Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 46 litera (d), articolul 149, articolul 153 alineatul (2) litera (a), articolele 164, 172, 175, 177 şi 178, articolul 189 alineatul (2), articolul 212 alineatul (2), articolul 322 alineatul (1) şi articolul 349, coroborat cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a, având în vedere propunerea Comisiei Europene, după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naţionale, având în vedere avizul Curţii de Conturi (1), având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (2), având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3), hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (4), întrucât: (1) După trei ani de punere în aplicare, ar trebui aduse noi modificări normelor financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (denumit în continuare „bugetul”) pentru a se elimina dificultăţile legate de execuţie prin creşterea flexibilităţii, pentru a se simplifica modalităţile de acordare a finanţării pentru părţile interesate şi servicii, pentru a se pune accentul mai mult pe rezultate şi pentru a se îmbunătăţi accesibilitatea, transparenţa şi responsabilitatea. Prin urmare, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (5) ar trebui abrogat şi înlocuit cu prezentul regulament. (2) Pentru a reduce complexitatea normelor financiare aplicabile bugetului şi pentru a include normele relevante într-un singur regulament, Comisia ar trebui să abroge Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 (6). Din motive de claritate, principalele norme din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 ar trebui incluse în prezentul regulament, iar alte norme ar trebui incluse în orientările pentru servicii. (3) Principiile bugetare fundamentale ar trebui menţinute. Derogările existente de la aceste principii pentru anumite domenii, cum ar fi cercetarea, acţiunile externe şi fondurile structurale, ar trebui revizuite şi simplificate cât mai mult posibil, ţinându-se cont de pertinenţa lor continuă, valoarea lor adăugată pentru buget şi sarcina pe care o impun părţilor interesate. (4) Normele privind reportarea creditelor ar trebui prezentate mai clar şi ar trebui făcută o distincţie între reportările automate şi cele neautomate. Instituţiile vizate ale Uniunii ar trebui să furnizeze informaţii Parlamentului European şi Consiliului atât cu privire la reportările automate, cât şi la cele neautomate. (5) Reportarea şi utilizarea veniturilor alocate externe pentru programul sau acţiunea următoare ar trebui permise în vederea utilizării eficiente a acestor fonduri. Veniturile alocate interne ar trebui să poată fi reportate numai în exerciţiul financiar următor, în absenţa unor dispoziţii contrare în prezentul regulament. (6) În ceea ce priveşte veniturile alocate interne, ar trebui permisă finanţarea proiectelor imobiliare noi cu veniturile din închirieri şi vânzarea de clădiri. În acest scop, aceste venituri ar trebui să fie considerate drept venituri alocate interne care pot fi reportate până în momentul în care sunt utilizate pe deplin. (7) Instituţiile Uniunii ar trebui să poată accepta orice donaţie în favoarea Uniunii. (8) Ar trebui introdusă o dispoziţie pentru a permite unei persoane juridice să sponsorizeze în natură un eveniment sau o activitate în scopuri de promovare sau de responsabilitate socială a întreprinderilor. (9) Conceptul de performanţă în ceea ce priveşte bugetul ar trebui să fie clarificat. Performanţa ar trebui legată de aplicarea directă a principiului bunei gestiuni financiare. De asemenea, ar trebui definit principiul bunei gestiuni financiare şi ar trebui stabilită o legătură între obiectivele stabilite şi indicatorii de performanţă, rezultate şi economie, eficienţă şi eficacitate în utilizarea creditelor. Din motive de securitate juridică, evitând totodată conflictele cu cadrele de performanţă existente ale diferitelor programe, ar trebui definită terminologia legată de performanţă, în special realizările şi rezultatele. (10) În conformitate cu Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (7), legislaţia Uniunii ar trebui să fie de înaltă calitate şi ar trebui să se concentreze pe domeniile în care are cea mai mare valoare adăugată pentru cetăţeni şi este cât mai eficace şi eficientă cu putinţă în realizarea obiectivelor comune de politică ale Uniunii. Evaluarea programelor de cheltuieli existente şi a celor noi, precum şi a activităţilor existente şi noi care presupun cheltuieli semnificative poate contribui la atingerea respectivelor obiective. (11) În conformitate cu principiul transparenţei consacrat la articolul 15 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), instituţiile Uniunii trebuie să acţioneze în mod cât mai deschis cu putinţă. În ceea ce priveşte execuţia bugetului, aplicarea principiului menţionat implică faptul că cetăţenii ar trebui să ştie unde şi în ce scop sunt cheltuite fondurile Uniunii. Astfel de informaţii promovează dezbaterea democratică, contribuie la participarea cetăţenilor la procesul decizional al Uniunii, consolidează controlul instituţional şi supravegherea cheltuielilor Uniunii şi contribuie la creşterea credibilităţii acesteia. Comunicarea ar trebui să fie mai precisă şi să urmărească sporirea vizibilităţii contribuţiei Uniunii pentru cetăţeni. Obiectivele menţionate ar trebui să fie realizate prin publicarea, preferabil folosind instrumente moderne de comunicare, a unor informaţii relevante privind toţi destinatarii fondurilor finanţate din buget, care să ţină seama de interesele legitime ale respectivilor destinatari în materie de confidenţialitate şi securitate şi, în ceea ce priveşte persoanele fizice, de dreptul la respectarea vieţii private şi protecţia datelor cu caracter personal. Prin urmare, instituţiile Uniunii ar trebui să adopte o abordare selectivă în ceea ce priveşte publicarea informaţiilor, în conformitate cu principiul proporţionalităţii. Deciziile de publicare ar trebui să se bazeze pe criterii relevante, pentru a se furniza informaţii de interes real. (12) Fără a se aduce atingere normelor privind protecţia datelor cu caracter personal, ar trebui să se urmărească o transparenţă maximă în ceea ce priveşte informaţiile referitoare la destinatari,. Informaţiile privind destinatarii fondurilor Uniunii executate prin gestiune directă ar trebui să fie publicate pe un site dedicat al instituţiilor Uniunii, precum sistemul de transparenţă financiară, şi ar trebui să includă cel puţin numele şi localitatea destinatarului, cuantumul angajat din punct de vedere juridic şi scopul măsurii. Informaţiile respective ar trebui să ia în considerare criterii relevante, cum ar fi periodicitatea, tipul şi importanţa măsurii. (13) Comisia ar trebui să fie în măsură să execute bugetul în mod indirect, prin intermediul unor organizaţii din statele membre. Din motive de securitate juridică, este, prin urmare, oportun să se definească o organizaţie dintr-un stat membru ca fiind o entitate stabilită într-un stat membru ca organism de drept public, sau ca fiind un organism reglementat de dreptul privat căruia i-a fost încredinţată o misiune de serviciu public şi căruia i s-au oferit garanţii financiare adecvate de către statul membru respectiv. Sprijinul financiar furnizat unor astfel de organisme de drept privat de către un stat membru în conformitate cu cerinţele existente prevăzute în dreptul Uniunii sub o formă stabilită de statul membru respectiv şi care nu necesită neapărat o garanţie bancară ar trebui considerat ca reprezentând o garanţie financiară adecvată. (14) În cazul premiilor, granturilor şi contractelor atribuite în urma deschiderii unei proceduri publice concurenţiale şi, în special, în cazul concursurilor, al cererilor de propuneri şi al cererilor de oferte, pentru a respecta principiile TFUE şi, mai ales, principiile transparenţei, proporţionalităţii, egalităţii de tratament şi nediscriminării, ar trebui să fie publicate numele şi localitatea destinatarilor fondurilor Uniunii. O astfel de publicare ar trebui să contribuie la controlul procedurilor de atribuire de către candidaţii respinşi în cadrul procedurii concurenţiale. (15) Datele cu caracter personal care se referă la persoane fizice nu ar trebui să fie disponibile public decât pe perioada de utilizare a fondurilor de către destinatari şi, prin urmare, datele respective ar trebui şterse după doi ani. Aceeaşi dispoziţie ar trebui să se aplice în cazul datelor cu caracter personal care se referă la persoane juridice a căror denumire oficială identifică una sau mai multe persoane fizice. (16) În majoritatea cazurilor care fac obiectul prezentului regulament, publicarea se referă la persoane juridice. Atunci când sunt vizate persoane fizice, publicarea datelor cu caracter personal ar trebui să respecte principiul proporţionalităţii dintre valoarea cuantumului acordat şi necesitatea de a controla utilizarea optimă a fondurilor. În astfel de cazuri, publicarea regiunii corespunzătoare nivelului 2 din nomenclatorul comun al unităţilor teritoriale de statistică (NUTS) este în concordanţă cu obiectivul publicării informaţiilor privind destinatarii şi asigură egalitatea de tratament între state membre de dimensiuni diferite, respectând, totodată, dreptul destinatarilor la viaţă privată şi, în special, la protecţia datelor lor cu caracter personal. (17) Din motive de securitate juridică şi în conformitate cu principiul proporţionalităţii, ar trebui să se specifice situaţiile în care nu ar trebui să aibă loc publicarea. De exemplu, nu ar trebui să fie publicate informaţiile privind bursele de studii sau alte forme de sprijin direct acordat persoanelor fizice aflate cel mai mult în nevoie, privind anumite contracte cu o valoare foarte mică sau privind sprijinul financiar sub un anumit prag prevăzut prin instrumente financiare sau în cazurile în care divulgarea riscă să ameninţe drepturile şi libertăţile persoanelor fizice vizate, astfel cum sunt protejate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, sau să aducă prejudicii intereselor comerciale ale destinatarilor. Cu toate acestea, în cazul granturilor, nu ar trebui să existe nicio scutire specială de la obligaţia de a publica informaţiile pe baza unui prag specific pentru a menţine practica actuală şi pentru a permite transparenţa. (18) În cazul în care datele cu caracter personal ale destinatarilor sunt publicate în scopul transparenţei în ceea ce priveşte utilizarea fondurilor Uniunii şi controlul procedurilor de atribuire, destinatarii respectivi ar trebui să fie informaţi cu privire la o astfel de publicare, precum şi cu privire la drepturile lor şi la procedurile aplicabile pentru exercitarea drepturilor respective, în conformitate cu Regulamentele (CE) nr. 45/2001 (8) şi (UE) 2016/679 (9) ale Parlamentului European şi ale Consiliului. (19) Pentru a asigura faptul că principiul egalităţii de tratament este respectat pentru toţi destinatarii, informaţiile referitoare la persoanele fizice ar trebui, de asemenea, să fie publicate în conformitate cu obligaţia impusă statelor membre de a asigura un grad ridicat de transparenţă cu privire la contractele care depăşesc pragurile prevăzute în Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (10). (20) În cazul gestiunii indirecte şi partajate, persoanele, entităţile sau organismele desemnate care execută fonduri ale Uniunii ar trebui să pună la dispoziţie informaţii privind destinatarii şi destinatarii finali. În cazul gestiunii partajate, informaţiile ar trebui să fie publicate în conformitate cu norme sectoriale specifice. Comisia ar trebui să pună la dispoziţie informaţii privind un site unic, inclusiv o menţiune privind adresa acestuia, unde se pot găsi informaţiile privind destinatarii şi destinatarii finali. (21) Pentru a asigura o mai mare claritate şi transparenţă a datelor cu privire la instrumentele financiare executate prin gestiune directă şi indirectă, este necesar să se reunească toate cerinţele de raportare într-un singur document de lucru care să fie anexat la proiectul de buget. (22) În vederea promovării bunelor practici în execuţia Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), a Fondului social european (FSE), a Fondului de coeziune, a Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi a Fondului european pentru pescuit şi afaceri maritime (FEPAM), precum şi a Fondului european de garantare agricolă (FEGA), Comisia ar trebui, în scop informativ, să poată pune la dispoziţia organismelor responsabile de activităţi de gestiune şi de control un ghid metodologic fără caracter obligatoriu care să prezinte abordarea şi strategiile sale de control, inclusiv listele de verificare şi exemple de bune practici. Ghidul respectiv ar trebui actualizat ori de câte ori este necesar. (23) Este necesar să se prevadă posibilitatea încheierii de către instituţiile Uniunii a unor acorduri între acestea la nivelul serviciilor, pentru a facilita executarea creditelor acestora şi, de asemenea, posibilitatea de a încheia astfel de acorduri între departamentele instituţiilor Uniunii, organele Uniunii, oficiile europene, organele sau persoanele cărora li se încredinţează punerea în aplicare a unor acţiuni specifice în cadrul politicii externe şi de securitate comune (PESC) în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE) şi Biroul secretarului general al Consiliului superior al şcolilor europene pentru prestarea de servicii, furnizarea de produse sau executarea de lucrări sau executarea contractelor imobiliare. (24) Este oportun să se stabilească procedura pentru înfiinţarea de noi oficii europene şi să se stabilească o distincţie între sarcinile obligatorii şi neobligatorii ale unor astfel de oficii. Ar trebui introdusă posibilitatea ca instituţiile Uniunii, organele Uniunii şi alte oficii europene să delege competenţele de ordonator de credite directorului unui oficiu european. Oficiile europene ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a încheia acorduri la nivelul serviciilor pentru prestarea de servicii, furnizarea de produse sau executarea de lucrări sau executarea contractelor imobiliare. Este o să se stabilească norme specifice pentru ţinerea de evidenţe contabile, dispoziţii de autorizare a contabilului Comisiei să delege o parte din sarcinile sale personalului acestor oficii, precum şi proceduri de operare pentru conturile bancare pe care Comisia ar trebui să poată să le deschidă în numele unui oficiu european. (25) Pentru a îmbunătăţi eficacitatea agenţiilor executive din punctul de vedere al costurilor şi având în vedere experienţa practică dobândită cu alte organe ale Uniunii, ar trebui să existe posibilitatea de a încredinţa contabilului Comisiei toate sarcinile contabilului agenţiei executive în cauză sau o parte a acestor sarcini. (26) Din motive de securitate juridică, este necesar să se clarifice faptul că directorii agenţiilor executive acţionează în calitate de ordonatori de credite delegaţi atunci când gestionează creditele operaţionale ale programelor delegate agenţiilor lor. Pentru a asigura un impact maxim al creşterilor de eficienţă care decurg din centralizarea globală a anumitor servicii de sprijin ar trebui să se prevadă în mod explicit posibilitatea ca agenţiile executive să execute cheltuielile administrative. (27) Este necesar să se stabilească norme privind competenţele şi responsabilităţile actorilor financiari, în special ale ordonatorilor de credite şi ale contabililor. (28) Parlamentul European, Consiliul, Curtea de Conturi şi contabilul Comisiei ar trebui să fie informaţi cu privire la numirea sau încetarea exercitării funcţiei a unui ordonator de credite delegat, a unui auditor intern şi a unui contabil, în termen de două săptămâni de la o astfel de numire sau încetare a exercitării funcţiei. (29) Ordonatorii de credite ar trebui să fie pe deplin responsabili de toate operaţiunile de venituri şi de cheltuieli efectuate sub autoritatea lor şi de sistemele de control intern, şi ar trebui să fie traşi la răspundere pentru acţiunile lor, printre altele, dacă este necesar, prin proceduri disciplinare. (30) Ar trebui, de asemenea, să se stabilească sarcinile, responsabilităţile şi principiile procedurilor de urmat de către ordonatorii de credite. Ordonatorii de credite delegaţi ar trebui să se asigure că ordonatorii de credite subdelegaţi şi personalul lor primesc informaţii şi formare privind standardele de control, precum şi metodele şi tehnicile respective şi că sunt luate măsuri pentru a asigura funcţionarea sistemului de control. Ordonatorul de credite delegat ar trebui să raporteze instituţiei Uniunii de care aparţine cu privire la modul de îndeplinire a sarcinilor sub forma unui raport anual. Raportul respectiv ar trebui să includă informaţiile financiare şi de gestiune necesare pentru a sprijini declaraţia de asigurare a ordonatorului în cauză referitoare la îndeplinirea funcţiilor sale, inclusiv informaţiile privind performanţa generală a operaţiunilor efectuate. Documentele justificative referitoare la operaţiunile efectuate ar trebui păstrate pentru cel puţin cinci ani. Diversele forme de proceduri de negociere pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice ar trebui să facă obiectul unui raport special din partea ordonatorului de credite delegat adresat instituţiei Uniunii în cauză şi al unui raport de la respectiva instituţie a Uniunii către Parlamentul European şi Consiliu, întrucât procedurile respective reprezintă derogări de la procedurile obişnuite de atribuire. (31) Ar trebui să fie luat în considerare rolul dublu al şefilor de delegaţii ale Uniunii, precum şi al adjuncţilor, în absenţa acestora, de ordonatori de credite subdelegaţi pentru Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE) şi, în ceea ce priveşte creditele operaţionale, pentru Comisie. (32) Delegarea de către Comisie a competenţelor de execuţie bugetară pentru creditele operaţionale înscrise în propria sa secţiune din buget către adjuncţii şefilor de delegaţii ale Uniunii ar trebui să fie limitată la situaţiile în care executarea respectivelor sarcini de către adjuncţii şefilor de delegaţii ale Uniunii este strict necesară pentru a asigura continuitatea activităţii pe durata absenţei şefilor de delegaţii ale Uniunii. Adjuncţiilor şefilor de delegaţii ale Uniunii nu ar trebui să li se permită să exercite respectivele competenţe în mod sistematic sau din motive care ţin de diviziunea activităţii interne. (33) Contabilul ar trebui să fie responsabil cu buna executare a plăţilor, cu încasarea veniturilor şi cu recuperarea creanţelor. Contabilul ar trebui să gestioneze trezoreria, conturile bancare şi dosarele terţilor, să ţină evidenţa contabilă şi să fie responsabil cu întocmirea situaţiilor financiare ale instituţiilor Uniunii. Contabilul Comisiei ar trebui să fie singura persoană care are dreptul să stabilească normele contabile şi planurile de conturi armonizate, în timp ce contabilii tuturor celorlalte instituţii ale Uniunii ar trebui să stabilească procedurile contabile aplicabile în instituţiile lor. (34) De asemenea, ar trebui să se definească modalităţile de numire şi de încetare a exercitării funcţiei privind contabilul. (35) Contabilul ar trebui să instituie proceduri prin care să se asigure că nici conturile deschise pentru gestionarea trezoreriei şi nici conturile de avans nu au sold debitor. (36) Ar trebui stabilite condiţiile de utilizare a conturilor de avans, un sistem de gestiune care constituie o excepţie de la procedurile bugetare uzuale şi care se referă numai la sume limitate şi ar trebui precizate sarcinile şi responsabilităţile administratorilor conturilor de avans, precum şi cele ale ordonatorului de credite şi ale contabilului în ceea ce priveşte controlul conturilor de avans. Curtea de Conturi ar trebui informată cu privire la orice numire a unui administrator al contului de avans. Din motive de eficienţă, în delegaţiile Uniunii ar trebui să se constituie conturi de avans pentru creditele înscrise atât în secţiunile din buget aferente Comisiei, cât şi în cele ale SEAE. De asemenea, este oportun să se permită, în condiţii specifice, utilizarea conturilor de avans în delegaţiile Uniunii pentru plăţile cu o valoare limitată, conform procedurilor bugetare. În ceea ce priveşte numirea administratorilor conturilor de avans ar trebui să fie posibil ca aceştia să fie selectaţi şi din rândul personalului angajat de Comisie în domeniul operaţiunilor de ajutor pentru gestionarea crizelor şi a celor de ajutor umanitar ori de câte ori nu există personal disponibil în cadrul Comisiei care intră sub incidenţa Statutului funcţionarilor Uniunii Europene şi Regimului aplicabil celorlalţi agenţi ai Uniunii, stabilite în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (11) (denumit în continuare „Statutul funcţionarilor”). (37) Pentru a ţine cont de situaţia existentă în domeniul operaţiunilor de ajutor pentru gestionarea crizelor şi a celor de ajutor umanitar ori de câte ori nu există personal disponibil în cadrul Comisiei care intră sub incidenţa Statutului funcţionarilor, precum şi de dificultăţile tehnice de a avea toate angajamentele juridice semnate de ordonatorul de credite competent, ar trebui să se permită personalului angajat de Comisie în acest domeniu să îşi asume angajamente juridice cu o valoare foarte mică, de până la 2 500 EUR, care sunt legate de plăţile efectuate din conturile de avans, iar şefilor de delegaţii ale Uniunii sau adjuncţilor acestora să îşi asume angajamente juridice la solicitarea ordonatorului de credite competent al Comisiei. (38) Odată definite sarcinile şi responsabilităţile actorilor financiari, aceştia pot fi ţinuţi răspunzători numai în condiţiile prevăzute de Statutul funcţionarilor. În cadrul instituţiilor Uniunii au fost constituite grupuri specializate în domeniul neregulilor financiare în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012. Însă, având în vedere numărul limitat de cazuri care le sunt prezentate, precum şi din motive de eficienţă, este oportun ca funcţiile lor să fie transferate unui grup interinstituţional instituit în temeiul regulamentului menţionat (denumit în continuare „grupul”). Grupul ar trebui să fie creat cu scopul de a evalua cererile şi de a emite recomandări cu privire la nevoia de a lua decizii privind excluderea şi impunerea de sancţiuni financiare în cazurile care îi sunt sesizate de Comisie sau de alte instituţii şi organe ale Uniunii, fără a aduce atingere autonomiei administrative a acestora în ceea ce priveşte personalul lor. Respectivul transfer vizează şi evitarea dublării eforturilor şi reducerea riscurilor de conflict între recomandări sau avize, în cazurile în care sunt implicaţi atât un operator economic, cât şi un membru al personalului unei instituţii sau al unui organ al Uniunii. Este necesar să se menţină procedura prin care un ordonator de credite să poată solicita confirmarea unei instrucţiuni despre care consideră că implică nereguli sau pe care o consideră contrară principiului bunei gestiuni financiare, fiind astfel exonerat de orice răspundere. Componenţa grupului ar trebui modificată atunci când îndeplineşte acest rol. Grupul nu ar trebui să aibă competenţe de investigare. (39) În ceea ce priveşte veniturile, este necesar să se abordeze ajustările negative ale resurselor proprii reglementate de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului (12). Cu excepţia cazului resurselor proprii, este necesar să se menţină sarcinile existente şi controalele care ţin de responsabilitatea ordonatorilor de credite în diferitele etape ale procedurii: întocmirea unei estimări a creanţelor, emiterea ordinelor de recuperare, expedierea notei de debit care informează debitorul cu privire la constatarea creanţei şi decizia, dacă este necesar, de a renunţa la creanţă în conformitate cu criteriile care garantează respectarea bunei gestiuni financiare pentru a asigura o colectare eficientă a veniturilor. (40) Ordonatorul de credite ar trebui să poată să renunţe total sau parţial la recuperarea unei creanţe constatate în cazul în care debitorul face obiectul unor proceduri de insolvenţă, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European şi al Consiliului (13), în special în cazul acordurilor amiabile, al concordatelor şi al altor proceduri similare. (41) Ar trebui stabilite dispoziţii speciale privind procedurile de ajustare sau de reducere la zero a unei estimări a creanţei. (42) Este necesar să se clarifice momentul înscrierii în buget a sumelor încasate din amenzi şi alte sancţiuni, precum şi a oricăror dobânzi acumulate sau a altor venituri generate de acestea. (43) Ţinând seama de evoluţiile recente de pe pieţele financiare şi de rata dobânzii aplicată de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru principalele sale operaţiuni de refinanţare, este necesar să se revizuiască dispoziţiile privind rata dobânzii pentru amenzi sau alte sancţiuni şi să se prevadă norme în cazul în care se înregistrează o rată negativă a dobânzii. (44) Pentru a reflecta natura specifică a creanţelor care constau în amenzi sau alte sancţiuni impuse de instituţiile Uniunii în temeiul TFUE sau al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Tratatul Euratom), este necesar să se introducă dispoziţii specifice privind ratele dobânzii aplicabile sumelor datorate, dar încă neplătite, în cazul în care astfel de sume sunt majorate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. (45) Normele privind recuperările ar trebui să fie atât clarificate, cât şi consolidate. În special, ar trebui să se precizeze că contabilul trebuie să recupereze cuantumuri prin compensare şi în raport cu cuantumurile datorate debitorului de către o agenţie executivă atunci când execută bugetul. (46) Pentru a garanta securitatea juridică şi transparenţa, ar trebui stabilite normele referitoare la termenele în care urmează să se transmită o notă de debit. (47) Pentru a asigura gestionarea activelor, vizându-se, totodată, generarea unui randament pozitiv, este necesar ca cuantumurile referitoare la amenzi sau alte sancţiuni impuse în temeiul TFUE sau al Tratatului Euratom, cum ar fi amenzile în domeniul concurenţei care sunt contestate, să fie încasate provizoriu şi să se investească în active financiare şi să se stabilească destinaţia profitului obţinut din aceste investiţii. Întrucât Comisia nu este singura instituţie a Uniunii care are dreptul de a impune amenzi sau alte sancţiuni, este necesar să se stabilească dispoziţii privind astfel de amenzi sau alte sancţiuni impuse de alte instituţii ale Uniunii şi să se stabilească norme pentru recuperarea lor care ar trebui să fie echivalente cu cele aplicabile Comisiei. (48) Pentru a se garanta faptul că toate informaţiile necesare pentru adoptarea deciziilor de finanţare se află la dispoziţia Comisiei, este necesar să se stabilească cerinţele minime referitoare la conţinutul deciziilor de finanţare privind granturile, achiziţiile, fondurile fiduciare ale Uniunii pentru acţiuni externe (denumite în continuare „fonduri fiduciare ale Uniunii”), premiile, instrumentele financiare, mecanismele de finanţare mixtă şi garanţiile bugetare. În acelaşi timp, pentru a oferi o perspectivă pe termen mai lung destinatarilor potenţiali, este necesar să se permită adoptarea deciziilor de finanţare pe o perioadă mai mare de un exerciţiu financiar, specificând în acelaşi timp că punerea în aplicare se efectuează sub rezerva disponibilităţii creditelor bugetare pentru exerciţiile financiare respective. În plus, este necesar să se reducă numărul de elemente necesare pentru decizia de finanţare. În sensul obiectivului simplificării, decizia de finanţare ar trebui să constituie, în acelaşi timp, un program de lucru anual sau multianual. Întrucât contribuţiile la organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 sunt deja stabilite în buget, nu ar trebui să fie obligatorie adoptarea unei anumite decizii de finanţare în acest sens. (49) În ceea ce priveşte cheltuielile, relaţia dintre deciziile de finanţare, angajamentele bugetare globale şi angajamentele bugetare individuale, precum şi conceptele de angajament bugetar şi juridic ar trebui clarificate pentru a stabili un cadru cât mai precis pentru diferitele faze de execuţie a bugetului. (50) Pentru a ţine seama în special de numărul de angajamente juridice asumate de către delegaţiile Uniunii şi de către reprezentanţele Uniunii şi de fluctuaţiile cursului de schimb cu care acestea se confruntă, ar trebui să se poată aplica angajamente bugetare provizorii şi în cazurile în care beneficiarii finali şi cuantumurile sunt cunoscute. (51) În ceea ce priveşte tipologia plăţilor pe care le pot efectua ordonatorii de credite, ar trebui clarificate diferitele tipuri de plăţi, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare. Normele de lichidare a plăţilor de prefinanţare ar trebui clarificate în continuare, în special în situaţiile în care nu este posibilă lichidarea intermediară. În acest scop, în angajamentele juridice asumate ar trebui introduse dispoziţii adecvate. (52) Prezentul regulament ar trebui să stipuleze că plăţile trebuie să fie efectuate în termenele specificate şi că, în cazul nerespectării unor astfel de termene, creditorii vor avea dreptul la dobânzi penalizatoare care urmează a fi imputate din buget, mai puţin în cazul statelor membre, a Băncii Europene de Investiţii (BEI) şi a Fondului european de investiţii (FEI). (53) Este oportun ca dispoziţiile privind lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor să fie integrate într-un singur articol şi să se introducă o definiţie a dezangajărilor. Deoarece tranzacţiile se efectuează în sisteme computerizate, semnarea unei menţiuni „bun de plată” pentru a exprima decizia de lichidare ar trebui să fie înlocuită cu o semnătură electronică securizată, cu excepţia unui număr limitat de cazuri. Este, de asemenea, necesar să se clarifice faptul că lichidarea cheltuielilor se aplică tuturor costurilor eligibile, inclusiv costurilor care nu sunt asociate cu o cerere de plată, precum în cazul pentru lichidarea prefinanţărilor. (54) Pentru a reduce complexitatea, a raţionaliza normele existente şi a îmbunătăţi lizibilitatea prezentului regulament, ar trebui stabilite norme comune mai multor instrumente de execuţie bugetară. Din aceste motive, anumite dispoziţii ar trebui regrupate, modul de redactare şi domeniul de aplicare al altor dispoziţii ar trebui aliniate, iar repetiţiile inutile şi referinţele încrucişate ar trebui eliminate. (55) Fiecare instituţie a Uniunii ar trebui să înfiinţeze un comitet de monitorizare a auditurilor interne însărcinat cu asigurarea independenţei auditorului intern, monitorizarea calităţii activităţii de audit intern şi asigurarea faptului că serviciile sale iau în considerare în mod adecvat recomandările auditului intern şi extern şi le dau curs. Componenţa respectivului comitet de monitorizare a auditurilor interne ar trebui să fie stabilită de fiecare instituţie a Uniunii în parte, ţinând seama de autonomia sa organizaţională şi de importanţa consilierii din partea experţilor independenţi. (56) Ar trebui pus un accent mai mare pe performanţa şi rezultatele proiectelor finanţate din buget. Prin urmare, în afară de formele de contribuţie din partea Uniunii deja bine stabilite (rambursarea costurilor eligibile suportate efectiv, costurile unitare, sumele forfetare şi finanţarea la rate forfetare), este oportun să se definească o formă suplimentară de finanţare, care să nu fie legată de costurile operaţiunilor relevante. Forma suplimentară de finanţare ar trebui să se bazeze pe îndeplinirea anumitor condiţii ex ante sau pe rezultatele obţinute, măsurate prin raportare la jaloane stabilite anterior sau prin indicatori de performanţă. (57) În cazul în care efectuează evaluări ale capacităţii operaţionale şi financiare a destinatarilor fondurilor Uniunii sau ale sistemelor şi procedurilor acestora, Comisia ar trebui să fie în măsură să se bazeze pe evaluările deja realizate de ea însăşi, de alte entităţi sau donatori, cum ar fi agenţiile naţionale şi organizaţiile internaţionale, pentru a evita duplicarea evaluărilor aceloraşi destinatari. Ar trebui să se recurgă la posibilitatea de a recunoaşte valabilitatea transversală a evaluărilor efectuate de alte entităţi în cazul în care astfel de evaluări au fost realizate respectându-se condiţii echivalente celor prevăzute în prezentul regulament pentru metoda de execuţie aplicabilă. Prin urmare, pentru a stimula recunoaşterea valabilităţii transversale a evaluărilor între donatori, Comisia ar trebui să promoveze recunoaşterea standardelor recunoscute la nivel internaţional sau a celor mai bune practici internaţionale. (58) De asemenea, este important să se evite situaţiile în care destinatarii fondurilor Uniunii să fie auditaţi de mai multe ori de către entităţi diferite în ceea ce priveşte utilizarea respectivelor fonduri. Prin urmare, ar trebui să fie posibil să se recurgă la audituri deja efectuate de auditori independenţi, cu condiţia să existe dovezi suficiente ale competenţei şi independenţei acestora şi cu condiţia ca activitatea de audit să se bazeze pe standarde de audit acceptate la nivel internaţional care să ofere o asigurare rezonabilă şi ca auditurile respective să fi fost efectuate cu privire la situaţiile financiare şi la rapoartele care descriu modul în care a fost utilizată contribuţia din partea Uniunii. Astfel de audituri ar trebui să constituie aşadar baza asigurării globale cu privire la utilizarea fondurilor Uniunii. În acest scop, este important să se garanteze faptul că raportul auditorului independent şi documentaţia de audit aferentă sunt puse, la cerere, la dispoziţia Parlamentului European, a Comisiei, a Curţii de Conturi şi a autorităţilor de audit ale statelor membre. (59) Pentru a recurge la evaluări şi audituri şi pentru a reduce sarcina administrativă asupra persoanelor şi entităţilor care primesc fonduri din partea Uniunii, este important să se garanteze că orice informaţie deja disponibilă la nivelul instituţiilor Uniunii, al autorităţilor de management sau al altor organisme şi entităţi care execută fonduri ale Uniunii este reutilizată pentru a evita cererile multiple adresate destinatarilor sau beneficiarilor. (60) Pentru a oferi un mecanism de cooperare pe termen lung cu destinatarii, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a semna acorduri-cadru de parteneriat financiar. Parteneriatele-cadru financiare ar trebui să fie puse în aplicare prin intermediul unor granturi sau prin acorduri de contribuţie cu persoane şi entităţi care execută fonduri ale Uniunii. În acest scop, ar trebui specificat conţinutul minim al acestor acorduri de contribuţie. Parteneriatele-cadru financiare nu ar trebui să restrângă în mod nejustificat accesul la finanţare din partea Uniunii. (61) Condiţiile şi procedurile pentru suspendarea, rezilierea sau reducerea unei contribuţii a Uniunii ar trebui armonizate la nivelul diferitelor instrumente de execuţie bugetară cum ar fi granturi, achiziţii, gestiune indirectă, premii etc. Ar trebui definite motivele unei astfel de suspendări, rezilieri sau reduceri. (62) Prin prezentul regulament ar trebui să se stabilească perioade standard în care documentele referitoare la contribuţiile din partea Uniunii ar trebui să fie păstrate de către destinatari, astfel încât să se evite cerinţele contractuale divergente sau disproporţionate, dar să existe suficient timp pentru a permite Comisiei, Curţii de Conturi şi Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) să aibă acces la datele şi documentele respective şi să efectueze verificările ex post şi auditurile. În plus, orice persoană sau entitate care primeşte fonduri din partea Uniunii ar trebui să aibă obligaţia de a coopera în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii. (63) Pentru a furniza informaţii adecvate participanţilor şi destinatarilor şi pentru a se asigura că aceştia au posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare, participanţilor şi destinatarilor ar trebui să li se permită să îşi prezinte observaţiile înainte de adoptarea oricărei măsuri care le afectează în mod negativ drepturile şi aceştia ar trebui să fie informaţi cu privire la căile de atac de care dispun pentru a contesta o asemenea măsură. (64) În scopul de a proteja interesele financiare ale Uniunii, Comisia ar trebui să instituie un sistem unic de detectare timpurie şi de excludere. (65) Sistemul de detectare timpurie şi de excludere ar trebui să se aplice participanţilor, destinatarilor, entităţilor pe ale căror capacităţi intenţionează să se bazeze candidatul sau ofertantul, subcontractanţilor unui contractant, oricărei persoane sau entităţi care primeşte fonduri din partea Uniunii în cazul în care bugetul este executat prin gestiune indirectă, oricărei persoane sau entităţi care primeşte fonduri din partea Uniunii prin intermediul instrumentelor financiare executate prin gestiune directă, participanţilor sau destinatarilor despre care au furnizat informaţii entităţile care execută bugetul prin gestiune partajată şi sponsorilor. (66) Ar trebui să se clarifice faptul că, în cazul în care decizia de a înscrie o persoană sau o entitate în baza de date a sistemului de detectare timpurie şi de excludere este luată pe baza unei situaţii de excludere referitoare la o persoană fizică sau juridică care face parte din organul administrativ, de conducere sau de control al persoanei sau al entităţii respective ori care are competenţe de reprezentare, de decizie sau de control în ceea ce priveşte persoana sau entitatea respectivă ori ale unei persoane fizice sau juridice care îşi asumă o răspundere nelimitată pentru datoriile persoanei sau entităţii respective ori ale unei persoane fizice care este esenţială pentru atribuire sau pentru executarea angajamentului juridic, informaţiile înregistrate în baza de date trebuie să includă informaţiile privind persoanele menţionate. (67) Decizia privind excluderea unei persoane sau entităţi de la participarea la procedurile de atribuire sau impunerea unei sancţiuni financiare în sarcina unei persoane sau a unei entităţi, precum şi decizia privind publicarea informaţiilor aferente ar trebui să fie luate de ordonatorii de credite competenţi, având în vedere autonomia lor în materie administrativă. În absenţa unei hotărâri definitive sau a unei decizii administrative definitive, precum şi în cazurile referitoare la o nerespectare gravă a contractului, ordonatorii de credite competenţi ar trebui să ia decizia pe baza unei încadrări juridice preliminare, ţinând cont de recomandarea grupului. Grupul ar trebui, de asemenea, să evalueze durata unei excluderi în cazurile în care durata nu a fost stabilită prin hotărârea definitivă sau prin decizia administrativă definitivă. (68) Rolul grupului ar trebui să fie acela de a asigura operarea coerentă a sistemului de excludere. Grupul ar trebui să fie compus dintr-un preşedinte permanent, doi reprezentanţi ai Comisiei şi un reprezentant al ordonatorului de credite solicitant. (69) Încadrarea juridică preliminară nu aduce atingere evaluării finale a conduitei persoanei sau entităţii în cauză de către autorităţile competente ale statelor membre în temeiul dreptului intern. În consecinţă, recomandarea grupului, precum şi decizia ordonatorului de credite competent ar trebui să fie revizuită în urma notificării unei astfel de evaluări finale. (70) O persoană sau o entitate ar trebui să fie exclusă de către ordonatorul de credite competent atunci când s-a stabilit printr-o hotărâre definitivă sau o decizie administrativă definitivă că persoana sau entitatea se face vinovată de abatere profesională gravă, de nerespectarea, intenţionată sau nu, a obligaţiilor legate de plata contribuţiilor la fondul asigurărilor sociale sau a impozitelor, de înfiinţarea unei entităţi într-o altă jurisdicţie cu intenţia de a eluda obligaţiile fiscale, sociale sau orice altă obligaţie juridică, de fraudarea bugetului, de corupţie, de conduită legată de o organizaţie infracţională, de spălare de bani sau finanţarea terorismului, de infracţiuni teroriste sau infracţiuni în legătură cu activităţile teroriste, de exploatarea prin muncă a copiilor sau de alte infracţiuni privind traficul de persoane ori de comiterea unor nereguli. De asemenea, o persoană sau o entitate ar trebui să fie exclusă în situaţiile de nerespectare gravă a unui angajament juridic sau de faliment. (71) Atunci când ia o decizie cu privire la excluderea unei persoane sau a unei entităţi sau la impunerea unei sancţiuni financiare în sarcina unei persoane sau unei entităţi şi la publicarea informaţiilor aferente, ordonatorul de credite competent ar trebui să asigure respectarea principiului proporţionalităţii ţinând cont, în special, de gravitatea situaţiei, de impactul său bugetar, de perioada scursă de la respectiva conduită, de durata conduitei şi de caracterul repetitiv al acesteia, de caracterul intenţionat al conduitei sau de gradul de neglijenţă arătat şi de măsura în care persoana sau entitatea colaborează cu autoritatea competentă relevantă şi de contribuţia respectivei persoane sau entităţi la investigaţie. (72) De asemenea, ordonatorul de credite competent ar trebui să aibă posibilitatea de a exclude o persoană sau o entitate în cazul în care o persoană fizică sau juridică care îşi asumă o răspundere nelimitată pentru datoriile operatorului economic este în faliment sau într-o situaţie similară de insolvenţă sau respectiva persoană fizică sau juridică nu îşi îndeplineşte obligaţiile de plată a contribuţiilor la asigurările sociale sau a impozitelor, în cazul în care astfel de situaţii au un impact asupra situaţiei financiare a operatorului economic respectiv. (73) O persoană sau o entitate nu ar trebui să facă obiectul unei decizii de excludere atunci când a luat măsuri corective, demonstrându-şi astfel fiabilitatea. Posibilitatea respectivă nu ar trebui să se aplice în cazul celor mai grave activităţi infracţionale. (74) Având în vedere principiul proporţionalităţii, ar trebui să se stabilească o distincţie între cazurile în care se poate impune o sancţiune financiară ca alternativă la excludere, pe de o parte, şi cazurile în care gravitatea conduitei destinatarului în cauză în legătură cu încercarea de a obţine nejustificat fonduri ale Uniunii justifică impunerea unei sancţiuni financiare în plus faţă de excludere, astfel încât să se asigure un efect disuasiv, pe de altă parte. De asemenea, ar trebui definit cuantumul maxim al sancţiunii financiare care poate să fie impusă de autoritatea contractantă. (75) O sancţiune financiară ar trebui impusă numai unui destinatar, şi nu unui participant, întrucât cuantumul sancţiunii financiare care urmează să fie impusă este calculat pe baza valorii angajamentului juridic în cauză. (76) Posibilitatea de a lua decizii de excludere sau de a impune sancţiuni financiare este independentă de posibilitatea de a aplica sancţiuni contractuale, cum ar fi daunele-interese. (77) Durata unei excluderi ar trebui să fie limitată în timp, la fel ca în cazul Directivei 2014/24/UE, şi ar trebui să respecte principiul proporţionalităţii. (78) Este necesar să se stabilească data de început şi durata termenului de prescripţie pentru luarea deciziilor de excludere sau impunerea sancţiunilor financiare. (79) Este important să se poată consolida efectul disuasiv obţinut prin excludere şi prin sancţiunea financiară. În acest sens, efectul disuasiv ar