Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Republicat în temeiul art. II din Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2023 privind modificarea şi completarea Regulamentului activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 28 iunie 2023, dându-se textelor o nouă numerotare.
Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 4 martie 1992, a mai fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 25 martie 2020.
CAP. I
Organizarea structurilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.
(2) Camera Deputaţilor şi Senatul se organizează şi funcţionează în conformitate cu dispoziţiile Constituţiei României, cu respectarea prevederilor legilor şi ale regulamentelor parlamentare în vigoare.
ART. 2
(1) După alegerea unui nou Parlament, acesta se reuneşte la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.
(2) În şedinţe separate, Camera Deputaţilor şi Senatul îşi încep activitatea prin constituirea grupurilor parlamentare şi prin organizarea activităţii de validare a mandatelor.
(3) După validarea mandatelor şi depunerea de către parlamentari a jurământului de credinţă faţă de ţară şi popor, cele două Camere îşi aleg preşedinţii, birourile permanente şi comisiile permanente.
ART. 3
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează în şedinţe separate.
(2) Camerele îşi organizează structuri comune şi desfăşoară activităţi şi şedinţe comune în conformitate cu prevederile prezentului regulament.
SECŢIUNEA a 2-a
Structuri comune ale celor două Camere
ART. 4
(1) La nivelul Parlamentului se organizează comisii comune permanente ale celor două Camere, grupuri de prietenie cu alte parlamente şi delegaţiile cu caracter permanent la organizaţiile parlamentare internaţionale.
(2) Cele două Camere îşi pot constitui, în afara comisiilor comune permanente, comisii speciale şi comisii de anchetă parlamentară.
(3) Liderii grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor şi din Senat negociază componenţa numerică şi propun componenţa nominală a structurilor comune prevăzute la alin. (1) şi (2) şi a conducerilor acestor structuri pentru a asigura respectarea configuraţiei politice a celor două Camere şi raportul dintre numărul deputaţilor şi numărul senatorilor.
ART. 5
(1) La începutul fiecărei legislaturi, Camera Deputaţilor şi Senatul constituie Grupul Român al Uniunii Interparlamentare (GRUI), denumit în continuare GRUI, care este condus de un comitet director. Din GRUI fac parte toţi deputaţii şi senatorii.
(2) Plenul celor două Camere alege comitetul director şi preşedintele GRUI, iar comitetul director alege biroul executiv al GRUI, compus din preşedinte, 2 vicepreşedinţi, 2 secretari şi un trezorier.
(3) Comitetul director al GRUI propune plenului celor două Camere constituirea, pe bază de reciprocitate, a grupurilor de prietenie cu alte parlamente, asigură coordonarea activităţii acestor grupuri şi propune delegaţiile care participă la activităţile Uniunii Interparlamentare.
(4) Fiecare deputat şi senator face parte din două sau mai multe grupuri de prietenie, în funcţie de opţiunile personale, de numărul de grupuri de prietenie şi de mărimea acestor grupuri.
(5) Componenţa numerică, nominală şi conducerea grupurilor de prietenie se stabilesc prin hotărâre a Parlamentului.
ART. 6
(1) Delegaţiile Parlamentului la organizaţiile parlamentare internaţionale se constituie prin adoptarea de hotărâri ale Parlamentului care stabilesc componenţa numerică, componenţa nominală şi conducerea delegaţiilor. Mărimea delegaţiilor se stabileşte în funcţie de norma de reprezentare care este stabilită de către organizaţiile internaţionale şi este alocată Parlamentului.
(2) În cazul în care se primesc invitaţii în cadrul relaţiilor externe bilaterale ale Parlamentului, se vor constitui delegaţii externe ad-hoc compuse din deputaţi şi senatori, participarea fiind aprobată, în fiecare caz, de către Biroul permanent al Camerei Deputaţilor pentru deputaţi şi de către Biroul permanent al Senatului pentru senatori. La constituirea acestor delegaţii ad-hoc se vor respecta principiile generale prevăzute la art. 4 alin. (3).
(3) La întoarcerea din orice deplasare externă se vor prezenta informări la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi la Biroul permanent al Senatului.
(4) Delegaţiile cu caracter permanent ale Parlamentului la organizaţiile internaţionale vor prezenta şi anual, la cele două birouri permanente, la începutul primei sesiuni parlamentare, o informare asupra activităţii lor în cadrul respectivelor organizaţii în anul anterior.
ART. 7
(1) Comisiile comune permanente sunt constituite prin hotărâri ale Parlamentului, de regulă, la începutul fiecărei legislaturi.
(2) Hotărârile Parlamentului de înfiinţare a comisiilor comune permanente cuprind obiectul de activitate şi atribuţiile respectivelor comisii, procedurile generale de lucru şi alte informaţii strict necesare unei bune funcţionări, iar în anexă sunt cuprinse componenţa nominală şi conducerea comisiilor.
(3) Personalul de specialitate al comisiilor comune permanente, spaţiile necesare şi alte elemente ce ţin de logistica necesară unei bune desfăşurări a activităţii sunt puse la dispoziţie atât de Camera Deputaţilor, cât şi de Senat printr-un acord realizat la nivelul celor două birouri permanente.
ART. 8
(1) La nivelul Parlamentului se pot constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte normative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri precizate în hotărârile de constituire a respectivelor comisii.
(2) Comisiile speciale se pot constitui la iniţiativa celor două birouri permanente sau la propunerea a cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor şi al senatorilor. Pe durata funcţionării, comisiile speciale au acelaşi statut ca şi comisiile permanente.
(3) Prevederile art. 7 alin. (2) şi (3) sunt aplicabile şi în cazul comisiilor speciale, iar procedurile de lucru sunt similare cu cele ale comisiilor permanente din cadrul Camerei Deputaţilor şi Senatului.
(4) Propunerile legislative elaborate de comisiile speciale se depun la cele două birouri permanente, sub semnătura majorităţii sau a tuturor membrilor comisiei. Cele două birouri permanente solicită, în cel mult 5 zile, avizul Consiliului Legislativ. Propunerile legislative elaborate de către o comisie specială nu mai sunt supuse analizei altor comisii.
(5) După primirea avizului Consiliului Legislativ, textul propunerii legislative şi avizul respectiv sunt difuzate atât deputaţilor şi senatorilor, cât şi Guvernului, care pot formula amendamente în termen de 7 zile. În termen de 5 zile de la expirarea termenului de depunere a amendamentelor, comisia specială va depune un raport asupra amendamentelor formulate.
(6) Propunerile legislative elaborate de comisiile speciale şi rapoartele acestor comisii se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi a şedinţelor comune ale celor două Camere de către birourile permanente.
(7) Prevederile art. 21-29 se aplică în mod corespunzător propunerilor legislative elaborate de comisiile speciale.
ART. 9
(1) În condiţiile în care se consideră necesară clarificarea cauzelor şi împrejurărilor în care s-au produs evenimente sau au avut loc acţiuni cu efecte negative, precum şi pentru stabilirea concluziilor, răspunderilor şi măsurilor care se impun, la nivelul Parlamentului se pot constitui comisii de anchetă parlamentară.
(2) Comisiile de anchetă parlamentară se pot constitui la iniţiativa a cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor şi al senatorilor.
(3) În vederea audierii, comisia de anchetă parlamentară poate cita orice persoană care lucrează în cadrul Guvernului sau în cadrul celorlalte organe ale administraţiei publice şi care poate avea cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei.
