Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
──────────
*) Republicat în temeiul art. IV din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 5 din 12 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 15 ianuarie 2001, dându-se articolelor o noua numerotare.──────────
Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8 din 24 februarie 1994, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 25 februarie 1994, a mai fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 2 iunie 1995 şi nr. 53 din 14 martie 1996.
Prezentul text republicat include şi modificările şi completările aduse regulamentului, după ultima republicare, prin hotărârile Camerei Deputaţilor nr. 33 din 30 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 2 octombrie 1996, nr. 41 din 25 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 26 noiembrie 1998, nr. 39 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 19 octombrie 2000, nr. 48 din 21 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 27 decembrie 2000, şi nr. 5 din 12 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 15 ianuarie 2001.
CAP. 1
Organizarea Camerei Deputaţilor
SECŢIUNEA 1
Constituirea Camerei Deputaţilor
ART. 1
Camera Deputaţilor nou-aleasă se întruneşte în ziua şi la ora stabilite prin actul de convocare emis de Preşedintele României, în conformitate cu prevederile Constituţiei.
ART. 2
Până la alegerea Biroului permanent lucrările Camerei Deputaţilor sunt conduse de cel mai în vârsta deputat, în calitate de preşedinte de vârsta, asistat de 4 secretari desemnaţi din rândul celor mai tineri deputaţi.
Imposibilitatea exercitării atribuţiilor de către preşedintele de vârsta sau de către unul ori mai mulţi secretari prevăzuţi la alin. 1 atrage de drept înlocuirea acestora cu deputatul cel mai în vârsta sau, după caz, cu cei mai tineri deputaţi din rândul celor prezenţi.
În intervalul de timp prevăzut la alin. 1 nu pot avea loc dezbateri parlamentare, cu excepţia celor care privesc validarea mandatelor de deputat.
ART. 3
Pentru validarea mandatelor Camera Deputaţilor alege în prima sa şedinţa o comisie compusa din 30 de deputaţi, care să reflecte configuraţia politica a Camerei, asa cum aceasta rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.
Comisia de validare funcţionează pe întreaga durata a mandatului Camerei Deputaţilor.
ART. 4
Numărul deputaţilor care vor fi desemnaţi în comisia de validare de către fiecare grup parlamentar este în funcţie de proporţia membrilor săi în numărul total al deputaţilor.
Propunerile pentru stabilirea numărului de deputaţi care revine fiecărui grup parlamentar se fac de către liderii acestor grupuri şi se transmit secretarilor.
Preşedintele de vârsta prezintă Camerei aceste propuneri în ordinea mărimii grupurilor parlamentare, iar Camera Deputaţilor hotărăşte asupra lor cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
Propunerile pentru componenta nominală a comisiei se fac de către grupurile parlamentare în limita numărului de locuri aprobat.
Componenta comisiei este aprobată de Camera cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
ART. 5
Comisia de validare îşi alege un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi, care alcătuiesc biroul comisiei, şi se organizează în 9 grupe de lucru, compuse din câte 3 membri, cu respectarea pe cat posibil a proportiei prevăzute la art. 4 alin. 1.
ART. 6
Biroul comisiei repartizează grupelor de lucru dosarele referitoare la alegerea deputaţilor, primite de la Biroul Electoral Central, cu excepţia celor privind membrii grupelor de lucru.
Verificarea legalităţii alegerii deputaţilor care compun grupele de lucru se face de către biroul comisiei de validare.
Biroul comisiei de validare şi grupele de lucru sunt obligate să prezinte comisiei propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor de deputat, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Aceste propuneri se adoptă cu votul majorităţii membrilor biroului sau ai grupelor de lucru.
După expirarea termenului de 3 zile discutarea dosarelor nesolutionate se face în plenul comisiei.
Comisia de validare se pronunţa asupra contestaţiilor nesolutionate şi asupra acelora a căror soluţionare s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la procedura de soluţionare.
ART. 7
Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui deputat în cazurile în care constata ca alegerea acestuia s-a făcut prin încălcarea legii, inclusiv prin frauda electorală.
ART. 8
Comisia, în cel mult 4 zile de la constituire, întocmeşte un raport în care vor fi precizati deputaţii pentru care se propune validarea, invalidarea sau, după caz, amânarea validării mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare sau de amânare.
ART. 9
Raportul este aprobat de comisie cu votul majorităţii membrilor acesteia; în caz de paritate votul preşedintelui este hotarator.
ART. 10
Camera Deputaţilor se întruneşte în şedinţa, de drept, în a 5-a zi de la constituirea comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia.
Raportul comisiei de validare se prezintă Camerei Deputaţilor de către preşedintele acesteia.
ART. 11
În cazul deputaţilor pentru care nu exista motive de invalidare potrivit art. 7 se întocmeşte, pe circumscripţii electorale, o lista cu numele şi prenumele acestora, asupra căreia Camera se pronunţa printr-un singur vot. În cazul deputaţilor la care a fost propusă invalidarea mandatului Camera dezbate şi se pronunţa prin vot pentru fiecare caz.
Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat se face cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
ART. 12
Camera Deputaţilor este legal constituită după validarea a două treimi din mandatele de deputat.
SECŢIUNEA a 2-a
Grupurile parlamentare
ART. 13
Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaţilor. Ele se pot constitui din cel puţin 10 deputaţi care au candidat în alegeri pe listele aceluiaşi partid sau ale aceleiaşi formaţiuni politice.
Deputaţii unui partid sau ai unei formaţiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar.
Deputaţii care au candidat pe listele unei coalitii electorale şi fac parte din partide sau formaţiuni politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor sau formatiunilor din care fac parte.
Deputaţii unor partide sau formaţiuni politice care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum şi deputaţii independenţi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. 1.
Deputaţii care reprezintă organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, altele decât minoritatea maghiara, pot constitui un singur grup parlamentar.
ART. 14
În prima sa şedinţa fiecare grup parlamentar procedează la desemnarea conducerii proprii alcătuite din lider şi, după caz, din unul sau mai mulţi loctiitori.
ART. 15
Liderul grupului prezintă Camerei denumirea acestuia, precum şi componenta lui numerică şi nominală.
Succesiunea prezentarilor se stabileşte de către preşedintele de vârsta al Camerei, în ordinea mărimii grupurilor parlamentare.
ART. 16
Grupurile parlamentare, în funcţie de ponderea lor în Camera Deputaţilor, au la dispoziţie logistica necesară în vederea desfăşurării activităţii, autoturisme, personal de secretariat şi de specialitate, potrivit hotărârii Biroului permanent.
ART. 17
Preşedintele Camerei Deputaţilor împreună cu liderii grupurilor parlamentare repartizează locurile în sala de şedinţe pentru fiecare grup parlamentar.
ART. 18
Formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obţinut mandate în urma alegerilor este interzisă.
ART. 19
Orice modificare intervenita în componenta unui grup parlamentar se aduce la cunoştinţa preşedintelui Camerei Deputaţilor sub semnatura liderului grupului şi, după caz, a deputatului.
Preşedintele Camerei informează deputaţii, în şedinţa publică, asupra modificărilor intervenite în componenta grupurilor parlamentare.
SECŢIUNEA a 3-a
Alegerea preşedintelui Camerei Deputaţilor şi a celorlalţi membri ai Biroului permanent
ART. 20
După constituirea legală a Camerei Deputaţilor se aleg preşedintele Camerei Deputaţilor şi apoi ceilalţi membri ai Biroului permanent al acesteia.
Preşedintele Camerei Deputaţilor este şi preşedintele Biroului permanent, din care mai fac parte 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori.
Biroul permanent se alcătuieşte prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configuraţia politica a Camerei, asa cum rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.
ART. 21
Preşedintele Camerei Deputaţilor este ales pe durata mandatului Camerei, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singura propunere.
Este declarat ales preşedinte al Camerei Deputaţilor candidatul care a întrunit votul majorităţii deputaţilor.
Dacă nici un candidat nu a întrunit, după doua tururi, votul majorităţii deputaţilor, se organizează noi tururi de scrutin, în urma cărora va fi declarat preşedinte al Camerei Deputaţilor candidatul care a obţinut majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi, în condiţiile întrunirii cvorumului prevăzut la art. 64 din Constituţie.
ART. 22
O dată cu alegerea preşedintelui Camerei activitatea preşedintelui de vârsta încetează.
ART. 23
Alegerea vicepreşedinţilor, a secretarilor şi a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare.
În vederea depunerii propunerilor Camera Deputaţilor stabileşte numărul de locuri din Biroul permanent, care revine, pe funcţii, grupurilor parlamentare, potrivit configuraţiei politice a Camerei.
Propunerile nominale pentru funcţiile prevăzute la alin. 1 se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în limita numărului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Lista candidaţilor propuşi pentru Biroul permanent se supune în întregime votului Camerei Deputaţilor şi se aproba cu majoritatea voturilor deputaţilor. Dacă nu se realizează aceasta majoritate, se organizează un nou tur de scrutin, în care lista este aprobată cu majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi. Votul este secret şi se exprima prin bile.
ART. 24
Vicepreşedinţii, secretarii şi chestorii sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni ordinare.
ART. 25
Oricărui membru al Biroului permanent i se poate revoca mandatul înainte de expirarea acestuia, la cererea motivată a grupului parlamentar care l-a propus sau a cel puţin unei treimi din numărul deputaţilor provenind din minimum trei grupuri parlamentare. Votul este secret şi se exprima prin bile pentru fiecare caz, în cel mult 15 zile de la data înregistrării cererii de revocare.
ART. 26
Funcţiile din Biroul permanent devenite vacante în timpul sesiunii se ocupa la propunerea grupului parlamentar căruia i-a fost repartizata funcţia respectiva, în condiţiile prevăzute la art. 23.
ART. 27
O dată cu alegerea Biroului permanent, activitatea secretarilor desemnaţi în condiţiile art. 2 alin. 1 încetează.
ART. 28
Hotărârile prevăzute la art. 1-27 se adoptă prin vot deschis, în afară de cazurile în care se prevede altfel.
SECŢIUNEA a 4-a
Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi Comitetul ordinii de zi
ART. 29
Biroul permanent al Camerei Deputaţilor are următoarele atribuţii:
a) propune Camerei data începerii şi data încheierii sesiunilor parlamentare;
b) solicita preşedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare;
c) supune aprobării Camerei Deputaţilor regulamentul acesteia, precum şi propunerile de modificare;
d) prezintă Camerei Deputaţilor spre aprobare proiectul de buget al acesteia şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar;
e) pregăteşte şi asigura desfăşurarea în bune condiţii a lucrărilor Camerei Deputaţilor;
f) primeşte şi distribuie proiectele de legi, propunerile legislative şi rapoartele comisiilor parlamentare, în ordinea depunerii acestora la registratura Camerei Deputaţilor, dacă plenul Camerei nu stabileşte altfel;
g) întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţelor Camerei şi programul de lucru al acesteia;
h) organizează relaţiile Camerei cu parlamentele altor state şi cu organizaţiile parlamentare pe baza consultării, în funcţie de natura acţiunilor avute în vedere, a Comitetului director al Grupului Roman al Uniunii Interparlamentare, a grupurilor parlamentare, a Comisiei de politica externa şi a altor comisii permanente, informand Camera Deputaţilor asupra măsurilor stabilite, inclusiv cu privire la componenta nominală a delegatiilor;
i) supune spre aprobare Camerei Deputaţilor componenta delegatiilor permanente la organizaţiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultării grupurilor parlamentare şi cu respectarea configuraţiei politice a Camerei;
j) aproba statul de funcţii şi regulamentul serviciilor Camerei Deputaţilor; supune aprobării Camerei structura serviciilor acesteia;
k) conduce şi controlează serviciile Camerei Deputaţilor;
l) aproba regulamentul privind paza şi accesul persoanelor în sediul Camerei Deputaţilor;
m) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezentul regulament, alte dispoziţii legale sau însărcinări date de Camera Deputaţilor.
Dezbaterile din Biroul permanent se consemnează în procese-verbale sau în stenograme.
Deputaţii pot consulta stenogramele sau pot obţine o copie de pe acestea, cu excepţia celor declarate confidenţiale de către Biroul permanent, care pot fi numai consultate.
ART. 30
Biroul permanent se convoacă la cererea preşedintelui Camerei Deputaţilor sau la cererea a cel puţin 4 membri ai săi.
