Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
* Republicat în temeiul art. II din Hotărârea Senatului nr. 157/2023 privind modificarea Regulamentului Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1144 din 19 decembrie 2023, dându-se textelor o nouă numerotare. Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 19 octombrie 2023. CAP. I Organizarea Senatului SECŢIUNEA 1 Constituirea Senatului ART. 1 (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. (2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat. ART. 2 (1) Senatul este ales pentru un mandat de 4 ani care se prelungeşte, de drept, numai în condiţiile excepţionale prevăzute de Constituţie. (2) Senatul se organizează şi funcţionează potrivit dispoziţiilor Constituţiei, ale Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale prezentului regulament. ART. 3 Senatul nou-ales se întruneşte în locul, ziua şi la ora stabilite prin decretul de convocare emis de Preşedintele României, în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (3) din Constituţia României, republicată. ART. 4 (1) Senatul legal constituit alege Biroul permanent. (2) Până la alegerea Biroului permanent, lucrările plenului Senatului sunt conduse de cel mai în vârstă senator, în calitate de preşedinte decan de vârstă, asistat de cei mai tineri 4 senatori, în calitate de secretari asistenţi. În situaţia în care 2 sau mai mulţi senatori au aceeaşi dată de naştere, desemnarea se face în ordinea alfabetică a numelui. (3) Imposibilitatea exercitării atribuţiilor de către preşedintele decan de vârstă ori de către unul sau mai mulţi secretari asistenţi, indiferent de motiv, se constată prin votul majorităţii senatorilor şi atrage, de drept, înlocuirea acestora cu următorii senatori, potrivit criteriilor prevăzute la alin. (2). (4) Refuzul exercitării atribuţiilor de către preşedintele decan de vârstă ori de către unul sau mai mulţi secretari asistenţi, indiferent de motiv, se comunică personal în plenul Senatului şi atrage, de drept, înlocuirea sa, potrivit dispoziţiilor prevăzute la alin. (2). (5) Până la alegerea Biroului permanent pot avea loc numai dezbateri cu privire la validarea mandatelor de senator, a procedurilor necesare depunerii jurământului sau legate de constituirea noului Senat. ART. 5 (1) Pentru validarea mandatelor, Senatul alege, în prima sa şedinţă, o comisie compusă din 15 senatori. (2) Numărul senatorilor care sunt propuşi în Comisia de validare de fiecare partid, organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţă politică sau alianţă electorală trebuie să reflecte configuraţia politică a Senatului rezultată din alegeri şi se stabileşte prin negocieri realizate de reprezentanţii acestora. (3) Partidele, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice sau alianţele electorale fac propuneri nominale în limita numărului stabilit potrivit alin. (2). (4) Propunerile nominale se transmit secretarilor asistenţi. Preşedintele decan de vârstă prezintă aceste propuneri plenului Senatului în ordinea numărului de senatori ai fiecărui partid, fiecărei organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, fiecărei alianţe politice sau alianţe electorale. Senatul hotărăşte asupra propunerilor cu votul majorităţii senatorilor prezenţi. (5) Nu pot să facă parte din comisia de validare senatorii împotriva cărora au fost înregistrate, la Senat, sesizări motivate de invalidare a mandatului, anterior constituirii comisiei. ART. 6 (1) Comisia de validare îşi începe de îndată activitatea, alegându-şi un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi, care alcătuiesc biroul comisiei şi se organizează în 4 grupe de lucru cuprinzând fiecare câte 3 membri. Alegerea acestora se face prin votul deschis al membrilor comisiei. (2) Desemnarea preşedintelui şi a vicepreşedinţilor se face prin negociere, potrivit configuraţiei politice rezultate din alegeri. ART. 7 (1) Secretarul general al Senatului preia dosarele privind alegerea senatorilor de la Biroul Electoral Central şi le predă preşedintelui Comisiei de validare, după constituirea acesteia. (2) Preşedintele Comisiei de validare, împreună cu vicepreşedinţii, repartizează grupelor de lucru dosarele privind alegerea senatorilor primite de la Biroul Electoral Central, în ordinea circumscripţiilor electorale, cu excepţia celor referitoare la membrii comisiei. (3) Verificarea legalităţii alegerii senatorilor se face de către grupele de lucru. Verificarea legalităţii alegerii senatorilor care compun grupele de lucru se face de către biroul Comisiei de validare, iar a membrilor biroului, de către cei 12 membri ai grupelor de lucru. (4) Grupele de lucru, respectiv biroul Comisiei de validare, sunt obligate să prezinte, în scris, în plenul comisiei, propunerile de validare sau invalidare privind dosarele repartizate în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Propunerile grupelor de lucru şi a biroului Comisiei de validare se adoptă cu votul majorităţii membrilor acestora. (5) După expirarea termenului de 3 zile, discutarea dosarelor nesoluţionate, precum şi a dosarelor membrilor biroului Comisiei de validare se face în plenul comisiei. (6) Comisia de validare se pronunţă prin votul majorităţii membrilor săi asupra propunerilor referitoare la validarea sau invalidarea alegerii senatorilor, precum şi asupra contestaţiilor primite în termen de 4 zile de la constituirea sa. (7) Contestaţiile pot fi formulate de cetăţeni români cu drept de vot. ART. 8 (1) Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui senator în cazul în care constată că alegerea acestuia s-a făcut prin încălcarea dispoziţiilor legii electorale privind candidatura sau obţinerea mandatului, precum şi în cazul în care există o hotărâre definitivă şi irevocabilă privind săvârşirea de către senatorul în cauză a unei infracţiuni legate de derularea procesului electoral. (2) Audierea senatorilor pentru care s-a propus invalidarea alegerii este obligatorie atât în cadrul Comisiei de validare, cât şi în plenul Senatului. În faţa Comisiei de validare cel în cauză îşi poate alege un apărător dintre membrii Senatului sau poate fi asistat de un avocat cu drept de a pune concluzii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. ART. 9 Comisia de validare întocmeşte un raport în care nominalizează senatorii pentru care propune validarea sau invalidarea mandatelor, cu motivarea propunerilor de invalidare. ART. 10 Raportul este aprobat de Comisia de validare, cu votul majorităţii membrilor acesteia. Opiniile diferite se consemnează şi fac parte din raport. ART. 11 Senatul se întruneşte, de drept, în a 5-a zi de la constituirea Comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului prezentat de preşedintele acesteia. ART. 12 (1) Senatul hotărăşte prin vot asupra listei cuprinzând numele şi prenumele senatorilor propuşi pentru validarea alegerii, ordonaţi pe circumscripţii electorale. (2) Senatul dezbate şi hotărăşte prin vot cu privire la fiecare senator propus pentru invalidare. (3) Hotărârea privind validarea sau invalidarea alegerii senatorilor se adoptă cu votul majorităţii senatorilor prezenţi. ART. 13 (1) Senatorii a căror alegere a fost validată depun jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor, în condiţiile prevăzute de lege. (2) Refuzul de a depune jurământul atrage pierderea mandatului. ART. 14 (1) Senatul este legal constituit după validarea mandatelor a trei pătrimi din numărul total de senatori. (2) Validarea mandatului de senator presupune validarea alegerii senatorului, precum şi depunerea jurământului de către acesta. ART. 15 Atribuţiile Comisiei de validare revin Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. Odată cu constituirea acesteia, activitatea Comisiei de validare încetează. SECŢIUNEA a 2-a Grupurile parlamentare ART. 16 (1) După validare şi depunerea jurământului, senatorii se constituie în grupuri parlamentare care sunt structuri interne ale Senatului. Un senator poate face parte dintr-un singur grup parlamentar. (2) Un grup parlamentar poate fi constituit şi poate funcţiona numai dacă cuprinde cel puţin 7 senatori, care au fost aleşi pe listele aceluiaşi partid, ale aceleiaşi organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţe politice sau alianţe electorale. (3) Senatorii membri ai unui partid politic sau ai unei organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale nu pot constitui decât un singur grup parlamentar. (4) Senatorii care au fost aleşi pe listele unei alianţe electorale sau ale unei alianţe politice pot constitui fie grupuri parlamentare ale partidelor sau organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale componente, fie un singur grup parlamentar al alianţei. Partidele sau organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pot constitui şi grupuri comune. (5) Senatorii aparţinând partidelor sau organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar se pot afilia altor grupuri parlamentare sau pot constitui grupul parlamentar mixt. (6) Dispoziţiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător şi senatorilor aleşi sau deveniţi independenţi. (7) Este interzisă constituirea unui grup parlamentar care să reprezinte sau să poarte denumirea unui partid, a unei organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, a unei alianţe electorale sau alianţe politice care nu a obţinut mandate de senator în alegeri. ART. 17 Grupurile parlamentare îşi aleg un lider, un număr de 2 până la 4 vicelideri, în funcţie de caz, şi un secretar. La începutul fiecărei sesiuni ordinare, conducerea grupurilor parlamentare este anunţată în plenul Senatului. ART. 18 (1) Liderul grupului parlamentar are următoarele atribuţii: a) prezintă Senatului, la începutul fiecărei sesiuni parlamentare, denumirea grupului, precum şi componenţa sa numerică; b) prezintă Senatului reprezentanţii grupului pentru negocierile privind compunerea Biroului permanent, precum şi pentru compunerea comisiilor Senatului şi a birourilor comisiilor Senatului; c) prezintă Senatului candidaţii grupului pentru funcţiile din Biroul permanent; d) participă, fără drept de vot, la şedinţele Biroului permanent; e) poate cere continuarea, întreruperea sau încheierea dezbaterilor, cu respectarea prevederilor prezentului regulament; f) poate solicita lista nominală a voturilor exprimate cu prilejul dezbaterilor în plenul Senatului; g) poate contesta rezultatul votului exprimat în plenul Senatului; h) poate cere pauză pentru consultări în grupul parlamentar al cărui lider este sau, după caz, cu ceilalţi lideri ai grupurilor parlamentare; i) poate propune modalitatea de vot; j) poate propune, în numele grupului parlamentar, retrimiterea proiectului de lege la comisia sesizată în fond; k) poate propune completarea sau modificarea ordinii de zi; l) anunţă modificările privind participarea membrilor grupului la comisiile Senatului; m) cere, în numele grupului parlamentar, revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor birourilor comisiilor propuşi de grupul pe care îl reprezintă; n) informează membrii grupului asupra activităţilor Senatului şi ale comisiilor Senatului; o) reprezintă grupul ori de câte ori este nevoie în activitatea Senatului; p) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin regulamentul grupului sau decise prin votul grupului. (2) Unul dintre viceliderii grupului îl înlocuieşte pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie, în baza mandatului dat de acesta. (3) Secretarul grupului asigură întocmirea documentelor necesare grupului. ART. 19 (1) Orice modificare intervenită în conducerea sau în componenţa unui grup parlamentar se aduce la cunoştinţă, în scris, preşedintelui Senatului, sub semnătura liderului de grup. (2) Preşedintele de şedinţă informează senatorii, în prima şedinţă publică, asupra modificărilor intervenite în componenţa sau în conducerea grupurilor parlamentare. ART. 20 (1) Grupurile parlamentare îşi constituie un secretariat tehnic ale cărui mărime şi structură se stabilesc de către Biroul permanent, în funcţie de mărimea grupurilor. (2) Persoanele care compun secretariatele tehnice ale grupurilor parlamentare sunt angajate potrivit legii. (3) Numirea şi eliberarea din funcţie a personalului secretariatelor tehnice ale grupurilor parlamentare se fac prin ordin al secretarului general al Senatului, la propunerea grupului parlamentar respectiv, prin liderul acestuia. ART. 21 (1) Grupurile parlamentare au dreptul la mijloacele de transport şi la logistica necesare în vederea desfăşurării activităţii stabilite de Biroul permanent, în funcţie de mărimea grupurilor. (2) În funcţie de posibilităţi, Biroul permanent asigură logistică şi senatorilor care nu sunt afiliaţi la niciun grup parlamentar. SECŢIUNEA a 3-a Biroul permanent al Senatului şi Comitetul liderilor grupurilor parlamentare ART. 22 (1) După constituirea legală a Senatului se aleg preşedintele Senatului şi ceilalţi membri ai Biroului permanent. (2) Biroul permanent al Senatului se compune din: preşedintele Senatului, 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori. Preşedintele Senatului este şi preşedintele Biroului permanent. (3) Apartenenţa politică a membrilor Biroului permanent, în care se include şi preşedintele Senatului, trebuie să reflecte configuraţia politică rezultată din alegeri, cu observarea principiului consacrat de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituţia României, republicată. (4) Senatorul care a fost ales independent se poate autopropune. ART. 23 (1) Preşedintele Senatului este ales, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise, în ordinea descrescătoare a mărimii grupului parlamentar, numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi de liderii grupurilor parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singură propunere. (2) Este declarat ales preşedinte al Senatului candidatul care a întrunit, la primul tur de scrutin, votul majorităţii senatorilor prezenţi. (3) Dacă niciun candidat nu a întrunit numărul de voturi necesar se organizează noi tururi de scrutin, la care participă primii 2 candidaţi care au obţinut cel mai mare număr de voturi sau, după caz, toţi candidaţii care s-au clasat pe primul loc, la egalitate de voturi, ori primul clasat şi toţi candidaţii care s-au clasat pe locul al doilea, cu un număr egal de voturi. Este declarat ales preşedinte al Senatului candidatul care a obţinut votul majorităţii senatorilor prezenţi. (4) Constatarea rezultatelor votului şi întocmirea procesului-verbal se fac de către o comisie constituită din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar. ART. 24 (1) Preşedintele este ales pe durata mandatului Senatului. (2) Odată cu alegerea preşedintelui Senatului, activitatea preşedintelui decan de vârstă încetează. ART. 25 (1) Propunerea de repartizare a celorlalte funcţii din Biroul permanent se stabileşte, după alegerea preşedintelui, pentru toate sesiunile legislaturii, respectând configuraţia politică a Senatului rezultată din alegeri, prin negocieri între reprezentanţii grupurilor parlamentare. (2) Numărul de reprezentanţi în Biroul permanent al fiecărui grup parlamentar, în care se include şi preşedintele Senatului, trebuie să respecte ponderea numărului de senatori ai fiecărui grup faţă de numărul total de senatori, la începutul fiecărei sesiuni ordinare. (3) În cazul în care nu se ajunge la un acord în cel mult 3 zile, problemele rămase în divergenţă se supun plenului Senatului, care decide prin votul majorităţii senatorilor prezenţi. (4) Constatarea rezultatelor votului şi întocmirea procesului-verbal se fac de către comisia prevăzută la art. 23 alin. (4). ART. 26 (1) Alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor se face la începutul fiecărei sesiuni ordinare, conform art. 25 alin. (1) şi (2). (2) Propunerile nominale pentru funcţiile de vicepreşedinte, secretar şi chestor repartizate se anunţă în plenul Senatului de către liderii grupurilor parlamentare respective. Lista candidaţilor propuşi pentru funcţiile din Biroul permanent se supune în întregime votului Senatului şi se aprobă cu votul majorităţii senatorilor prezenţi. ART. 27 (1) Odată cu alegerea celorlalţi membri ai Biroului permanent, activitatea secretarilor asistenţi desemnaţi în condiţiile art. 4 încetează. (2) În locul secretarilor asistenţi a căror activitate a încetat, preşedintele Senatului va nominaliza 2 dintre secretarii aleşi, în calitate de secretari de şedinţă, cu respectarea următoarelor reguli: un secretar de la majoritate, unul de la opoziţie şi cu observarea art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituţia României, republicată. ART. 28 Calitatea de preşedinte al Senatului, de vicepreşedinte, secretar sau chestor încetează, înainte de expirarea mandatului, ca urmare a pierderii calităţii de senator, potrivit art. 70 alin. (2) din Constituţia României, republicată, a demisiei din funcţie sau a revocării în condiţiile prezentului regulament. ART. 29 (1) Revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului poate fi propusă la cererea a minimum o treime din numărul total al senatorilor, în cel puţin una dintre următoarele împrejurări:* a) încalcă prevederile Constituţiei; b) încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Senatului ori ale Regulamentului activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. * Prevederile fostului art. 30 alin. (1) au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 601/2005 privind constituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 alin. (5), art. 12 alin. (1), art. 30 alin. (1) şi (2), art. 31, art. 32 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 121 alin. (1) şi ale art. 170 alin. (2) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1022 din 17 noiembrie 2005. (2) Revocarea din funcţia de preşedinte al Senatului poate fi propusă şi de jumătate plus unu din numărul total al senatorilor.** ** Prevederile fostului art. 30 alin. (2) au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 601/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1022 din 17 noiembrie 2005. (3) Propunerea de revocare prevăzută la alin. (1) sau (2) se face în scris, sub semnătura iniţiatorilor, o singură dată într-o sesiune. (4) Propunerea de revocare se depune la Biroul permanent care analizează, în prima sa şedinţă, îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) sau (2) şi decide, prin vot, introducerea acesteia în proiectul de ordine de zi a următoarei şedinţe de plen. ART. 30 (1) Preşedintele Senatului căruia i s-a cerut revocarea nu poate conduce şedinţa Biroului permanent sau pe cea de plen în care se discută revocarea sa. (2) La conducerea şedinţelor prevăzute la alin. (1), preşedintele Senatului va fi înlocuit de unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de Biroul permanent. ART. 31 (1) Propunerea de revocare se prezintă în plenul Senatului. Dacă propunerea de revocare este aprobată prin votul secret al majorităţii senatorilor, funcţia de preşedinte devine vacantă şi, imediat, se organizează alegeri, în conformitate cu prevederile art. 23.