentarã pe toatã durata exercitãrii mandatului. (2) Imunitatea parlamentarã are ca scop garantarea libertãţii de exprimare a senatorului şi protejarea acestuia împotriva urmãririlor judiciare respective, abuzive sau şicanatoare. (3) Senatorii nu pot fi traşi la rãspundere juridicã pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. (4) În temeiul art. 72 din Constituţia României, republicatã, senatorii pot fi urmãriţi şi trimişi în judecatã penalã pentru fapte care nu au legãturã cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fãrã încuviinţarea Senatului, dupã ascultarea lor. Urmãrirea şi trimiterea în judecatã penalã se pot face numai de cãtre Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecatã aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (5) În caz de infracţiune flagrantã, senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Senatului asupra reţinerii şi percheziţiei. În cazul în care Senatul constatã cã nu existã temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei mãsuri. (6) Cererea de autorizare a trimiterii în judecatã, penalã ori contravenţionalã, precum şi cererea de reţinere, de arestare sau de percheziţie se adreseazã preşedintelui Senatului de ministrul justiţiei. (7) Preşedintele Senatului aduce cererea la cunoştinţã senatorilor în şedinţã publicã, dupã care o trimite de îndatã Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãţi şi validãri, spre examinare, care va stabili dacã a fost sau nu a fost fãcutã în scopul de a-l abate pe senator de la exerciţiul funcţiei sale. Hotãrârea comisiei se adoptã prin votul secret al majoritãţii membrilor acesteia. (8) Biroul permanent al Senatului supune spre dezbatere şi aprobare plenului raportul comisiei, temeinic motivat, în termen de 15 zile de la data depunerii lui. (9) Cererile de reţinere, de arestare, de percheziţie se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi. ART. 173 Senatul hotãrãşte asupra cererii cu votul secret al majoritãţii membrilor sãi.
SECŢIUNEA a 2-a Conflictul de interese, constatarea incompatibilitãţilor şi alte interdicţii
ART. 174 (1) Senatorii depun o declaraţie de interese, pe propria rãspundere, cu privire la funcţiile şi activitãţile pe care le desfãşoarã, cu excepţia celor legate de mandatul sau funcţia publicã pe care o exercitã. (2) Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care senatorul are un interes personal de naturã patrimonialã, care ar influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative. (3) Funcţiile şi activitãţile care se includ în declaraţia de interese sunt: a) funcţiile în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale ori partide politice; b) activitãţi profesionale remunerate; c) calitatea de acţionar sau asociat la societãţile comerciale, inclusiv bãnci sau alte instituţii de credit, societãţi de asigurare şi financiare. (4) Senatorii care nu îndeplinesc alte funcţii sau nu desfãşoarã alte activitãţi decât cele legate de mandatul ori funcţia pe care o exercitã depun o declaraţie în acest sens. ART. 175 (1) Declaraţia de interese se depune în termen de 15 zile de la data validãrii mandatului ori, dupã caz, de la data numirii în funcţie. (2) Declaraţia de interese se actualizeazã ori de câte ori intervin schimbãri care, potrivit art. 174 alin. (3), trebuie înscrise în aceste declaraţii. Actualizarea se face în termen de 30 de zile de la data începerii, modificãrii sau încetãrii funcţiilor sau activitãţilor. ART. 176 (1) Declaraţiile de interese sunt publice şi se depun la secretarul general al Senatului. (2) Numele senatorilor care, în mod nejustificat, nu depun declaraţia de interese se publicã pe pagina de Internet a Senatului. (3) Evidenţa declaraţiilor de interese se consemneazã într-un registru special, numit Registrul declaraţiilor de interese, care se pãstreazã la secretarul general al Senatului. ART. 177 (1) Calitatea de senator este incompatibilã cu exercitarea oricãrei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului. (2) Prin funcţiile publice de autoritate incompatibile cu calitatea de senator se înţelege funcţii din administraţia publicã asimilate celor de ministru, funcţiile de secretar de stat, subsecretar de stat şi secretar de stat din cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, funcţiile din Administraţia Prezidenţialã, din aparatul de lucru al Parlamentului şi al Guvernului, funcţii de conducere specifice ministerelor, celorlalte autoritãţi şi instituţii publice, funcţii