ART. 31
Preşedintele Camerei Deputaţilor are următoarele atribuţii:
a) convoacă deputaţii în sesiuni ordinare sau extraordinare;
b) conduce lucrările Camerei Deputaţilor, asistat obligatoriu de 2 secretari, şi asigura menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum şi respectarea regulamentului;
c) acorda cuvântul, modereaza discutiile, sintetizeaza problemele puse în dezbatere, stabileşte ordinea votării, precizează semnificatia votului şi anunta rezultatul acestuia;
d) conduce lucrările şedinţelor Biroului permanent;
e) convoacă Comitetul ordinii de zi, prezidează lucrările acestuia şi îi supune spre aprobare proiectele ordinii de zi şi programului de lucru ale Camerei;
f) sesizează Curtea Constituţională în condiţiile prevăzute la art. 144 lit. a) şi b) din Constituţie;
g) asigura trimiterea de îndată la Senat, spre dezbatere, a proiectelor de lege adoptate sau respinse de Camera, sau, după caz, Preşedintelui României, spre promulgare, a legilor votate, în termenele stabilite de lege;
h) reprezintă Camera Deputaţilor în relaţiile interne şi externe;
i) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezentul regulament, precum şi însărcinările date de Camera Deputaţilor.
ART. 32
Vicepreşedinţii îndeplinesc, prin rotaţie, atribuţiile preşedintelui, la cererea sa sau în caz de indisponibilitate a acestuia, precum şi alte sarcini încredinţate de Biroul permanent.
ART. 33
Secretarii întocmesc lista inscrierilor la cuvânt, pe baza solicitărilor deputaţilor, în ordinea în care au fost făcute; prezintă propunerile, amendamentele şi orice alte comunicări adresate Camerei, efectuează apelul nominal, consemnează rezultatul votului, ţin evidenta hotărârilor adoptate, veghează la întocmirea stenogramelor, îl asista pe preşedinte în realizarea atribuţiilor ce îi revin şi îndeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la Biroul permanent.
ART. 34
Chestorii verifica modul de gestionare a patrimoniului, funcţionarea şi calitatea serviciilor Camerei Deputaţilor şi fac propuneri corespunzătoare Biroului permanent. Exercita controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintă Biroului permanent proiectul de buget al Camerei şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar anual, asigura menţinerea ordinii în localul Camerei Deputaţilor şi îndeplinesc alte atribuţii, în conformitate cu dispoziţiile preşedintelui acesteia sau ale Biroului permanent.
În exercitarea atribuţiilor de control financiar-contabil chestorii sunt sprijiniti de un corp de control compus din 2 experţi contabili şi sunt subordonaţi numai plenului Camerei Deputaţilor.
La sfârşitul fiecărei sesiuni chestorii prezintă Camerei Deputaţilor un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate.
ART. 35
Comitetul ordinii de zi este alcătuit din liderii grupurilor parlamentare sau din loctiitorii acestora şi are următoarele atribuţii:
a) aproba ordinea de zi a şedinţelor Camerei şi programul de lucru al acesteia, precum şi modificările sau completările aduse ordinii de zi sau programului aprobat;
b) organizează dezbaterile prin alocarea pentru fiecare grup parlamentar, în funcţie de ponderea sa în numărul total al deputaţilor, a timpului afectat pentru luarile de cuvânt în şedinţa Camerei; alocarea timpului afectat dezbaterilor este obligatorie la dezbaterile politice şi facultativă la dezbaterile generale asupra unui proiect de lege sau unei propuneri legislative;
c) poate include în ordinea de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depăşit.
ART. 36
Comitetul ordinii de zi hotărăşte cu majoritatea rezultată din ponderea votului fiecărui membru prezent. Ponderea este data de proporţia grupului parlamentar reprezentat de lider în numărul total al deputaţilor. Preşedintele Camerei nu are drept de vot.
La lucrările Comitetului ordinii de zi participa ca invitat reprezentantul Guvernului şi, dacă este cazul, preşedintele comisiei parlamentare care a depăşit termenul de depunere a raportului.
Comitetul ordinii de zi se întruneşte, de regula, miercurea şi lucrează în mod regulamentar în prezenta a cel puţin jumătate din numărul liderilor grupurilor parlamentare.
SECŢIUNEA a 5-a
Comisiile Camerei Deputaţilor
1. Dispoziţii comune
ART. 37
Comisiile sunt organe de lucru ale Camerei Deputaţilor, înfiinţate cu scopul de a îndeplini însărcinările care le sunt încredinţate în vederea pregătirii lucrărilor Camerei.
ART. 38
Camera Deputaţilor constituie comisii permanente şi poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale.
Camera Deputaţilor constituie, de asemenea, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Senatul.
Comisiile permanente sunt formate dintr-un număr de 13-40 de deputaţi, cu excepţia Comisiei pentru regulament, care se compune din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar. Numărul membrilor comisiilor permanente se stabileşte, pentru fiecare caz, de Camera Deputaţilor. Numărul membrilor şi componenta nominală a comisiilor de ancheta sau speciale se aproba o dată cu constituirea acestora.
Un deputat face parte, în mod obligatoriu, dintr-o singura comisie permanenta dintre cele prevăzute la art. 58, cu excepţia membrilor Comisiei pentru regulament şi ai Comisiei pentru tehnologia informatiei şi comunicaţiilor, care pot face parte şi dintr-o alta comisie permanenta.
ART. 39
Alcătuirea comisiilor Camerei Deputaţilor se face cu respectarea configuraţiei politice a Camerei.
Pentru fiecare comisie numărul de locuri care revine fiecărui grup parlamentar sau deputaţilor independenţi se stabileşte de Camera Deputaţilor, la propunerea Biroului permanent.
ART. 40
Propunerile de membri ai comisiilor se vor face, în termenul stabilit de preşedintele Camerei Deputaţilor, de către grupurile parlamentare, în limita locurilor stabilite potrivit art. 39 alin. 2.
ART. 41
Membrii comisiilor sunt desemnaţi prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configuraţiei politice a Camerei.
În cazul în care nu exista dezacord asupra desemnării membrilor în comisii potrivit alin. 1, Camera va aproba componenta comisiilor cu votul deschis al majorităţii deputaţilor prezenţi.
ART. 42
Dacă grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componentei uneia sau mai multor comisii, Biroul permanent propune şi Camera hotărăşte, cu votul majorităţii membrilor prezenţi, asupra candidaturilor susţinute de fiecare dintre grupurile parlamentare, respectându-se configuraţia politica a Camerei.
ART. 43
În prima lor şedinţa, convocată de preşedintele Camerei, comisiile permanente îşi aleg birourile, compuse din câte un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi 2 secretari, cu excepţia Comisiei pentru regulament, al carei birou este compus din preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar. Funcţiile din biroul Comisiei pentru regulament sunt ocupate în ordinea mărimii grupurilor parlamentare. Biroul Comisiei pentru tehnologia informatiei şi comunicaţiilor este format din preşedinte, 3 vicepreşedinţi şi 2 secretari.
Componenta biroului comisiei se stabileşte prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se, pe cat posibil, configuraţia politica a Camerei, asa cum rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.
Propunerile nominale pentru funcţiile prevăzute la alin. 1 se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în cadrul numărului de locuri stabilit potrivit alin. 2.
Lista candidaţilor pentru biroul comisiei se supune în întregime votului membrilor acesteia şi se aproba cu majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi.
Revocarea unui membru din biroul comisiei se hotărăşte cu votul majorităţii deputaţilor din comisie, la cererea grupului parlamentar care l-a propus sau a unei treimi din numărul membrilor comisiei.
ART. 44
Biroul fiecărei comisii:
a) propune ordinea de zi a şedinţelor, prezentând comisiei lista cuprinzând toate initiativele legislative şi celelalte probleme de competenţa acesteia;
b) propune proiectul regulamentului de funcţionare a comisiei;
c) stabileşte sarcinile ce revin deputaţilor din comisie;
d) adopta hotărâri în chestiuni care interesează bunul mers al activităţii comisiei;
e) constituie, dacă este necesar, subcomisii, desemnandu-le misiunea, componenta şi conducerea.
ART. 45
Preşedintele comisiei:
a) conduce şedinţele comisiei;
b) poate propune ca la lucrările comisiei, în scopul realizării lor în bune condiţii, sa ia parte şi alte persoane;
c) asigura reprezentarea comisiei în raporturile cu Guvernul, cu Biroul permanent al Camerei şi cu celelalte comisii;
d) îndeplineşte alte atribuţii cerute de desfăşurarea în bune condiţii a lucrărilor comisiei.
ART. 46
Vicepreşedinţii comisiilor îndeplinesc pe rând, în lipsa preşedintelui, atribuţiile acestuia.
ART. 47
Secretarii comisiilor:
a) ţin evidenta prezentei membrilor comisiei la şedinţele acesteia;
b) asigura redactarea tuturor actelor comisiei;
c) numara voturile exprimate în şedinţele comisiei;
d) urmăresc întocmirea proceselor-verbale ale şedinţelor comisiei;
e) îndeplinesc orice alte atribuţii necesare bunului mers al activităţii comisiei, ca urmare a dispoziţiilor biroului sau ale preşedintelui acesteia.
ART. 48
Convocarea şedinţelor comisiei se face cu cel puţin 24 de ore înainte de către preşedintele acesteia sau, în lipsa lui, de un vicepreşedinte care îl înlocuieşte.
Participarea deputaţilor la şedinţele comisiilor este obligatorie.
În caz de absenta nejustificată de la lucrările comisiei se aplică prevederile art. 131 alin. 3.
Deputatul care absentează de la lucrările comisiei poate fi înlocuit de un alt deputat din acelaşi grup, pe baza împuternicirii scrise a liderului grupului parlamentar.
ART. 49
În timpul sesiunii şedinţele comisiilor parlamentare pot avea loc în acelaşi timp cu cele ale plenului Camerei, pe baza aprobării date de Comitetul ordinii de zi.
Prin excepţie de la prevederile alin. 1 este interzisă ţinerea de şedinţe în comisii concomitent cu şedinţa de vot organizată în acest scop, potrivit ordinii de zi. De asemenea, lucrările comisiei se suspenda de drept în cazul în care preşedintele Camerei solicita prezenta deputaţilor la lucrările în plen.
ART. 50
Şedinţele comisiilor nu sunt publice.
În mod excepţional comisiile pot hotărî invitarea la dezbateri a reprezentanţilor presei, precum şi condiţiile în care lucrările pot fi transmise la radio sau televiziune, dacă acest lucru nu aduce atingere unor interese de stat care recomanda păstrarea secretului acestor dezbateri.
ART. 51
Miniştrii au acces la lucrările comisiilor. Dacă li se solicita participarea, prezenta lor devine obligatorie. Guvernul trebuie înştiinţat, prin preşedintele Camerei, de data la care au loc şedinţele acestora.
ART. 52
La şedinţele comisiilor au dreptul sa participe deputaţii care au făcut propuneri care stau la baza lucrărilor acestora (autori de propuneri legislative, de amendamente etc.), precum şi, la cererea preşedintelui comisiei, specialişti ai Consiliului Legislativ.
Comisiile pot invita sa participe la şedinţe persoane interesate, reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale şi specialişti din partea unor autorităţi publice sau a altor instituţii specializate.
Persoanele interesate şi reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale pot solicita participarea la lucrările comisiei printr-o cerere care se aproba de membrii acesteia.
Persoanele prevăzute în prezentul articol pot fi ascultate în şedinţa comisiei, dar nu pot participa la vot.
Comisia poate hotărî, la propunerea biroului comisiei, a preşedintelui sau a unui deputat, limitarea duratei luarilor de cuvânt. Deputaţii şi invitaţii sunt obligaţi să se refere exclusiv la chestiunea supusă dezbaterii. În caz contrar preşedintele poate retrage cuvântul. Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacă îi este dat de preşedinte.
ART. 53
Pentru ca şedinţele comisiilor să aibă loc în mod legal este necesară participarea majorităţii membrilor care le compun.
Hotărârile comisiilor se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
ART. 54
Preşedinţii comisiilor permanente, în acord cu preşedintele Camerei, vor urmări ca, pe timpul desfăşurării sesiunilor, o zi pe săptămâna să fie consacrată exclusiv activităţii în comisii.