(4) În cazul refuzului nemotivat de a răspunde solicitărilor comisiei, aceasta poate propune sesizarea conducătorului autorităţii sau instituţiei unde desfăşoară activitatea persoana citată, în vederea aplicării în mod corespunzător a prevederilor regulamentelor de organizare şi funcţionare a instituţiei respective, sau poate propune sesizarea organelor de urmărire penală pentru infracţiunea prevăzută la art. 267 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Comisia parlamentară poate invita orice altă persoană care poate avea cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei şi care acceptă să fie audiată. Persoana invitată poate răspunde şi în scris comisiei de anchetă parlamentară, furnizând informaţiile solicitate, sau poate transmite prin poştă documente sau celelalte mijloace de probă pe care le deţine şi care sunt utile comisiei de anchetă.
(6) Refuzul persoanelor invitate la comisia de anchetă de a furniza informaţiile solicitate sau de a pune la dispoziţia acesteia celelalte documente sau mijloace de probă deţinute utile activităţii comisiei poate fi considerat ca obstrucţionare sau împiedicare a aflării adevărului şi poate constitui temei pentru sesizarea organelor de urmărire penală.
(7) Prevederile art. 8 alin. (3) şi (6) se aplică în mod corespunzător şi comisiilor de anchetă parlamentară.
ART. 10
Hotărârile Parlamentului prin care se constituie structurile comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
SECŢIUNEA a 3-a
Activităţi comune ale celor două Camere
ART. 11
Activităţile comune desfăşurate de către parlamentari sunt:
a) şedinţe comune ale celor două birouri permanente;
b) şedinţe ale organelor de conducere ale structurilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului;
c) şedinţe ale comisiilor comune permanente;
d) şedinţe ale comisiilor permanente reunite din Camera Deputaţilor şi din Senat;
e) şedinţe ale comisiilor comune speciale sau ale comisiilor comune de anchetă;
f) activităţi desfăşurate de grupurile parlamentare de prietenie cu alte parlamente;
g) activităţi desfăşurate de către delegaţiile Parlamentului la organizaţiile şi organismele internaţionale;
h) şedinţe comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.
ART. 12
Activităţile comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se desfăşoară la convocarea celor două birouri permanente reunite sau la convocarea conducerii structurilor comune ale celor două Camere prevăzute la art. 4 alin. (1) şi (2).
CAP. II
Organizarea şi desfăşurarea şedinţelor comune
SECŢIUNEA 1
Competenţă; convocarea şedinţelor comune
ART. 13
Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în şedinţe comune pentru:
1. primirea mesajului Preşedintelui României;
2. aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat, a legilor rectificative şi a contului de execuţie bugetară;
3. declararea mobilizării totale sau parţiale;
4. declararea stării de război;
5. suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare;
6. aprobarea strategiei naţionale de apărare a ţării;
7. examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi ale Curţii de Conturi;
8. numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor de informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii acestor servicii;
9. numirea Avocatului Poporului;
10. stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
11. reexaminarea Legii bugetului de stat şi a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi reexaminarea legii adoptate în şedinţă comună, prin angajarea răspunderii Guvernului;
12. adoptarea proiectelor sau propunerilor de revizuire a Constituţiei în cazul în care, prin procedura de mediere, Camerele nu ajung la un acord;
13. depunerea jurământului de către Preşedintele României;
14. punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare;
15. suspendarea din funcţie a Preşedintelui României sau a persoanei care asigură interimatul în exercitarea acestei funcţii, în cazul în care a săvârşit fapte grave prin care se încalcă prevederile Constituţiei;
16. încuviinţarea stării de asediu sau a stării de urgenţă, în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale, instituită de Preşedintele României;
17. dezbaterea programului şi a listei Guvernului şi acordarea votului de încredere;
18. retragerea încrederii acordate Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură;
19. desfăşurarea procedurii privitoare la angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege;
20. numirea şi revocarea membrilor Curţii de Conturi;
21. efectuarea altor numiri în funcţii care, potrivit legii, intră în competenţa Parlamentului;
22. adoptarea legilor de aderare a României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene şi la Tratatul Atlanticului de Nord;
23. adoptarea unor declaraţii, mesaje sau a altor acte cu caracter exclusiv politic;
24. prezentarea hotărârii Curţii Constituţionale privind rezultatele referendumului naţional;
25. primirea unor reprezentanţi ai altor state sau ai unor organisme internaţionale;
26. celebrarea unor sărbători naţionale sau a unor comemorări;
27. constituirea unor comisii comune de anchetă sau a altor comisii speciale;
28. adoptarea Codului de conduită al deputaţilor şi al senatorilor;
29. dezbaterea textelor legislative aflate în divergenţă ca urmare a neajungerii la un acord în comisia de mediere sau a neaprobării, în tot sau în parte, a raportului comisiei de mediere de către una dintre Camere, precum şi adoptarea unui text definitiv în problemele divergente, în cazul proiectelor de acte normative neadoptate înaintea intrării în vigoare a Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003;
30. alte situaţii în care birourile permanente ale celor două Camere consideră necesară convocarea lor în şedinţă comună.
ART. 14
(1) Convocarea Camerelor în şedinţă comună se face de preşedinţii acestora, de comun acord.
(2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, convocarea în şedinţă comună se face de drept în cazurile prevăzute la art. 92 alin. (2) şi (3) şi art. 93 din Constituţia României, republicată, iar în celelalte cazuri prevăzute la art. 13 din prezentul regulament, convocarea se face în condiţiile alin. (1).
SECŢIUNEA a 2-a
Atribuţiile birourilor permanente; ordinea de zi şi programul de lucru
ART. 15
(1) Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se întrunesc în şedinţă comună, la convocarea preşedinţilor acestora, pentru:
a) adoptarea proiectului ordinii de zi şi a proiectului programului de lucru ale şedinţelor comune ale Parlamentului;
b) stabilirea datei şi locului desfăşurării şedinţelor comune;
c) pregătirea şi asigurarea desfăşurării în bune condiţii a lucrărilor şedinţelor comune;
d) îndeplinirea oricăror altor atribuţii prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de celelalte acte normative în vigoare incidente.
(2) Lucrările şedinţelor comune ale birourilor permanente ale celor două Camere sunt conduse, prin rotaţie, de preşedinţii acestora sau, în absenţa lor, de către unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de către preşedintele respectivei Camere.
ART. 16
La şedinţele comune ale birourilor permanente participă câte un reprezentant al grupurilor parlamentare, precum şi, la invitaţia celor 2 preşedinţi, alte persoane a căror prezenţă este utilă pentru discutarea problemelor aflate în dezbatere.
ART. 17
Materialele ce urmează a fi înscrise pe ordinea de zi se transmit birourilor permanente cu cel puţin 10 zile înainte de dezbaterea acestora în plen, în afară de cazurile în care, potrivit Constituţiei şi prezentului regulament, este necesară dezbaterea cu procedură de urgenţă în plenul Camerelor reunite.
ART. 18
Proiectele de legi se înscriu pe ordinea de zi în cel mult 10 zile de la primirea raportului comun al comisiilor sesizate în fond.
ART. 19
(1) La solicitarea Preşedintelui României, primirea mesajului adresat Parlamentului se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi sau, după caz, la data solicitată.
(2) După primirea mesajului, Parlamentul poate hotărî dezbaterea acestuia.
(3) În acelaşi mod se va proceda şi cu alte cereri ale Preşedintelui României formulate în exercitarea atribuţiilor sale.