de consilieri locali şi consilieri judeţeni, de prefecţi şi subprefecţi şi celelalte funcţii de conducere din aparatul propriu al prefecturilor, funcţiile de primar, viceprimar şi secretar ai unitãţilor administrativ-teritoriale, funcţiile de conducere şi execuţie din serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi celorlalte organe din unitãţile administrativ-teritoriale şi din aparatul propriu şi serviciile publice ale consiliilor judeţene şi consiliilor locale, precum şi funcţiile care, potrivit legii, nu permit persoanelor care le deţin sã candideze în alegeri. (3) Calitatea de senator este, de asemenea, incompatibilã cu: a) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societãţi comerciale, inclusiv bãnci sau alte instituţii de credit, societãţi de asigurare şi financiare, precum şi la instituţii publice; b) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunãrilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societãţile comerciale prevãzute la lit. a); c) funcţia de reprezentant al statului în adunãrile generale ale societãţilor comerciale prevãzute la lit. a); d) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societãţilor naţionale; e) calitatea de comerciant, persoanã fizicã; f) calitatea de membru al unui grup de interes economic; g) funcţia publicã încredinţatã de un stat strãin, cu excepţia acelor funcţii prevãzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte. (4) Alte incompatibilitãţi decât cele prevãzute la alin. (1)-(3) sunt stabilite prin lege organicã. ART. 178 Senatorii pot exercita funcţii sau activitãţi în domeniul didactic, al cercetãrii ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice, precum şi în alte domenii prevãzute de lege. ART. 179 (1) Senatorul care se aflã în una dintre incompatibilitãţile prevãzute la art. 177 va demisiona din funcţiile care sunt incompatibile cu mandatul de senator, în termen de 10 zile de la data apariţiei cazului de incompatibilitate. (2) Dupã expirarea termenului prevãzut la alin. (1), senatorul care continuã sã se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din funcţia de senator. Demisia se aduce la cunoştinţa plenului Senatului şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 180 Locul vacant va fi ocupat de cãtre supleantul imediat urmãtor de pe lista partidului, formaţiunii politice ori alianţei acestora, dacã pânã la data validãrii mandatului partidul sau formaţiunea politicã pentru care a candidat confirmã în scris cã aparţine acesteia. Asupra legalitãţii alegerii supleantului Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãţi şi validãri va prezenta Senatului un raport. ART. 181 În cursul termenului prevãzut la art. 179 alin. (1), senatorul trebuie sã declare în scris la Biroul permanent orice activitate care se încadreazã în incompatibilitãţile prevãzute de lege. ART. 182 Schimbãrile intervenite în activitatea senatorului pe durata exercitãrii mandatului se aduc la cunoştinţa Biroului permanent, în scris, în cel mult 10 zile de la data apariţiei acestora. ART. 183 (1) Cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãţi şi validãri a Senatului, care va întocmi un raport. Propunerile comisiei se aprobã de Senat cu votul majoritãţii membrilor sãi. (2) Dacã senatorul a fãcut sã înceteze cauza de incompatibilitate dupã sesizarea comisiei, se va lua act despre aceasta în procesul-verbal al şedinţei, iar asemenea cazuri nu se trec în raportul comisiei. ART. 184 Evidenţa situaţiilor prevãzute la art. 177-183 se ţine la secretarul general al Senatului. ART. 185 (1) Se interzice folosirea de cãtre senatori în interes privat a simbolurilor care au legãturã cu exerciţiul demnitãţii sau funcţiei acestora. (2) Se interzice folosirea sau permisiunea de a folosi numele însoţit de calitatea de senator, în orice formã de publicitate a unui agent economic român sau strãin, precum şi a vreunui produs comercial, naţional sau strãin. (3) Se interzice folosirea sau permisiunea de a folosi imaginea publicã, numele, semnãtura senatorului pentru orice formã de publicitate privitoare la o activitate care aduce profit, cu excepţia publicitãţii gratuite pentru scopuri caritabile. (4) Se interzice senatorilor folosirea sau exploatarea directã ori indirectã a informaţiilor care nu sunt publice, obţinute în legãturã cu exercitarea atribuţiilor, în scopul obţinerii de avantaje pentru ei sau pentru alţii. (5) Senatorii au obligaţia sã-şi declare averea, în termen de 15 zile, potrivit legii.