ART. 55
La începerea dezbaterii unei lucrări aflate pe ordinea de zi comisia desemnează, la propunerea preşedintelui, unul sau mai mulţi raportori dintre membrii săi.
Aceştia vor asigura redactarea raportului sau a avizului comisiei, care va fi supus aprobării acesteia.
Rapoartele şi avizele vor cuprinde, în mod obligatoriu, pe lângă opinia majorităţii membrilor comisiei, şi părerea contrară motivată a celorlalţi deputaţi din comisie.
ART. 56
Votul în comisie este, de regula, deschis.
În anumite situaţii, hotărâte prin vot de membrii acesteia, se poate recurge şi la vot secret.
ART. 57
Cu privire la desfăşurarea şedinţelor comisiilor se încheie procese-verbale, care pot fi consultate de deputaţi.
La sfârşitul fiecărei şedinţe, prin grija biroului comisiei se redactează un comunicat de presa.
Sinteza lucrărilor fiecărei comisii se publică săptămânal în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a. Sinteza cuprinde problemele dezbătute, rezultatul votului asupra articolelor şi proiectelor de lege, numele şi prenumele celor absenţi.
Comisia, în cazuri justificate, va putea hotărî stenografierea dezbaterilor acesteia.
2. Comisiile permanente
ART. 58
Comisiile permanente se aleg pe întreaga durata a legislaturii. Denumirile şi domeniile de activitate ale comisiilor permanente sunt următoarele:
1. Comisia pentru politica economică, reforma şi privatizare
- restructurarea economiei la nivel macroeconomic şi la nivel sectorial; programe de reconstrucţie şi dezvoltare; prognoza economică; mijloace şi instituţii specifice ale economiei de piaţa; problemele preţurilor şi concurentei; libera iniţiativă; privatizarea; activitatea economică a Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participatiilor Statului şi a societăţilor de investiţii financiare, a regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu capital integral de stat sau mixt; importul şi exportul de capital;
– alte probleme privind strategia dezvoltării economice şi politica reformei.
2. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci
- bugetul de stat şi execuţia bugetară; bugetul asigurărilor sociale de stat şi execuţia acestuia; politica financiară; sistemul de impozite şi taxe, asigurări şi reasigurari; echilibrul monetar, circulaţia bănească, credite şi sisteme de credite, dobânzi, scont; bursa de valori şi efecte; împrumuturi externe ale statului sau garantate de stat; investiţii realizate din credite bugetare.
3. Comisia pentru industrii şi servicii
- industria şi ramurile ei; transporturi, telecomunicaţii, comerţ (interior şi exterior), turism; protecţia consumatorilor; strategii de dezvoltare a industriilor şi a serviciilor; asigurarea resurselor de materii prime şi energie pentru economia naţionala; dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii în industrie şi în servicii; probleme specifice ale privatizării în industrie şi servicii, ale dezvoltării sectorului privat în aceste ramuri; bursele de mărfuri industriale şi servicii; strategii de investiţii; calitatea produselor industriale şi a serviciilor; standarde şi mărci; protecţia investiţiilor şi a marcilor; progresul tehnic şi dezvoltarea tehnologică; eficienta şi capacitatea concurentiala a produselor şi serviciilor pe piaţa interna şi externa.
4. Comisia pentru agricultura, silvicultura, industrie alimentara şi servicii specifice
- programe în domeniul agriculturii, horticulturii, zootehniei, pisciculturii, silviculturii, fondului cinegetic; probleme specifice ale privatizării în agricultura; libera iniţiativă, forme de proprietate, de asociere, creditare, arendare; gospodărirea fondului funciar; activitatea societăţilor şi regiilor cu capital de stat sau mixt din agricultura, silvicultura şi alimentaţie; servicii pentru agricultura, îmbunătăţiri funciare, industrie alimentara şi silvicultura.
5. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale
- drepturile omului şi ale cetăţeanului; problemele minorităţilor; libertatea de constiinta; problemele cultelor religioase; libertatea de exprimare prin alte mijloace decât prin presa.
6. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic
- autonomia locală; reforme administrative; organizarea administrativ-teritorială; statutul funcţionarului public; sisteme urbane; reţele urbane şi rurale; finanţele publice locale; sisteme ecologice şi echilibru ecologic; calitatea aerului, apei, solului; protecţia florei, faunei şi aşezărilor umane; recuperarea zonelor deteriorate; tehnologii pentru controlul şi eliminarea emisiilor poluante; gospodărirea apelor; amenajarea teritoriului; construcţii.
7. Comisia pentru munca şi protecţie socială
- raporturile individuale de muncă (contractul individual de muncă, timpul de lucru, concediile, protecţia muncii, sistemul de salarizare, jurisdicţia muncii, statutul juridic al femeii salariate); raporturile colective de muncă (negocierea colectivă, contractul colectiv de muncă, jurisdicţia conflictelor colective de muncă); statutul juridic al sindicatelor şi al organizaţiilor patronale; sistemul asigurărilor sociale (pensii, indemnizaţii, ajutor de şomaj, alocaţie de stat); asistenţa socială (ajutoare materiale, gratuităţi); ajutoare materiale pentru persoane defavorizate: bătrâni, persoane cu handicap, minori şi altele; problematica ocupării forţei de muncă.
8. Comisia pentru sănătate şi familie
- ocrotirea sănătăţii populaţiei; asistenţa sanitară; forme de organizare a reţelei sanitare; problemele sociale ale familiei, mamei şi copilului, batrănilor şi persoanelor cu handicap; probleme demografice.
9. Comisia pentru învăţământ, ştiinţa, tineret şi sport
- învăţământul de toate formele şi gradele; cercetarea ştiinţifică; activitatea sportiva; problemele tineretului; protecţia proprietăţii intelectuale.
10. Comisia pentru cultura, arte, mijloace de informare în masa
- instituţii de arta şi cultura; protecţia patrimoniului cultural naţional; activitatea presei şi a celorlalte mijloace de informare în masa.
11. Comisia juridică, de disciplina şi imunităţi
- constituţionalitatea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative; reglementări în domeniul dreptului civil, penal, contraventional, procedura civilă, penală, administrativă, organizarea judecătorească; alte reglementări cu caracter precumpanitor juridic; probleme de disciplina parlamentară, incompatibilităţi şi imunităţi.
12. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţa naţionala
- probleme privind apărarea, ordinea publică şi siguranţa naţionala.
13. Comisia pentru politica externa
- probleme şi programe de politica externa a României; dialogul bilateral cu comisiile similare ale parlamentelor altor state şi ale organismelor parlamentare internaţionale; avizarea tratatelor, convenţiilor şi altor instrumente internaţionale la care adera România; audierea persoanelor propuse să fie numite în funcţia de ambasador al României în străinătate, în urma căreia da un aviz consultativ.
14. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii
- examinarea petitiilor primite şi cercetarea abuzurilor semnalate prin aceste petiţii; efectuarea unei anchete asupra abuzurilor sesizate în cazurile în care Camera dispune aceasta ca urmare a prezentării, potrivit regulamentului, a unei cereri în faţa Camerei.
15. Comisia pentru regulament
- interpretarea regulamentului; evidenta şi regularitatea cutumelor parlamentare; elaborarea şi prezentarea de propuneri Biroului permanent pentru modificarea regulamentului; studierea şi informarea operativă a Camerei şi a Biroului permanent despre procedurile parlamentare din alte state sau din adunări parlamentare paneuropene; analizarea sesizarilor trimise de Camera, de Biroul permanent sau de preşedintele Camerei cu privire la actele de aplicare a regulamentului şi prezentarea punctului de vedere în Camera Deputaţilor.
16. Comisia pentru tehnologia informatiei şi comunicaţiilor
- tehnologia informatiei şi comunicaţiilor, tehnologii avansate specifice domeniului, alinierea la reglementările, respectiv la standardele internaţionale, şi proprietatea intelectuală în domeniu.
ART. 59
Schimbarea unui membru al unei comisii se face la propunerea grupului sau parlamentar şi cu aprobarea Camerei Deputaţilor.
În cazul în care un grup parlamentar îşi modifica componenta sau îşi încetează existenta, Camera Deputaţilor poate hotărî asupra rămânerii în comisii a reprezentanţilor grupului iniţial.
ART. 60
Comisiile permanente examinează proiecte de lege, propuneri legislative şi amendamente, în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor; dezbat şi hotărăsc asupra altor probleme trimise de Biroul permanent; pot efectua anchete parlamentare în condiţiile art. 70.
ART. 61
Biroul permanent trimite, spre examinare şi în vederea elaborării rapoartelor, proiectele de lege, propunerile legislative şi amendamentele comisiei permanente sesizate în fond, în competenţa căreia intra materia reglementată prin proiectul sau propunerea respectiva. El poate sesiza şi alte comisii pentru a-şi da avizul cu privire la lucrarea respectiva.
ART. 62
Orice comisie permanenta care se considera competenţa pentru a-şi da avizul asupra unui proiect de lege, unei propuneri legislative sau unui amendament trimis de Biroul permanent altei comisii îl informează pe preşedintele acestuia ca doreşte să îşi dea avizul.
În caz de refuz din partea Biroului permanent Camera hotărăşte prin vot.
ART. 63
Dacă o comisie permanenta considera ca un proiect de lege sau o propunere legislativă este de competenţa în fond a altei comisii, ea poate cere Biroului permanent, în termen de cel mult 10 zile de la anunţarea în plen a proiectului de lege sau a propunerii legislative, trimiterea lor către acea comisie.
În caz de refuz din partea acestuia se va proceda potrivit art. 62 alin. 2.
Biroul permanent soluţionează conflictele de competenţa în termen de cel mult 7 zile. Prevederile art. 62 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.
ART. 64
Comisia permanenta sesizată în fond va putea stabili un termen în care să îi fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examinează proiectul sau propunerea legislativă, consultandu-se cu acestea şi ţinând seama de termenul de predare a raportului.
În caz de nerespectare a acestui termen comisia sesizată în fond îşi va putea redacta raportul fără a mai aştepta avizul sau avizele respective.
ART. 65
La şedinţele comisiei sesizate în fond pot participa la dezbateri raportorii comisiilor sesizate pentru avize.
ART. 66
În raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectiva, la toate amendamentele primite şi la avizul Consiliului Legislativ.
Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fără modificări a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificări şi se înaintează Biroului permanent.
În cazul în care o comisie examinează în fond mai multe proiecte de lege şi propuneri legislative care au acelaşi obiect de reglementare se întocmeşte un singur raport, cu respectarea prevederilor alin. 1 şi 2.
ART. 67
Biroul permanent, după consultarea preşedintelui comisiei sesizate în fond, stabileşte un termen înăuntrul căruia comisia trebuie să îşi depună raportul; modificarea acestui termen poate fi aprobată numai de Camera. Termenele stabilite de Biroul permanent nu pot fi, de regula, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile.
Raportul va fi imprimat şi difuzat deputaţilor cu cel puţin 8 zile înainte de data stabilită pentru dezbaterea proiectului sau propunerii legislative în plenul Camerei.
ART. 68
Dacă în urma dezbaterilor în plen intervin modificări importante pentru conţinutul proiectului, el se trimite spre reexaminare comisiei sesizate în fond. Asupra acestei măsuri Camera Deputaţilor se pronunţa prin vot, la propunerea preşedintelui Camerei sau a unui grup parlamentar.
ART. 69
Comisiile permanente pot tine şedinţe comune cu aprobarea Biroului permanent care va stabili cu acest prilej în ce mod se va asigura conducerea lucrărilor. În asemenea situaţii comisiile elaborează un raport sau aviz comun.
ART. 70
Orice comisie permanenta poate porni o ancheta, în cadrul competentei sale, cu încuviinţarea Camerei Deputaţilor, privitoare la activitatea desfăşurată de Guvern sau de administraţia publică.
Pentru a obţine încuviinţarea comisia va prezenta o cerere scrisă, adoptată cu votul majorităţii membrilor săi, în care vor fi enunţate materiile ce formează obiectul anchetei, scopul ei, mijloacele necesare şi termenul până la care raportul comisiei urmează să fie prezentat Camerei Deputaţilor.
3. Comisii speciale
ART. 71
Camera Deputaţilor poate constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotărârea de înfiinţare a comisiei. Propunerile legislative astfel elaborate nu se mai supun examinării altor comisii.