ART. 20
(1) Proiectul ordinii de zi şi al programului de lucru este supus aprobării Parlamentului în ziua stabilită pentru şedinţa comună.
(2) Ordinea de zi şi programul de lucru se adoptă cu votul deschis a cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
(3) În mod excepţional, în orice şedinţă comună, preşedintele Camerei Deputaţilor sau preşedintele Senatului poate propune, pentru motive temeinice, modificarea ordinii de zi şi/sau a programului de lucru, la cererea unuia dintre birourile permanente sau a unui grup parlamentar din oricare Cameră ori, după caz, la cererea Guvernului.
(4) Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi şi/sau a programului de lucru se face printr-o singură luare de cuvânt, limitată în timp. În cazul în care există opinii contrare, se va da cuvântul câte unui singur vorbitor de la fiecare grup parlamentar, după care se vor supune votării propunerile formulate.
(5) Modificarea ordinii de zi şi/sau a programului de lucru se efectuează în aceleaşi condiţii ca şi aprobarea acestora.
SECŢIUNEA a 3-a
Lucrările în comisiile permanente
ART. 21
(1) Biroul permanent al fiecărei Camere înaintează proiectele de legi, spre dezbatere şi avizare în fond, comisiei permanente a fiecărei Camere în competenţa căreia intră materia reglementată prin proiect, putând sesiza şi alte comisii permanente pentru a-şi da avizul. În acelaşi mod se va proceda şi în cazul cererilor de reexaminare formulate de Preşedintele României, al reexaminărilor care trebuie făcute ca urmare a deciziilor Curţii Constituţionale sau pentru alte materiale care, potrivit art. 13, se dezbat în şedinţa comună a Camerelor Parlamentului, pentru care birourile permanente reunite au stabilit că sunt necesare dezbaterea şi avizarea în comisii permanente.
(2) Propunerile legislative se transmit Consiliului Legislativ pentru obţinerea avizului cerut de lege înaintea sesizării comisiilor permanente.
(3) Cererile de reexaminare a legilor adoptate în şedinţe comune se trimit spre dezbatere şi avizare comisiilor sesizate iniţial în fond. Cererile de reexaminare a legilor pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea se trimit spre dezbatere şi avizare comisiilor în a căror competenţă intră materia reglementată de respectivele legi.
ART. 22
(1) Proiectele de legi şi materialele prevăzute la art. 21 se dezbat în şedinţă comună de comisiile permanente ale celor două Camere, sesizate în fond, care întocmesc un raport comun.
(2) Convocarea şedinţei comune se face de către preşedinţii comisiilor permanente sesizate în fond, cu cel puţin 48 de ore înainte de data şedinţei, dacă, potrivit procedurii de urgenţă, nu este necesar un termen mai scurt.
(3) Participarea deputaţilor şi senatorilor la şedinţa comună a comisiilor permanente sesizate în fond este obligatorie.
ART. 23
(1) Şedinţele comune ale comisiilor sunt publice, cu excepţia cazurilor în care plenul acestora decide altfel. Lucrările pot fi transmise sau difuzate de instituţiile mass-media, dacă acest lucru este aprobat de majoritatea parlamentarilor prezenţi.
(2) Membrii Guvernului au acces la lucrările comisiilor. Comisiile pot solicita participarea la lucrările lor a unor membri ai Guvernului sau a secretarilor de stat, situaţie în care prezenţa acestora este obligatorie.
(3) La şedinţele comune ale comisiilor permanente au dreptul să participe deputaţii şi senatorii, din alte comisii, care au făcut propuneri sau amendamente, precum şi reprezentanţi ai departamentelor legislative din cele două Camere. La solicitarea preşedinţilor comisiilor pot participa specialişti ai comisiilor permanente respective şi specialişti ai Guvernului.
(4) Comisiile pot invita să participe la lucrări persoane interesate, reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale şi specialişti din partea unor autorităţi publice sau a altor instituţii specializate. Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi specialiştii invitaţi pot să îşi prezinte opiniile cu privire la problemele discutate în comisie sau pot înmâna preşedintelui comisiei documentaţii ce vizează tematica pusă în discuţie.
(5) Persoanele care nu sunt membre ale comisiilor permanente sesizate în fond nu pot participa la vot.
ART. 24
(1) Comisiile permanente sesizate lucrează legal, în şedinţe comune, în prezenţa a cel puţin jumătate plus unu din numărul parlamentarilor care le compun; hotărârile se adoptă cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi.
(2) În situaţia în care comisiile permanente nu se pot reuni în şedinţă comună cu respectarea prevederilor alin. (1) şi nu se poate depune raportul în termenul stabilit, cele două birouri permanente pot aproba înscrierea pe ordinea de zi a şedinţei comune a proiectului de lege sau a propunerii legislative în vederea dezbaterii şi adoptării respectivului act normativ, fără raport.
ART. 25
Votul în comisie este, de regulă, deschis. Comisia poate decide ca anumite hotărâri să fie luate prin vot secret.
ART. 26
(1) Lucrările şedinţelor comune sunt conduse de preşedintele uneia dintre comisiile permanente sesizate, conform acordului celor 2 preşedinţi.
(2) Cu privire la desfăşurarea şedinţelor comisiilor se încheie procese-verbale. La solicitarea preşedinţilor comisiilor se pot realiza stenograme sau înregistrări, care pot fi consultate de deputaţi şi senatori.
(3) Prin grija birourilor comisiilor se redactează sinteza lucrărilor comisiilor reunite, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a.
ART. 27
(1) Preşedinţii comisiilor permanente sesizate în fond stabilesc, de comun acord, un termen în care să le fie remise avizele celorlalte comisii care examinează proiectul de lege sau alte propuneri.
(2) În cazul nerespectării acestui termen, comisiile reunite, sesizate în fond, vor putea redacta raportul fără a mai aştepta avizele celorlalte comisii.
ART. 28
(1) După examinarea proiectului de lege sau a propunerilor legislative, a avizelor şi a amendamentelor scrise primite, unu sau mai mulţi raportori desemnaţi de comisiile permanente reunite, la propunerea preşedinţilor acestora, vor întocmi un raport comun, care va fi supus aprobării prin vot.
(2) În raportul comisiilor permanente reunite sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectivă, la toate amendamentele primite, admise ori respinse, la avizul Consiliului Legislativ şi la avizele altor autorităţi publice, dacă s-au primit asemenea avize.
(3) Raportul va cuprinde propuneri motivate privind adoptarea fără modificări a iniţiativei legislative, respingerea acesteia sau adoptarea acesteia cu modificări şi/ori completări şi se înaintează birourilor permanente.
(4) Rapoartele se semnează de preşedinţii comisiilor reunite şi de secretarii respectivi.
(5) În cazul în care comisiile reunite examinează în fond mai multe proiecte de legi şi propuneri legislative care au acelaşi obiect de reglementare, se întocmeşte un singur raport, cu respectarea prevederilor alin. (2) şi (3).
ART. 29
Raportul comun, însoţit de avize, se transmite biroului permanent al fiecărei Camere, care va asigura multiplicarea şi difuzarea acestuia la deputaţi şi senatori şi, după caz, Guvernului ori altor autorităţi publice îndreptăţite, cu 3 zile înainte de dezbaterea în plen. Difuzarea către Guvern sau alte autorităţi publice îndreptăţite se face de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor.
SECŢIUNEA a 4-a
Desfăşurarea şedinţelor comune
ART. 30
Lucrările şedinţelor comune sunt conduse, alternativ, de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului, asistaţi de 2 secretari, câte unul de la fiecare Cameră.