*** *** Prevederile fostului art. 32 alin. (1) au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 601/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1022 din 17 noiembrie 2005. (2) Pe perioada vacanţei funcţiei de preşedinte al Senatului, atribuţiile acestuia vor fi îndeplinite de unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de Biroul permanent. (3) După alegerea unui nou preşedinte al Senatului se renegociază, dacă este cazul, de îndată, repartizarea celorlalte funcţii din Biroul permanent, procedându-se potrivit dispoziţiilor prezentului regulament, astfel încât noul Birou permanent să reflecte configuraţia politică rezultată din alegeri. ART. 32 (1) Revocarea oricăruia dintre ceilalţi membri ai Biroului permanent poate fi solicitată de grupul parlamentar care l-a propus. (2) Propunerea de revocare se depune la Biroul permanent, care decide introducerea ei în proiectul de ordine de zi a următoarei şedinţe de plen. ART. 33 Vicepreşedintele sau secretarul căruia i s-a propus revocarea nu poate participa, după caz, la conducerea şedinţei Biroului permanent sau la conducerea celei de plen, în care se discută această cerere, dar îşi poate exercita dreptul de vot. ART. 34 Propunerea de revocare se prezintă în plenul Senatului. Dacă propunerea de revocare este aprobată cu votul secret al majorităţii senatorilor, funcţia respectivă din Biroul permanent devine vacantă şi, în aceeaşi şedinţă, liderul grupului parlamentar anunţă nominalizarea altui candidat care este supus votului plenului Senatului. ART. 35 (1) Biroul permanent al Senatului are următoarele atribuţii: a) propune datele de începere şi de terminare ale fiecărei sesiuni a Senatului, cu respectarea art. 66 alin. (1) din Constituţia României, republicată; b) cere preşedintelui Senatului convocarea în sesiune extraordinară, conform art. 66 alin. (2) din Constituţia României, republicată; c) propune înscrierea pe ordinea de zi a aprobării Regulamentului Senatului sau a modificărilor acestuia; d) pregăteşte şi asigură desfăşurarea în bune condiţii a lucrărilor Senatului; e) primeşte proiectele de lege sau propunerile legislative şi decide: - reţinerea proiectului la Senat şi sesizarea comisiilor permanente competente în vederea întocmirii rapoartelor şi avizelor, în cazul în care Senatul este competent să dezbată şi să adopte ca primă Cameră sesizată, precum şi în cazul în care Senatul este sesizat de către Camera Deputaţilor; – transmiterea proiectelor de lege sau a propunerilor legislative Camerei Deputaţilor, în cazul în care aceasta este competentă să le dezbată şi să le adopte ca primă Cameră sesizată, ca urmare a hotărârii plenului Senatului şi cu avizul Comisiei pentru constituţionalitate; f) dispune difuzarea proiectelor de lege, a propunerilor legislative sau a rapoartelor comisiilor tuturor senatorilor, după îndeplinirea cerinţei prevăzute la lit. e) şi publicarea acestora pe site-ul Senatului; g) stabileşte, cu consultarea preşedinţilor comisiilor, repartizarea proiectelor de lege şi a iniţiativelor legislative către comisii pentru amendamente, avize şi întocmirea rapoartelor, precum şi termenul pentru fiecare dintre acestea; h) întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţelor Senatului şi programul de activitate; i) organizează relaţiile Senatului cu parlamentele altor state sau cu organizaţiile parlamentare internaţionale; j) supune aprobării Senatului proiectul de buget al acestuia şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar; k) aprobă regulamentele de organizare şi funcţionare ale comisiilor permanente, pe baza raportului Comisiei pentru regulament; l) exercită controlul financiar-contabil intern, prin intermediul chestorilor, şi ia hotărârile ce se impun în acest domeniu; m) supune aprobării Senatului structura serviciilor acestuia; n) propune Senatului numirea sau revocarea secretarului general şi a secretarilor generali adjuncţi; o) aprobă statul de funcţii şi regulamentele de organizare şi funcţionare a serviciilor Senatului, la propunerea secretarului general; p) controlează activitatea serviciilor Senatului; q) aprobă Regulamentul privind paza şi accesul în sediul Senatului; r) adoptă hotărâri care sunt obligatorii pentru senatori şi aparatul tehnic; s) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, de prezentul regulament sau hotărâte de Senat. (2) Dezbaterile Biroului permanent al Senatului se consemnează în stenograme şi procese-verbale şi se înregistrează audio. La decizia Biroului permanent, se pot realiza şi înregistrări video ale şedinţelor. (3) Senatorii pot obţine, de îndată, copii de pe stenogramele Biroului permanent, cu excepţia părţilor declarate confidenţiale prin votul Biroului permanent, care pot fi numai consultate. ART. 36 (1) Biroul permanent se convoacă de preşedintele Senatului sau la solicitarea a cel puţin 5 dintre ceilalţi membri ai săi ori a unui grup parlamentar. (2) Convocarea trebuie însoţită de o propunere de ordine de zi şi, eventual, de o propunere privind invitarea altor persoane la anumite puncte de pe ordinea de zi. (3) Biroul permanent invită la lucrările sale liderii grupurilor parlamentare, preşedinţii comisiilor parlamentare sau alte persoane, ori de câte ori consideră necesar. ART. 37 (1) Biroul permanent lucrează în prezenţa majorităţii membrilor săi şi adoptă hotărârile cu votul deschis al majorităţii membrilor prezenţi. Hotărârile importante se publică pe site-ul Senatului. (2) Oricare membru al Biroului permanent poate cere consemnarea în stenogramă sau în procesul-verbal a rezultatului nominal al votului. ART. 38 (1) Preşedintele Senatului are următoarele atribuţii: a) convoacă Senatul în sesiuni ordinare şi extraordinare; b) conduce lucrările Senatului şi asigură respectarea programului orar şi a ordinii de zi; c) acordă cuvântul, moderează discuţiile, sintetizează problemele supuse dezbaterii, stabileşte ordinea votării, explică semnificaţia votului şi anunţă rezultatul votului; d) asigură menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor şi respectarea Constituţiei şi a Regulamentului Senatului; e) convoacă şi conduce lucrările Biroului permanent; f) reprezintă Senatul în relaţiile cu Preşedintele României, Camera Deputaţilor, Guvernul, Curtea Constituţională, precum şi cu alte autorităţi şi instituţii interne ori internaţionale; g) poate sesiza Curtea Constituţională, în condiţiile prevăzute la art. 146 lit. a), b), c) şi e) din Constituţia României, republicată; h) dispune de fondul preşedintelui, conform legii şi în limitele prevederilor bugetare; i) aprobă decontarea cheltuielilor pentru deplasările în străinătate; j) aprobă indemnizaţiile persoanelor utilizate în cadrul Senatului în calitate de colaboratori, precum şi decontarea cheltuielilor suportate de persoanele invitate la Senat, potrivit legii; k) prezintă Biroului permanent rapoarte anuale privind utilizarea fondului preşedintelui; l) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, de prezentul regulament sau hotărâte de Senat. (2) Preşedintele Senatului asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al României, conform art. 98 din Constituţia României, republicată. ART. 39 (1) Vicepreşedinţii îndeplinesc atribuţiile stabilite de Biroul permanent sau încredinţate de preşedintele Senatului. (2) Vicepreşedinţii conduc activitatea Biroului permanent şi a Senatului, la solicitarea preşedintelui sau, în absenţa acestuia, prin decizie. (3) În perioada în care preşedintele Senatului asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al României, atribuţiile preşedintelui Senatului se exercită de unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de preşedintele Senatului. (4) Fiecare vicepreşedinte coordonează şi activitatea unor comisii permanente stabilite de Biroul permanent. (5) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (4), vicepreşedintele coordonator poate participa la lucrările comisiilor, fără drept de vot, prezentând informări Biroului permanent. ART. 40 (1) Secretarii Senatului au următoarele atribuţii: a) participă la conducerea şedinţelor de plen, asistându-l pe preşedintele Senatului, în ordinea hotărâtă de Biroul permanent, aparţinând, de regulă, unul majorităţii şi celălalt opoziţiei; b) semnalează preşedintelui înscrierile la cuvânt, în ordinea în care acestea au fost făcute; c) prezintă preşedintelui propunerile, amendamentele şi orice alte comunicări adresate Senatului; d) urmăresc prezenţa senatorilor la lucrări; e) verifică cvorumul de şedinţă şi efectuează apelul nominal, din dispoziţia preşedintelui; f) consemnează rezultatul votului atunci când acest lucru se impune; g) răspund de evidenţa hotărârilor adoptate; h) urmăresc întocmirea stenogramelor şi verifică transmiterea lor spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a; i) urmăresc evidenţa situaţiei proiectelor de lege şi a propunerilor legislative înregistrate la Senat şi ţin legătura cu autorităţile publice implicate în procedura de legiferare, potrivit repartizării Biroului permanent; j) urmăresc avizele preliminare, necesare pentru propunerile legislative; k) urmăresc evidenţa proiectelor de lege şi a propunerilor legislative transmise de la Camera Deputaţilor pentru care Senatul decide în mod definitiv; l) îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege, de prezentul regulament, hotărâte de Biroul permanent sau de Senat. (2) Atribuţiile prevăzute la alin. (1) lit. g)-k) se îndeplinesc prin serviciile Senatului. ART. 41 (1) Chestorii Senatului au următoarele atribuţii: a) prezintă Senatului proiectul de buget şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar anual; b) verifică modul de gestionare a patrimoniului şi exercită controlul financiar intern asupra cheltuielilor efectuate; c) verifică funcţionarea şi calitatea serviciilor Senatului, potrivit repartizării Biroului permanent; d) asigură menţinerea ordinii în timpul şedinţelor de plen şi în întregul sediu al Senatului; e) îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege, de prezentul regulament, hotărâte de Biroul permanent sau de Senat. (2) Chestorii prezintă informări Biroului permanent, iar la sfârşitul fiecărei sesiuni ordinare prezintă Senatului un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate. ART. 42 Comitetul liderilor grupurilor parlamentare, denumit în continuare Comitetul liderilor, este alcătuit din liderii grupurilor parlamentare, constituite potrivit configuraţiei politice a Senatului. ART. 43 Comitetul liderilor are următoarele atribuţii: a) aprobă proiectul ordinii de zi a şedinţelor şi programul de activitate al Senatului, cu consultarea reprezentantului Guvernului pentru relaţia cu Parlamentul şi dispune publicarea acestora pe pagina de internet a Senatului; şedinţa Comitetului liderilor este programată ulterior şedinţei Biroului permanent prin care se întocmeşte proiectul ordinii de zi; b) stabileşte algoritmul de reprezentare a grupurilor parlamentare în organele de lucru ale Senatului sau, după caz, ale Parlamentului, precum şi componenţa nominală a acestora; c) stabileşte componenţa numerică şi nominală a delegaţiilor la organizaţiile parlamentare internaţionale; d) stabileşte timpul total de dezbatere şi alocarea acestuia pentru luări de cuvânt la dezbaterile politice, precum şi timpul total necesar şi alocarea acestuia pentru luări de cuvânt la declaraţiile politice, întrebări şi interpelări; e) stabileşte algoritmul de reprezentare a grupurilor parlamentare în cadrul conducerii autorităţilor publice a căror numire este în competenţa Senatului sau, după caz, a Parlamentului; f) înaintează Biroului permanent propuneri privind diferite aspecte de ordin administrativ sau financiar care au legătură cu activitatea grupurilor parlamentare; g) stabileşte modul de repartizare a locurilor în sala de şedinţă pentru grupurile parlamentare, pentru senatorii aleşi ca independenţi sau deveniţi independenţi, la începutul legislaturii sau pe parcursul acesteia; h) îndeplineşte orice alte atribuţii din însărcinarea Biroului permanent sau a plenului Senatului. ART. 44 (1) Comitetul liderilor hotărăşte cu majoritatea rezultată din ponderea votului fiecărui membru prezent. Ponderea este dată de proporţia grupului parlamentar în numărul total al senatorilor, potrivit configuraţiei politice a Senatului. (2) La lucrările Comitetului liderilor din Senat participă, fără drept de vot, preşedintele Senatului şi, după caz, reprezentantul Guvernului pentru relaţia cu Parlamentul. (3) Comitetul liderilor se întruneşte săptămânal şi ori de câte ori este nevoie, la cererea unui lider de grup parlamentar, a preşedintelui Senatului sau a Biroului permanent. (4) Comitetul liderilor se întruneşte şi lucrează în mod regulamentar în prezenţa a mai mult de jumătate din numărul liderilor grupurilor parlamentare care reprezintă majoritatea senatorilor. La şedinţa Comitetului liderilor poate participa preşedintele Senatului, care, în acest caz, prezidează şedinţa. În absenţa preşedintelui Senatului, şedinţa va fi prezidată de liderul celui mai mare grup parlamentar. (5) În situaţia în care liderul grupului parlamentar absentează la şedinţa Comitetului liderilor, acesta este înlocuit, cu drepturi depline, de un vicelider sau de un alt membru al grupului parlamentar desemnat de către liderul de grup. (6) Şedinţele Comitetului liderilor grupurilor parlamentare se înregistrează de către Senat prin mijloace electronice şi se stenografiază. SECŢIUNEA a 4-a Comisiile Senatului 1. Dispoziţii comune ART. 45 Comisiile sunt structuri interne de lucru ale Senatului, constituite pentru pregătirea activităţii de legiferare, precum şi pentru realizarea funcţiei de control parlamentar. ART. 46 (1) Senatul îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă, comisii speciale, inclusiv comisii paritare de mediere sau comisii comune cu Camera Deputaţilor. (2) Numărul comisiilor de anchetă, speciale sau comune, denumirea şi competenţa fiecărei astfel de comisii, precum şi numărul membrilor acestora se hotărăsc de către Senat, la propunerea Biroului permanent sau a Comitetului liderilor, după caz. ART. 47 (1) Numărul locurilor în comisii ce revine fiecărui grup parlamentar se stabileşte de Comitetul liderilor, în termenul hotărât de Biroul permanent, astfel încât să se respecte configuraţia politică a Senatului la începutul fiecărei sesiuni parlamentare. În cazul în care unul dintre membrii comisiei demisionează sau este exclus din grupul parlamentar care l-a propus, grupul parlamentar respectiv poate propune un alt reprezentant. Propunerea se supune la vot în plenul Senatului. (2) Problemele rămase în divergenţă după termenul stabilit la alin. (1) se supun direct votului Senatului. ART. 48 (1) Propunerile nominale se anunţă de către liderii grupurilor parlamentare în termenul stabilit de Biroul permanent, cu observarea principiului consacrat de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituţia României, republicată. (2) Toţi senatorii, cu excepţia preşedintelui Senatului, sunt obligaţi să facă parte din cel puţin o comisie permanentă. (3) Un senator nu poate face parte din mai mult de trei comisii permanente, cu excepţia Comisiei pentru regulament. (4) Senatul aprobă componenţa nominală a fiecărei comisii cu votul deschis al majorităţii senatorilor prezenţi. ART. 49 Liderii grupurilor parlamentare pot anunţa oricând decizia grupului de a opera schimbări între membrii grupului privind apartenenţa la comisii, cu respectarea numărului total al membrilor comisiei, a numărului de reprezentanţi ai grupului respectiv şi a prevederilor art. 48 alin. (3). Schimbările se supun votului Senatului. ART. 50 (1) Comisiile sunt conduse de un birou compus din: un preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar. (2) Un senator poate face parte din biroul de conducere al unei singure comisii permanente. ART. 51 Componenţa membrilor birourilor comisiilor pe grupuri parlamentare se stabileşte de Comitetul liderilor, astfel încât să se respecte configuraţia politică a Senatului rezultată din alegeri, precum şi principiul consacrat de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituţia României, republicată. Componenţa astfel stabilită se supune votului plenului Senatului. ART. 52 (1) Propunerile nominale pentru funcţiile din birourile comisiilor se fac prin lider, de grupurile parlamentare cărora le-au fost atribuite, cu observarea principiului prevăzut de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituţia României, republicată. (2) În prima şedinţă a comisiilor, convocată de preşedintele Senatului, se aduce la cunoştinţa membrilor acestora componenţa birourilor, negociată potrivit alin. (1). ART. 53 (1) Revocarea unui membru al biroului comisiei se face de către grupul care l-a desemnat. (2) Funcţia respectivă devine vacantă, iar grupul parlamentar, prin liderul său, face o nouă desemnare. (3) Pierderea calităţii de membru al unui grup parlamentar atrage încetarea de drept a funcţiei de conducere în cadrul unei comisii parlamentare. ART. 54 Locurile vacante din birourile comisiilor sunt ocupate numai de către senatori aparţinând grupului parlamentar căruia i-a fost atribuită funcţia respectivă, nominalizaţi de liderul grupului, potrivit art. 51. ART. 55 (1) Comisiile adoptă propriul regulament de organizare şi funcţionare care se transmite pentru întocmirea raportului Comisiei pentru regulament şi spre aprobare Biroului permanent. (2) Comisiile îşi modifică şi completează propriul regulament de organizare şi funcţionare, ori de câte ori este necesar. ART. 56 Biroul fiecărei comisii întocmeşte propuneri pe care le supune votului comisiei privind: a) ordinea de zi a fiecărei şedinţe; b) atribuţiile ce revin fiecărui senator în cadrul comisiei; c) constituirea de subcomisii, precum şi sarcinile şi competenţa acestora; d) organizarea de şedinţe, de consultări sau audieri pe diverse teme din domeniul de activitate a comisiei; e) alte măsuri ce interesează bunul mers al activităţilor comisiei. ART. 57 Preşedintele comisiei are următoarele atribuţii: a) asigură reprezentarea comisiei în raporturile cu Biroul permanent, cu Comitetul liderilor şi cu celelalte comisii; b) conduce şedinţele comisiei, conform normelor stabilite în Regulamentul Senatului şi în regulamentul comisiei; c) invită, din proprie iniţiativă sau la solicitarea membrilor comisiei, să participe la lucrările comisiei persoane din afara acesteia; d) are acces sau poate desemna un alt reprezentant al comisiei la şedinţele altor comisii care examinează lucrări ce prezintă importanţă pentru comisia pe care o conduce; e) semnează rapoartele şi celelalte acte elaborate de comisie; f) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de regulamentul comisiei sau stabilite prin votul majorităţii membrilor acesteia. ART. 58 Vicepreşedintele îndeplineşte, în lipsa sau la cererea preşedintelui, atribuţiile acestuia, precum şi alte atribuţii prevăzute de regulamentul comisiei sau stabilite prin votul comisiei. ART. 59 Secretarul comisiei are următoarele atribuţii: a) ţine evidenţa prezenţei senatorilor la şedinţele comisiei; b) urmăreşte primirea avizelor de la celelalte comisii permanente şi a punctului de vedere al Guvernului; c) asigură redactarea tuturor actelor comisiei; d) numără voturile exprimate în şedinţele comisiei; e) urmăreşte întocmirea proceselor-verbale ale şedinţelor comisiei; f) contrasemnează toate actele comisiei; g) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de regulamentul comisiei sau stabilite prin votul acesteia. ART. 60 (1) Convocarea şedinţelor comisiei se face, potrivit programului de lucru al Senatului, de preşedintele acesteia sau, în lipsa sa, de vicepreşedintele care îl înlocuieşte, pe baza hotărârii biroului comisiei. (2) Şedinţele comisiilor pot avea loc în acelaşi timp cu cele ale plenului, numai cu aprobarea Senatului. (3) În afara programului de lucru, comisiile pot fi convocate şi pot ţine şedinţe cu aprobarea sau din dispoziţia Comitetului liderilor. Aceste şedinţe trebuie anunţate tuturor membrilor comisiei cu cel puţin 24 de ore înainte de ora programată pentru desfăşurare. ART. 61 (1) Comisiile pot adopta avize şi rapoarte numai în prezenţa majorităţii membrilor. (2) Avizele şi rapoartele comisiilor se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi. (3) Votul în comisie este deschis. La propunerea oricărui membru, comisia poate decide prin vot ca anumite avize şi rapoarte să fie supuse votului secret. (4) La propunerea oricărui membru, votul se va consemna nominal în procesul-verbal sau în stenogramă. ART. 62 (1) Senatorul care absentează nemotivat la 3 şedinţe ale unei comisii speciale, de anchetă sau de mediere va fi înlocuit de drept de grupul parlamentar respectiv. (2) La şedinţele comisiilor pot participa şi senatori din alte comisii sau deputaţi care au legătură cu materialele aflate în dezbatere, fără a avea drept de vot. (3) Biroul comisiei hotărăşte condiţiile şi limitele participării la şedinţele comisiei a unor persoane interesate, care au înaintat acesteia o cerere scrisă şi motivată, sau a personalului de specialitate al Senatului. (4) Senatorul care absentează motivat de la lucrările comisiei din care face parte poate fi înlocuit, pentru acea şedinţă, de un alt senator, cu drept de vot, din acelaşi grup parlamentar, pe baza împuternicirii semnate de liderul grupului parlamentar respectiv. ART. 63 (1) Membrii Guvernului sau reprezentanţii mandataţi ai acestora au acces la lucrările comisiilor. (2) În cazul în care comisiile solicită participarea la lucrările lor a unor membri ai Guvernului sau a conducătorilor unor instituţii publice, prezenţa acestora este obligatorie. (3) Data la care are loc şedinţa comisiei şi subiectul în legătură cu care sunt convocaţi vor fi aduse la cunoştinţă acestora, cu minimum 48 de ore înainte. (4) În cazul propunerilor legislative, la dezbateri în comisii sunt invitaţi, în scris şi cu cel puţin 3 zile înainte, iniţiatorii. ART. 64 (1) La şedinţele comisiilor pot asista reprezentanţii presei. (2) Comisia, cu majoritate de voturi, decide, în funcţie de ordinea de zi, asupra caracterului dezbaterilor. ART. 65 (1) În cadrul dezbaterilor din comisii, nimeni nu poate lua cuvântul decât dacă îi este acordat de preşedinte. (2) Vorbitorii sunt obligaţi să se refere strict la subiectul aflat în discuţie. În caz contrar, preşedintele le retrage cuvântul. (3) La propunerea oricărui membru, comisia poate hotărî limitarea duratei unor dezbateri sau a luărilor de cuvânt, cu votul a două treimi din numărul membrilor comisiei. ART. 66 (1) În prima şedinţă după primirea proiectului de lege sau a propunerii legislative, comisia poate desemna, dintre membrii care îşi exprimă dorinţa sau la propunerea preşedintelui, unul sau mai mulţi raportori. (2) Rapoartele şi avizele vor cuprinde opinia majorităţii membrilor comisiei, opinii separate, motivate, ale altor senatori din comisie, la cererea acestora, precum şi rezultatul voturilor şi menţionarea amendamentelor admise sau respinse, în anexe distincte. ART. 67 (1) Lucrările comisiei, prin decizia acesteia, vor fi fie consemnate în procese-verbale, fie stenografiate sau înregistrate audio-video. (2) Lucrările comisiei, prin decizia acesteia, pot fi transmise în direct sau înregistrate de către mass-media acreditată la Senat. (3) Actele şi documentele comisiei pot fi consultate de membrii acesteia, precum şi de alţi senatori. Alte persoane interesate le pot consulta cu aprobarea unui membru al biroului comisiei. (4) Toate actele şi documentele emise de comisie se semnează de preşedintele de şedinţă şi de secretarul comisiei. (5) Secretarul comisiei supraveghează personalul de specialitate al acesteia, însărcinat cu evidenţa şi păstrarea tuturor actelor şi documentelor comisiei. 2. Comisiile permanente ART. 68 (1) Comisiile permanente funcţionează pe toată durata mandatului Senatului. (2) Comisiile permanente sunt următoarele:
┌──────┬───────────────────────────────┐
│ │Comisia juridică, de numiri, │
│I. │disciplină, imunităţi şi │