Prin aceeaşi hotărâre se vor desemna deputaţii care compun comisia şi biroul acesteia, la propunerea Biroului permanent al Camerei, şi se va stabili termenul până la care raportul sau va fi depus.
Comisiile speciale constituite potrivit alin. 1 au acelaşi statut ca şi comisiile permanente.
Membrii comisiilor speciale îşi păstrează şi calitatea de membru al comisiilor permanente.
Celelalte probleme legate de organizarea şi funcţionarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în măsura în care prevederile art. 37-57 nu sunt îndestulătoare.
4. Comisii de ancheta
ART. 72
La cererea unei treimi din numărul membrilor săi Camera Deputaţilor va putea hotărî înfiinţarea unei comisii de ancheta, prevederile art. 37-57 şi ale art. 71 alin. 2-5 fiind aplicabile.
ART. 73
Comisia de ancheta poate invita orice persoană care poate avea cunoştinţa despre o faptă sau o împrejurare de natura sa servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei.
La cererea comisiei de ancheta orice persoană care cunoaşte fapte sau împrejurări în legătură cu obiectul cercetării sau care deţine un mijloc de proba este obligată să le aducă la cunoştinţa sau să le înfăţişeze. Instituţiile şi organizaţiile sunt obligate, în condiţiile legii, sa răspundă la solicitarile comisiei de ancheta în termenul stabilit de aceasta.
Când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări în vederea aflarii adevărului, sunt necesare cunoştinţele unor experţi, comisia de ancheta dispune efectuarea de expertize.
Dispoziţiile legii referitoare la invitarea, prezentarea şi ascultarea martorilor, precum şi cele privitoare la prezentarea şi predarea obiectelor ori înscrisurilor sau efectuarea expertizelor se aplică în mod corespunzător.
Preşedintele comisiei atrage atenţia persoanei audiate ca are obligaţia de a spune adevărul, de a nu ascunde nimic din ceea ce ştie şi ca nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea legală.
Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul comisiilor permanente care desfăşoară anchete potrivit art. 70.
5. Comisii de mediere
ART. 74
Dacă una dintre Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferita de cea aprobată de cealaltă Camera, preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului vor iniţia procedura de mediere.
În acest scop Biroul permanent va propune Camerei Deputaţilor, după consultarea grupurilor parlamentare, un număr de 7 deputaţi care vor face parte din comisia de mediere, urmărindu-se respectarea configuraţiei politice a Camerei.
Deputaţii aprobaţi de Camera Deputaţilor, împreună cu 7 senatori desemnaţi de Senat, formează comisia de mediere.
ART. 75
Comisia de mediere se reuneste la sediul uneia dintre Camere la convocarea preşedintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul şi stabileşte regulile după care îşi va desfăşura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul.
Conducerea lucrărilor se realizează prin rotaţie de către un deputat sau un senator, stabilit de comisie.
ART. 76
Hotărârile comisiei se iau cu acordul majorităţii membrilor acesteia. În caz de egalitate la 7 voturi decide votul preşedintelui care conduce şedinţa comisiei în momentul votării.
ART. 77
Activitatea comisiei încetează o dată cu depunerea raportului, a cărui aprobare are loc în condiţiile art. 76, precum şi în cazul în care comisia nu ajunge la un acord asupra raportului în termenul stabilit.
În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la textele aflate în divergenta, în termenul stabilit potrivit art. 75 alin. 1, sau dacă una dintre Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii în şedinţa comuna a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor şedinţe.
CAP. 2
Desfăşurarea lucrărilor Camerei Deputaţilor
SECŢIUNEA 1
Sesiunile şi actele Camerei Deputaţilor
ART. 78
Camera Deputaţilor îşi desfăşoară activitatea în doua sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie.
Camera Deputaţilor se întruneşte şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a Biroului permanent sau a cel puţin unei treimi din numărul deputaţilor.
Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris şi va cuprinde ordinea de zi, precum şi perioada de desfăşurare a sesiunii. Neaprobarea de către Camera a ordinii de zi solicitate împiedica ţinerea sesiunii extraordinare.
Convocarea Camerei Deputaţilor se face de către preşedintele acesteia. Preşedintele nu va lua în considerare cererile pentru convocarea unei sesiuni extraordinare care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. 2 şi 3.
În timpul sesiunilor Camera Deputaţilor lucrează în şedinţe în plen, pe comisii şi în grupuri parlamentare.
ART. 79
Camera Deputaţilor adopta legi, hotărâri şi moţiuni. De asemenea, Camera Deputaţilor poate adopta mesaje, declaraţii, rezoluţii şi alte acte politice.
SECŢIUNEA a 2-a
Ordinea de zi şi programul de lucru
ART. 80
Proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru ale Camerei Deputaţilor pentru săptămâna următoare se întocmesc de Biroul permanent.
Biroul permanent poate include în proiectul ordinii de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depăşit.
ART. 81
Ordinea de zi a Camerei Deputaţilor cuprinde toate problemele care se supun dezbaterii şi adoptării Camerei.
Proiectele de lege şi propunerile legislative se înscriu în proiectul ordinii de zi în termen de cel mult 7 zile de la primirea de către Biroul permanent a raportului comisiei sesizate în fond.
La întocmirea şi adoptarea ordinii de zi în domeniul legislativ se va asigura prioritate cererilor adresate de birourile comisiilor permanente, dezbaterilor în procedura de urgenta, cererilor pentru adoptarea unei asemenea proceduri şi dezbaterii rapoartelor întocmite de comisiile de mediere.
Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ se transmit Biroului permanent, pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel puţin două zile înainte de şedinţa Comitetului ordinii de zi, dacă prin lege, prin prezentul regulament sau prin hotărâre a Camerei nu se prevede un termen mai scurt.
Cererile Preşedintelui României, rapoartele şi declaraţiile primului-ministru se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.
ART. 82
Programul de lucru al Camerei Deputaţilor se stabileşte în concordanta cu ordinea de zi şi poate cuprinde măsuri pentru organizarea dezbaterilor Camerei.
ART. 83
Proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru sunt saptamanale şi se aproba de Comitetul ordinii de zi până la sfârşitul fiecărei săptămâni de lucru a Camerei.
ART. 84
Modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru se aproba de Comitetul ordinii de zi, la cererea Biroului permanent, în cazuri excepţionale.
ART. 85
Ordinea de zi şi programul de lucru aprobate se transmit deputaţilor şi grupurilor parlamentare până în ultima zi de lucru a Camerei.
Prevederile alin. 1 se aplică în mod corespunzător şi în caz de modificare sau de completare a ordinii de zi ori a programului de lucru.
În prima şedinţa a Camerei, după votul din Comitetul ordinii de zi liderii grupurilor parlamentare au dreptul să prezinte Camerei poziţia grupului faţă de ordinea de zi şi programul de lucru.
SECŢIUNEA a 3-a
Procedura legislativă
ART. 86
În exerciţiul dreptului de iniţiativa legislativă Guvernul înaintează Camerei proiecte de legi. Deputaţii şi cetăţenii prevăzuţi la art. 73 din Constituţie pot prezenta Camerei Deputaţilor propuneri legislative. Ele trebuie să fie însoţite de o expunere de motive şi redactate în forma cerută pentru proiectele de lege. Propunerile legislative formulate de deputaţi, care implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat, trebuie să se fundamenteze pe informarea cerută în mod obligatoriu Guvernului, în condiţiile art. 110 din Constituţie.
Proiectele de lege se înaintează Camerei Deputaţilor însoţite de avizul Consiliului Legislativ.
În cazul propunerilor legislative iniţiate de cetăţeni*) preşedintele Camerei, înainte de distribuirea lor la deputaţi şi de sesizarea în fond a comisiei permanente competente, va solicita Curţii Constituţionale verificarea îndeplinirii condiţiilor constituţionale pentru exercitarea iniţiativei legislative.
----------
──────────
*) A se vedea şi Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999.──────────
ART. 87
Toate proiectele şi propunerile legislative se înregistrează în ordinea prezentării lor. Ele se imprima şi se distribuie deputaţilor de îndată.
ART. 88
Proiectele de lege sau propunerile legislative sunt aduse la cunoştinţa Camerei de către preşedintele acesteia, prin anunţarea titlului, a iniţiatorului, a comisiilor sesizate în fond şi pentru avizare, precum şi a termenului de depunere a raportului.
ART. 89
Proiectele şi propunerile legislative se trimit de îndată de către Biroul permanent spre dezbatere şi avizare comisiilor permanente competente.
ART. 90
Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate să îşi retragă proiectul sau propunerea până la înscrierea sa pe ordinea de zi.
ART. 91
După examinarea proiectului sau a propunerii legislative comisia permanenta sesizată în fond întocmeşte un raport care va cuprinde propuneri cu privire la adoptarea sau, după caz, modificarea ori respingerea proiectului sau a propunerii legislative examinate.
Raportul se transmite Biroului permanent, care va asigura multiplicarea şi difuzarea acestuia Guvernului, deputaţilor şi initiatorilor, cu respectarea termenului prevăzut la art. 67 alin. 2.
ART. 92
Proiectele şi propunerile legislative avizate potrivit art. 89-91 se supun dezbaterii Camerei în succesiunea prevăzută pe ordinea de zi aprobată de Comitetul ordinii de zi**).
------------
──────────
**) A se vedea art. 35 şi 81-85.──────────
ART. 93
Deputaţii, grupurile parlamentare sau Guvernul au dreptul de a prezenta amendamente la comisia sesizată în fond, până la împlinirea unui termen de 5 zile înainte de data stabilită pentru depunerea raportului. Dacă termenul de depunere a fost redus la 5 zile, termenul de depunere a amendamentelor este de 3 zile.
Pentru propunerile legislative elaborate de o comisie parlamentară amendamentele se depun la acea comisie în termen de 5 zile de la anunţarea în plenul Camerei Deputaţilor. În aceeaşi zi propunerea legislativă se comunică Guvernului. Comisia este obligată sa întocmească în următoarele 5 zile un raport asupra amendamentelor. Numai după împlinirea acestui termen propunerea legislativă poate fi înscrisă pe ordinea de zi şi, dacă este cazul, comunicată, în forma sa definitivă, deputaţilor şi Guvernului.
Amendamentele se depun în scris, motivat şi sub semnatura iniţiatorului, cu precizarea, dacă este cazul, a grupului parlamentar din care face parte.
Amendamentele Guvernului se depun numai sub semnatura unui membru al Guvernului.
Data amendamentului este data înregistrării sale la comisie. Aceasta va tine o evidenta specială a tuturor amendamentelor primite şi, la cerere, va elibera autorului o dovadă ca a primit amendamentul.
Comisia sesizată în fond sau, după caz, comisia specială se pronunţa asupra tuturor amendamentelor înregistrate, cu respectarea termenului prevăzut la alin. 1 sau 2. Numai în cazul în care considera necesar comisia va solicita şi avizul unei alte comisii.
Pentru a se putea pronunţa comisia va transmite Guvernului amendamentele care implica modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, potrivit art. 110 din Constituţie. Amendamentele la care, în termen de 5 zile de la primire, Guvernul nu se opune se considera acceptate. Răspunsul Guvernului poate fi dat numai sub semnatura unui membru al acestuia.
Pentru amendamentele orale, prezentate în plen, cu respectarea art. 101 alin. 3, avizul comisiei se da tot oral de către raportor, la solicitarea preşedintelui Camerei.
Este interzis preşedintelui Camerei sa supună dezbaterii sau votului un amendament asupra căruia comisia nu s-a pronunţat, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 35 lit. c).
ART. 94
Dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative este precedată de prezentarea de către initiator a motivelor care au condus la promovarea proiectului, precum şi a raportului comisiei permanente de către preşedintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie.
ART. 95
Pentru dezbaterea generală a proiectului sau a propunerii legislative fiecare grup parlamentar poate să desemneze un singur reprezentant. Preşedintele Camerei da cuvântul reprezentanţilor grupurilor parlamentare în ordinea înscrierii. El poate propune Camerei limitarea timpului destinat dezbaterii generale.
ART. 96
Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative are dreptul sa ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale.
ART. 97
În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente.
ART. 98
Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, după încheierea dezbaterii generale preşedintele cere Camerei să se pronunţe prin vot.