ART. 31
Şedinţele comune ale celor două Camere sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea preşedintelui care conduce şedinţa sau a unui grup parlamentar, se hotărăşte, cu cel puţin jumătate plus unu din voturile deputaţilor şi senatorilor prezenţi, ca acestea să fie secrete.
ART. 32
(1) La şedinţele publice ale celor două Camere pot asista diplomaţi, reprezentanţi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi cetăţeni, pe baza autorizaţiei sau invitaţiei emise de secretarii generali ai aparatelor celor două Camere, în condiţiile stabilite de birourile permanente şi în limita locurilor disponibile.
(2) Membrii Guvernului sau reprezentanţii acestora pot lua parte la lucrările şedinţei comune pe banca ministerială.
(3) Persoanele care asistă la şedinţă trebuie să păstreze liniştea şi să se abţină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind evacuate din sală.
(4) Preşedintele care conduce şedinţa comună are dreptul să atragă atenţia ziarelor şi celorlalte mijloace de informare în masă asupra informaţiilor vădit inexacte difuzate de acestea privind lucrările şedinţelor comune.
(5) La cererea preşedintelui, mijloacele de informare în masă sunt obligate să dea publicităţii cele arătate de acesta. Dacă abaterea se repetă, preşedintele va putea, consultând Camerele reunite, să retragă, pe un anumit timp, autorizaţia de participare la lucrări a reprezentanţilor mijloacelor de informare în masă aflaţi în culpă.
ART. 33
(1) Deputaţii şi senatorii sunt obligaţi să fie prezenţi la lucrările comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi să se înscrie pe lista de prezenţă a şedinţei comune, ţinută de secretari.
(2) Deputatul sau senatorul poate solicita în scris liderului grupului parlamentar din care face parte permisiunea de a absenta de la lucrările comune pentru rezolvarea unor probleme legate de exercitarea mandatului sau pentru rezolvarea unor probleme personale.
(3) În situaţia în care deputatul sau senatorul absentează de la lucrările comune datorită apariţiei unor situaţii neprevăzute, acesta se poate adresa în scris biroului permanent pentru a solicita motivarea respectivelor absenţe.
(4) Neparticiparea la cel puţin o activitate parlamentară desfăşurată în sediul Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, se consideră absenţă nemotivată şi are drept consecinţă reţinerea a 1% din indemnizaţia lunară brută a deputatului sau a senatorului, cu excepţia motivării absenţelor în conformitate cu prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor şi ale Regulamentului Senatului.
ART. 34
Preşedintele care conduce şedinţa comună este obligat să anunţe prezenţa, ordinea de zi şi programul de lucru.
ART. 35
Preşedintele sau vicepreşedintele care îl înlocuieşte şi care conduce dezbaterile veghează la respectarea regulamentului şi menţinerea ordinii în sala de şedinţă.
ART. 36
(1) Deputaţii şi senatorii iau cuvântul în ordinea înscrierii pe listă, cu încuviinţarea preşedintelui.
(2) Miniştrilor prezenţi în şedinţa comună li se poate da cuvântul în orice fază a dezbaterii şi ori de câte ori îl solicită.
ART. 37
Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacă îi este dat de preşedinte. Persoanele care iau cuvântul vorbesc de la tribună sau de la locuri special amenajate în acest scop.
ART. 38
(1) Preşedintele are dreptul să limiteze durata luărilor de cuvânt, în funcţie de obiectul dezbaterilor.
(2) Vorbitorii sunt obligaţi ca în cuvântul lor să se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea căreia s-au înscris la cuvânt. În caz contrar, preşedintele le atrage atenţia şi, dacă nu se conformează, le retrage cuvântul.
ART. 39
(1) Preşedintele sau liderul unui grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţie.
(2) Cererea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
(3) Preşedintele este obligat să acorde pauză de consultări la solicitarea unui lider sau a unui vicelider de grup parlamentar.
(4) Pauza de consultări nu poate depăşi 30 de minute.
ART. 40
(1) Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii atât de la tribună, cât şi din sala de şedinţe.
(2) Se interzice dialogul între vorbitorii aflaţi la tribună şi persoanele aflate în sală.
(3) Cardul de vot electronic care permite deputatului sau senatorului accesul la mijloacele electronice de vot este personal. Utilizarea acestuia de către o altă persoană este interzisă.
(4) Este interzisă transmiterea în direct sau înregistrarea şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului, a şedinţei comune a birourilor permanente sau a şedinţei comune a comisiilor prin alte mijloace decât prin mijloacele electronice aflate în dotarea Secretariatului General al Camerei Deputaţilor sau al Senatului ori prin mijloacele electronice utilizate de mass-media acreditate de Camera Deputaţilor ori, după caz, de către Senat. Prin excepţie de la teza anterioară, deputaţii sau senatorii pot transmite sau înregistra şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului şi şedinţa comună a comisiilor numai în perimetrul din sala de şedinţe alocat grupului parlamentar ai cărui membri sunt sau, în cazul celor neafiliaţi, în perimetrul alocat acestora.
(5) În sala de şedinţe a plenului celor două Camere sau în sălile în care se desfăşoară şedinţele comune ale celor două birouri permanente ori şedinţele comune ale comisiilor sunt interzise:
a) participarea la desfăşurarea unui banner;
b) utilizarea violenţei fizice împotriva unui deputat, senator sau alt demnitar;
c) utilizarea violenţei verbale constând în ţipete, injurii, ameninţări, invective, calomnie la adresa unui deputat, senator sau alt demnitar.
ART. 41
(1) Preşedintele cheamă la ordine deputaţii sau senatorii care tulbură dezbaterile sau creează agitaţie. El poate întrerupe şedinţa când tulburarea persistă şi poate dispune evacuarea din sală a persoanelor care împiedică în orice mod desfăşurarea normală a lucrărilor şedinţei comune, inclusiv pentru încălcarea interdicţiilor prevăzute la art. 40 alin. (3)-(5).
(2) Încălcarea interdicţiilor prevăzute la art. 40 alin. (3)-(5) constituie abatere disciplinară şi se sancţionează prin aplicarea uneia dintre următoarele sancţiuni:
a) diminuarea indemnizaţiei cu până la 50%, pe o durată de maximum 6 luni, pentru exprimarea votului prin mijloace electronice prin utilizarea cardului de vot electronic al altui deputat sau senator, pentru participarea la desfăşurarea unui banner în sala de şedinţe a plenului celor două Camere sau în sălile în care se desfăşoară şedinţele comune ale comisiilor, pentru înregistrarea sau transmiterea în direct a şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului, a şedinţei comune a celor două birouri permanente sau a şedinţei comune a comisiilor, cu excepţia prevăzută la art. 40 alin. (4) teza a II-a, pentru violenţa fizică utilizată împotriva unui alt deputat, alt senator sau alt demnitar ori pentru violenţa verbală constând în ţipete, injurii, ameninţări, invective sau calomnie la adresa unui alt deputat, alt senator sau alt demnitar;
b) reducerea duratei luării de cuvânt la maximum 10 secunde pe intervenţie pentru o perioadă de până la 3 luni în cadrul şedinţelor comune ale celor două Camere începând cu ziua aplicării sancţiunii disciplinare pentru utilizarea violenţei verbale constând în ţipete, injurii, ameninţări, invective, calomnie la adresa unui alt deputat, alt senator sau alt demnitar;
c) retragerea şi punerea la dispoziţia secretarului general al Camerei Deputaţilor sau al Senatului pentru o perioadă de până la 6 luni a personalului angajat şi a autoturismelor repartizate grupului parlamentar care prin acţiunile sale pune în pericol buna funcţionare şi siguranţa autorităţii publice, a demnitarilor sau a angajaţilor acesteia în incinta Camerei Deputaţilor sau Senatului începând cu data constatării afectării bunei funcţionări a activităţii Camerei.