trebui consolidat prin posibilitatea de a publica informaţiile referitoare la excludere şi/sau la sancţiunea financiară, cu respectarea cerinţelor privind protecţia datelor stabilite în Regulamentele (CE) nr. 45/2001 şi (UE) 2016/679. O astfel de publicare ar trebui să contribuie la asigurarea nerepetării aceleiaşi conduite. Din motive de securitate juridică şi în conformitate cu principiul proporţionalităţii, ar trebui să se specifice situaţiile în care nu ar trebui să aibă loc o publicare. În evaluarea sa, ordonatorul de credite competent ar trebui să ţină cont de eventualele recomandări din partea grupului. În ceea ce priveşte persoanele fizice, datele cu caracter personal ar trebui să fie publicate doar în circumstanţe excepţionale, justificate de gravitatea conduitei sau de impactul acesteia asupra intereselor financiare ale Uniunii. (80) Informaţiile referitoare la o excludere sau la o sancţiune financiară ar trebui publicate doar în anumite cazuri precum cele de abatere profesională gravă, fraudă, deficienţe semnificative în respectarea principalelor obligaţii ale unui angajament juridic finanţat din buget sau în cazul unei nereguli, ori în cazul înfiinţării unei entităţi într-o altă jurisdicţie cu intenţia de a eluda obligaţiile fiscale, sociale sau orice altă obligaţie juridică. (81) Criteriile de excludere ar trebui să fie disociate în mod clar de criteriile care antrenează o posibilă respingere din cadrul unei proceduri de atribuire. (82) Informaţiile privind detectarea timpurie a riscurilor şi privind deciziile de excludere şi de impunere a unor sancţiuni financiare unei persoane sau unei entităţi ar trebui centralizate. În acest sens, informaţiile aferente ar trebui stocate într-o bază de date instituită şi gestionată de Comisie, în calitate de proprietar al sistemului centralizat. Acest sistem ar trebui să funcţioneze în conformitate cu dreptul la respectarea vieţii private şi la protecţia datelor cu caracter personal. (83) Deşi Comisiei ar trebui să îi revină responsabilitatea de a institui şi de a opera sistemul de detectare timpurie şi de excludere, alte instituţii şi organe ale Uniunii, precum şi toate persoanele şi entităţile care execută fondurile Uniunii prin gestiune directă, partajată şi indirectă ar trebui să participe la respectivul sistem prin transmiterea informaţiilor relevante către Comisie. Ordonatorul de credite competent şi grupul ar trebui să garanteze dreptul la apărare al persoanei sau entităţii. Acelaşi drept ar trebui să fie acordat persoanei sau entităţii în contextul unei detectări timpurii, în cazul în care o acţiune preconizată de ordonatorul de credite ar putea afecta negativ drepturile persoanei sau ale entităţii vizate. În cazuri de fraudă, corupţie sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii care nu fac încă obiectul unei hotărâri definitive, ordonatorul de credite competent ar trebui să poată amâna notificarea persoanei sau entităţii iar grupul ar trebui să poată amâna dreptul persoanei sau entităţii de a-şi prezenta observaţiile. O astfel de amânare ar trebui să fie justificată doar în cazul în care există motive legitime puternice de păstrare a confidenţialităţii investigaţiei sau al procedurilor judiciare naţionale. (84) Curţii de Justiţie a Uniunii Europene ar trebui să i se confere competenţa judecării pe fond în ceea ce priveşte deciziile de excludere şi sancţiunile financiare impuse în temeiul prezentului regulament, în conformitate cu articolul 261 din TFUE. (85) Pentru a facilita protecţia intereselor financiare ale Uniunii în cadrul tuturor metodelor de execuţie bugetară, persoanele şi entităţile implicate în execuţia bugetului prin gestiune partajată şi indirectă ar trebui să poată ţine cont, după caz, de excluderile decise de ordonatorii de credite la nivelul Uniunii. (86) Prezentul regulament ar trebui să încurajeze obiectivul de e-guvernare, în special folosirea datelor electronice în schimbul de informaţii dintre instituţiile Uniunii şi terţi. (87) Progresele înregistrate în direcţia schimbului electronic de informaţii şi a transmiterii electronice a documentelor, inclusiv în ceea ce priveşte achiziţiile publice electronice, după caz, care constituie o măsură majoră de simplificare, ar trebui să fie însoţite de condiţii clare de acceptare a sistemelor care urmează să fie utilizate, astfel încât să se instituie un mediu solid din punct de vedere juridic, menţinându-se totodată flexibilitatea gestionării fondurilor Uniunii pentru participanţi, destinatari şi ordonatorii de credite, astfel cum se prevede în prezentul regulament. (88) Ar trebui stabilite normele privind componenţa şi sarcinile comitetului responsabil cu evaluarea documentelor aferente cererii în cazul procedurilor de achiziţii, al procedurilor de acordare a granturilor şi al concursurilor cu premii. Ar trebui să fie posibil ca comitetul să includă experţi externi dacă această posibilitate este prevăzută în actul de bază. (89) În conformitate cu principiul bunei administrări, ordonatorul de credite ar trebui să solicite clarificări sau documentele lipsă, respectând în acelaşi timp principiul egalităţii de tratament şi fără modificarea substanţială a documentelor aferente cererii. Ordonatorul de credite ar trebui să aibă posibilitatea de a decide să nu procedeze astfel numai în cazuri justificate în mod corespunzător. În plus, ordonatorul de credite ar trebui să aibă posibilitatea de a corecta o eroare materială evidentă sau de a solicita participantului să o corecteze. (90) Buna gestiune financiară ar trebui să impună Comisiei să se protejeze prin solicitarea de garanţii în etapa plăţii prefinanţărilor. Obligaţia contractanţilor şi a beneficiarilor de a depune garanţii nu ar trebui să fie automată, ci ar trebui să se bazeze pe o analiză a riscurilor. Dacă, în cursul execuţiei, ordonatorul de credite constată că un garant nu este sau nu mai este autorizat să emită garanţii în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă, ordonatorul de credite ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita înlocuirea garanţiei. (91) Diferitele seturi de norme privind gestiunea directă şi indirectă, în special în ceea ce priveşte conceptul de „sarcini de execuţie bugetară”, au creat confuzie şi au implicat riscul de erori de calificare atât pentru Comisie, cât şi pentru partenerii săi şi ar trebui, prin urmare, să fie simplificate şi armonizate. (92) Dispoziţiile referitoare la evaluarea ex ante a pilonilor cu privire la persoanele şi entităţile care execută fonduri ale Uniunii prin gestiune indirectă ar trebui revizuite pentru a permite Comisiei să se bazeze cât mai mult posibil pe sistemele, normele şi procedurile respectivelor persoane şi entităţi care au fost considerate echivalente celor utilizate de Comisie. În plus, este important să se clarifice faptul că, în cazul în care evaluarea evidenţiază existenţa unor domenii în care procedurile existente nu sunt suficiente pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, Comisia ar trebui să poată semna acorduri de contribuţie luând totodată măsuri de supraveghere adecvate. De asemenea, este important să se clarifice care sunt cazurile în care Comisia poate decide să nu solicite o evaluare ex ante a pilonilor pentru a semna acorduri de contribuţie. (93) Remuneraţia persoanelor şi entităţilor care execută bugetul ar trebui, atunci când este relevant şi posibil, să fie bazată pe performanţă. (94) Comisia încheie parteneriate cu ţările terţe prin intermediul acordurilor de finanţare. Este important să se clarifice conţinutul unor astfel de acorduri de finanţare, în special pentru acele părţi ale unei acţiuni care sunt puse în aplicare de ţara terţă prin gestiune indirectă. (95) Este important să se recunoască natura specifică a mecanismelor sau platformelor de finanţare mixtă în cazul în care Comisia combină contribuţia sa cu cea a instituţiilor de finanţare şi să se clarifice aplicarea dispoziţiilor privind instrumentele financiare şi garanţiile bugetare. (96) Normele privind achiziţiile şi principiile aplicabile contractelor de achiziţii publice atribuite de instituţiile Uniunii pe cont propriu ar trebui să se bazeze pe normele prevăzute în Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (14) şi în Directiva 2014/24/UE. (97) În cazul contractelor mixte, ar trebui clarificată metodologia utilizată de autorităţile contractante pentru determinarea normelor aplicabile. (98) Măsurile de publicitate ex ante şi ex post necesare pentru lansarea unei proceduri de achiziţii ar trebui să fie clarificate în cazul contractelor cu o valoare mai mare sau egală cu pragurile stabilite în Directiva 2014/24/UE, în cazul contractelor cu o valoare inferioară respectivelor praguri şi în cazul contractelor care nu intră sub incidenţa directivei respective. (99) Prezentul regulament ar trebui să includă o listă completă a tuturor procedurilor de achiziţii la care pot recurge instituţiile Uniunii, indiferent de prag. (100) În vederea simplificării administrative şi pentru a încuraja participarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri), ar trebui prevăzute proceduri de negociere pentru contractele cu o valoare medie. (101) La fel ca în cazul Directivei 2014/24/UE, prezentul regulament ar trebui să permită efectuarea unor consultări ale pieţei înainte de a lansa o procedură de achiziţii. Pentru a se asigura că un parteneriat pentru inovare este utilizat numai în cazul în care lucrările, produsele sau serviciile dorite nu există pe piaţă sau ca o activitate de dezvoltare aproape-de-piaţă, în prezentul regulament ar trebui prevăzută o obligaţie de a se efectua o astfel de consultare preliminară a pieţei înainte de a se utiliza un parteneriat pentru inovare. (102) Ar trebui să se clarifice contribuţia autorităţilor contractante la protecţia mediului şi la promovarea dezvoltării durabile, asigurându-se totodată că acestea obţin oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic pentru contractele încheiate, în special impunând anumite etichete sau utilizând metode de atribuire adecvate. (103) Pentru a se asigura că, la executarea contractelor, operatorii economici îndeplinesc obligaţiile aplicabile de drept al mediului, de drept social şi de drept al muncii stabilite prin dreptul Uniunii, în legislaţia naţională, în contractele colective sau în convenţiile internaţionale în domeniul social şi al mediului enumerate în anexa X la Directiva 2014/24/UE, obligaţiile respective ar trebui să facă parte din cerinţele minime definite de autoritatea contractantă şi ar trebui să fie integrate în contractele semnate de autoritatea contractantă. (104) Este oportun să se identifice şi să se trateze în mod separat diferitele cazuri care în mod obişnuit sunt numite situaţii de „conflict de interese”. Noţiunea de „conflict de interese” ar trebui utilizată exclusiv în cazurile în care o persoană sau o entitate cu responsabilităţi în ceea ce priveşte execuţia, auditul sau controlul bugetului, un funcţionar sau un agent al unei instituţii a Uniunii sau o autoritate naţională de la orice nivel se află într-o astfel de situaţie. Încercările de a influenţa în mod necorespunzător o procedură de atribuire sau de a obţine informaţii confidenţiale ar trebui considerate drept o abatere profesională gravă care poate conduce la respingerea din cadrul procedurii de atribuire şi/sau la excluderea de la fondurile Uniunii. În plus, operatorii economici s-ar putea afla în situaţia în care nu ar trebui să fie selectaţi pentru a executa un contract din cauza unui conflict de interese profesional. De exemplu, o întreprindere nu ar trebui să evalueze un proiect la care a participat sau un auditor nu ar trebui să fie în măsură să auditeze conturile pe care anterior le-a certificat. (105) În conformitate cu Directiva 2014/24/UE, ar trebui să fie posibil să se verifice dacă un operator economic este exclus, să se aplice criterii de selecţie şi de atribuire a contractelor, precum şi să se verifice conformitatea cu documentele achiziţiei, indiferent de ordine. Prin urmare, ar trebui să fie posibilă respingerea ofertelor pe baza criteriilor de atribuire fără o verificare prealabilă a ofertantului respectiv în ceea ce priveşte criteriile de excludere sau de selecţie. (106) Contractele ar trebui să fie atribuite pe baza ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, în concordanţă cu articolul 67 din Directiva 2014/24/UE. (107) În interesul securităţii juridice, este necesar să se clarifice dacă criteriile de selecţie sunt strict legate de evaluarea candidaţilor sau a ofertanţilor şi dacă criteriile de atribuire sunt strict legate de evaluarea ofertelor. În special, calificările şi experienţa personalului desemnat să execute contractul ar trebui să fie utilizate doar drept criteriu de selecţie, şi nu drept criteriu de atribuire, deoarece acest lucru ar introduce un risc de suprapunere şi de dublă evaluare a aceluiaşi element. În plus, dacă astfel de calificări şi experienţă ar fi folosite ca un criteriu de atribuire, orice schimbare în ceea ce priveşte personalul desemnat să execute contractul, chiar şi în cazul în care acest lucru este justificat de motive de boală sau de o schimbare a postului, ar pune sub semnul întrebării condiţiile în care a fost atribuit contractul, creând, în felul acesta, insecuritate juridică. (108) Achiziţiile Uniunii ar trebui să aibă ca scop asigurarea utilizării eficace, transparente şi adecvate a fondurilor Uniunii, reducând totodată sarcina administrativă a destinatarilor fondurilor Uniunii. În acest sens, achiziţiile electronice ar trebui să contribuie la utilizarea mai eficientă a fondurilor Uniunii şi ar trebui să îmbunătăţească accesul la contracte pentru toţi operatorii economici. Toate instituţiile Uniunii care desfăşoară proceduri de achiziţii ar trebui să publice pe site-urile lor norme clare privind achiziţiile, cheltuielile şi monitorizarea, precum şi toate contractele atribuite, inclusiv valoarea acestora. (109) Ar trebui să se clarifice existenţa unei faze de deschidere şi a unei evaluări pentru fiecare procedură. O decizie de atribuire ar trebui să fie întotdeauna rezultatul unei evaluări. (110) Odată cu comunicarea rezultatului unei proceduri, candidaţii şi ofertanţii ar trebui să fie informaţi cu privire la motivele pentru care a fost luată decizia respectivă şi să primească o motivare detaliată pe baza conţinutului raportului de evaluare. (111) Întrucât criteriile nu se aplică într-o ordine dată, ofertanţii respinşi care au prezentat oferte conforme ar trebui să fie informaţi în legătură cu caracteristicile şi cu avantajele relative ale ofertei câştigătoare, în cazul în care solicită acest lucru. (112) În cazul contractelor-cadru pentru care se reia procedura concurenţială, nu ar trebui să existe obligaţia de a comunica informaţii unui contractant necâştigător privind caracteristicile şi avantajele relative ale ofertei câştigătoare, întrucât primirea unor astfel de informaţii de către părţile la acelaşi contract-cadru de fiecare dată când se reia procedura concurenţială ar putea aduce atingere concurenţei loiale dintre acestea. (113) O autoritate contractantă ar trebui să aibă posibilitatea de a anula o procedură de achiziţii înainte de semnarea contractului, fără ca ofertanţii sau candidaţii să aibă dreptul de a solicita despăgubiri. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere situaţiilor în care autoritatea contractantă a acţionat în aşa fel încât poate fi ţinută răspunzătoare pentru prejudiciile aduse, în conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii. (114) La fel ca în cazul Directivei 2014/24/UE, este necesar să se clarifice condiţiile în care se poate modifica un contract în cursul executării sale, fără a fi nevoie de o nouă procedură de achiziţii. În special, nu ar trebui să fie necesară o nouă procedură de achiziţii în cazurile referitoare la modificările de natură administrativă, succesiunea cu titlu universal şi aplicarea unor clauze sau opţiuni de revizuire clare şi fără echivoc care nu modifică cerinţele minime ale procedurii iniţiale. O nouă procedură de achiziţii ar trebui să fie impusă în cazul în care sunt aduse modificări semnificative contractului iniţial, în special cu privire la domeniul de aplicare şi la conţinutul drepturilor şi obligaţiilor reciproce ale părţilor, inclusiv în ceea ce priveşte distribuirea drepturilor de proprietate intelectuală. Modificările de acest tip denotă intenţia părţilor de a renegocia clauze sau condiţii esenţiale ale contractului respectiv, în special în cazul în care clauzele sau condiţiile modificate ar fi avut o influenţă asupra rezultatului procedurii dacă ar fi fost incluse în procedura iniţială. (115) Este necesar să se prevadă posibilitatea de a solicita o garanţie de bună execuţie pentru lucrări, produse şi servicii complexe, pentru a asigura respectarea obligaţiilor contractuale substanţiale, precum şi o bună execuţie pe toată durata contractului. De asemenea, este necesar să se prevadă posibilitatea de a solicita o garanţie sub forma unei sume de bani reţinute pentru a acoperi perioada de răspundere contractuală, în conformitate cu practica obişnuită în sectoarele în cauză. (116) Pentru a determina pragurile şi procedurile aplicabile, este necesar să se clarifice dacă instituţiile Uniunii, agenţiile executive şi organele Uniunii sunt considerate autorităţi contractante. Acestea nu ar trebui considerate autorităţi contractante atunci când efectuează o achiziţie de la un organism central de achiziţie. În plus, instituţiile Uniunii formează o singură entitate juridică şi departamentele acestora nu pot încheia contracte, ci doar acorduri la nivelul serviciilor, între ele. (117) Este oportun să se includă o trimitere în prezentul regulament la cele două praguri care sunt prevăzute în Directiva 2014/24/UE şi care se aplică lucrărilor, produselor şi, respectiv, serviciilor. Din motive de simplificare, precum şi pentru o bună gestiune financiară, aceste praguri ar trebui, de asemenea, să se aplice contractelor de concesiune, date fiind particularităţile nevoilor în materie de atribuire de contracte ale instituţiilor Uniunii. Prin urmare, o revizuire a respectivelor praguri prevăzute în Directiva 2014/24/UE ar trebui să fie direct aplicabilă achiziţiilor efectuate în temeiul prezentului regulament. (118) În vederea armonizării şi simplificării, procedurile standard aplicabile achiziţiilor ar trebui, de asemenea, să se aplice achiziţiilor prevăzute în cadrul regimului pentru contracte de servicii sociale şi alte servicii specifice menţionate la articolul 74 din Directiva 2014/24/UE. Prin urmare, pragul pentru achiziţiile în regim moderat ar trebui să fie aliniat cu pragul pentru contractele de achiziţii de servicii. (119) Este necesar să se precizeze condiţiile de aplicare a perioadei de aşteptare care trebuie îndeplinite înainte de semnarea unui contract sau a unui contract-cadru. (120) Normele aplicabile achiziţiilor în domeniul acţiunilor externe ar trebui să fie consecvente cu principiile stabilite în Directivele 2014/23/UE şi 2014/24/UE. (121) Pentru a reduce complexitatea, a raţionaliza normele existente şi a îmbunătăţi lizibilitatea normelor în materie de achiziţii, este necesar să se regrupeze dispoziţiile generale referitoare la achiziţii şi dispoziţiile specifice aplicabile achiziţiilor în domeniul acţiunilor externe şi să se elimine repetiţiile inutile şi referinţele încrucişate. (122) Este necesar să se clarifice care dintre operatorii economici au acces la achiziţiile efectuate în temeiul prezentului regulament, în funcţie de locul de stabilire al acestora, şi să se prevadă în mod explicit posibilitatea unui acces de acest tip şi pentru organizaţiile internaţionale. (123) Pentru a se realiza un echilibru între nevoia de transparenţă şi o mai mare coerenţă a normelor privind achiziţiile, pe de o parte, şi necesitatea de a oferi flexibilitate cu privire la anumite aspecte tehnice legate de respectivele norme, pe de altă parte, normele tehnice privind achiziţiile ar trebui să fie stabilite într-o anexă la prezentul regulament, iar competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte modificările aduse anexei respective. (124) Este necesar să se clarifice domeniul de aplicare al titlului privind granturile, în special în ceea ce priveşte tipul de acţiune sau organismul eligibil pentru granturi, precum şi în ceea ce priveşte angajamentele juridice care pot fi utilizate pentru a acoperi granturile. În special, deciziile de grant ar trebui eliminate treptat ca urmare a utilizării limitate a acestora şi a introducerii treptate a granturilor electronice. Structura ar trebui să fie simplificată prin mutarea dispoziţiilor privind instrumentele care nu sunt granturi în alte părţi ale prezentului regulament. Natura organismelor care pot primi granturi de funcţionare ar trebui clarificată prin a nu mai face referire la organisme care urmăresc un obiectiv de interes general al Uniunii deoarece respectivele organisme sunt acoperite de noţiunea de organisme care au un obiectiv ce se înscrie în cadrul unei politici a Uniunii şi o susţine. (125) Pentru a simplifica procedurile şi a îmbunătăţi lizibilitatea prezentului regulament, ar trebui simplificate şi raţionalizate dispoziţiile privind conţinutul cererilor de grant, al cererii de propuneri şi al acordului de grant. (126) Pentru a facilita punerea în aplicare a acţiunilor finanţate de donatori multipli în cazul în care finanţarea globală a acţiunii nu este cunoscută la data angajamentului contribuţiei Uniunii, este necesar să se clarifice modul în care contribuţia Uniunii este definită şi metoda de verificare a utilizării acesteia. (127) Experienţa rezultată din utilizarea finanţărilor sub forma unor sume forfetare, a unor costuri unitare sau la rate forfetare a indicat faptul că astfel de forme de finanţare simplifică în mod semnificativ procedurile administrative şi reduc în mod considerabil riscul de eroare. Independent de domeniul de intervenţie a Uniunii, sumele forfetare, costurile unitare şi ratele forfetare constituie forme adecvate de finanţare şi în special în cazul acţiunilor standardizate şi recurente, cum ar fi mobilitatea sau activităţile de formare. În plus, întrucât cooperarea instituţională între administraţiile publice ale statelor membre şi ale ţărilor beneficiare sau partenere (înfrăţirea instituţională) este pusă în aplicare de către instituţiile statelor membre, utilizarea opţiunilor simplificate în materie de costuri este justificată şi ar trebui să favorizeze implicarea acestora. Pentru asigurarea unei mai mari eficienţe, statele membre şi alţi destinatari ai fondurilor Uniunii ar trebui să poată recurge mai frecvent la opţiunile simplificate în materie de costuri. În contextul menţionat, condiţiile pentru utilizarea sumelor forfetare, a costurilor unitare şi a ratelor forfetare ar trebui să devină mai flexibile. Este necesar să se prevadă în mod explicit stabilirea unor sume forfetare unice care să acopere toate costurile eligibile ale acţiunii sau ale programului de lucru. În plus, pentru a susţine axarea pe rezultate, ar trebui să se acorde prioritate finanţării bazate pe realizări. Sumele forfetare, costurile unitare şi ratele forfetare bazate pe contribuţii ar trebui să rămână o opţiune în cazul în care cele pe baza realizărilor nu sunt posibile sau adecvate. (128) Procedurile administrative de autorizare a sumelor forfetare, a costurilor unitare şi a ratelor forfetare ar trebui simplificate atribuind competenţe de autorizare ordonatorilor de credite responsabili. După caz, o astfel de autorizaţie poate fi acordată de Comisie în funcţie de natura activităţilor sau a cheltuielilor ori având în vedere numărul de ordonatori de credite vizaţi. (129) În vederea reducerii decalajului în ceea ce priveşte disponibilitatea datelor utilizate pentru a stabili sumele forfetare, costurile unitare şi ratele forfetare, ar trebui să se permită recurgerea la avizele experţilor. (130) Chiar dacă ar trebui să se atingă potenţialul utilizării mai frecvente a formelor simplificate de finanţare, ar trebui să se asigure respectarea principiului bunei gestiuni financiare şi în special a principiilor economiei, eficienţei şi excluderii dublei finanţări. În acest scop, formele simplificate de finanţare ar trebui să asigure că resursele utilizate sunt adecvate pentru obiectivele care trebuie să fie îndeplinite, că nu se finanţează aceleaşi costuri de mai multe ori de la buget, că principiul cofinanţării este respectat şi că se evită supracompensarea generală a destinatarilor. Prin urmare, formele simplificate de finanţare ar trebui să se bazeze pe date statistice sau contabile, pe mijloace obiective similare sau pe avize ale experţilor. În plus, ar trebui să se aplice în continuare verificări, controale şi evaluări periodice adecvate. (131) Ar trebui clarificată diferenţa dintre sfera de aplicare a verificărilor şi controalelor şi sfera evaluărilor periodice a sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a ratelor forfetare. Verificările şi controalele respective ar trebui să se axeze pe îndeplinirea condiţiilor care determină plata unor sume forfetare, costuri unitare sau rate forfetare, inclusiv, dacă este necesar, pe obţinerea de realizări şi/sau rezultate. Condiţiile respective nu ar trebui să necesite raportarea cu privire la costurile suportate efectiv de beneficiar. În cazul în care cuantumurile sumelor forfetare, ale costurilor unitare sau ale finanţării la rate forfetare au fost stabilite ex ante de ordonatorul de credite competent sau de Comisie, acestea nu ar trebui contestate în cursul controalelor ex post. Acest lucru ar trebui să nu împiedice reducerea unui grant în caz de executare necorespunzătoare, parţială sau cu întârziere ori în cazul unor nereguli, fraude sau încălcări ale altor obligaţii. În special, un grant ar trebui să fie redus în cazul în care condiţiile care determină plata unor sume forfetare, costuri unitare sau rate forfetare nu au fost îndeplinite. Frecvenţa şi domeniul de aplicare ale evaluării periodice ar trebui să depindă de evoluţia şi natura costurilor, în special ţinându-se seama de modificările substanţiale ale preţurilor pieţei şi de alte circumstanţe relevante. Evaluarea periodică ar putea conduce la ajustări ale sumelor forfetare, ale costurilor unitare sau ale ratelor forfetare aplicabile în cadrul acordurilor viitoare, dar nu ar trebui să fie utilizată pentru punerea sub semnul întrebării a valorii sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a ratelor forfetare care a fost deja convenită. Evaluarea periodică a sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a ratelor forfetare ar putea necesita accesul la conturile beneficiarului în scopuri statistice şi metodologice iar un astfel de acces este, de asemenea, necesar în scopul prevenirii şi detectării fraudelor. (132) Pentru a facilita participarea organizaţiilor mici la punerea în aplicare a politicilor Uniunii în condiţiile unei disponibilităţi limitate a resurselor, este necesar ca valoarea muncii prestate de voluntari să fie recunoscută drept costuri eligibile. În consecinţă, astfel de organizaţii ar trebui să se poată baza într-o mai mare măsură pe activitatea voluntarilor cu scopul de a contribui la cofinanţarea acţiunii sau a programului de lucru. Fără a aduce atingere ratei maxime de cofinanţare specificate în actul de bază, în astfel de cazuri, grantul din partea Uniunii ar trebui să se limiteze la costurile eligibile estimate, altele decât cele care acoperă activitatea voluntarilor. Întrucât munca voluntarilor este o activitate furnizată de terţi fără ca beneficiarul să le plătească o remuneraţie, limitarea evită rambursarea unor costuri pe care beneficiarul nu le-a suportat. În plus, valoarea activităţii voluntarilor nu ar trebui să depăşească 50 % din contribuţiile în natură şi orice altă cofinanţare. (133) Pentru apărarea unuia dintre principiile fundamentale ale finanţelor publice, în prezentul regulament ar trebui să se menţină principiul de nonprofit. (134) În principiu, granturile ar trebui să fie acordate în urma unei cereri de propuneri. În cazul în care sunt permise excepţii, acestea ar trebui să fie interpretate şi aplicate în mod restrictiv în ceea ce priveşte domeniul de aplicare şi durata. Posibilitatea excepţională de a acorda granturi fără organizarea unei cereri de propuneri către organisme cu un monopol de facto sau de jure, ar trebui să fie utilizată doar în cazul în care organismele în cauză sunt singurele capabile să pună în aplicare tipurile relevante de activităţi sau au fost învestite cu un astfel de monopol prin lege sau de către o autoritate publică. (135) În contextul trecerii la granturile electronice şi la achiziţiile publice electronice, solicitanţilor şi ofertanţilor ar trebui să li se solicite să furnizeze o dovadă a statutului lor juridic şi a viabilităţii lor financiare doar o singură dată într-o anumită perioadă şi nu ar trebui să li se impună să prezinte din nou documente justificative la fiecare procedură de atribuire. Prin urmare, este necesar să se alinieze cerinţele referitoare la numărul de ani pentru care vor fi solicitate documentele în cadrul procedurilor de atribuire a granturilor sau al procedurilor de achiziţii. (136) Ar trebui facilitată utilizarea premiilor ca o formă valoroasă de sprijin financiar, care nu are legătură cu costurile previzibile, iar normele aplicabile ar trebui clarificate. Premiile ar trebui considerate ca fiind complementare altor instrumente de finanţare, cum ar fi granturile, şi nu ca înlocuitor al acestora. (137) Pentru a permite o punere în aplicare mai flexibilă a premiilor, obligaţia de a publica, în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, concursuri cu premii cu o valoare unitară de 1 000 000 EUR sau mai mare în fişele de program care însoţesc proiectul de buget ar trebui înlocuită cu o obligaţie de a transmite o informare prealabilă Parlamentului European şi Consiliului şi de a menţiona în mod explicit asemenea premii în decizia de finanţare. (138) Premiile ar trebui să se atribuie în conformitate cu principiile transparenţei şi egalităţii de tratament. În acest context, ar trebui stipulate caracteristicile minime ale concursurilor, în special modalităţile pentru plata premiului către câştigători după acordare, şi mijloacele de publicare corespunzătoare. De asemenea, este necesară stabilirea unei proceduri de acordare clar definite, de la depunerea candidaturilor la furnizarea informaţiilor solicitanţilor şi la notificarea solicitantului câştigător, care să reflecte procedura de acordare a granturilor. (139) Prezentul regulament ar trebui să stabilească principiile şi condiţiile aplicabile instrumentelor financiare, garanţiilor bugetare şi asistenţei financiare, precum şi normele privind limitarea răspunderii financiare a Uniunii, combaterea fraudei şi a spălării de bani, lichidarea instrumentelor financiare şi raportarea. (140) În ultimii ani, Uniunea a utilizat tot mai mult instrumente financiare care permit un efect de levier mai mare pentru buget, însă generează totodată un risc financiar pentru buget. Aceste instrumente financiare includ nu doar instrumentele financiare care intră sub incidenţa Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, ci şi alte instrumente, cum ar fi garanţiile bugetare şi asistenţa financiară, care anterior erau reglementate doar de normele stabilite în actele de bază respective ale acestora. Este important să se stabilească un cadru comun care să asigure omogenitatea principiilor aplicabile acestui set de instrumente şi regruparea lor în cadrul unui nou titlu în prezentul regulament, care să cuprindă, pe lângă normele existente aplicabile instrumentelor financiare, secţiuni privind garanţiile bugetare şi asistenţa financiară pentru statele membre sau ţările terţe. (141) Instrumentele financiare şi garanţiile bugetare pot fi utile pentru multiplicarea efectului fondurilor Uniunii atunci când acestea sunt puse în comun cu alte fonduri şi când includ un efect de levier. Instrumentele financiare şi garanţiile bugetare ar trebui executate numai în cazul în care nu există niciun risc de denaturare a concurenţei pe piaţa internă sau de incoerenţă cu normele privind ajutoarele de stat. (142) În cadrul creditelor anuale autorizate de Parlamentul European şi de Consiliu pentru un anumit program, instrumentele financiare şi garanţiile bugetare ar trebui folosite pe baza unei evaluări ex ante care să demonstreze că sunt eficiente pentru realizarea obiectivelor de politică ale Uniunii. (143) Instrumentele financiare, garanţiile bugetare şi asistenţa financiară ar trebui autorizate prin intermediul unui act de bază. Dacă, în cazuri justificate corespunzător, instrumentele financiare sunt instituite în absenţa unui act de bază, acestea ar trebui autorizate de Parlamentul European şi de Consiliu în cadrul bugetului. (144) Ar trebui să fie definite instrumentele care pot intra sub incidenţa titlului X, cum ar fi împrumuturile, garanţiile, investiţiile în capitaluri proprii, investiţiile în cvasicapitaluri şi instrumentele de partajare a riscurilor. Definiţia instrumentelor de partajare a riscurilor ar trebui să permită includerea îmbunătăţirii bonităţii pentru obligaţiunile de finanţare a proiectelor, acoperirea riscului legat de rambursarea datoriei în cadrul unui proiect şi atenuarea riscului de credit al deţinătorilor de obligaţiuni prin îmbunătăţirea bonităţii sub forma unui împrumut sau a unei garanţii. (145) Orice rambursare provenind de la un instrument financiar sau de la o garanţie bugetară ar trebui utilizată pentru instrumentul sau garanţia care a produs rambursarea, cu scopul de a îmbunătăţi eficienţa respectivului instrument sau a respectivei garanţii, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în actul de bază, şi ar trebui luată în considerare atunci când se propun noi credite pentru respectivul instrument sau garanţie. (146) Este oportun să se recunoască alinierea intereselor în urmărirea obiectivelor de politică ale Uniunii şi, în special, faptul că BEI şi FEI au competenţele specifice necesare pentru execuţia instrumentelor financiare şi a garanţiilor bugetare. (147) BEI şi FEI, acţionând ca grup, ar trebui să aibă posibilitatea să îşi transfere între ele o parte din execuţie, atunci când un astfel de transfer ar putea aduce beneficii punerii în aplicare a unei anumite acţiuni şi astfel cum a fost definit mai detaliat în acordul relevant cu Comisia. (148) Ar trebui clarificat faptul că, în cazul în care instrumentele financiare sau garanţiile bugetare sunt combinate cu forme auxiliare de sprijin din buget, normele privind instrumentele financiare şi garanţiile bugetare ar trebui să se aplice întregii măsuri. Astfel de norme ar trebui completate, după caz, cu cerinţe specifice prevăzute în normele sectoriale. (149) Execuţia instrumentelor financiare şi a garanţiilor bugetare finanţate din buget ar trebui să fie conformă cu politica Uniunii privind jurisdicţiile necooperante în scopuri fiscale şi cu actualizările acesteia, astfel cum sunt prevăzute în actele juridice relevante ale Uniunii şi în concluziile Consiliului, în special în concluziile Consiliului din 8 noiembrie 2016 privind criteriile pentru întocmirea listei UE de jurisdicţii necooperante în scopuri fiscale şi procesul de întocmire a acestei liste (15) şi în anexa la acestea, precum şi în concluziile Consiliului din 5 decembrie 2017 privind lista UE a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale (16) şi în anexele la acestea. (150) Garanţiile bugetare şi asistenţa financiară pentru statele membre sau ţările terţe sunt în general operaţiuni extrabugetare, care au un impact semnificativ în bilanţul contabil al Uniunii. Deşi rămân în general operaţiuni extrabugetare, includerea lor în prezentul regulament oferă o mai bună protecţie a intereselor financiare ale Uniunii şi un cadru mai clar pentru autorizarea, gestionarea şi contabilizarea lor. (151) Uniunea a lansat recent iniţiative importante bazate pe garanţii bugetare, cum ar fi Fondul european pentru investiţii strategice (FEIS) sau Fondul european pentru dezvoltare durabilă (FEDD). Aceste instrumente se caracterizează prin faptul că generează o datorie contingentă pentru Uniune şi implică provizioane de fonduri pentru punerea la dispoziţie a unei rezerve de lichidităţi care să permită bugetului să răspundă într-o manieră ordonată obligaţiilor de plată ce ar putea decurge din aceste datorii contingente. Pentru a garanta ratingul de credit al Uniunii şi, prin urmare, capacitatea sa de a furniza finanţare eficace, este esenţial ca autorizarea, provizionarea şi monitorizarea datoriilor contingente să urmeze un set solid de norme care ar trebui să se aplice tuturor garanţiilor bugetare. (152) Datoriile contingente care rezultă din garanţiile bugetare pot să acopere o gamă variată de operaţiuni de finanţare şi de investiţii. Posibilitatea ca o garanţie bugetară să fie cerută spre executare nu poate fi programată cu certitudine absolută pe bază anuală, ca în cazul împrumuturilor care au un calendar predefinit de rambursare. Prin urmare, este indispensabil să se stabilească un cadru pentru autorizarea şi monitorizarea datoriilor contingente care să asigure respectarea deplină, în orice moment, a plafonului pentru creditele de plată anuale stabilit în Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului (17). (153) Cadrul respectiv ar trebui, de asemenea, să prevadă gestiunea şi controlul, inclusiv prezentarea de rapoarte periodice privind expunerea financiară a Uniunii. Rata de provizionare a datoriilor financiare ar trebui stabilită pe baza unei evaluări adecvate a riscurilor financiare care decurg din instrumentul aferent. Sustenabilitatea datoriilor contingente ar trebui evaluată anual în cadrul procedurii bugetare. Ar trebui stabilit un mecanism de alertă timpurie pentru a se evita o penurie de provizioane menite să acopere datoriile financiare. (154) Utilizarea tot mai frecventă a instrumentelor financiare, a garanţiilor bugetare şi a asistenţei financiare necesită mobilizarea şi provizionarea unui volum semnificativ de credite de plată. Pentru a produce efectul de levier, asigurând totodată un nivel adecvat de protecţie împotriva datoriilor financiare, este important să se optimizeze cuantumul provizioanelor necesare şi să se sporească eficienţa prin punerea în comun a acestor provizioane într-un fond comun de provizionare. În plus, utilizarea mai flexibilă a acestor provizioane puse în comun permite o rată de provizionare globală eficace, care asigură protecţia solicitată cu un volum optimizat de resurse. (155) Pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare a fondului comun de provizionare pentru perioada de programare de după 2020, Comisia ar trebui să prezinte, până la 30 iunie 2019, o evaluare externă independentă a avantajelor şi dezavantajelor pe care le prezintă încredinţarea gestiunii financiare a activelor fondului comun de provizionare către Comisie, către BEI, sau o combinaţie a celor două, ţinând seama de criteriile tehnice şi instituţionale relevante utilizate în compararea serviciilor de gestionare a activelor, inclusiv de infrastructura tehnică, compararea costurilor pentru serviciile furnizate, structura instituţională, raportarea, performanţa, răspunderea şi competenţele fiecărei instituţii, precum şi celelalte mandate de gestionare a activelor pentru buget. Evaluarea ar trebui să fie însoţită, după caz, de o propunere legislativă. (156) Normele aplicabile în cazul constituirii de provizioane şi al fondului comun de provizionare ar trebui să ofere un cadru solid de control intern. Orientările aplicabile gestionării resurselor în fondul comun de provizionare ar trebui stabilite de către Comisie, după consultarea contabilului Comisiei. Ordonatorii de credite ai instrumentelor financiare, ai garanţiilor bugetare sau ai asistenţei financiare ar trebui să monitorizeze în mod activ datoriile financiare aflate în responsabilitatea lor, iar administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare ar trebui să gestioneze numerarul şi activele fondului în conformitate cu normele şi procedurile stabilite de contabilul Comisiei. (157) Garanţiile bugetare şi asistenţa financiară ar trebui să respecte acelaşi set de principii care a fost stabilit pentru instrumentele financiare. Garanţiile bugetare, în special, ar trebui să fie irevocabile, necondiţionate şi la cerere. Acestea ar trebui să fie executate prin gestiune indirectă sau, numai în cazuri excepţionale, prin gestiune directă. Ele ar trebui să acopere numai operaţiunile de finanţare şi de investiţii, iar contrapărţile lor ar trebui să contribuie cu propriile resurse la operaţiunile acoperite. (158) Asistenţa financiară acordată statelor membre sau ţărilor terţe ar trebui să fie sub forma unui împrumut, a unei linii de credit sau a oricărui alt instrument considerat adecvat pentru a asigura eficacitatea sprijinului. În acest scop, Comisia ar trebui să fie împuternicită, în actul de bază relevant, să ia cu împrumut fondurile necesare de pe pieţele de capital sau de la instituţiile financiare, evitându-se implicarea Uniunii în orice transformare a scadenţelor care ar expune-o la un risc de rată a dobânzii sau la vreun alt risc comercial. (159) Dispoziţiile privind instrumentele financiare ar trebui să se aplice cât mai curând posibil pentru a realiza simplificarea şi eficienţa cerute. Dispoziţiile referitoare la garanţiile bugetare şi la asistenţa financiară, precum şi la fondul comun de provizionare ar trebui să se aplice începând cu cadrul financiar multianual de după 2020. Acest calendar va permite pregătirea temeinică a noilor instrumente de gestionare a datoriilor contingente, precum şi o aliniere între principiile enunţate în titlul X şi, pe de o parte, propunerea de cadru financiar multianual de după 2020 iar pe de altă parte, programele specifice legate de respectivul cadru. (160) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (18) stabileşte norme referitoare, printre altele, la finanţarea partidelor politice şi a fundaţiilor politice la nivel european, în special în ceea ce priveşte condiţiile de finanţare, acordarea şi distribuirea fondurilor, donaţiilor şi contribuţiilor, finanţarea campaniilor aferente alegerilor pentru Parlamentul European, cheltuielile rambursabile, interzicerea anumitor finanţări, conturile, raportarea şi auditul, executarea şi controlul, sancţiunile, cooperarea dintre Autoritatea pentru partidele şi fundaţiile politice europene, ordonatorul de credite al Parlamentului European şi statele membre şi transparenţa. (161) Ar trebui incluse norme în prezentul regulament privind contribuţiile din bugetul în beneficiul partidelor politice europene, astfel cum prevede Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014. (162) Sprijinul financiar acordat partidelor politice europene ar trebui să ia forma unei contribuţii specifice, pentru a răspunde nevoilor specifice ale respectivelor partide. (163) Deşi sprijinul financiar se acordă fără obligaţia unui program anual de lucru, partidele politice europene ar trebui să justifice ex post utilizarea eficientă a fondurilor din partea Uniunii. În special, ordonatorul de credite competent ar trebui să verifice dacă fondurile au fost utilizate pentru a plăti cheltuieli rambursabile, astfel cum s-a stabilit în cererea de contribuţii, în termenele stabilite în prezentul regulament. Contribuţiile în beneficiul partidelor politice europene ar trebui cheltuite până la sfârşitul exerciţiului financiar ulterior celui în care au fost acordate, după care eventualele fonduri necheltuite ar trebui să fie recuperate de către ordonatorul de credite competent. (164) Fondurile din partea Uniunii acordate pentru finanţarea costurilor de funcţionare ale partidelor politice europene nu ar trebui să fie utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, în special pentru a finanţa direct sau indirect părţi terţe precum partidele politice naţionale. Partidele politice europene ar trebui să utilizeze contribuţiile pentru a plăti un procent din cheltuielile actuale şi viitoare, şi nu cheltuieli sau datorii contractate înainte de depunerea cererilor de contribuţii. (165) Acordarea contribuţiilor ar trebui, de asemenea, să fie simplificată şi adaptată particularităţilor partidelor politice europene, în special prin lipsa criteriilor de selecţie, prin stabilirea unei plăţi unice de prefinanţare integrală ca normă generală şi prin posibilitatea de a utiliza sume forfetare, finanţare la rate forfetare şi costuri unitare. (166) Contribuţiile din buget ar trebui să fie suspendate, reduse sau suprimate dacă partidele politice europene încalcă Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014. (167) Sancţiunile care se bazează atât pe prezentul regulament, cât şi pe Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 ar trebui impuse în mod coerent şi cu respectarea principiului ne bis in idem. În conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, sancţiunile administrative şi/sau financiare prevăzute în prezentul regulament nu trebuie să fie impuse în unul dintre cazurile în care au fost deja impuse sancţiuni în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1141/2014. (168) Prezentul regulament ar trebui să stabilească un cadru general în care sprijinul bugetar poate fi folosit ca instrument în domeniul acţiunii externe, inclusiv obligaţia ca ţara terţă să furnizeze Comisiei informaţii adecvate şi în timp util pentru a evalua îndeplinirea condiţiilor şi dispoziţiilor convenite, asigurându-se protecţia intereselor financiare ale Uniunii. (169) Pentru a consolida rolul Parlamentului European şi al Consiliului, ar trebui clarificată procedura de înfiinţare a unor fonduri fiduciare ale Uniunii. De asemenea, este necesar să se specifice principiile aplicabile contribuţiilor la fondurile fiduciare ale Uniunii, în special importanţa obţinerii unor contribuţii din partea altor donatori, care justifică instituirea acestor fonduri în ceea ce priveşte valoarea adăugată. Este necesar, de asemenea, să se clarifice responsabilităţile actorilor financiari şi ale Consiliului de administraţie al fondului fiduciar al Uniunii şi să se definească norme care să asigure o reprezentare echitabilă a donatorilor participanţi în cadrul Consiliului de administraţie al fondului fiduciar al Uniunii şi un vot favorabil obligatoriu din partea Comisiei pentru utilizarea fondurilor. Totodată, este important să se stabilească mai în detaliu cerinţele de raportare aplicabile fondurilor fiduciare ale Uniunii. (170) În concordanţă cu raţionalizarea normelor existente şi pentru a evita repetarea nejustificată, dispoziţiile speciale prevăzute în partea a II-a din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 aplicabile FEGA, cercetării, acţiunilor externe şi fondurilor specifice ale Uniunii ar trebui fie introduse doar în secţiunile relevante din prezentul regulament, cu condiţia ca dispoziţiile să fie încă utilizate şi pertinente. (171) Dispoziţiile privind prezentarea conturilor şi contabilitatea ar trebui simplificate şi clarificate. Prin urmare, este oportun să fie grupate laolaltă toate dispoziţiile privind conturile anuale şi alte raportări financiare. (172) Ar trebui îmbunătăţit modul în care instituţiile Uniunii raportează în prezent informaţii privind proiectele imobiliare către Parlamentul European şi Consiliu. Instituţiile Uniunii ar trebui să aibă posibilitatea de a finanţa noi proiecte imobiliare cu veniturile primite pentru clădirile deja vândute. În consecinţă, ar trebui introdusă o trimitere la dispoziţiile privind veniturile alocate interne în dispoziţiile privind proiectele imobiliare. Acest lucru ar permite satisfacerea nevoilor în schimbare în politica imobiliară a instituţiilor Uniunii, reducându-se costurile şi introducându-se un grad mai mare de flexibilitate. (173) Pentru a adapta normele aplicabile anumitor organe ale Uniunii, normele detaliate cu privire la achiziţii şi condiţiile detaliate şi raportul minim pentru rata efectivă de provizionare, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei cu privire la regulamentul financiar-cadru pentru organele instituite în temeiul TFUE şi al Tratatului Euratom, la regulamentul financiar-tip pentru organismele de parteneriat public-privat, modificările aduse anexei I la prezentul regulament, condiţiile detaliate şi metodologia de calcul al ratei efective de provizionare şi modificarea raportului minim definit al ratei efective de provizionare, care nu ar trebui stabilită la un nivel mai mic de 85 %. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestora au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. (174) Pentru a se garanta faptul că programul Uniunii Europene pentru ocuparea forţei de muncă şi inovare socială (EaSI), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (19) oferă rapid resurse adecvate în scopul de a susţine priorităţile politice în schimbare, cotele orientative pentru fiecare dintre cele trei axe şi procentajele minime pentru fiecare dintre priorităţile tematice în cadrul fiecărei axe ar trebui să permită o mai mare flexibilitate, menţinând în acelaşi timp un nivel ambiţios de utilizare pentru parteneriatele transfrontaliere EURES. Acest lucru ar trebui să îmbunătăţească gestionarea EaSI şi să permită direcţionarea resurselor bugetare asupra unor acţiuni care produc rezultate sociale şi de ocupare a forţei de muncă mai bune. (175) Pentru a facilita investiţiile în infrastructurile de turism cultural şi durabil, fără a aduce atingere aplicării actelor juridice ale Uniunii în domeniul mediului, în special a Directivelor 2001/42/CE (20) şi 2011/92/UE (21) ale Parlamentului European şi ale Consiliului, după caz, ar trebui clarificate anumite restricţii în ceea ce priveşte anvergura sprijinului în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (22) pentru astfel de investiţii. Prin urmare, este necesar să se introducă restricţii clare în ceea ce priveşte limitarea amplorii contribuţiei FEDR la astfel de investiţii de la 2 august 2018. (176) Pentru a putea face faţă provocărilor generate de creşterea fluxurilor de migranţi şi de refugiaţi, ar trebui precizate obiectivele la care FEDR poate contribui în cadrul sprijinului său pentru migranţi şi refugiaţi, astfel încât statele membre să poată asigura investiţii care să se axeze pe resortisanţii ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere legală, inclusiv solicitanţi de azil şi beneficiari de protecţie internaţională. (177) În vederea facilitării punerii în aplicare a operaţiunilor în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (23), ar trebui extinsă sfera potenţialilor beneficiari. Prin urmare, autorităţilor de management ar trebui să li se permită să considere persoanele fizice drept beneficiari şi ar trebui elaborată o definiţie mai flexibilă a beneficiarilor în contextul ajutorului de stat. (178) În practică, strategiile macroregionale sunt convenite prin adoptarea de concluzii ale Consiliului. Aşa cum s-a întâmplat de la intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, astfel de concluzii pot fi aprobate de Consiliul European, după caz, ţinând seama de competenţele respectivei instituţii prevăzute la articolul 15 din TUE. Prin urmare, definiţia „strategiilor macroregionale” prevăzută în regulamentul menţionat ar trebui modificată în consecinţă. (179) Cu scopul de a garanta o bună gestiune financiară a FEDR, FSE, Fondului de coeziune, FEADR şi FEPAM (denumite în continuare „fonduri structurale şi de investiţii europene” – „fonduri ESI”) care sunt executate prin gestiune partajată şi de a clarifica obligaţiile statelor membre, principiile generale prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 ar trebui să se refere la principiile prevăzute în prezentul regulament privind controlul intern al execuţiei bugetare şi evitarea conflictelor de interese. (180) În vederea maximizării sinergiilor între toate fondurile Uniunii pentru a răspunde într-un mod eficace provocărilor legate de migraţie şi azil, ar trebui să se garanteze faptul că, atunci când obiectivele tematice sunt transpuse în priorităţi în cadrul normelor specifice fondurilor, aceste priorităţi reflectă utilizarea adecvată a fiecărui fond ESI pentru respectivele domenii. După caz, ar trebui să se asigure coordonarea cu Fondul pentru azil, migraţie şi integrare (FAMI). (181) Pentru a asigura coerenţa dispoziţiilor referitoare la programare, o dată pe an ar trebui efectuată o aliniere între acordurile de parteneriat şi modificările programelor aprobate de Comisie în anul calendaristic precedent. (182) Pentru a facilita elaborarea şi implementarea strategiilor de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunităţii, fondul principal ar trebui să fie în măsură să acopere costurile de pregătire, de funcţionare şi de animare. (183) În scopul de a facilita realizarea investiţiilor de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunităţii şi a investiţiilor teritoriale integrate (ITI), ar trebui clarificate rolurile şi responsabilităţile grupurilor de acţiune locală în ceea ce priveşte strategiile de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunităţii, respectiv ale autorităţilor locale, ale organismelor de dezvoltare regională sau ale organizaţiilor neguvernamentale în ceea ce priveşte ITI, în ceea ce priveşte alte organisme ale programului. Desemnarea unui organism intermediar în conformitate cu normele specifice fondurilor ar trebui solicitată numai în cazurile în care organismele competente execută sarcini suplimentare care intră în responsabilitatea autorităţii de management sau de certificare sau a agenţiei de plăţi. (184) Autorităţile de management ar trebui să aibă posibilitatea de a implementa instrumentele financiare prin atribuirea directă a unui contract către BEI şi instituţiile financiare internaţionale. (185) Numeroase state membre au înfiinţat bănci sau instituţii aflate în proprietate publică care îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui mandat de politică publică pentru promovarea unor activităţi de dezvoltare economică. Astfel de bănci sau instituţii aflate în proprietate publică au caracteristici specifice care le diferenţiază de băncile comerciale private în ceea ce priveşte tipul de proprietate, mandatul lor de dezvoltare şi faptul că nu se axează cu precădere pe maximizarea profiturilor. Rolul principal al acestor bănci sau instituţii aflate în proprietate publică este de a atenua disfuncţionalităţile pieţei, atunci când în anumite regiuni sau în anumite domenii de politică sau sectoare de activitate serviciile financiare nu sunt asigurate într-o măsură suficientă de băncile comerciale. Respectivele bănci sau instituţii aflate în proprietate publică sunt cele mai în măsură să promoveze accesul la fondurile ESI, menţinând în acelaşi timp neutralitatea concurenţială. Rolul şi caracteristicile lor specifice pot permite statelor membre să crească utilizarea instrumentelor financiare, în vederea maximizării impactului fondurilor ESI în economia reală. Un astfel de rezultat ar fi în concordanţă cu politica Comisiei de a facilita rolul acestor bănci sau instituţii aflate în proprietate publică în calitate de administratori de fonduri, atât în contextul implementării fondurilor ESI, cât şi în ceea ce priveşte combinarea fondurilor ESI cu finanţarea din partea FEIS, astfel cum se prevede în special în Planul de investiţii pentru Europa. Fără a aduce atingere contractelor deja atribuite pentru implementarea instrumentelor financiare în conformitate cu legislaţia aplicabilă, este justificat să se clarifice faptul că autorităţile de management pot să atribuie contracte în mod direct unor astfel de bănci sau instituţii aflate în proprietate publică. Totuşi, pentru a se asigura că posibilitatea de atribuire directă rămâne compatibilă cu principiile pieţei interne, ar trebui să fie stabilite condiţii stricte care trebuie îndeplinite de către băncile sau instituţiile aflate în proprietate publică. Astfel de condiţii ar trebui să includă faptul că nu poate exista participare privată directă la capital, cu excepţia formelor nemajoritare sau nedecisive de participare a capitalului privat în conformitate cu cerinţele prevăzute în Directiva 2014/24/UE. Mai mult, şi strict limitat la domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, o bancă sau instituţie aflată în proprietate publică ar trebui de asemenea să aibă posibilitatea să implementeze instrumente financiare în cazul în care participarea capitalului privat nu exercită nicio influenţă asupra deciziilor privind gestiunea curentă a instrumentelor financiare sprijinite de fondurile ESI. (186) Pentru a se menţine posibilitatea ca FEDR şi FEADR să contribuie la instrumente financiare comune de garanţie neplafonată şi de securitizare în favoarea IMM-urilor, este necesar să se prevadă posibilitatea ca statele membre să utilizeze FEDR şi FEADR pentru a contribui la astfel de instrumente pe parcursul întregii perioade de programare şi să se actualizeze dispoziţiile relevante referitoare la respectiva opţiune, precum cele privind evaluările ex ante şi analizele şi să se introducă pentru FEDR posibilitatea programării la nivel de axă prioritară. (187) Adoptarea Regulamentului (UE) 2015/1017 al Parlamentului European şi al Consiliului (24) a urmărit să dea statelor membre posibilitatea să utilizeze fondurile ESI pentru a contribui la finanţarea proiectelor eligibile sprijinite prin FEIS. Ar trebui introdusă în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 o dispoziţie specifică pentru a stabili termenii şi condiţiile care vor permite o mai bună interacţiune şi complementaritate care să faciliteze posibilitatea de a combina fondurile ESI cu produse financiare ale BEI în cadrul garanţiei UE aferente FEIS. (188) La desfăşurarea operaţiunilor lor, organismele care implementează instrumente financiare ar trebui să respecte politica Uniunii privind jurisdicţiile necooperante în scopuri fiscale şi actualizările acesteia, astfel cum sunt prevăzute în actele juridice relevante ale Uniunii şi în concluziile Consiliului, în special în concluziile Consiliului din 8 noiembrie 2016 şi în anexa la acestea, precum şi în concluziile Consiliului din 5 decembrie 2017 şi în anexele la acestea. (189) Pentru a simplifica şi a armoniza cerinţele în materie de control şi de audit şi pentru a îmbunătăţi responsabilitatea instrumentelor financiare implementate de către BEI şi alte instituţii financiare internaţionale, este necesar să se modifice dispoziţiile privind gestiunea şi controlul instrumentelor financiare în vederea facilitării procesului de asigurare. Respectiva modificare nu ar trebui să se aplice instrumentelor financiare menţionate la articolul 38 alineatul (1) litera (a) şi la articolul 39 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 care au fost stabilite printr-un acord de finanţare semnat înainte de 2 august 2018. Pentru astfel de instrumente financiare, ar trebui să se aplice în continuare articolul 40 din regulamentul menţionat, în forma aplicabilă în momentul semnării acordului de finanţare. (190) În scopul de a asigura condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce priveşte modelele rapoartelor de control şi ale rapoartelor anuale de audit menţionate la articolul 40 alineatul (1) din regulamentul menţionat, ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei. Competenţele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (25). (191) Pentru a asigura consecvenţa cu felul în care au fost tratate corecţiile financiare în perioada de programare 2007-2013, este necesar să se clarifice faptul că, în cazul instrumentelor financiare, ar trebui să fie posibil să se permită o contribuţie anulată ca urmare a unei nereguli individuale care urmează să fie reutilizată pentru cheltuieli reglementare în cadrul aceleiaşi operaţiuni, astfel încât corecţia financiară aferentă să nu aibă drept consecinţă o pierdere netă pentru operaţiunea privind instrumentul financiar. (192) Pentru a acorda mai mult timp pentru semnarea unor acorduri de finanţare care să permită utilizarea de conturi de garanţie pentru plăţi destinate investiţiilor în destinatari finali după sfârşitul perioadei de eligibilitate pentru instrumentele bazate pe participaţii, termenul pentru semnarea acestor acorduri de finanţare ar trebui să fie prelungit până la 31 decembrie 2018. (193) Pentru a încuraja investitorii care îşi desfăşoară activitatea după principiul economiei de piaţă să coinvestească în proiecte de interes public, ar trebui introdus conceptul de tratament diferenţiat al investitorilor, care permite în anumite condiţii ca fondurile ESI să ocupe o poziţie subordonată faţă de un investitor care îşi desfăşoară activitatea după principiul economiei de piaţă şi faţă de produsele financiare ale BEI care sunt acoperite de garanţia UE aferentă FEIS. În acelaşi timp, ar trebui stabilite condiţiile de aplicare a unui astfel de tratament diferenţiat atunci când se execută fondurile ESI. (194) Având în vedere faptul că ratele dobânzii s-au menţinut o perioadă îndelungată la un nivel scăzut şi pentru a nu penaliza nejustificat organismele care execută instrumente financiare, este necesar, sub rezerva unei gestiuni active a trezoreriei, să se permită finanţarea dobânzii negative generate ca urmare a investiţiilor din fondurile ESI în temeiul articolului 43 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 din resursele restituite instrumentului financiar. (195) Pentru a alinia cerinţele de raportare la noile dispoziţii privind tratamentul diferenţiat al investitorilor şi pentru a evita suprapunerea anumitor cerinţe, articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 ar trebui modificat. (196) Pentru a se facilita implementarea fondurilor ESI, este necesar să se acorde statelor membre posibilitatea implementării acţiunilor de asistenţă tehnică prin atribuirea directă a unui contract către BEI, alte instituţii financiare internaţionale şi bănci sau instituţii aflate în proprietate publică. (197) Pentru o armonizare sporită a condiţiilor pentru operaţiunile generatoare de venituri nete după finalizare acestora, dispoziţiile relevante ale prezentului regulament ar trebui să se aplice operaţiunilor deja selectate, dar aflate încă în derulare şi operaţiunilor care încă nu au fost selectate în cadrul respectivei perioade de programare. (198) Pentru a se oferi un stimulent puternic implementării măsurilor în materie de eficienţă energetică, economiile de costuri care rezultă din îmbunătăţirea eficienţei energetice realizate de o operaţiune nu ar trebui să fie tratate drept venituri nete. (199) În vederea facilitării implementării operaţiunilor generatoare de venituri, ar trebui permisă reducerea ratei de cofinanţare în orice moment pe parcursul implementării programului şi ar trebui prevăzute posibilităţi de stabilire a unor procente forfetare din venituri nete la nivel naţional. (200) Ca urmare a adoptării cu întârziere a Regulamentului (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (26) şi a faptului că nivelurile de intensitate a ajutorului au fost stabilite prin regulamentul menţionat, este necesar să se stabilească anumite derogări în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 pentru FEPAM în ceea ce priveşte operaţiunile generatoare de venituri. Dat fiind faptul că respectivele derogări prevăd condiţii mai favorabile pentru anumite operaţiuni generatoare de venituri în cazul cărora cuantumurile sau ratele sprijinului sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 508/2014, este necesar să se stabilească o altă dată de aplicare a acestor derogări pentru a se asigura egalitatea de tratament a operaţiunilor sprijinite în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1303/2013. (201) Pentru a reduce sarcina administrativă pentru beneficiari, ar trebui majorat pragul care scuteşte anumite operaţiuni de la cerinţa de a calcula şi de a lua în considerare veniturile generate în timpul implementării lor. (202) Pentru a facilita sinergiile dintre fondurile ESI şi alte instrumente ale Uniunii, cheltuielile suportate ar trebui să poată fi rambursate din diferite fonduri ESI şi instrumente ale Uniunii pe baza unei proporţii stabilite în prealabil. (203) Pentru a promova utilizarea unor sume forfetare şi având în vedere faptul că sumele forfetare trebuie să se bazeze pe o metodă de calcul justă, echitabilă şi verificabilă, care asigură buna gestiune financiară, limita superioară aplicabilă pentru utilizarea lor ar trebui să fie eliminată. (204) Pentru a reduce sarcina administrativă generată de implementarea proiectelor de către beneficiari, ar trebui introdusă o nouă opţiune simplificată în materie de costuri pentru finanţarea bazată pe alte condiţii decât costurile operaţiunilor. (205) Pentru a simplifica normele care reglementează utilizarea fondurilor şi a reduce sarcina administrativă aferentă, statele membre ar trebui să recurgă în mai mare măsură la opţiuni simplificate în materie de costuri. (206) Luând în considerare faptul că, în conformitate cu articolul 71 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, obligaţia de a asigura caracterul durabil al operaţiunilor de investiţii se aplică de la plata finală către beneficiar, precum şi faptul că, atunci când investiţia constă în achiziţionarea prin leasing de maşini şi echipamente noi, plata finală are loc la sfârşitul perioadei contractuale, obligaţia respectivă nu ar trebui să se aplice acestui tip de investiţii. (207) Pentru a se asigura o aplicare pe scară largă a opţiunilor simplificate în materie de costuri, ar trebui stabilită utilizarea obligatorie a unor bareme standard de costuri unitare, sume forfetare sau rate forfetare pentru operaţiuni sau proiecte care fac parte dintr-o operaţiune care primeşte sprijin din partea FEDR şi a FSE sub un anumit prag, sub rezerva dispoziţiilor tranzitorii relevante. Autorităţii de management sau comitetului de monitorizare pentru programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană ar trebui să i se acorde posibilitatea de a prelungi perioada tranzitorie cu o perioadă pe care o consideră adecvată dacă consideră că o astfel de obligaţie creează o sarcină administrativă disproporţionată. O astfel de obligaţie nu ar trebui să se aplice operaţiunilor care beneficiază de sprijin în cadrul unui ajutor de stat care nu constituie ajutor de minimis. Pentru astfel de operaţiuni, toate formele de granturi şi de asistenţă rambursabilă ar trebui să rămână o opţiune. În acelaşi timp, pentru toate fondurile ESI ar trebui introdusă utilizarea proiectelor de buget ca metodologie suplimentară de stabilire a costurilor simplificate. (208) Pentru a facilita o aplicare mai timpurie şi mai bine orientată a opţiunilor simplificate în materie de costuri, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce priveşte completarea Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 cu norme specifice suplimentare privind rolul, răspunderea şi responsabilităţile organismelor care implementează instrumentele financiare, criteriile de selecţie aferente şi produsele care pot fi furnizate prin intermediul instrumentelor financiare, completarea dispoziţiilor Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 privind baremele standard pentru costuri unitare sau finanţarea la rate forfetare şi metoda de calcul justă, echitabilă şi verificabilă cu ajutorul căreia acestea ar putea fi stabilite, precum şi specificarea modalităţilor detaliate privind finanţarea bazată mai degrabă pe îndeplinirea condiţiilor legate de progresele înregistrate în implementarea sau realizarea obiectivelor programelor decât pe costuri şi pe aplicarea lor. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii din statele membre, iar experţii acestora au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. (209) În vederea reducerii sarcinii administrative, ar trebui intensificată utilizarea ratelor forfetare, care nu necesită stabilirea unei metodologii de către statele membre. Prin urmare, ar trebui introduse alte două rate forfetare: una pentru calcularea cheltuielilor directe cu personalul, iar cealaltă pentru calcularea costurilor eligibile rămase, pe baza cheltuielilor cu personalul. În plus, ar trebui oferite clarificări suplimentare privind metodele de calculare a cheltuielilor cu personalul. (210) În vederea îmbunătăţirii eficacităţii şi a impactului operaţiunilor, ar trebui facilitată implementarea operaţiunilor care acoperă întregul teritoriu al unui stat membru sau a operaţiunilor care acoperă diferite zone vizate de programe şi ar trebui sporite posibilităţile de a efectua cheltuieli în afara Uniunii pentru anumite investiţii. (211) Pentru a încuraja statele membre să recurgă la evaluarea proiectelor majore de către experţi independenţi, declaraţia de cheltuieli privind proiectul major transmisă Comisiei înainte de evaluarea pozitivă de către expertul independent ar trebui să fie luată în considerare după ce Comisia a fost informată cu privire la transmiterea informaţiilor relevante către expertul independent. (212) Pentru a promova utilizarea de planuri comune de acţiune, care vor reduce sarcina administrativă pentru beneficiari, este necesar să se reducă cerinţele de reglementare legate de stabilirea unui plan comun de acţiune, menţinând în acelaşi timp o atenţie adecvată în privinţa principiilor orizontale, inclusiv egalitatea de gen şi dezvoltarea durabilă, care au adus contribuţii importante la implementarea efectivă a fondurilor ESI. (213) Pentru a se evita o sarcină administrativă inutilă pentru beneficiari, normele privind informarea, comunicarea şi vizibilitatea ar trebui să respecte principiul proporţionalităţii. Prin urmare, este important să se clarifice domeniul de aplicare al respectivelor norme. (214) În scopul de a se reduce sarcina administrativă şi de a se asigura utilizarea eficientă a asistenţei tehnice în cadrul FEDR, al FSE şi al Fondului de coeziune şi în diferite categorii de regiuni, ar trebui să se asigure un grad mai mare de flexibilitate pentru calcularea şi monitorizarea limitelor respective care se aplică asistenţei tehnice acordate statelor membre. (215) Cu scopul raţionalizării structurilor de implementare, ar trebui să se clarifice faptul că posibilitatea ca autoritatea de management, autoritatea de certificare şi autoritatea de audit să facă parte din acelaşi organism public este disponibilă şi pentru programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană. (216) Responsabilităţile autorităţilor de management în ceea ce priveşte verificarea cheltuielilor în cazul în care sunt folosite opţiuni simplificate în materie de costuri ar trebui precizate mai în detaliu. (217) Pentru a se asigura că beneficiarii pot valorifica pe deplin potenţialul de simplificare oferit de soluţiile de e-guvernanţă în implementarea fondurilor ESI şi a Fondului de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane (FEAD), în special cu scopul de a facilita gestionarea electronică integrală a documentelor, este necesar să se clarifice faptul că nu este necesar un suport de hârtie dacă sunt îndeplinite anumite condiţii. (218) Pentru a se spori proporţionalitatea controalelor şi a se diminua sarcina administrativă provenită din suprapunerea controalelor, mai ales pentru micii beneficiari, fără ca principiul bunei gestiuni financiare să fie subminat, pentru FEDR, FSE, Fondul de coeziune şi FEPAM ar trebui să prevaleze principiul auditului unic, iar pragurile sub care o operaţiune nu este supusă la mai mult de un audit ar trebui dublate. (219) Este important să se îmbunătăţească vizibilitatea fondurilor ESI şi să se sensibilizeze publicul cu privire la rezultatele şi realizările acestora. Activităţile de informare şi comunicare şi măsurile de sporire a vizibilităţii pentru public rămân esenţiale în ceea ce priveşte publicarea realizărilor fondurilor ESI şi demonstrarea modului în care sunt investite resursele financiare ale Uniunii. (220) În vederea facilitării accesului anumitor grupuri-ţintă la FSE, nu ar trebui să fie necesară colectarea de date pentru anumiţi indicatori menţionaţi în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (27). (221) Pentru a se asigura egalitatea de tratament în cazul operaţiunilor sprijinite în temeiul prezentului regulament, este necesar să se stabilească data aplicării anumitor modificări la Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. (222) Pentru a se garanta faptul că întreaga perioadă de programare pentru Regulamentele (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013 şi (UE) nr. 223/2014 ale Parlamentului European şi ale Consiliului (28) este reglementată de un set coerent de norme, este necesar ca unele dintre modificările aduse regulamentelor menţionate să se aplice de la 1 ianuarie 2014. Prin adoptarea unei aplicări retroactive a respectivelor modificări, este luat în considerare principiul încrederii legitime. (223) Pentru a se accelera implementarea instrumentelor financiare care combină sprijinul prin fondurile ESI cu produsele financiare ale BEI în cadrul garanţiei UE aferente FEIS şi pentru a se prevedea un temei juridic continuu pentru semnarea unor acorduri de finanţare care să permită utilizarea de conturi de garanţie pentru instrumentele bazate pe participaţii, este necesar ca unele dintre modificările aduse prezentului regulament să se aplice începând cu 1 ianuarie 2018. Adoptarea unei aplicări retroactive a respectivelor modificări asigură facilitarea avansată a finanţării proiectelor prin intermediul unui sprijin combinat din partea fondurilor ESI şi din partea FEIS şi evitarea unui vid juridic între data expirării anumitor dispoziţii din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 şi data intrării în vigoare a prelungirii acestora în temeiul prezentului regulament. (224) Simplificările şi modificările aduse normelor sectoriale ar trebui să se aplice cât mai curând posibil, pentru a facilita accelerarea punerii în aplicare în cursul actualei perioade de programare şi, prin urmare, ar trebui să se aplice de la 2 august 2018. (225) Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) ar trebui să continue, după 31 decembrie 2017, să acorde temporar sprijin tinerilor care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare (NEET), care locuiesc în regiuni afectate în mod disproporţionat de concedieri masive. Pentru a permite acordarea de asistenţă continuă către NEET, modificarea la Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (29), care asigură această asistenţă, ar trebui să se aplice începând de la 1 ianuarie 2018. (226) Pentru unul sau mai multe sectoare ale Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) ar trebui să poată fi instituite, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (30), mecanisme de finanţare mixtă. Aceste mecanisme de finanţare mixtă ar putea să finanţeze operaţiuni de finanţare mixtă, care sunt acţiuni ce combină forme de sprijin nerambursabile, cum ar fi sprijin din bugetele statelor membre, al granturilor MIE, al fondurilor ESI, şi instrumente financiare din bugetul Uniunii, inclusiv combinaţii între instrumentele bazate pe participaţii ale MIE şi instrumentele de datorie ale MIE, pe de o parte, şi finanţarea din partea grupului BEI, a băncilor naţionale de promovare, a instituţiilor de dezvoltare sau a altor instituţii de finanţare, din partea investitorilor, şi sprijin financiar privat. Finanţarea din partea grupului BEI ar trebui să includă finanţarea acordată de BEI în cadrul FEIS iar sprijinul financiar privat ar trebui să includă atât contribuţii financiare directe cât şi indirecte, precum şi sprijin primit prin parteneriate de tip public-privat. (227) Conceperea şi instituirea mecanismelor de finanţare mixtă ar trebui să se bazeze pe o evaluare ex ante efectuată în conformitate cu prezentul regulament şi ar trebui să reflecte învăţămintele desprinse din implementarea „Cererii de finanţare mixtă” a MIE menţionată în Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 20 ianuarie 2017 de modificare a Deciziei de punere în aplicare a Comisiei C(2014)1921 de instituire a unui program de lucru multianual 2014-2020 pentru acordarea de asistenţă financiară în domeniul Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) – Sectorul transporturi. Mecanismele de finanţare mixtă ale MIE ar trebui să fie stabilite de programele de lucru multianuale şi/sau anuale şi adoptate în conformitate cu articolele 17 şi 25 din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013. Comisia ar trebui să garanteze transparenţa şi transmiterea în timp util Parlamentului European şi Consiliului a rapoartelor sale privind punerea în aplicare a oricărui mecanism de finanţare mixtă al MIE. (228) Obiectivul mecanismelor de finanţare mixtă ale MIE ar trebui să fie de a facilita şi de a raţionaliza o singură cerere pentru toate formele de sprijin, inclusiv granturile Uniunii din MIE şi finanţarea din partea sectorului privat. Astfel de mecanisme de finanţare mixtă ar trebui să aibă ca obiectiv optimizarea procesului de depunere a cererilor pentru promotorii de proiecte, oferind un singur proces de evaluare, din punct de vedere tehnic şi financiar. (229) Mecanismele de finanţare mixtă ale MIE ar trebui să crească flexibilitatea în ceea ce priveşte prezentarea proiectelor şi să simplifice şi să raţionalizeze procesul de identificare şi finanţare a proiectelor. Acestea ar trebui, de asemenea, să sporească asumarea responsabilităţii şi angajamentul instituţiilor financiare implicate, astfel atenuând riscurile aferente proiectelor. (230) Mecanismele de finanţare mixtă ale MIE ar trebui să aducă o mai bună coordonare, un mai bun schimb de informaţii şi o mai bună cooperare între statele membre, Comisie, BEI, băncile naţionale de promovare şi investitorii privaţi, cu scopul de a genera şi sprijini o rezervă solidă de proiecte care urmăresc obiectivele de politică ale MIE. (231) Mecanismele de finanţare mixtă ale MIE ar trebui să vizeze sporirea efectului multiplicator al cheltuielilor Uniunii prin atragerea de resurse suplimentare din partea investitorilor privaţi, asigurând astfel un grad maxim de implicare a investitorilor privaţi. În plus, ele ar trebui să garanteze faptul că acţiunile sprijinite devin viabile din punct de vedere economic şi financiar şi contribuie la atragerea de investiţii. Ele ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii de atingere a ţintelor stabilite în cadrul Conferinţei de la Paris privind schimbările climatice (COP 21), la crearea de locuri de muncă şi la conectivitatea transfrontalieră. Este important ca, atunci când se folosesc atât MIE, cât şi FEIS pentru finanţarea unor acţiuni, Curtea de Conturi să examineze dacă a fost asigurată buna gestiune financiară, în conformitate cu articolul 287 din TFUE şi articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013. (232) În majoritatea cazurilor, se preconizează că granturile din sectorul transporturilor vor rămâne principalul mijloc de sprijinire a obiectivelor de politică ale Uniunii. Aplicarea mecanismelor de finanţare mixtă ale MIE ar trebui, prin urmare, să nu reducă disponibilitatea unor astfel de granturi. (233) Participarea coinvestitorilor privaţi la proiectele de transporturi ar putea fi facilitată prin reducerea riscului financiar. Garanţiile de primă pierdere furnizate de BEI prin mecanismele financiare comune sprijinite de buget precum mecanismele de finanţare mixtă pot fi adecvate în acest scop. (234) Finanţarea din partea MIE ar trebui să se bazeze pe criteriile de selecţie şi de atribuire stabilite în programele de lucru multianuale şi anuale în temeiul articolului 17 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013, indiferent de forma de finanţare utilizată, sau pe o combinaţie a acestora. (235) În evaluările Regulamentului (UE) nr. 1316/2013 ar trebui luată în considerare experienţa dobândită în materie de mecanisme de finanţare mixtă. (236) Nu ar trebui să se înţeleagă că introducerea mecanismelor de finanţare mixtă ale MIE prin prezentul regulament aduce atingere rezultatului negocierilor privind cadrul financiar multianual pentru perioada de după 2020. (237) Ţinându-se seama de rata foarte ridicată de execuţie a MIE în sectorul transporturilor şi pentru a se sprijini punerea în aplicare a proiectelor cu cea mai mare valoare adăugată pentru reţeaua transeuropeană de transport în ceea ce priveşte coridoarele reţelei centrale, a proiectelor transfrontaliere, a proiectelor privind celelalte secţiuni ale reţelei centrale şi a proiectelor eligibile în cadrul priorităţilor orizontale astfel cum sunt enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1316/2013, este necesar să se permită în mod excepţional utilizarea cu mai multă flexibilitate a programului de lucru multianual, permiţându-se cuantumului pachetului financiar să ajungă până la 95 % din resursele bugetare financiare menţionate în Regulamentul (UE) nr. 1316/2013. Cu toate acestea, este important să se ofere sprijin suplimentar în perioada rămasă de punere în aplicare a MIE priorităţilor cuprinse în programele anuale de lucru. (238) Având în vedere natura diferită a sectorului telecomunicaţiilor din cadrul MIE şi a sectoarelor transporturilor şi energiei din cadrul MIE, şi anume dimensiunea medie mai mică a granturilor şi diferenţele privind tipul de costuri şi tipul de proiecte, ar trebui evitată o sarcină inutilă pentru beneficiarii şi statele membre care participă la acţiuni conexe printr-o obligaţie de certificare mai puţin împovărătoare, fără a slăbi principiul bunei gestiuni financiare. (239) În temeiul Regulamentului (UE) nr. 283/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (31), numai granturile şi achiziţiile pot fi în prezent utilizate pentru a sprijini acţiuni în domeniul infrastructurilor de servicii digitale. Pentru a se asigura funcţionarea cât mai eficientă a infrastructurilor pentru servicii digitale, ar trebui puse la dispoziţie şi alte instrumente financiare pentru sprijinirea unor astfel de acţiuni, actualmente utilizate în cadrul MIE, inclusiv instrumente financiare inovatoare. (240) Pentru a se evita o sarcină administrativă inutilă pentru autorităţile de management care ar putea împiedica punerea în aplicare eficace a FEAD, este oportun să se simplifice şi să se faciliteze procedura de modificare a elementelor neesenţiale ale programelor operaţionale. (241) Pentru a se simplifica în continuare utilizarea FEAD, este oportun să se prevadă dispoziţii suplimentare cu privire la eligibilitatea cheltuielilor, în special cu privire la utilizarea de bareme standard de costuri unitare, sume forfetare şi rate forfetare. (242) Pentru a se evita tratamentul inechitabil al organizaţiilor partenere, neregulile imputabile numai organismului responsabil de achiziţionarea de asistenţă nu ar trebui să afecteze eligibilitatea cheltuielilor efectuate de organizaţiile partenere. (243) Pentru a se simplifica execuţia fondurilor ESI şi FEAD şi pentru a se evita insecuritatea juridică, ar trebui clarificate anumite responsabilităţi ale statelor membre în materie de gestiune şi control. (244) Având în vedere necesitatea aplicării coerente a normelor financiare relevante în cadrul exerciţiului financiar, este recomandat în principiu ca partea întâi a prezentului regulament (Regulamentul financiar) să înceapă să aplice de la începutul unui exerciţiu financiar. Cu toate acestea, pentru a garanta că simplificarea considerabilă prevăzută de prezentul regulament, atât în ceea ce priveşte Regulamentul financiar, cât şi modificările aduse normelor sectoriale, aduce avantaje beneficiarilor fondurilor Uniunii cât mai devreme cu putinţă, este oportun să se prevadă, în mod excepţional, ca prezentul regulament să se aplice de la intrarea sa în vigoare. În acelaşi timp, pentru a lăsa un termen suplimentar pentru adaptarea la noile norme, instituţiile Uniunii ar trebui să continue să aplice Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 până la sfârşitul exerciţiului financiar 2018 în ceea ce priveşte punerea în aplicare a creditelor lor administrative. (245) Anumite modificări referitoare la instrumente financiare, garanţii bugetare şi asistenţa financiară ar trebui să se aplice doar de la data intrării în vigoare a cadrului financiar multianual de după 2020, astfel încât să existe suficient timp pentru a adapta temeiurile juridice aplicabile şi programele la noile norme. (246) Informaţiile cu privire la media anuală de echivalente normă întreagă şi la valoarea estimată a veniturilor alocate reportate din exerciţiile precedente ar trebui furnizate pentru prima dată împreună cu proiectul de buget care urmează să fie prezentat în 2021 pentru a acorda Comisiei suficient timp pentru adaptarea la noua obligaţie, ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT: PARTEA I REGULAMENTUL FINANCIAR TITLUL I OBIECT, DEFINIŢII ŞI PRINCIPII GENERALE ART. 1 Obiect Prezentul regulament stabileşte normele privind întocmirea şi execuţia bugetului general al Uniunii Europene şi al Comunităţii Europene a Energiei Atomice (denumit în continuare „bugetul”), precum şi privind prezentarea şi auditarea conturilor acestora. ART. 2 Definiţii În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii: 1. „solicitant” înseamnă o persoană fizică sau o entitate cu sau fără personalitate juridică care a depus o cerere în cadrul unei proceduri de atribuire de granturi sau al unui concurs cu premii; 2. „document aferent cererii” înseamnă o ofertă, o cerere de participare, o cerere de grant sau o candidatură la un concurs cu premii; 3. „procedură de atribuire” înseamnă o procedură de achiziţii, o procedură de atribuire de granturi, un concurs cu premii sau o procedură de selectare a experţilor sau a persoanelor sau entităţilor care execută bugetul în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c); 4. „act de bază” înseamnă un act juridic, altul decât o recomandare sau un aviz, care asigură un temei juridic pentru o acţiune şi pentru execuţia cheltuielilor corespunzătoare înregistrate în buget, a garanţiei bugetare sau a asistenţei financiare furnizate din buget şi care poate avea oricare dintre următoarele forme: (a) în sfera de aplicare a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Tratatul Euratom), forma unui regulament, a unei directive sau a unei decizii în sensul articolului 288 din TFUE; sau (b) în sfera de aplicare a titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE), una dintre formele specificate la articolul 28 alineatul (1), articolul 31 alineatul (2), articolul 33, articolul 42 alineatul (4) şi articolul 43 alineatul (2) din Tratatul UE; 5. „beneficiar” înseamnă o persoană fizică sau o entitate cu sau fără personalitate juridică cu care s-a semnat un acord de grant; 6. „mecanism sau platformă de finanţare mixtă” înseamnă un cadru de cooperare instituit între Comisie şi instituţii de dezvoltare