ART. 99
Camera Deputaţilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond exista amendamente admise sau respinse.
ART. 100
La discutarea articolelor la care s-au făcut amendamente deputaţii pot lua cuvântul pentru a-şi exprima punctul de vedere. De asemenea, pot lua cuvântul reprezentantul Guvernului sau al iniţiatorului şi raportorul comisiei sesizate în fond.
Luarea de cuvânt a unui deputat cu privire la un text ce urmează să fie supus votului Camerei Deputaţilor are, de regula, durata de 5 minute. La începutul dezbaterii proiectului de lege sau a propunerii legislative se poate stabili şi alta durata a intervenţiei.
La înscrierea pentru a lua cuvântul în scopul dezbaterii unui proiect de lege, unei propuneri legislative sau altui act deputaţii vor preciza dacă sunt pentru sau contra amendamentului sau prevederilor textului supus dezbaterii. Autorii amendamentelor sau subamendamentelor se considera a fi contra textului iniţial. După luari de cuvânt din partea grupurilor parlamentare care vor sa intervină pot lua cuvântul initiatorul proiectului şi raportorul comisiei sesizate în fond. Fiecare grup parlamentar poate interveni printr-un singur reprezentant.
Preşedintele Camerei poate supune spre aprobare sistarea discuţiilor la articolul dezbătut.
ART. 101
Discutarea articolelor începe cu amendamentele.
În cursul dezbaterilor deputaţii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuţie amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie, în conformitate cu prevederile prezentului regulament, dar care nu figurează în raportul acesteia.
În plenul Camerei se pot formula amendamente de corelare tehnico-legislativă, gramaticale sau lingvistice.
În plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond.
ART. 102
Când dezbaterea amendamentelor releva consecinţe importante asupra proiectului sau propunerii legislative, preşedintele Camerei Deputaţilor poate trimite textele în discuţie comisiei sesizate în fond. În acest caz autorii amendamentelor au dreptul să fie ascultaţi în cadrul comisiei. Acelaşi drept îl au şi reprezentanţii Guvernului.
ART. 103
Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune eliminarea unora dintre textele cuprinse în articolul supus dezbaterii şi continua cu cele privind modificarea sau completarea acestuia. În cazul în care exista mai multe amendamente de acelaşi fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate, începând cu cele cuprinse în raportul comisiei sesizate în fond.
Camera se va pronunţa prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte.
Se supun dezbaterii şi votului Camerei numai articolele la care s-au făcut amendamente. Textele articolelor şi amendamentelor se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
ART. 104
Proiectul de lege sau propunerea legislativă, în forma rezultată din dezbaterea pe articole, se supune Camerei spre adoptare.
Votul final priveşte ansamblul reglementării. Camera poate hotărî, la propunerea preşedintelui, ca votul final sa priveasca părţi din ansamblul reglementării, în măsura în care fiecare parte constituie o reglementare unitară. În acest caz este obligatoriu ca toate părţile astfel separate să fie supuse succesiv la vot, în aceeaşi şedinţa. Partea care nu a fost adoptată se elimina din cuprinsul reglementării.
Votul final poate avea loc într-o şedinţa consacrată acestui scop, în ordinea definitivării proiectelor de lege sau a propunerilor legislative, ca urmare a dezbaterii pe articole. În cazul în care până la data şedinţei de vot, stabilită prin ordinea de zi, dezbaterea pe articole nu s-a încheiat, votul final se amana de drept.
Proiectul de lege sau propunerea legislativă la care nu s-au făcut amendamente până la data şedinţei de vot se supune direct votului final, după prezentarea de către initiator a expunerii de motive şi de către comisia sesizată în fond a raportului, precum şi după audierea punctelor de vedere ale reprezentanţilor grupurilor parlamentare.
Şedinţele consacrate exclusiv votului final, prevăzute în ordinea de zi, se aduc din timp la cunoştinţa Camerei de către preşedintele acesteia, care va preciza data şi ora când vor avea loc.
ART. 105
În cazul prevăzut la art. 35 lit. c) dezbaterea se face potrivit procedurii legislative obişnuite, luându-se în discuţie toate amendamentele depuse la comisie în termenul prevăzut de prezentul regulament.
ART. 106
Dispoziţiile art. 87-103 sunt aplicabile şi pentru proiectele sau propunerile legislative primite din partea Senatului.
SECŢIUNEA a 4-a
Procedura de urgenta
ART. 107
La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă Camera Deputaţilor poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedura de urgenta.
Cererile Guvernului şi propunerile Biroului permanent, ale grupurilor parlamentare sau ale comisiilor permanente se supun aprobării Comitetului ordinii de zi.
Proiectele de lege referitoare la armonizarea legislaţiei României cu cea a Uniunii Europene şi a Consiliului Europei şi ordonanţele emise de Guvern în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie se supun de drept aprobării Camerei Deputaţilor în procedura de urgenta.
ART. 108
Deputaţii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate, în termen de cel mult 48 de ore de la aprobarea procedurii de urgenta. În acelaşi interval de timp avizul Consiliului Legislativ se va trimite comisiei sesizate în fond.
Comisia sesizată în fond este obligată să depună raportul în cel mult 3 zile de la sesizare.
ART. 109
Biroul permanent, după primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi proiectul de lege sau propunerea legislativă.
ART. 110
La discutarea fiecărui articol la care s-au făcut amendamente se aplică prevederile art. 100. În timpul dezbaterilor nu pot fi prezentate amendamente.
ART. 111
Dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în procedura de urgenta nu poate depăşi durata de timp aprobată de Camera, la propunerea preşedintelui acesteia, după consultarea biroului comisiei sesizate în fond.
În situaţia în care timpul prevăzut la alin. 1 s-a epuizat dezbaterea se încheie şi preşedintele Camerei supune votului fiecare amendament cuprins în raportul comisiei sesizate în fond şi fiecare articol amendat, după care se va proceda la votarea finala a proiectului de lege sau a propunerii legislative.
SECŢIUNEA a 5-a
Procedura de vot
ART. 112
Legile, hotărârile şi moţiunile se adoptă de Camera Deputaţilor prin vot. Legile adoptate de Camera Deputaţilor pot fi legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
ART. 113
Orice amendament, alt text legislativ sau cerere ce urmează să fie aprobată se considera adoptată dacă, la solicitarea preşedintelui Camerei, nu exista obiectie.
ART. 114
Votul deputatului este personal. El poate fi deschis sau secret.
Votul deschis se exprima prin ridicarea mainii, prin ridicare în picioare, prin apel nominal sau prin mijloace electronice.
Votul prin ridicarea mainii sau prin ridicare în picioare are următoarele semnificatii: pentru, contra sau abţinere.
Votul secret se exprima prin buletine de vot, prin bile sau prin mijloace electronice.
Camera hotărăşte, la propunerea preşedintelui sau a unui grup parlamentar, ce modalitate de vot va folosi, în afară de cazul în care prin regulament se stabileşte o anumită procedura de vot.
ART. 115
Votul prin apel nominal se desfăşoară astfel: preşedintele explica obiectul votării şi sensul cuvintelor: "pentru" şi "contra"; unul dintre secretari da citire numelui şi prenumelui deputaţilor; fiecare deputat răspunde: "pentru" sau "contra".
După terminarea apelului se repeta numele şi prenumele deputaţilor care nu au răspuns.
ART. 116
Votul prin bile se desfăşoară astfel: în faţa preşedintelui Camerei Deputaţilor se asaza o urna alba şi una neagra. Deputaţii vin pe rând la urne, după ce primesc de la secretari câte doua bile, una alba şi una neagra, pe care le introduc în cele doua urne. Bila alba introdusă în urna alba şi bila neagra introdusă în urna neagra înseamnă vot "pentru", iar bila neagra introdusă în urna alba şi bila alba introdusă în urna neagra înseamnă vot "contra".
Constatarea rezultatului votului, la încheierea scrutinului, se va face în prezenta membrilor Biroului permanent.
ART. 117
Votul prin mijloace electronice se realizează prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintă "Vot pentru", "Vot împotriva" sau "Abţinere". Rezultatul votului electronic se afişează prin dispoziţia preşedintelui Camerei. În cazul în care preşedintele Camerei, asistat de cei 2 secretari, constata existenta unor defectiuni în conectarea circuitelor, el poate cere repetarea votului electronic sau înlocuirea acestuia cu alta procedura de vot.
Dispozitivul care permite deputatului accesul la mijloacele electronice de vot este personal. Utilizarea acestuia de către un alt deputat este interzisă. Nerespectarea interdicţiei atrage aplicarea sancţiunii prevăzute la art. 202 alin. 1 lit. e).
ART. 118
În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care acesta candidează şi, după caz, grupul parlamentar din care face parte.
Exprimarea votului pentru numiri se face prin intermediul buletinelor de vot, cu excepţia cazurilor în care prin lege sau prin regulament se prevede o alta procedura de vot.
Deputatul votează "pentru", lăsând neatinse pe buletinul de vot numele şi prenumele persoanei propuse; el votează "contra", stergand numele şi prenumele persoanei propuse.
Buletinele de vot se introduc în urne.
Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poarta ştampila de control şi cele pe care numărul candidaţilor ale căror nume nu au fost şterse depăşeşte numărul funcţiilor pentru care se face alegerea.
ART. 119
Legile constituţionale se adoptă cu votul unei majorităţi de cel puţin două treimi din numărul deputaţilor.
Legile organice şi hotărârile privind Regulamentul Camerei se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor.
Legile ordinare şi hotărârile luate în procesul legiferarii se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
În cazurile în care Constituţia sau regulamentul prevede o majoritate de voturi de cel puţin două treimi şi preşedintele constata în prealabil imposibilitatea întrunirii majorităţii prevăzute, amana votul, stabilind ziua şi ora desfăşurării acestuia. O noua amânare a votului nu poate depăşi 30 de zile.
În măsura în care prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale Camerei Deputaţilor se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
Înainte de votare preşedintele poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal sau prin numărare de către secretari. Deputaţii care nu îşi exercită dreptul de vot, dar care au fost prezenţi în sala de şedinţe, intră în numărul regulamentar de stabilire a cvorumului.
Dacă în sala de şedinţe nu se afla majoritatea deputaţilor, preşedintele amana votarea până la întrunirea cvorumului legal.
ART. 120
În caz de paritate de voturi votul se repeta.
Preşedintele Camerei îşi exprima votul după cel al deputaţilor prezenţi.
ART. 121
În cursul votării nu se poate acorda deputaţilor dreptul de a lua cuvântul.
ART. 122
Proiectele de lege şi propunerile legislative respinse de Camera nu pot fi readuse în discuţia acesteia în cursul aceleiaşi sesiuni.
ART. 123
Proiectele de lege şi propunerile legislative adoptate de Camera Deputaţilor se semnează de preşedintele acesteia şi se înaintează Senatului în vederea dezbaterii şi adoptării. Guvernul va fi înştiinţat despre aceasta.
Proiectele de lege sau propunerile legislative adoptate de Camera Deputaţilor şi respinse de Senat se supun unei noi dezbateri în Camera Deputaţilor, după care se trimit Senatului în vederea unei noi dezbateri. O noua respingere este definitivă.
În cazul în care Camera Deputaţilor a adoptat un proiect de lege sau o propunere legislativă în redactarea aprobată de Senat, acesta, după ce a fost semnat de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului, cu 5 zile înainte de a fi trimis spre promulgare, se comunică Guvernului şi Curţii Supreme de Justiţie şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Dacă legea este aprobată cu procedura de urgenta, termenul este de doua zile.
Data la care legea a fost depusa la secretarul general al Camerei Deputaţilor se aduce la cunoştinţa în plenul Camerei, în termen de 24 de ore de la depunere. Depunerea şi comunicarea se fac numai în zilele în care Camerele Parlamentului lucrează în plen.
După împlinirea termenelor prevăzute la alin. 3 legea se trimite, sub semnatura preşedintelui Camerei Deputaţilor, Preşedintelui României în vederea promulgării.
ART. 124
În cazurile de neconstituţionalitate, constatate potrivit art. 144 lit. a) din Constituţie, Camera Deputaţilor dezbate, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplina şi imunităţi, obiecţia de neconstituţionalitate.