(3) Abaterile care implică aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (2) se constată de către comisia care are în competenţă analiza problemelor de disciplină la nivelul Camerei al cărei membru este parlamentarul a cărui sancţionare se propune, la sesizarea preşedintelui de şedinţă, a unui grup parlamentar ori a unui deputat sau senator. Sesizarea se adresează preşedintelui Camerei respective în termen de cel mult 30 de zile de la data săvârşirii faptei.
ART. 42
(1) În afara dezbaterilor legislative sau politice care se desfăşoară în plenul celor două Camere, conform ordinii de zi, un deputat sau un senator poate solicita să i se dea cuvântul pentru probleme de procedură, pentru un drept la replică sau pentru a comunica plenului probleme de ordin personal.
(2) Când un parlamentar solicită cuvântul pentru probleme de procedură sau pentru dreptul la replică, preşedintele este obligat să-i acorde cuvântul imediat.
(3) Un deputat sau un senator poate solicita cuvântul pentru probleme de procedură numai în cazul în care consideră că în acel moment al dezbaterilor au fost încălcate anumite prevederi ale regulamentului, prevederi la care va face referire în intervenţia sa.
(4) Un deputat sau un senator poate cere dreptul la replică în situaţia în care, de la microfonul Parlamentului, în acel moment al dezbaterilor, s-au făcut la adresa sa afirmaţii pe care le consideră incorecte sau ofensatoare. Dreptul la replică va fi formulat într-un mod care să nu genereze un nou drept la replică.
(5) Un deputat sau un senator poate solicita cuvântul pentru a expune o problemă cu caracter personal, care are legătură cu calitatea sa de parlamentar, iar preşedintele îi va acorda cuvântul la începutul sau la sfârşitul şedinţei în plen.
(6) Luările de cuvânt, pentru situaţiile prevăzute în prezentul articol, nu vor depăşi două minute.
ART. 43
(1) Dezbaterile se înregistrează pe bandă magnetică şi se stenografiază.
(2) Stenogramele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, cu excepţia celor privitoare la şedinţele secrete, în cel mult 15 zile, dar nu mai devreme de 5 zile de la data şedinţei.
(3) Deputaţii şi senatorii au dreptul de a examina exactitatea stenogramei prin confruntarea ei cu banda magnetică în cel mult 5 zile de la data şedinţei, înainte de publicarea textului în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a.
SECŢIUNEA a 5-a
Procedura de vot
ART. 44
(1) Votul deputaţilor şi al senatorilor este personal. El poate fi deschis sau secret.
(2) Votul deschis se exprimă public prin ridicare de mâini, electronic ori prin apel nominal, iar rezultatul votării se comunică de către preşedintele care conduce şedinţa.
(3) Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, cu bile sau electronic.
(4) Rezultatul votului secret exprimat prin buletine de vot sau cu bile se constată de către birourile permanente ale celor două Camere şi se consemnează într-un proces-verbal care se prezintă plenului.
ART. 45
Camera Deputaţilor şi Senatul, întrunite în şedinţă comună, vor stabili de fiecare dată ce procedură de vot vor utiliza, în afara cazurilor în care prin prezentul regulament se stabileşte o procedură de vot obligatorie.
ART. 46
(1) Votul deschis se exprimă, de regulă, prin mijloace electronice.
(2) Votul prin mijloace electronice se realizează prin introducerea cardului de vot în consolă la începutul şedinţei, urmată de apăsarea uneia dintre tastele „prezent“, „pentru“, „contra“ sau „abţinere“. Rezultatul votului prin mijloace electronice se afişează automat pe ecranul consolei şi pe ecranul central din sala de şedinţă. În cazul în care preşedintele de şedinţă, asistat de cei 2 secretari, constată existenţa unor disfuncţionalităţi, acesta solicită plenului repetarea votului prin altă procedură. Sesizarea unor astfel de disfuncţionalităţi poate fi realizată şi de un lider de grup.
(3) Votul prin mijloace electronice se desfăşoară astfel: preşedintele de şedinţă explică obiectul votării şi iniţiază procedura de vot. Exprimarea votului prin mijloace electronice se face în intervalul de timp alocat votării, anunţat de preşedintele de şedinţă, precedat de un semnal sonor. Deputatul sau senatorul are următoarele posibilităţi:
a) apăsarea tastei „pentru“ - caz în care deputatul sau senatorul va fi înregistrat prezent, cu opţiunea de vot „pentru“;
b) apăsarea tastei „contra“ - caz în care deputatul sau senatorul va fi înregistrat prezent, cu opţiunea de vot „contra“;
c) apăsarea tastei „abţinere“ - caz în care deputatul sau senatorul va fi înregistrat prezent, cu opţiunea de vot „abţinere“.
În cazul în care deputatul sau senatorul va apăsa exclusiv tasta „prezent“, fără apăsarea vreuneia dintre opţiunile „pentru“, „contra“ sau „abţinere“, acesta va fi înregistrat prezent în categoria celor care nu şi-au exprimat nicio opţiune de vot.
(4) În timpul şedinţei de vot exprimat prin mijloace electronice, în cazul în care deputatul sau senatorul nu are cardul de vot introdus corect în consolă sau, având cardul corect introdus în consolă, nu apasă nicio tastă, acesta figurează absent la votul respectiv. Introducerea cardului de vot în consolă, în intervalul de timp alocat votării, permite deputatului sau senatorului să-şi exprime poziţia în problema supusă votului. Scoaterea cardului de vot din consolă, după exprimarea poziţiei în problema supusă votului, dar înainte de expirarea timpului alocat votării, nu invalidează opţiunea exprimată.
(5) Afişarea şi interpretarea rezultatului votului prin mijloace electronice se fac după cum urmează: pe ecranul central şi pe consolele individuale de vot, după exprimarea votului prin mijloace electronice se vor afişa următoarele informaţii: „prezenţi“, „pentru“, „contra“, „abţinere“, „nu votez“.
ART. 47
Acordarea votului de încredere Guvernului şi retragerea încrederii acordate Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură sunt supuse procedurii votului secret cu bile.
ART. 48
Votarea prin apel nominal se face în modul următor: preşedintele explică obiectul votării şi sensul cuvintelor „pentru“ şi „contra“; unul dintre secretari dă citire numelui şi prenumelui deputaţilor şi senatorilor; fiecare deputat şi senator răspunde „pentru“ sau „contra“.
ART. 49
Votul cu bile se desfăşoară astfel: în faţa preşedintelui care conduce lucrările şedinţei comune se aşază o urnă albă şi una neagră. Deputaţii şi senatorii vin pe rând la urne, după ce primesc de la chestori câte două bile, una albă şi una neagră, şi le introduc în cele două urne. Bila albă introdusă în urna albă şi bila neagră introdusă în urna neagră înseamnă vot „pentru“, iar bila neagră introdusă în urna albă şi bila albă introdusă în urna neagră înseamnă vot „contra“.
ART. 50
(1) În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care acesta candidează şi, după caz, grupul parlamentar din care face parte.