│ │validări; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│II. │Comisia pentru │
│ │constituţionalitate; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│ │Comisia pentru buget, finanţe, │
│III. │activitate bancară şi piaţă de │
│ │capital; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│IV. │Comisia pentru politică │
│ │externă; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│V. │Comisia pentru apărare, ordine │
│ │publică şi siguranţă naţională;│
├──────┼───────────────────────────────┤
│VI. │Comisia pentru afaceri │
│ │europene; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│VII. │Comisia economică, industrii şi│
│ │servicii; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│ │Comisia pentru agricultură, │
│VIII. │industrie alimentară şi │
│ │dezvoltare rurală; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│IX. │Comisia pentru ape, păduri, │
│ │pescuit şi fond cinegetic; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│X. │Comisia pentru administraţie │
│ │publică; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│XI. │Comisia pentru muncă, familie │
│ │şi protecţie socială; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│XII. │Comisia pentru învăţământ; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│XIII. │Comisia pentru sănătate; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│XIV. │Comisia pentru cultură şi │
│ │media; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│XV. │Comisia pentru transporturi şi │
│ │infrastructură; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│ │Comisia pentru energie, │
│XVI. │infrastructură energetică şi │
│ │resurse minerale; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│ │Comisia pentru comunicaţii, │
│XVII. │tehnologia informaţiei şi │
│ │inteligenţă artificială; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│ │Comisia pentru drepturile │
│XVIII.│omului, egalitate de şanse, │
│ │culte şi minorităţi; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│XIX. │Comisia pentru românii de │
│ │pretutindeni; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│XX. │Comisia pentru mediu; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│ │Comisia pentru cercetarea │
│XXI. │abuzurilor, combaterea │
│ │corupţiei şi petiţii; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│XXII. │Comisia pentru regulament; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│XXIII.│Comisia pentru ştiinţă, inovare│
│ │şi tehnologie; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│XXIV. │Comisia pentru antreprenoriat │
│ │şi turism; │
├──────┼───────────────────────────────┤
│XXV. │Comisia pentru tineret şi │
│ │sport. │
└──────┴───────────────────────────────┘
(3) Regulamentul comisiilor permanente va cuprinde, în detaliu, domeniul lor specific de activitate. (4) Comisia pentru regulament este o comisie permanentă specială formată din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar. Membrii comisiei pentru regulament nu pot face parte din Biroul permanent. ART. 69 În domeniul lor de activitate, comisiile permanente au următoarele atribuţii: a) examinează proiecte şi propuneri legislative, în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor; b) solicită rapoarte, informaţii sau documente de la autorităţile publice; c) efectuează anchete parlamentare şi prezintă rapoarte Biroului permanent; d) dezbat şi hotărăsc asupra altor probleme transmise de Biroul permanent; e) îndeplinesc alte atribuţii prevăzute în regulamentul propriu sau hotărâte de Senat. ART. 70 Biroul permanent trimite proiectele de lege, propunerile legislative sau amendamentele comisiilor în competenţa cărora intră materia reglementată prin acestea, spre dezbatere şi elaborarea rapoartelor sau avizelor. ART. 71 (1) Orice comisie permanentă care se consideră competentă cu privire la un proiect de lege sau o propunere legislativă, trimisă de Biroul permanent altei comisii, poate solicita acestuia, cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru depunerea raportului, să-i fie transmise spre avizare sau pentru întocmirea unui raport comun. (2) În caz de refuz din partea Biroului permanent, Senatul hotărăşte asupra solicitării comisiei, prin votul majorităţii senatorilor prezenţi. ART. 72 (1) Dacă o comisie permanentă consideră că un proiect de lege sau o propunere legislativă este de competenţa în fond a altei comisii, poate cere Biroului permanent transmiterea proiectului de lege sau a propunerii legislative către acea comisie, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea la comisie. (2) În caz de refuz din partea Biroului permanent sau în cazul unui conflict de competenţă între comisii, se procedează potrivit art. 71 alin. (2). ART. 73 (1) Comisia permanentă sesizată în fond primeşte şi analizează avizele celorlalte comisii care examinează proiectul de lege sau propunerea legislativă, în termenul stabilit de Biroul permanent. (2) În cazul nerespectării acestui termen, comisia sesizată în fond poate redacta raportul fără a mai aştepta avizul sau avizele respective. ART. 74 (1) În raportul comisiilor sesizate în fond se fac referiri motivate la avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul, la avizul Consiliului Legislativ şi al altor instituţii sau organisme care, potrivit legii, sunt competente să avizeze un proiect de lege sau o propunere legislativă, precum şi la toate amendamentele, inclusiv cele prevăzute în punctul de vedere al Guvernului. În cazul amendamentelor respinse se menţionează motivele avute în vedere. (2) Raportul care se înaintează Biroului permanent va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fără modificări a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificări. (3) În toate cazurile, raportul va cuprinde, în anexe distincte, amendamentele admise şi cele respinse de comisie, cu motivarea corespunzătoare, precizând Camera decizională pentru fiecare amendament admis sau respins. (4) În cazul în care o comisie examinează în fond mai multe proiecte de lege şi propuneri legislative care au acelaşi obiect de reglementare, aceasta va întocmi un singur raport de admitere, cu respectarea prevederilor alin. (1)-(3). (5) Pentru fiecare dintre celelalte proiecte de lege sau propuneri legislative se întocmeşte raport de respingere. (6) Prevederile alineatelor precedente se aplică şi ordonanţelor Guvernului, cu obligaţia de a fi prevăzute în raport şi măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţelor respective. ART. 75 Raportul comisiei sesizate în fond se depune la Biroul permanent în termenul stabilit de acesta. Termenul poate fi modificat, la cererea motivată a comisiei, fără a depăşi 15 zile de la data sesizării de către Biroul permanent, în cazul ordonanţelor de urgenţă şi în cazul în care Senatul este prima Cameră sesizată. ART. 76 (1) Avizarea amendamentelor scrise, depuse de senatori, se face de către comisia sesizată în fond şi, numai dacă aceasta consideră necesar, avizarea se va face şi de către o altă comisie. (2) Pentru observaţiile formulate în plen cu privire la probleme de redactare, avizarea se face oral de către raportorul comisiei sesizate în fond. (3) Data amendamentului este data înregistrării sale la comisie, care va ţine o evidenţă specială a tuturor amendamentelor depuse. ART. 77 Comisiile permanente pot ţine şedinţe comune prin decizia Biroului permanent. În asemenea situaţii, comisiile dezbat şi adoptă un raport sau aviz comun. ART. 78 (1) Orice comisie permanentă poate iniţia o anchetă parlamentară, în limitele competenţelor sale materiale, cu aprobarea Senatului. (2) Pentru a obţine încuviinţarea, comisia permanentă va prezenta o cerere scrisă, temeinic motivată, adoptată cu votul majorităţii membrilor săi, în care vor fi enunţate obiectivele şi scopul anchetei, mijloacele necesare de realizare şi termenul de depunere a raportului. (3) Biroul permanent al Senatului va decide asupra cererii, precum şi dacă raportul se supune dezbaterii sau aprobării Senatului. (4) În vederea desfăşurării anchetei, comisia permanentă poate invita, pentru a da relaţii, orice demnitar, funcţionar sau angajat al Guvernului şi al celorlalte organe ale administraţiei publice. (5) Persoanele invitate pentru audiere vor fi înştiinţate despre subiectul, data şi condiţiile audierii cu cel puţin 5 zile înainte. Cheltuielile de deplasare şi, eventual, de cazare, vor fi suportate din bugetul Senatului, la solicitarea persoanelor invitate, în condiţiile aprobate de Biroul permanent. (6) Procedura audierii este cea prevăzută în regulamentele comisiilor permanente. 3. Comisii speciale ART. 79 (1) La propunerea Biroului permanent, Senatul poate hotărî constituirea unor comisii speciale pentru elaborarea sau avizarea unor propuneri legislative, pentru evaluarea legislaţiei dintr-un anumit domeniu sau pentru alte scopuri, indicate în hotărârea de înfiinţare a comisiei. (2) Prin hotărârea de înfiinţare se vor preciza, la propunerea Biroului permanent cu consultarea Comitetului liderilor, senatorii ce compun comisia şi biroul acesteia, precum şi termenul la care va fi depus raportul comisiei. (3) Propunerile legislative elaborate sau avizate de comisia specială se distribuie senatorilor pentru formularea de amendamente, în termenul stabilit de Biroul permanent. Pe baza amendamentelor, comisia va întocmi raportul în conformitate cu regulamentul propriu de organizare şi funcţionare. (4) Raportul comisiei este depus la Biroul permanent, care va asigura includerea lui în proiectul ordinii de zi, în termen de cel mult 10 zile de la data depunerii. (5) La cererea motivată a comisiei, Senatul poate aproba prelungirea termenului stabilit pentru depunerea raportului. În acest caz, comisia poate prezenta la termen un raport preliminar. (6) Membrii comisiilor speciale îşi păstrează şi calitatea de membri ai comisiilor permanente. (7) Celelalte probleme legate de organizarea şi funcţionarea comisiilor speciale vor fi reglementate de birourile acestora, în măsura în care prevederile art. 45-67 nu sunt îndestulătoare. ART. 80 Procedura de lucru şi mecanismul decizional aplicabile în domeniul afacerilor europene se realizează în conformitate cu normele procedurale prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul regulament. 4. Comisii de anchetă ART. 81 (1) La cererea unei treimi din numărul membrilor săi, Senatul poate hotărî înfiinţarea unei comisii de anchetă, fiind aplicabile prevederile art. 45-67, art. 78 şi ale art. 79 alin. (2)-(7). Raportul comisiei se depune la Biroul permanent, care îl include pe ordinea de zi a plenului Senatului în cel mult 15 zile. (2) După dezbaterea raportului, Senatul adoptă o hotărâre cu privire la acesta. ART. 82 Când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări în vederea aflării adevărului, sunt necesare cunoştinţele unor experţi, comisia de anchetă poate dispune efectuarea de expertize. CAP. II Desfăşurarea lucrărilor Senatului SECŢIUNEA 1 Sesiunile şi actele Senatului ART. 83 Senatul îşi desfăşoară activitatea în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie. ART. 84 (1) Senatul se întruneşte şi în sesiuni extraordinare la cererea Preşedintelui României, a Biroului permanent ori a cel puţin o treime din numărul total al senatorilor. (2) Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris şi va cuprinde motivul, ordinea de zi propusă şi durata de desfăşurare a sesiunii extraordinare. (3) Convocarea se face de preşedintele Senatului. Preşedintele poate să nu ia în considerare cererile de convocare a unei sesiuni extraordinare, care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2). (4) Respingerea de către Senat a ordinii de zi propuse împiedică ţinerea sesiunii extraordinare. ART. 85 (1) În timpul sesiunilor, senatorii lucrează în şedinţe în plen, în comisii, în grupuri parlamentare, în circumscripţiile electorale ori îndeplinesc alte activităţi dispuse de Biroul permanent. (2) În afara sesiunilor, senatorii îşi pot desfăşura activitatea din dispoziţia sau cu aprobarea Biroului permanent, în comisii permanente, speciale sau de anchetă, în grupuri parlamentare, în circumscripţiile electorale sau îndeplinesc alte sarcini hotărâte de acesta. ART. 86 (1) Proiectul ordinii de zi este săptămânal şi se aprobă de Comitetul liderilor în prima zi de lucru a fiecărei săptămâni. Proiectul programului de lucru este săptămânal şi se aprobă de Comitetul liderilor în prima zi de lucru a fiecărei săptămâni pentru săptămâna următoare. (2) În cazuri excepţionale, modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru se aprobă de Comitetul liderilor, în condiţiile art. 90. ART. 87 (1) Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni simple. (2) De asemenea, Senatul poate adopta mesaje, declaraţii, rezoluţii şi alte acte cu caracter politic. SECŢIUNEA a 2-a Ordinea de zi şi programul de activitate ART. 88 (1) Proiectul programului de activitate pentru săptămâna următoare este supus spre aprobare Senatului şi se adoptă, cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, în ultima zi de activitate în plen a săptămânii; acesta se distribuie senatorilor, se afişează la sediu şi se publică pe site-ul Senatului. (2) Materialele supuse dezbaterii Senatului sunt cuprinse în proiectul ordinii de zi şi în programul de activitate a Senatului, întocmite de către Biroul permanent cu aprobarea Comitetului liderilor. (3) Propunerile legislative se comunică Guvernului în termen de 3 zile de la prezentarea în Biroul permanent, pentru a se pronunţa şi în ceea ce priveşte aplicarea art. 111 din Constituţia României, republicată. ART. 89 (1) Proiectul ordinii de zi cuprinde proiecte de lege, propuneri legislative, rapoarte, informări şi alte acte prevăzute de lege pentru a fi dezbătute de Senat, precum şi, după caz, întrebări, interpelări, declaraţii sau alte probleme propuse de către Comitetul liderilor sau de către Biroul permanent, după caz, de senatori ori de către Guvern. (2) La întocmirea şi aprobarea ordinii de zi se va asigura prioritate dezbaterii ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, proiectelor de lege sau propunerilor legislative în procedură de urgenţă, proiectelor de lege sau propunerilor legislative care sunt în competenţa Senatului, ca primă Cameră sesizată. (3) Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ se transmit Comitetului liderilor pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel puţin două zile înainte de şedinţa Comitetului liderilor, dacă prin lege, prin prezentul regulament sau prin hotărâre a Senatului nu se prevede alt termen. (4) Comitetul liderilor poate include în proiectul ordinii de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depăşit, cu încadrarea pentru dezbatere şi aprobare în termenul prevăzut de Constituţie. ART. 90 Proiectele de lege pentru ratificarea tratatelor internaţionale, precum şi rapoartele sau declaraţiile prim-ministrului cu privire la politica Guvernului se înscriu în proiectul ordinii de zi şi se dezbat cu prioritate. ART. 91 (1) Ordinea de zi poate fi modificată numai la propunerea Comitetului liderilor, a unui grup parlamentar sau a unei comisii a Senatului pentru motive bine întemeiate şi urgente. (2) Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singură luare de cuvânt, limitată în timp. În cazul în care există opoziţie, se va da cuvântul unui singur vorbitor pentru fiecare grup parlamentar, după care se va trece la vot. SECŢIUNEA a 3-a Procedura legislativă ART. 92 (1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot, în conformitate cu art. 74 din Constituţia României, republicată. (2) Proiectele de lege iniţiate de Guvern şi propunerile legislative iniţiate de senatori, de deputaţi sau de cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să fie însoţite de expunere de motive, să fie redactate în forma proprie unui act normativ, pe articole şi, după caz, pe capitole şi secţiuni. (3) Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea către Senat a proiectului de lege ce intră în competenţa acestuia de adoptare, ca primă Cameră sesizată. (4) Senatorii, deputaţii şi cetăţenii îşi exercită dreptul la iniţiativă legislativă prin transmiterea către Camera competentă a propunerii legislative, în scopul de a o dezbate şi de a o adopta ca primă Cameră sesizată. (5) Legile constituţionale pot fi iniţiate în condiţiile art. 150 şi 151 din Constituţia României, republicată. (6) Propunerile legislative formulate de senatori şi deputaţi, care implică modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, trebuie să fie însoţite de dovada solicitării informării Guvernului, înaintată prin preşedintele Senatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 111 din Constituţia României, republicată. (7) Senatul, ca primă Cameră sesizată, are în competenţă, spre dezbatere şi adoptare, proiectele de lege şi propunerile legislative în domeniile stabilite de art. 75 din Constituţia României, republicată, după cum urmează: 1. proiectele de lege şi propunerile legislative de nivelul legilor ordinare; 2. proiectele legilor organice prevăzute la: - art. 3 alin. (2) - Teritoriul; – art. 5 alin. (1) - Cetăţenia; – art. 12 alin. (4) - Simboluri naţionale; – art. 16 alin. (4) - Egalitatea în drepturi; – art. 44 alin. (2) - Dreptul de proprietate privată; – art. 70 alin. (1) - Jurământul deputaţilor şi senatorilor; – art. 73 alin. (3) - Categorii de legi: • lit. a) - sistemul electoral, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente; • lit. b) - organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice; • lit. d) - organizarea şi desfăşurarea referendumului; • lit. f) - regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război; • lit. g) - regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă; • lit. h) - infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora; • lit. i) - acordarea amnistiei sau a graţierii colective; • lit. j) - statutul funcţionarilor publici; • lit. m) - regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii; • lit. p) - regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială; • lit. r) - statutul minorităţilor naţionale din România; • lit. s) - regimul general al cultelor; – art. 83 alin. (3) - Preşedintele României - prelungirea mandatului; – art. 136 alin. (3), (4) şi (5) - Proprietatea; – art. 141 - Consiliul Economic şi Social. (8) Senatul ia în dezbatere şi adoptare, în calitate de Cameră decizională, proiectele de lege şi propunerile legislative adoptate de Camera Deputaţilor, la sesizarea acesteia, în domeniile stabilite la art. 75 din Constituţia României, republicată, după cum urmează: 1. proiectele de lege şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate ori acorduri; 2. proiectele legilor organice prevăzute la: - art. 31 alin. (5) - Organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de radio şi televiziune şi controlul parlamentar al acestora ; – art. 40 alin. (3) - Dreptul de asociere; – art. 52 alin. (2) - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, respectiv art. 73 alin. (3) lit. k) - Contenciosul administrativ; – art. 55 alin. (2) şi (3) - Apărarea ţării; – art. 58 alin. (3) - Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului; – art. 73 alin. (3) - Categorii de legi: • lit. e) - organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; • lit. l) - organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi; • lit. n) - organizarea generală a învăţământului; • lit. o) - organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală; – art. 79 alin. (2) - Consiliul Legislativ; – art. 102 alin. (3) - Guvernul - rolul şi structura; – art. 105 alin. (2) - Guvernul - incompatibilităţi; – art. 117 alin. (3) - Înfiinţarea de autorităţi administrative autonome; – art. 118 alin. (2) şi (3) - Sistemul de apărare; – art. 120 alin. (2) - Administraţia publică locală - principii de bază; – art. 123 alin. (3) - Prefectul;* * Prevederile fostului art. 89 alin. (8) pct. 2 liniuţa 13 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 474/2016 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 alin. (8) pct. 2 liniuţele 13 şi 14, art. 146 alin. (5), (8), (10) şi (11), art. 150 şi art. 151 alin. (1), (2) şi (7) din Regulamentul Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 3 august 2016. – art. 125 alin. (2) - Statutul judecătorilor; – art. 126 alin. (4) şi (5) - Instanţele judecătoreşti; – art. 128 alin. (2) - Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie; – art. 134 alin. (2) şi (4) - Consiliul Superior al Magistraturii - atribuţii; – art. 140 alin. (1) - Curtea de Conturi; – art. 142 alin. (5) - Curtea Constituţională - structura. ART. 93 (1) Proiectele de lege şi propunerile legislative se supun spre dezbatere şi adoptare Senatului, ca primă Cameră sesizată, în condiţiile prevăzute la art. 75 din Constituţia României, republicată. În cazul propunerilor legislative care sunt depuse la Senat, ca primă Cameră sesizată, acestea se înregistrează şi se ţin în evidenţă. Ele vor intra în procesul legislativ numai după primirea avizelor legale de la Consiliul Legislativ, Guvern, Consiliul Economic şi Social. (2) Pentru celelalte proiecte de lege şi propuneri legislative care se dezbat şi se adoptă, potrivit art. 75 alin. (1) din Constituţia României, republicată, mai întâi de Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, competenţa decizională aparţine Senatului. (3) Senatul, ca primă Cameră sesizată, se pronunţă asupra proiectelor de lege şi propunerilor legislative cu care este sesizat, în termen de 45 de zile de la data prezentării acestora în Biroul permanent. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită, termenul este de 60 de zile de la data prezentării în Biroul permanent. (4) Caracterul complex al legii se stabileşte prin hotărârea plenului Senatului, la propunerea Biroului permanent, avându-se în vedere elemente precum: întinderea reglementării, importanţa domeniului de reglementare, implicaţiile deosebite într-un anumit domeniu şi necesitatea aplicării unor norme comunitare. (5) În situaţia ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, termenul este de 30 de zile, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituţia României, republicată. (6) După adoptarea ori respingerea de către Senat, ca primă Cameră sesizată, a proiectului de lege sau a propunerii legislative, acestea se trimit Camerei Deputaţilor, care va decide definitiv. (7) În cazul depăşirii termenelor prevăzute la alin. (3), proiectul de lege sau propunerea legislativă se consideră că a fost adoptată şi se înaintează Camerei Deputaţilor, care va decide definitiv. (8) Termenele prevăzute la alin. (3) şi (5) se calculează potrivit art. 120. ART. 94 (1) În vederea încadrării în termenele prevăzute la art. 93 alin. (3) şi la art. 113-115 din prezentul regulament, precum şi la art. 115 alin. (5) din Constituţia României, republicată, proiectele de lege şi propunerile legislative se înaintează Biroului permanent al Senatului, care dispune: a) sesizarea comisiilor permanente competente pentru întocmirea avizelor sau a raportului, stabilind şi termenele de depunere a acestora; b) transmiterea proiectului de lege sau a propunerii legislative Camerei Deputaţilor, în cazul în care o comisie permanentă apreciază că Senatul nu este competent să dezbată şi să adopte proiectul, ca primă Cameră sesizată. În aceste cazuri, avizul Comisiei pentru constituţionalitate este obligatoriu; c) solicitarea avizului Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic şi Social şi al altor instituţii sau organisme care, potrivit legii, au competenţa de avizare, dacă acesta nu a fost dat; d) distribuirea către senatori a proiectelor sau propunerilor legislative, a avizului Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic şi Social şi al altor instituţii ori organisme care, potrivit legii, au competenţa de avizare, a hotărârii Curţii Constituţionale, în cazurile prevăzute de Constituţie, şi a punctului de vedere al Guvernului, în cazurile cerute de lege, pentru propunerile legislative, stabilind şi termenul de depunere a amendamentelor de către senatori, sub sancţiunea decăderii. (2) Măsurile hotărâte de Biroul permanent şi de Comitetul liderilor se duc la îndeplinire de secretarul general, prin serviciile Senatului. Termenele prevăzute pentru toate operaţiunile reglementate în acest articol se stabilesc de către Biroul permanent, în funcţie de procedura ordinară sau procedura de urgenţă. (3) Propunerile legislative făcute de cetăţeni se distribuie senatorilor şi sunt transmise comisiilor permanente competente, împreună cu hotărârea Curţii Constituţionale privind îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni. (4) Termenele prevăzute la alin. (1) şi (2), precum şi cele prevăzute la art. 93, pentru avize, rapoarte şi amendamente nu pot fi mai scurte de 5 zile calendaristice, pentru procedura ordinară, şi de 3 zile calendaristice, pentru procedura de urgenţă. ART. 95 (1) Proiectele şi propunerile legislative se depun la Senat fie în format fizic, fie prin mijloace electronice. Pentru facilitarea depunerii electronice a proiectelor şi propunerilor legislative, pe site-ul Senatului se încarcă o aplicaţie informatică prin care se gestionează primirea şi înregistrarea acestor documente în funcţie de iniţiator, numită Aplicaţie pentru gestionarea înregistrării proiectelor legislative - AGIPL. (2) Depunerea de proiecte şi propuneri legislative prin intermediul AGIPL se face folosind interfaţa privată. Interfaţa privată va fi accesibilă doar senatorilor, deputaţilor, respectiv Guvernului. (3) Interfaţa privată are două secţiuni: una dedicată depunerii propunerilor legislative de către senatori şi deputaţi, respectiv una dedicată depunerii proiectelor legislative de către Guvern. (4) Pentru accesul în interfaţa privată a AGIPL, fiecare senator, deputat, respectiv prim-ministrul va primi nume de utilizator şi parolă pentru identificarea în aplicaţie. (5) Toate propunerile legislative înaintate prin AGIPL vor fi semnate cu semnătură electronică extinsă. După înregistrarea la Biroul permanent a propunerii legislative, în interfaţa privată a AGIPL va fi disponibilă propunerea legislativă, astfel încât şi alţi senatori/deputaţi să poată deveni iniţiatori cu acordul scris al iniţiatorului/iniţiatorilor propunerii legislative. Solicitarea de a deveni iniţiator şi acordul scris al iniţiatorului/iniţiatorilor vor fi exprimate prin aplicarea în rubrica dedicată din AGIPL a semnăturii electronice extinse. (6) Toate proiectele şi propunerile legislative se înregistrează la Senat în ordinea primirii lor, se distribuie senatorilor şi se publică pe pagina de internet a Senatului. ART. 96 (1) Proiectele şi propunerile legislative se trimit, sub semnătura preşedintelui Senatului, spre dezbatere şi avizare, comisiilor permanente competente. (2) Examinarea proiectelor şi propunerilor legislative se poate face şi la cererea altei comisii care se consideră competentă, în condiţiile art. 71. ART. 97 (1) Iniţiatorul proiectului de lege sau al propunerii legislative poate să-şi retragă proiectul sau propunerea până la începerea dezbaterilor generale, cu aprobarea plenului. (2) În cazul în care proiectul sau propunerea legislativă a fost adoptată de Camera Deputaţilor, retragerea nu mai poate fi făcută din momentul sesizării Senatului. ART. 98 (1) După examinarea proiectului de lege sau a propunerii legislative, comisia permanentă sesizată în fond întocmeşte un raport, care va cuprinde propuneri motivate cu privire la adoptarea sau, după caz, modificarea ori respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative examinate. (2) Raportul se transmite Biroului permanent, care dispune şi asigură, prin secretarul general al Senatului, difuzarea acestuia senatorilor, Guvernului şi iniţiatorului, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data dezbaterii în plen. ART. 99 Proiectele de lege sau propunerile legislative, avizate potrivit art. 96 şi 98, se supun dezbaterii Senatului în succesiunea prevăzută pe ordinea de zi aprobată de acesta. Înscrierea pe ordinea de zi a proiectelor de lege şi a propunerilor legislative se face în cel mult 5 zile de la depunerea raportului comisiei permanente sesizate în fond, în cazul în care Senatul este prima Cameră sesizată, şi în cel mult 10 zile, în celelalte situaţii prevăzute la art. 75 din Constituţia României, republicată. ART. 100 (1) Amendamentele care implică modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat se trimit de preşedintele comisiei sesizate în fond la Guvern, solicitându-se punctul de vedere al acestuia. În cazul în care Guvernul nu transmite un punct de vedere până la data stabilită de comisie, se consideră că amendamentul a fost acceptat. (2) Concluziile examinării amendamentelor se includ în raportul comisiei, iar amendamentele se anexează la acesta. ART. 101 (1) Dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative începe cu prezentarea, de către iniţiator sau, după caz, de către reprezentantul acestuia, a motivelor care au condus la promovarea proiectului sau a propunerii. Guvernul este reprezentat în mod obligatoriu de un membru al său sau de un secretar de stat. (2) Dezbaterea continuă cu prezentarea raportului comisiei permanente sesizate în fond, de preşedintele, vicepreşedintele sau secretarul acesteia sau de un raportor desemnat de comisie. ART. 102 (1) Înainte de prezentarea punctului de vedere al grupului parlamentar, senatorii pot adresa întrebări iniţiatorului proiectului de lege sau al propunerii legislative. (2) Pentru dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative, fiecare grup parlamentar îşi desemnează un singur reprezentant. (3) În cazuri justificate, la cererea oricărui senator, Senatul poate aproba, cu votul deschis al majorităţii senatorilor prezenţi, să se dea cuvântul la dezbaterile generale şi altor senatori. (4) Preşedintele Senatului dă cuvântul reprezentanţilor grupurilor parlamentare şi apoi, după caz, celorlalţi senatori, în ordinea înscrierii lor la cuvânt. Preşedintele poate propune Senatului limitarea timpului destinat dezbaterilor generale, iar aceasta se hotărăşte cu votul deschis al majorităţii senatorilor prezenţi. ART. 103 Iniţiatorul proiectului de lege sau al propunerii legislative şi raportorul comisiei sesizate în fond au dreptul să ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale. ART. 104 (1) În faza dezbaterii generale în plen a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente. (2) În cazuri deosebite, prin votul majorităţii senatorilor, se poate aproba depunerea de amendamente şi în timpul dezbaterii în plen a proiectului de lege sau a propunerii legislative. ART. 105 (1) Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, după încheierea dezbaterii generale preşedintele cere Senatului să se pronunţe prin vot. (2) Dacă prin raportul comisiei se propun dezbaterea şi adoptarea proiectului de lege, iar în dezbaterile generale se cere respingerea proiectului de lege, după încheierea acestora se supune votului Senatului mai întâi cererea de respingere. ART. 106 (1) După dezbaterile generale, dacă proiectul de lege nu a fost respins şi se constată că prin raportul comisiei sesizate în fond nu s-au operat modificări ori completări la textele proiectului de lege sau propunerii legislative, raportul şi proiectul de lege sau propunerea legislativă se supun în întregime votului final. (2) În cazurile în care comisia sesizată în fond a operat modificări sau completări la textele proiectului de lege sau propunerii legislative, cuprinse în raportul acesteia, preşedintele consultă Senatul dacă sunt observaţii la acestea şi dezbaterile se fac numai asupra textelor la care se referă aceste observaţii şi se rezolvă prin vot. (3) În cazurile în care sunt şi amendamente respinse de comisie, se dezbat numai cele pentru care senatorul care le-a propus cere susţinerea în plen şi se rezolvă prin votul majorităţii senatorilor prezenţi. (4) După terminarea dezbaterilor asupra modificărilor şi completărilor operate de comisie, raportul, în întregime, se supune votului şi, după aceasta, proiectul de lege în întregime se supune votului final. (5) Raportul comisiei sesizate în fond se aprobă sau se respinge de Senat cu acelaşi cvorum cu care se aprobă sau se respinge legea pentru care este întocmit. ART. 107 (1) La dezbaterile care au loc în condiţiile art. 106, senatorii pot lua cuvântul pentru a exprima punctul de vedere al grupului parlamentar din care fac parte sau punctul lor de vedere. (2) De asemenea, pot lua cuvântul reprezentantul Guvernului sau iniţiatorul, precum şi reprezentanţii comisiei sesizate în fond. (3) Preşedintele poate supune spre aprobare Senatului sistarea discuţiilor la textele aflate în dezbatere. ART. 108 În cursul dezbaterilor, senatorii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot pune în discuţie numai amendamentele depuse în termen la comisie, în condiţiile procedurii prevăzute la art. 104 şi 106. ART. 109 Dacă din dezbaterile desfăşurate în condiţiile art. 106 rezultă necesitatea reexaminării de către comisia sesizată în fond a unor texte, liderul de grup sau viceliderul poate propune, iar plenul decide, prin votul deschis al majorităţii senatorilor prezenţi, suspendarea dezbaterilor şi trimiterea spre reexaminare a textelor în discuţie, comisia pronunţându-se, de urgenţă, prin raport suplimentar. ART. 110 (1) Discutarea textelor în condiţiile art. 106 începe cu cele prin care se propune eliminarea şi continuă cu cele privind modificarea sau completarea acestora. În cazul în care există mai multe amendamente de acelaşi fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate. (2) Senatul se va pronunţa prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care prin adoptarea unuia se exclude acceptarea celorlalte. ART. 111 În situaţii excepţionale prevăzute la art. 136, procedura legislativă aplicabilă proiectelor de legi sau propunerilor legislative înscrise pe ordinea de zi este următoarea: a) preşedintele de şedinţă anunţă titlul iniţiativei legislative supusă dezbaterii; b) în cadrul dezbaterilor generale poate lua cuvântul câte un singur reprezentant al fiecărui grup parlamentar pentru maximum două minute; reprezentatul senatorilor neafiliaţi poate interveni pentru maximum un minut; c) după încheierea dezbaterilor generale asupra fiecărei iniţiative legislative înscrise pe ordinea de zi urmează votul final. Se vor supune unui singur vot raportul, în întregime, şi iniţiativa legislativă. Această procedură de desfăşurare a votului final poate fi modificată de Comitetul liderilor grupurilor parlamentare. SECŢIUNEA a 4-a Respectarea principiului bicameralismului ART. 112 (1) După adoptare sau respingere de către Senat în calitate de primă Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite Camerei Deputaţilor, care va decide definitiv. (2) În cazul în care Camera Deputaţilor, în calitate de primă Cameră sesizată, adoptă o prevedere care, potrivit alin. (1), intră în competenţa sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă şi Senatul este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la Camera Deputaţilor, care va decide definitiv în procedură de urgenţă. (3) Dispoziţiile alin. (2) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care Senatul, în calitate de Cameră decizională, adoptă o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine Camerei Deputaţilor. (4) În situaţia în care Senatul, în calitate de Cameră decizională, adoptă o prevedere care produce cumulativ existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic şi existenţa unei configuraţii deosebite, semnificativ diferite, între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, încălcând cele două criterii esenţiale cumulative stabilite prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/2012, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la Camera Deputaţilor, care se pronunţă în procedură de urgenţă, alin. (2) şi (3) aplicându-se corespunzător. SECŢIUNEA a 5-a Procedura de urgenţă ART. 113 (1) La cererea iniţiatorului, la propunerea Biroului permanent sau a unui grup parlamentar, Senatul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative în procedură de urgenţă. (2) Cererea iniţiatorului, propunerea Biroului permanent sau a grupurilor parlamentare se supune aprobării Comitetului liderilor grupurilor parlamentare. ART. 114 Proiectele de lege şi propunerile legislative se dezbat şi se adoptă cu procedură de urgenţă, de drept, în următoarele situaţii: a) ordonanţe de urgenţă; b) Senatul a adoptat, ca primă Cameră sesizată, o prevedere care intră în competenţa sa decizională, prevedere neînsuşită de Camera Deputaţilor, care a retrimis proiectul pentru o nouă dezbatere; c) Camera Deputaţilor a adoptat, în calitate de Cameră decizională, un proiect de lege ce conţine anumite prevederi care sunt de competenţa decizională a Senatului; d) proiectele de lege referitoare la armonizarea legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene sau a Consiliului Europei; e) proiectele de lege necesare îndeplinirii obligaţiei României în calitate de membră NATO. ART. 115 (1) Senatorii, grupurile parlamentare, comisiile permanente sau Guvernul pot prezenta amendamente în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate în fond, în termenele stabilite de Biroul permanent. În acelaşi interval de timp, avizul Consiliului Legislativ sau al altor autorităţi ori organisme care, potrivit legii, au competenţe de avizare, se va trimite comisiei sesizate în fond. (2) Comisia sesizată în fond este obligată să depună raportul în termenul stabilit de Biroul permanent. (3) Biroul permanent, cu aprobarea Comitetului liderilor, după primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi proiectul de lege sau propunerea legislativă. (4) Senatul va limita durata dezbaterilor generale, după care va trece la dezbaterea proiectului, în condiţiile art. 106. ART. 116 Senatul se pronunţă în termen de 30 de zile asupra proiectelor de lege sau propunerilor legislative prevăzute la art. 114. ART. 117 În cazul proiectului de lege privind aprobarea ordonanţei de urgenţă, dacă Senatul nu se pronunţă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, aceasta este considerată adoptată şi se trimite Camerei Deputaţilor. ART. 118 În cazul proiectelor de lege şi al propunerilor legislative primite de la Camera Deputaţilor, dacă au fost operate modificări substanţiale faţă de proiectul iniţial, preşedintele comisiei permanente sesizate în fond poate cere Biroului permanent solicitarea unui nou aviz al Consiliului Legislativ. SECŢIUNEA a 6-a Termene procedurale ART. 119 În perioadele de vacanţă parlamentară a Senatului proiectele de lege şi propunerile legislative se înregistrează la data depunerii lor, iar termenele procedurale de legiferare încep să curgă de la data reluării activităţii Senatului în sesiune. ART. 120 Pentru propunerile legislative, termenele de legiferare curg de la data înregistrării acestora la Biroul permanent, însoţite de avizele necesare. ART. 121 Termenele procedurale ale procesului legislativ se calculează pe zile calendaristice. SECŢIUNEA a 7-a Desfăşurarea şedinţelor Senatului ART. 122 Şedinţele Senatului sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea preşedintelui, a unui grup parlamentar sau a cel puţin 20 de senatori se hotărăşte, cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, ca acestea să fie secrete. ART. 123 (1) La lucrările Senatului au acces deputaţii, în calitate de iniţiatori ai propunerilor legislative aflate pe ordinea de zi, precum şi membrii Guvernului sau reprezentanţii acestora, însoţiţi de specialişti ori de consilieri. Dacă li se solicită participarea, prezenţa iniţiatorilor şi a membrilor Guvernului este obligatorie. (2) La şedinţele publice ale Senatului pot asista diplomaţi, reprezentanţi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi alţi invitaţi, pe baza acreditării sau a invitaţiei semnate de secretarul general al Senatului, în condiţiile stabilite de Biroul permanent. Cetăţenii pot asista la lucrările Senatului pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitării de către cei interesaţi, în limita locurilor disponibile în spaţiul destinat publicului. (3) Persoanele care asistă la şedinţă trebuie să păstreze liniştea şi să se abţină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar putând fi evacuate din sală. ART. 124 (1) Senatorii sunt obligaţi să fie prezenţi la lucrările Senatului. Prezenţa este urmărită de un secretar al Biroului permanent al Senatului şi, după caz, de secretarul comisiei permanente. (2) Senatorul care nu poate lua parte la şedinţă din motive independente de voinţa sa va anunţa Biroul permanent, menţionând cauzele care îl împiedică să participe. ART. 125 Senatul îşi desfăşoară activitatea în plen, pe comisii şi pe grupuri parlamentare, conform programului de activitate propus de Biroul permanent şi aprobat de Senat. ART. 126 (1) Şedinţa Senatului este deschisă de preşedinte sau de vicepreşedintele care îl înlocuieşte. (2) Preşedintele este asistat de 2 secretari aparţinând, de regulă, unul majorităţii şi celălalt opoziţiei. (3) Înainte de începerea dezbaterilor, preşedintele de şedinţă este obligat să anunţe numărul senatorilor care şi-au înregistrat prezenţa şi să supună spre aprobare plenului Senatului proiectul ordinii de zi şi programul de activitate. ART. 127 (1) Senatul adoptă legi, hotărâri, moţiuni şi alte acte cu caracter politic, în prezenţa majorităţii senatorilor. (2) Înainte de votare, liderii grupurilor parlamentare pot cere preşedintelui Senatului verificarea întrunirii cvorumului de şedinţă. (3) În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, preşedintele Senatului suspendă şedinţa şi anunţă ziua şi ora de reluare a lucrărilor. ART. 128 Preşedintele Senatului conduce dezbaterile, veghează la respectarea regulamentului şi la menţinerea ordinii în sala de şedinţe. ART. 129 (1) Înainte de începerea dezbaterilor generale, secretarii întocmesc lista cu senatorii care s-au înscris la cuvânt. (2) Senatorii iau cuvântul în ordinea înscrierii pe listă, numai atunci când le este dat de preşedintele Senatului. (3) Reprezentanţilor Guvernului li se dă cuvântul în orice fază a dezbaterii şi ori de câte ori solicită acest lucru. Acelaşi drept îl au şi reprezentanţii comisiilor sesizate pentru raport de fond. ART. 130 Persoanele care iau cuvântul în Senat vorbesc numai de la tribuna acestuia sau de la microfoanele special instalate; nicio persoană nu poate lua cuvântul decât dacă îi este dat de preşedinte. ART. 131 (1) Preşedintele de şedinţă sau liderul unui grup parlamentar are dreptul să propună Senatului limitarea duratei luărilor de cuvânt sau sistarea discuţiilor, în funcţie de desfăşurarea dezbaterilor. (2) Propunerile prevăzute la alin. (1) se adoptă cu votul deschis al senatorilor prezenţi. ART. 132 (1) Preşedintele Senatului va da cuvântul oricând unui senator, pentru a răspunde într-o chestiune de ordin personal, limitând timpul acordat în acest scop. (2) Preşedintele de şedinţă va acorda cuvântul liderilor sau viceliderilor grupurilor parlamentare pentru