Raportul Comisiei juridice, de disciplina şi imunităţi va cuprinde aprecieri cu privire la conţinutul deciziei Curţii Constituţionale şi va recomanda Camerei admiterea sau respingerea obiectiei de neconstituţionalitate. În raportul Comisiei juridice, de disciplina şi imunităţi şi în timpul dezbaterii obiectiei de neconstituţionalitate nu pot fi făcute amendamente.
În urma dezbaterii legea declarata în întregime neconstitutionala sau ansamblul prevederilor declarate neconstituţionale se supune unui singur vot.
Obiecţia de neconstituţionalitate a Curţii este înlăturată numai în cazul în care atât Camera Deputaţilor, cat şi Senatul au adoptat legea, în aceeaşi forma, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.
În cazul în care în una dintre Camere nu se obţine majoritatea de două treimi, cerută de art. 145 alin. (1) din Constituţie, prevederile declarate neconstituţionale prin decizia Curţii Constituţionale se inlatura din lege, operandu-se, cu aprobarea Camerei, corelarile tehnico-legislative necesare. Dacă legea în ansamblul sau este declarata neconstitutionala, ea nu se mai trimite Preşedintelui României spre promulgare.
În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit art. 144 lit. b) din Constituţie, dispoziţiile declarate neconstituţionale nu se mai aplica. În vederea înlocuirii acestor dispoziţii Camera va reexamina textele declarate neconstituţionale pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplina şi imunităţi.
ART. 125
Reexaminarea legii de către Camera Deputaţilor, în urma cererii făcute de Preşedintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie, va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea cererii.
Cererea Preşedintelui României privind reexaminarea unei legi va fi examinata de comisia permanenta sesizată în fond cu proiectul de lege sau cu propunerea legislativă; aceasta va întocmi un raport în care va face propuneri cu privire la obiecţiile formulate în cererea de reexaminare.
Raportul comisiei împreună cu cererea de reexaminare se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor după regulile procedurii legislative.
ART. 126
În cazul în care Camera Deputaţilor adopta un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferita de cea aprobată de Senat, preşedintele Camerei Deputaţilor, de acord cu preşedintele Senatului, va iniţia procedura de mediere.
Procedura de mediere va fi initiata şi în situaţia în care Senatul adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o alta redactare sau cu unele texte diferite faţă de proiectul votat de Camera Deputaţilor.
Aceasta activitate se va desfăşura prin intermediul unei comisii paritare, care va lucra potrivit normelor cuprinse în art. 59-69 şi 74-77.
Raportul comisiei de mediere va fi înscris pe ordinea de zi a Camerei, urmandu-se procedura prevăzută la art. 80-103.
ART. 127
Raportul comisiei de mediere se dezbate în fiecare Cameră.
Se supun la vot, potrivit procedurii de dezbatere pe articole a legii, numai soluţiile propuse de comisia de mediere care sunt diferite de cele adoptate iniţial de Camera. În toate cazurile raportul comisiei de mediere se aproba cu majoritatea de voturi necesară pentru adoptarea legii în forma finala. Rapoartele comisiilor de mediere se aproba în şedinţele consacrate votului final asupra proiectelor de lege.
Dacă deputaţii şi senatorii îşi insusesc textul legii în forma propusă de comisia de mediere, se va proceda conform art. 123 alin. 3.
ART. 128
În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la problemele aflate în divergenta sau dacă una dintre Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, în tot sau în parte, se aplică prevederile art. 77.
SECŢIUNEA a 6-a
Desfăşurarea şedinţelor Camerei Deputaţilor
ART. 129
Şedinţele Camerei Deputaţilor sunt publice, în afară cazurilor în care, la cererea preşedintelui sau a unui grup parlamentar, se hotărăşte, cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, ca anumite şedinţe să fie secrete.
ART. 130
La şedinţele publice ale Camerei Deputaţilor pot asista diplomati, reprezentanţi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi alţi invitaţi, pe baza acreditării sau a invitatiei semnate de secretarul general al Camerei, în condiţiile stabilite de Biroul permanent. Cetăţenii pot asista la lucrările Camerei pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitării de către cei interesaţi, în limita locurilor disponibile în lojele destinate publicului.
Membrii Guvernului sau reprezentanţii acestora au acces la lucrările Camerei. Dacă li se solicita participarea, prezenta lor devine obligatorie.
Persoanele care asista la şedinţa trebuie să păstreze liniştea şi să se abţină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind eliminate din sala de către forta publică pusă la dispoziţia preşedintelui.
La cererea unui deputat sau din proprie iniţiativă, după consultarea Camerei, preşedintele atrage atenţia mijloacelor de informare în masa asupra informaţiilor vadit inexacte (inclusiv omisiuni, deformari etc.) privind lucrările Camerei sau asupra comentariilor care aduc atingere instituţiei parlamentare.
Direcţia pentru presa şi imaginea Camerei Deputaţilor va prezenta zilnic o revista a presei membrilor Biroului permanent, liderilor grupurilor parlamentare şi preşedinţilor comisiilor permanente.
ART. 131
Deputaţii sunt obligaţi să fie prezenţi la lucrările Camerei şi să se înscrie pe lista de prezenta, ţinuta de unul dintre secretari.
Deputatul care nu poate lua parte la şedinţa din motive independente de voinţa sa va trebui sa anunţe din timp Biroul permanent, menţionând cauzele care îl împiedica sa participe.
Deputatului care nu îşi poate motiva absenta i se retine din indemnizaţia lunară, pentru fiecare zi de absenta, o sumă de bani ce reprezintă a 21-a parte din indemnizaţia lunară, la care se adauga diurna de deplasare*).
-------------
──────────
*) A se vedea Legea nr. 154/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 16 iulie 1998.──────────
ART. 132
Camera Deputaţilor îşi desfăşoară activitatea în plen, în comisii şi în grupurile parlamentare, pe parcursul a 4 sau 5 zile consecutive din săptămâna, potrivit programului stabilit de Comitetul ordinii de zi. De regula, a 5-a zi din săptămâna este rezervată activităţii în circumscripţiile electorale în care deputaţii au fost aleşi.
Cu aprobarea Comitetului ordinii de zi se vor putea tine şedinţe şi după un alt program de lucru.
ART. 133
Şedinţa Camerei Deputaţilor este deschisă de preşedinte sau de vicepreşedintele care îl înlocuieşte.
Preşedintele este asistat obligatoriu de 2 secretari.
ART. 134
Camera Deputaţilor adopta legi, hotărâri şi moţiuni în prezenta majorităţii deputaţilor.
În cadrul procedurii legislative prevederile alin. 1 se aplică numai la votul pentru adoptarea legii în ansamblul ei, precum şi atunci când, potrivit prevederilor prezentului regulament, se supune la vot respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative.
Verificarea întrunirii cvorumului se dispune numai la şedinţele de vot final de către preşedinte, imediat înaintea votării, din proprie iniţiativă ori la cererea liderului unui grup parlamentar.
În cazul în care cvorumul nu este întrunit, şedinţa se suspenda, iar preşedintele va arata când se reiau lucrările. Reluarea lucrărilor se face şi prin derogare de la ordinea de zi aprobată, cu respectarea succesiunii stabilite prin aceasta.
Preşedintele Camerei Deputaţilor poate dispune ca toţi deputaţii aflaţi în sediul Camerei să se prezinte la dezbatere sau la vot, sub sancţiunea considerarii lor ca absenţi, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.
ART. 135
Preşedintele Camerei sau vicepreşedintele care îl înlocuieşte conduce dezbaterile, asigura menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor şi respectarea regulamentului.
ART. 136
Secretarii întocmesc liste cu deputaţii care se înscriu la cuvânt.
Deputaţii vor lua cuvântul în ordinea înscrierii pe lista, cu încuviinţarea preşedintelui Camerei.
Ministrilor prezenţi în Camera li se poate da cuvântul în orice faza a dezbaterilor şi ori de câte ori solicita acest lucru.
ART. 137
Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacă este dat de preşedinte. Persoanele care iau cuvântul în Camera vorbesc de la tribuna acesteia.
ART. 138
La propunerea preşedintelui Camera are dreptul sa limiteze durata luarilor de cuvânt în funcţie de obiectul dezbaterilor.
Deputaţii şi celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligate să se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea căreia s-au înscris la cuvânt. În caz contrar preşedintele le atrage atenţia şi, dacă nu se conformează, le retrage cuvântul.
ART. 139
Preşedintele Camerei va da cuvântul oricând unui deputat pentru a răspunde într-o chestiune de ordin personal, limitand timpul acordat în acest scop.
Prevederile alin. 1 se aplică şi în cazul în care se cere cuvântul în probleme privitoare la regulament.
ART. 140
Preşedintele Camerei sau un grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţia Camerei.
Propunerea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
ART. 141
Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii atât de la tribuna Camerei, cat şi din sala de şedinţe.
Se interzice dialogul între vorbitorii aflaţi la tribuna şi persoanele aflate în sala.
ART. 142
Preşedintele Camerei cheamă la ordine pe deputaţii care tulbura dezbaterile sau creează agitatie. El poate întrerupe şedinţa când tulburarea persista şi poate dispune eliminarea din sala a persoanelor care împiedica în orice mod desfăşurarea normală a lucrărilor.
ART. 143
Dezbaterile din şedinţele Camerei se înregistrează pe banda magnetica şi se stenografiaza.
Stenogramele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, în cel mult 10 zile, cu excepţia celor privitoare la şedinţele secrete.
Deputaţii au dreptul de a verifica exactitatea stenogramei, prin confruntarea ei cu banda magnetica, în cel mult 3 zile de la data şedinţei.
Până la apariţia Monitorului Oficial al României deputaţii au dreptul de a obţine o copie de pe aceasta.
SECŢIUNEA a 7-a
Procedura privind punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului
ART. 144
Camera Deputaţilor are dreptul sa ceara urmărirea penală a membrilor Guvernului.
ART. 145
Dezbaterea cererii se efectuează pe baza raportului întocmit fie de o comisie permanenta, ca urmare a unei anchete desfăşurate în condiţiile art. 70, fie de o comisie specială de ancheta constituită în acest scop. Dacă ministrul are şi calitatea de deputat, cererea se trimite spre examinare Comisiei juridice, de disciplina şi imunităţi, care va elabora un raport pe care îl înaintează Camerei.
Rapoartele prevăzute la alin. 1 se înscriu cu prioritate în proiectul ordinii de zi.
Cererea se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor.
ART. 146
În cazul în care Camera Deputaţilor decide sa ceara urmărirea penală, preşedintele Camerei va adresa ministrului justiţiei o cerere pentru începerea urmăririi penale, potrivit legii. De asemenea, el îl va înştiinţa pe Preşedintele României pentru eventuala suspendare din funcţie a membrului Guvernului a cărui urmărire penală a fost cerută.
ART. 147
Dispoziţiile art. 114-143 se aplică în mod corespunzător.
CAP. 3
Moţiuni, întrebări, interpelări, informarea deputaţilor, petiţii şi diverse intervenţii
1. Moţiuni
ART. 148
Moţiunea exprima poziţia Camerei Deputaţilor într-o anumită problema de politica interna sau externa.
Moţiunea poate fi initiata de cel puţin 50 de deputaţi.
Preşedintele Camerei nu va lua în considerare moţiunile care nu îndeplinesc cerinţele prevăzute la alin. 1 şi 2 şi nici pe cele care vizează finalitati specifice motiunii de cenzura.
Iniţierea motiunilor de cenzura are loc în condiţiile prevăzute la art. 78 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.
ART. 149
Până la încheierea dezbaterii unei moţiuni un deputat care a semnat-o nu mai poate semna alte moţiuni în aceeaşi problema.
Moţiunile trebuie să fie motivate şi se depun la preşedintele Camerei în cursul şedinţelor publice.
După primirea motiunii preşedintele Camerei o comunică de îndată Guvernului şi o aduce la cunoştinţa Camerei, după care dispune afişarea ei la sediul Camerei Deputaţilor.
ART. 150
Preşedintele Camerei stabileşte data dezbaterii motiunii, care nu poate depăşi 6 zile de la înregistrarea acesteia, instiintand Guvernul în acest sens.
Moţiunile privind probleme de politica externa se supun dezbaterii numai însoţite de avizul Comisiei pentru politica externa şi cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe.
ART. 151
Dezbaterea motiunii se face cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 129-143 şi se aproba cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.