SECŢIUNEA a 3-a Exercitarea mandatului de senator
ART. 186 (1) Senatorii intrã în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Senatului, sub condiţia validãrii şi a depunerii jurãmântului. (2) Dupã constituirea legalã a Senatului, fiecare senator va depune, în faţa plenului Senatului, întrunit în şedinţã solemnã, jurãmântul de credinţã faţã de ţarã şi popor: "Jur credinţã patriei mele, România. Jur sã respect Constituţia şi legile ţãrii. Jur sã apãr democraţia, drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorialã a României. Jur sã-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor. Aşa sã mã ajute Dumnezeu!" Jurãmântul de credinţã se poate depune şi fãrã formula religioasã, aceasta putând fi înlocuitã cu formula: "Jur pe onoare şi conştiinţã", care prefaţeazã jurãmântul. ART. 187 (1) Dupã validare, pe durata exercitãrii mandatului, senatorilor li se elibereazã legitimaţia de membru al Senatului, semnatã de preşedintele acestuia. (2) De asemenea, senatorii vor avea un însemn distinctiv al calitãţii lor de reprezentanţi ai poporului, cu dreptul de a-l purta pe toatã durata exercitãrii mandatului. Modelul însemnului se stabileşte de cãtre Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confecţionarea acestuia se suportã din bugetul Senatului. (3) Legitimaţia şi însemnul se pot pãstra de senator dupã încetarea mandatului, cu titlu evocativ. (4) Pe durata exercitãrii mandatului, senatorii şi membrii lor de familie beneficiazã de paşaport diplomatic. ART. 188 (1) Calitatea de senator înceteazã la data întrunirii legale a Senatului nou-ales, precum şi în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces. (2) În cazul în care un senator demisioneazã, el poate reveni asupra demisiei pânã la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotãrârii Senatului de vacantare a mandatului, dacã urmãtorul propus pe lista formaţiunii din partea cãreia a candidat nu a fost validat în plen. ART. 189 (1) Pentru exercitarea mandatului de senator, în circumscripţiile electorale se organizeazã, pentru fiecare senator, câte un birou senatorial, având ca personal încadrat un şef de birou senatorial, un secretar şi un şofer, personal care face parte din aparatul Senatului. (2) Încadrarea personalului birourilor senatoriale se face cu contract de muncã pe duratã determinatã, de secretarul general al Senatului, la propunerea senatorilor în cauzã. (3) Pe timpul cât îndeplineşte aceastã activitate, personalul angajat se considerã detaşat sau, dupã caz, transferat în interesul serviciului, în condiţiile legislaţiei muncii. (4) Contractul de muncã al personalului birourilor senatoriale înceteazã la cererea senatorului sau, în cazul în care titularului mandatului îi înceteazã calitatea de senator, la data la care noul titular solicitã aceasta. ART. 190 (1) Senatorii primesc drepturile bãneşti, potrivit legii. (2) Senatorii primesc indemnizaţia lunarã şi celelalte drepturi, începând cu data intrãrii în exerciţiul mandatului şi pânã la încetarea acestuia. ART. 191 Pe durata exercitãrii mandatului de senator, contractul de muncã al acestuia se suspendã, cu excepţia cazurilor în care Biroul permanent decide altfel, la cererea Senatului şi cu avizul unitãţii şi al Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãţi şi validãri a Senatului.
SECŢIUNEA a 4-a Concedii, absenţe, demisii
ART. 192 Nici un senator nu poate lipsi nemotivat de la şedinţele Senatului sau ale comisiei din care face parte ori de la celelalte activitãţi specifice îndeplinirii mandatului de senator. ART. 193 (1) Concediile se acordã pentru motive de boalã sau interese personale. (2) Concediile de boalã se acordã pe baza certificatului medical. (3) Pentru interese personale se pot acorda, în timpul unei sesiuni, cel mult 8 zile de concediu cu plata indemnizaţiei, iar peste aceastã duratã, concedii fãrã platã, care se pot efectua integral sau în mai multe tranşe. Concediile pânã la 4 zile se aprobã de preşedintele Senatului, iar cele cu o duratã mai mare de 4 zile, de cãtre Biroul permanent. (4) Fiecare cerere de concediu pentru interese personale va avea menţionat, de cãtre unul dintre secretarii Senatului, numãrul zilelor de concediu efectuate de senatorul respectiv. ART. 194 (1) Senatorii pot demisiona prin cerere scrisã, adresatã preşedintelui. (2) Preşedintele Senatului, în şedinţã publicã, întreabã senatorul dacã stãruie în cererea de demisie şi, dacã rãspunsul este afirmativ ori dacã senatorul nu se prezintã pentru a rãspunde, cu toate cã a fost înştiinţat, declarã locul vacant.