aspecte de procedură. ART. 133 (1) Senatorii şi celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligaţi să se refere exclusiv la chestiunea în dezbatere pentru care s-au înscris la cuvânt şi să respecte regulile deontologiei parlamentare. În caz contrar, preşedintele le atrage atenţia şi, dacă nu se conformează, le retrage cuvântul. (2) Nu se admite dialogul dintre persoana înscrisă la cuvânt şi ceilalţi senatori. ART. 134 Preşedintele îi cheamă la ordine pe senatorii care tulbură dezbaterile. El poate întrerupe şedinţa când tulburarea persistă şi poate dispune evacuarea din sală, prin intermediul chestorilor, a persoanelor care împiedică în orice mod desfăşurarea normală a lucrărilor Senatului. ART. 135 (1) Dezbaterile din şedinţele Senatului se înregistrează pe bandă magnetică sau în format digital, se difuzează prin mijloace electronice şi se stenografiază. (2) Stenogramele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, cu excepţia celor privitoare la şedinţele secrete, care urmează regimul legii speciale. (3) Senatorii au dreptul să verifice exactitatea stenogramei prin confruntarea ei cu banda magnetică, în cel mult 3 zile de la data şedinţei, înainte de publicarea stenogramei în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a. (4) Şedinţele Senatului pot fi transmise în direct sau înregistrate de către mass-media acreditată la Senat. ART. 136 (1) În situaţii excepţionale, constatate de către autorităţile abilitate, precum epidemiile, pandemiile, fenomenele naturale extreme, cutremure, acte de terorism şi alte situaţii care fac imposibilă prezenţa parlamentarilor la sediul Senatului, şedinţele biroului permanent al Senatului, şedinţele Comitetului liderilor, şedinţele comisiilor permanente, precum şi şedinţele plenului Senatului se vor desfăşura prin mijloace electronice, printr-o procedură care va fi stabilită prin hotărâre a Biroului permanent al Senatului. Rezultatul votului va fi consemnat de către secretarul general al Senatului şi transmis, de îndată, senatorilor care au participat la vot şi mass-mediei. (2) Decizia declarării unei asemenea situaţii excepţionale îi revine Biroului permanent al Senatului, după consultarea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare. ART. 137 Procedura prevăzută la art. 136 alin. (1) se poate aplica şi în alte situaţii, pentru o perioadă limitată, stabilită prin hotărârea Biroului permanent al Senatului şi adoptată cu acordul prealabil al Comitetului liderilor grupurilor parlamentare. SECŢIUNEA a 8-a Procedura de vot ART. 138 Legile, hotărârile, moţiunile simple, precum şi celelalte acte se adoptă de către Senat prin vot. ART. 139 (1) Votul deschis se exprimă public prin ridicarea mâinii, ridicare în picioare, apel nominal sau electronic. În cazul legilor constituţionale, votul deschis se poate exprima şi prin corespondenţă, în condiţiile stabilite de Regulamentul Comisiei de revizuire a Constituţiei. (2) Votul prin ridicarea mâinii sau prin ridicare în picioare poate avea una dintre următoarele semnificaţii: pentru, contra sau abţinere. Constatarea rezultatelor se face de secretari şi se comunică de preşedinte. Preşedintele Senatului sau liderul oricărui grup parlamentar poate cere renumărarea voturilor. (3) Votul prin apel nominal se desfăşoară astfel: preşedintele explică obiectul votării şi sensul cuvintelor „pentru“, „contra“ şi „abţinere“, după care unul dintre secretari dă citire numelui şi prenumelui fiecărui senator care răspunde „pentru“, „contra“ sau „abţinere“. După terminarea apelului se repetă numele şi prenumele senatorilor care nu au răspuns la primul apel. (4) Suma numărului senatorilor care şi-au exprimat una dintre cele trei opţiuni de mai sus, plus senatorii prezenţi care nu şi-au exprimat opţiunea de vot, reprezintă prezenţa senatorilor la şedinţă. ART. 140 (1) Votul prin mijloace electronice se realizează prin introducerea cardului de vot în consolă, urmată de apăsarea uneia dintre tastele „pentru“, „contra“, „abţinere“ sau „prezent“. Rezultatul votului electronic se afişează automat pe ecranul consolei şi pe ecranele din sala de şedinţă. În cazul unei defecţiuni tehnice, votul se repetă. Dacă defecţiunea persistă, se recurge, după caz, la celelalte modalităţi de vot. (2) Cardul de vot electronic care permite senatorului accesul la mijloacele electronice de vot este personal. Utilizarea acestuia de către o altă persoană este interzisă. Nerespectarea interdicţiei atrage aplicarea sancţiunii prevăzute de prezentul regulament. (3) Votul prin mijloace electronice se desfăşoară astfel: preşedintele de şedinţă explică obiectul votării şi iniţiază procedura de vot. Exprimarea votului prin mijloace electronice se face în intervalul de timp alocat votării. Senatorul are următoarele posibilităţi: a) apăsarea tastei „pentru“ - caz în care senatorul va fi înregistrat prezent, cu opţiunea de vot „pentru“; b) apăsarea tastei „contra“ - caz în care senatorul va fi înregistrat prezent, cu opţiunea de vot „contra“; c) apăsarea tastei „abţinere“ - caz în care senatorul va fi înregistrat prezent, cu opţiunea de vot „abţinere“. În cazul în care senatorul va apăsa exclusiv tasta „prezent“, fără apăsarea vreuneia dintre opţiunile „pentru“, „contra“ sau „abţinere“, acesta va fi înregistrat prezent, în categoria celor care nu şi-au exprimat nicio opţiune de vot. (4) În timpul şedinţei de vot exprimat prin mijloace electronice, în cazul în care senatorul nu are cardul de vot introdus corect în consolă sau, având cardul corect introdus în consolă, nu apasă nicio tastă, acesta figurează absent la votul respectiv. Introducerea cardului de vot în consolă, în intervalul de timp alocat votării, permite senatorului să-şi exprime poziţia în problema supusă votului. Scoaterea cardului de vot din consolă, după exprimarea poziţiei în problema supusă votului, dar înainte de expirarea timpului alocat votării, nu invalidează opţiunea exprimată. (5) Ori de câte ori votul prin mijloace electronice este deschis, acesta se introduce pentru fiecare senator pe site-ul Senatului, în cazul votului final, sau atunci când plenul Senatului hotărăşte în mod expres. (6) Dacă votul electronic este deschis, la solicitarea oricărui grup parlamentar se eliberează câte o listă cuprinzând rezultatele votului. În acest caz, lista se publică pe site-ul Senatului. (7) Afişarea şi interpretarea rezultatului votului prin mijloace electronice se fac după cum urmează: pe ecranele din sala de şedinţă şi pe consolele individuale de vot, după exprimarea votului electronic se vor afişa următoarele informaţii: „prezenţi“; „pentru“; „contra“; „abţinere“; „nu votez“. (8) Prezenţa în cazul votului prin mijloace electronice reprezintă suma tuturor senatorilor care au apăsat una dintre cele 4 taste afişate pe ecranul consolei de vot. ART. 141 (1) Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, pentru alegerea sau numirea în unele funcţii, ori prin bile sau electronic, în cazul votării legilor, hotărârilor sau moţiunilor. (2) Procedura votului secret pe buletine de vot se face în cabine de vot, amenajate prin grija secretarului general al Senatului. (3) În cazul votului, pe buletinul de vot se trec numărul de ordine, numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care acesta candidează şi, după caz, grupul parlamentar din care face parte. (4) Senatorul votează „pentru“, lăsând neatinse pe buletinul de vot numele şi prenumele persoanei dorite sau votează „contra“, ştergând numele şi prenumele persoanei respective. Buletinele de vot se introduc în urne. (5) Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poartă ştampila de control şi cele pe care au fost lăsate neatinse numele şi prenumele unor candidaţi care, în acest mod, depăşesc numărul funcţiilor pentru care se face alegerea sau numirea. (6) Votul prin bile se desfăşoară astfel: în sala de şedinţă se aşează două urne, una albă şi una neagră. Înainte de a începe votarea, preşedintele Senatului explică procedura şi semnificaţia votului. După citirea numelui de către un secretar al Senatului, fiecare senator primeşte de la chestori două bile, una albă şi una neagră, pe care le introduce în cele două urne. Bila albă introdusă în urna albă şi bila neagră introdusă în urna neagră înseamnă vot „pentru“, iar bila albă introdusă în urna neagră şi bila neagră introdusă în urna albă înseamnă vot „contra“. Ambele bile introduse în urna neagră înseamnă „abţinere“. ART. 142 În cazul în care prin prezentul regulament nu se stabileşte o anumită procedură de vot obligatorie, procedura de vot se va hotărî de Senat, la propunerea preşedintelui sau a oricărui senator. ART. 143 (1) Dacă la alegerea sau numirea în anumite funcţii nu se obţine numărul necesar de voturi, votul se reia conform reglementărilor specifice. În caz de paritate de voturi, procedura de votare se repetă. (2) În situaţiile în care votul este deschis, preşedintele votează numai după ce restul senatorilor şi-a exprimat votul. (3) În cursul votării nu se acordă dreptul de a lua cuvântul. (4) După anunţarea rezultatului votării, grupurile parlamentare pot să explice felul în care au votat, printr-o singură intervenţie de maximum 3 minute. ART. 144 (1) În cazul votului secret exprimat prin buletine de vot sau bile se constituie o comisie de numărare şi validare a votului, formată din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar. (2) Constatarea rezultatului în cazul votului cu bile sau cu buletine de vot se face prin proces-verbal, încheiat de către comisia de numărare şi validare. ART. 145 (1) Legile constituţionale se adoptă cu votul unei majorităţi de cel puţin două treimi din numărul senatorilor. (2) Legile organice şi hotărârile privind Regulamentul Senatului se adoptă cu votul majorităţii senatorilor. (3) Legile ordinare şi hotărârile luate în procesul legiferării se adoptă cu votul majorităţii senatorilor prezenţi. (4) În cazul legilor constituţionale şi al legilor organice, când preşedintele constată, înainte de vot, că prezenţa senatorilor nu este asiguratorie pentru cvorumul de vot, amână votul, stabilind ziua şi ora desfăşurării acestuia. O nouă amânare a votului nu poate depăşi termenul prevăzut de Constituţie, republicată, pentru adoptarea legii. (5) Dacă prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale Senatului sau măsurile luate de acesta, inclusiv raportul comisiei sesizate în fond, se adoptă cu votul majorităţii senatorilor prezenţi. (6) Înainte de votare, preşedintele de şedinţă poate cere, din proprie iniţiativă sau la cererea unui grup parlamentar, verificarea cvorumului prin apel nominal sau prin numărare de către secretari. Senatorii care nu-şi exercită dreptul de vot, dar care au fost prezenţi în sala de şedinţă, intră în numărul regulamentar de stabilire a cvorumului. (7) Dacă în sala de şedinţă nu se află majoritatea senatorilor, preşedintele amână votarea până la întrunirea cvorumului legal. ART. 146 (1) Votul final priveşte ansamblul reglementării în forma rezultată din dezbaterea pe articole de către Senat a proiectului de lege sau a propunerii legislative. (2) Votul final poate avea loc într-o şedinţă consacrată acestui scop, conform programului de lucru aprobat. În cazul în care, până la data şedinţei de vot final, stabilită prin ordinea de zi, dezbaterea pe articole nu s-a încheiat, votul final se amână de drept. ART. 147 (1) Votul poate fi contestat numai de liderul unui grup parlamentar, imediat după anunţarea rezultatului votului de către preşedintele Senatului. Asupra contestaţiei, Senatul se pronunţă prin votul majorităţii senatorilor prezenţi. Contestaţia poate fi susţinută de un singur vorbitor, într-un interval de timp rezonabil şi, în caz de opoziţie, poate lua cuvântul, într-un interval de timp egal, de asemenea, un singur vorbitor din partea fiecărui grup parlamentar. (2) Admiterea contestaţiei are drept consecinţă repetarea votului. ART. 148 (1) Numirile, confirmările sau avizele pentru numiri în funcţii care, potrivit Constituţiei şi legii, se fac de către Senat, se supun dezbaterii Senatului pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. (2) În vederea întocmirii raportului, comisia va examina propunerile de numiri, confirmări sau avize, având dreptul de a chema pentru audiere candidaţii. (3) Candidaţii vor fi invitaţi şi la dezbaterea în plen a raportului, iar Senatul poate hotărî audierea lor şi în plen. SECŢIUNEA a 9-a Procedura pentru respingerea, reexaminarea şi promulgarea legii ART. 149 Proiectele de lege şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Senat, ca primă Cameră sesizată, se semnează de preşedintele Senatului şi se înaintează Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională. Guvernul va fi înştiinţat despre aceasta. ART. 150 (1) Senatul se pronunţă asupra proiectelor de lege şi propunerilor legislative ce intră în competenţa sa, ca primă Cameră sesizată, în termen de 45 de zile. Pentru coduri sau alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. Asupra ordonanţelor de urgenţă Senatul se pronunţă în termen de 30 de zile de la depunere. (2) În cazul depăşirii termenelor prevăzute la alin. (1) se consideră că proiectul de lege sau propunerea legislativă a fost adoptată în forma înaintată de iniţiator. În acest caz, adoptarea se anunţă în plenul Senatului, iar proiectul de lege sau propunerea legislativă se transmite, sub semnătura preşedintelui Senatului, către Camera Deputaţilor, care va decide definitiv. (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), dacă s-a adoptat raport şi s-au dat avize ori amendamente, acestea se înaintează anexat proiectului de lege sau propunerii legislative, ca material documentar. ART. 151 (1) În cazul în care Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat fără modificări un proiect de lege sau o propunere legislativă primită de la Camera Deputaţilor, aceasta va fi semnată de preşedintele Senatului, va fi depusă la secretarul general al Senatului în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale şi va fi transmisă Camerei Deputaţilor pentru îndeplinirea formalităţilor de promulgare. (2) Depunerea legii la secretarul general al Senatului se face numai în zilele în care Senatul lucrează în plen şi se aduce la cunoştinţă senatorilor în aceeaşi zi, prin prezentare în şedinţa de plen şi prin afişare datată şi certificată la avizierul general de la sala de şedinţă. Senatorii îşi pot exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale, potrivit legii. ART. 152 (1) În cazul în care Senatul, ca primă Cameră sesizată, adoptă o prevedere care, potrivit dispoziţiilor Constituţiei, intră în competenţa sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă şi Camera Deputaţilor este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă legea se întoarce la Senat, care va decide definitiv, în procedură de urgenţă. (2) Dispoziţiile alin. (1) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care Senatul, în calitate de Cameră decizională, adoptă o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată. ART. 153 În cazul în care Senatul respinge un proiect de lege sau o propunere legislativă, respinsă anterior de Camera Deputaţilor, respingerea este definitivă, iar proiectul de lege sau propunerea legislativă nu mai poate fi readusă în discuţia acestuia în cursul aceleiaşi sesiuni parlamentare. ART. 154 (1) În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit art. 146 lit. a) din Constituţia României, republicată, Senatul reexaminează prevederile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale. Senatul dezbate pe baza raportului Comisiei pentru constituţionalitate. (2) Raportul Comisiei pentru constituţionalitate va cuprinde propuneri pentru punerea de acord a prevederilor declarate neconstituţionale cu decizia Curţii Constituţionale. Raportul comisiei se dezbate conform prevederilor art. 105-110. Cu aprobarea Senatului, în urma dezbaterii raportului, în cuprinsul legii se operează şi corelările tehnico-legislative necesare. (3) În cazul unei obiecţii de neconstituţionalitate asupra tratatelor sau altor acorduri internaţionale, invocate potrivit art. 146 lit. b) din Constituţia României, republicată, procedura parlamentară se suspendă şi se reia după publicarea deciziei Curţii Constituţionale. (4) În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit art. 146 lit. b) din Constituţia României, republicată, Senatul nu poate ratifica tratatul sau acordul internaţional declarat ca fiind neconstituţional. (5) În cazurile excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, preşedintele Curţii Constituţionale va comunica preşedintelui Senatului, în temeiul art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituţională, indicându-i data până la care poate să trimită punctul său de vedere*. Încheierile pronunţate în dosare se transmit, spre informare, Comisiei pentru constituţionalitate. (6) La solicitarea preşedintelui Senatului, Comisia pentru constituţionalitate întocmeşte un aviz consultativ referitor la excepţia ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial. (7) În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată, dispoziţiile declarate neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile declarate neconstituţionale cu prevederile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept. (8) La sesizarea preşedintelui Senatului sau a Biroului permanent, în cazurile prevăzute la alin. (5), Comisia pentru constituţionalitate întocmeşte un raport prin care înaintează plenului Senatului, sub forma unei iniţiative legislative, prevederile care au fost puse în acord cu dispoziţiile constituţionale. Procedura poate fi declanşată şi la solicitarea a cel puţin unei treimi din numărul membrilor Comisiei pentru constituţionalitate. În această situaţie, precum şi în cazul sesizării de către preşedintele Senatului, Comisia pentru constituţionalitate informează Biroul permanent în vederea solicitării grupurilor parlamentare să formuleze amendamente, în termenul stabilit de către acesta, pentru a putea fi luate în dezbatere cu ocazia întocmirii raportului.* * Prevederile fostului art. 146 alin. (8) au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 474/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 3 august 2016. (9) Pentru dispoziţiile din Regulamentul Senatului constatate, prin decizie a Curţii Constituţionale, ca fiind neconstituţionale, Comisia pentru constituţionalitate şi Comisia pentru regulament întocmesc un raport comun. (10) Dispoziţiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care a fost declarată neconstituţionalitatea prevederilor din Regulamentul Senatului.** ** Prevederile fostului art. 146 alin. (10) au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 474/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 3 august 2016. (11) Reexaminarea textelor declarate neconstituţionale se face întâi de prima Cameră sesizată.*** *** Prevederile fostului art. 146 alin. (11) au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 474/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 3 august 2016. ART. 155 (1) În cazul în care Preşedintele României cere, înainte de promulgare, reexaminarea unei legi adoptate prima dată de către Senat, cererea va fi înscrisă în termen de cel mult 30 de zile în proiectul ordinii de zi a Senatului. (2) Reexaminarea legii pe baza cererii Preşedintelui României se face cu respectarea procedurii legislative. ART. 156 Pentru legile adoptate, potrivit Constituţiei, în şedinţa comună a celor două Camere, noua deliberare se face tot în şedinţă comună, conform Regulamentului activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. ART. 157 Camera Deputaţilor face numerotarea legilor adoptate de Parlament, în ordinea promulgării lor, trimiţându-le spre publicare la Monitorul Oficial al României. SECŢIUNEA a 10-a Procedura aplicabilă iniţiativelor de revizuire a Constituţiei României ART. 158 (1) Iniţiativele de revizuire a Constituţiei României se depun, în vederea dezbaterii şi adoptării, la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor. (2) Iniţiativa de revizuire adoptată de Camera Deputaţilor se transmite Senatului, în vederea dezbaterii şi adoptării.**** **** Prevederile fostului art. 149^1 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 431/2017 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149^1, art. 149^2 alin. (6), art. 149^3 şi art. 149^4 din Regulamentul Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iulie 2017. ART. 159 (1) Iniţiativa de revizuire se prezintă Biroului permanent care o înaintează comisiilor competente, în vederea avizării, stabilind şi termene pentru depunerea amendamentelor şi a raportului sau, după caz, a avizului. (2) Comisiile stabilite de Biroul permanent analizează iniţiativa de revizuire şi întocmesc un raport prin care propun adoptarea - cu sau fără modificări - ori respingerea propunerii. (3) După depunerea raportului, Biroul permanent înscrie iniţiativa de revizuire pe ordinea de zi a Senatului. (4) Senatul dezbate iniţiativa de revizuire, pe baza raportului întocmit de comisia sesizată şi o adoptă cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor săi. (5) În cazul în care Senatul adoptă iniţiativa de revizuire în aceeaşi formă cu Camera Deputaţilor, Legea de revizuire se transmite, de îndată, Curţii Constituţionale în vederea verificării constituţionalităţii acesteia. (6) În cazul în care Senatul respinge iniţiativa de revizuire adoptată anterior de Camera Deputaţilor, procedura legislativă încetează.