ART. 152
După începerea discutarii motiunii deputaţii nu îşi pot retrage adeziunea la moţiune, dezbaterea urmând a se încheia prin supunerea la vot a motiunii de către preşedintele Camerei.
ART. 153
La moţiunile prezentate nu pot fi propuse amendamente.
2. Întrebări
a) Dispoziţii comune
ART. 154
Fiecare deputat poate adresa întrebări Guvernului, ministrilor sau altor conducatori ai organelor administraţiei publice.
Întrebarea consta într-o simpla cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informaţie este exactă, dacă Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice înţeleg sa comunice Camerei informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor sau de comisiile permanente ori dacă Guvernul are intenţia de a lua o hotărâre într-o problemă determinata.
ART. 155
Preşedintele Camerei are dreptul sa nu admită întrebările care:
a) privesc probleme de interes personal sau particular;
b) urmăresc în exclusivitate obţinerea unei consultaţii juridice;
c) se referă la procese aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sau pot afecta soluţionarea unor cauze aflate în curs de judecată;
d) privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcţii publice.
La întrebările orale şi la întrebările scrise membrii Guvernului nu răspund dacă cel care a adresat întrebarea nu se afla în sala de şedinţe.
În cazuri temeinic justificate, dacă cel care a adresat întrebarea nu poate fi prezent în sala de şedinţe în ziua în care se prezintă răspunsul, el poate cere amânarea răspunsului o singură dată. Cererea deputatului de amânare a răspunsului se depune la secretarul desemnat al Camerei şi se comunică ministrului pentru relaţia cu Parlamentul. În cazul în care deputatul care a adresat întrebarea nu este prezent în sala, după constatare acest fapt se anunta în plen de către preşedintele de şedinţa, iar ministrul vizat prezintă răspunsul la întrebarea adresată.
Întrebările la care nu s-a răspuns se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, la sfârşitul fiecărei sesiuni ordinare.
b) Întrebări orale
ART. 156
Din doua în doua săptămâni, în ziua de luni, între orele 18,30-19,30, deputaţii pot adresa întrebări orale membrilor Guvernului. Întrebările orale se adresează de către deputat membrului vizat al Guvernului în domeniul respectiv.
Obiectul intrebarilor orale se notifica în scris şi se depune la secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor cel mai târziu până la ora 14,00 a zilei de miercuri din săptămâna premergătoare celei în care urmează să fie pusă întrebarea. Secretarul Camerei Deputaţilor îl informează pe ministrul pentru relaţia cu Parlamentul asupra intrebarilor orale la care membrii Guvernului urmează sa răspundă în cursul şedinţei consacrate acestora.
ART. 157
Întrebarea orala este expusă sumar, într-un interval de timp de cel mult un minut. Ministrul competent răspunde la întrebarea ce i-a fost adresată în cel mult 3 minute. Autorul intrebarii, după audierea răspunsului, poate interveni cu precizări şi cu comentarii, fără a depăşi doua minute. Ministrul poate exercita dreptul la replica în acelaşi interval de timp. Nici o alta intervenţie pe marginea intrebarii respective nu mai poate avea loc.
Membrul Guvernului poate amana răspunsul la întrebarea orala pentru săptămâna următoare numai în cazuri temeinic justificate.
În situaţia în care membrul Guvernului, căruia îi este adresată întrebarea, nu este prezent, răspunsul va fi dat în şedinţa din săptămâna următoare, consacrată intrebarilor orale. Preşedintele Camerei Deputaţilor îl informează pe primul-ministru asupra raspunsurilor amânate.
c) Întrebări scrise
ART. 158
Fiecare deputat are dreptul sa adreseze Guvernului, membrilor săi sau altor conducatori ai organelor administraţiei publice întrebări scrise care se depun la secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor.
Deputaţii care adresează întrebări scrise vor preciza dacă doresc un răspuns în scris sau oral de la tribuna Camerei Deputaţilor.
Întrebările scrise se transmit membrilor Guvernului şi celorlalte autorităţi publice de către secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor.
ART. 159
Răspunsurile la întrebările scrise se transmit deputatului în cel mult 15 zile.
Întrebările la care se solicita un răspuns oral de la tribuna Camerei Deputaţilor se înscriu pe ordinea de zi a şedinţei în succesiunea primirii raspunsurilor, dar nu mai târziu de 15 zile de la data înregistrării acestora.
Răspunsurile la întrebările prevăzute la alin. 2 se dau în cele 30 de minute care urmează timpului afectat intrebarilor orale. Un răspuns nu poate depăşi 5 minute. Dacă răspunsul la o intrebare da naştere unei replici a celui care a adresat întrebarea, timpul pentru replica este de cel mult 3 minute.
ART. 160
Dacă timpul afectat raspunsurilor la întrebări nu este suficient, răspunsurile care nu au fost prezentate vor fi înscrise pe ordinea de zi a şedinţei din lunea următoare.
ART. 161
Nici un deputat nu poate adresa mai mult de doua întrebări în aceeaşi şedinţa.
3. Interpelări
ART. 162
Interpelările se fac în scris, arătându-se obiectul acestora, fără nici o dezvoltare.
Interpelarea consta într-o cerere adresată Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai mulţi deputaţi, prin care se solicita explicaţii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activităţii sale interne sau externe. Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi sa răspundă la interpelări în cel mult două săptămâni. Pentru motive temeinice Camera poate acorda un nou termen.
Ele se citesc în şedinţa publică din ziua de luni, consacrată intrebarilor, între orele 19,30-20,00, după care se prezintă preşedintelui Camerei spre a fi transmise primului-ministru.
ART. 163
Interpelările se înscriu, în ordinea prezentării, într-un registru special şi se afişează la sediul Camerei.
Dezvoltarea interpelarilor are loc în şedinţa din ziua de luni, alternativ cu şedinţele consacrate intrebarilor. În ziua de luni, consacrată raspunsurilor la interpelări, dezvoltarea acestora se face între orele 18,30-19,30. Durata dezvoltării interpelării nu poate depăşi 3 minute.
În şedinţa consacrată dezbaterii interpelarilor un grup parlamentar nu poate prezenta mai mult de o interpelare. În cazul în care timpul consacrat interpelarilor permite, un grup parlamentar poate dezvolta şi o a doua interpelare.
ART. 164
În şedinţa consacrată dezvoltării interpelării se da cuvântul interpelatorului şi apoi reprezentantului primului-ministru.
ART. 165
Camera Deputaţilor poate adopta o moţiune prin care să îşi exprime poziţia cu privire la problema ce a făcut obiectul interpelării.
4. Interpelări pentru primul-ministru
ART. 166
Din doua în doua săptămâni, în ziua de luni, consacrată raspunsurilor la interpelări, între orele 18,00-18,30, deputaţii îl pot interpela pe primul-ministru. Interpelările trebuie să vizeze politica Guvernului în probleme importante ale activităţii sale interne sau externe.
Interpelările ce urmează să fie adresate primului-ministru se depun la secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor până în ziua de miercuri, ora 14,00, din săptămâna care preceda răspunsurile primului-ministru.
ART. 167
Interpelările vor fi adresate în ordinea depunerii lor la secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor. Fiecare interpelare se expune într-un interval de timp de cel mult două minute. Primul-ministru răspunde la interpelare în cel mult 3 minute. Autorul interpelării, după audierea răspunsului, poate interveni cu întrebări suplimentare şi cu comentarii, fără a depăşi doua minute. Primul-ministru are la dispoziţie doua minute pentru exercitarea dreptului la replica. După aceasta, în legătură cu interpelarea respectiva nu mai poate avea loc nici o alta intervenţie.
ART. 168
În situaţii justificate interpelarea primului-ministru poate fi amânată cel mult o săptămâna.
5. Informarea Camerei Deputaţilor şi a deputaţilor
ART. 169
Camera Deputaţilor şi deputaţii au dreptul să obţină informaţiile necesare în vederea desfăşurării activităţii lor din partea organelor administraţiei publice.
ART. 170
Camera Deputaţilor şi comisiile sale pot cere Guvernului şi celorlalte organe ale administraţiei publice informaţii şi documente în cadrul controlului parlamentar al activităţii acestora.
În cazul în care informaţiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informează Camera Deputaţilor despre aceasta, iar Camera decide în şedinţa secreta.
Documentele se restituie după consultare.
ART. 171
Deputatul poate solicita de la organele administraţiei publice centrale, printr-o cerere adresată preşedintelui Camerei Deputaţilor sau preşedintelui comisiei permanente din care face parte, orice informaţii sau documente, în copie certificată, utile pentru desfăşurarea activităţii sale. Cererea poate fi refuzată în cazul în care aceasta priveşte secrete de stat de importanţa deosebită. Refuzul se aduce la cunoştinţa Camerei Deputaţilor care va decide în şedinţa secreta.
6. Petiţii
ART. 172
Oricine are dreptul de a se adresa cu petiţii Camerei Deputaţilor.
Petitiile vor fi prezentate în scris şi semnate, precizându-se domiciliul petitionarului sau al unuia dintre petitionari.
ART. 173
Petitiile se înscriu într-un registru, în ordinea primirii, consemnându-se numărul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petitionarului şi obiectul cererii.
ART. 174
Petitiile înregistrate se transmit Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii şi altor comisii permanente, spre dezbatere şi soluţionare.
Oricare membru al Camerei poate lua cunoştinţa de conţinutul unei petiţii, adresandu-se în acest sens preşedintelui comisiei sesizate.
ART. 175
Comisia va decide, în termen de cel mult 10 zile, dacă va trimite petiţia unei autorităţi publice competente ori o va clasa sau, în cazuri deosebite, dacă o va prezenta Camerei.
Petitionarului i se aduce la cunoştinţa soluţia adoptată.
ART. 176
Trimestrial Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii prezintă Biroului permanent şi, la începutul fiecărei sesiuni, Camerei un raport asupra petitiilor primite şi asupra modului de soluţionare a acestora.
În raport se vor face menţiuni cu privire la soluţiile date de autorităţile publice la petitiile care le-au fost trimise spre soluţionare.
Autorităţile publice care au primit petiţii spre soluţionare sunt obligate sa transmită comisiei soluţiile adoptate în termen de cel mult o luna de la primirea petiţiei.
7. Diverse intervenţii
ART. 177
În fiecare zi de marti primele 50 de minute ale şedinţei vor fi rezervate pentru diverse intervenţii ale deputaţilor.
Împărţirea celor 50 de minute se va face pe grupuri parlamentare ale majorităţii, opoziţiei şi pe deputaţi care nu fac parte din acestea. În cazul în care timpul afectat nu se epuizează preşedintele de şedinţa este abilitat sa acorde cuvântul în continuare, respectându-se aceeaşi regula.
Ordinea luarilor de cuvânt va fi alternativa, din săptămâna în săptămâna, şi se va face pe grupuri parlamentare.
Durata intervenţiei nu poate depăşi 3 minute.
ART. 178
Înscrierile pentru diverse intervenţii asupra unor probleme de actualitate se fac în ziua de luni, între orele 19,00-20,00, la secretarul desemnat al Camerei Deputaţilor, cu excepţia cazurilor neprevăzute.
Înscrierile pentru diverse intervenţii consacrate unor aniversari, comemorari etc. se vor face cu o săptămâna înainte, tot în ziua de luni, între orele 19,00-20,00, la secretarul desemnat în acest scop.
ART. 179
În cazul în care tematica şi conţinutul intervenţiei vizează activitatea şi politica Guvernului, extrasul respectiv din stenograma va fi transmis ministrului pentru relaţia cu Parlamentul.
CAP. 4
Statutul deputatului
SECŢIUNEA 1
Imunitate parlamentară
ART. 180
Deputaţii se bucura de imunitate parlamentară de la data eliberării certificatului doveditor al alegerii, sub condiţia validării.
ART. 181
Deputatul nu poate fi tras la răspundere juridică, sub nici o formă, pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
ART. 182
Nici un deputat nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis în judecata penală ori contravenţională fără încuviinţarea prealabilă a Camerei Deputaţilor şi după ascultarea sa.
Cererea de reţinere, arestare, perchezitie sau privind posibilitatea trimiterii în judecata penală ori contravenţională se adresează preşedintelui Camerei de către ministrul justiţiei. Săvârşirea sau descoperirea ulterioară a unor noi fapte penale sau contravenţionale determina introducerea unei noi cereri de reţinere, arestare, perchezitie sau de trimitere în judecata penală ori contravenţională.