SECŢIUNEA a 5-a Deontologia parlamentarã; abateri şi sancţiuni
ART. 195 Constituie abateri disciplinare sãvârşite de senatori urmãtoarele fapte, dacã, potrivit legii, nu constituie infracţiuni: a) încãlcarea dispoziţiilor privind îndatoririle senatorului prevãzute de Constituţie şi de legea statutului deputaţilor şi al senatorilor; b) încãlcarea jurãmântului de credinţã; c) nerespectarea prevederilor Regulamentului Senatului; d) exercitarea abuzivã a mandatului de senator; e) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în şedinţele de plen, de comisii sau de birou ori în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de senator; f) absentarea, nemotivatã şi în mod repetat, de la lucrãrile Senatului. ART. 196 Abaterile de la deontologia parlamentarã se sancţioneazã cu: a) atenţionare; b) chemarea la ordine; c) retragerea cuvântului; d) îndepãrtarea din salã pe durata şedinţei; e) avertisment public - scris. ART. 197 (1) Abaterile şi sancţiunile prevãzute la art. 195, respectiv la art. 196 lit. a)-d), se constatã şi se aplicã de cãtre preşedintele de şedinţã sau, dupã caz, de preşedintele comisiei senatoriale. (2) Sancţiunile prevãzute la art. 196 nu pot împiedica exercitarea dreptului la vot. ART. 198 (1) Preşedintele Senatului poate, înainte de a chema la ordine un senator, sã îl invite sã-şi retragã sau sã explice cuvântul care a generat incidente şi care ar atrage aplicarea mãsurii. (2) Dacã expresia întrebuinţatã a fost retrasã sau regretatã ori dacã explicaţiile date sunt apreciate de preşedinte sau de senatorul vizat ca satisfãcãtoare, mãsura nu se mai aplicã. (3) În cazul în care, dupã chemarea la ordine, senatorul continuã sã se abatã de la prezentul regulament, preşedintele Senatului îi va putea retrage cuvântul, iar dacã persistã, îl va îndepãrta din salã. ART. 199 (1) Pentru menţinerea ordinii în şedinţele comisiilor, preşedinţii acestora au aceleaşi drepturi ca şi preşedintele Senatului şi pot aplica mãsurile prevãzute la art. 196 lit. a)-d). (2) În cazul în care un senator sãvârşeşte abateri deosebit de grave, preşedintele comisiei va suspenda şedinţa şi va aduce cazul la cunoştinţã preşedintelui Senatului, care îl va supune Biroului permanent. ART. 200 (1) Abaterile care implicã aplicarea sancţiunii prevãzute la art. 196 lit. e) se constatã de Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãţi şi validãri a Senatului, la sesizarea unui grup parlamentar din Senat sau a unui senator. Sesizarea se adreseazã preşedintelui Senatului. (2) Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãţi şi validãri soluţioneazã sesizarea înaintatã de preşedintele Senatului, în termen de 30 de zile de la data înregistrãrii acesteia la comisie. Soluţia comisiei se ia cu votul majoritãţii membrilor prezenţi, în şedinţã secretã. (3) Raportul comisiei se înainteazã de îndatã, împreunã cu dosarul cauzei, Biroului permanent al Senatului. (4) Biroul permanent soluţioneazã cauza în termen de 7 zile de la data primirii raportului, împreunã cu dosarul cauzei. Hotãrârea Biroului permanent se prezintã în şedinţã publicã a plenului Senatului. (5) Împotriva hotãrârii Biroului permanent al Senatului petiţionarul sau senatorul sancţionat poate face contestaţie în termen de 15 zile de la data comunicãrii acesteia. (6) Contestaţia se soluţioneazã de cãtre plenul Senatului, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia, cu votul majoritãţii senatorilor prezenţi, în şedinţã secretã. (7) Hotãrârea plenului Senatului, datã asupra contestaţiei, este definitivã şi executorie şi se aduce la cunoştinţã publicã în şedinţa de plen. ART. 201 Senatorul sancţionat disciplinar pe baza prevederilor art. 196 lit. e) nu poate reprezenta Senatul în relaţiile interne şi externe ale acestuia, pe o perioadã de 3 luni de la data rãmânerii definitive a sancţiunii. ART. 202 Sancţiunile prevãzute de art. 196 se aplicã pentru fiecare abatere în parte şi se cumuleazã aritmetic.