sau alte instituţii de finanţare publice în vederea combinării unor forme de ajutor nerambursabil şi/sau instrumente financiare şi/sau garanţii bugetare din buget cu forme de sprijin rambursabil din partea instituţiilor de dezvoltare sau a altor instituţii de finanţare publice, precum şi din partea unor instituţii de finanţare din sectorul privat şi a investitorilor din sectorul privat; 7. „execuţie bugetară” înseamnă desfăşurarea de activităţi referitoare la gestionarea, monitorizarea, controlul şi auditarea creditelor bugetare în conformitate cu metodele prevăzute la articolul 62; 8. „angajament bugetar” înseamnă operaţiunea prin care ordonatorul de credite competent rezervă creditele bugetare care sunt necesare pentru a acoperi plăţi ulterioare în vederea onorării unor angajamente juridice; 9. „garanţie bugetară” înseamnă un angajament juridic al Uniunii de sprijinire a unui program de acţiuni prin asumarea unei obligaţii financiare din buget la care se poate recurge în cazul în care un anumit eveniment se materializează în cursul punerii în aplicare a programului şi care îşi păstrează valabilitatea pe întreaga durată a angajamentelor asumate în cadrul programului sprijinit; 10. „contract imobiliar” înseamnă un contract care are ca obiect achiziţionarea, schimbul, închirierea pe termen lung, uzufructul, leasingul, închirierea sau închirierea în vederea cumpărării, cu sau fără opţiunea de cumpărare, a unor terenuri, a unor clădiri sau a altor bunuri imobile. Acesta acoperă atât clădirile existente, cât şi clădirile nefinalizate, cu condiţia ca respectivul candidat să fi obţinut o autorizaţie de construire valabilă pentru ele. Acesta nu acoperă clădiri proiectate în conformitate cu specificaţiile autorităţii contractante care sunt vizate de contracte de achiziţii de lucrări; 11. „candidat” înseamnă un operator economic care a solicitat o invitaţie de participare sau a fost invitat să participe la o procedură restrânsă, la o procedură competitivă cu negociere, la un dialog competitiv, la un parteneriat pentru inovare, la un concurs de proiecte sau la o procedură de negociere; 12. „organism central de achiziţie” înseamnă o autoritate contractantă care oferă activităţi de achiziţie centralizate şi, atunci când este cazul, activităţi de achiziţie auxiliare; 13. „verificare” înseamnă verificarea unui aspect specific al unei operaţiuni de venituri sau de cheltuieli; 14. „contract de concesiune” înseamnă un contract cu titlu oneros încheiat în scris între unul sau mai mulţi operatori economici şi una sau mai multe autorităţi contractante în sensul articolelor 174 şi 178, pentru a încredinţa executarea de lucrări sau prestarea şi gestionarea de servicii unui operator economic (denumit în continuare „concesiune”) şi pentru care: (a) remunerarea constă fie numai în dreptul de a exploata lucrările sau serviciile, fie în acest drept împreună cu o plată; (b) atribuirea contractului de concesiune presupune transferul către concesionar a unui risc de exploatare în ceea ce priveşte exploatarea respectivelor lucrări sau servicii, care cuprinde riscul aferent cererii sau riscul aferent ofertei ori ambele. Se consideră că concesionarul îşi asumă un risc de exploatare atunci când, în condiţii normale de exploatare, nu i se garantează recuperarea investiţiilor efectuate sau a costurilor suportate pentru exploatarea lucrărilor sau a serviciilor în cauză; 15. „datorie contingentă” înseamnă o obligaţie financiară potenţială care ar putea apărea în funcţie de rezultatul unui eveniment viitor; 16. „contract” înseamnă un contract de achiziţii publice sau un contract de concesiune; 17. „contractant” înseamnă un operator economic cu care s-a încheiat un contract de achiziţii publice; 18. „acord de contribuţie” înseamnă un acord încheiat cu persoane sau entităţi care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (ii)-(viii); 19. „control” înseamnă orice măsură luată pentru a furniza o asigurare rezonabilă cu privire la eficacitatea, eficienţa şi economia operaţiunilor, fiabilitatea informaţiilor raportate, protejarea activelor şi a informaţiilor, prevenirea, detectarea şi corectarea fraudelor şi a neregulilor şi monitorizarea acestora, precum şi buna gestionare a riscurilor legate de legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente, ţinându-se seama de caracterul multianual al programelor, precum şi de natura plăţilor respective. Controalele pot presupune diverse verificări, precum şi punerea în aplicare a oricăror politici şi proceduri în vederea atingerii obiectivelor menţionate la prima teză; 20. „contraparte” înseamnă partea căreia i se acordă o garanţie bugetară; 21. „criză” înseamnă: (a) o situaţie de pericol imediat sau iminent care riscă să degenereze într-un conflict armat sau să destabilizeze o ţară sau vecinătatea acesteia; (b) o situaţie provocată de dezastre naturale, crize provocate de om, cum ar fi războaiele şi alte conflicte sau circumstanţe excepţionale cu efecte comparabile, legate, de exemplu, de schimbările climatice, de degradarea mediului, de privarea de acces la resursele energetice şi naturale sau de sărăcia extremă; 22. „dezangajare” înseamnă o operaţiune prin care ordonatorul de credite competent anulează total sau parţial rezervarea creditelor efectuată anterior printr-un angajament bugetar; 23. „sistem dinamic de achiziţie” înseamnă un proces în întregime electronic pentru achiziţii curente de bunuri disponibile în general pe piaţă; 24. „operator economic” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, inclusiv o entitate publică sau un grup de astfel de persoane, care se oferă să furnizeze produse, să execute lucrări, să presteze servicii sau să furnizeze bunuri imobile; 25. „investiţie de capital” înseamnă punerea la dispoziţia unei societăţi a unei investiţii, directe sau indirecte, de capital, în schimbul dreptului de proprietate totală sau parţială asupra societăţii respective, atunci când investitorul de capital poate exercita un anumit control asupra managementului societăţii şi poate beneficia de profiturile acesteia; 26. „oficiu european” înseamnă o structură administrativă înfiinţată de Comisia Europeană sau de către Comisie împreună cu una sau mai multe alte instituţii ale Uniunii pentru a îndeplini sarcini orizontale specifice; 27. „decizie administrativă definitivă” înseamnă o decizie a unei autorităţi administrative care are un efect definitiv şi obligatoriu în conformitate cu legea aplicabilă; 28. „activ financiar” înseamnă orice activ sub formă de numerar, un instrument de capital al unei entităţi publice sau private sau un drept contractual de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o astfel de entitate; 29. „instrument financiar” înseamnă o măsură a Uniunii de sprijin financiar acordat de la buget în vederea atingerii unuia sau mai multor obiective de politică specifice ale Uniunii care poate lua forma unor investiţii de capital sau cvasicapital, împrumuturi, garanţii sau alte instrumente de partajare a riscurilor şi care poate fi, după caz, combinată cu alte forme de sprijin financiar, cu fonduri cu gestiune partajată sau cu fonduri din Fondul european de dezvoltare (FED); 30. „datorie financiară” înseamnă o obligaţie contractuală de a ceda numerar sau un alt activ financiar unei alte entităţi; 31. „contract-cadru” înseamnă un contract de achiziţii publice încheiat între unul sau mai mulţi operatori economici şi una sau mai multe autorităţi contractante în scopul stabilirii clauzelor unor contracte specifice care se întemeiază pe acesta şi care trebuie atribuite pe parcursul unei perioade date, în special în ceea ce priveşte preţul, şi, după caz, cantitatea preconizată; 32. „provizionare globală” înseamnă cuantumul total al resurselor considerate necesare pe întreaga durată a unei garanţii bugetare ca urmare a aplicării ratei de provizionare menţionate la articolul 211 alineatul (1) cuantumului din garanţia bugetară autorizat prin actul de bază, menţionat la articolul 210 alineatul (1) litera (b); 33. „grant” înseamnă o contribuţie financiară acordată sub formă de donaţie. Atunci când este acordată în cadrul gestiunii directe, o astfel de contribuţie este reglementată de titlul VIII; 34. „garanţie” înseamnă un angajament scris de asumare a responsabilităţii, integral sau parţial, pentru datoria, obligaţia sau executarea de către o terţă parte a obligaţiilor sale în cazul în care intervine un eveniment care determină executarea unei astfel de garanţii, cum ar fi imposibilitatea de rambursare a împrumutului; 35. „garanţie la cerere” înseamnă o garanţie care trebuie onorată de către garant la cererea contrapărţii, în pofida unor eventuale deficienţe în executarea obligaţiei-suport; 36. „contribuţie în natură” înseamnă resurse nefinanciare puse gratuit la dispoziţia unui beneficiar de către terţi; 37. „angajament juridic” înseamnă o acţiune prin care ordonatorul de credite competent creează sau stabileşte o obligaţie care determină o plată ulterioară sau plăţi ulterioare şi recunoaşterea unei cheltuieli de la buget şi care include acorduri şi contracte specifice încheiate în temeiul unor acorduri-cadru de parteneriat financiar şi contracte-cadru; 38. „efect de levier” înseamnă cuantumul finanţării rambursabile acordate destinatarilor finali eligibili împărţit la cuantumul contribuţiei Uniunii; 39. „risc de lichiditate” înseamnă riscul ca un activ financiar deţinut în fondul comun de provizionare să nu poată fi vândut în cursul unei anumite perioade de timp fără a suporta pierderi semnificative; 40. „împrumut” înseamnă un contract prin care creditorul este obligat să pună la dispoziţia debitorului un cuantum în bani convenit pentru o perioadă convenită şi în temeiul căruia debitorul este obligat să ramburseze cuantumul respectiv la termenul convenit; 41. „grant de valoare scăzută” înseamnă un grant mai mic sau egal cu 60 000 EUR; 42. „organizaţie dintr-un stat membru” înseamnă o entitate stabilită într-un stat membru ca organism de drept public sau ca organism de drept privat căreia îi este încredinţată o misiune de serviciu public şi care primeşte garanţii financiare adecvate din partea statului membru; 43. „metodă de execuţie” înseamnă oricare dintre metodele de execuţie bugetară menţionate la articolul 62, şi anume gestiune directă, gestiune indirectă şi gestiune partajată; 44. „acţiune cu donatori multipli” înseamnă orice acţiune în cadrul căreia fondurile Uniunii sunt puse în comun cu cele ale cel puţin unui alt donator; 45. „efect multiplicator” înseamnă investiţia realizată de destinatarii finali eligibili împărţită la cuantumul contribuţiei Uniunii; 46. „performanţe” înseamnă realizările obţinute în urma unei acţiuni determinate în conformitate cu norme sectoriale; 47. „participant” înseamnă un candidat sau un ofertant în cadrul unei proceduri de achiziţii, un solicitant în cadrul unei proceduri de acordare de granturi, un expert în cadrul unei proceduri de selectare a experţilor, un solicitant care participă la un concurs cu premii sau o persoană sau o entitate care participă la o procedură de executare a fondurilor Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c); 48. „premiu” înseamnă o contribuţie financiară oferită ca recompensă în urma unui concurs. Atunci când este acordată în cadrul gestiunii directe, o astfel de contribuţie este reglementată de titlul IX; 49. „achiziţie” înseamnă achiziţionarea, prin intermediul unui contract, de lucrări, produse sau servicii, precum şi achiziţionarea sau închirierea de terenuri, de clădiri sau de alte bunuri imobile de către una sau mai multe autorităţi contractante de la operatori economici aleşi de respectivele autorităţi contractante; 50. „document de achiziţie” înseamnă orice document produs de autoritatea contractantă sau la care aceasta face trimitere pentru a descrie sau a determina elementele procedurii de achiziţie, inclusiv: (a) măsurile de publicitate prevăzute la articolul 163; (b) invitaţia la procedura de ofertare; (c) caietul de sarcini, care include specificaţiile tehnice şi criteriile relevante, sau documentele descriptive în cazul unui dialog competitiv; (d) proiectul de contract; 51. „contract de achiziţii publice” înseamnă un contract cu titlu oneros încheiat în scris între unul sau mai mulţi operatori economici şi una sau mai multe autorităţi contractante în sensul articolelor 174 şi 178, pentru a obţine, în schimbul unui preţ plătit integral sau parţial de la buget, furnizarea de bunuri mobile sau imobile, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, cuprinzând: (a) contracte imobiliare; (b) contracte de achiziţii de produse; (c) contracte de achiziţii de lucrări; (d) contracte de achiziţii de servicii. 52. „investiţie de cvasicapital” înseamnă un tip de finanţare care se situează între capital şi datorie, care implică un risc mai mare decât datoria cu rang prioritar, dar mai redus decât fondurile proprii, şi care poate fi structurată ca datorie, în mod tipic negarantată şi subordonată şi în unele cazuri convertibilă în capital sau în capital preferenţial; 53. „destinatar” înseamnă un beneficiar, un contractant, un expert extern remunerat sau o persoană ori entitate care primeşte premii sau fonduri în temeiul unui instrument financiar sau care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c); 54. „acord repo” înseamnă vânzarea de titluri de valoare contra numerar, cu un acord de răscumpărare a acestora la o dată ulterioară prestabilită sau la cerere; 55. „credit pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică” înseamnă un credit înregistrat fie într-unul dintre titlurile bugetare referitoare la domeniile de politică aferente „cercetării indirecte” sau „cercetării directe”, fie într-un capitol referitor la activităţile de cercetare dintr-un alt titlu; 56. „rezultat” înseamnă efectele punerii în aplicare a unei acţiuni determinate în conformitate cu norme sectoriale; 57. „instrument de partajare a riscului” înseamnă un instrument financiar care permite partajarea unui risc definit între două sau mai multe entităţi, dacă este cazul în schimbul unei remunerări convenite; 58. „contract de servicii” înseamnă un contract care are ca obiect toate serviciile intelectuale şi neintelectuale, altele decât cele care fac obiectul contractelor de achiziţii de produse, contractelor de achiziţii de lucrări şi contractelor imobiliare; 59. „bună gestiune financiară” înseamnă execuţia bugetului în conformitate cu principiile economiei, eficienţei şi eficacităţii; 60. „Statutul funcţionarilor” înseamnă Statutul funcţionarilor Uniunii Europene şi Regimul aplicabil altor agenţi ai Uniunii Europene stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68; 61. „subcontractant” înseamnă un operator economic care este propus de un candidat, un ofertant sau un contractant să execute o parte dintr-un contract sau de un beneficiar să execute o parte din sarcinile cofinanţate printr-un grant; 62. „cotizaţie” înseamnă sume plătite organismelor la care Uniunea este membru, în conformitate cu deciziile bugetare şi condiţiile de plată stabilite de organismul respectiv; 63. „contract de achiziţii de produse” înseamnă un contract care are ca obiect achiziţionarea, leasingul, închirierea sau cumpărarea în rate, cu sau fără opţiune de cumpărare, de produse şi care poate include, cu titlu accesoriu, lucrări de amplasare şi de instalare; 64. „asistenţă tehnică” înseamnă, fără a se aduce atingere normelor sectoriale, activităţile de sprijin şi de consolidare a capacităţilor necesare pentru punerea în aplicare a unui program sau a unei acţiuni, în special activităţi de pregătire, gestionare, monitorizare, evaluare, audit şi control; 65. „ofertant” înseamnă un operator economic care a depus o ofertă; 66. „Uniune” înseamnă Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice sau ambele, în funcţie de context; 67. „instituţie a Uniunii” înseamnă Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul, Comisia, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Curtea de Conturi, Comitetul Economic şi Social European, Comitetul Regiunilor, Ombudsmanul European, Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor sau Serviciul European de Acţiune Externă („SEAE”); Banca Centrală Europeană nu trebuie considerată o instituţie a Uniunii; 68. „vânzător” înseamnă un operator economic înregistrat pe o listă de vânzători care vor fi invitaţi să prezinte cereri de participare la proceduri de ofertare sau să depună oferte; 69. „voluntar” înseamnă o persoană care desfăşoară de bună voie o activitate pentru o organizaţie, fără să fie remunerată; 70. „lucrare” înseamnă rezultatul unui ansamblu de lucrări de construcţii de clădiri sau de geniu civil care este suficient în sine pentru a îndeplini o funcţie economică sau tehnică; 71. „contract de achiziţii de lucrări” înseamnă un contract care are ca obiect: (a) execuţia sau execuţia şi proiectarea unei lucrări; (b) execuţia sau execuţia şi proiectarea unei lucrări legate de una dintre activităţile menţionate în anexa II la Directiva 2014/24/UE; sau (c) realizarea, prin orice mijloace, a unei lucrări care corespunde cerinţelor precizate de autoritatea contractantă care exercită o influenţă decisivă asupra tipului sau proiectului lucrării. ART. 3 Conformitatea legislaţiei secundare cu prezentul regulament (1) Dispoziţiile privind execuţia veniturilor şi a cheltuielilor bugetare, menţionate într-un act de bază, respectă principiile bugetare prevăzute în titlul II. (2) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor de la alineatul (1), orice propunere sau modificare a unei propuneri prezentate autorităţii legislative care face derogare de la dispoziţiile prezentului regulament, altele decât cele prevăzute în titlul II, sau de la actele delegate adoptate în temeiul acestuia precizează respectivele derogări şi, în cuprinsul considerentelor şi al expunerii de motive din propunerile sau modificările respective, motivele specifice care justifică astfel de derogări. ART. 4 Perioade, date şi termene În absenţa unor dispoziţii contrare ale prezentului regulament, termenelor stabilite în prezentul regulament li se aplică Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului (32). ART. 5 Protecţia datelor cu caracter personal Prezentul regulament nu aduce atingere Regulamentelor (CE) nr. 45/2001 şi (UE) 2016/679. TITLUL II BUGETUL ŞI PRINCIPIILE BUGETARE ART. 6 Respectarea principiilor bugetare Întocmirea şi execuţia bugetului respectă principiile unităţii, exactităţii bugetare, anualităţii, echilibrului, unităţii de cont, universalităţii, specificităţii, bunei gestiuni financiare şi transparenţei, în conformitate cu prezentul regulament. CAP. 1 Principiile unităţii şi exactităţii bugetare ART. 7 Domeniul de aplicare al bugetului (1) Pentru fiecare exerciţiu financiar, bugetul prevede şi autorizează toate veniturile şi cheltuielile considerate necesare pentru Uniune. Acesta cuprinde: (a) veniturile şi cheltuielile Uniunii, inclusiv cheltuielile administrative care rezultă în urma punerii în aplicare a dispoziţiilor Tratatului UE referitoare la politica externă şi de securitate comună (PESC), şi cheltuielile operaţionale generate de punerea în aplicare a dispoziţiilor respective, atunci când acestea se efectuează de la buget; (b) veniturile şi cheltuielile Comunităţii Europene a Energiei Atomice. (2) Bugetul conţine credite diferenţiate, formate din credite de angajament şi credite de plată, şi credite nediferenţiate. Creditele autorizate pentru exerciţiul financiar constau în: (a) credite prevăzute în buget, inclusiv în bugetele rectificative; (b) credite reportate din exerciţiile financiare anterioare; (c) credite reconstituite în conformitate cu articolul 15; (d) credite rezultate din plăţi de prefinanţare care au fost rambursate în conformitate cu articolul 12 alineatul (4) litera (b); (e) credite prevăzute ca urmare a încasării de venituri alocate în cursul exerciţiului financiar sau reportate din exerciţii financiare precedente. (3) Creditele de angajament acoperă costurile totale ale angajamentelor juridice asumate în cursul exerciţiului financiar, sub rezerva articolului 114 alineatul (2). (4) Creditele de plată acoperă plăţi efectuate pentru onorarea angajamentelor juridice asumate în cursul exerciţiului financiar sau al exerciţiilor financiare precedente. (5) Alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol nu împiedică angajarea globală a creditelor şi nici constituirea angajamentelor bugetare pe tranşe anuale, astfel cum se prevede la articolul 112 alineatul (1) primul paragraf litera (b) şi la articolul 112 alineatul (2). ART. 8 Norme speciale care reglementează principiile unităţii şi exactităţii bugetare (1) Fiecare venit şi fiecare cheltuială se înregistrează la o linie bugetară. (2) Fără a aduce atingere cheltuielilor ordonanţate generate de datoriile contingente prevăzute la articolul 210 alineatul (2), nu se poate angaja sau autoriza nicio cheltuială peste creditele autorizate. (3) Un credit se înregistrează în buget numai dacă se referă la un element de cheltuieli considerat necesar. (4) Dobânzile generate de plăţile de prefinanţare efectuate de la buget nu sunt datorate Uniunii, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în acordurile de contribuţie sau în acordurile de finanţare în cauză. CAP. 2 Principiul anualităţii ART. 9 Definiţie Creditele înregistrate în buget se autorizează pentru exerciţiul financiar care începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie. ART. 10 Contabilizarea bugetară a veniturilor şi a creditelor (1) Veniturile unui exerciţiu financiar se înregistrează în conturile exerciţiului respectiv pe baza sumelor încasate în cursul acestuia. Cu toate acestea, resursele proprii ale lunii ianuarie din următorul exerciţiu financiar pot fi puse la dispoziţie în avans, în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 609/2014. (2) Înregistrările privind taxa pe valoarea adăugată (TVA) şi resursele proprii bazate pe venitul naţional brut pot fi regularizate în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014. (3) Angajamentele se înregistrează în contabilitatea unui exerciţiu financiar pe baza angajamentelor juridice asumate până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar în cauză. Cu toate acestea, angajamentele bugetare globale menţionate la articolul 112 alineatul (4) se înregistrează în contabilitatea unui exerciţiu financiar pe baza angajamentelor bugetare asumate până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar în cauză. (4) Plăţile se înregistrează în contabilitatea unui exerciţiu financiar pe baza plăţilor efectuate de contabil până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar în cauză. (5) Prin derogare de la alineatele (3) şi (4): (a) cheltuielile Fondului european de garantare agricolă (FEGA) se înregistrează în conturi pentru un anumit exerciţiu financiar pe baza rambursărilor efectuate de Comisie în favoarea statelor membre până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar în cauză, cu condiţia ca ordinul de plată să îi fi parvenit contabilului până la data de 31 ianuarie a exerciţiului financiar următor; (b) cheltuielile executate în cadrul gestiunii partajate, cu excepţia FEGA, se înregistrează în conturi pentru un anumit exerciţiu financiar pe baza rambursărilor efectuate de Comisie în favoarea statelor membre până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar în cauză, inclusiv cheltuielile contabilizate până la data de 31 ianuarie a exerciţiului financiar următor, astfel cum se prevede la articolele 30 şi 31. ART. 11 Angajarea creditelor (1) Creditele înregistrate în buget se pot angaja cu efect de la 1 ianuarie, de îndată ce bugetul a fost adoptat în mod definitiv. (2) Începând cu data de 15 octombrie a unui exerciţiu financiar, următoarele cheltuieli se pot angaja în avans din creditele prevăzute pentru exerciţiul financiar următor: (a) cheltuielile administrative curente, cu condiţia ca astfel de cheltuieli să fi fost aprobate în ultimul buget adoptat în mod corespunzător şi numai până la maximum o pătrime din creditele totale corespunzătoare stabilite de Parlamentul European şi de Consiliu pentru exerciţiul financiar în curs; (b) cheltuielile de gestionare curente pentru FEGA, cu condiţia ca baza unor astfel de cheltuieli să fie prevăzută într-un act de bază existent şi numai până la maximum trei pătrimi din creditele totale corespunzătoare stabilite de Parlamentul European şi de Consiliu pentru exerciţiul financiar în curs. ART. 12 Anularea şi reportarea creditelor (1) Creditele care nu au fost utilizate până la sfârşitul exerciţiului financiar pentru care au fost înregistrate se anulează, cu excepţia cazului în care acestea se reportează în conformitate cu alineatele (2)-(8). (2) Următoarele credite se pot reporta printr-o decizie adoptată în temeiul alineatului (3), dar numai în exerciţiul financiar următor: (a) creditele de angajament şi creditele nediferenţiate pentru care cea mai mare parte a etapelor pregătitoare din procedura de angajare au fost finalizate până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar. Astfel de credite pot fi angajate până la data de 31 martie a exerciţiului financiar următor, cu excepţia creditelor nediferenţiate destinate proiectelor imobiliare, care pot fi angajate până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar următor; (b) creditele care sunt necesare în cazul în care autoritatea legislativă a adoptat un act de bază în ultimul trimestru al exerciţiului financiar, iar Comisia nu a putut angaja până la data de 31 decembrie a exerciţiului respectiv creditele prevăzute în acel scop. Creditele în cauză pot fi angajate până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar următor; (c) creditele de plată necesare pentru acoperirea angajamentelor existente sau a angajamentelor legate de creditele de angajament reportate, atunci când creditele de plată prevăzute la liniile relevante din bugetul exerciţiului financiar următor sunt insuficiente. (d) creditele neangajate referitoare la acţiunile menţionate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (33). În ceea ce priveşte primul paragraf litera (c), instituţia în cauză a Uniunii utilizează mai întâi creditele autorizate pentru exerciţiul financiar în curs şi nu utilizează creditele reportate înainte de epuizarea celor dintâi. Reportările de credite neangajate astfel cum sunt menţionate la primul paragraf litera (d) de la prezentul alineat nu depăşesc, în limita a 2 % din creditele iniţiale votate de Parlamentul European şi de Consiliu, cuantumul ajustării plăţilor directe aplicate în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în cursul exerciţiului financiar precedent. Creditele reportate se returnează la liniile bugetare de finanţare a acţiunilor menţionate la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. (3) Instituţia în cauză a Uniunii îşi adoptă decizia privind reportările astfel cum se menţionează la alineatul (2) până la data de 15 februarie a exerciţiului financiar următor. Aceasta informează Parlamentul European şi Consiliul, până la data de 15 martie a respectivului exerciţiu, cu privire la decizia de reportare adoptată. Aceasta precizează, de asemenea, pentru fiecare linie bugetară, modul în care s-au aplicat criteriile prevăzute la alineatul (2) primul paragraf literele (a), (b) şi (c) în cazul fiecărei reportări. (4) Creditele se reportează automat în cazul: (a) creditelor de angajament destinate Rezervei pentru ajutoare de urgenţă şi Fondului de solidaritate al Uniunii Europene. Aceste credite pot fi reportate numai în exerciţiul financiar următor şi pot fi angajate până la data de 31 decembrie a respectivului exerciţiu; (b) creditelor corespunzătoare veniturilor alocate interne. Aceste credite se pot reporta numai în exerciţiul financiar următor şi se pot angaja până la data de 31 decembrie a respectivului exerciţiu, cu excepţia veniturilor alocate interne din închirieri şi vânzarea de clădiri şi terenuri, care se pot reporta până când sunt utilizate în totalitate. Creditele de angajament astfel cum sunt menţionate în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 şi în Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (34), care sunt disponibile la 31 decembrie, obţinute din rambursarea plăţilor de prefinanţare se pot reporta până la închiderea programului şi se pot utiliza atunci când este necesar, cu condiţia să nu mai fie disponibile alte credite de angajament; (c) creditelor corespunzătoare veniturilor alocate externe. Astfel de credite se utilizează în totalitate până la efectuarea tuturor operaţiunilor legate de programul sau acţiunea pentru care sunt alocate sau se pot reporta şi utiliza pentru programul sau acţiunea următoare. Acest lucru nu se aplică veniturilor menţionate la articolul 21 alineatul (2) litera (g) punctul (iii), în cazul cărora creditele neangajate în termen de cinci ani se anulează; (d) creditelor de plată aferente FEGA rezultate din suspendări, în conformitate cu articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. (5) Tratamentul aplicat veniturilor alocate externe, astfel cum sunt menţionate la alineatul (4) litera (c) de la prezentul articol şi care rezultă din participarea statelor Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS) la anumite programe ale Uniunii, în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) litera (e), este conform cu Protocolul nr. 32 anexat la Acordul privind Spaţiul Economic European (Acordul privind SEE). (6) În plus faţă de informaţiile prevăzute la alineatul (3), instituţia Uniunii în cauză transmite Parlamentului European şi Consiliului informaţii privind creditele care au fost reportate în mod automat, inclusiv cuantumurile implicate şi dispoziţiile prezentului articol în temeiul cărora creditele au fost reportate. (7) Creditele nediferenţiate angajate din punct de vedere juridic de la sfârşitul exerciţiului financiar se plătesc până la sfârşitul următorului exerciţiu financiar. (8) Fără a se aduce atingere alineatului (4), creditele plasate în rezervă şi creditele pentru cheltuieli cu personalul nu se reportează. În sensul prezentului articol, cheltuielile cu personalul includ remuneraţiile şi indemnizaţiile destinate membrilor şi personalului instituţiilor Uniunii cărora li se aplică Statutul funcţionarilor. ART. 13 Dispoziţii detaliate privind anularea şi reportarea creditelor (1) Creditele de angajament şi creditele nediferenţiate menţionate la articolul 12 alineatul (2) primul paragraf litera (a) pot fi reportate numai dacă angajamentele nu au putut fi realizate înainte de data de 31 decembrie a exerciţiului financiar din motive independente de ordonatorul de credite şi dacă etapele pregătitoare sunt suficient de avansate pentru a permite să se preconizeze în mod rezonabil că angajamentul va fi realizat până la data de 31 martie a exerciţiului financiar următor sau, în ceea ce priveşte proiectele imobiliare, până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar următor. (2) Etapele pregătitoare menţionate la articolul 12 alineatul (2) primul paragraf litera (a), care trebuie finalizate până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar în scopul de a permite reportarea pentru exerciţiul financiar următor, sunt în special: (a) pentru angajamentele bugetare individuale în sensul articolului 112 alineatul (1) primul paragraf litera (a), finalizarea selecţiei potenţialilor contractanţi, beneficiari, câştigători ai premiilor sau delegaţi; (b) pentru angajamentele bugetare globale în sensul articolului 112 alineatul (1) primul paragraf litera (b), adoptarea unei decizii de finanţare sau finalizarea consultării cu departamentele vizate din fiecare instituţie a Uniunii pentru adoptarea deciziei de finanţare. (3) Creditele reportate în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) primul paragraf litera (a) care nu au fost angajate până la data de 31 martie a exerciţiului financiar următor sau, în cazul sumelor destinate proiectelor imobiliare, până la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar următor se anulează automat. Comisia informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la creditele anulate în conformitate cu primul paragraf în termen de o lună de la anulare. ART. 14 Dezangajări (1) În cazul în care se dezangajează angajamente bugetare într-un exerciţiu financiar ulterior anului în care acestea au fost efectuate, ca urmare a neexecutării totale sau parţiale a acţiunilor pentru care fuseseră alocate, creditele corespunzătoare acestor dezangajări se anulează, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013 şi (UE) nr. 514/2014 şi fără a aduce atingere articolului 15 din prezentul regulament. (2) Creditele de angajament menţionate în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013 şi (UE) nr. 514/2014 sunt dezangajate automat în conformitate cu regulamentele respective. (3) Prezentul articol nu se aplică veniturilor alocate externe menţionate la articolul 21 alineatul (2). ART. 15 Reconstituirea creditelor care corespund dezangajărilor (1) Creditele care corespund dezangajărilor menţionate în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 223/2014 şi (UE) nr. 514/2014 se pot reconstitui în cazul unei erori evidente imputabile exclusiv Comisiei. În acest scop, Comisia examinează dezangajările efectuate în decursul exerciţiului financiar precedent şi decide, până la data de 15 februarie a exerciţiului financiar în curs, în funcţie de solicitări, dacă este necesară reconstituirea creditelor corespunzătoare. (2) În plus faţă de situaţia menţionată la alineatul (1) din prezentul articol, creditele care corespund dezangajărilor se reconstituie în cazul: (a) dezangajării dintr-un program în temeiul modalităţilor de executare a rezervei de performanţă prevăzute la articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013; (b) dezangajării dintr-un program destinat unui instrument financiar specific pentru întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri) ca urmare a întreruperii participării unui stat membru la instrumentul financiar, astfel cum se menţionează la articolul 39 alineatul (2) al şaptelea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. (3) Creditele de angajament corespunzătoare cuantumului dezangajărilor ca urmare a neexecutării totale sau parţiale a proiectelor de cercetare corespunzătoare pot fi, de asemenea, reconstituite în beneficiul programului de cercetare de care aparţin proiectele sau al succesorului acestuia în contextul procedurii bugetare. ART. 16 Norme aplicabile în cazul adoptării cu întârziere a bugetului (1) În cazul în care bugetul nu a fost adoptat definitiv la începutul exerciţiului financiar, se aplică procedura prevăzută la articolul 315 primul paragraf din TFUE (regimul doisprezecimilor provizorii). Se pot asuma angajamente şi se pot efectua plăţi în limitele prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol. (2) Se pot asuma angajamente pe capitole până la maximum o pătrime din creditele totale autorizate în capitolul relevant din bugetul pentru exerciţiul financiar precedent, plus o doisprezecime pentru fiecare lună scursă. Nu se poate depăşi limita creditelor prevăzute în proiectul de buget. Plăţile se pot efectua lunar pe capitole până la cel mult o doisprezecime din creditele autorizate în capitolul relevant din bugetul pentru exerciţiul financiar precedent. Cu toate acestea, suma nu depăşeşte o doisprezecime din creditele prevăzute în acelaşi capitol din proiectul de buget. (3) Creditele autorizate în capitolul relevant din bugetul pentru exerciţiul financiar precedent, astfel cum se menţionează la alineatele (1) şi (2), se interpretează ca referindu-se la creditele votate în buget, inclusiv prin bugete rectificative, şi în urma ajustării pentru transferurile efectuate în cursul exerciţiului financiar respectiv. (4) În cazul în care continuitatea acţiunii Uniunii şi nevoile de gestiune impun acest lucru, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate autoriza cheltuieli care depăşesc o doisprezecime provizorie, dar care nu depăşesc în total patru doisprezecimi provizorii, cu excepţia unor cazuri justificate corespunzător, atât pentru angajamente, cât şi pentru plăţi, în plus faţă de cele puse în mod automat la dispoziţie în conformitate cu alineatele (1) şi (2). Fără întârziere, Consiliul transmite Parlamentului European decizia sa de autorizare. Decizia menţionată la primul paragraf intră în vigoare la 30 de zile de la data adoptării, cu excepţia cazului în care Parlamentul European ia una dintre următoarele măsuri: (a) hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, decide să reducă cheltuielile înainte de expirarea celor 30 de zile, caz în care Comisia prezintă o nouă propunere; (b) informează Consiliul şi Comisia că nu doreşte să reducă cheltuielile, caz în care decizia intră în vigoare înainte de expirarea celor 30 de zile. Doisprezecimile suplimentare se autorizează integral şi nu sunt divizibile. (5) Dacă, pentru un anumit capitol, autorizarea a patru doisprezecimi provizorii acordate în conformitate cu alineatul (4) nu este suficientă pentru acoperirea cheltuielilor necesare pentru a evita o întrerupere în acţiunea Uniunii în domeniul acoperit de capitolul în cauză, se poate autoriza în mod excepţional depăşirea sumelor creditelor înregistrate în capitolul corespunzător din bugetul exerciţiului financiar precedent. Parlamentul European şi Consiliul hotărăsc în conformitate cu procedurile prevăzute la alineatul (4). Cu toate acestea, în niciun caz nu se poate depăşi cuantumul total al creditelor disponibile din bugetul exerciţiului financiar precedent sau din proiectul de buget propus. CAP. 3 Principiul echilibrului ART. 17 Definiţie şi domeniul de aplicare (1) Veniturile şi creditele de plată trebuie să fie echilibrate. (2) Uniunea şi organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 nu pot contracta împrumuturi în cadrul bugetului. ART. 18 Soldul exerciţiului financiar (1) Soldul fiecărui exerciţiu financiar se înregistrează în bugetul exerciţiului financiar următor drept venit, în cazul unui excedent, sau drept credit de plată, în cazul unui deficit. (2) Estimările veniturilor sau creditelor de plată menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol se înregistrează în buget în cursul procedurii bugetare şi într-o scrisoare rectificativă prezentată în temeiul articolului 42 din prezentul regulament. Estimările se stabilesc în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 608/2014 al Consiliului (35). (3) După prezentarea conturilor provizorii pentru fiecare exerciţiu financiar, eventualele diferenţe dintre respectivele conturi şi estimări se înregistrează în bugetul exerciţiului financiar următor cu ajutorul unui buget rectificativ consacrat exclusiv acestor diferenţe. În acest caz, Comisia prezintă proiectul de buget rectificativ, simultan, Parlamentului European şi Consiliului în termen de 15 zile de la prezentarea conturilor provizorii. CAP. 4 Principiul unităţii de cont ART. 19 Utilizarea monedei euro (1) Cadrul financiar multianual şi bugetul se întocmesc şi se execută în euro, iar conturile se prezintă în euro. Cu toate acestea, pentru fluxurile de numerar menţionate la articolul 77, contabilul şi, în cazul conturilor de avans, administratorii conturilor de avans, precum şi, pentru gestionarea administrativă a Comisiei şi a SEAE, ordonatorul de credite competent sunt autorizaţi să efectueze operaţiuni în alte monede. (2) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor specifice prevăzute în normele sectoriale sau în contracte, acorduri de grant, acorduri de contribuţie şi acorduri de finanţare specifice, ordonatorul de credite competent efectuează conversia utilizând cursul de schimb zilnic pentru euro publicat în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene din data la care departamentul de ordonanţare întocmeşte ordinul de plată sau de recuperare. În cazul în care nu se publică un astfel de curs de schimb zilnic, ordonatorul de credite competent utilizează cursul menţionat la alineatul (3). (3) În scopurile contabile prevăzute la articolele 82, 83 şi 84, conversia dintre euro şi o altă monedă se realizează utilizând cursul de schimb contabil lunar pentru euro. Contabilul Comisiei stabileşte cursul de schimb contabil în cauză prin utilizarea unor surse de informare considerate fiabile, pe baza cursului de schimb din penultima zi lucrătoare a lunii anterioare celei pentru care se stabileşte cursul. (4) Operaţiunile de schimb valutar se efectuează în aşa fel încât să se evite un impact semnificativ asupra nivelului de cofinanţare din partea Uniunii sau un impact negativ asupra bugetului. Dacă este cazul, cursul de schimb dintre euro şi alte monede se poate calcula pe baza mediei cursului de schimb zilnic dintr-o perioadă dată. CAP. 5 Principiul universalităţii ART. 20 Domeniul de aplicare Fără a se aduce atingere articolului 21, totalul veniturilor acoperă totalul creditelor de plată. Fără a se aduce atingere articolului 27, toate veniturile şi cheltuielile se înregistrează integral în buget fără a fi compensate între ele. ART. 21 Venituri alocate (1) Veniturile alocate externe şi veniturile alocate interne se utilizează pentru finanţarea unor cheltuieli specifice. (2) Următoarele elemente constituie venituri alocate externe: (a) contribuţiile financiare suplimentare specifice din partea statelor membre la următoarele tipuri de acţiuni şi programe: (i) anumite programe suplimentare de cercetare şi dezvoltare tehnologică; (ii) anumite acţiuni sau programe de ajutor extern finanţate de Uniune şi gestionate de Comisie; (b) creditele aferente veniturilor generate de Fondul de cercetare pentru cărbune şi oţel instituit prin Protocolul nr. 37 referitor la consecinţele financiare ale expirării Tratatului CECO şi la Fondul de cercetare pentru cărbune şi oţel, anexat la Tratatul UE şi la TFUE; (c) dobânda pentru depozite şi amenzile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului (36); (d) veniturile alocate pentru un anumit scop, precum veniturile din fundaţii, subvenţii, donaţii şi moşteniri, inclusiv veniturile alocate specifice fiecărei instituţii a Uniunii; (e) contribuţiile financiare la activităţile Uniunii din partea ţărilor terţe sau a altor organelor decât cele instituite în temeiul TFUE sau al Tratatului Euratom; (f) veniturile alocate interne menţionate la alineatul (3), în măsura în care sunt auxiliare veniturilor alocate externe menţionate la prezentul alineat; (g) veniturile provenite din activităţile cu caracter concurenţial desfăşurate de Centrul Comun de Cercetare (JRC) care pot lua oricare dintre următoarele forme: (i) proceduri de achiziţii şi de atribuire a granturilor la care participă JRC; (ii) activităţi întreprinse de JRC în numele unor terţi; (iii) activităţi întreprinse în cadrul unui contract administrativ cu alte instituţii ale Uniunii sau cu alte departamente ale Comisiei, în conformitate cu articolul 59, pentru furnizarea de servicii tehnico-ştiinţifice. (3) Următoarele elemente constituie venituri alocate interne: (a) veniturile provenite de la terţi pentru livrarea de bunuri, prestarea de servicii sau efectuarea de lucrări la cererea acestora; (b) veniturile obţinute din rambursarea, în conformitate cu articolul 101, a sumelor plătite în mod necuvenit; (c) încasările din livrări de bunuri, prestări de servicii sau efectuarea de lucrări pentru alte departamente din cadrul unei instituţii a Uniunii sau pentru alte