***** ***** Prevederile fostului art. 149^2 alin. (6) au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 431/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iulie 2017. ART. 160 (1) În cazul în care cele două Camere adoptă iniţiativa de revizuire în redactări diferite, preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor vor iniţia procedura de mediere. (2) În acest scop, Biroul permanent va propune Senatului, după consultarea liderilor grupurilor parlamentare, un număr de 7 senatori care vor face parte din comisia de mediere, urmărindu-se respectarea configuraţiei politice a Senatului. (3) Senatorii aprobaţi de plenul Senatului, împreună cu 7 deputaţi desemnaţi de Camera Deputaţilor, formează comisia de mediere.****** ****** Prevederile fostului art. 149^3 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 431/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iulie 2017. ART. 161 (1) Comisia de mediere se reuneşte la sediul uneia dintre Camere la convocarea preşedintelui comisiei sesizate în fond la Senat şi stabileşte regulile după care îşi va desfăşura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul. (2) Conducerea lucrărilor se realizează prin rotaţie de către un senator sau un deputat, stabilit de comisie. (3) Hotărârile comisiei se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi ai acesteia, în condiţii de cvorum. (4) Raportul comisiei de mediere se dezbate în fiecare Cameră. (5) Se supun la vot numai soluţiile propuse de comisia de mediere care sunt diferite de cele adoptate iniţial de Senat. Raportul comisiei de mediere se adoptă, în fiecare dintre cele două Camere, cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. (6) În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la textele aflate în divergenţă, în termenul stabilit potrivit alin. (1), sau dacă una dintre Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, textele rămase în divergenţă se supun dezbaterii în şedinţă comună a celor două Camere, potrivit Regulamentului activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. (7) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.******* ******* Prevederile fostului art. 149^4 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 431/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iulie 2017. ART. 162 (1) Legea de revizuire, în forma adoptată de cele două Camere, se transmite, de îndată, Curţii Constituţionale în vederea verificării constituţionalităţii. (2) În cazul în care Curtea Constituţională constată că prevederile Legii de revizuire sunt constituţionale, aceasta se transmite Monitorului Oficial al României, în vederea publicării. (3) În cazul în care Curtea Constituţională constată că nu au fost respectate dispoziţiile constituţionale referitoare la revizuire, Senatul reexaminează Legea de revizuire a Constituţiei, cu respectarea prevederilor art. 159-161. ART. 163 Revizuirea este definitivă după aprobarea acesteia prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării propunerii de revizuire de către Parlament. SECŢIUNEA a 11-a Procedura privind punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului ART. 164 Senatul are dreptul să ceară doar urmărirea penală a senatorilor care sunt sau au fost membri ai Guvernului. ART. 165 (1) Dezbaterea cererii prevăzute la art. 164 se poate face pe baza raportului întocmit de o comisie de anchetă sau pe baza unui raport întocmit de o comisie permanentă în condiţiile art. 78. (2) În cazul în care preşedintele Senatului primeşte o solicitare a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a aproba o cerere de urmărire penală a unui senator care este membru al Guvernului, respectiva solicitare este adusă la cunoştinţa Biroului permanent al Senatului, de îndată. Biroul permanent al Senatului are obligaţia să ceară Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări să prezinte, în cel mult 5 zile, o primă evaluare a respectivei solicitări şi o estimare a timpului necesar pentru a realiza audierea senatorului şi pentru a studia documentele înaintate de procurorul general. Pe baza evaluării preliminare, Biroul permanent al Senatului va fixa un termen de depunere a raportului de către Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, termen care nu poate fi mai mare de 14 zile. (3) Raportul va cuprinde toate argumentele, atât în favoarea aprobării cererii, cât şi pe cele împotriva aprobării acesteia. Argumentele în favoarea aprobării cererii sunt cele formulate de senatori, precum şi cele cuprinse în solicitarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Argumentele împotriva aprobării cererii sunt cele formulate de senatori, precum şi cele formulate de ministrul în cauză şi de apărătorii acestuia. Toate argumentele vor fi raportate la îndeplinirea criteriilor şi liniilor directoare pentru ridicarea imunităţii parlamentare cuprinse în capitolul V din „Raportul Comisiei de la Veneţia privind scopul şi ridicarea imunităţii parlamentare CDL-AD (2014)011“. (4) Audierea senatorului care este membru al Guvernului este obligatorie, iar în cazul în care acesta refuză sau se află în imposibilitate obiectivă de a se prezenta în faţa comisiei, acest fapt trebuie consemnat în raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări. În situaţia în care senatorul în cauză se află în imposibilitate obiectivă de a se prezenta la audiere, se va fixa un nou termen. (5) Raportul comisiei se aprobă prin votul secret al majorităţii membrilor prezenţi. (6) Rapoartele cu privire la cererea de începere a urmăririi penale se dezbat în plenul Senatului în cel mult 5 zile de la depunerea lor la Biroul permanent. (7) La dezbaterea asupra cererii de începere a urmăririi penale vor lua cuvântul preşedintele comisiei care a întocmit raportul, senatorul la care se referă cererea respectivă şi, după caz, câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar, după care se trece la vot. (8) Hotărârea privind cererea de urmărire penală, al cărei proiect este întocmit de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, se adoptă cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, cu respectarea prevederilor art. 67 din Constituţia României, republicată. Votul este secret şi se exprimă prin bile. Hotărârea prin care Senatul cere sau nu cere urmărirea penală se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (9) În condiţiile în care Senatul nu este în sesiune, preşedintele Senatului convoacă o sesiune extraordinară şi ia măsurile necesare respectării termenelor prevăzute în prezentul articol. ART. 166 (1) În cazul în care Senatul decide să ceară urmărirea penală, preşedintele Senatului va comunica acest lucru procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea Senatului va fi transmisă şi Preşedintelui României, pentru eventuala suspendare din funcţie a membrului Guvernului a cărui urmărire penală a fost cerută. (2) Prevederile alin. (1) şi ale art. 164 şi 165 sunt aplicabile, după caz, şi senatorilor care au fost membri ai Guvernului. ART. 167 În cazul prevăzut la art. 166, dispoziţiile art. 122-144 se aplică corespunzător. CAP. III Moţiuni, întrebări, interpelări, informări, petiţii SECŢIUNEA 1 Moţiuni simple ART. 168 (1) Moţiunea simplă exprimă poziţia Senatului într-o anumită problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări. (2) Moţiunea simplă poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul senatorilor. (3) Moţiunea simplă trebuie să fie întocmită corespunzător actelor juridice ale Senatului şi să cuprindă motivarea şi dispozitivul. Moţiunea se depune la preşedintele de şedinţă, în plenul Senatului. ART. 169 (1) Până la încheierea dezbaterii unei moţiuni simple, semnatarii nu mai pot promova o altă moţiune în aceeaşi problemă. (2) După primirea moţiunilor simple care au îndeplinit condiţiile prevăzute la art. 168, preşedintele Senatului le comunică de îndată Guvernului şi le aduce la cunoştinţă plenului, după care dispune afişarea lor la sediul Senatului şi distribuirea lor senatorilor. ART. 170 (1) Preşedintele Senatului stabileşte data dezbaterii moţiunii simple, care nu poate depăşi 6 zile de la depunerea acesteia, înştiinţând Guvernul asupra datei stabilite. (2) Preşedintele Senatului nu va supune dezbaterii moţiunile simple care nu îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 168 şi nici pe cele care vizează finalităţi specifice moţiunii de cenzură, prezentând Senatului motivele deciziei sale. (3) Moţiunile simple privind probleme de politică externă se supun dezbaterii numai însoţite de avizul Comisiei pentru politică externă şi cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe. Această condiţie trebuie îndeplinită în termen de 3 zile de la depunerea moţiunii simple. ART. 171 (1) După începerea dezbaterii moţiunii simple, senatorii semnatari nu-şi pot retrage adeziunea la moţiune. (2) La moţiunile simple prezentate nu pot fi propuse amendamente. (3) Dezbaterea se încheie prin supunerea la vot a moţiunii simple în plenul Senatului. (4) Nicio moţiune simplă nu poate fi supusă votului înainte de dezbaterea ei. ART. 172 (1) Dezbaterea moţiunii simple se face cu respectarea dispoziţiilor cuprinse la art. 122-144 şi se adoptă cu votul secret al majorităţii senatorilor prezenţi. (2) Moţiunile simple adoptate de Senat se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi sunt obligatorii pentru Guvern şi membrii săi, precum şi pentru celelalte persoane vizate. SECŢIUNEA a 2-a Întrebări ART. 173 Comitetul liderilor stabileşte zilele din săptămână consacrate prezentării şi dezbaterii interpelărilor şi întrebărilor. ART. 174 (1) Senatorii pot adresa întrebări Guvernului, miniştrilor sau altor conducători ai organelor administraţiei publice. (2) Întrebarea constă într-o simplă cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informaţie este exactă, dacă Guvernul sau celelalte organe ale administraţiei publice înţeleg să comunice Senatului informaţiile sau documentele solicitate ori dacă Guvernul are intenţia de a lua o hotărâre într-o problemă determinată. ART. 175 În plenul Senatului nu pot fi formulate întrebări care privesc probleme de interes personal sau particular, întrebări care se referă la procese aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sau care pot afecta soluţionarea unor cauze aflate în curs de judecată, care urmăresc în exclusivitate obţinerea unei consultaţii juridice sau tehnice ori care privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcţii publice. ART. 176 (1) Senatorii pot adresa întrebări orale sau scrise şi au dreptul să ceară ca răspunsul să le fie dat oral în plenul Senatului sau în scris. (2) Întrebările scrise sau orale se depun în scris, prin grupul parlamentar, în forma fizică sau în format electronic, semnat cu semnătură electronică extinsă, la secretarul desemnat al Senatului, cel mai târziu până la ora 10.00 a zilei de joi. În acest sens, secretarul desemnat va pune la dispoziţia tuturor senatorilor adresa de e-mail dedicată primirii întrebărilor. (3) Întrebările se înregistrează la secretarul desemnat al Senatului, în ordinea în care au fost depuse. (4) Întrebările trebuie să aibă un singur autor. (5) În cursul zilei de joi, întrebările sunt transmise ministrului delegat pentru relaţia cu Parlamentul, menţionându-se tipul întrebării şi ce fel de răspuns a solicitat senatorul. (6) În situaţia apariţiei unor urgenţe, senatorul poate pune o întrebare şi în cadrul şedinţei destinate acestei activităţi, urmând ca răspunsul să fie dat în şedinţa specială de săptămâna următoare. ART. 177 (1) Întrebările orale se prezintă în plenul Senatului de către autor, într-un interval de timp de cel mult un minut. Răspunsurile orale se dau imediat după ce a fost adresată întrebarea şi nu pot depăşi 3 minute. Autorul întrebării poate interveni cu precizări sau comentarii, fără a depăşi două minute, iar răspunsul la replică va fi dat în acelaşi interval de timp. Nicio altă intervenţie pe marginea întrebării respective nu mai poate avea loc. Răspunsul la întrebarea orală poate fi amânat pentru săptămâna următoare numai în cazuri temeinic justificate. (2) În situaţia în care cel căruia îi este adresată întrebarea orală nu este prezent, răspunsul va fi dat în şedinţa din săptămâna următoare. Preşedintele Senatului informează prim-ministrul cu privire la răspunsurile amânate. (3) Răspunsurile orale la întrebările scrise se dau după ce s-au epuizat întrebările. La întrebările la care s-a cerut răspuns oral nu se răspunde dacă senatorul care a adresat întrebarea nu se află în sală. (4) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la întrebări în cel mult două săptămâni. Pentru motive temeinice, Senatul poate acorda un termen de cel mult 3 săptămâni. (5) Întrebările şi răspunsurile se consemnează în stenograma şedinţei şi se publică odată cu aceasta în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a. Întrebările la care nu s-a răspuns sunt comunicate şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, la sfârşitul fiecărei sesiuni ordinare. SECŢIUNEA a 3-a Interpelări ART. 178 (1) Interpelarea constă într-o cerere adresată Guvernului sau unui membru al acestuia de către unul ori mai mulţi senatori sau de un grup parlamentar, prin care se solicită explicaţii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activităţii sale interne sau externe. (2) Interpelările se fac în scris, arătându-se obiectul şi motivarea acestora, fără nicio dezvoltare, şi se depun în format fizic sau în format electronic, semnat cu semnătură electronică extinsă, la secretarul desemnat al Senatului. În acest sens, secretarul desemnat va pune la dispoziţia tuturor senatorilor adresa de e-mail dedicată primirii interpelărilor. ART. 179 (1) Interpelările se înscriu, în ordinea prezentării, într-un registru special şi se afişează la sediul Senatului. (2) Interpelările se prezintă în şedinţă publică de către autor, după care preşedintele Senatului le transmite prim-ministrului. (3) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la interpelări în cel mult două săptămâni. Pentru motive temeinice, Senatul poate acorda un termen de cel mult 3 săptămâni. ART. 180 (1) În şedinţa consacrată dezbaterii interpelării se dă cuvântul autorului pentru 3 minute şi apoi celui interpelat pentru 5 minute. Dacă răspunsul la interpelare dă naştere unei replici, se dă cuvântul în aceeaşi ordine şi pentru aceleaşi durate de timp. Preşedintele Senatului poate limita luările de cuvânt. (2) Răspunsurile la interpelările adresate Guvernului se prezintă de prim-ministru sau de reprezentantul acestuia. Răspunsul la interpelările adresate membrilor Guvernului se prezintă de ministru sau, după caz, de un secretar de stat. (3) Timpul total afectat interpelărilor se împarte pe grupuri parlamentare, în conformitate cu ponderea acestora. ART. 181 Senatul poate adopta o moţiune prin care să-şi exprime poziţia cu privire la problema ce a făcut obiectul interpelării, cu respectarea prevederilor art. 168-172. SECŢIUNEA a 4-a Ora Guvernului ART. 182 (1) În timpul sesiunilor ordinare, Comitetul liderilor stabileşte o zi, cu excepţia zilei destinate orei prim-ministrului, când se desfăşoară dezbateri politice, la care participă unul sau 2 miniştri, după caz, pe teme politice de interes major bine definite. Dezbaterile politice se organizează la solicitarea grupurilor parlamentare din opoziţie şi a majorităţii parlamentare, alternativ. La şedinţă participă şi miniştrii care nu au răspuns, la termen, la 3 întrebări. (2) Reprezentantul grupului parlamentar care a solicitat dezbaterea are la dispoziţie 5 minute pentru a prezenta tema dezbaterii. (3) Ministrul vizat are la dispoziţie 5 minute pentru a răspunde. Reprezentantul grupului care a solicitat dezbaterea are 3 minute pentru lămuriri suplimentare. Celelalte grupuri au la dispoziţie câte 3 minute pentru a-şi prezenta punctul de vedere, cu excepţia celui mai mare grup parlamentar din opoziţie care are la dispoziţie 5 minute. Reprezentantul senatorilor neafiliaţi are la dispoziţie un minut. La finalul dezbaterii, ministrul trebuie să răspundă în cel mult 5 minute. SECŢIUNEA a 5-a Ora prim-ministrului ART. 183 (1) O dată pe lună, de regulă în prima zi când se desfăşoară dezbateri politice cu participarea prim-ministrului, Comitetul liderilor stabileşte o zi când se dezbat probleme de interes major pentru viaţa politică, economică şi socială. Dezbaterile politice se organizează atât la solicitarea grupurilor parlamentare, cât şi la solicitarea prim-ministrului, alternativ. (2) Solicitarea se înaintează Biroului permanent al Senatului, în scris, de către unul sau mai multe grupuri parlamentare, cu precizarea temei de dezbatere propuse, iar Biroul permanent îl informează de îndată pe prim-ministru. (3) Prim-ministrul are obligaţia de a participa la dezbaterea solicitată. (4) Senatorii aparţinând grupului care a solicitat prezenţa prim-ministrului au la dispoziţie 5 minute pentru prezentarea temei de dezbatere. Prim-ministrul are 5 minute pentru a prezenta punctul de vedere. Reprezentaţii grupurilor parlamentare au câte 5 minute pentru intervenţie, cu excepţia majorităţii parlamentare care va avea la dispoziţie 15 minute pentru intervenţie. Reprezentantul senatorilor neafiliaţi are la dispoziţie două minute. La finalul dezbaterii, prim-ministrul are la dispoziţie 10 minute pentru a răspunde intervenţiilor. (5) În cazul în care dezbaterea este solicitată de majoritatea parlamentară, prim-ministrul are la dispoziţie 15 minute pentru prezentarea temei de dezbatere. Reprezentanţii grupurilor parlamentare au câte 5 minute pentru intervenţie, iar reprezentantul senatorilor neafiliaţi are la dispoziţie două minute. La finalul dezbaterii, prim-ministrul are la dispoziţie 5 minute pentru a răspunde intervenţiilor. (6) La finalul dezbaterii, prim-ministrul trebuie să răspundă interpelărilor la care ministrul de resort nu a răspuns. SECŢIUNEA a 6-a Informarea Senatului şi a senatorilor ART. 184 (1) Preşedintele Senatului poate solicita Guvernului şi celorlalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar asupra activităţii acestora, informaţiile şi documentele necesare. (2) Preşedinţii comisiilor permanente pot solicita de la organele prevăzute la alin. (1) informaţiile şi documentele necesare referitoare la domeniul lor de activitate. (3) Fiecare senator are dreptul de a cere informaţiile şi documentele menţionate prin intermediul preşedintelui Senatului sau al preşedinţilor comisiilor. (4) Solicitarea informării este obligatorie în cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat. (5) Autorităţile prevăzute la alin. (1) sunt obligate să răspundă în termen de cel mult 10 zile. În situaţii excepţionale în care răspunsul necesită date suplimentare, acestea au obligaţia de a declara în scris că interesul public nu le permite să răspundă la timp şi de a cere un termen suplimentar, care nu poate depăşi 30 de zile. În cazul în care autorităţile nu răspund în termenele prevăzute, la solicitarea senatorului interesat, preşedintele Senatului sau preşedintele comisiei, după caz, poate cere invitarea lor în plenul Senatului. (6) Refuzul nejustificat de a răspunde la solicitările prevăzute în alineatele precedente atrage, după caz, răspunderea juridică potrivit legii. Preşedintele Senatului poate sesiza autorităţile competente, la solicitarea senatorului interesat. ART. 185 (1) În cazul în care informaţiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informează Senatul despre aceasta, iar Senatul decide în şedinţă secretă. (2) Documentele primite se restituie organului respectiv, după consultare. SECŢIUNEA a 7-a Petiţii ART. 186 (1) Oricine are dreptul de a se adresa cu petiţii Senatului. Petiţiile vor fi prezentate în scris şi semnate, precizându-se domiciliul petiţionarului sau al unuia dintre petiţionari. (2) Petiţiile se înscriu în registrul general al Senatului, în ordinea primirii, consemnându-se numărul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petiţionarului şi obiectul cererii. ART. 187 (1) Petiţiile înregistrate se repartizează, spre soluţionare, de către unul dintre vicepreşedinţii Senatului, desemnat de preşedinte, comisiei permanente competente, potrivit obiectului petiţiei ori senatorilor cărora le-au fost, personal, adresate. (2) Orice membru al Senatului poate lua cunoştinţă de conţinutul unei petiţii, adresându-se, în acest scop, preşedintelui comisiei căreia i-a fost repartizată. (3) Senatorul căruia îi sunt adresate petiţii le va transmite spre soluţionare autorităţilor publice competente. ART. 188 (1) Comisia va decide care sunt petiţiile a căror rezolvare nu suferă amânare, sesizând, de îndată, autorităţile publice competente şi va informa, în toate cazurile, petentul, despre soluţia promovată. Pentru celelalte petiţii, comisia va decide, în cel mult 10 zile de la înregistrarea lor, dacă le va trimite unei autorităţi publice competente ori le va clasa. În cazuri deosebite, problema ce face obiectul petiţiei se prezintă Senatului. (2) Petiţionarului i se aduce la cunoştinţă soluţia adoptată. (3) Comisia pentru petiţii, cercetarea abuzurilor şi combaterea corupţiei va prezenta trimestrial Biroului permanent un raport asupra petiţiilor primite şi asupra modului de soluţionare a acestora; acelaşi raport va fi prezentat plenului Senatului, la începutul fiecărei sesiuni. (4) În raport se vor face menţiuni cu privire la soluţiile date de autorităţile publice la petiţiile care le-au fost trimise spre soluţionare. SECŢIUNEA a 8-a Declaraţii politice ART. 189 (1) În fiecare săptămână, Comitetul liderilor alocă o anumită perioadă de timp dintr-o zi de şedinţă pentru declaraţii