(2) Deputatul şi senatorul votează „pentru“ lăsând neatinse pe buletinul de vot numele şi prenumele persoanei propuse; ei votează „contra“ ştergând numele şi prenumele persoanei propuse.
(3) Buletinele de vot se introduc în urne.
ART. 51
În cazul votului cu bile, prin apel nominal şi cu buletine de vot, după terminarea apelului se repetă numele şi prenumele deputaţilor şi senatorilor care nu au răspuns.
ART. 52
(1) În situaţii excepţionale, constatate de către autorităţile abilitate, precum epidemiile, pandemiile, fenomenele naturale extreme, cutremure, actele de terorism şi alte situaţii care fac imposibilă prezenţa parlamentarilor la sediul Parlamentului, şedinţele birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, ale birourilor permanente reunite, ale Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, şedinţele comisiilor de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, precum şi şedinţele plenului Camerei Deputaţilor şi ale plenului Senatului sau ale plenului Camerelor reunite se vor desfăşura prin mijloace electronice printr-o procedură care va fi stabilită prin hotărâre a Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Rezultatele votului vor fi consemnate de către secretarii generali ai fiecărei Camere în parte şi transmise de îndată parlamentarilor care au participat la vot şi mass-mediei.
(2) Decizia declarării unei asemenea situaţii excepţionale îi revine Biroului permanent al fiecăreia dintre Camere, după consultarea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare.
ART. 53
(1) Aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat se face cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
(2) Textele aflate în divergenţă din proiectele sau propunerile de revizuire a Constituţiei, în cazul în care prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, se adoptă cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.
(3) Adoptarea textelor definitive asupra problemelor aflate în divergenţă din legile organice aflate în curs de legiferare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 429/2003 şi care nu au fost soluţionate prin procedura de mediere, precum şi a Regulamentului activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se face cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
(4) Adoptarea textelor definitive asupra problemelor aflate în divergenţă din legile ordinare aflate în curs de legiferare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 429/2003 şi care nu au fost soluţionate prin procedura de mediere, precum şi a celorlalte hotărâri care se iau în şedinţele comune este supusă regulii majorităţii simple, ele putând fi aprobate cu majoritatea de voturi a deputaţilor şi senatorilor prezenţi la lucrările şedinţei comune.
(5) Punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare se hotărăşte cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.
(6) Suspendarea din funcţie a Preşedintelui României sau a persoanei care asigură interimatul funcţiei se hotărăşte cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
(7) Acordarea încrederii Guvernului şi retragerea încrederii acordate se hotărăsc cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Celelalte alegeri şi numiri în funcţii se hotărăsc cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
(8) Aprobarea actelor cu caracter exclusiv politic se face cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi la şedinţa comună a celor două Camere.
ART. 54
(1) În toate cazurile în care Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţe comune, adoptă legi, hotărâri sau moţiuni de cenzură trebuie să fie prezenţi cel puţin jumătate plus unu din membrii care compun cele două Camere ale Parlamentului.
(2) Înaintea votului final, ce va fi exprimat asupra iniţiativelor legislative, hotărârilor sau asupra moţiunii de cenzură, preşedintele de şedinţă va verifica, prin apel nominal, întrunirea cvorumului legal, dacă un lider de grup solicită acest lucru.
(3) Dacă în sală nu sunt prezenţi cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor şi senatorilor, preşedintele care conduce şedinţa comună a celor două Camere amână votarea până la întrunirea cvorumului legal.
ART. 55
În caz de paritate de voturi, votul se repetă.
ART. 56
În cursul votării nu se poate acorda deputaţilor sau senatorilor dreptul de a lua cuvântul.
ART. 57
(1) Legile adoptate în şedinţă comună se semnează de preşedinţii celor două Camere, se comunică, cu 5 zile înainte de a fi trimise spre promulgare, Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depun la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Dacă legile sunt adoptate în procedură de urgenţă, termenul este de două zile.
(2) Data la care legile adoptate au fost depuse la secretarii generali ai Camerelor se comunică deputaţilor şi senatorilor, în şedinţă publică, în termen de 24 de ore de la depunere.
(3) După împlinirea termenului de 5 zile şi, respectiv, de două zile, după caz, legile se trimit de preşedintele Camerei Deputaţilor Preşedintelui României, în vederea promulgării.
ART. 58
(1) Preşedintele României are dreptul, înainte de a promulga legea, să solicite ambelor Camere, printr-o cerere motivată, o nouă deliberare asupra legii sau a unor articole din lege adoptate în şedinţa comună a celor două Camere. Cererile de reexaminare a legilor adoptate în şedinţe comune se trimit spre dezbatere comisiilor sesizate iniţial în fond. Cererile de reexaminare a legilor pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea se trimit, spre dezbatere, comisiilor în a căror competenţă intră materia reglementată de respectivele legi. În cadrul cererii de reexaminare, Parlamentul poate să modifice în totalitate sau parţial textele care au legătură cu cererea de reexaminare, inclusiv prin recorelarea dispoziţiilor legii.
(2) *) În cazul în care textele care au legătură cu cererea de reexaminare au fost modificate în totalitate sau parţial, legea, cuprinzând aceste texte reexaminate, după adoptare, se trimite Preşedintelui României în vederea promulgării.
(3) *) În cazul în care textele reexaminate nu au fost adoptate, legea se trimite spre promulgare în forma adoptată iniţial de către Parlament.
*) Declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 31/2016 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (2) şi (3) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2016.
ART. 59
În cazul în care Curtea Constituţională constată că unul sau mai multe articole dintr-o lege adoptată în plenul celor două Camere nu sunt constituţionale, birourile permanente vor sesiza în fond cele două comisii juridice şi, pentru avize, comisiile în a căror competenţă intră materia reglementată de respectiva lege. Comisiile sesizate vor reexamina numai dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale, pentru a le pune de acord cu decizia Curţii Constituţionale, şi, în măsura în care se impune, vor recorela celelalte dispoziţii ale legii ca operaţiune de tehnică legislativă.
CAP. III
Proceduri speciale
SECŢIUNEA 1
Aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat
ART. 60
(1) Proiectul Legii bugetului de stat şi proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat se întocmesc anual de către Guvern şi se supun aprobării şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului.
(2) Proiectul Legii bugetului de stat şi proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat se trimit de către Guvern birourilor permanente ale celor două Camere, care vor asigura difuzarea acestora către deputaţi şi senatori şi vor întocmi programul de dezbatere şi adoptare a respectivelor proiecte, cu consultarea liderilor grupurilor parlamentare.
ART. 61
Proiectul Legii bugetului de stat şi proiectul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat se trimit de către birourile permanente, spre dezbatere şi avizare, comisiilor pentru probleme de buget şi de finanţe. Celelalte comisii avizează aceste proiecte în legătură cu acele capitole care intră sub incidenţa obiectului lor de activitate.
ART. 62
Grupurile parlamentare, deputaţii şi senatorii pot prezenta comisiilor amendamente scrise şi motivate, în cel mult 5 zile de la data primirii proiectului.
ART. 63
(1) Comisiile sesizate în fond pentru examinarea proiectelor de buget întocmesc câte un raport comun asupra fiecărui proiect, în care vor fi prezentate amendamentele admise şi cele respinse, cu o scurtă motivare a soluţiei adoptate.
(2) Rapoartele comune se întocmesc în cel mult 30 de zile de la sesizare.