CAP. V Serviciile Senatului
ART. 203 (1) Serviciile Senatului sunt conduse de secretarul general al Senatului, ajutat de un secretar general adjunct. (2) Secretarul general şi secretarul general adjunct sunt numiţi de Senat, pe durata legislaturii, la propunerea Biroului permanent. (3) Secretarul general şi secretarul general adjunct pot fi revocaţi la propunerea Biroului permanent sau a cel puţin 30 de senatori. Propunerea de revocare poate fi formulatã o singurã datã în cursul unei sesiuni ordinare. (4) Secretarul general este ordonator principal de credite şi, în îndeplinirea atribuţiilor sale, emite ordine. ART. 204 (1) Senatul aprobã bugetul propriu înaintea dezbaterii bugetului de stat şi îl înainteazã Guvernului în vederea includerii în bugetul de stat. Execuţia bugetului propriu este aprobatã de plenul Senatului dupã verificarea de cãtre chestorii Senatului. (2) Dotarea Senatului cu mijloace de transport auto şi modul de utilizare a acestora, precum şi cheltuielile de protocol se stabilesc prin norme aprobate de Biroul permanent, în limita sumelor prevãzute în bugetul anual. ART. 205 (1) Folosirea colaboratorilor pentru lucrãrile Senatului, ale comisiilor şi pentru unele activitãţi ale serviciilor Senatului se aprobã de Biroul permanent. (2) Indemnizaţia colaboratorilor, în limitele stabilite de lege, se propune de beneficiarul colaborãrii şi se ordonanţeazã de secretarul general al Senatului.
CAP. VI Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 206 (1) Dacã Senatul adoptã, în condiţiile art. 155 alin. (1) din Constituţia României, republicatã, un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o redactare diferitã de cea adoptatã de Camera Deputaţilor, preşedintele Senatului, de acord cu preşedintele Camerei Deputaţilor, iniţiazã procedura de mediere. În acelaşi mod se procedeazã şi în cazul în care Camera Deputaţilor adoptã un proiect de lege sau o propunere legislativã într-o redactare diferitã de cea adoptatã de Senat. (2) În acest scop, Biroul permanent va propune Senatului un numãr de 7 senatori, urmãrindu-se respectarea principiilor prevãzute la art. 45. (3) Senatorii stabiliţi de Senat prin votul deschis al majoritãţii senatorilor prezenţi, împreunã cu deputaţii desemnaţi de Camera Deputaţilor, potrivit regulamentului propriu, formeazã comisia de mediere. (4) Cvorumul regulamentar al şedinţelor de mediere este asigurat numai în prezenţa a cel puţin 4 senatori dintre membrii comisiei de mediere a Senatului. ART. 207 (1) Comisia de mediere se reuneşte la convocarea preşedintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul, la sediul acesteia, şi stabileşte regulile dupã care îşi va desfãşura activitatea, inclusiv termenul în care urmeazã sã prezinte raportul. (2) Reprezentanţii Senatului în comisia de mediere au competenţa de a examina şi de a hotãrî, împreunã cu cei ai Camerei Deputaţilor, numai asupra redactãrilor diferite adoptate de Camera Deputaţilor la textele adoptate de Senat şi se vor pronunţa, în aceste limite, asupra redactãrilor diferite, putând adopta fie una, fie cealaltã dintre redactãri sau un text comun. (3) Conducerea lucrãrilor comisiei de mediere se realizeazã prin rotaţie de cãtre un senator şi un deputat, stabiliţi de aceasta. (4) Hotãrârile comisiei de mediere se iau cu acordul majoritãţii membrilor acesteia. ART. 208 (1) Activitatea comisiei de mediere înceteazã odatã cu depunerea raportului. (2) Raportul comisiei de mediere se înscrie pe ordinea de zi a Senatului, urmându-se procedura prevãzutã la art. 84-112, sau, dupã caz, pe ordinea de zi a şedinţelor comune ale Camerelor Parlamentului, potrivit procedurii prevãzute în regulamentul şedinţelor comune. (3) Se supun la vot numai soluţiile propuse de comisia de mediere, diferite de cele adoptate iniţial de cãtre Senat. În toate cazurile, raportul comisiei de mediere se aprobã potrivit procedurii şi cu majoritatea de voturi necesarã adoptãrii legii în forma finalã. (4) În cazul în care comisia de mediere nu ajunge, în termenul stabilit, la un acord cu privire la textele aflate în divergenţã sau dacã una dintre Camere nu aprobã raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenţã se supun dezbaterii în şedinţa comunã a celor douã Camere, potrivit regulamentului acestor şedinţe. ART. 209 Dacã ambele Camere ale Parlamentului îşi însuşesc textul legii în forma propusã de comisia de mediere, se va proceda conform art. 140. ART. 210 Constituţionalitatea prezentului regulament poate fi verificatã de cãtre Curtea Constituţionalã, la cererea preşedintelui Senatului, a unui grup parlamentar sau a cel puţin 25 de senatori. ART. 211 Prevederile art. 30-32 se pun în aplicare numai dupã 25 de zile calendaristice de la data publicãrii acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