politice sau alte intervenţii ale senatorilor. (2) Declaraţiile politice sau alte intervenţii ale senatorilor se fac în nume propriu sau în numele grupului parlamentar. (3) În raport cu conţinutul lor, declaraţiile politice sau alte intervenţii ale senatorilor pot da dreptul la replică senatorilor, grupurilor parlamentare şi autorităţilor vizate. (4) În cazul în care tematica şi conţinutul declaraţiilor politice sau ale altor intervenţii ale senatorilor vizează activitatea şi politica Guvernului, extrasul respectiv din stenogramă va fi transmis ministrului delegat pentru relaţia cu Parlamentul. CAP. IV Statutul senatorului SECŢIUNEA 1 Imunitatea parlamentară ART. 190 (1) Senatorii se bucură de imunitate parlamentară pe toată durata exercitării mandatului. (2) Imunitatea parlamentară are ca scop garantarea libertăţii de exprimare a senatorului şi protejarea acestuia împotriva urmăririlor judiciare respective, abuzive sau şicanatoare. (3) Senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. (4) În temeiul art. 72 din Constituţia României, republicată, senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Senatului, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (5) În caz de infracţiune flagrantă, senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Senatului asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Senatul constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri. (6) Cererea de autorizare a trimiterii în judecată, penală ori contravenţională, precum şi cererea de reţinere, de arestare sau de percheziţie se adresează preşedintelui Senatului, de ministrul justiţiei. (7) Preşedintele Senatului aduce cererea la cunoştinţă senatorilor în şedinţă publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări spre examinare, care va stabili dacă a fost sau nu a fost făcută în scopul de a-l abate pe senator de la exerciţiul funcţiei sale. Hotărârea comisiei se adoptă prin votul secret al majorităţii membrilor acesteia. (8) Raportul va cuprinde toate argumentele, atât în favoarea aprobării cererii, cât şi pe cele împotriva aprobării acesteia. Argumentele în favoarea aprobării cererii sunt cele formulate de senatori, precum şi cele cuprinse în cererea ministrului de justiţie. Argumentele împotriva aprobării cererii sunt cele formulate de senatori, precum şi cele formulate de senatorul în cauză şi de apărătorul acestuia. Toate argumentele vor fi raportate la îndeplinirea criteriilor şi liniilor directoare pentru ridicarea imunităţii parlamentare cuprinse în capitolul V din „Raportul Comisiei de la Veneţia privind scopul şi ridicarea imunităţii parlamentare CDL-AD (2014)011“. (9) Biroul permanent al Senatului supune, spre dezbatere şi aprobare, plenului, raportul comisiei, temeinic motivat, în termen de 15 zile de la data depunerii lui. (10) Cererile de reţinere, de arestare şi de percheziţie se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi. ART. 191 Senatul hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii senatorilor prezenţi. SECŢIUNEA a 2-a Conflictul de interese, constatarea incompatibilităţilor şi alte interdicţii ART. 192 (1) Senatorii depun o declaraţie de interese, pe propria răspundere, cu privire la funcţiile şi activităţile pe care le desfăşoară, cu excepţia celor legate de mandatul sau funcţia publică pe care o exercită. (2) Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care senatorul are un interes personal de natură patrimonială, care ar influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative. (3) Funcţiile şi activităţile care se includ în declaraţia de interese sunt: a) funcţiile în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale ori partide politice; b) activităţi profesionale remunerate; c) calitatea de acţionar sau asociat la societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare şi financiare. (4) Senatorii care nu îndeplinesc alte funcţii sau nu desfăşoară alte activităţi decât cele legate de mandatul ori funcţia pe care o exercită depun o declaraţie în acest sens. ART. 193 (1) Declaraţia de interese se depune în termen de 15 zile de la data validării mandatului ori, după caz, de la data numirii în funcţie. (2) Declaraţia de interese se actualizează ori de câte ori intervin schimbări care, potrivit art. 192 alin. (3), trebuie înscrise în aceste declaraţii. Actualizarea se face în termen de 30 de zile de la data începerii, modificării sau încetării funcţiilor sau activităţilor. ART. 194 (1) Declaraţiile de interese sunt publice şi se depun la secretarul general al Senatului. (2) Numele senatorilor care, în mod nejustificat, nu depun declaraţia de interese, se publică pe pagina de internet a Senatului. (3) Evidenţa declaraţiilor de interese se consemnează într-un registru special, numit Registrul declaraţiilor de interese, care se păstrează la secretarul general al Senatului. ART. 195 (1) Calitatea de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului. (2) Prin funcţiile publice de autoritate incompatibile cu calitatea de senator se înţelege funcţii din administraţia publică asimilate celor de ministru, funcţiile de secretar de stat, subsecretar de stat şi secretar de stat din cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, funcţiile din Administraţia Prezidenţială, din aparatul de lucru al Parlamentului şi al Guvernului, funcţii de conducere specifice ministerelor, celorlalte autorităţi şi instituţii publice, funcţii de consilieri locali şi consilieri judeţeni, de prefecţi şi subprefecţi şi celelalte funcţii de conducere din aparatul propriu al prefecturilor, funcţiile de primar, viceprimar şi secretar ai unităţilor administrativ-teritoriale, funcţiile de conducere şi execuţie din serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi celorlalte organe din unităţile administrativ-teritoriale şi din aparatul propriu şi serviciile publice ale consiliilor judeţene şi consiliilor locale, precum şi funcţiile care, potrivit legii, nu permit persoanelor care le deţin să candideze în alegeri. (3) Calitatea de senator este, de asemenea, incompatibilă cu: a) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv la bănci ori la alte instituţii de credit, la societăţi de asigurare şi la cele financiare, precum şi în instituţii publice; b) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzută la lit. a); c) funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzută la lit. a); d) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale; e) calitatea de comerciant, persoană fizică; f) calitatea de membru al unui grup de interes economic; g) funcţia publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte. (4) Calitatea de senator este incompatibilă cu calitatea de membru cu drepturi depline în Parlamentul European. (5) Alte incompatibilităţi decât cele prevăzute la alin. (1)-(4) sunt stabilite prin lege organică. ART. 196 Senatorii pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, în domeniul medical, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice, precum şi în alte domenii prevăzute de lege. ART. 197 (1) Senatorul care se află în una dintre incompatibilităţile prevăzute la art. 195 sau în alte legi speciale va informa în scris, în termen de 15 zile, Biroul permanent despre această situaţie. (2) În termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1), senatorul va opta între mandatul de deputat sau de senator şi funcţia ori funcţiile incompatibile, demisionând potrivit opţiunii sale. (3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (2), dacă nu şi-a exprimat opţiunea, senatorul este considerat demisionat de drept. Situaţia se aduce la cunoştinţa plenului Senatului, care constată demisia de drept. Hotărârea de constatare a demisiei se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 198 În cursul termenului prevăzut la art. 197 alin. (1), senatorul trebuie să declare în scris la Biroul permanent orice activitate care se încadrează în incompatibilităţile prevăzute de lege. ART. 199 Orice stare de incompatibilitate survenită în timpul exercitării mandatului de senator trebuie adusă la cunoştinţa Biroului permanent, în scris, în termen de 30 de zile de la data intervenirii acesteia. ART. 200 (1) Cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului, care va întocmi un raport. Propunerile comisiei se aprobă de Senat, cu votul majorităţii membrilor săi. (2) Dacă senatorul a făcut să înceteze cauza de incompatibilitate după sesizarea comisiei, se va lua act despre aceasta în procesul-verbal al şedinţei, iar asemenea cazuri nu se trec în raportul comisiei. ART. 201 Evidenţa situaţiilor prevăzute la art. 195-200 se ţine la secretarul general al Senatului. ART. 202 (1) Se interzice folosirea de către senatori în interes privat a simbolurilor care au legătură cu exerciţiul demnităţii sau funcţiei acestora. (2) Se interzice folosirea sau permisiunea de a folosi numele însoţit de calitatea de senator, în orice formă de publicitate a unui operator economic român sau străin, precum şi a vreunui produs comercial, naţional sau străin. (3) Se interzice folosirea sau permisiunea de a folosi imaginea publică, numele, semnătura senatorului pentru orice formă de publicitate privitoare la o activitate care aduce profit, cu excepţia publicităţii gratuite pentru scopuri caritabile. (4) Se interzice senatorilor folosirea sau exploatarea directă ori indirectă a informaţiilor care nu sunt publice, obţinute în legătură cu exercitarea atribuţiilor, în scopul obţinerii de avantaje pentru ei sau pentru alţii. (5) Senatorii au obligaţia să-şi declare averea, în termen de 15 zile, potrivit legii. SECŢIUNEA a 3-a Exercitarea mandatului de senator ART. 203 (1) Senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Senatului, sub condiţia validării şi a depunerii jurământului. (2) După constituirea legală a Senatului, fiecare senator va depune, în faţa plenului Senatului, întrunit în şedinţă solemnă, jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor: "Jur credinţă patriei mele, România; Jur să respect Constituţia şi legile ţării; Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României; Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor; Aşa să mă ajute Dumnezeu." Jurământul de credinţă se poate depune şi fără formula religioasă, aceasta putând fi înlocuită cu formula: „Jur pe onoare şi conştiinţă“, care prefaţează jurământul. ART. 204 (1) După validare, pe durata exercitării mandatului, senatorilor li se eliberează legitimaţia de membru al Senatului, semnată de preşedintele acestuia. (2) În termen de 15 zile de la validare, tuturor senatorilor li se pune la dispoziţie de către Senat câte un certificat digital calificat, care să le permită semnarea documentelor cu semnătură electronică extinsă. La expirarea certificatului digital calificat, acestuia i se prelungeşte valabilitatea, astfel încât toţi senatorii să poată semna cu semnătură digitală extinsă pe durata întregului mandat. (3) De asemenea, senatorii vor avea un însemn distinctiv al calităţii lor de reprezentanţi ai poporului, cu dreptul de a-l purta pe toată durata exercitării mandatului. Modelul însemnului se stabileşte de către Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confecţionarea acestuia se suportă din bugetul Senatului. (4) Legitimaţia şi însemnul se pot păstra de senator după încetarea mandatului, cu titlu evocativ. (5) Pe durata exercitării mandatului, senatorii şi membrii lor de familie beneficiază de paşaport diplomatic. ART. 205 (1) Calitatea de senator încetează la data întrunirii legale a Senatului nou-ales, precum şi în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces. (2) În cazul în care un senator demisionează, el poate reveni asupra demisiei, până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Senatului de vacantare a mandatului, dacă următorul propus pe lista formaţiunii din partea căreia a candidat nu a fost validat în plen. SECŢIUNEA a 4-a Concedii, absenţe, demisii ART. 206 Niciun senator nu poate lipsi nemotivat de la şedinţele Senatului sau ale comisiei din care face parte ori de la celelalte activităţi specifice îndeplinirii mandatului de senator. ART. 207 (1) Senatorii pot demisiona prin cerere scrisă, adresată preşedintelui. (2) Preşedintele Senatului, în şedinţă publică, întreabă senatorul dacă stăruie în cererea de demisie şi, dacă răspunsul este afirmativ, ori dacă senatorul nu se prezintă pentru a răspunde, cu toate că a fost înştiinţat, declară locul vacant. SECŢIUNEA a 5-a Deontologia parlamentară; abateri şi sancţiuni ART. 208 Constituie abateri disciplinare săvârşite de senatori următoarele fapte, dacă, potrivit legii*, nu constituie infracţiuni: * Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, cu modificările şi completările ulterioare. a) încălcarea dispoziţiilor privind îndatoririle senatorului prevăzute de Constituţie şi de Legea privind statutul deputaţilor şi al senatorilor; b) încălcarea jurământului de credinţă; c) nerespectarea prevederilor Regulamentului Senatului; d) exercitarea abuzivă a mandatului de senator; e) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în şedinţele de plen, de comisii sau de birou ori în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de senator; f) tulburarea ordinii parlamentare prin utilizarea oricăror forme de agresivitate directă de natură fizică sau verbală la adresa unui alt parlamentar sau a oricărei alte persoane prezente la activităţile parlamentare; g) utilizarea cardului de vot electronic de către orice altă persoană în scopul folosirii acestuia în cadrul sistemului de vot electronic; h) transmiterea în direct sau înregistrarea şedinţelor Senatului, Biroului permanent, Comitetului liderilor grupurilor parlamentare sau ale comisiilor, prin alte mijloace decât cele prevăzute în Regulamentul Senatului. Prin excepţie, senatorii pot transmite sau înregistra şedinţa Senatului şi şedinţele comisiilor numai în perimetrul din sala de şedinţe alocat grupului parlamentar ai căror membri sunt sau, în cazul parlamentarilor neafiliaţi, în perimetrul alocat acestora; i) desfăşurarea unui material vizual cu caracter ofensator, inclusiv banner, în sala de şedinţe în plen sau în sălile comisiilor Senatului; j) difuzarea unor materiale audio înregistrate cu caracter ofensator şi utilizarea de mijloace de amplificare audio care, prin volumul sunetului sau prin conţinutul lor, pot perturba desfăşurarea şedinţelor în plen sau în sălile comisiilor Senatului; k) absentarea, nemotivată şi în mod repetat, de la lucrările Senatului. ART. 209 Abaterile de la deontologia parlamentară se sancţionează cu: a) atenţionare; b) chemarea la ordine; c) retragerea cuvântului; d) îndepărtarea din sală pe durata şedinţei; e) evacuarea imediată din sală a persoanei sau a persoanelor care săvârşesc faptele prevăzute la art. 208 lit. f)-j). Evacuarea este obligatorie şi se dispune de către preşedintele de şedinţă din oficiu sau la solicitarea unui senator, cu acordul majorităţii ponderate a liderilor grupurilor parlamentare; f) avertisment public scris; g) reţinerea unui procent de până la 50%, pentru o perioadă de până la 6 luni, din indemnizaţia lunară brută a senatorului, în cazul abaterilor disciplinare repetate prevăzute la art. 208 lit. e)-h); h) limitarea luării de cuvânt în cadrul şedinţelor Senatului la maximum 10 secunde/intervenţie pentru o perioadă de până la 3 luni începând cu ziua aplicării sancţiunii disciplinare pentru săvârşirea repetată a abaterii disciplinare de tulburare a ordinii parlamentare, aşa cum aceasta este descrisă la art. 208 lit. f); i) retragerea şi punerea la dispoziţia secretarului general al Senatului pentru o perioadă de până la 6 luni a tuturor angajaţilor şi a logisticii auto repartizate grupului parlamentar care, prin acţiunile sale, pune în pericol buna funcţionare şi siguranţa autorităţii publice, a demnitarilor sau angajaţilor acesteia în incinta Senatului, începând cu data constatării afectării bunei funcţionări a activităţii Senatului, aplicată prin decizie a Biroului permanent conform procedurii prevăzute de art. 213 alin. (1), la sesizarea preşedintelui de şedinţă, a unui grup parlamentar ori a unui senator. ART. 210 (1) Abaterile şi sancţiunile prevăzute la art. 208, respectiv la art. 209 lit. a)-e) se constată şi se aplică de către preşedintele de şedinţă sau, după caz, de preşedintele comisiei senatoriale. (2) Sancţiunile prevăzute la art. 209 nu pot împiedica exercitarea dreptului la vot. ART. 211 (1) Preşedintele Senatului poate, înainte de a chema la ordine un senator, să îl invite să îşi retragă sau să explice cuvântul care a generat incidente şi care ar atrage aplicarea măsurii. (2) Dacă expresia întrebuinţată a fost retrasă sau regretată ori dacă explicaţiile date sunt apreciate de preşedinte sau de senatorul vizat ca satisfăcătoare, măsura nu se mai aplică. (3) În cazul în care, după chemarea la ordine, senatorul continuă să se abată de la prezentul regulament, preşedintele Senatului îi va putea retrage cuvântul, iar dacă persistă, îl va îndepărta din sală. ART. 212 (1) Pentru menţinerea ordinii în şedinţele comisiilor, preşedinţii acestora au aceleaşi drepturi ca şi preşedintele Senatului şi pot aplica măsurile prevăzute la art. 209 lit. a)-e). (2) În cazul în care un senator săvârşeşte abateri deosebit de grave, preşedintele comisiei va suspenda şedinţa şi va aduce cazul la cunoştinţa preşedintelui Senatului, care îl va supune Biroului permanent. ART. 213 (1) Abaterile care implică aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 209 lit. f)-i) se constată de către Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, la sesizarea preşedintelui de şedinţă, a unui grup parlamentar ori a unui senator. Sesizarea se adresează preşedintelui Senatului în termen de cel mult 30 de zile de la data săvârşirii faptei. (2) Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări soluţionează sesizarea înaintată de preşedintele Senatului în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia la comisie. Soluţia comisiei se ia cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în şedinţă secretă. (3) Raportul comisiei se înaintează de îndată, împreună cu dosarul cauzei, Biroului permanent al Senatului. (4) Biroul permanent soluţionează cauza în termen de 7 zile de la data primirii raportului, împreună cu dosarul cauzei. Hotărârea Biroului permanent se prezintă în şedinţă publică a plenului Senatului. (5) Împotriva hotărârii Biroului permanent al Senatului, petiţionarul sau senatorul sancţionat poate face contestaţie în termen de 15 zile de la data comunicării acesteia. (6) Contestaţia se soluţionează de către plenul Senatului, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia, cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, în şedinţă secretă. (7) Hotărârea plenului Senatului, dată asupra contestaţiei, este definitivă şi executorie şi se aduce la cunoştinţă publică în şedinţa de plen. ART. 214 Senatorul sancţionat disciplinar pe baza prevederilor art. 209 lit. f)-i) nu poate reprezenta Senatul în relaţiile interne şi externe ale acestuia, pe o perioadă de până la 3 luni de la data rămânerii definitive a sancţiunii. ART. 215 Sancţiunile prevăzute la art. 209 se aplică pentru fiecare abatere în parte şi se cumulează aritmetic. CAP. V Serviciile senatului ART. 216 (1) Serviciile Senatului sunt conduse de secretarul general al Senatului, ajutat de 4 secretari generali adjuncţi. (2) Secretarul general şi secretarii generali adjuncţi sunt numiţi de Senat, pe durata legislaturii, la propunerea Biroului permanent. (3) Secretarul general şi secretarii generali adjuncţi pot fi revocaţi la propunerea Biroului permanent sau a cel puţin 30 de senatori. Propunerea de revocare poate fi formulată o singură dată în cursul unei sesiuni ordinare. (4) Secretarul general este ordonator principal de credite şi, în îndeplinirea atribuţiilor sale, emite ordine. ART. 217 (1) Senatul aprobă bugetul propriu înaintea dezbaterii bugetului de stat şi îl înaintează Guvernului în vederea includerii în bugetul de stat. Execuţia bugetului propriu este aprobată de plenul Senatului, după verificarea de către chestorii Senatului. (2) Dotarea Senatului cu mijloace de transport auto şi modul de utilizare a acestora, precum şi cheltuielile de protocol se stabilesc prin norme aprobate de Biroul permanent, în limita sumelor prevăzute în bugetul anual. ART. 218 (1) Folosirea colaboratorilor pentru lucrările Senatului, ale comisiilor şi pentru unele activităţi ale serviciilor Senatului se aprobă de Biroul permanent. (2) Indemnizaţia colaboratorilor, în limitele stabilite de lege, se propune de beneficiarul colaborării şi se ordonanţează de secretarul general al Senatului. (3) Pentru lucrările Senatului, ale comisiilor şi pentru unele activităţi ale serviciilor Senatului se pot folosi stagiari. Activitatea de voluntariat se desfăşoară potrivit legii şi hotărârii Biroului permanent. CAP. VI Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 219 (1) Dacă Senatul adoptă, în condiţiile art. 155 alin. (1) din Constituţia României, republicată, un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea adoptată de Camera Deputaţilor, preşedintele Senatului, de acord cu preşedintele Camerei Deputaţilor, iniţiază procedura de mediere. În acelaşi mod se procedează şi în cazul în care Camera Deputaţilor adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea adoptată de Senat. (2) În acest scop, Biroul permanent va propune Senatului un număr de 7 senatori, urmărindu-se respectarea principiilor prevăzute la art. 47. (3) Senatorii stabiliţi de Senat prin votul deschis al