ART. 64
Dezbaterea proiectelor de buget în şedinţă comună este precedată de prezentarea de către iniţiator a elementelor de fundamentare a proiectelor, precum şi a raportului comun. Raportul este prezentat de către unul dintre preşedinţii comisiilor permanente sesizate în fond sau de către un raportor desemnat de aceştia.
ART. 65
(1) La dezbaterea generală a proiectelor de buget poate lua cuvântul numai câte un reprezentant al grupurilor parlamentare din cele două Camere, precum şi un reprezentant al parlamentarilor care nu fac parte din asemenea grupuri.
(2) Reprezentantul Guvernului are dreptul să ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale.
(3) În faza dezbaterii generale nu pot fi propuse amendamente.
ART. 66
(1) După încheierea dezbaterii generale se trece la dezbaterea pe articole a proiectului legii fiecărui buget.
(2) La discutarea fiecărui articol, deputaţii şi senatorii pot lua cuvântul.
(3) În cursul luărilor de cuvânt pot fi prezentate numai amendamente privind probleme de redactare sau care nu aduc atingere fondului problemei discutate.
(4) Preşedintele care conduce lucrările poate supune aprobării şedinţei comune sistarea discuţiilor la articolul dezbătut.
ART. 67
(1) Discutarea articolelor începe cu amendamentele depuse la comisii, admise şi respinse.
(2) În cursul dezbaterilor, deputaţii şi senatorii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuţie amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie, în conformitate cu prevederile prezentului regulament.
(3) În plenul celor două Camere se pot formula amendamente de corelare tehnico-legislativă, gramaticale sau lingvistice. Amendamentele se depun în scris la preşedintele de şedinţă.
ART. 68
Amendamentele şi articolele sunt adoptate dacă întrunesc majoritatea de voturi a deputaţilor şi senatorilor prezenţi la lucrările şedinţei comune.
ART. 69
După încheierea dezbaterilor pe articole, proiectele de legi se supun în ansamblu votului final al deputaţilor şi senatorilor.
SECŢIUNEA a 2-a
Dezbaterea textelor legislative aflate în divergenţă
ART. 70
În cazul în care un proiect de lege aflat în curs de legiferare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 429/2003 sau o iniţiativă legislativă de revizuire a Constituţiei României este adoptat/adoptată în redactări diferite de către cele două Camere, iar comisia de mediere nu ajunge la un acord, ori dacă una dintre Camere nu aprobă, în tot sau în parte, raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenţă se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor şi Senatului în şedinţă comună, cu respectarea regulilor procedurii legislative stabilite în secţiunea precedentă şi la art. 53 alin. (2)-(4), după caz.
ART. 71
Legile adoptate se trimit spre promulgare Preşedintelui României, sub semnătura preşedintelui Camerei Deputaţilor, în termen de cel mult 10 zile de la votarea acestora.
SECŢIUNEA a 3-a
Raporturile Parlamentului cu Preşedintele României
ART. 72
(1) În termen de 24 de ore de la validarea rezultatului alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României de către Curtea Constituţională, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului convoacă deputaţii şi senatorii în şedinţă comună, pentru depunerea jurământului de către candidatul a cărui alegere a fost validată.
(2) Dacă alegerile parlamentare şi cele prezidenţiale au loc la aceeaşi dată, convocarea Camerelor în şedinţă comună pentru depunerea jurământului se face în cel mult 24 de ore de la constituirea legală a Camerelor nou-alese.
ART. 73
(1) Şedinţa comună este prezidată de preşedinţii Camerelor Parlamentului. Unul dintre aceştia, după anunţarea scopului şedinţei, dă cuvântul preşedintelui Curţii Constituţionale sau reprezentantului acestuia în cazul în care preşedintele nu poate fi prezent pentru a prezenta raportul privind validarea rezultatului alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României şi invită candidatul a cărui alegere a fost validată să depună jurământul.
(2) Depunerea jurământului se consemnează într-o declaraţie a Parlamentului, prin care acesta ia act de începerea exercitării mandatului Preşedintelui României.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi în cazul interimatului funcţiei de Preşedinte, după primirea confirmării Curţii Constituţionale cu privire la existenţa împrejurărilor care justifică interimatul.
ART. 74
În cazul în care Preşedintele României sesizează Parlamentul cu una dintre situaţiile prevăzute la art. 13 pct. 3-5 şi 16, birourile permanente ale Camerelor stabilesc întrunirea Parlamentului în şedinţă comună în termen de cel mult 24 de ore sau, după caz, de 48 de ore.
ART. 75
După examinarea, în cadrul dezbaterilor, a cererii Preşedintelui României, deputaţii şi senatorii, întruniţi în şedinţă comună, aprobă sau încuviinţează măsurile luate de Preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
ART. 76
Procedura de punere sub acuzare a Preşedintelui României se declanşează pe baza unei cereri semnate de majoritatea deputaţilor şi senatorilor. Cererea trebuie să cuprindă descrierea faptelor care îi sunt imputate şi încadrarea lor juridică. După primirea cererii de către birourile permanente, acestea vor informa neîntârziat Preşedintele României asupra cererii de punere sub acuzare.
ART. 77
În cadrul şedinţei comune a celor două Camere, preşedintele care conduce şedinţa aduce la cunoştinţa deputaţilor şi senatorilor conţinutul cererii de punere sub acuzare şi procedează la constituirea unei comisii de anchetă, care, în termenul hotărât în şedinţa comună, prezintă un raport asupra celor constatate.
ART. 78
În termen de 48 de ore de la depunerea raportului comisiei de anchetă la birourile permanente, Camerele Parlamentului se întrunesc în şedinţă comună pentru examinarea şi dezbaterea acestuia.
ART. 79
După încheierea dezbaterilor, propunerea comisiei de anchetă se supune votului secret prin bile.
ART. 80
Dacă se hotărăşte punerea sub acuzare a Preşedintelui României, Parlamentul, sub semnătura preşedinţilor celor două Camere, solicită de îndată procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să sesizeze, potrivit legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
ART. 81
În tot cursul procedurii de punere sub acuzare, Preşedintele României este în drept să se apere.
ART. 82
(1) Propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României în cazul săvârşirii de către acesta a unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, făcută de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor, se depune concomitent la birourile permanente ale Camerelor Parlamentului.
(2) Birourile permanente, sub semnătura preşedinţilor, comunică neîntârziat această propunere Preşedintelui României, precizându-se totodată data şi locul şedinţei comune a Camerelor.
ART. 83
(1) Preşedintele care conduce şedinţa comună, după prezentarea propunerii de suspendare din funcţie şi ascultarea explicaţiilor Preşedintelui României, consultă deputaţii şi senatorii dacă datele existente sunt suficiente pentru a fi sesizată Curtea Constituţională sau dacă este necesară constituirea unei comisii comune de anchetă. Hotărârea se ia cu majoritatea voturilor din numărul total al deputaţilor şi senatorilor.
(2) În cazul în care s-a apreciat că datele sunt suficiente, propunerea de suspendare, însoţită de informaţiile necesare, se trimite de îndată de către preşedintele care a condus şedinţa comună Curţii Constituţionale spre consultare, menţionându-se şi termenul până la care aceasta trebuie să se pronunţe.
(3) În termen de 24 de ore de la primirea avizului Curţii Constituţionale, Camerele Parlamentului se întrunesc în şedinţă comună pentru a hotărî asupra propunerii de suspendare din funcţie.
(4) La dezbateri este invitat şi Preşedintele României, căruia i se va da cuvântul, la cererea sa, oricând în timpul dezbaterilor, pentru a da explicaţii asupra faptelor ce i se impută.