instituţii sau organe ale Uniunii, inclusiv indemnizaţiile de delegaţie plătite în numele altor instituţii sau organe ale Uniunii şi rambursate de acestea; (d) plăţile încasate din asigurări; (e) veniturile din închirieri şi din vânzarea de clădiri şi terenuri; (f) rambursările către instrumente financiare sau garanţii bugetare în conformitate cu articolul 209 alineatul (3) al doilea paragraf; (g) veniturile provenite din rambursările ulterioare ale taxelor, în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) primul paragraf litera (b). (4) Veniturile alocate se reportează şi se transferă în conformitate cu articolul 12 alineatul (4) literele (b) şi (c) şi cu articolul 32. (5) Un act de bază poate dispune alocarea de venituri pentru anumite cheltuieli. În absenţa unor dispoziţii contrare în actul de bază, respectivele venituri constituie venituri alocate interne. (6) Bugetul include linii pentru înregistrarea veniturilor alocate externe şi a veniturilor alocate interne şi indică, în măsura posibilului, cuantumul acestora. ART. 22 Structura pentru înregistrarea veniturilor alocate şi constituirea creditelor corespunzătoare (1) Fără a se aduce atingere alineatului (2) al doilea paragraf litera (c) de la prezentul articol şi nici articolului 24, structura pentru înregistrarea în buget a veniturilor alocate include: (a) în situaţia veniturilor din secţiunea corespunzătoare fiecărei instituţii a Uniunii, o linie bugetară pentru înregistrarea veniturilor; (b) în situaţia cheltuielilor, comentariile, inclusiv comentariile generale, care indică liniile bugetare ce pot primi creditele deschise corespunzătoare veniturilor alocate. În cazul menţionat la primul paragraf litera (a), la linia în cauză se introduce menţiunea simbolică pro memoria, iar venitul estimat se indică, spre informare, în comentarii. (2) Creditele corespunzătoare veniturilor alocate sunt puse la dispoziţie automat, atât ca credite de angajament, cât şi ca credite de plată, după încasarea veniturilor de către instituţia Uniunii, cu excepţia oricăruia dintre următoarele cazuri: (a) în cazul prevăzut la articolul 21 alineatul (2) litera (a) pentru contribuţiile financiare din partea statelor membre al căror acord de contribuţie este exprimat în euro, creditele de angajament se pot pune la dispoziţie în momentul în care statul membru semnează acordul de contribuţie; (b) în cazurile prevăzute la articolul 21 alineatul (2) litera (b) şi la articolul 21 alineatul (2) litera (g) punctele (i) şi (iii), creditele de angajament se pun la dispoziţie de îndată ce creanţa a fost estimată; (c) în cazul prevăzut la articolul 21 alineatul (2) litera (c), înregistrarea cuantumurilor în situaţia veniturilor determină deschiderea, în situaţia cheltuielilor, a unor credite de angajament şi a unor credite de plată. Creditele menţionate la primul paragraf litera (c) de la prezentul alineat se execută în conformitate cu articolul 20. (3) Estimările creanţelor menţionate la articolul 21 alineatul (2) literele (b) şi (g) se trimit contabilului pentru înregistrare. ART. 23 Contribuţiile din partea statelor membre la programe de cercetare (1) Contribuţiile din partea statelor membre la finanţarea anumitor programe suplimentare de cercetare, prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014, se plătesc după cum urmează: (a) şapte doisprezecimi din suma înregistrată în buget se plătesc până la data de 31 ianuarie a exerciţiului financiar în curs; (b) restul de cinci doisprezecimi se achită până la data de 15 iulie a exerciţiului financiar în curs. (2) Dacă bugetul nu a fost adoptat definitiv înainte de începerea unui exerciţiu financiar, contribuţiile prevăzute la alineatul (1) se bazează pe suma înregistrată în bugetul pentru exerciţiul financiar precedent. (3) Orice contribuţie sau plată suplimentară datorată de statele membre la buget se înregistrează în contul sau conturile Comisiei în termen de treizeci de zile calendaristice de la solicitarea de fonduri. (4) Plăţile efectuate se înregistrează în contul prevăzut în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 şi fac obiectul condiţiilor prevăzute în regulamentul respectiv. ART. 24 Venituri alocate rezultate din participarea statelor AELS la anumite programe ale Uniunii (1) Structura bugetară pentru înregistrarea veniturilor din participarea statelor AELS la anumite programe ale Uniunii este următoarea: (a) în situaţia veniturilor se introduce o linie bugetară cu o menţiune simbolică pro memoria pentru înregistrarea cuantumului total al contribuţiei fiecăruia dintre statele AELS aferente exerciţiului financiar; (b) în situaţia cheltuielilor, o anexă, care face parte integrantă din buget, prezintă toate liniile bugetare referitoare la activităţile Uniunii la care participă statele AELS şi include informaţii privind cuantumul estimat al participării fiecăruia dintre statele AELS. (2) În temeiul articolului 82 din Acordul privind SEE, cuantumul participării anuale a statelor AELS, confirmat Comisiei de Comitetul mixt al Spaţiului Economic European în conformitate cu articolul 1 alineatul (5) din Protocolul nr. 32 anexat la Acordul privind SEE, determină stabilirea, la începutul exerciţiului financiar, a întregului cuantum al creditelor de angajament şi de plată corespunzătoare. (3) Utilizarea veniturilor provenite din contribuţia financiară a statelor AELS este monitorizată separat. ART. 25 Donaţii (1) Instituţiile Uniunii pot accepta orice donaţie în favoarea Uniunii, precum veniturile din fundaţii, subvenţii, cadouri şi moşteniri. (2) Acceptarea unei donaţii în valoare de cel puţin 50 000 EUR, care implică cheltuieli financiare, inclusiv costuri subsecvente, care depăşesc 10 % din valoarea donaţiei acordate, se supune spre aprobare Parlamentului European şi Consiliului. Parlamentul European şi Consiliul iau o hotărâre în termen de două luni de la primirea unei cereri pentru o astfel de aprobare din partea instituţiilor Uniunii în cauză. Dacă nu s-a formulat nicio obiecţie în acest termen, instituţiile Uniunii în cauză iau o decizie definitivă cu privire la acceptarea donaţiei. Instituţiile Uniunii în cauză explică în cererea lor către Parlamentul European şi Consiliu cheltuielile financiare rezultate din acceptarea de donaţii în favoarea Uniunii. ART. 26 Sponsorizarea corporativă (1) „Sponsorizare corporativă” înseamnă un contract prin care o persoană juridică sprijină în natură un eveniment sau o activitate în scopuri de promovare sau de responsabilitate socială a întreprinderilor. (2) Pe baza unor norme interne specifice, care se publică pe site-urile lor, instituţiile şi organele Uniunii pot accepta, în mod excepţional, sponsorizarea corporativă, cu condiţia ca: (a) să se ţină cont în mod corespunzător de principiile nediscriminării, proporţionalităţii, tratamentului egal şi transparenţei în toate etapele procedurii pentru acceptarea sponsorizării corporative; (b) sponsorizarea corporativă să contribuie la imaginea pozitivă a Uniunii şi să fie direct legată de obiectivul de bază al unui eveniment sau al unei activităţi; (c) sponsorizarea corporativă să nu genereze conflicte de interese şi nici să nu vizeze exclusiv evenimente sociale; (d) evenimentul sau activitatea să nu fie finanţat(ă) exclusiv din sponsorizare corporativă; (e) serviciile oferite în schimbul sponsorizării corporative să se limiteze la vizibilitatea publică a mărcii sau a numelui sponsorului; (f) sponsorul să nu se afle, la momentul procedurii de sponsorizare, într-una din situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (1) şi la articolul 141 alineatul (1) şi să nu fie înregistrat ca exclus în baza de date menţionată la articolul 142 alineatul (1). (3) În cazul în care valoarea sponsorizării corporative depăşeşte 5 000 EUR, sponsorul trebuie să figureze într-un registru public care include informaţii referitoare la tipul de eveniment sau activitate care este sponsorizată. ART. 27 Norme privind deducerile şi ajustări datorate cursului de schimb (1) Se pot face următoarele deduceri din cererile de plată, care apoi sunt ordonanţate la valoarea netă: (a) sancţiuni impuse părţilor la contracte sau beneficiarilor; (b) sconturi, rambursări şi rabaturi la facturi şi declaraţii de cheltuieli individuale; (c) dobânda generată de plăţi de prefinanţare; (d) regularizări ale sumelor plătite în mod necuvenit. Regularizările menţionate la primul paragraf litera (d) se pot face prin deducere directă dintr-o nouă plată interimară sau din plata soldului către acelaşi beneficiar în cadrul capitolului, articolului şi exerciţiului financiar în care s-a efectuat plata în exces. Deducerilor menţionate la primul paragraf literele (c) şi (d) li se aplică normele contabile ale Uniunii. (2) Costul produselor şi serviciilor furnizate Uniunii, care includ taxe rambursate de statele membre în temeiul Protocolului nr. 7 privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene, anexat la Tratatul UE şi la TFUE, se impută din buget la cuantumul fără taxe. (3) Costul produselor şi serviciilor furnizate Uniunii, care includ taxe rambursate de ţări terţe în temeiul acordurilor relevante, se poate imputa din buget la unul dintre următoarele cuantumuri: (a) cuantumul fără taxe; (b) cuantumul cu taxe incluse. În cazul menţionat la litera (b) de la primul paragraf, rambursările ulterioare ale taxelor sunt considerate venituri alocate interne. (4) Pentru diferenţele de curs de schimb apărute în execuţia bugetară se pot face ajustări. Rezultatul final, profit sau pierdere, se înregistrează în soldul exerciţiului financiar. CAP. 6 Principiul specificităţii ART. 28 Dispoziţii generale (1) Creditele se alocă unor destinaţii specifice pe titluri şi capitole. Capitolele sunt subîmpărţite în articole şi posturi. (2) Comisia şi celelalte instituţii ale Uniunii pot transfera credite în cadrul bugetului sub rezerva condiţiilor specifice prevăzute la articolele 29-32. Creditele se pot transfera numai către liniile bugetare pentru care bugetul a autorizat credite sau care poartă o menţiune simbolică pro memoria. Limitele menţionate la articolele 29, 30 şi 31 se calculează în momentul introducerii cererii de transfer şi cu privire la creditele prevăzute în buget, inclusiv în bugetele rectificative. Cuantumul care trebuie luat în considerare pentru calcularea limitelor menţionate la articolele 29, 30 şi 31 este suma transferurilor care urmează să fie efectuate în cadrul liniei bugetare de la care se fac transferurile, după ajustarea operată ca urmare a transferurilor anterioare. Cuantumul corespunzător transferurilor pe care le efectuează autonom Comisia sau orice altă instituţie a Uniunii în cauză fără o decizie a Parlamentului European şi a Consiliului nu se ia în considerare. Propunerile de transferuri şi toate informaţiile adresate Parlamentului European şi Consiliului cu privire la transferurile efectuate în temeiul articolelor 29, 30 şi 31 sunt însoţite de documente justificative corespunzătoare şi detaliate care prezintă cele mai recente informaţii disponibile pentru executarea creditelor şi estimări ale necesarului până la sfârşitul exerciţiului financiar, atât pentru liniile bugetare către care se transferă creditele, cât şi pentru cele de la care se transferă acestea. ART. 29 Transferuri efectuate de alte instituţii ale Uniunii decât Comisia (1) Orice altă instituţie a Uniunii în afară de Comisie poate efectua, în cadrul propriei secţiuni din buget, transferuri de credite: (a) de la un titlu la altul, în limita a 10 % din creditele pentru exerciţiul financiar înscrise la linia bugetară de la care se efectuează transferul; (b) de la un capitol la altul, fără limită. (2) Fără a aduce atingere alineatului (4) de la prezentul articol, cu trei săptămâni înainte de efectuarea unui transfer, astfel cum se menţionează la alineatul (1), instituţia Uniunii informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la intenţiile sale în acest sens. În cazul unor obiecţii bine întemeiate, formulate în acest termen fie de Parlamentul European, fie de Consiliu, se aplică procedura prevăzută la articolul 31. (3) Orice altă instituţie a Uniunii în afară de Comisie poate propune Parlamentului European şi Consiliului, în cadrul propriei secţiuni din buget, transferuri de la un titlu la altul care depăşesc limita menţionată la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol. Aceste transferuri se efectuează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31. (4) Orice altă instituţie a Uniunii în afară de Comisie poate efectua, în cadrul propriei secţiuni din buget, transferuri în cadrul articolelor, fără a informa în prealabil Parlamentul European şi Consiliul. ART. 30 Transferuri efectuate de Comisie (1) În cadrul propriei secţiuni din buget, Comisia poate efectua în mod autonom: (a) transferuri de credite în cadrul fiecărui capitol; (b) în ceea ce priveşte cheltuielile cu personalul şi cheltuielile administrative care sunt comune mai multor titluri, transferuri de credite de la un titlu la altul în limita a 10 % din creditele pentru exerciţiul financiar înscrise la linia bugetară de la care se efectuează transferul şi în limita a 30 % din creditele pentru exerciţiul financiar înscrise la linia bugetară către care se efectuează transferul; (c) în ceea ce priveşte cheltuielile operaţionale, transferuri de credite între capitolele din cadrul aceluiaşi titlu în limita a 10 % din creditele pentru exerciţiul financiar înscrise la linia bugetară de la care se efectuează transferul; (d) în ceea ce priveşte creditele pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică executate de JRC, transferuri de credite între capitole, în cadrul titlului din buget referitor la domeniul de politică „cercetare directă”, în limita a maxim 15 % din creditele înscrise la linia bugetară de la care se efectuează transferul; (e) în ceea ce priveşte cercetarea şi dezvoltarea tehnologică, transferuri de credite operaţionale de la un titlu la altul, cu condiţia ca respectivele credite să fie utilizate pentru aceeaşi destinaţie; (f) în ceea ce priveşte cheltuielile operaţionale ale fondurilor executate în cadrul gestiunii partajate, cu excepţia FEGA, transferuri de credite de la un titlu la altul, cu condiţia ca respectivele credite să fie destinate aceluiaşi obiectiv în sensul regulamentului de instituire a fondului în cauză sau să reprezinte cheltuieli pentru asistenţa tehnică; (g) transferuri de credite de la postul bugetar al unei garanţii bugetare la postul bugetar al unei alte garanţii bugetare, în cazurile excepţionale în care resursele provizionate din cadrul fondului comun de provizionare ale acesteia din urmă sunt insuficiente pentru a plăti o cerere de executare a garanţiei şi sub rezerva restabilirii ulterioare a cuantumului transferat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 212 alineatul (4). Cheltuielile menţionate la prezentul alineat primul paragraf litera (b) acoperă, pentru fiecare domeniu de politică, posturile menţionate la articolul 47 alineatul (4). În cazurile în care transferă credite aferente FEGA în conformitate cu primul paragraf după data de 31 decembrie, Comisia adoptă o decizie până la data de 31 ianuarie a exerciţiului financiar următor. Comisia informează Parlamentul European şi Consiliul în termen de două săptămâni de la data deciziei sale privind transferurile respective. Cu trei săptămâni înainte de efectuarea transferurilor menţionate la prezentul alineat primul paragraf litera (b), Comisia informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la intenţia sa în acest sens. În cazul unor obiecţii bine întemeiate, formulate în acest termen fie de Parlamentul European, fie de Consiliu, se aplică procedura prevăzută la articolul 31. Prin derogare de la al patrulea paragraf, în cursul ultimelor două luni ale exerciţiului financiar, Comisia poate transfera, în mod autonom, credite de la un titlu la altul pentru cheltuielile cu personalul, cu personalul extern şi cu alţi agenţi, în limita a 5 % din creditele aferente exerciţiului financiar respectiv. Comisia informează Parlamentul European şi Consiliul în termen de două săptămâni de la data deciziei sale privind transferurile respective. (2) În cadrul propriei secţiuni din buget, Comisia poate decide să efectueze următoarele transferuri de credite de la un titlu la altul, cu condiţia să informeze imediat Parlamentul European şi Consiliul cu privire la decizia luată: (a) transferul creditelor de la titlul „provizioane” menţionat la articolul 49 din prezentul regulament, atunci când singura condiţie pentru deblocarea rezervei o constituie adoptarea unui act de bază în conformitate cu articolul 294 din TFUE; (b) în cazuri excepţionale bine întemeiate, de exemplu în cazul unor dezastre şi crize umanitare internaţionale care se produc după data de 1 decembrie a exerciţiului financiar, transferul creditelor neutilizate în exerciţiul respectiv, încă disponibile la titlurile de la rubrica din cadrul financiar multianual dedicată acţiunii externe a Uniunii, către titlurile referitoare la ajutorul pentru gestionarea crizelor şi operaţiunile de ajutor umanitar. ART. 31 Propuneri de transferuri prezentate Parlamentului European şi Consiliului de către instituţiile Uniunii (1) Fiecare instituţie a Uniunii prezintă simultan Parlamentului European şi Consiliului propunerile sale de transferuri. (2) Comisia poate prezenta Parlamentului European şi Consiliului, până la data de 10 ianuarie a exerciţiului financiar următor, propuneri de transfer al creditelor de plată către fonduri executate în cadrul gestiunii partajate, cu excepţia FEGA. Transferul creditelor de plată se poate efectua de la orice post bugetar. În astfel de cazuri, termenul de şase săptămâni menţionat la alineatul (4) se reduce la trei săptămâni. În cazul în care transferul nu este aprobat sau este aprobat doar parţial de Parlamentul European şi de Consiliu, partea corespunzătoare a cheltuielilor menţionate la articolul 10 alineatul (5) litera (b) se impută din creditele de plată din exerciţiul financiar următor. (3) Parlamentul European şi Consiliul iau decizii privind transferurile de credite în conformitate cu alineatele (4)-(8). (4) Cu excepţia cazurilor urgente, Parlamentul European şi Consiliul, care hotărăşte cu majoritate calificată, decid cu privire la fiecare propunere de transfer în termen de şase săptămâni de la data la care ambele instituţii au primit propunerea. În cazuri urgente, Parlamentul European şi Consiliul decid în termen de trei săptămâni de la primirea propunerii. (5) În cazul în care intenţionează să transfere credite aferente FEGA în conformitate cu prezentul articol, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului propuneri de transfer până la data de 10 ianuarie a exerciţiului financiar următor. În astfel de cazuri, termenul de şase săptămâni menţionat la alineatul (4) se reduce la trei săptămâni. (6) O propunere de transfer este aprobată sau se consideră a fi aprobată dacă, în termenul de şase săptămâni, intervine oricare dintre următoarele situaţii: (a) Parlamentul European şi Consiliul o aprobă; (b) fie Parlamentul European, fie Consiliul o aprobă, iar cealaltă instituţie se abţine de la luarea unei decizii; (c) nici Parlamentul European, nici Consiliul nu iau o decizie de modificare sau respingere a propunerii de transfer. (7) În absenţa unei cereri contrare din partea Parlamentului European sau a Consiliului, termenul de şase săptămâni menţionat la alineatul (4) se reduce la trei săptămâni în următoarele cazuri: (a) transferul reprezintă mai puţin de 10 % din creditele aferente liniei bugetare de la care se efectuează transferul şi nu depăşeşte 5 000 000 EUR; (b) transferul priveşte numai credite de plată, iar cuantumul total al transferului nu depăşeşte 100 000 000 EUR. (8) Dacă fie Parlamentul European, fie Consiliul a modificat cuantumul transferului, în timp ce cealaltă instituţie l-a aprobat sau s-a abţinut de la luarea unei decizii ori dacă atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au modificat cuantumul transferului, se consideră aprobat cuantumul cel mai scăzut, cu excepţia cazului în care instituţia Uniunii în cauză îşi retrage propunerea de transfer. ART. 32 Transferuri reglementate de dispoziţii speciale (1) Creditele corespunzătoare veniturilor alocate se pot transfera numai dacă aceste venituri sunt utilizate în scopul în care sunt alocate. (2) Parlamentul European şi Consiliul iau deciziile cu privire la transferurile destinate să permită utilizarea rezervei pentru ajutoare de urgenţă la propunerea Comisiei. În sensul prezentului alineat, se aplică procedura prevăzută la articolul 31 alineatele (3) şi (4). Dacă nu ajung la un acord cu privire la propunerea Comisiei şi dacă nu pot conveni cu privire la o poziţie comună referitor la utilizarea rezervei pentru ajutoare de urgenţă, Parlamentul European şi Consiliul se abţin să ia o decizie cu privire la respectiva propunere. Propunerile de transferuri din rezerva pentru ajutoare de urgenţă sunt însoţite de documente justificative corespunzătoare şi detaliate care conţin: (a) cele mai recente informaţii disponibile privind executarea creditelor şi estimarea necesarului până la sfârşitul exerciţiului financiar pentru linia bugetară către care se efectuează transferul; (b) o analiză a posibilităţilor de realocare a creditelor. CAP. 7 Principiul bunei gestiuni financiare şi performanţa ART. 33 Performanţa şi principiile economiei, eficienţei şi eficacităţii (1) Creditele se utilizează în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare şi, prin urmare, se execută cu respectarea următoarelor principii: (a) principiul economiei, care prevede ca resursele utilizate de instituţia Uniunii în cauză pentru a-şi desfăşura activităţile să fie puse la dispoziţie în timp util, în cantitatea şi la calitatea adecvate şi la cel mai bun preţ; (b) principiul eficienţei, care se referă la raportul optim dintre resursele utilizate, activităţile întreprinse şi îndeplinirea obiectivelor; (c) principiul eficacităţii, care se referă la gradul de îndeplinire a obiectivelor urmărite prin activităţile întreprinse. (2) În conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, utilizarea creditelor se axează pe performanţă şi, în acest scop: (a) obiectivele programelor şi ale activităţilor se stabilesc ex ante; (b) progresele înregistrate în realizarea obiectivelor se monitorizează cu ajutorul unor indicatori de performanţă; (c) progresele înregistrate şi problemele întâmpinate în îndeplinirea obiectivelor se raportează Parlamentului European şi Consiliului, în conformitate cu articolul 41 alineatul (3) primul paragraf litera (h) şi cu articolul 247 alineatul (1) litera (e). (3) Se definesc, după caz, obiectivele specifice, măsurabile, realizabile, relevante şi încadrate în timp astfel cum se menţionează la alineatele (1) şi (2), precum şi indicatori relevanţi, acceptaţi, credibili, simpli şi robuşti. ART. 34 Evaluări (1) Programele şi activităţile care presupun cheltuieli semnificative sunt supuse unei evaluări ex ante şi unei evaluări retrospective, care sunt proporţionale cu obiectivele şi cu cheltuielile. (2) Evaluările ex ante, care contribuie la elaborarea de programe şi activităţi, se bazează pe dovezi privind performanţa programelor sau a activităţilor conexe şi identifică şi analizează aspectele care trebuie abordate, valoarea adăugată a implicării Uniunii, obiectivele, efectele preconizate ale diferitelor opţiuni şi modalităţile de monitorizare şi de evaluare. În cazul programelor sau activităţilor majore care se estimează că vor avea un impact semnificativ din punct de vedere economic, social sau de mediu, evaluarea ex ante poate să fie sub forma unei evaluări a impactului care, pe lângă îndeplinirea cerinţelor prevăzute la primul paragraf, analizează diferitele opţiuni privind metodele de execuţie. (3) Evaluările retrospective evaluează performanţa programului sau a activităţii, inclusiv aspecte precum eficacitatea, eficienţa, coerenţa, relevanţa şi valoarea adăugată a UE. Evaluările retrospective se bazează pe informaţiile generate de modalităţile de monitorizare şi de indicatorii stabiliţi pentru acţiunea în cauză. Acestea se efectuează cel puţin o dată în cursul fiecărui cadru financiar multianual şi, dacă este posibil, la un moment care să ofere suficient timp pentru a se ţine cont de constatările lor în evaluările ex ante sau evaluările impactului care contribuie la elaborarea de programe şi activităţi conexe. ART. 35 Fişa financiară obligatorie (1) Orice propunere sau iniţiativă prezentată autorităţii legislative de către Comisie, de către Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate (denumit în continuare „Înaltul Reprezentant”) sau de către un stat membru care poate avea un impact asupra bugetului, inclusiv schimbarea numărului de posturi, este însoţită de o fişă financiară care prezintă estimările creditelor de plată şi de angajament printr-o evaluare a diferitelor opţiuni de finanţare disponibile, precum şi de o evaluare ex ante sau o evaluare a impactului, în conformitate cu articolul 34. Orice modificare adusă unei propuneri sau iniţiative prezentate autorităţii legislative care poate avea un impact considerabil asupra bugetului, inclusiv schimbarea numărului de posturi, este însoţită de o fişă financiară întocmită de instituţia Uniunii care propune modificarea. Fişa financiară conţine datele financiare şi economice necesare pentru evaluarea, de către autoritatea legislativă, a necesităţii ca Uniunea să ia măsuri. Aceasta furnizează informaţii relevante privind coerenţa şi orice posibilă sinergie cu alte activităţi ale Uniunii. În cazul operaţiunilor multianuale, fişa financiară conţine graficul preconizat al necesarului anual de credite de angajament şi de plată şi de posturi, inclusiv pentru personalul extern, precum şi o evaluare a impactului financiar al acestora pe termen mediu şi, atunci când este posibil, pe termen lung. (2) În cursul procedurii bugetare, Comisia furnizează informaţiile necesare pentru o comparaţie între evoluţia necesarului de credite şi estimările iniţiale făcute în fişa financiară, ţinând seama de progresele înregistrate în cadrul deliberărilor privind propunerea sau iniţiativa prezentată autorităţii legislative. (3) Pentru a reduce riscurile de fraudă, de nereguli şi de neîndeplinire a obiectivelor, fişa financiară prezintă informaţii privind sistemul de control intern instituit, o estimare a costurilor şi a beneficiilor controalelor presupuse de un astfel de sistem şi o evaluare a nivelului preconizat al riscului de eroare, precum şi informaţii privind măsurile existente sau planificate de prevenire a fraudei şi de protecţie împotriva acesteia. Această evaluare ţine seama de amploarea şi de tipul de erori preconizate, precum şi de condiţiile specifice ale domeniului de politică vizat şi de normele aplicabile acestuia. (4) La prezentarea unor propuneri de cheltuieli revizuite sau noi, Comisia estimează costurile şi beneficiile sistemelor de control, precum şi nivelul preconizat al riscului de eroare menţionat la alineatul (3). ART. 36 Controlul intern al execuţiei bugetare (1) Conform principiului bunei gestiuni financiare, bugetul se execută pe baza controlului intern eficace şi eficient corespunzător fiecărei metode de execuţie şi în conformitate cu normele sectoriale relevante. (2) În scopul execuţiei bugetare, controlul intern se aplică la toate nivelurile gestiunii şi se concepe pentru a furniza o asigurare rezonabilă cu privire la realizarea următoarelor obiective: (a) eficacitatea, eficienţa şi economia operaţiunilor; (b) fiabilitatea informaţiilor raportate; (c) protejarea activelor şi a informaţiilor; (d) prevenirea, detectarea, corectarea şi monitorizarea fraudei şi a neregulilor; (e) buna gestionare a riscurilor legate de legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente, ţinându-se seama de caracterul multianual al programelor, precum şi de natura plăţilor respective. (3) Un control intern eficace se bazează pe cele mai bune practici internaţionale şi include, în special, următoarele elemente: (a) separarea sarcinilor; (b) o strategie adecvată de gestionare şi de control al riscurilor, care include controale la nivelul destinatarilor; (c) evitarea conflictelor de interese; (d) piste de audit corespunzătoare şi integritatea datelor în sistemele de date; (e) proceduri de monitorizare a eficacităţii şi a eficienţei; (f) proceduri de întreprindere a măsurilor ulterioare necesare în ceea ce priveşte vulnerabilităţile constatate în materie de control intern şi excepţiile; (g) evaluarea periodică a bunei funcţionări a sistemului de control intern. (4) Un control intern eficient se bazează pe următoarele elemente: (a) punerea în aplicare a unei strategii adecvate de gestionare şi control al riscurilor, în urma coordonării între actorii interesaţi implicaţi în lanţul de control; (b) accesibilitatea rezultatelor controalelor efectuate la nivelul tuturor actorilor interesaţi implicaţi în lanţul de control; (c) utilizarea, după caz, a declaraţiilor de gestiune ale partenerilor de execuţie bugetară, precum şi a avizelor de audit independent, cu condiţia ca activităţile subiacente să fie de o calitate adecvată şi acceptabilă şi să fi fost realizate în conformitate cu standardele convenite; (d) aplicarea la timp a unor măsuri de remediere, inclusiv, după caz, a unor sancţiuni disuasive; (e) claritatea şi lipsa de ambiguitate a legislaţiei pe care se bazează politicile în cauză, inclusiv acte de bază privind elementele controlului intern; (f) eliminarea controalelor multiple; (g) ameliorarea raportului cost-beneficiu al controalelor. (5) În cazul în care, în timpul execuţiei, nivelul de eroare este constant ridicat, Comisia identifică deficienţele de la nivelul sistemelor de control, analizează costurile şi beneficiile posibilelor măsuri de remediere şi adoptă sau propune măsuri adecvate, cum ar fi simplificarea dispoziţiilor aplicabile, îmbunătăţirea sistemelor de control şi redefinirea programului sau a sistemelor de execuţie. CAP. 8 Principiul transparenţei ART. 37 Publicarea conturilor şi a bugetelor (1) Bugetul se întocmeşte şi se execută şi conturile se prezintă în conformitate cu principiul transparenţei. (2) Preşedintele Parlamentului European dispune publicarea bugetului şi a bugetelor rectificative, astfel cum au fost adoptate definitiv, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Bugetele se publică în termen de trei luni de la data la care sunt declarate adoptate definitiv. Până la publicarea oficială în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cifrele detaliate ale bugetului definitiv se publică în toate limbile pe site-urile instituţiilor Uniunii, la iniţiativa Comisiei, cât mai curând posibil şi în termen de cel mult patru săptămâni după adoptarea definitivă a bugetului. Conturile anuale consolidate se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi pe site-urile instituţiilor Uniunii. ART. 38 Publicarea de informaţii referitoare la destinatari şi a altor informaţii (1) Comisia pune la dispoziţie, într-un mod adecvat şi cu promptitudine, informaţiile referitoare la destinatarii fondurilor finanţate de la buget atunci când bugetul este executat de aceasta în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a). Primul paragraf de la prezentul alineat se aplică şi celorlalte instituţii ale Uniunii atunci când acestea execută bugetul în temeiul articolului 59 alineatul (1). (2) Cu excepţia cazurilor menţionate la alineatele (3) şi (4), următoarele informaţii se publică, cu respectarea corespunzătoare a cerinţelor de confidenţialitate şi de securitate, în special a protecţiei datelor cu caracter personal: (a) numele destinatarului; (b) locul în care se află destinatarul, şi anume: (i) adresa destinatarului, în cazul în care destinatarul este o persoană juridică; (ii) regiunea la nivelul NUTS 2, în cazul în care destinatarul este o persoană fizică; (c) cuantumul angajat din punct de vedere juridic; (d) natura şi scopul măsurii. Informaţiile menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat se publică doar pentru premiile, granturile şi contractele care au fost acordate sau atribuite în urma unor concursuri, a unor proceduri de acordare de granturi sau proceduri de achiziţii şi pentru experţii selectaţi în temeiul articolului 237 alineatul (2). (3) Informaţiile menţionate la primul paragraf de la alineatul (2) nu se publică pentru: (a) sprijinul plătit persoanelor fizice pentru educaţie şi alte modalităţi de sprijin direct acordat persoanelor fizice care au cel mai mult nevoie de sprijin, menţionate la articolul 191 alineatul (4) litera (b); (b) contractele cu valoare foarte scăzută atribuite experţilor selectaţi în conformitate cu articolul 237 alineatul (2), precum şi contractele cu valoare foarte scăzută, mai mică decât cuantumul menţionat la punctul 14.4 din anexa I; (c) sprijinul financiar acordat prin intermediul instrumentelor financiare cu un cuantum mai mic de 500 000 EUR; (d) cazurile în care divulgarea riscă să ameninţe drepturile şi libertăţile persoanelor sau entităţilor vizate, astfel cum sunt protejate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, sau să aducă atingere intereselor comerciale ale destinatarilor. În cazurile menţionate la litera (c) de la primul paragraf, informaţiile puse la dispoziţie se limitează la date statistice agregate în conformitate cu criterii relevante, precum situarea geografică, tipologia economică a destinatarilor, tipul de sprijin primit şi domeniul de politică al Uniunii în cadrul căruia s-a acordat sprijinul. În ceea ce priveşte persoanele fizice, divulgarea informaţiilor menţionate la primul paragraf de la alineatul (2) se bazează pe criterii relevante, precum frecvenţa sau tipul măsurii şi cuantumurile implicate. (4) Persoanele sau entităţile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) publică informaţii privind destinatarii în conformitate cu normele şi procedurile proprii, în măsura în care normele respective sunt considerate echivalente în urma evaluării efectuate de către Comisie în temeiul articolului 154 alineatul (4) primul paragraf litera (e) şi cu condiţia ca orice publicare de date cu caracter personal să facă obiectul unor garanţii echivalente cu cele stabilite la prezentul articol. Organismele desemnate în temeiul articolului 63 alineatul (3) publică informaţiile în conformitate cu normele sectoriale. Aceste norme sectoriale pot, în conformitate cu temeiul juridic corespunzător, să deroge de la alineatele (2) şi (3) de la prezentul articol, în special în ceea ce priveşte publicarea datelor cu caracter personal, atunci când acest lucru se justifică pe baza criteriilor menţionate la alineatul (3) al treilea paragraf de la prezentul articol şi ţinând seama de caracteristicile specifice ale sectorului în cauză. (5) Informaţiile menţionate la alineatul (1) se publică pe site-urile instituţiilor Uniunii până la data de 30 iunie a exerciţiului care urmează exerciţiului financiar în care fondurile au fost angajate din punct de vedere juridic. Site-urile instituţiilor Uniunii conţine o trimitere la adresa site-ului unde pot fi găsite informaţiile menţionate la alineatul (1), dacă acestea nu sunt publicate direct pe un site specific al instituţiilor Uniunii. Comisia pune la dispoziţie, într-un mod corespunzător şi la timp, informaţiile despre un site unic, inclusiv o menţiune privind adresa acestuia, pe care sunt disponibile informaţiile furnizate de persoanele, entităţile sau organismele menţionate la alineatul (4). (6) În cazul publicării de date cu caracter personal, informaţiile se elimină la doi ani după încheierea exerciţiului financiar în care fondurile au fost angajate din punct de vedere juridic. Aceeaşi dispoziţie se aplică în cazul datelor cu caracter personal care se referă la persoane juridice a căror denumire oficială identifică una sau mai multe persoane fizice. TITLUL III ÎNTOCMIREA ŞI STRUCTURA BUGETULUI CAP. 1 Întocmirea bugetului ART. 39 Estimările veniturilor şi ale cheltuielilor (1) Cu excepţia Comisiei, orice altă instituţie a Uniunii întocmeşte o estimare a propriilor venituri şi cheltuieli pe care o transmite Comisiei şi, în paralel, spre informare, Parlamentului European şi Consiliului, înainte de data de 1 iulie a fiecărui exerciţiu. (2) Înaltul Reprezentant organizează consultări cu membrii Comisiei responsabili pentru politica de dezvoltare, politica de vecinătate, cooperarea internaţională, ajutorul umanitar şi reacţia la crize, având ca obiect responsabilităţile care revin fiecăruia. (3) Comisia întocmeşte propriile sale estimări, pe care le transmite, Parlamentului European şi Consiliului imediat după adoptare. Pentru întocmirea estimărilor sale, Comisia utilizează informaţiile menţionate la articolul 40. ART. 40 Bugetul estimat al organelor Uniunii menţionate la articolul 70 Până la data de 31 ianuarie a fiecărui exerciţiu, în conformitate cu instrumentul de instituire, fiecare organ al Uniunii menţionat la articolul 70 transmite Comisiei, Parlamentului European şi Consiliului proiectul de document unic de programare care conţine programarea sa anuală şi multianuală împreună cu planificarea corespunzătoare a resurselor umane şi financiare. ART. 41 Proiectul de buget (1) Până la data de 1 septembrie a exerciţiului care precede exerciţiul execuţiei bugetului, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului o propunere care conţine proiectul de buget. Comisia transmite propunerea respectivă parlamentelor naţionale, spre informare. Proiectul de buget conţine o situaţie generală rezumativă a veniturilor şi a cheltuielilor Uniunii şi consolidează estimările menţionate la articolul 39. Proiectul poate conţine şi estimări diferite de cele întocmite de instituţiile Uniunii. Proiectul de buget este structurat şi prezentat în conformitate cu articolele 47-52. Fiecare dintre secţiunile proiectului de buget este precedată de o introducere redactată de instituţia Uniunii vizată. Comisia redactează introducerea generală la proiectul de buget. Introducerea generală cuprinde tabele financiare care prezintă principalele date pe titluri şi justificările privind modificările creditelor de la un exerciţiu financiar la altul pe categorii de cheltuieli din cadrul financiar multianual. (2) Pentru a furniza previziuni mai precise şi mai fiabile referitoare la implicaţiile bugetare ale legislaţiei în vigoare şi ale propunerilor legislative în curs, Comisia anexează la proiectul de buget o programare financiară indicativă pentru exerciţiile următoare, structurată pe categorii de cheltuieli, domenii de politică şi linii bugetare. Programarea financiară completă vizează categoriile de cheltuieli reglementate la punctul 30 din Acordul interinstituţional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare şi buna gestiune financiară (37). Se furnizează date sintetice pentru categoriile de cheltuieli care nu sunt reglementate la punctul 30 din acordul interinstituţional menţionat. Programarea financiară indicativă se actualizează după adoptarea bugetului pentru a include rezultatele procedurii bugetare şi orice altă decizie relevantă. (3) Comisia anexează la proiectul de buget: (a) un tabel comparativ care include proiectul de buget pentru celelalte instituţii ale Uniunii şi estimările financiare iniţiale ale celorlalte instituţii ale Uniunii, astfel cum au fost transmise Comisiei, şi, după caz, motivele pentru care proiectul de buget conţine estimări diferite de cele întocmite de alte instituţii ale Uniunii; (b) orice document de lucru pe care îl consideră util în legătură cu schemele de personal ale instituţiilor Uniunii, în care se indică cea mai recentă schemă de personal autorizată şi care prezintă: (i) întregul personal angajat de Uniune, prezentat în funcţie de tipul de contract de muncă; (ii) o declaraţie privind politica legată de posturi, personalul extern şi proporţia bărbaţi-femei; (iii) numărul de posturi ocupate efectiv în ultima zi a exerciţiului care precede exerciţiul în care se prezintă proiectul de buget şi media anuală a numărului persoanelor ocupate în echivalent normă întreagă aflate efectiv pe post, pentru respectivul exerciţiu precedent, indicându-se distribuţia acestora pe grade, pe sexe şi pe unităţi administrative; (iv) o listă a posturilor defalcate pe domenii de politică; (v) pentru fiecare categorie de personal extern, estimările iniţiale privind numărul persoanelor ocupate în echivalent normă întreagă pe baza creditelor autorizate, precum şi numărul persoanelor aflate efectiv pe post la începutul exerciţiului în care se prezintă proiectul de buget, indicându-se distribuţia acestora pe grupe de funcţii şi, dacă este cazul, pe grade; (c) pentru organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71, un document de lucru care prezintă veniturile şi cheltuielile, precum şi toate informaţiile privind personalul menţionate la litera (b) de la prezentul paragraf; (d) un document de lucru privind execuţia planificată a creditelor pentru exerciţiul financiar şi angajamentele restante; (e) în ceea ce priveşte creditele pentru administraţie, un document de lucru care prezintă cheltuielile administrative ce urmează să fie executate de către Comisie în cadrul secţiunii sale din buget; (f) un document de lucru referitor la proiectele-pilot şi la acţiunile pregătitoare, care cuprinde şi o evaluare a rezultatelor şi a acţiunilor subsecvente avute în vedere; (g) în ceea ce priveşte finanţarea acordată organizaţiilor internaţionale, un document de lucru care cuprinde: (i) un rezumat al tuturor contribuţiilor, defalcate pe programe sau fonduri ale Uniunii şi pe organizaţii internaţionale; (ii) o justificare prin care să se explice de ce este mai eficient pentru Uniune să finanţeze respectivele organizaţii internaţionale decât să acţioneze direct; (h) fişe de program sau orice alte documente relevante cuprinzând următoarele: (i) precizarea politicilor şi obiectivelor Uniunii la care urmează să contribuie programul; (ii) justificarea clară a intervenţiei la nivelul Uniunii în conformitate, printre altele, cu principiul subsidiarităţii; (iii) progresul înregistrat în îndeplinirea obiectivelor programului, astfel cum se prevede la articolul 33; (iv) o justificare completă, inclusiv o analiză cost-beneficiu a modificărilor propuse ale nivelului creditelor; (v) informaţii privind ratele de execuţie ale programului din exerciţiul financiar curent şi precedent; (i) o situaţie rezumativă a graficului plăţilor în care se rezumă, defalcat pe programe şi pe titluri, plăţile scadente în următoarele exerciţii financiare pentru respectarea angajamentelor bugetare propuse în proiectul de buget asumate în exerciţiile financiare precedente. Atunci când parteneriatele public-privat recurg la instrumente financiare, informaţiile referitoare la instrumentele respective se includ în documentul de lucru menţionat la alineatul (4). (4) În cazul în care recurge la instrumente financiare, Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru care prezintă, pentru fiecare instrument financiar, următoarele: (a) o trimitere la instrumentul financiar şi la actul său de bază, împreună cu o descriere generală a instrumentului, impactul său asupra bugetului, durata sa şi valoarea adăugată a contribuţiei din partea Uniunii; (b) instituţiile financiare implicate în executare, inclusiv aspectele referitoare la aplicarea articolului 155 alineatul (2); (c) contribuţia instrumentului financiar la realizarea obiectivelor programului