majorităţii senatorilor prezenţi, împreună cu deputaţii desemnaţi de Camera Deputaţilor, potrivit regulamentului propriu, formează comisia de mediere. (4) Cvorumul regulamentar al şedinţelor de mediere este asigurat numai în prezenţa a cel puţin 4 senatori dintre membrii comisiei de mediere a Senatului. ART. 220 (1) Comisia de mediere se reuneşte la convocarea preşedintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul, la sediul acesteia, şi stabileşte regulile după care îşi va desfăşura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul. (2) Reprezentanţii Senatului în comisia de mediere au competenţa de a examina şi de a hotărî, împreună cu cei ai Camerei Deputaţilor, numai asupra redactărilor diferite adoptate de Camera Deputaţilor la textele adoptate de Senat şi se vor pronunţa, în aceste limite, asupra redactărilor diferite, putând adopta fie una, fie cealaltă dintre redactări sau un text comun. (3) Conducerea lucrărilor comisiei de mediere se realizează prin rotaţie de către un senator şi un deputat, stabiliţi de aceasta. (4) Hotărârile comisiei de mediere se iau cu acordul majorităţii membrilor acesteia. ART. 221 (1) Activitatea comisiei de mediere încetează odată cu depunerea raportului. (2) Raportul comisiei de mediere se înscrie pe ordinea de zi a Senatului, urmându-se procedura prevăzută la art. 88-118 sau, după caz, pe ordinea de zi a şedinţelor comune ale Camerelor Parlamentului, potrivit procedurii prevăzute în regulamentul şedinţelor comune. (3) Se supun la vot numai soluţiile propuse de comisia de mediere, diferite de cele adoptate iniţial de către Senat. În toate cazurile, raportul comisiei de mediere se aprobă potrivit procedurii şi cu majoritatea de voturi necesară adoptării legii în forma finală. (4) În cazul în care comisia de mediere nu ajunge, în termenul stabilit, la un acord cu privire la textele aflate în divergenţă sau dacă una dintre Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenţă se supun dezbaterii în şedinţa comună a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor şedinţe. ART. 222 Dacă ambele Camere ale Parlamentului îşi însuşesc textul legii în forma propusă de comisia de mediere, se va proceda conform art. 149. ART. 223 Constituţionalitatea prezentului regulament poate fi verificată de către Curtea Constituţională, la cererea preşedintelui Senatului, a unui grup parlamentar sau a cel puţin 25 de senatori. ART. 224 Prevederile art. 29-31* se pun în aplicare numai după 25 de zile calendaristice de la data publicării acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I**. * Foste art. 30-32. ** Regulamentul Senatului a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005. ANEXA 1 la regulament PROCEDURA DE LUCRU şi mecanismul decizional aplicabile în domeniul afacerilor europene CAP. I Dispoziţii generale ART. 1 Participarea Senatului la procesul decizional european se realizează în următoarele forme: a) controlul parlamentar asupra poziţiilor formulate de Guvern în Consiliul Uniunii Europene. Procedura şi mecanismul de cooperare interinstituţională referitoare la deciziile Guvernului în Consiliu sunt stabilite în Legea nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene; b) examinarea preliminară ex ante a proiectelor de acte legislative europene din perspectiva respectării principiului subsidiarităţii, conform prevederilor Protocolului nr. 2 din Tratatul Uniunii Europene; c) dialogul politic cu instituţiile europene, în special cu Comisia Europeană; d) implicarea în elaborarea mecanismelor de evaluare a politicilor europene în domeniile libertăţilor, securităţii şi justiţiei, controlul politic al Europol şi evaluarea Eurojust; e) cooperarea interparlamentară în probleme europene. ART. 2 Documentele europene supuse examinării sunt următoarele: a) proiecte de acte legislative provenite de la instituţiile europene iniţiatoare; acestea includ regulamentele, directivele, deciziile şi procedurile legislative speciale prevăzute la art. 289 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene; b) documente de consultare ale Comisiei Europene (cărţi verzi, cărţi albe şi comunicări); c) rapoarte, concluzii şi alte documente trimise spre informare, dar al căror conţinut este considerat relevant. ART. 3 Instituţiile europene cu care Senatul intră în dialog, în calitate de iniţiatoare ale unor documente europene, sunt următoarele: a) Comisia Europeană, pentru actele emise de aceasta; b) Consiliul Uniunii Europene, pentru proiectele de acte legislative proprii acestuia, iniţiativele unui grup de state membre, precum şi pentru cele emise la solicitarea Curţii de Justiţie, Băncii Centrale Europene şi Băncii Europene de Investiţii; c) Parlamentul European, pentru iniţiativele proprii. ART. 4 Examinarea parlamentară a documentelor europene poate fi: a) de subsidiaritate: se aplică proiectelor de acte legislative eligibile pentru controlul subsidiarităţii, conform prevederilor Protocolului nr. 2 al Tratatului de la Lisabona; b) de fond: se aplică proiectelor de acte legislative, documentelor de consultare şi poziţiilor Guvernului României. ART. 5 Examinarea parlamentară a documentelor europene se finalizează prin elaborarea unuia/mai multor documente sau acte ale Senatului, după cum urmează: a) aviz motivat: documentul expune succint argumentele în baza cărora Senatul consideră că un proiect de act legislativ european încalcă principiul subsidiarităţii; documentul este destinat comunicării cu instituţiile europene; b) opinie: documentul expune sistematic punctele de vedere ale Senatului cu privire la respectarea principiului proporţionalităţii şi, respectiv, la fondul proiectelor de acte legislative şi al documentelor de consultare; este destinat comunicării cu instituţiile europene; c) raport: documentul expune poziţia comisiei sesizate drept responsabilă pentru examinarea de subsidiaritate şi, pe fond, a unui document european; este destinat comunicării interne cu Serviciul pentru afaceri europene şi cu celelalte structuri ale Senatului; d) aviz: documentul expune punctul de vedere al unei comisii sesizate ca fiind interesată în analiza pe fond a unui document european; este destinat comunicării cu comisia raportoare; e) proces-verbal: documentul este elaborat în cazul în care se organizează dezbateri sau audieri de către comisiile sesizate, în şedinţe separate sau comune; f) hotărâre: actul juridic al Senatului care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pentru adoptarea avizului motivat şi/sau a opiniei. CAP. II Procedura de preselectare a documentelor europene prioritare din Programul de lucru anual al Comisiei Europene ART. 6 Serviciul pentru afaceri europene examinează, de îndată după publicarea Programului de lucru anual al Comisiei Europene, denumit în continuare Program, în limba română, lista propunerilor prevăzute în anexa la Program, identificând următoarele: a) proiectele de acte legislative eligibile pentru controlul de subsidiaritate; b) proiectele de acte legislative şi documentele de consultare - cărţi albe, cărţi verzi, comunicări - relevante prin conţinutul lor - şi consecinţele anticipate în plan politic, economic, social, juridic etc.; c) comisiile competente pentru examinare pe fond, pentru fiecare document dintre cele prevăzute la lit. a) şi b); d) anumite propuneri de impact redactate de funcţionarii Serviciului pentru afaceri europene. ART. 7 Documentele prevăzute la art. 6 pot fi incluse atât în categoria celor destinate examinării de subsidiaritate, cât şi de fond, dacă se consideră necesar. ART. 8 Programul, împreună cu lista documentelor clasificate la art. 6, este înaintat, în maximum 15 zile, Comisiei pentru afaceri europene şi comisiilor de specialitate vizate, spre analiză şi dezbatere, în vederea selectării documentelor prioritare. ART. 9 Comisia pentru afaceri europene organizează o şedinţă separată sau comună cu alte comisii pentru prezentarea şi dezbaterea Programului. La şedinţă pot fi invitaţi reprezentanţi ai: Comisiei Europene, Guvernului, Parlamentului European, administraţiei publice locale, patronatelor, sindicatelor, asociaţiilor profesionale, mediului academic etc. ART. 10 Comisia pentru afaceri europene centralizează punctele de vedere exprimate în cadrul dezbaterilor. În baza acestora, a propunerilor Serviciului de afaceri europene şi a propunerilor înaintate de comisiile de specialitate, Comisia pentru afaceri europene elaborează lista finală de propuneri de proiecte legislative şi documente europene de consultare care vor fi supuse, cu prioritate, procedurii de examinare parlamentară. ART. 11 (1) Serviciul pentru afaceri europene transmite Biroului permanent raportul Comisiei pentru afaceri europene care conţine opinia asupra priorităţilor stabilite în baza programului, împreună cu lista documentelor selectate pentru examinare cu prioritate. (2) Biroul permanent decide includerea acestora în proiectul ordinii de zi a Senatului. ART. 12 Lista adoptată este comunicată celorlalte parlamente naţionale, prin corespondentul IPEX (schimbul interparlamentar de informaţii) al Senatului din cadrul Serviciului pentru afaceri europene. ART. 13 Comisiile competente sunt notificate de către Serviciul pentru afaceri europene cu documentele ce le revin în responsabilitate spre examinare cu prioritate din lista adoptată. ART. 14 Lista rămâne deschisă şi poate fi suplimentată de Comisia pentru afaceri europene, la sesizarea Serviciului pentru afaceri europene, cu documente de interes provenind de la celelalte instituţii europene şi cu alte documente ale Comisiei, la solicitarea unui alt parlament naţional, în cadrul procesului de coordonare a poziţiilor. Notificarea comisiilor competente se face în fiecare caz de suplimentare în parte. CAP. III Procedura de examinare a documentelor europene ART. 15 Funcţionarul IPEX alertează Comisia pentru afaceri europene a Senatului cu privire la publicarea de către Comisia Europeană a documentelor aflate în lista documentelor supuse în mod prioritar examinării parlamentare; alertarea timpurie prelungeşte durata de 8 săptămâni cu o perioadă variabilă, dependentă de timpul necesar traducerii documentului în toate limbile oficiale. ART. 16 Termenul de 8 săptămâni destinat examinării unui proiect de act legislativ, din perspectiva respectării principiului subsidiarităţii, curge din momentul în care Senatul primeşte scrisoarea de sesizare de la iniţiator. ART. 17 Scrisoarea de sesizare transmisă este înregistrată la Serviciul pentru afaceri europene. Serviciul pentru afaceri europene, în baza recomandărilor Comisiei pentru afaceri europene privind selecţia documentelor europene, face propuneri Biroului permanent cu privire la comisiile permanente propuse pentru sesizare, în vederea examinării, şi la termenele de finalizare a examinării, luând în considerare durata de 8 săptămâni alocată controlului de subsidiaritate, termenul indicat de Comisia Europeană pentru documentele de consultare şi calendarul estimat pentru dezbateri în instituţiile europene. ART. 18 (1) Biroul permanent transmite documentele europene comisiilor de specialitate în termen de 7 zile calendaristice de la data primirii notificării de la Serviciul pentru afaceri europene. (2) Biroul permanent poate decide transmiterea propunerii legislative şi către alte comisii permanente decât cele propuse de Serviciul pentru afaceri europene. ART. 19 În situaţia în care Biroul permanent nu se întruneşte în termen de 7 zile de la primirea propunerilor întocmite de Serviciul pentru afaceri europene sau nu ia o decizie în acest termen, transmiterea se face de preşedintele Senatului, cu informarea ulterioară a Biroului permanent. ART. 20 Comisiile de specialitate sesizate urmăresc, în cadrul examinării, după caz, respectarea principiului subsidiarităţii şi/sau examinarea de fond a documentelor europene. Începerea procesului de examinare este publicată pe platforma electronică IPEX (www.ipex.eu) de către funcţionarul IPEX. ART. 21 Fiecare comisie de specialitate îşi organizează procesul de examinare şi audieri ţinând cont de termenele fixate. În funcţie de modificările survenite în calendarul estimat de adoptare în cadrul instituţiilor Uniunii Europene, după consultarea cu Departamentul pentru afaceri europene din cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi cu reprezentantul permanent al Senatului pe lângă Parlamentul European, comisiile sesizate pot solicita Biroului permanent, prin intermediul Serviciului pentru afaceri europene, care informează de îndată şi Comisia pentru afaceri europene, modificarea termenelor iniţiale privind finalizarea scrutinizării. ART. 22 Serviciul pentru afaceri europene solicită poziţia iniţială a Guvernului privind proiectul de act legislativ sau documentul de consultare, precum şi oricare alte informaţii relevante necesare examinării. Informaţiile obţinute de la instituţiile relevante sunt transmise imediat comisiilor de specialitate sesizate; la acestea se anexează fişa de sinteză întocmită de Serviciul pentru afaceri europene. ART. 23 În timpul procesului de examinare, comisiile permanente sesizate şi Comisia pentru afaceri europene a Senatului pot solicita instituţiilor competente informaţiile pe care le consideră necesare pentru examinare. ART. 24 În cazul suspiciunii motivate cu privire la nerespectarea principiului subsidiarităţii în cazul unui proiect de act legislativ al Uniunii Europene, comisia avizatoare avertizează Comisia pentru afaceri europene şi Serviciul pentru afaceri europene. Informaţia este transmisă, prin Serviciul pentru afaceri europene, reprezentantului permanent al Senatului la Parlamentul European şi este publicată pe IPEX, cu menţiunea că avizul motivat se află în fază de proiect şi nu reprezintă un punct de vedere oficial al Senatului. ART. 25 Examinarea de subsidiaritate se finalizează astfel: a) dacă proiectul de act legislativ respectă principiul subsidiarităţii, comisia de specialitate sesizată redactează un proces-verbal, care conţine elementele principale ale dezbaterii, votul exprimat, dacă este cazul, şi menţiunea privitoare la constatarea respectării principiului subsidiarităţii; b) dacă proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarităţii, comisia permanentă sesizată redactează un aviz, care conţine argumentele în baza cărora s-a constatat încălcarea; c) în cazul nerespectării principiului subsidiarităţii, Comisia pentru afaceri europene redactează un raport, incluzând argumentele în baza cărora s-a constatat încălcarea subsidiarităţii. ART. 26 Comisia permanentă sesizată transmite avizul sau procesul-verbal către Comisia pentru afaceri europene şi către Serviciul pentru afaceri europene, cel mai târziu în a 40-a zi de la sesizarea din partea instituţiilor Uniunii Europene. ART. 27 (1) Comisia pentru afaceri europene dezbate şi decide, după caz, redactarea, de către Serviciul pentru afaceri europene, a următoarelor documente: a) proiectul de hotărâre a avizului motivat al Senatului, integrând punctele de vedere exprimate de comisiile permanente, în cazul constatării nerespectării principiului subsidiarităţii; b) proiectul de hotărâre a Senatului privind documentele europene examinate, la care s-a constatat respectarea principiului subsidiarităţii. (2) Serviciul pentru afaceri europene întocmeşte documentele, pe baza raportului de la Comisia pentru afaceri europene, şi asigură transmiterea acestora către Biroul permanent, pentru înscrierea în proiectul ordinii de zi a Senatului. ART. 28 Examinarea pe fond se finalizează astfel: a) dacă nu există observaţii, recomandări sau propuneri la textul documentului examinat, comisia permanentă sesizată redactează un proces-verbal, care conţine elementele principale ale dezbaterii şi concluzia privitoare la inexistenţa unui punct de vedere diferit de propunerea instituţiei europene iniţiatoare; b) în situaţia în care comisia permanentă sesizată pentru examinarea pe fond consideră că documentul trebuie amendat, aceasta redactează un aviz cuprinzând propunerile, comentariile, recomandările, obiecţiile etc. cu privire la documentul examinat; c) în situaţia în care Comisia pentru afaceri europene consideră că documentul trebuie amendat, aceasta elaborează un raport, integrând şi punctele de vedere din avizele comisiilor permanente sesizate, după ce armonizează şi sintetizează eventualele neconcordanţe între acestea. ART. 29 (1) Comisia pentru afaceri europene transmite raportul Serviciului pentru afaceri europene în termenul specificat în actul de sesizare; pentru proiectele de acte legislative supuse şi examinării de subsidiaritate se respectă termenul de 40 de zile prevăzut la art. 26. (2) Dacă nu există observaţii, recomandări, propuneri, comisia permanentă transmite procesul-verbal de la şedinţa comisiei în care s-a realizat examinarea. ART. 30 Comisia pentru afaceri europene dezbate şi decide, după caz, redactarea, de către Serviciul pentru afaceri europene, a următoarelor documente: a) proiectul de hotărâre a opiniei Senatului, sintetizând punctele de vedere exprimate de comisiile permanente; b) proiectul de hotărâre a Senatului privind documentul european examinat la care nu au existat comentarii, propuneri, recomandări etc. ART. 31 (1) Comisia pentru afaceri europene notifică Ministerul Afacerilor Externe, prin intermediul Serviciului pentru afaceri europene, privind continuarea examinării ex post, în condiţiile redactării documentelor prevăzute la art. 27 alin. (1) lit. a) şi b), art. 30 lit. a) şi b), precum şi în alte situaţii. (2) Biroul permanent, la propunerea Comisiei pentru afaceri europene şi a comisiilor permanente, decide începerea examinării parlamentare ex post potrivit dispoziţiilor Legii nr. 373/2013, în alte situaţii decât cele prevăzute la art. 27 alin. (1) lit. a) şi b) şi la art. 30 lit. a) şi b). ART. 32 Serviciul pentru afaceri europene transmite Biroului permanent proiectul de hotărâre a Senatului pentru adoptarea avizului motivat sau a opiniei. Proiectul de hotărâre privind documentele europene examinate care respectă principiul subsidiarităţii este trimis plenului Senatului; pentru avizele motivate şi opiniile asociate proiectelor de acte legislative examinate, termenul-limită este a 47-a zi de la primirea scrisorii de sesizare de la instituţiile Uniunii Europene. Hotărârile privind adoptarea opiniilor referitoare la alte documente europene se transmit în termenele prevăzute în actele de sesizare. ART. 33 (1) Biroul permanent propune includerea în proiectul ordinii de zi a şedinţei plenului Senatului a proiectului de hotărâre a avizului motivat sau a opiniei. (2) Senatul adoptă proiectul de hotărâre pentru adoptarea avizului motivat sau opiniei nu mai târziu de 56 de zile calendaristice de la primirea scrisorii de sesizare de la instituţiile Uniunii Europene. ART. 34 Comisia pentru afaceri europene, prin raportorul proiectului sau prin unul dintre membrii biroului comisiei, prezintă şi susţine, în plenul Senatului, în conformitate cu art. 101 alin. (2) din Regulamentul Senatului, după caz: proiectul de hotărâre pentru adoptarea avizului motivat sau a opiniei, proiectul de hotărâre privind respectarea principiului subsidiarităţii ori examinarea fără comentarii a documentelor europene. ART. 35 Hotărârea Senatului pentru adoptarea avizului motivat sau a opiniei se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Avizul motivat sau opinia va fi transmisă instituţiilor Uniunii Europene şi Guvernului României de Serviciul pentru afaceri europene. ART. 36 (1) Serviciul pentru afaceri europene transmite avizul motivat sau opinia către Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Guvernul României şi reprezentantul permanent al Senatului la Parlamentul European şi o publică pe platforma electronică IPEX. (2) Serviciul pentru afaceri europene informează Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Guvernul României şi reprezentantul permanent al Senatului la Parlamentul European, prin intermediul platformei electronice IPEX, cu privire la încheierea procesului de examinare pentru documentele supuse procedurii. ART. 37 Comisia pentru afaceri europene şi comisiile de specialitate sesizate urmăresc evoluţia procesului de negociere în cadrul instituţiilor Uniunii Europene şi stadiul documentelor succesive care pot fi adoptate în cursul acestui proces (proiecte de acte legislative modificate, rezoluţii legislative ale Parlamentului European, poziţii ale Consiliului). ART. 38 (1) În cazul unor evoluţii semnificative, pe parcursul dezbaterii documentului în Parlamentul European sau Consiliu, Comisia pentru afaceri europene şi comisiile de specialitate sesizate în primă instanţă pot decide continuarea dialogului interinstituţional. Comisia permanentă care decide redeschiderea examinării înştiinţează imediat celelalte comisii sesizate iniţial şi informează Serviciul pentru afaceri europene în vederea informării Biroului permanent. (2) În această situaţie este aplicabilă procedura prevăzută la art. 25-28. ART. 39 (1) Răspunsurile formulate de Comisia Europeană şi/sau alte instituţii la avizele motivate sau opiniile trimise sunt înregistrate la Serviciul pentru afaceri europene, care informează Biroul permanent cu privire la primirea răspunsului şi transmite scrisoarea către toate comisiile care au fost implicate în examinarea iniţială. (2) Răspunsul este inclus în proiectul ordinii de zi a comisiilor în prima şedinţă a acestora. Dialogul interinstituţional poate fi redeschis şi în acest caz, dacă există observaţii sau comentarii. -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