(5) Hotărârea se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Votul este secret, cu bile.
ART. 84
În cazul în care s-a hotărât constituirea unei comisii comune de anchetă, raportul întocmit de aceasta în termenul stabilit în hotărârea prevăzută la art. 83 alin. (1) se trimite, prin grija preşedinţilor celor două Camere, Curţii Constituţionale spre consultare, în termen de 3 zile de la data depunerii raportului.
ART. 85
(1) Hotărârea adoptată de Parlament în cadrul procedurii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României se comunică acestuia, în termen de 48 de ore, sub semnătura preşedinţilor celor două Camere.
(2) Dacă propunerea de suspendare din funcţie a fost aprobată, hotărârea se trimite şi Guvernului în vederea iniţierii proiectului de lege privind organizarea şi desfăşurarea referendumului pentru demiterea Preşedintelui.
ART. 86
Prevederile art. 82-85 se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul propunerii de suspendare a persoanei care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte.
SECŢIUNEA a 4-a
Acordarea şi retragerea încrederii acordate Guvernului
ART. 87
Birourile permanente ale celor două Camere vor asigura multiplicarea şi difuzarea către deputaţi şi senatori a programului şi listei Guvernului, de îndată ce acestea au fost primite de la candidatul desemnat pentru funcţia de prim-ministru.
ART. 88
(1) Birourile permanente, în condiţiile art. 15, stabilesc data şedinţei comune, la cel mult 15 zile de la primirea programului şi listei Guvernului, luând totodată măsuri pentru convocarea deputaţilor şi senatorilor.
(2) Fiecare candidat pentru funcţia de ministru, înscris în lista Guvernului, va fi audiat, în şedinţă comună, de către comisiile permanente ale celor două Camere al căror obiect de activitate corespunde sferei de competenţă a viitorului ministru.
(3) În urma audierii, comisiile vor întocmi un aviz comun consultativ, motivat, pe care îl vor prezenta candidatului pentru funcţia de prim-ministru. Respectivele avize vor fi depuse la cele două birouri permanente care dispun difuzarea lor deputaţilor şi senatorilor.
(4) Dacă, în urma audierii, un candidat pentru funcţia de ministru a primit aviz nefavorabil, prim-ministrul desemnat poate prezenta o nouă propunere sau poate să menţină propunerea iniţială. Dacă prim-ministrul desemnat a nominalizat o altă persoană pentru funcţia de ministru, respectiva persoană va fi audiată conform alineatelor precedente, iar votul pentru acordarea încrederii Guvernului se va da după depunerea unui nou aviz.
ART. 89
(1) Preşedintele care conduce şedinţa comună a Camerelor Parlamentului, după aprobarea ordinii de zi, dă cuvântul candidatului desemnat pentru funcţia de prim-ministru, în vederea prezentării programului şi a listei Guvernului.
(2) În continuare, la cererea reprezentanţilor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor şi Senat, preşedintele le dă cuvântul pentru exprimarea punctelor de vedere ale respectivelor grupuri cu privire la programul şi lista Guvernului.
ART. 90
După încheierea dezbaterilor se supune la vot propunerea de acordare a încrederii Guvernului. Votul este secret şi se exprimă prin bile.
ART. 91
După numărarea voturilor, preşedintele anunţă rezultatul votării, consemnat în procesul-verbal încheiat în acest scop.
ART. 92
Hotărârea Parlamentului privind acordarea votului de încredere se semnează de preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului şi se înaintează de îndată Preşedintelui României spre a proceda la numirea Guvernului.
ART. 93
În cazul neacordării votului de încredere pentru formarea Guvernului, Parlamentul, sub semnătura preşedinţilor celor două Camere, aduce de îndată această situaţie la cunoştinţa Preşedintelui României, în vederea desemnării unui alt candidat pentru funcţia de prim-ministru.
ART. 94
(1) Moţiunea de cenzură iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor se prezintă birourilor permanente şi se comunică Guvernului de către preşedintele Camerei Deputaţilor, în ziua în care aceasta a fost depusă. Moţiunea de cenzură se prezintă în şedinţa comună a celor două Camere în cel mult 5 zile de la data depunerii.
(2) Dezbaterea moţiunii de cenzură are loc după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere.
(3) Data şi locul şedinţei comune, împreună cu invitaţia de participare, se comunică Guvernului de către preşedintele Camerei Deputaţilor, cu 24 de ore înainte ca aceasta să aibă loc.
ART. 95
(1) După prezentarea moţiunii de cenzură de către deputatul sau senatorul desemnat de iniţiatorii acesteia, preşedintele care conduce şedinţa comună dă cuvântul prim-ministrului sau, în cazul imposibilităţii participării acestuia, membrului Guvernului care îl reprezintă, pentru prezentarea poziţiei Guvernului.
(2) În continuare, preşedintele dă cuvântul deputaţilor şi senatorilor, în ordinea înscrierii lor la cuvânt.
ART. 96
După încheierea dezbaterilor se procedează la votarea moţiunii de cenzură.
ART. 97
Dispoziţiile art. 90-93 sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi în cazul adoptării moţiunii de cenzură.
ART. 98
Prevederile prezentei secţiuni sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi în cazul moţiunii de cenzură privitoare la angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege, în condiţiile prevederilor constituţionale.
SECŢIUNEA a 5-a
Numiri şi alegeri
ART. 99
Dezbaterea, în şedinţa comună a Camerelor Parlamentului, a propunerilor de numiri şi alegeri în funcţiile prevăzute la art. 13 pct. 8, 9, 20 şi 21 se face pe baza raportului comun întocmit de comisiile permanente de specialitate ale celor două Camere.
ART. 100
Votul este secret şi se exercită prin buletine de vot.
SECŢIUNEA a 6-a
Alte proceduri speciale
ART. 101
(1) Data şedinţei comune pentru dezbaterea rapoartelor ce se prezintă Parlamentului de către autorităţile publice prevăzute de Constituţie se stabileşte cu respectarea unui termen de cel puţin 5 zile de la data difuzării lor către deputaţi şi senatori.
(2) Rapoartele se examinează de comisiile permanente sesizate în fond şi raportul comun al acestora se difuzează parlamentarilor cu cel puţin o zi înainte de prezentarea lui în şedinţa comună a celor două Camere.
(3) În cazul în care din dezbateri rezultă necesitatea adoptării unor măsuri, hotărârea se ia cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
(4) Dezbaterile asupra rapoartelor ce se prezintă Parlamentului de către autorităţile publice, care au această obligaţie legală, trebuie finalizate în cel mult 6 luni de la depunerea lor la cele două birouri permanente.
ART. 102
Camerele întrunite în şedinţă comună pot hotărî, în exercitarea atribuţiilor de control ale Parlamentului, efectuarea unor verificări sau anchete proprii de către comisii comune special constituite în acest scop sau de către comisiile permanente ale Camerelor, care vor prezenta un raport comun.
CAP. IV
Dispoziţii finale
ART. 103
Prezenţa la şedinţele comune a deputaţilor şi senatorilor, membri ai Guvernului, este obligatorie la dezbaterea şi adoptarea proiectelor de legi din sfera lor de competenţă, la dezbaterea învestiturii şi a moţiunii de cenzură, a mesajelor Preşedintelui României şi a declaraţiilor de politică generală ale Guvernului.
ART. 104
Dispoziţiile prezentului regulament se completează cu prevederile aplicabile din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi din Regulamentul Senatului.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