vizat, măsurată pe baza indicatorilor stabiliţi, inclusiv, după caz, a diversificării geografice; (d) operaţiunile avute în vedere, inclusiv volumele-ţintă în funcţie de efectul de levier vizat şi de capitalul privat preconizat să fie mobilizat sau, în cazul în care acesta nu este disponibil, efectul de levier rezultat din instrumentele financiare existente; (e) liniile bugetare care corespund operaţiunilor relevante şi totalul plăţilor şi angajamentelor bugetare din buget; (f) durata medie dintre angajamentul bugetar faţă de instrumentele financiare şi angajamentele juridice pentru proiectele individuale sub formă de capital propriu sau datorii, atunci când durata menţionată depăşeşte trei ani; (g) veniturile şi rambursările în conformitate cu articolul 209 alineatul (3), prezentate separat, inclusiv o evaluare a utilizării acestora; (h) valoarea investiţiilor de capital, în ceea ce priveşte anii precedenţi; (i) totalul provizioanelor pentru riscuri şi datorii, precum şi orice informaţie cu privire la expunerea Uniunii la riscul financiar, inclusiv orice datorie contingentă; (j) deprecierea activelor şi garanţiile cerute spre executare atât pentru exerciţiul financiar precedent, cât şi cifrele acumulate aferente; (k) performanţa instrumentului financiar, inclusiv investiţiile realizate, efectul de levier şi efectul multiplicator vizate şi realizate, precum şi volumul capitalului privat mobilizat; (l) resursele provizionate în fondul comun de provizionare şi, după caz, soldul contului fiduciar. Documentul de lucru menţionat la primul paragraf include, de asemenea, o prezentare generală a cheltuielilor administrative care decurg din plata comisioanelor de gestiune şi a altor taxe financiare şi de funcţionare plătite pentru gestionarea instrumentelor financiare, în total şi pentru fiecare parte gestionară şi fiecare instrument financiar gestionat. Comisia explică motivele pentru durata menţionată la primul paragraf litera (f) şi, după caz, prezintă un plan de acţiune în vederea reducerii duratei în cadrul procedurii anuale de descărcare de gestiune. Documentul de lucru menţionat la primul paragraf rezumă într-un tabel clar şi concis informaţii pentru fiecare instrument financiar. (5) Atunci când Uniunea acordă o garanţie bugetară, Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru care prezintă, pentru fiecare garanţie bugetară şi pentru fondul comun de provizionare: (a) o trimitere la garanţia bugetară şi la actul de bază al acesteia, împreună cu o descriere generală a garanţiei bugetare, impactul acesteia asupra datoriilor financiare ale bugetului, durata acesteia şi valoarea adăugată a sprijinului acordat de Uniune; (b) contrapărţile pentru garanţia bugetară, inclusiv aspectele referitoare la aplicarea articolului 155 alineatul (2); (c) contribuţia garanţiei bugetare la îndeplinirea obiectivelor garanţiei bugetare, măsurată pe baza indicatorilor stabiliţi, inclusiv, după caz, diversificarea geografică şi mobilizarea resurselor din sectorul privat; (d) informaţii referitoare la operaţiunile acoperite de garanţia bugetară la nivel agregat pe sectoare, ţări şi instrumente, inclusiv, după caz, portofolii şi sprijin combinat cu alte acţiuni ale Uniunii; (e) cuantumul transferat beneficiarilor şi o evaluare a efectului de levier obţinut de proiectele sprijinite în temeiul garanţiei bugetare; (f) informaţii agregate la acelaşi nivel cu cel menţionat la litera (d) privind cererile de executare a garanţiei bugetare, pierderile, rentabilitatea, sumele recuperate şi orice alte tipuri de plăţi încasate; (g) informaţii cu privire la gestiunea financiară, performanţa şi riscul fondului comun de provizionare la sfârşitul anului calendaristic precedent; (h) rata de provizionare efectivă a fondului comun de provizionare şi, după caz, operaţiunile ulterioare în conformitate cu articolul 213 alineatul (4); (i) fluxurile financiare din cadrul fondului comun de provizionare din anul calendaristic precedent, precum şi operaţiunile semnificative şi eventualele informaţii relevante cu privire la expunerea Uniunii la riscul financiar; (j) în conformitate cu articolul 210 alineatul (3), o evaluare a sustenabilităţii datoriilor contingente suportate de buget care rezultă din garanţii bugetare sau asistenţă financiară. (6) În cazul în care recurge la fondurile fiduciare ale Uniunii pentru acţiuni externe, Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru detaliat cu privire la activităţile sprijinite prin intermediul respectivelor fonduri fiduciare, inclusiv: (a) cu privire la execuţia lor, conţinând, printre altele, informaţii cu privire la modalităţile de monitorizare cu entităţile care execută fondurile fiduciare; (b) costurile de gestionare aferente; (c) contribuţiile de la alţi donatori decât Uniunea; (d) o evaluare preliminară a performanţei lor pe baza condiţiilor prevăzute la articolul 234 alineatul (3); (e) o descriere a modului în care activităţile acestora au contribuit la obiectivele stabilite în actul de bază al instrumentului de la care a fost asigurată contribuţia Uniunii la fondurile fiduciare. (7) Comisia anexează la proiectul de buget o listă care conţine deciziile sale prin care se aplică amenzi în domeniul dreptului concurenţei şi precizează cuantumul fiecărei amenzi aplicate, împreună cu informaţiile care arată dacă amenzile au devenit definitive sau dacă fac obiectul sau ar putea încă face obiectul unei căi de atac în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi, în cazul în care este posibil, informaţii privind data la care se preconizează că fiecare amendă va deveni definitivă. (8) Comisia anexează la proiectul de buget un document de lucru în care indică, pentru fiecare linie bugetară care beneficiază de venituri alocate interne sau externe: (a) cuantumul estimat al veniturilor de acest tip care urmează să fie primite; (b) cuantumul estimat al veniturilor de acest tip reportate din anii precedenţi. (9) Comisia anexează, de asemenea, la proiectul de buget orice alt document de lucru pe care îl consideră util pentru Parlamentul European şi pentru Consiliu la evaluarea solicitărilor bugetare. (10) În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din Decizia 2010/427/UE a Consiliului (38), Comisia transmite Parlamentului European şi Consiliului, împreună cu proiectul de buget, un document de lucru care prezintă, în mod exhaustiv: (a) toate cheltuielile administrative şi operaţionale aferente acţiunilor externe ale Uniunii, inclusiv sarcinilor din cadrul PESC şi al politicii de securitate şi apărare comune, care sunt finanţate de la buget; (b) cheltuielile administrative globale ale SEAE pentru exerciţiul financiar precedent, defalcate pe cheltuieli pentru fiecare delegaţie a Uniunii şi cheltuieli pentru administraţia centrală a SEAE; împreună cu cheltuielile operaţionale defalcate pe zone geografice (regiuni, ţări), domenii tematice, delegaţii şi misiuni ale Uniunii. (11) De asemenea, documentul de lucru menţionat la alineatul (10) prezintă: (a) numărul de posturi pentru fiecare grad din fiecare categorie şi numărul de posturi permanente şi temporare, inclusiv numărul de agenţi contractuali şi locali autorizaţi în limitele creditelor în fiecare dintre delegaţiile Uniunii, precum şi în administraţia centrală a SEAE; (b) eventualele majorări sau reduceri faţă de exerciţiul financiar precedent ale numărului de posturi pe grade şi pe categorii în cadrul administraţiei centrale a SEAE şi în cadrul tuturor delegaţiilor Uniunii; (c) numărul de posturi autorizate pentru exerciţiul financiar respectiv şi pentru exerciţiul financiar precedent, precum şi numărul de posturi ocupate de diplomaţi detaşaţi din statele membre şi de funcţionari ai Uniunii; (d) o imagine detaliată a întregului personal din delegaţiile Uniunii la momentul prezentării proiectului de buget, inclusiv o defalcare pe zone geografice, gen, fiecare ţară şi misiune în parte, făcând distincţie între posturile din schema de personal, agenţii contractuali, agenţii locali şi experţii naţionali detaşaţi, precum şi a creditelor solicitate în proiectul de buget pentru astfel de categorii de personal, cu estimările corespunzătoare privind numărul persoanelor ocupate în echivalent normă întreagă pe baza creditelor solicitate. ART. 42 Scrisori rectificative la proiectul de buget Pe baza oricăror informaţii noi care nu erau disponibile în momentul întocmirii proiectului de buget, din proprie iniţiativă sau la cererea unei alte instituţii a Uniunii, fiecare cu privire la propria sa secţiune, Comisia poate prezenta simultan Parlamentului European şi Consiliului una sau mai multe scrisori rectificative la proiectul de buget înainte de convocarea Comitetului de conciliere menţionat la articolul 314 din TFUE. Astfel de scrisori pot include şi o scrisoare rectificativă de actualizare, în special, a estimărilor privind cheltuielile din domeniul agriculturii. ART. 43 Obligaţii care le revin statelor membre în urma adoptării bugetului (1) Preşedintele Parlamentului European constată că bugetul a fost adoptat definitiv în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 314 alineatul (9) din TFUE şi la articolul 106a din Tratatul Euratom. (2) De îndată ce s-a constatat adoptarea definitivă a bugetului, de la data de 1 ianuarie a exerciţiului financiar următor sau de la data la care s-a constatat adoptarea definitivă a bugetului, dacă aceasta din urmă este ulterioară datei de 1 ianuarie, fiecare stat membru este obligat să facă plăţile datorate Uniunii în condiţiile prevăzute în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 609/2014. ART. 44 Proiectele de bugete rectificative (1) Comisia poate prezenta proiecte de bugete rectificative care sunt axate în principal pe venituri în următoarele împrejurări: (a) pentru a introduce în buget soldul exerciţiului financiar precedent, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18; (b) pentru a revizui estimarea resurselor proprii pe baza previziunilor economice actualizate; (c) pentru a actualiza estimarea revizuită a resurselor proprii şi a altor venituri, precum şi pentru a revizui disponibilitatea şi necesarul de credite de plată. În cazul unor circumstanţe inevitabile, excepţionale şi neprevăzute, în special pentru mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, Comisia poate prezenta proiecte de bugete rectificative care sunt axate în principal pe cheltuieli. (2) În aceleaşi circumstanţe ca la alineatul (1), cererile de bugete rectificative ale altor instituţii ale Uniunii decât Comisia se transmit Comisiei. Înainte de a prezenta un proiect de buget rectificativ, Comisia şi celelalte instituţii ale Uniunii în cauză examinează posibilităţile de realocare a creditelor relevante, ţinând seama în special de o eventuală subutilizare a creditelor. Bugetelor rectificative li se aplică articolul 43. Bugetele rectificative se justifică prin trimitere la bugetul ale cărui estimări le modifică. (3) Cu excepţia unor circumstanţe excepţionale justificate în mod corespunzător sau în cazul mobilizării Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, pentru care se poate prezenta un proiect de buget rectificativ în orice moment al exerciţiului financiar, Comisia prezintă simultan Parlamentului European şi Consiliului proiectele de bugete rectificative până la data de 1 septembrie a fiecărui exerciţiu financiar. Comisia poate anexa un aviz la cererile de bugete rectificative ale altor instituţii ale Uniunii. (4) Proiectele de bugete rectificative sunt însoţite de declaraţii justificative şi de informaţiile privind execuţia bugetară pentru exerciţiul financiar precedent şi pentru cel curent disponibile la momentul întocmirii lor. ART. 45 Transmiterea anticipată a estimărilor şi a proiectelor de buget Comisia, Parlamentul European şi Consiliul pot conveni să stabilească anumite date pentru transmiterea estimărilor şi pentru adoptarea şi transmiterea proiectului de buget. Cu toate acestea, un asemenea acord nu are ca efect reducerea sau prelungirea termenelor de examinare a textelor respective, care sunt prevăzute la articolul 314 din TFUE şi la articolul 106a din Tratatul Euratom. CAP. 2 Structura şi prezentarea bugetului ART. 46 Structura bugetului Bugetul cuprinde următoarele: (a) o situaţie generală a veniturilor şi a cheltuielilor; (b) secţiuni separate pentru fiecare instituţie a Uniunii, cu excepţia Consiliului European şi a Consiliului, care împart aceeaşi secţiune, subdivizate în situaţii ale veniturilor şi cheltuielilor. ART. 47 Nomenclatorul bugetar (1) Parlamentul European şi Consiliul clasifică veniturile Comisiei şi veniturile şi cheltuielile celorlalte instituţii ale Uniunii, în funcţie de natura sau destinaţia lor, în titluri, capitole, articole şi posturi. (2) Situaţia cheltuielilor din secţiunea din buget aferentă Comisiei se prezintă pe baza unui nomenclator adoptat de Parlamentul European şi de Consiliu, care prevede o clasificare în funcţie de destinaţia cheltuielilor. Fiecare titlu corespunde unui domeniu de politică, iar un capitol corespunde, de regulă, unui program sau unei activităţi. Fiecare titlu poate cuprinde credite operaţionale şi credite administrative. Creditele administrative ale unui titlu se grupează într-un singur capitol. Nomenclatorul bugetar respectă principiile specificităţii, bunei gestiuni financiare şi transparenţei. Acesta asigură claritatea şi transparenţa necesare pentru procesul bugetar, facilitând identificarea principalelor obiective, astfel cum sunt reflectate în temeiurile juridice relevante, făcând posibilă alegerea priorităţilor politice şi permiţând o execuţie eficientă şi eficace. (3) Comisia poate cere adăugarea unei menţiuni simbolice pro memoria la o linie fără credite autorizate. O astfel de cerere se aprobă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31. (4) Atunci când sunt prezentate în funcţie de destinaţii, creditele administrative pentru fiecare titlu se clasifică după cum urmează: (a) cheltuieli cu personalul autorizat în schema de personal, care includ un cuantum de credite şi un număr de posturi din schema de personal corespunzător cheltuielilor respective; (b) cheltuieli cu personalul extern şi alte cheltuieli menţionate la articolul 30 alineatul (1) primul paragraf litera (b) şi finanţate în cadrul rubricii „Administraţie” din cadrul financiar multianual; (c) cheltuieli cu clădirile şi alte cheltuieli conexe, inclusiv cheltuieli cu curăţenia şi întreţinerea, închirieri, telecomunicaţii, apă, gaz şi electricitate; (d) cheltuieli cu personalul extern şi asistenţa tehnică în directă legătură cu punerea în aplicare a programelor. Cheltuielile administrative ale Comisiei de acelaşi tip pentru mai multe titluri se prezintă într-o situaţie rezumativă separată, clasificate în funcţie de tip. ART. 48 Veniturile negative (1) Bugetul nu cuprinde venituri negative, cu excepţia cazului în care acestea rezultă din remunerarea negativă a depozitelor în total. (2) Resursele proprii plătite în temeiul Deciziei 2014/335/UE, Euratom sunt cuantumuri nete şi se prezintă ca atare în buget în situaţia rezumativă a veniturilor. ART. 49 Provizioane (1) Fiecare secţiune din buget poate să includă un titlu denumit „provizioane”. În titlul respectiv se înscriu credite în oricare dintre următoarele cazuri: (a) nu există niciun act de bază pentru acţiunea respectivă în momentul întocmirii bugetului; (b) există motive serioase de incertitudine cu privire la caracterul adecvat al creditelor sau la posibilitatea executării, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, a creditelor înregistrate la liniile bugetare respective. Creditele de la titlul respectiv pot fi utilizate doar după efectuarea unor transferuri în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 30 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din prezentul regulament, atunci când adoptarea actului de bază se face în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 294 din TFUE şi, în toate celelalte cazuri, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 din prezentul regulament. (2) În cazul unor dificultăţi serioase de execuţie, Comisia poate propune, în cursul exerciţiului financiar, transferul unor credite în titlul denumit „provizioane”. Parlamentul European şi Consiliul decid cu privire la aceste transferuri în conformitate cu articolul 31. ART. 50 Rezerva negativă Secţiunea din buget aferentă Comisiei poate include o „rezervă negativă” limitată la maximum 200 000 000 EUR. Această rezervă, care se înscrie într-un titlu separat, cuprinde exclusiv credite de plată. Rezerva negativă se utilizează înainte de sfârşitul exerciţiului financiar prin transferuri în conformitate cu procedura stabilită la articolele 30 şi 31. ART. 51 Rezerva pentru ajutoare de urgenţă (1) Secţiunea din buget aferentă Comisiei include o rezervă pentru ajutoarele de urgenţă pentru ţări terţe. (2) Rezerva menţionată la alineatul (1) se utilizează înainte de sfârşitul exerciţiului financiar prin intermediul unor transferuri în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 30 şi 32. ART. 52 Prezentarea bugetului (1) Bugetul prezintă: (a) în situaţia generală a veniturilor şi cheltuielilor: (i) veniturile estimate ale Uniunii pentru exerciţiul financiar în curs (denumit în continuare „exerciţiul n”); (ii) veniturile estimate pentru exerciţiul financiar precedent şi veniturile pentru exerciţiul n-2; (iii) creditele de angajament şi creditele de plată pentru exerciţiul n; (iv) creditele de angajament şi creditele de plată pentru exerciţiul financiar precedent; (v) cheltuielile angajate şi cheltuielile plătite în exerciţiul n-2, acestea din urmă fiind exprimate şi ca procentaj din bugetul aferent exerciţiului n; (vi) comentarii adecvate pentru fiecare subdiviziune, astfel cum se prevede la articolul 47 alineatul (1), inclusiv trimiteri la actul de bază, dacă acesta există, precum şi toate explicaţiile adecvate privind natura şi scopul creditelor; (b) în fiecare secţiune, veniturile şi cheltuielile care urmează aceeaşi structură ca cea descrisă la litera (a); (c) în ceea ce priveşte personalul: (i) pentru fiecare secţiune, o schemă de personal care stabileşte numărul de posturi pentru fiecare grad din fiecare categorie şi din fiecare departament şi numărul de posturi permanente şi temporare, autorizate în limitele creditelor; (ii) o schemă de personal pentru personalul remunerat din creditele destinate cercetării şi dezvoltării tehnologice pentru acţiunile directe şi o schemă de personal pentru personalul remunerat din aceleaşi credite pentru acţiunile indirecte; schemele de personal se clasifică în funcţie de categorie şi de grad, făcându-se distincţie între posturile permanente şi cele temporare, autorizate în limitele creditelor; (iii) o schemă de personal care stabileşte numărul de posturi, pe grade şi pe categorii, pentru fiecare organ al Uniunii menţionat la articolul 70 care beneficiază de o contribuţie de la buget. Lângă numărul de posturi autorizate pentru exerciţiul financiar, schemele de personal indică şi numărul de posturi autorizate pentru exerciţiul financiar precedent. Personalul Agenţiei de Aprovizionare a Euratom este prezentat separat în cadrul schemei de personal a Comisiei; (d) în ceea ce priveşte asistenţa financiară şi garanţiile bugetare: (i) în situaţia generală a veniturilor, liniile bugetare corespunzătoare operaţiunilor în cauză, destinate înregistrării eventualelor rambursări din partea unor destinatari care iniţial nu şi-au îndeplinit obligaţiile de plată. Liniile respective poartă menţiunea simbolică pro memoria şi sunt însoţite de comentarii adecvate; (ii) în secţiunea din buget aferentă Comisiei: - liniile bugetare care conţin garanţiile bugetare pentru operaţiunile în cauză. Liniile respective poartă menţiunea simbolică pro memoria atât timp cât nu apare o cheltuială efectivă care trebuie acoperită din resurse definitive; – comentarii care indică actul de bază şi volumul operaţiunilor prevăzute, durata şi garanţia financiară asigurată de Uniune pentru derularea unor astfel de operaţiuni; (iii) într-un document anexat la secţiunea din buget aferentă Comisiei, cu titlu indicativ, inclusiv pentru riscurile corespunzătoare: - operaţiunile de capital în curs şi gestiunea datoriilor în curs; – operaţiunile de capital şi gestiunea datoriilor pentru exerciţiul n; (e) în ceea ce priveşte instrumentele financiare care urmează să fie instituite în absenţa unui act de bază: (i) liniile bugetare care corespund operaţiunilor relevante; (ii) o descriere generală a instrumentelor financiare, inclusiv durata şi impactul acestora asupra bugetului; (iii) operaţiunile avute în vedere, inclusiv volumele-ţintă în funcţie de efectul de pârghie şi efectul multiplicator preconizate; (f) în ceea ce priveşte fondurile executate de persoane sau entităţi în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c): (i) o trimitere la actul de bază al programului relevant; (ii) liniile bugetare corespunzătoare; (iii) o descriere generală a acţiunii, inclusiv durata şi impactul acesteia asupra bugetului; (g) cuantumul total al cheltuielilor PESC înscris într-un capitol intitulat „PESC” şi format din articole specifice, care acoperă cheltuielile PESC şi conţin linii bugetare specifice care identifică cel puţin misiunile unice majore. (2) Pe lângă documentele menţionate la alineatul (1), Parlamentul European şi Consiliul pot anexa la buget orice alt document relevant. ART. 53 Norme privind schemele de personal (1) Schemele de personal menţionate la articolul 52 alineatul (1) litera (c) constituie o limită absolută pentru fiecare instituţie sau organ al Uniunii. Nu se poate face nicio încadrare de personal peste limita stabilită. Cu toate acestea, cu excepţia gradelor AD 14, AD 15 şi AD 16, fiecare instituţie sau organ al Uniunii îşi poate modifica schema de personal cu până la 10 % din posturile autorizate, cu următoarele condiţii: (a) să nu se afecteze volumul creditelor pentru personal corespunzător unui exerciţiu financiar complet; (b) să nu se depăşească limita numărului total de posturi autorizate de schema de personal; (c) instituţia sau organul Uniunii să fi participat împreună cu alte instituţii şi organe ale Uniunii la o analiză comparativă iniţiată prin exerciţiul de evaluare a personalului Comisiei. Cu trei săptămâni înainte de efectuarea modificărilor menţionate la al doilea paragraf, instituţiile Uniunii informează Parlamentul European şi Consiliul despre intenţiile lor în acest sens. Dacă există obiecţii întemeiate formulate în acest termen de Parlamentul European sau de Consiliu, instituţiile Uniunii se abţin de la efectuarea modificărilor, aplicându-se procedura prevăzută la articolul 44. (2) Prin derogare de la alineatul (1) primul paragraf, efectele desfăşurării de activităţi cu normă redusă, autorizate de autoritatea împuternicită să facă numiri în conformitate cu Statutul funcţionarilor, pot fi compensate prin alte încadrări de personal. CAP. 3 Disciplina bugetară ART. 54 Respectarea cadrului financiar multianual şi a Deciziei 2014/335/UE, Euratom Bugetul respectă cadrul financiar multianual şi Decizia 2014/335/UE, Euratom. ART. 55 Conformitatea actelor Uniunii cu bugetul Atunci când punerea în aplicare a unui act al Uniunii depăşeşte creditele disponibile în buget, actul respectiv nu poate fi pus în aplicare din punct de vedere financiar înainte de rectificarea bugetului în mod corespunzător. TITLUL IV EXECUŢIA BUGETARĂ CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 56 Execuţia bugetară în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare (1) Comisia execută veniturile şi cheltuielile bugetului în conformitate cu prezentul regulament, pe propria răspundere şi în limitele creditelor autorizate. (2) Statele membre cooperează cu Comisia astfel încât creditele să fie utilizate în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare. ART. 57 Informaţii privind transferurile de date cu caracter personal în scopuri de audit În orice apel lansat în contextul granturilor, al achiziţiilor sau al premiilor puse în aplicare în cadrul gestiunii directe, potenţialii beneficiari, candidaţi, ofertanţi şi participanţi sunt informaţi, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 că, în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii, datele lor cu caracter personal pot fi transferate serviciilor de audit intern, Curţii de Conturi sau Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), precum şi între ordonatorii de credite ai Comisiei, agenţiile executive menţionate la articolul 69 din prezentul regulament şi organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 din prezentul regulament. ART. 58 Actul de bază şi excepţii (1) Creditele înscrise în buget pentru orice acţiune a Uniunii se pot folosi doar dacă a fost adoptat un act de bază. (2) Prin derogare de la alineatul (1) şi sub rezerva condiţiilor stabilite la alineatele (3), (4) şi (5), următoarele credite se pot executa în absenţa unui act de bază, cu condiţia ca acţiunile destinate finanţării să intre sub incidenţa competenţelor Uniunii: (a) creditele pentru proiectele-pilot de natură experimentală destinate să testeze fezabilitatea şi utilitatea unei acţiuni; (b) creditele pentru acţiuni pregătitoare, în domeniul de aplicare al TFUE şi al Tratatului Euratom, destinate pregătirii de propuneri în vederea adoptării unor acţiuni viitoare; (c) creditele pentru măsuri pregătitoare care intră sub incidenţa titlului V din Tratatul UE; (d) creditele pentru acţiuni punctuale sau pentru acţiuni de durată nedeterminată, întreprinse de Comisie în virtutea sarcinilor care decurg din prerogativele sale la nivel instituţional în temeiul TFUE şi al Tratatului Euratom, altele decât dreptul său de iniţiativă legislativă în materie de propuneri astfel cum se menţionează la litera (b) de la prezentul alineat, precum şi în virtutea competenţelor sale specifice care îi sunt atribuite direct de articolele 154, 156, 159 şi 160 din TFUE, articolul 168 alineatul (2), articolul 171 alineatul (2), articolul 173 alineatul (2) din TFUE, articolul 175 al doilea paragraf din TFUE, articolul 181 alineatul (2) din TFUE, articolul 190 din TFUE, articolul 210 alineatul (2) şi articolul 214 alineatul (6) din TFUE şi articolele 70 şi 77 - 85 din Tratatul Euratom; (e) creditele destinate funcţionării fiecărei instituţii a Uniunii conform autonomiei sale administrative. (3) În ceea ce priveşte creditele menţionate la alineatul (2) litera (a), creditele de angajament relevante pot fi înscrise în buget numai pentru două exerciţii financiare consecutive. Cuantumul total al creditelor pentru proiecte-pilot nu depăşeşte 40 000 000 EUR într-un exerciţiu financiar. (4) În ceea ce priveşte creditele menţionate la alineatul (2) litera (b), acţiunile pregătitoare urmează o abordare coerentă şi pot lua forme diferite. Creditele de angajament relevante pot fi înscrise în buget pentru cel mult trei exerciţii financiare consecutive. Procedura de adoptare a actului de bază relevant se încheie înainte de sfârşitul celui de-al treilea exerciţiu financiar. În cursul procedurii respective, angajarea creditelor corespunde caracteristicilor specifice ale acţiunii pregătitoare în ceea ce priveşte activităţile prevăzute, obiectivele urmărite şi destinatarii acesteia. În consecinţă, cuantumul creditelor angajate nu corespunde cuantumului celor prevăzute pentru finanţarea acţiunii definitive propriu-zise. Cuantumul total al creditelor pentru acţiunile pregătitoare noi menţionate la alineatul (2) litera (b) nu depăşeşte 50 000 000 EUR într-un exerciţiu financiar, iar cuantumul total al creditelor angajate efectiv pentru acţiuni pregătitoare nu depăşeşte 100 000 000 EUR. (5) În ceea ce priveşte creditele menţionate la alineatul (2) litera (c), măsurile pregătitoare se limitează la o perioadă scurtă şi sunt destinate stabilirii condiţiilor pentru acţiunile Uniunii în îndeplinirea obiectivelor PESC şi pentru adoptarea instrumentelor juridice necesare. În sensul operaţiunilor de gestionare a crizelor de către Uniune, măsurile pregătitoare sunt destinate, printre altele, evaluării cerinţelor operaţionale, asigurării unei prime desfăşurări rapide a resurselor sau realizării pe teren a condiţiilor de iniţiere a operaţiunii. Măsurile pregătitoare se aprobă de către Consiliu, la propunerea Înaltului Reprezentant. Pentru a asigura punerea rapidă în aplicare a măsurilor pregătitoare, Înaltul Reprezentant informează Parlamentul European şi Comisia în cel mai scurt timp cu privire la intenţia Consiliului de a iniţia o măsură pregătitoare, în special în legătură cu resursele estimate necesare în acest scop. Comisia ia toate măsurile necesare pentru a asigura plata rapidă a fondurilor. Finanţarea măsurilor convenite de Consiliu pentru pregătirea operaţiilor Uniunii de gestionare a crizelor în temeiul titlului V din Tratatul UE acoperă costurile marginale care decurg în mod direct din trimiterea pe teren a unei misiuni sau a unei echipe specifice care include, printre altele, personal din instituţiile Uniunii, inclusiv asigurarea pentru un grad ridicat de risc, costurile de călătorie şi de cazare şi diurnele. ART. 59 Execuţia bugetară de către alte instituţii ale Uniunii decât Comisia (1) Comisia conferă celorlalte instituţii ale Uniunii competenţele necesare executării secţiunii din buget care le este destinată. (2) Pentru a facilita execuţia creditelor lor, instituţiile Uniunii pot încheia acorduri la nivelul serviciilor între ele care prevăd condiţiile care reglementează prestarea de servicii, furnizarea de produse, executarea lucrărilor sau a contractelor imobiliare. Aceste acorduri permit transferul de credite sau recuperarea costurilor care rezultă din executarea acestora. (3) Acordurile la nivelul serviciilor menţionate la alineatul (2) pot, de asemenea, să fie încheiate între departamente ale instituţiilor Uniunii, organe ale Uniunii, oficii europene, organisme sau persoane cărora li se încredinţează punerea în aplicare a unor acţiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul UE, precum şi cu Biroul secretarului general al Consiliului superior al şcolilor europene. Comisia şi celelalte instituţii ale Uniunii raportează periodic Parlamentului European şi Consiliului cu privire la acordurile la nivelul serviciilor pe care le încheie cu alte instituţii ale Uniunii. ART. 60 Delegarea competenţelor de execuţie bugetară (1) Comisia şi fiecare dintre celelalte instituţii ale Uniunii îşi pot delega, în cadrul departamentelor proprii, competenţele de execuţie bugetară în conformitate cu condiţiile stabilite de prezentul regulament şi de normele lor interne, în limitele stabilite în actul de delegare. Cei împuterniciţi în acest mod acţionează numai în limitele competenţelor care le-au fost conferite în mod expres. (2) În plus faţă de alineatul (1), Comisia îşi poate delega competenţele de execuţie bugetară pentru creditele operaţionale înscrise în propria sa secţiune din buget şefilor delegaţiilor Uniunii şi, pentru a asigura continuitatea activităţii în caz de absenţă, şefilor adjuncţi ai delegaţiilor Uniunii. O astfel de delegare nu aduce atingere responsabilităţii şefilor delegaţiilor Uniunii pentru execuţia bugetară. În cazul în care absenţa unui şef al delegaţiei Uniunii depăşeşte patru săptămâni, Comisia îşi revizuieşte decizia de delegare a competenţelor de execuţie bugetară. Atunci când acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi ai Comisiei, şefii delegaţiilor Uniunii şi, în absenţa acestora, şefii adjuncţi ai delegaţiilor aplică normele utilizate de Comisie pentru execuţia bugetului şi le revin aceleaşi sarcini, obligaţii şi responsabilităţi ca oricărui alt ordonator de credite subdelegat al Comisiei. Comisia poate retrage delegarea de competenţe menţionată la primul paragraf în conformitate cu propriile norme. În sensul primului paragraf, Înaltul Reprezentant ia măsurile necesare pentru a facilita cooperarea dintre delegaţiile Uniunii şi serviciile Comisiei. (3) SEAE poate, în mod excepţional, să îşi delege competenţele de execuţie bugetară pentru creditele administrative aferente propriei secţiuni din buget personalului Comisiei din delegaţiile Uniunii, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura continuitatea în administrarea unor astfel de delegaţii în absenţa ordonatorului de credite competent al SEAE din ţara în care îşi are sediul delegaţia acestuia. În cazurile excepţionale în care acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi ai SEAE, membrii personalului Comisiei din delegaţiile Uniunii aplică normele interne ale SEAE pentru execuţia bugetului şi le revin aceleaşi sarcini, obligaţii şi responsabilităţi ca oricărui alt ordonator de credite subdelegat al SEAE. SEAE poate retrage delegarea de competenţe menţionată la primul paragraf în conformitate cu propriile norme. ART. 61 Conflictul de interese (1) Actorilor financiari în sensul capitolului 4 de la prezentul titlu şi celorlalte persoane, inclusiv autorităţi naţionale la orice nivel, implicate în execuţia bugetară în cadrul gestiunii directe, indirecte şi partajate a bugetului, inclusiv în elaborarea actelor pregătitoare corespunzătoare, precum şi în auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese şi cele ale Uniunii. De asemenea, aceştia iau măsurile adecvate pentru a preveni apariţia unui conflict de interese în ceea ce priveşte funcţiile aflate în responsabilitatea lor şi pentru a aborda situaţiile care pot fi, în mod obiectiv, percepute ca un conflict de interese. (2) În cazul în care există un risc de conflict de interese care implică un membru al personalului unei autorităţi naţionale, persoana în cauză sesizează superiorul său ierarhic cu privire la acest aspect. Atunci când un astfel de risc există pentru personalul care intră sub incidenţa Statutului funcţionarilor, persoana în cauză sesizează ordonatorul de credite delegat relevant. Superiorul ierarhic sau ordonatorul de credite delegat relevant confirmă în scris dacă se constată existenţa unui conflict de interese. Atunci când se constată existenţa unui conflict de interese, autoritatea împuternicită să facă numiri sau autoritatea naţională relevantă se asigură că persoana în cauză încetează toate activităţile în legătură cu respectiva chestiune. Ordonatorul de credite delegat relevant sau autoritatea naţională relevantă se asigură că orice măsuri ulterioare adecvate se iau în conformitate cu legislaţia aplicabilă. (3) În sensul alineatului (1), un conflict de interese există în cazul în care exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menţionate la alineatul (1), este compromisă din motive care implică familia, viaţa afectivă, afinităţile politice sau naţionale, interesul economic sau orice alt interes personal direct sau indirect. CAP. 2 Metode de execuţie ART. 62 Metode de execuţie bugetară (1) Comisia execută bugetul în unul dintre următoarele moduri: (a) direct („gestiune directă”), astfel cum se prevede la articolele 125-153, prin serviciile sale, inclusiv prin personalul din cadrul delegaţiilor Uniunii care se află sub supravegherea şefului de delegaţie respectiv, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), sau prin agenţiile executive, astfel cum se menţionează la articolul 69; (b) prin gestiune partajată cu statele membre („gestiune partajată”), astfel cum se prevede la articolul 63 şi la articolele 125-129; (c) indirect („gestiune indirectă”), astfel cum se prevede la articolele 125-149 şi 154-159, atunci când se prevede astfel în actul de bază sau în cazurile menţionate la articolul 58 alineatul (2) literele (a)-(d), prin delegarea sarcinilor de execuţie bugetară către: (i) ţări terţe sau organismele pe care le-au desemnat acestea; (ii) organizaţii internaţionale sau agenţiile acestora, în sensul articolului 156; (iii) Banca Europeană de Investiţii (BEI) sau Fondul European de Investiţii (FEI) sau ambele, acţionând ca grup („grupul BEI”); (iv) organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71; (v) organisme de drept public, inclusiv organizaţii din statele membre; (vi) organisme de drept privat cu misiune de serviciu public, inclusiv organizaţii din statele membre, cu condiţia ca acestea să primească garanţii financiare adecvate; (vii) organisme de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat şi care primeşte garanţii financiare adecvate; (viii) organisme sau persoane cărora li se încredinţează executarea unor acţiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul UE, identificate în actul de bază relevant. În ceea ce priveşte litera (c) punctul (vi) de la primul paragraf, cuantumul garanţiilor financiare solicitate poate fi prevăzut în actul de bază relevant şi poate fi limitat la cuantumul maxim al contribuţiei Uniunii la organismul în cauză. În cazul în care există mai mulţi garanţi, repartizarea cuantumului datoriei totale care urmează să fie acoperită de garanţii se precizează în acordul de contribuţie, care poate să prevadă că răspunderea fiecărui garant în parte este proporţională cu cota contribuţiei sale la organismul în cauză. (2) În scopul gestiunii directe, Comisia poate utiliza instrumentele menţionate la titlurile VII, VIII, IX, X şi XII. În scopul gestiunii partajate, instrumentele de execuţie bugetară sunt cele prevăzute în normele sectoriale. În scopul gestiunii indirecte, Comisia aplică titlul VI şi, în cazul instrumentelor financiare şi al garanţiilor bugetare, titlurile VI şi X. Entităţile de executare aplică instrumentele de execuţie bugetară stabilite în acordul de contribuţie în cauză. (3) Comisia este răspunzătoare de execuţia bugetului în conformitate cu articolul 317 din TFUE şi nu poate delega sarcinile respective unor terţi în cazul în care aceste sarcini presupun o marjă largă de discreţie care implică opţiuni de natură politică. Comisia nu externalizează, prin intermediul unor contracte în conformitate cu titlul VII din prezentul regulament, sarcini care implică exercitarea unei autorităţi publice şi a unor competenţe discreţionare de decizie. ART. 63 Gestiunea partajată cu statele membre (1) În cazul în care Comisia execută bugetul prin gestiune partajată, sarcinile legate de execuţia bugetară se deleagă statelor membre. Comisia şi statele membre respectă principiile bunei gestiuni financiare, transparenţei şi nediscriminării şi asigură vizibilitatea acţiunilor Uniunii atunci când gestionează fonduri ale Uniunii. În acest scop, Comisia şi statele membre îşi îndeplinesc obligaţiile care le revin în materie de control şi de audit şi îşi asumă responsabilităţile care rezultă din acestea, astfel cum sunt prevăzute de prezentul regulament. În normele sectoriale se stabilesc dispoziţii complementare. (2) În îndeplinirea sarcinilor legate de execuţia bugetului, statele membre adoptă toate măsurile necesare, inclusiv legislative, de reglementare şi administrative, pentru protecţia intereselor financiare ale Uniunii, şi anume: (a) garantează că acţiunile finanţate de la buget sunt executate corect şi eficient, în conformitate cu normele sectoriale aplicabile; (b) desemnează organismele responsabile de gestiunea şi controlul fondurilor Uniunii în conformitate cu alineatul (3) şi supraveghează aceste organisme; (c) previn, detectează şi soluţionează neregulile şi fraudele; (d) cooperează, în conformitate cu prezentul regulament şi cu normele sectoriale, cu Comisia, OLAF, Curtea de Conturi şi, în cazul statelor membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939 al Consiliului (39), cu Parchetul European (EPPO). Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, statele membre, respectând, totodată, principiul proporţionalităţii şi în conformitate cu prezentul articol şi cu normele sectoriale relevante, efectuează controale ex ante şi ex post şi, dacă este cazul, verificări la faţa locului pe eşantioane reprezentative şi/sau eşantioane bazate pe riscuri ale operaţiunilor. De asemenea, acestea recuperează fondurile plătite în mod necuvenit şi iniţiază procedurile judiciare necesare în acest scop. Statele membre impun destinatarilor sancţiuni cu caracter eficace, disuasiv şi proporţional, dacă sunt prevăzute în normele sectoriale sau în dispoziţiile specifice din dreptul intern. Ca parte a evaluării riscurilor şi în conformitate cu normele sectoriale, Comisia monitorizează sistemele de gestiune şi control instituite în statele membre. În acţiunile sale de auditare, Comisia respectă principiul proporţionalităţii şi ţine seama de nivelul de risc evaluat în conformitate cu normele sectoriale. (3) În conformitate cu criteriile şi procedurile specificate în normele sectoriale, statele membre desemnează, la nivelul adecvat, organismele responsabile de gestiunea şi controlul fondurilor Uniunii. Organismele respective pot îndeplini, de asemenea, sarcini care nu au legătură cu gestiunea fondurilor Uniunii şi pot încredinţa o parte din aceste sarcini altor organisme. Pentru a lua decizia privind desemnarea organismelor, statele membre pot analiza dacă sistemele de gestiune şi control sunt în esenţă aceleaşi ca cele deja existente în perioada anterioară şi dacă aceste sisteme au funcţionat în mod eficace. În cazul în care rezultatele auditului şi ale controalelor arată că organismele desemnate nu mai respectă criteriile stabilite în normele sectoriale, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că deficienţele acelor organisme în executarea sarcinilor sunt remediate, inclusiv prin încetarea desemnării în conformitate cu normele sectoriale. Normele sectoriale definesc rolul Comisiei în procesul stabilit la prezentul alineat. (4) Organismele desemnate în temeiul alineatului (3): (a) instituie un sistem de control intern eficace şi eficient şi asigură funcţionarea acestuia; (b) utilizează un sistem contabil care oferă, în timp util, informaţii exacte, complete şi fiabile; (c) furnizează informaţiile prevăzute la alineatele (5), (6) şi (7); (d) asigură, în conformitate cu articolul 38 alineatele (2)-(6), publicarea ex post. Orice acţiune de prelucrare a datelor cu caracter personal respectă Regulamentul (UE) 2016/679. (5) Organismele desemnate în conformitate cu alineatul (3) pun la dispoziţia Comisiei, până la data de 15 februarie a exerciţiului financiar următor: (a) conturile privind cheltuielile care au fost efectuate, pe perioada de referinţă relevantă astfel cum este definită în normele sectoriale, pentru executarea sarcinilor încredinţate şi care au fost prezentate Comisiei în vederea rambursării; (b) un rezumat anual al rapoartelor finale de audit şi al controalelor realizate, inclusiv o analiză a naturii şi a ocurenţei erorilor şi a deficienţelor de sistem identificate, precum şi acţiunile corective luate sau planificate. (6) Conturile menţionate la alineatul (5) litera (a) includ prefinanţarea şi sumele pentru care sunt în curs sau au fost deja încheiate proceduri de recuperare. Conturile sunt însoţite de o declaraţie de gestiune prin care se confirmă că, în opinia responsabililor cu gestiunea fondurilor: (a) informaţiile sunt prezentate în mod adecvat, sunt complete şi exacte; (b) cheltuielile au fost utilizate în scopul preconizat, astfel cum este definit în normele sectoriale; (c) sistemele de control instituite garantează legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente. (7) Conturile menţionate la alineatul (5) litera (a) şi rezumatul menţionat la litera (b) de la respectivul alineat sunt însoţite de avizul unui organism independent de audit, emis în conformitate cu standardele de audit acceptate pe plan internaţional. Acest aviz stabileşte dacă conturile redau o imagine corectă şi fidelă, dacă cheltuielile prezentate Comisiei spre rambursare sunt conforme cu legile şi reglementările în vigoare şi dacă sistemele de control existente funcţionează în mod corespunzător. Avizul menţionează, de asemenea, dacă auditul pune sub semnul întrebării afirmaţiile din cuprinsul declaraţiei de gestiune menţionate la alineatul (6). Termenul de 15 februarie menţionat la alineatul (5) poate fi prelungit în mod excepţional de către Comisie până la data de 1 martie, în urma unei informări din partea statului membru interesat. Statele membre pot publica, la nivelul adecvat, informaţiile menţionate la alineatele (5) şi (6) şi la prezentul alineat. În plus, statele membre pot prezenta Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei declaraţii semnate la nivelul adecvat, pe baza informaţiilor menţionate la alineatele (5) şi (6) şi la prezentul alineat. (8) Pentru a se asigura că fondurile Uniunii sunt utilizate în conformitate cu normele aplicabile, Comisia: (a) aplică procedurile în vederea verificării şi acceptării conturilor organismelor desemnate, verificând caracterul exhaustiv, exact şi veridic al conturilor; (b) exclude din cheltuielile de finanţare ale Uniunii plăţile care au fost efectuate cu încălcarea legislaţiei aplicabile; (c) întrerupe termenele de plată sau suspendă plăţile atunci când se prevede astfel în normele sectoriale. Comisia ridică în întregime sau parţial întreruperea termenelor de plată sau suspendarea plăţilor după ce statul membru în cauză îşi prezintă observaţiile şi imediat ce acesta a luat măsurile necesare. Raportul anual de activitate menţionat la articolul 74 alineatul (9) vizează toate obligaţiile prevăzute la prezentul alineat. (9) Normele sectoriale ţin seama de necesităţile programelor de cooperare teritorială europeană în ceea ce priveşte, în special, conţinutul declaraţiei de gestiune, procesul prevăzut la alineatul (3) şi funcţia de audit. (10) Comisia alcătuieşte un registru al organismelor responsabile de activităţile de gestiune, de certificare şi de audit, în temeiul normelor sectoriale. (11) Statele membre pot utiliza resursele care le sunt alocate în cadrul gestiunii partajate în combinaţie cu operaţiuni şi instrumente instituite în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1017 în conformitate cu condiţiile prevăzute în normele sectoriale relevante. CAP. 3 Oficiile europene şi organele Uniunii SECŢIUNEA 1 Oficiile europene ART. 64 Sfera de competenţă a oficiilor europene (1) Înainte de instituirea unui nou oficiu european, Comisia efectuează o analiză cost-beneficiu şi o evaluare a riscurilor asociate, informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la rezultatele acestora şi propune introducerea creditelor necesare într-o anexă la secţiunea din buget aferentă Comisiei. (2) În cadrul sferei lor de competenţă, oficiile europene: (a) îndeplinesc sarcinile obligatorii prevăzute în actul de instituire sau în alte acte legislative ale Uniunii; (b) pot îndeplini, în conformitate cu articolul 66, sarcini neobligatorii autorizate de comitetele lor de conducere după ce acestea au efectuat o analiză cost-beneficiu şi au evaluat riscurile asociate pentru părţile implicate. (3) Prezenta secţiune se aplică funcţionării OLAF, cu excepţia alineatului (4) de la prezentul articol, a articolului 66 şi a articolului 67 alineatele (1), (2) şi (3). (4) Auditorul intern al Comisiei îşi exercită toate responsabilităţile stabilite în capitolul 8 din prezentul titlu. ART. 65 Credite referitoare la oficiile europene (1) Creditele autorizate pentru execuţia sarcinilor obligatorii ale fiecărui oficiu european se înscriu la o linie bugetară specială în cadrul secţiunii din buget aferente Comisiei şi se stabilesc în detaliu într-o anexă la secţiunea respectivă. Anexa menţionată la primul paragraf se prezintă sub forma unei situaţii a veniturilor şi cheltuielilor, subdivizată în acelaşi fel ca şi secţiunile bugetului. Creditele înscrise în anexa respectivă: (a) acoperă toate nevoile financiare ale fiecărui oficiu european pentru a-şi îndeplini sarcinile obligatorii prevăzute în actul său de instituire sau în alte acte legislative ale Uniunii; (b) pot acoperi nevoile financiare ale unui oficiu european pentru a-şi îndeplini sarcinile solicitate de către instituţiile Uniunii, organele Uniunii, alte oficii şi agenţii europene instituite prin tratate sau în temeiul acestora ori autorizate în conformitate cu actul de instituire a oficiului. (2) Pentru creditele înscrise în anexă pentru fiecare oficiu european, Comisia deleagă directorului oficiului european în cauză competenţele de ordonator de credite, în conformitate cu articolul 73. (3) Schema de personal a fiecărui oficiu european se anexează la cea a Comisiei. (4) Directorul fiecărui oficiu european ia deciziile cu privire la transferuri în cadrul anexei menţionate la alineatul (1). Comisia informează Parlamentul European şi Consiliul în legătură cu aceste transferuri. ART. 66 Sarcini neobligatorii (1) Pentru sarcinile neobligatorii menţionate la articolul 64 alineatul (2) litera (b), un oficiu european: (a) poate obţine o delegare pentru directorul său din partea instituţiilor Uniunii, a organelor Uniunii şi a altor oficii europene, împreună cu o delegare a competenţelor ordonatorului de credite în ceea ce priveşte creditele înregistrate în secţiunea din buget aferentă instituţiei Uniunii, organului Uniunii sau altui oficiu european; (b) poate încheia acorduri ad-hoc la nivelul serviciilor cu instituţii ale Uniunii, organe ale Uniunii, alte oficii europene sau părţi terţe. (2) În cazurile menţionate la alineatul (1) litera (a), instituţiile Uniunii, organele Uniunii şi alte oficii europene în cauză stabilesc limitele şi condiţiile delegării de competenţe. O astfel de delegare se stabileşte în conformitate cu actul de instituire a oficiului european, în special în ceea ce priveşte condiţiile şi modalităţile aferente delegării. (3) În cazurile menţionate la alineatul (1) litera (b), directorul oficiului european, în conformitate cu actul de instituire a oficiului, adoptă dispoziţiile specifice care reglementează îndeplinirea sarcinilor, recuperarea costurilor suportate şi ţinerea evidenţei contabile corespunzătoare. Oficiul european raportează rezultatele acestei evidenţe contabile instituţiilor Uniunii, organelor Uniunii sau altor oficii europene în cauză. ART. 67 Evidenţele contabile ale oficiilor europene (1) Fiecare oficiu european ţine o evidenţă contabilă a propriilor cheltuieli, permiţând astfel determinarea procentului din serviciile sale prestat fiecărei instituţii a Uniunii, fiecărui organ al Uniunii sau fiecărui oficiu european. Directorul oficiului european în cauză, după aprobarea de către comitetul de conducere, adoptă criteriile pe care se bazează evidenţa contabilă. (2) Comentariile referitoare la linia bugetară specifică, la care sunt înscrise creditele totale pentru fiecare oficiu european căruia i s-au delegat competenţe de ordonator de credite în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) litera (a), prezintă o estimare a costurilor serviciilor prestate de oficiul în cauză fiecăreia dintre instituţiile Uniunii, organele Uniunii şi celelalte oficii europene în cauză. Această estimare se bazează pe evidenţa contabilă prevăzută la prezentul articol alineatul (1). (3) Fiecare oficiu european căruia i s-au delegat competenţe de ordonator de credite în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) litera (a) notifică instituţiilor Uniunii, organelor Uniunii şi celorlalte oficii europene în cauză rezultatele evidenţei contabile prevăzute la prezentul articol alineatul (1). (4) Evidenţele contabile ale tuturor oficiilor europene fac parte integrantă din conturile Uniunii în conformitate cu articolul 241. (5) Contabilul Comisiei, hotărând la propunerea comitetului de conducere al oficiului european în cauză, poate delega unui membru al personalului oficiului european unele dintre sarcinile contabilului de colectare a veniturilor şi de plată a cheltuielilor efectuate direct de către oficiul european în cauză. (6) Pentru acoperirea necesarului de numerar al oficiului european, Comisia, hotărând pe baza unei propuneri a comitetului de conducere, poate deschide conturi bancare sau conturi curente poştale în numele său. Soldul anual de trezorerie se regularizează şi se ajustează între oficiul european în cauză şi Comisie la sfârşitul exerciţiului financiar. SECŢIUNEA 2 Agenţiile şi organele Uniunii ART. 68 Aplicabilitatea la nivelul Agenţiei de Aprovizionare a Euratom Prezentul regulament se aplică execuţiei bugetului Agenţiei de Aprovizionare a Euratom. ART. 69 Agenţii executive (1) Comisia poate delega agenţiilor executive competenţe pentru a pune în aplicare, parţial sau integral, un program sau un proiect al Uniunii, inclusiv proiecte-pilot şi acţiuni pregătitoare şi execuţia cheltuielilor administrative, în numele şi sub răspunderea sa, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului (40). Agenţiile executive sunt instituite printr-o decizie a Comisiei şi au personalitate juridică în temeiul dreptului Uniunii. Acestea primesc o contribuţie anuală. (2) Directorii agenţiilor executive acţionează în calitate de ordonatori de credite delegaţi cu privire la execuţia creditelor operaţionale legate de programele Uniunii pe care le gestionează integral sau parţial. (3) Comitetul director al unei agenţii executive poate conveni cu Comisia ca funcţia de contabil al agenţiei executive în cauză să fie îndeplinită de contabilul Comisiei. Comitetul director poate, de asemenea, să încredinţeze contabilului Comisiei o parte din sarcinile contabilului agenţiei executive în cauză, ţinând cont de raportul cost-beneficiu. În ambele cazuri, se iau măsurile necesare pentru evitarea eventualelor conflicte de interese. ART. 70 Organele instituite în temeiul TFUE şi al Tratatului Euratom (1) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 269 din prezentul Regulament pentru a completa prezentul regulament cu un regulament financiar-cadru pentru organele instituite în temeiul TFUE şi al Tratatului Euratom care au personalitate juridică şi beneficiază de contribuţii de la buget. (2) Respectivul regulament financiar-cadru se bazează pe principiile şi normele prevăzute de prezentul regulament, ţinând seama de caracteristicile specifice ale organelor menţionate la alineatul (1). (3) Normele financiare aplicabile organelor menţionate la alineatul (1) nu se îndepărtează de regulamentul financiar-cadru decât în cazul în care nevoile lor specifice impun acest lucru şi sub rezerva acordului prealabil al Comisiei. (4) Descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetelor organelor menţionate la alineatul (1) este acordată de Parlamentul European la recomandarea Consiliului. Organele menţionate la alineatul (1) cooperează pe deplin cu instituţiile Uniunii implicate în procedura de descărcare de gestiune şi furnizează, dacă este cazul, informaţiile suplimentare necesare, inclusiv prin participarea la reuniuni ale organismelor corespunzătoare. (5) Auditorul intern al Comisiei exercită cu privire la organele menţionate la alineatul (1) aceleaşi competenţe ca şi cele pe care le exercită în privinţa Comisiei. (6) Un auditor extern independent verifică dacă în conturile anuale ale fiecăruia dintre organele menţionate la prezentul articol alineatul (1) sunt prezentate în mod corespunzător veniturile, cheltuielile şi situaţia financiară a acestuia, înainte ca acestea să fie consolidate în conturile finale ale Comisiei. În absenţa unor dispoziţii contrare în actul de bază relevant, Curtea de Conturi întocmeşte un raport anual specific pentru fiecare organ, în conformitate cu cerinţele prevăzute la articolul 287 alineatul (1) din TFUE. La întocmirea raportului respectiv, Curtea de Conturi ia în considerare activitatea de audit desfăşurată de auditorul extern independent, precum şi măsurile luate pe baza constatărilor auditorului. (7) Toate aspectele legate de auditurile externe independente menţionate la alineatul (6), inclusiv constatările consemnate, rămân în responsabilitatea deplină a Curţii de Conturi. ART. 71 Organismele de parteneriat public-privat Organismele cu personalitate juridică instituite printr-un act de bază cărora le-a fost încredinţată punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat îşi adoptă propriile norme financiare. Respectivele norme includ un set de principii necesare pentru asigurarea bunei gestiuni financiare a fondurilor Uniunii. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 269 pentru a completa prezentul regulament cu un regulament financiar tip pentru organismele de parteneriat public-privat care să stabilească principiile necesare pentru a asigura buna gestiune financiară a fondurilor Uniunii, principii care se bazează pe articolul 154. Normele financiare ale organismelor de parteneriat public-privat nu se pot îndepărta de regulamentul financiar tip decât în cazul în care nevoile lor specifice impun acest lucru şi sub rezerva acordului prealabil al Comisiei. În cazul organismelor de parteneriat public-privat, se aplică articolul 70 alineatele (4)-(7). CAP. 4 Actorii financiari SECŢIUNEA 1 Principiul separării funcţiilor ART. 72 Separarea funcţiilor (1) Funcţiile ordonatorului de credite şi cele ale contabilului sunt separate şi incompatibile între ele. (2) Fiecare instituţie a Uniunii pune la dispoziţia fiecărui actor financiar resursele necesare pentru îndeplinirea funcţiilor care îi revin şi o cartă în care sunt descrise în detaliu sarcinile, drepturile şi obligaţiile sale. SECŢIUNEA 2 Ordonatorul de credite ART. 73 Ordonatorul de credite (1) Fiecare instituţie a Uniunii exercită funcţiile de ordonator de credite. (2) În sensul prezentului titlu, „personal” înseamnă persoanele cărora li se aplică Statutul funcţionarilor. (3) Fiecare instituţie a Uniunii, în conformitate cu regulamentul său de procedură, deleagă funcţiile de ordonator de credite personalului de nivel adecvat. În cadrul normelor sale administrative interne, instituţia stabileşte personalul căruia îi deleagă respectivele funcţii, sfera de aplicare a competenţelor delegate şi dacă respectivele competenţe pot fi subdelegate de către persoanele cărora le-au fost delegate. (4) Competenţele de ordonator de credite sunt delegate sau subdelegate numai personalului. (5) Ordonatorul de credite competent acţionează în limitele stabilite prin actul de delegare sau de subdelegare. Ordonatorul de credite competent poate fi asistat de unul sau mai mulţi membri ai personalului însărcinaţi să efectueze, sub responsabilitatea sa, anumite operaţiuni necesare pentru execuţia bugetului şi pentru producerea de informaţii financiare şi de gestiune. (6) Fiecare instituţie a Uniunii şi fiecare organ al Uniunii menţionat la articolul 70 informează Parlamentul European, Consiliul, Curtea de Conturi, şi contabilul Comisiei, în termen de două săptămâni, cu privire la numirea şi încetarea exercitării funcţiei ordonatorilor de credite delegaţi, a auditorilor interni şi a contabililor şi cu privire la toate normele interne pe care le adoptă în materie de chestiuni financiare. (7) Fiecare instituţie a Uniunii informează Curtea de Conturi cu privire la deciziile de delegare şi cu privire la desemnarea administratorilor conturilor de avans în temeiul articolelor 79 şi 88. ART. 74 Competenţele şi funcţiile ordonatorului de credite (1) În instituţia Uniunii în cauză, ordonatorul de credite răspunde de execuţia veniturilor şi a cheltuielilor în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, inclusiv prin asigurarea raportării privind performanţa, şi de asigurarea respectării cerinţelor de legalitate şi regularitate şi de egalitate de tratament al destinatarilor. (2) În sensul prezentului articol alineatul (1), în conformitate cu articolul 36 şi cu standardele minime adoptate de fiecare instituţie a Uniunii şi ţinând seama în mod corespunzător de riscurile asociate mediului de gestiune şi naturii acţiunilor finanţate, ordonatorul de credite delegat stabileşte structura organizatorică şi sistemele interne de control adecvate pentru îndeplinirea funcţiilor sale. Instituirea acestei structuri şi a acestor sisteme se bazează pe o analiză exhaustivă a riscurilor, care ţine seama de consideraţiile privind raportul cost-eficacitate şi performanţa acestora. (3) Pentru execuţia cheltuielilor, ordonatorul de credite competent îşi asumă angajamente bugetare şi juridice, lichidează cheltuieli, ordonanţează plăţi şi desfăşoară activităţile preliminare în vederea execuţiei creditelor. (4) Pentru execuţia veniturilor, ordonatorul de credite competent efectuează estimări ale creanţelor, realizează o constatare a creanţelor de recuperat şi emite ordine de recuperare. Dacă este cazul, ordonatorul de credite competent renunţă la creanţele constatate. (5) Pentru a preveni erorile şi neregulile înainte ca operaţiunile să fie autorizate şi pentru a reduce riscurile de neîndeplinire a obiectivelor, fiecare operaţiune face obiectul a cel puţin unui control ex ante referitor la aspectele sale operaţionale şi financiare, pe baza unei strategii de control multianuale care ia în considerare riscurile. Frecvenţa şi intensitatea controalelor ex ante sunt stabilite de ordonatorul de credite competent, ţinând seama atât de rezultatele controalelor anterioare, cât şi de consideraţiile bazate pe analiza riscurilor şi de cele privind raportul cost-eficacitate, pe baza propriei analize a riscurilor a ordonatorului de credite. În cazul în care există îndoieli, ordonatorul de credite competent pentru validarea operaţiunilor respective solicită, în cadrul controlului ex ante, informaţii suplimentare sau efectuează un control la faţa locului în vederea obţinerii unei asigurări rezonabile. Pentru o operaţiune dată, verificarea se realizează de alţi membri ai personalului decât cei care au iniţiat operaţiunea. Membrii personalului care realizează verificarea nu se află în subordinea membrilor personalului care au iniţiat operaţiunea. (6) Ordonatorul de credite delegat poate efectua controale ex post pentru a detecta şi a corecta erorile şi neregulile din cadrul operaţiunilor după ce acestea au fost autorizate. Aceste controale, care pot fi organizate pe bază de sondaj, în funcţie de riscuri, ţin seama de rezultatele controalelor anterioare, precum şi de consideraţiile privind raportul cost-eficacitate şi performanţa. Controalele ex post sunt efectuate de alţi membri ai personalului decât cei care efectuează controalele ex ante. Membrii personalului însărcinaţi cu efectuarea controalelor ex post nu se află în subordinea membrilor personalului însărcinaţi cu efectuarea controalelor ex ante. Normele şi modalităţile, inclusiv calendarele de desfăşurare a auditurilor beneficiarilor sunt clare, coerente şi transparente şi sunt puse la dispoziţie beneficiarilor la semnarea acordului de grant. (7) Ordonatorii de credite competenţi şi personalul competent pentru execuţia bugetară au competenţele profesionale necesare. În fiecare instituţie a Uniunii, ordonatorul de credite delegat se asigură: (a) că ordonatorii de credite subdelegaţi şi personalul lor primesc informaţii relevante actualizate periodic şi beneficiază de formare privind standardele de control şi metodele şi tehnicile disponibile în acest sens; (b) că se iau măsuri, dacă este cazul, pentru a asigura funcţionarea eficace şi eficientă a sistemelor de control în conformitate cu alineatul (2). (8) Dacă un membru al personalului implicat în gestiunea financiară şi controlul operaţiunilor consideră că o decizie pe care trebuie să o aplice sau să o accepte la solicitarea superiorului său implică nereguli sau contravine principiului bunei gestiuni financiare ori normelor profesionale pe care trebuie să le respecte, acesta îşi informează superiorul ierarhic. Dacă informarea se face în scris, superiorul ierarhic răspunde în scris. În cazul în care superiorul ierarhic nu ia măsuri sau confirmă decizia ori instrucţiunea iniţială, iar membrul personalului consideră că această confirmare nu constituie un răspuns rezonabil la preocuparea sa, membrul personalului informează în scris ordonatorul de credite delegat. În cazul în care ordonatorul de credite delegat nu răspunde într-un interval rezonabil, date fiind circumstanţele cazului şi, în orice caz, în termen de o lună, membrul personalului informează comitetul relevant menţionat la articolul 143. În eventualitatea unor activităţi ilegale, de fraudă sau de corupţie care pot prejudicia interesele Uniunii, membrul personalului informează autorităţile şi organismele desemnate în Statutul funcţionarilor şi în deciziile instituţiilor Uniunii privind clauzele şi condiţiile investigaţiilor interne referitoare la prevenirea fraudei, a corupţiei şi a oricărei alte activităţi ilegale care dăunează intereselor Uniunii. În contractele cu auditorii externi care auditează gestiunea financiară a Uniunii se include obligaţia auditorului extern de a informa ordonatorul de credite delegat cu privire la orice activitate ilegală, de fraudă sau de corupţie suspectată care poate prejudicia interesele Uniunii. (9) Ordonatorul de credite delegat prezintă instituţiei Uniunii de care aparţine un raport anual de activitate cu privire la îndeplinirea funcţiilor care îi revin, raport care cuprinde informaţii financiare şi de gestiune, inclusiv rezultatele controalelor, în care declară că, exceptând situaţiile în care se specifică altfel în cadrul unor obiecţii emise cu privire la anumite domenii de venituri şi de cheltuieli, a obţinut o asigurare rezonabilă conform căreia: (a) informaţiile cuprinse în raport oferă o imagine corectă şi fidelă; (b) resursele alocate activităţilor descrise în raport au fost utilizate în scopul preconizat şi în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare; şi (c) procedurile de control instituite oferă garanţiile necesare cu privire la legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente. Raportul anual de activitate include informaţii privind operaţiunile desfăşurate, în raport cu obiectivele şi consideraţiile privind performanţa stabilite în planurile strategice, riscurile asociate respectivelor operaţiuni, utilizarea resurselor furnizate, precum şi eficienţa şi eficacitatea sistemelor de control intern. Raportul include o evaluare globală a costurilor şi a beneficiilor controalelor, precum şi informaţii referitoare la măsura în care cheltuielile operaţionale autorizate contribuie la realizarea obiectivelor strategice ale Uniunii şi generează o valoare adăugată europeană. Comisia pregăteşte un rezumat al rapoartelor anuale de activitate pentru exerciţiul precedent. Rapoartele anuale de activitate pentru exerciţiul financiar ale ordonatorilor de credite şi, după caz, ale ordonatorilor de credite delegaţi ai instituţiilor Uniunii, organelor Uniunii, oficiilor şi agenţiilor europene se publică până la data de 1 iulie a exerciţiului financiar următor pe site-ul instituţiei Uniunii, organului Uniunii, oficiului sau agenţiei europene respective, într-o formă uşor accesibilă, cu respectarea consideraţiilor de confidenţialitate şi de securitate justificate în mod corespunzător. (10) Ordonatorul de credite delegat înregistrează, pentru fiecare exerciţiu financiar, contractele încheiate prin procedurile de negociere în conformitate cu punctul 11.1 literele (a)-(f) şi la punctul 39 din anexa I. Dacă proporţia procedurilor de negociere în raport cu numărul contractelor atribuite de acelaşi ordonator de credite delegat creşte considerabil faţă de exerciţiile anterioare sau dacă proporţia în cauză este în mod clar mai mare decât media înregistrată pentru instituţia Uniunii, ordonatorul de credite competent prezintă instituţiei Uniunii un raport în care precizează toate măsurile luate pentru inversarea tendinţei respective. Fiecare instituţie a Uniunii trimite Parlamentului European şi Consiliului un raport privind procedurile de negociere. În cazul Comisiei, raportul respectiv se anexează la rezumatul rapoartelor anuale de activitate menţionate la prezentul articol alineatul (9). ART. 75 Păstrarea documentelor justificative de către ordonatorii de credite Ordonatorul de credite instituie un sistem pe suport de hârtie sau electronic pentru păstrarea documentelor justificative originale referitoare la execuţia bugetului. Astfel de documente se păstrează timp de cel puţin cinci ani de la data la care Parlamentul European acordă descărcarea de gestiune aferentă exerciţiului financiar la care se referă documentele. Fără a aduce atingere primului paragraf, documentele privind operaţiunile se păstrează în orice caz până la sfârşitul exerciţiului următor celui în care operaţiunile respective au fost închise definitiv. Dacă este posibil, datele cu caracter personal din documentele justificative se şterg atunci când datele respective nu sunt necesare în scopul descărcării de gestiune, al controlului şi al auditului. În cazul păstrării datelor privind traficul, se aplică articolul 37 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001. ART. 76 Competenţele şi funcţiile şefilor delegaţiilor Uniunii (1) Atunci când şefii delegaţiilor Uniunii acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), aceştia se află în subordinea Comisiei, ca instituţie a Uniunii responsabilă de definirea, exercitarea, monitorizarea şi evaluarea funcţiilor şi a responsabilităţilor care le revin în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi şi cooperează strâns cu Comisia în ceea ce priveşte execuţia adecvată a fondurilor, pentru a asigura, în special, legalitatea şi regularitatea operaţiunilor financiare, respectarea principiului bunei gestiuni financiare în gestionarea fondurilor şi protecţia efectivă a intereselor financiare ale Uniunii. Aceştia intră sub incidenţa normelor interne ale Comisiei şi a Cartei Comisiei pentru executarea sarcinilor de gestiune financiară care le-au fost subdelegate. Pentru îndeplinirea funcţiilor care le revin, aceştia pot beneficia de asistenţă din partea personalului Comisiei din delegaţiile Uniunii. În acest sens, şefii delegaţiilor Uniunii iau măsurile necesare pentru a preveni orice situaţie care este probabil să pună în pericol capacitatea Comisiei de a-şi îndeplini responsabilităţile în ceea ce priveşte execuţia bugetului care le-a fost subdelegată, precum şi orice conflict de priorităţi care ar putea avea un impact asupra executării sarcinilor de gestiune financiară care le-au fost subdelegate. În cazul apariţiei unei situaţii sau a unui conflict dintre cele menţionate la al doilea paragraf, şefii delegaţiilor Uniunii informează fără întârziere directorii generali competenţi din cadrul Comisiei şi al SEAE cu privire la acest aspect. Directorii generali respectivi iau măsurile necesare pentru remedierea situaţiei. (2) În cazul în care se găsesc în situaţia menţionată la articolul 74 alineatul (8), şefii delegaţiilor Uniunii fac apel la comitetul menţionat la articolul 143. În eventualitatea unor activităţi ilegale, de fraudă sau de corupţie care pot prejudicia interesele Uniunii, aceştia informează autorităţile şi organismele desemnate de legislaţia aplicabilă. (3) Şefii delegaţiilor Uniunii care acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), prezintă rapoarte ordonatorului lor de credite delegat, astfel încât acesta din urmă să poată integra rapoartele în cauză în raportul său anual de activitate menţionat la articolul 74 alineatul (9). Rapoartele prezentate de şefii delegaţiilor Uniunii cuprind informaţii privind eficienţa şi eficacitatea sistemelor de control intern instituite în cadrul delegaţiei lor, precum şi informaţii privind gestiunea operaţiunilor care le-au fost subdelegate, şi oferă asigurarea prevăzută la articolul 92 alineatul (5) al treilea paragraf. Rapoartele respective se anexează la raportul anual de activitate al ordonatorului de credite delegat şi se pun la dispoziţia Parlamentului European şi a Consiliului, ţinându-se cont, dacă este cazul, de caracterul lor confidenţial. Şefii delegaţiilor Uniunii cooperează pe deplin cu instituţiile Uniunii implicate în procedura de descărcare de gestiune şi furnizează, după caz, informaţiile suplimentare necesare. În acest context, li se poate solicita să participe la reuniuni ale organismelor relevante şi să ofere asistenţă ordonatorului de credite delegat competent. Şefii delegaţiilor Uniunii care acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), răspund tuturor solicitărilor adresate de către ordonatorul de credite delegat al Comisiei la cererea Comisiei sau, în contextul descărcării de gestiune, la cererea Parlamentului European. Comisia se asigură că subdelegarea de competenţe către şefii delegaţiilor Uniunii nu aduce atingere procedurii de descărcare de gestiune prevăzute la articolul 319 din TFUE. (4) Alineatele (1), (2) şi (3) se aplică, de asemenea, şefilor adjuncţi ai delegaţiilor Uniunii atunci când acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi în absenţa şefilor delegaţiilor Uniunii. SECŢIUNEA 3 Contabilul ART. 77 Competenţele şi funcţiile contabilului (1) Fiecare instituţie a Uniunii desemnează un contabil care răspunde, în instituţia respectivă, de următoarele aspecte: (a) execuţia corectă a plăţilor, încasarea corectă a veniturilor şi recuperarea corectă a creanţelor constatate; (b) pregătirea şi prezentarea conturilor în conformitate cu titlul XIII; (c) ţinerea contabilităţii în conformitate cu articolele 82 şi 84; (d) stabilirea normelor şi a procedurilor contabile, precum şi a planului de conturi în conformitate cu articolele 80-84; (e) instituirea şi validarea sistemelor contabile şi, dacă este cazul, validarea sistemelor instituite de ordonatorul de credite pentru furnizarea sau justificarea informaţiilor contabile; (f) gestionarea trezoreriei. În ceea ce priveşte sarcinile menţionate la litera (e) de la primul paragraf, contabilul este împuternicit să verifice în orice moment conformitatea cu criteriile de validare. (2) Responsabilităţile contabilului SEAE vizează numai secţiunea din buget aferentă SEAE, astfel cum este executată de acest organism. Contabilul Comisiei rămâne responsabil de întreaga secţiune din buget aferentă Comisiei, inclusiv pentru operaţiunile contabile referitoare la credite subdelegate şefilor delegaţiilor Uniunii. De asemenea, contabilul Comisiei acţionează în calitate de contabil al SEAE în ceea ce priveşte execuţia secţiunii din buget aferente SEAE. ART. 78 Numirea şi eliberarea din funcţie a contabilului (1) Fiecare instituţie a Uniunii numeşte un contabil din rândul funcţionarilor cărora li se aplică Statutul funcţionarilor. Contabilul este ales de instituţia Uniunii ţinând seama de competenţa sa deosebită dovedită pe baza diplomelor de studii sau a experienţei profesionale echivalente. (2) Două sau mai multe instituţii sau organe ale Uniunii pot numi acelaşi contabil. În acest caz, ele iau măsurile necesare pentru evitarea oricărui conflict de interese. (3) În cazul încetării exercitării funcţiei contabilului se întocmeşte fără întârziere o balanţă de verificare. (4) Balanţa de verificare însoţită de un raport de predare este transmisă noului contabil de contabilul a cărui funcţie încetează sau, dacă acest lucru nu este posibil, de către un funcţionar din departamentul său. Noul contabil semnează balanţa de verificare, în semn de acceptare, în termen de cel mult o lună de la data transmiterii şi poate formula obiecţii. Raportul de predare conţine rezultatul balanţei de verificare şi eventualele obiecţii formulate. ART. 79 Competenţe care pot fi delegate de către contabil În îndeplinirea funcţiilor sale, contabilul poate să delege anumite sarcini personalului subordonat şi administratorilor conturilor de avans numiţi în conformitate cu articolul 89 alineatul (1). Actul de delegare stabileşte sarcinile respective. ART. 80 Normele contabile (1) Normele contabile care trebuie aplicate de instituţiile Uniunii, de oficiile europene şi de agenţiile şi de organele Uniunii menţionate în prezentul titlu capitolul 3 secţiunea 2 se bazează pe standardele contabile acceptate la nivel internaţional pentru sectorul public. Contabilul Comisiei adoptă aceste norme după consultarea contabililor celorlalte instituţii ale Uniunii, ai oficiilor europene şi ai organelor Uniunii. (2) Contabilul se poate abate de la standardele menţionate la alineatul (1) dacă estimează că acest lucru este necesar pentru a reda o imagine corectă a activelor şi pasivelor, a cheltuielilor, a veniturilor şi a fluxurilor de numerar. Atunci când o normă contabilă se abate semnificativ de la standardele respective, în notele la situaţiile financiare se precizează acest fapt şi motivele care stau la baza lui. (3) Normele contabile menţionate la alineatul (1) stabilesc structura şi conţinutul situaţiilor financiare, precum şi principiile contabile subiacente conturilor. (4) Rapoartele privind execuţia bugetară menţionate la articolul 241 respectă principiile bugetare stabilite în prezentul regulament. Acestea prezintă o evidenţă detaliată a execuţiei bugetare. În aceste rapoarte se înregistrează toate operaţiunile de venituri şi cheltuieli prevăzute în prezentul titlu şi se redă o imagine corectă a operaţiunilor respective. ART. 81 Organizarea conturilor (1) Contabilul fiecărei instituţii sau fiecărui organ ale Uniunii întocmeşte şi păstrează la zi o documentaţie care descrie organizarea conturilor şi procedurile contabile din instituţia sau organul Uniunii de care aparţine. (2) Veniturile şi cheltuielile se înregistrează în sistemul computerizat, în funcţie de natura economică a operaţiunii, drept venituri sau cheltuieli curente sau drept capital. ART. 82 Ţinerea contabilităţii (1) Contabilul Comisiei este responsabil de stabilirea planurilor de conturi armonizate care urmează să fie aplicate de instituţiile Uniunii, de oficiile europene şi de agenţiile şi de organele Uniunii menţionate în prezentul titlu capitolul 3 secţiunea 2. (2) Contabilul obţine de la ordonatorii de credite toate informaţiile necesare pentru întocmirea conturilor care oferă o imagine corectă a situaţiei financiare a instituţiilor Uniunii şi a execuţiei bugetare. Ordonatorii de credite garantează fiabilitatea informaţiilor respective. (3) Înainte de adoptarea conturilor de către instituţia Uniunii sau de către organul Uniunii menţionat la articolul 70, contabilul le semnează, certificând astfel că a obţinut o asigurare rezonabilă conform căreia acestea redau o imagine corectă a situaţiei financiare a instituţiei Uniunii sau a organului Uniunii menţionat la articolul 70. În acest scop, contabilul verifică dacă elaborarea conturilor a avut loc în conformitate cu normele contabile menţionate la articolul 80 şi cu procedurile contabile menţionate la articolul 77 alineatul (1) primul paragraf litera (d), şi dacă toate veniturile şi cheltuielile au fost contabilizate. (4) Ordonatorul de credite delegat trimite contabilului, în conformitate cu normele adoptate de către contabil, informaţiile financiare şi de gestiune necesare pentru îndeplinirea funcţiilor contabilului. Contabilul este informat de ordonatorul de credite, periodic şi cel puţin pentru închiderea conturilor, cu privire la datele financiare relevante ale conturilor bancare fiduciare, astfel încât utilizarea fondurilor Uniunii să se poată reflecta în contabilitatea Uniunii. Ordonatorii de credite continuă să fie pe deplin răspunzători de utilizarea corectă a fondurilor pe care le gestionează, de legalitatea şi regularitatea cheltuielilor aflate sub controlul lor şi de exhaustivitatea şi exactitatea informaţiilor trimise contabilului. (5) Ordonatorul de credite competent îl informează pe contabil cu privire la toate evoluţiile sau modificările semnificative ale unui sistem de gestiune financiară, ale unui sistem de inventariere sau ale unui sistem de evaluare a activelor şi a pasivelor, dacă sistemul respectiv furnizează date pentru contabilitatea instituţiei Uniunii sau dacă este utilizat în scopul justificării datelor acesteia, astfel încât contabilul să poată verifica dacă se respectă criteriile de validare. În orice moment, contabilul poate reexamina un sistem de gestiune financiară deja validat şi poate solicita ca ordonatorul de credite competent să stabilească un plan de acţiune pentru a corecta, în timp util, eventualele deficienţe. Ordonatorul de credite competent asigură exhaustivitatea informaţiilor trimise contabilului. (6) Contabilul este împuternicit să verifice informaţiile primite şi să efectueze orice alte verificări pe care le consideră necesare pentru validarea conturilor. Contabilul formulează obiecţii, dacă este necesar, şi furnizează explicaţii cu privire la natura şi sfera de aplicare a acestora. (7) Sistemul contabil al unei instituţii a Uniunii are scopul de a organiza informaţiile bugetare şi financiare astfel încât cifrele să poată fi introduse, clasate şi înregistrate. (8) Sistemul contabil este format din contabilitatea generală şi din contabilitatea bugetară. Aceste contabilităţi se ţin în euro, pe baza anului calendaristic. (9) Ordonatorul de credite delegat poate ţine, de asemenea, o contabilitate analitică detaliată. (10) Documentele justificative referitoare la sistemul contabil şi la întocmirea conturilor prevăzute la articolul 241 se păstrează pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la data la care Parlamentul European acordă descărcarea de gestiune aferentă exerciţiului financiar la care se referă documentele. Documentele privind operaţiunile care nu au fost închise definitiv se păstrează însă până la sfârşitul exerciţiului următor celui în care operaţiunile au fost închise. În cazul păstrării datelor privind traficul, se aplică articolul 37 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001. Fiecare instituţie a Uniunii decide în ce departament trebuie păstrate documentele justificative. ART. 83 Conţinutul şi ţinerea contabilităţii bugetare (1) Contabilitatea bugetară prezintă, pentru fiecare subdiviziune din buget: (a) în cazul cheltuielilor: (i) creditele autorizate în buget, inclusiv creditele înregistrate în bugetele rectificative, creditele reportate, creditele disponibile după colectarea veniturilor alocate, transferurile de credite şi totalul creditelor disponibile; (ii) creditele de angajament şi creditele de plată aferente exerciţiului financiar; (b) în cazul veniturilor: (i) estimările din buget, inclusiv estimările din bugetele rectificative, veniturile alocate şi cuantumul total al venitului estimat; (ii) drepturile constatate şi sumele recuperate pentru exerciţiul financiar; (c) angajamentele neplătite încă şi veniturile nerecuperate încă, reportate din exerciţiile financiare precedente. Creditele de angajament şi creditele de plată menţionate la primul paragraf litera (a) se înregistrează şi se prezintă separat. (2) Contabilitatea bugetară prezintă separat: (a) utilizarea creditelor reportate şi a creditelor aferente exerciţiului financiar; (b) lichidarea angajamentelor restante. În ceea ce priveşte veniturile, sumele nerecuperate încă din exerciţiile financiare precedente se prezintă separat. ART. 84 Contabilitatea generală (1) Contabilitatea generală înregistrează, în ordine cronologică, utilizând metoda înregistrării în partidă dublă, toate evenimentele şi operaţiunile care afectează situaţia economică şi financiară şi activele şi pasivele instituţiilor Uniunii, ale agenţiilor şi ale organelor Uniunii menţionate în prezentul titlu capitolul 3 secţiunea 2. (2) Mişcările şi soldurile din contabilitatea generală se înregistrează în registre contabile. (3) Toate înregistrările contabile, inclusiv ajustările contabile, se bazează pe documente justificative, la care fac trimitere. (4) Sistemul contabil permite urmărirea clară prin audit a tuturor înregistrărilor contabile. ART. 85 Conturi bancare (1) Pentru gestionarea trezoreriei, contabilul poate să deschidă sau să solicite deschiderea de conturi în numele instituţiei Uniunii de care aparţine la instituţii financiare sau la bănci centrale naţionale. Contabilului îi revine responsabilitatea de a închide aceste conturi sau de a se asigura că acestea sunt închise. (2) Condiţiile pentru deschiderea, operarea şi utilizarea conturilor bancare prevăd, în funcţie de cerinţele de control intern, ca cecurile, ordinele de virament bancar sau orice alte operaţiuni bancare să fie semnate de unul sau mai mulţi membri ai personalului autorizaţi în mod corespunzător. Instrucţiunile manuale se semnează de cel puţin doi membri ai personalului autorizaţi în mod corespunzător sau de contabil. (3) În contextul punerii în aplicare a unui program sau a unei acţiuni, se pot deschide conturi fiduciare în numele Comisiei pentru a permite gestionarea acestor conturi de către o entitate în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (ii), (iii), (v) sau (vi). Aceste conturi se deschid sub responsabilitatea ordonatorului de credite însărcinat cu punerea în aplicare a programului sau a acţiunii, de comun acord cu contabilul Comisiei. Aceste conturi se gestionează sub responsabilitatea ordonatorului de credite. (4) Contabilul Comisiei stabileşte norme privind deschiderea, gestionarea şi închiderea conturilor fiduciare şi utilizarea acestora. ART. 86 Gestionarea trezoreriei (1) Cu excepţia cazului în care prezentul regulament prevede altfel, contabilul este singurul împuternicit să gestioneze numerarul şi echivalentele de numerar. Contabilul este răspunzător pentru păstrarea în siguranţă a acestora. (2) Contabilul se asigură că instituţia Uniunii de care aparţine are la dispoziţie fonduri suficiente pentru a acoperi necesarul de numerar rezultat din execuţia bugetară în cadrul de reglementare aplicabil şi instituie proceduri pentru a se asigura că niciunul dintre conturile deschise în conformitate cu articolul 85 alineatul (1) şi cu articolul 89 alineatul (3) nu are sold debitor. (3) Plăţile se efectuează prin virament bancar, prin cec sau din conturile de avans sau, în cazul în care contabilul autorizează în mod expres acest lucru, prin carte de debit, prin debitare directă sau prin alte mijloace de plată, în conformitate cu normele stabilite de contabil. Înainte de a încheia un angajament faţă de un terţ, ordonatorul de credite confirmă identitatea beneficiarului, stabileşte entitatea juridică şi detaliile de plată ale beneficiarilor şi le introduce în dosarul comun pe instituţia Uniunii de care este responsabil contabilul, pentru a asigura transparenţa, răspunderea şi execuţia corespunzătoare a plăţilor. Contabilul poate efectua plăţi numai în cazul în care entitatea juridică a beneficiarului plăţii şi detaliile privind plata au fost înregistrate în prealabil într-un dosar comun pe instituţia Uniunii de care contabilul este responsabil. Ordonatorii de credite informează contabilul cu privire la orice modificare privind entitatea juridică şi detaliile de plată care le-a fost comunicată de către beneficiarul plăţii şi verifică validitatea respectivelor date înainte să ordonanţeze plata. ART. 87 Inventarierea activelor (1) Instituţiile şi agenţiile Uniunii sau organele Uniunii menţionate în prezentul titlu capitolul 3 secţiunea 2 întocmeşte inventare cantitative şi valorice ale tuturor imobilizărilor corporale, necorporale şi financiare care le aparţin, în conformitate cu un model instituit de contabilul Comisiei. De asemenea, acestea verifică dacă înregistrările din inventarele lor corespund situaţiei reale. Toate bunurile achiziţionate care au o