În cererea adresată preşedintelui Camerei Deputaţilor ministrul justiţiei va preciza şi va motiva pentru care dintre măsurile prevăzute la art. 69 din Constituţie solicita încuviinţarea.
Preşedintele Camerei aduce la cunoştinţa deputaţilor cererea, în şedinţa publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de disciplina şi imunităţi spre examinare, care va stabili prin raportul sau dacă exista sau nu exista motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotărârea comisiei se adoptă, în cel mult 30 de zile de la sesizare, prin votul majorităţii membrilor comisiei. Votul este secret.
Ministrul justiţiei va inainta Comisiei juridice, de disciplina şi imunităţi toate documentele pe care aceasta le solicita; în caz de refuz comisia se va adresa Camerei Deputaţilor, prin intermediul Biroului permanent, pentru a hotărî cu privire la acest refuz.
Cererea prevăzută la alin. 2, împreună cu raportul comisiei, se înaintează grupului parlamentar din care face parte deputatul în cauza. Grupul îşi va exprima punctul de vedere cu privire la cerere într-un raport scris, în termen de 30 de zile de la data sesizării grupului.
În cazul deputaţilor care nu fac parte din nici un grup parlamentar aceştia pot să depună la Biroul permanent punctul de vedere cu privire la cerere.
Raportul comisiei, împreună cu raportul grupului parlamentar, se înaintează Biroului permanent şi se supun dezbaterii şi aprobării Camerei Deputaţilor. Camera Deputaţilor se va pronunţa separat asupra fiecărei măsuri a carei încuviinţare se cere de către ministrul justiţiei, potrivit art. 69 din Constituţie.
Camera Deputaţilor hotărăşte asupra cererii în cel mult 3 luni de la sesizare, cu votul majorităţii membrilor săi. Votul este secret şi se exprima prin bile.
ART. 183
Numai în caz de infracţiune flagrantă deputatul poate fi reţinut şi supus percheziţiei fără încuviinţarea prealabilă a Camerei Deputaţilor. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi percheziţiei. Preşedintele Camerei poate fi informat şi pe alta cale.
În cazul în care Camera Deputaţilor constata că nu exista temei pentru reţinere, se va dispune imediat revocarea acestei măsuri. În situaţia în care Camera Deputaţilor nu este întrunită în şedinţa, această competenţă revine Biroului permanent.
Dispoziţia de revocare a reţinerii se executa de îndată prin ministrul justiţiei.
ART. 184
Toate cererile privind ridicarea imunitatii parlamentare se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.
SECŢIUNEA a 2-a
Incompatibilităţi
ART. 185
Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului, precum şi cu alte funcţii stabilite prin lege.
ART. 186
Calitatea de deputat este incompatibilă cu funcţia de Preşedinte al României şi cu cea de senator.
ART. 187
Mandatul de deputat este incompatibil cu statutul persoanelor care, potrivit legii, nu pot face parte din partidele politice.
ART. 188
Se interzice utilizarea numelui însoţit de calitatea de deputat în orice acţiune publicitara privitoare la o activitate care aduce profit.
ART. 189
Deputatul care se afla în una dintre incompatibilităţile prevăzute la art. 185-188 va demisiona din funcţiile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat în termen de 10 zile de la data apariţiei cazului de incompatibilitate.
După expirarea termenului prevăzut la alin. 1 deputatul care continua să se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din funcţia de deputat. Demisia se aduce la cunoştinţa Camerei Deputaţilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 190
Locul vacant va fi ocupat de către supleantul imediat următor de pe lista partidului, formatiunii politice ori coalitiei acestora, dacă până la data validării mandatului partidul sau formatiunea politica pentru care a candidat confirma în scris ca aparţine acesteia. Asupra legalităţii alegerii supleantului comisia de validare va prezenta Camerei Deputaţilor un raport.
ART. 191
În cursul termenului prevăzut la art. 189 deputatul trebuie să declare în scris la Biroul permanent orice activitate pe care va continua sa o desfăşoare în viitor, care se încadrează în incompatibilităţile prevăzute de lege.
ART. 192
Schimbările intervenite în activitatea deputatului pe durata exercitării mandatului se aduc la cunoştinţa Biroului permanent, în scris, în cel mult 10 zile de la data apariţiei acestora.
ART. 193
Cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de disciplina şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, care va întocmi un raport. Propunerile comisiei se aproba de Camera cu votul majorităţii membrilor săi.
Dacă deputatul a făcut sa înceteze cauza de incompatibilitate, după sesizarea comisiei, se va lua act despre aceasta în procesul-verbal al şedinţei; asemenea cazuri nu se trec în raportul comisiei.
SECŢIUNEA a 3-a
Exercitarea mandatului de deputat
ART. 194
Deputaţii, reprezentanţi ai poporului, îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc îndatoririle pe toată durata legislaturii pentru care au fost aleşi.
ART. 195
Deputaţii intră în exerciţiul mandatului, pe baza certificatului doveditor al alegerii, la data întrunirii legale a Camerei Deputaţilor, sub condiţia validării.
ART. 196
După validarea mandatelor, deputaţilor li se eliberează legitimatia de membru al Camerei Deputaţilor, semnată de preşedintele acesteia.
Deputaţii primesc un însemn distinctiv al calităţii lor de reprezentant al poporului, cu dreptul de a-l purta pe toată durata mandatului.
Modelul insemnului se stabileşte de Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confecţionarea acestuia se suporta din bugetul Camerei Deputaţilor.
ART. 197
Calitatea de deputat încetează la data întrunirii legale a Camerei nou-alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.
ART. 198
Deputaţii pot demisiona prin cerere scrisă, adresată preşedintelui Camerei. Acesta, în şedinţa publică, îl întreabă pe deputatul respectiv dacă stăruie în demisie, iar dacă răspunde afirmativ sau nu se prezintă în Camera pentru a răspunde, cu toate ca a fost înştiinţat, preşedintele declara locul vacant.
ART. 199
Deputaţii care sunt membri ai Guvernului vor primi indemnizaţia şi diurna de deplasare*) de la autorităţile la care îşi desfăşoară activitatea.
------------
──────────
*) A se vedea nota de subsol de la pag. 11.──────────
ART. 200
Retinerile din indemnizaţia lunară a deputatului în temeiul art. 48, 131 şi 207 se aproba de Biroul permanent pe baza examinării lunare a situaţiei prezentei deputaţilor la lucrările Camerei.
SECŢIUNEA a 4-a
Absente şi concedii
ART. 201
Nici un deputat nu poate lipsi de la şedinţele Camerei sau comisiei din care face parte decât în cazul în care a obţinut aprobarea unui concediu.
Deputaţii, cu aprobarea Camerei sau a Biroului permanent, pot participa la desfăşurarea altor acţiuni parlamentare, situaţie în care nu sunt consideraţi absenţi.
Prevederile alin. 2 se aplică şi deputaţilor care sunt membri ai Guvernului, în cazul în care absenta acestora a fost determinata de exercitarea atribuţiilor funcţiei pe care o îndeplinesc.
Prezenta deputaţilor, membri ai Guvernului, la lucrările în plen ale Camerei Deputaţilor este obligatorie la deschiderea şi încheierea sesiunilor, la dezbaterea şi adoptarea proiectelor de legi şi a propunerilor legislative din sfera lor de competenţa, la desfăşurarea orei ministeriale consacrate intrebarilor şi raspunsurilor la întrebări, la dezbaterea interpelarilor privind politica ministerului de care răspund, la prezentarea rapoartelor şi declaraţiilor politice ale primului-ministru.
SECŢIUNEA a 5-a
Sancţiuni
ART. 202
Abaterile de la regulament atrag următoarele sancţiuni:
a) avertismentul;
b) chemarea la ordine;
c) retragerea cuvantului;
d) eliminarea din sala de şedinţe;
e) interzicerea participării la lucrările Camerei pe timp de maximum 15 zile;
f) excluderea temporară.
Sancţiunile prevăzute la lit. a), b), c) şi d) se aplică de către preşedintele Camerei, iar cele prevăzute la lit. e) şi f), de către Camera, la propunerea preşedintelui.
Pentru aplicarea sancţiunilor prevăzute la lit. e) şi f) cazul se va trimite Comisiei juridice, de disciplina şi imunităţi, care va prezenta un raport asupra cercetării efectuate.
ART. 203
La prima abatere de la regulament preşedintele Camerei îl avertizeaza pe deputatul în culpa şi îl invita să respecte regulamentul.
ART. 204
Deputaţii care vor nesocoti avertismentul şi invitaţia preşedintelui şi vor continua să se abata de la regulament, precum şi cei care, chiar pentru prima data, încalcă în mod grav dispoziţiile regulamentului vor fi chemaţi la ordine.
Chemarea la ordine se înscrie în stenograma şedinţei.
ART. 205
Înainte de a chema la ordine un deputat preşedintele Camerei îl invita să îşi retragă sau sa explice cuvântul care a generat incidente şi care ar da loc la aplicarea sancţiunii.
Dacă expresia întrebuinţată a fost retrasă sau regretata ori dacă explicaţiile date sunt apreciate de preşedinte ca satisfăcătoare, sancţiunea nu se mai aplica.
ART. 206
În cazul în care, după chemarea la ordine, un deputat continua să se abata de la regulament, preşedintele Camerei îi va retrage cuvântul, iar dacă persista, îl va elimina din sala.
ART. 207
În cazul unor abateri grave, săvârşite de deputat în mod repetat, sau al unor abateri deosebit de grave Camera poate aplica sancţiunea interzicerii participării deputatului la lucrările ei pe o perioadă de maximum 15 zile sau poate hotărî, la propunerea preşedintelui, excluderea temporară a deputatului în culpa.
Gravitatea abaterilor va fi stabilită de Comisia juridică, de disciplina şi imunităţi în cel mult 4 zile.
ART. 208
Excluderea temporară poate varia de la o şedinţa până la maximum 30 de şedinţe din aceeaşi sesiune.
Aplicarea excluderii temporare are următoarele consecinţe:
a) suspendarea indemnizaţiei lunare pe timpul excluderii;
b) suspendarea drepturilor ce ţin de calitatea de deputat, cu excepţia imunitatii;
c) interzicerea participării la lucrările Camerei şi ale comisiilor;
d) interzicerea accesului în localul Camerei Deputaţilor.
ART. 209
Excluderea se executa de către chestor şi, în caz de opunere, cu ajutorul forţei publice puse la dispoziţia preşedintelui Camerei.
ART. 210
Pentru menţinerea ordinii în şedinţele comisiilor preşedinţii acestora au aceleaşi drepturi ca şi preşedintele Camerei şi pot aplica sancţiunile prevăzute la art. 202 alin. 1 lit. a), b) şi c).
În cazul în care un deputat săvârşeşte abateri deosebit de grave, preşedintele comisiei va suspenda şedinţa şi va aduce cazul la cunoştinţa preşedintelui Camerei, care îl va supune Camerei Deputaţilor în vederea aplicării sancţiunilor prevăzute de regulament.
CAP. 5
Serviciile Camerei Deputaţilor
ART. 211
Personalul din serviciile Camerei Deputaţilor este condus de secretarul general al Camerei Deputaţilor.
Secretarul general şi secretarul general adjunct sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de către Camera Deputaţilor, la propunerea preşedintelui acesteia.
Secretarul general este ordonator principal de credite.
În îndeplinirea atribuţiilor sale secretarul general emite ordine.
ART. 212
Camera Deputaţilor aproba bugetul propriu înaintea dezbaterii bugetului de stat şi îl înaintează Guvernului în vederea includerii lui în bugetul de stat.
Includerea cheltuielilor de capital în bugetul propriu se face cu consultarea Guvernului.
CAP. 6
Dispoziţii finale
ART. 213
Proiectele de lege şi propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor şi a Senatului al căror mandat a expirat îşi continua procedura în Camera Deputaţilor nou-aleasă.
ART. 214
Camera Deputaţilor adopta hotărâri potrivit procedurii prevăzute la art. 80-143.
ART. 215
Dispoziţiile prezentului regulament pot fi modificate potrivit procedurii de elaborare şi adoptare a legilor, prevăzută la art. 80-143, cu votul majorităţii deputaţilor.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