perioadă de utilizare mai mare de un an, care nu sunt consumabile şi al căror preţ de achiziţionare sau cost de producţie este mai mare decât cel indicat în procedurile contabile menţionate la articolul 77 se înregistrează în inventar şi în conturile de imobilizări. (2) Vânzarea de imobilizări corporale ale Uniunii face obiectul unei publicităţi adecvate. (3) Instituţiile Uniunii şi agenţiile sau organele Uniunii menţionate în prezentul titlu capitolul 3 secţiunea 2 adoptă dispoziţii privind protejarea activelor incluse în inventarele lor şi stabilesc care sunt departamentele administrative responsabile pentru sistemul de inventariere. SECŢIUNEA 4 Administratorul contului de avans ART. 88 Conturi de avans (1) Conturile de avans pot fi constituite pentru plata cheltuielilor în cazul în care, din cauza cuantumurilor limitate implicate, este practic imposibil sau ineficient să se efectueze operaţiuni de plată prin proceduri bugetare. Conturile de avans pot fi constituite, de asemenea, pentru colectarea altor venituri decât resursele proprii. În delegaţiile Uniunii, conturile de avans pot fi, de asemenea, utilizate pentru executarea unor plăţi cu valori limitate prin procedurile bugetare, în cazul în care această utilizare este eficientă şi eficace în contextul cerinţelor locale. Cuantumul maxim care poate fi plătit de administratorul contului de avans, atunci când este practic imposibil sau ineficient să se efectueze operaţiuni de plată prin proceduri bugetare, se stabileşte de către contabil şi nu depăşeşte în niciun caz 60 000 EUR pentru fiecare cheltuială. Cu toate acestea, în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor şi al operaţiunilor de ajutor umanitar, conturile de avans pot fi utilizate fără stabilirea unor plafoane, cu respectarea nivelului creditelor stabilite de Parlamentul European şi de Consiliu la linia bugetară corespunzătoare pentru exerciţiul financiar în curs şi în conformitate cu normele interne ale Comisiei. (2) În delegaţiile Uniunii, se constituie conturi de avans pentru plata cheltuielilor din ambele secţiuni din buget aferente Comisiei şi SEAE, asigurându-se trasabilitatea completă a cheltuielilor. ART. 89 Crearea şi administrarea conturilor de avans (1) Crearea unui cont de avans şi numirea unui administrator al contului de avans fac obiectul unei decizii a contabilului instituţiei Uniunii, pe baza unei propuneri motivate în mod corespunzător a ordonatorului de credite competent. Decizia respectivă stabileşte responsabilităţile şi obligaţiile administratorului contului de avans şi ale ordonatorului de credite. Administratorii conturilor de avans sunt aleşi din rândul funcţionarilor sau, dacă este necesar şi doar în cazuri bine întemeiate, din rândul altor membri ai personalului sau în conformitate cu condiţiile stabilite în normele interne ale Comisiei, din rândul personalului angajat de Comisie în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor şi al operaţiunilor de ajutor umanitar, cu condiţia ca contractele de muncă ale acestora să garanteze un nivel echivalent de protecţie în ceea ce priveşte răspunderea aplicabilă personalului în conformitate cu articolul 95. Administratorii conturilor de avans sunt aleşi ţinând seama de cunoştinţele, competenţele şi calificările speciale ale acestora dovedite pe baza diplomelor de studii sau a experienţei profesionale corespunzătoare sau în urma participării la un program adecvat de formare. (2) În propunerile de decizii de constituire a unui cont de avans, ordonatorul de credite competent asigură că: (a) se acordă prioritate utilizării procedurilor bugetare în cazul în care există acces la sistemul contabil computerizat central; (b) conturile de avans sunt utilizate numai în cazuri bine întemeiate. În deciziile privind crearea unui cont de avans, contabilul precizează condiţiile de operare şi condiţiile de utilizare a acestuia. Modificarea condiţiilor de operare a unui cont de avans face, de asemenea, obiectul unei decizii a contabilului, la propunerea motivată în mod corespunzător a ordonatorului de credite competent. (3) Conturile bancare de avans sunt deschise şi monitorizate de contabil, care autorizează, de asemenea, semnăturile delegate pentru acestea, pe baza unei propuneri motivate corespunzător din partea ordonatorului de credite competent. (4) Conturile de avans sunt alimentate de contabilul instituţiei Uniunii şi se află în responsabilitatea administratorilor conturilor de avans. (5) Plăţile efectuate sunt urmate de decizii formale finale de lichidare sau de ordine de plată semnate de ordonatorul de credite competent. Tranzacţiile de avans sunt regularizate de ordonatorul de credite până la sfârşitul lunii următoare, astfel încât soldul contabil şi soldul bancar să poată fi reconciliate. (6) Contabilul efectuează verificări sau dispune efectuarea de verificări de către un membru al personalului din propriul său departament sau din departamentul de ordonanţare împuternicit în mod expres în acest scop. De regulă, aceste verificări sunt efectuate la faţa locului şi, atunci când este necesar, inopinat, pentru a verifica existenţa fondurilor alocate administratorilor conturilor de avans şi a evidenţelor contabile şi pentru a controla respectarea termenului stabilit în ceea ce priveşte regularizarea tranzacţiilor de avans. Contabilul comunică rezultatele verificărilor respective ordonatorului de credite competent. CAP. 5 Răspunderea actorilor financiari SECŢIUNEA 1 Norme generale ART. 90 Retragerea delegării de competenţe şi suspendarea funcţiilor actorilor financiari (1) Ordonatorilor de credite competenţi li se poate retrage în orice moment, temporar sau definitiv, delegarea sau subdelegarea de către autoritatea care i-a desemnat. (2) Contabilii sau administratorii conturilor de avans pot fi suspendaţi din funcţie în orice moment, temporar sau definitiv, de către autoritatea care i-a desemnat. (3) Alineatele (1) şi (2) se aplică fără a se aduce atingere eventualelor măsuri disciplinare luate cu privire la actorii financiari menţionaţi la alineatele respective. ART. 91 Răspunderea actorilor financiari în cazul activităţilor ilegale, de fraudă sau de corupţie (1) Prezentul capitol nu aduce atingere răspunderii penale care poate să revină actorilor financiari menţionaţi la articolul 90, în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă şi cu dispoziţiile în vigoare privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii şi combaterea corupţiei care implică funcţionari ai Uniunii sau ai statelor membre. (2) Fără a se aduce atingere articolelor 92, 94 şi 95 din prezentul regulament, fiecare ordonator de credite competent, contabil sau administrator al contului de avans răspunde disciplinar şi pecuniar în conformitate cu Statutul funcţionarilor sau, pentru membrii personalului angajat de Comisie în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor şi al operaţiunilor de ajutor umanitar astfel cum se menţionează la articolul 89 alineatul (1) din prezentul regulament, în conformitate cu contractele lor de muncă. În eventualitatea unor activităţi ilegale, de fraudă sau de corupţie care pot prejudicia interesele Uniunii, se sesizează autorităţile şi organismele desemnate de legislaţia aplicabilă, în special OLAF. SECŢIUNEA 2 Norme aplicabile ordonatorilor de credite competenţi ART. 92 Norme aplicabile ordonatorilor de credite (1) Ordonatorul de credite competent răspunde pecuniar în conformitate cu Statutul funcţionarilor. (2) Răspunderea pecuniară se aplică în special dacă ordonatorul de credite competent, în mod intenţionat sau dintr-o neglijenţă gravă: (a) stabileşte creanţe de recuperat sau emite ordine de recuperare, angajează cheltuieli sau semnează un ordin de plată fără respectarea prezentului regulament; (b) omite să întocmească un document de constatare a unei creanţe, neglijează să emită un ordin de recuperare sau îl emite cu întârziere sau emite cu întârziere un ordin de plată, angajând astfel răspunderea civilă a instituţiei Uniunii faţă de terţi. (3) Un ordonator de credite delegat sau subdelegat care primeşte o instrucţiune cu forţă de constrângere despre care consideră că implică nereguli sau pe care o consideră contrară principiului bunei gestiuni financiare, în special din cauză că instrucţiunea nu poate fi pusă în aplicare cu resursele care i-au fost alocate, informează în scris autoritatea de la care a primit delegarea sau subdelegarea cu privire la aceasta. Dacă instrucţiunea este confirmată în scris, iar confirmarea este primită în timp util şi este suficient de clară, făcând trimitere explicită la punctele pe care ordonatorul de credite delegat sau subdelegat le-a contestat, ordonatorul de credite delegat sau subdelegat este exonerat de răspundere. Acesta execută instrucţiunea, cu excepţia cazului în care aceasta este în mod evident ilegală sau constituie o încălcare a standardelor de siguranţă relevante. Aceeaşi procedură se aplică în cazurile în care ordonatorul de credite consideră că o decizie care îi revine implică nereguli sau contravine principiului bunei gestiuni financiare sau în cazurile în care, în cursul executării unei instrucţiuni cu forţă de constrângere, ordonatorul de credite constată că circumstanţele cazului ar putea genera o astfel de situaţie. Orice instrucţiune confirmată în circumstanţele menţionate la prezentul alineat este înregistrată de ordonatorul de credite delegat competent şi menţionată în raportul său anual de activitate. (4) În cazul subdelegării în cadrul departamentului său, ordonatorul de credite delegat continuă să fie răspunzător de eficienţa şi eficacitatea sistemelor interne de gestiune şi de control instituite şi de alegerea ordonatorului de credite subdelegat. (5) În cazul subdelegării şefilor delegaţiilor Uniunii şi adjuncţilor acestora, ordonatorul de credite delegat este răspunzător de definirea sistemelor interne de gestiune şi de control instituite, precum şi de asigurarea eficienţei şi eficacităţii acestora. Şefii delegaţiilor Uniunii sunt responsabili de instituirea şi funcţionarea în mod adecvat a acestor sisteme, în conformitate cu instrucţiunile ordonatorului de credite delegat, precum şi de gestionarea fondurilor şi a operaţiunilor pe care le desfăşoară în cadrul delegaţiei Uniunii din subordinea lor. Înainte de a-şi prelua funcţia, aceştia participă la cursuri specifice de formare privind sarcinile şi responsabilităţile ce le revin ordonatorilor de credite, precum şi privind execuţia bugetară. Şefii delegaţiilor Uniunii prezintă, în conformitate cu articolul 76 alineatul (3), rapoarte cu privire la responsabilităţile care le revin în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat. În fiecare an, şefii delegaţiilor Uniunii oferă ordonatorului de credite delegat al Comisiei o asigurare privind sistemele interne de gestiune şi de control instituite în delegaţiile lor, precum şi cu privire la gestionarea operaţiunilor care le sunt subdelegate şi la rezultatele acestora, pentru a-i permite ordonatorului de credite să întocmească declaraţia de asigurare prevăzută la articolul 74 alineatul (9). Prezentul alineat se aplică, de asemenea, şefilor adjuncţi ai delegaţiilor Uniunii atunci când acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi în absenţa şefilor delegaţiilor Uniunii. ART. 93 Tratarea neregulilor financiare comise de un membru al personalului (1) Fără a se aduce atingere competenţelor OLAF şi autonomiei administrative a instituţiilor Uniunii, a organelor Uniunii, a oficiilor europene sau a organelor sau persoanelor cărora li s-a încredinţat punerea în aplicare a unor acţiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din TUE în ceea ce priveşte membrii personalului lor şi ţinând cont în mod corespunzător de protecţia denunţătorilor, comitetul menţionat la articolul 143 este sesizat, pentru a emite un aviz cu privire la orice încălcare a dispoziţiilor prezentului regulament sau a unei dispoziţii privind gestiunea financiară ori verificarea operaţiunilor care rezultă dintr-o acţiune sau dintr-o omisiune a unui membru al personalului, de către: (a) autoritatea împuternicită să facă numiri responsabilă de chestiuni disciplinare; (b) ordonatorul de credite competent, inclusiv şefii delegaţiilor Uniunii şi, în absenţa acestora, adjuncţii acestora, care acţionează în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi în conformitate cu articolul 60 alineatul (2). În cazul în care este informat direct cu privire la o chestiune de către un membru al personalului, comitetul transmite dosarul autorităţii împuternicite să facă numiri în cadrul instituţiei Uniunii, organului Uniunii, oficiului european sau organului sau persoanei în cauză şi îl informează în acest sens pe membrul personalului. Autoritatea împuternicită să facă numiri poate solicita avizul comitetului cu privire la caz. (2) Solicitarea unui aviz din partea comitetului în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf se însoţeşte de o descriere a faptelor şi a acţiunii sau omisiunii în privinţa cărora comitetul este chemat să se pronunţe, precum şi de documente justificative relevante, inclusiv rapoarte cu privire la eventuale anchete care au avut loc. Ori de câte ori este posibil, informaţiile se prezintă sub formă anonimizată. Înainte de a transmite comitetului o cerere sau orice informaţie suplimentară, autoritatea împuternicită să facă numiri sau ordonatorul de credite, după caz, îi dă membrului personalului în cauză posibilitatea să îşi prezinte observaţiile, după ce i-au fost notificate documentele justificative menţionate la primul paragraf, în măsura în care respectiva notificare nu aduce atingere în mod grav desfăşurării unor anchete suplimentare. (3) În cazurile menţionate la prezentul articol alineatul (1), comitetul menţionat la articolul 143 este competent să evalueze dacă, pe baza elementelor care i-au fost prezentate în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol şi a informaţiilor suplimentare primite, s-au comis nereguli financiare. Pe baza avizului comitetului, instituţia Uniunii, organul Uniunii, oficiul european sau organul sau persoana în cauză decide cu privire la acţiunile ulterioare corespunzătoare, în conformitate cu Statutul funcţionarilor. În cazul în care detectează probleme sistemice, comitetul face o recomandare ordonatorului de credite şi ordonatorului de credite delegat, cu condiţia ca acesta din urmă să nu fie membrul personalului în cauză, precum şi auditorului intern. (4) Atunci când emite avizul menţionat la prezentul articol alineatul (1), comitetul este alcătuit din membrii menţionaţi la articolul 143 alineatul (2), precum şi din următorii trei membri suplimentari, care sunt numiţi luându-se în considerare necesitatea evitării conflictelor de interese: (a) un reprezentant al autorităţii împuternicite să facă numiri responsabil de chestiuni disciplinare în cadrul instituţiei Uniunii, al organului Uniunii, al oficiului european sau organului sau persoanei în cauză; (b) un membru desemnat de Comitetul pentru personal al instituţiei Uniunii, al organului Uniunii, al oficiului european sau organului sau persoanei în cauză; (c) un membru al serviciului juridic al instituţiei Uniunii unde lucrează membrul personalului în cauză. Atunci când emite avizul menţionat la alineatul (1), comitetul îl adresează autorităţii împuternicite să facă numiri în cadrul instituţiei Uniunii, al organului Uniunii, al oficiului european sau al organului sau persoanei în cauză. (5) Comitetul nu are competenţe de investigare. Instituţia Uniunii, organul Uniunii, oficiul european sau organul sau persoana în cauză cooperează cu comitetul pentru a se asigura că acesta dispune de toate informaţiile necesare pentru a-şi exprima avizul. (6) În cazul în care comitetul consideră că respectivul caz este de competenţa OLAF, acesta, în conformitate cu alineatul (1), transmite fără întârziere dosarul autorităţii împuternicite să facă numiri relevante şi informează de îndată OLAF. (7) Statele membre sprijină pe deplin Uniunea la punerea în executare a oricăror măsuri luate în temeiul articolului 22 din Statutul funcţionarilor, în consecinţa răspunderii care le incumbă agenţilor temporari cărora li se aplică articolul 2 litera (e) din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Uniunii Europene. SECŢIUNEA 3 Norme aplicabile contabililor şi administratorilor conturilor de avans ART. 94 Norme aplicabile contabililor Contabilul răspunde disciplinar şi pecuniar, în condiţiile şi în conformitate cu procedurile prevăzute în Statutul funcţionarilor. Următoarele fapte, în special, reprezintă acte susceptibile să îi antreneze răspunderea: (a) pierderea sau deteriorarea fondurilor, a activelor sau a documentelor aflate în păstrarea sa; (b) modificarea greşită a unor conturi bancare sau a unor conturi curente poştale; (c) recuperarea sau plata unor sume care nu sunt conforme cu ordinele de recuperare sau de plată corespunzătoare; (d) necolectarea veniturilor exigibile. ART. 95 Norme aplicabile administratorilor conturilor de avans Următoarele fapte ale administratorului contului de avans, în special, reprezintă acte susceptibile să îi antreneze răspunderea: (a) pierderea sau deteriorarea fondurilor, a activelor sau a documentelor aflate în păstrarea sa; (b) incapacitatea de a furniza documente justificative adecvate cu privire la plăţile pe care le-a efectuat; (c) efectuarea de plăţi către alţi beneficiari decât cei îndreptăţiţi la astfel de plăţi; (d) necolectarea veniturilor exigibile. CAP. 6 Operaţiuni de venituri SECŢIUNEA 1 Punerea la dispoziţie a resurselor proprii ART. 96 Resurse proprii (1) Estimarea veniturilor alcătuite din resursele proprii prevăzute în Decizia 2014/335/UE, Euratom se înregistrează în buget în euro. Punerea la dispoziţie a resurselor proprii aferente se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014. (2) Ordonatorul de credite stabileşte un calendar indicativ referitor la punerea la dispoziţia Comisiei a resurselor proprii definite în Decizia 2014/335/UE, Euratom. Resursele proprii se stabilesc şi se recuperează în conformitate cu normele adoptate în temeiul deciziei menţionate. Din punct de vedere contabil, ordonatorul de credite emite un ordin de recuperare a creditelor şi debitează contul de resurse proprii menţionat în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014. SECŢIUNEA 2 Estimarea creanţelor ART. 97 Estimarea creanţelor (1) Atunci când dispune de suficiente informaţii cu privire la o măsură sau o situaţie care este posibil să dea naştere unei creanţe faţă de Uniune, ordonatorul de credite competent efectuează o estimare a creanţei respective. (2) Cuantumul estimativ al creanţei este ajustat de către ordonatorul de credite competent de îndată ce acesta ia notă de un eveniment care modifică măsura sau situaţia care a condus la efectuarea estimării. În momentul emiterii ordinului de recuperare cu privire la o măsură sau o situaţie care a condus anterior la efectuarea unei estimări a creanţelor, estimarea respectivă este ajustată în mod corespunzător de către ordonatorul de credite competent. Atunci când ordinul de recuperare este întocmit pentru acelaşi cuantum ca şi estimarea iniţială, valoarea estimativă a creanţelor se reduce la zero. (3) Prin derogare de la alineatul (1), resursele proprii definite în Decizia 2014/335/UE, Euratom, care sunt plătite la intervale fixe de statele membre, nu fac obiectul unei estimări a creanţelor înainte de punerea la dispoziţia Comisiei a cuantumurilor în cauză de către statele membre. Ordonatorul de credite competent emite un ordin de recuperare cu privire la sumele respective. SECŢIUNEA 3 Constatarea creanţelor ART. 98 Constatarea creanţelor (1) În vederea constatării unei creanţe, ordonatorul de credite competent: (a) verifică existenţa datoriei; (b) determină sau verifică realitatea şi cuantumul datoriei; şi (c) verifică îndeplinirea condiţiilor de exigibilitate a creanţei. Constatarea unei creanţe constituie recunoaşterea dreptului Uniunii asupra unui debitor şi stabilirea dreptului de a cere debitorului în cauză plata datoriei. (2) O creanţă identificată ca fiind certă, lichidă şi exigibilă se constată printr-un ordin de recuperare prin care ordonatorul de credite competent îi dă dispoziţie contabilului să recupereze cuantumul. Acesta este urmat de o notă de debit trimisă debitorului, cu excepţia cazurilor în care se renunţă imediat la recuperarea creanţei, în conformitate cu alineatul (4) al doilea paragraf. Atât ordinul de recuperare, cât şi nota de debit sunt întocmite de ordonatorul de credite competent. Ordonatorul de credite trimite nota de debit imediat după ce se constată creanţa şi cel mai târziu în termen de cinci ani din momentul în care instituţia Uniunii a fost, în mod normal, în măsură să îşi invoce creanţa. Acest termen nu se aplică atunci când ordonatorul de credite competent stabileşte că, în ciuda eforturilor pe care le-a depus instituţia Uniunii, întârzierea acţiunii este imputabilă conduitei debitorului. (3) Pentru constatarea unei creanţe, ordonatorul de credite competent se asigură că: (a) creanţa este certă, în sensul că nu este condiţionată; (b) creanţa este lichidă, exprimată exact în unităţi monetare; (c) creanţa este exigibilă şi nu face obiectul niciunui termen de plată; (d) informaţiile privind debitorul sunt corecte; (e) cuantumul este contabilizat la postul bugetar corect; (f) documentele justificative sunt conforme; şi (g) se respectă principiul bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce priveşte criteriile menţionate la articolul 101 alineatul (2) primul paragraf litera (a) sau (b). (4) Nota de debit informează debitorul că: (a) Uniunea a constatat creanţa; (b) în cazul plăţii datoriei înainte de scadenţa specificată în nota de debit, nu se percepe dobândă penalizatoare; (c) în cazul neplăţii datoriei până la scadenţa menţionată la litera (b) de la prezentul paragraf, datoria este purtătoare de dobândă la rata menţionată la articolul 99, fără a se aduce atingere niciunei reglementări specifice aplicabile; (d) în cazul neplăţii datoriei până la scadenţa menţionată la litera (b), instituţia Uniunii recuperează creanţa fie prin compensare, fie prin executarea garanţiilor depuse în avans; (e) în circumstanţe excepţionale, contabilul poate recupera creanţa prin compensare înainte de scadenţa menţionată la litera (b), în cazul în care este necesar să se protejeze interesele financiare ale Uniunii atunci când acesta are motive întemeiate să considere că cuantumul datorat Uniunii ar putea fi pierdut, după ce debitorul a fost informat cu privire la motive şi la data recuperării prin compensare; (f) dacă, după ce a luat toate măsurile prevăzute la prezentul paragraf literele (a)-(e), cuantumul nu a fost recuperat integral, instituţia Uniunii efectuează recuperarea prin executarea unei decizii obţinute fie în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), fie printr-o acţiune în justiţie. În cazul în care, în urma verificării datelor despre debitor sau pe baza altor informaţii relevante disponibile la momentul respectiv, este clar că datoria se încadrează în cazurile menţionate la articolul 101 alineatul (2) primul paragraf litera (a) sau (b) sau că nota de debit nu a fost trimisă în conformitate cu prezentul articol alineatul (2), ordonatorul de credite decide, după ce a constatat creanţa, să renunţe în mod direct la recuperarea creanţei, în conformitate cu articolul 101, fără a mai trimite o notă de debit, cu acordul contabilului. În toate celelalte cazuri, ordonatorul de credite imprimă nota de debit şi o trimite debitorului. Contabilul este informat cu privire la expedierea notei de debit prin sistemul de informare financiară. (5) Cuantumurile plătite în mod necuvenit se recuperează. ART. 99 Dobânda penalizatoare (1) Fără a aduce atingere niciunei dispoziţii specifice care derivă din aplicarea reglementărilor specifice, orice creanţă neplătită la scadenţa prevăzută la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) este purtătoare de dobândă în conformitate cu prezentul articol alineatele (2) şi (3). (2) Cu excepţia cazului menţionat la prezentul articol alineatul (4), rata dobânzii pentru creanţele neplătite la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) este rata utilizată de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operaţiuni de refinanţare, astfel cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, în vigoare în prima zi calendaristică a lunii în care datoria devine scadentă, majorată cu: (a) opt puncte procentuale în cazul în care evenimentul generator este un contract de achiziţie de produse sau un contract de achiziţie de servicii; (b) trei puncte procentuale şi jumătate în toate celelalte cazuri. (3) Dobânda se calculează de la data calendaristică următoare scadenţei menţionate la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b), până la data calendaristică la care creanţa este plătită integral. Ordinul de recuperare corespunzător cuantumului dobânzii penalizatoare se emite atunci când respectiva dobândă este efectiv încasată. (4) În cazul amenzilor sau al altor sancţiuni, rata dobânzii pentru creanţele neplătite la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) este rata utilizată de Banca Centrală Europeană pentru principalele sale operaţiuni de refinanţare, astfel cum este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, în vigoare în prima zi calendaristică a lunii în care s-a adoptat decizia de impunere a unei amenzi sau a altor sancţiuni, majorată cu: (a) un punct procentual şi jumătate dacă debitorul oferă o garanţie financiară care este acceptată de contabil în locul plăţii; (b) trei puncte procentuale şi jumătate în toate celelalte cazuri. În cazul în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, exercitându-şi competenţa prevăzută la articolul 261 din TFUE, majorează cuantumul unei amenzi sau al unei alte sancţiuni, dobânda pentru cuantumul majorării începe să curgă de la data pronunţării hotărârii Curţii. (5) În cazurile în care rata globală a dobânzii este negativă, dobânda se stabileşte la zero procente. SECŢIUNEA 4 Ordonanţarea recuperărilor ART. 100 Ordonanţarea recuperărilor (1) Ordonatorul de credite competent dă dispoziţie contabilului, prin emiterea unui ordin de recuperare, să recupereze o creanţă pe care a constatat-o respectivul ordonator de credite competent (denumită în continuare „ordonanţarea recuperărilor”). (2) O instituţie a Uniunii poate constata în mod oficial o creanţă imputabilă altor persoane decât statele membre printr-o decizie care constituie titlu executoriu în sensul articolului 299 din TFUE. În situaţii excepţionale, justificate de protecţia eficientă şi oportună a intereselor financiare ale Uniunii, celelalte instituţii ale Uniunii pot solicita Comisiei să adopte o astfel de decizie executorie în beneficiul lor în legătură cu creanţele generate în relaţia cu personalul sau în relaţie cu membri sau foşti membri ai unei instituţii a Uniunii, cu condiţia ca respectivele instituţii să fi convenit cu Comisia cu privire la modalităţile practice de aplicare a prezentului articol. Sunt considerate situaţii excepţionale cazurile în care nu există nicio perspectivă de recuperare a creanţei de către instituţia Uniunii în cauză prin intermediul unei plăţi voluntare sau prin compensare, astfel cum se prevede la articolul 101 alineatul (1), iar condiţiile de renunţare la recuperarea creanţei în temeiul articolului 101 alineatele (2) şi (3) nu sunt îndeplinite. În toate cazurile, decizia executorie specifică faptul că sumele revendicate se înregistrează în secţiunea din buget aferente instituţiei respective a Uniunii, care acţionează în calitate de ordonator de credite. Venitul se înscrie ca venit general, cu excepţia situaţiei în care constituie venit alocat, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (3). Instituţia solicitantă a Uniunii informează Comisia cu privire la orice eveniment care ar putea afecta recuperarea şi intervine în sprijinul Comisiei în cazul exercitării unei căi de atac împotriva deciziei executorii. SECŢIUNEA 5 Recuperarea ART. 101 Norme privind recuperările (1) Contabilul se ocupă de ordinele de recuperare a creanţelor constatate în mod corespunzător de ordonatorul de credite competent. Contabilul depune toate eforturile pentru a se asigura că Uniunea îşi încasează veniturile şi se asigură că drepturile Uniunii sunt respectate. Rambursarea parţială de către un debitor care face obiectul mai multor ordine de recuperare se impută în primul rând asupra creanţei celei mai vechi, cu excepţia cazului în care se specifică altfel de către debitor. Orice plată parţială acoperă mai întâi dobânda. Contabilul recuperează sumele datorate bugetului prin compensarea lor în conformitate cu articolul 102. (2) Ordonatorul de credite competent poate renunţa integral sau parţial la o creanţă constatată numai în următoarele cazuri: (a) atunci când costurile previzibile ale recuperării ar depăşi suma care trebuie recuperată, iar renunţarea nu ar dăuna imaginii Uniunii; (b) atunci când creanţa nu poate fi recuperată din cauza vechimii ei, din cauza depăşirii termenului de expediere a notei de debit definit la articolul 98 alineatul (2), din cauza insolvabilităţii debitorului ori ca urmare a altor proceduri de insolvenţă; (c) atunci când recuperarea nu este conformă cu principiul proporţionalităţii. Atunci când intenţionează să renunţe, total sau parţial, la recuperarea unei creanţe constatate, ordonatorul de credite competent se asigură că renunţarea este corectă şi conformă cu principiul bunei gestiuni financiare şi cu principiul proporţionalităţii. Decizia de renunţare la recuperarea se motivează. Ordonatorul de credite poate delega competenţa de a lua respectiva decizie. (3) În cazurile menţionate la alineatul (2) primul paragraf litera (c), ordonatorul de credite competent acţionează în conformitate cu procedurile instituite în prealabil în cadrul instituţiei Uniunii de care aparţine şi aplică, în toate circumstanţele, următoarele criterii obligatorii: (a) faptele, ţinând cont de gravitatea neregulii care generează constatarea creanţei (fraudă, recidivă, intenţie, diligenţă, bună-credinţă, eroare manifestă); (b) impactul pe care renunţarea la recuperare l-ar avea asupra funcţionării Uniunii şi asupra intereselor financiare ale acesteia (suma în cauză, riscul de stabilire a unui precedent, subminarea autorităţii legii). (4) În funcţie de circumstanţele cazului, ordonatorul de credite competent ţine seama, după caz, de următoarele criterii suplimentare: (a) orice denaturare a concurenţei care ar fi cauzată de renunţarea la recuperare; (b) daunele economice şi sociale care ar fi cauzate de recuperarea integrală a creanţei. (5) Fiecare instituţie a Uniunii transmite în fiecare an Parlamentului European şi Consiliului un raport privind renunţările acordate de aceasta în conformitate cu alineatele (2), (3) şi (4) de la prezentul articol. Informaţiile privind renunţările inferioare cuantumului de 60 000 EUR sunt furnizate sub formă de cuantum total. În cazul Comisiei, raportul respectiv se anexează la rezumatul rapoartelor anuale de activitate menţionate la articolul 74 alineatul (9). (6) Ordonatorul de credite competent poate anula, integral sau parţial, o creanţă constatată. Anularea parţială a unei creanţe constatate nu presupune renunţarea la cealaltă parte a dreptului constatat al Uniunii. În cazul unei erori, ordonatorul de credite competent anulează total sau parţial creanţa constatată şi motivează corespunzător această decizie. Fiecare instituţie a Uniunii stabileşte în normele sale interne condiţiile şi procedura de delegare a competenţei de anulare a unei creanţe constatate. (7) Responsabilitatea principală pentru realizarea controalelor şi a auditurilor şi pentru recuperarea sumelor cheltuite în mod necuvenit, astfel cum se prevede în normele sectoriale, revine statelor membre. În măsura în care statele membre detectează şi corectează nereguli în nume propriu, acestea sunt scutite de aplicarea unor corecţii financiare de către Comisie cu privire la respectivele nereguli. (8) Comisia aplică corecţii financiare statelor membre pentru a exclude din finanţarea din bugetul Uniunii cheltuielile care sunt efectuate cu încălcarea legislaţiei aplicabile. Comisia îşi bazează corecţiile financiare pe identificarea sumelor cheltuite în mod necuvenit şi a implicaţiilor financiare asupra bugetului. În cazul în care aceste sume nu pot fi identificate cu exactitate, Comisia poate aplica corecţii extrapolate sau forfetare, în conformitate cu normele sectoriale. Atunci când decide cuantumul unei corecţii financiare, Comisia ia în considerare natura şi gravitatea încălcării legislaţiei aplicabile şi implicaţiile financiare asupra bugetului, inclusiv deficienţele identificate la nivelul sistemelor de gestiune şi de control. Criteriile pentru stabilirea corecţiilor financiare şi procedura care trebuie urmată pot fi prevăzute în norme sectoriale. (9) Metodologia pentru aplicarea corecţiilor extrapolate sau forfetare se stabileşte în conformitate cu normele sectoriale, pentru a permite Comisiei să protejeze interesele financiare ale Uniunii. ART. 102 Recuperarea prin compensare (1) În cazul în care debitorul are asupra Uniunii sau asupra unei agenţii executive, atunci când aceasta execută bugetul, o creanţă care este certă, în sensul articolului 98 alineatul (3) litera (a), lichidă şi exigibilă pentru o sumă stabilită printr-un ordin de plată, contabilul recuperează prin compensare creanţa constatată, după ajungerea la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b). În circumstanţe excepţionale, atunci când este necesar să se protejeze interesele financiare ale Uniunii, iar contabilul are motive întemeiate să considere că suma datorată Uniunii ar putea fi pierdută, acesta poate recupera creanţele prin compensare înainte de ajungerea la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b). Contabilul poate, de asemenea, să recupereze creanţele prin compensare înainte de ajungerea la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b) în cazul în care debitorul este de acord. (2) Înainte de efectuarea unei recuperări în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, contabilul consultă ordonatorul de credite competent şi informează debitorii implicaţi, inclusiv cu privire la căile de atac, în conformitate cu articolul 133. Atunci când debitorul este o autoritate naţională sau una dintre entităţile administrative ale acesteia, contabilul informează, de asemenea, statul membru respectiv cu privire la intenţia sa de a recurge la recuperare prin compensare cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de a acţiona. Cu toate acestea, de comun acord cu statul membru sau cu entitatea administrativă în cauză, contabilul poate efectua recuperarea prin compensare înainte de ajungerea la scadenţă. (3) Compensarea menţionată la alineatul (1) are acelaşi efect ca şi o plată, prin aceasta achitându-se Uniunii creanţa şi, dacă este cazul, dobânda datorată. ART. 103 Procedura de recuperare în urma neefectuării plăţii în mod voluntar (1) Fără a se aduce atingere articolului 102, în cazul în care creanţa nu a fost recuperată integral până la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b), contabilul informează ordonatorul de credite competent şi iniţiază fără întârziere procedura de recuperare prin orice mijloace legale, inclusiv, dacă este cazul, prin executarea unor garanţii depuse în avans. (2) Fără a se aduce atingere articolului 102, în cazul în care nu se poate utiliza metoda de recuperare menţionată la prezentul articol alineatul (1), iar debitorul nu plăteşte ca răspuns la o scrisoare de punere în întârziere trimisă de contabil, contabilul efectuează recuperarea prin executarea unei decizii obţinute fie în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), fie printr-o acţiune juridică. ART. 104 Termenul suplimentar pentru efectuarea plăţii Contabilul, în colaborare cu ordonatorul de credite competent, poate acorda un termen suplimentar pentru efectuarea plăţii numai la cererea scrisă şi motivată corespunzător a debitorului şi sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiţii: (a) debitorul se angajează să plătească dobândă, la rata specificată la articolul 99, pentru întreaga perioadă suplimentară acordată, începând cu data scadenţei prevăzută la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b); (b) pentru protejarea drepturilor Uniunii, debitorul depune o garanţie financiară, acceptată de contabilul instituţiei Uniunii, care acoperă creanţa exigibilă, atât în ceea ce priveşte principalul, cât şi dobânda. Garanţia menţionată la primul paragraf litera (b) poate fi înlocuită cu o garanţie personală şi solidară depusă de un terţ aprobată de contabilul instituţiei Uniunii. În circumstanţe excepţionale, în urma unei solicitări din partea debitorului, contabilul poate renunţa la cerinţa de depunere a garanţiei menţionate la primul paragraf litera (b) în cazul în care, pe baza evaluării sale, debitorul este dispus şi în măsură să efectueze plata în perioada suplimentară, dar nu poate depune o astfel de garanţie şi se află într-o situaţie de dificultăţi financiare. ART. 105 Termenul de prescripţie (1) Fără a se aduce atingere dispoziţiilor reglementărilor specifice şi aplicării Deciziei 2014/335/UE, Euratom, creanţele Uniunii asupra terţilor şi creanţele terţilor asupra Uniunii fac obiectul unui termen de prescripţie de cinci ani. (2) Termenul de prescripţie pentru creanţele Uniunii asupra terţilor începe să curgă la ajungerea la scadenţa menţionată la articolul 98 alineatul (4) primul paragraf litera (b). Termenul de prescripţie pentru creanţele terţilor asupra Uniunii începe să curgă la data la care este exigibilă plata creanţei terţului în cauză, în conformitate cu angajamentul juridic corespunzător. (3) Termenul de prescripţie pentru creanţele Uniunii asupra terţilor este întrerupt prin orice act al unei instituţii a Uniunii sau al unui stat membru care acţionează la solicitarea unei instituţii a Uniunii, notificat terţului şi vizând recuperarea creanţei. Termenul de prescripţie pentru creanţele terţilor faţă de Uniune este întrerupt prin orice act notificat Uniunii de către creditorii acesteia, sau în numele acestora, care vizează recuperarea creanţei. (4) Un nou termen de prescripţie de cinci ani începe să curgă în ziua următoare întreruperilor menţionate la alineatul (3). (5) Orice acţiune în justiţie referitoare la o creanţă, astfel cum este menţionată la alineatul (2), inclusiv acţiunile introduse în faţa unei instanţe care declară ulterior că nu are competenţă în materie, întrerupe termenul de prescripţie. Un nou termen de prescripţie de cinci ani începe să curgă numai de la data pronunţării unei hotărâri cu forţă de res judicata sau de la data la care se ajunge la o soluţionare extrajudiciară a aceleiaşi acţiuni între aceleaşi părţi. (6) Atunci când contabilul acordă debitorului un termen de plată suplimentar, în conformitate cu articolul 104, aceasta se consideră a fi o întrerupere a termenului de prescripţie. Un nou termen de prescripţie de cinci ani începe să curgă în ziua următoare expirării termenului de plată prelungit. (7) Creanţele Uniunii nu se recuperează după expirarea termenului de prescripţie, astfel cum este prevăzut la alineatele (2)-(6). ART. 106 Tratamentul naţional al creanţelor deţinute de Uniune În cazul unor proceduri de insolvenţă, creanţele deţinute de Uniune beneficiază de acelaşi tratament preferenţial ca şi creanţele de aceeaşi natură deţinute de organisme publice din statele membre în care se desfăşoară procedurile de recuperare. ART. 107 Amenzi, alte sancţiuni şi dobânzi acumulate impuse de instituţiile Uniunii (1) Sumele provenite din amenzi, alte sancţiuni, precum şi eventualele dobânzi acumulate sau alte venituri generate de acestea nu se înregistrează în buget atât timp cât deciziile care le-au impus fac sau ar putea încă face obiectul unei căi de atac în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. (2) Sumele menţionate la alineatul (1) se înregistrează în buget cât mai curând posibil după epuizarea tuturor căilor de atac. În circumstanţe excepţionale justificate în mod corespunzător sau în cazul în care epuizarea tuturor căilor de atac are loc după data de 1 septembrie a exerciţiului financiar în curs, sumele se pot înregistra în buget în exerciţiul financiar următor. Sumele care, în urma unei hotărâri a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, urmează să fie rambursate entităţii care le-a plătit nu se înregistrează în buget. (3) Alineatul (1) nu se aplică deciziilor referitoare la închiderea conturilor sau la corecţiile financiare. ART. 108 Recuperarea amenzilor şi a altor sancţiuni impuse de instituţiile Uniunii (1) În cazul în care se introduce o acţiune în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene împotriva unei decizii prin care o instituţie a Uniunii impune o amendă sau o altă sancţiune în temeiul TFUE sau al Tratatului Euratom şi până la epuizarea tuturor căilor de atac, debitorul fie plăteşte cu titlu provizoriu sumele respective în contul bancar desemnat de contabilul Comisiei, fie depun o garanţie financiară acceptată de contabilul Comisiei. Garanţia este independentă de obligaţia plăţii amenzii sau a altei sancţiuni şi se execută la cerere. Aceasta acoperă principalul creanţei şi dobânda datorată, astfel cum se prevede la articolul 99 alineatul (4). (2) Comisia asigură cuantumurile primite cu titlu provizoriu prin investirea acestora în active financiare, garantând astfel securitatea şi lichiditatea fondurilor şi vizând, în acelaşi timp, generarea unui randament pozitiv. (3) După epuizarea tuturor căilor de atac şi în cazul în care amenda sau altă sancţiune a fost confirmată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene sau în cazul în care decizia de a impune o astfel de amendă sau o altă sancţiune nu mai poate face obiectul unei căi de atac în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, se ia una dintre următoarele măsuri: (a) cuantumurile încasate cu titlu provizoriu şi alte sume generate de acestea se înregistrează în buget în conformitate cu articolul 107 alineatul (2); (b) în cazul în care s-a depus o garanţie financiară, aceasta se execută, iar sumele corespunzătoare se înregistrează în buget. În cazul în care cuantumul amenzii sau al altei sancţiuni a fost majorat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prezentul alineat primul paragraf literele (a) şi (b) se aplică în limita cuantumurilor prevăzute în decizia iniţială a instituţiei Uniunii sau, dacă este cazul, în limita cuantumului prevăzut într-o hotărâre anterioară pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cadrul aceleiaşi proceduri. Contabilul Comisiei colectează suma corespunzătoare majorării şi dobânda datorată, astfel cum se prevede la articolul 99 alineatul (4), care se înregistrează în buget. (4) După epuizarea tuturor căilor de atac şi în cazul în care amenda sau o altă sancţiune a fost anulată sau cuantumul ei a fost redus, se ia una dintre următoarele măsuri: (a) cuantumurile încasate cu titlu provizoriu sau, în cazul unei reduceri, partea relevantă din acestea, inclusiv randamentul lor eventual, se rambursează terţului în cauză; (b) în cazul în care s-a depus o garanţie financiară, aceasta se eliberează în consecinţă. În cazurile menţionate la primul paragraf litera (a), dacă randamentul global al cuantumului primit cu titlu provizoriu este negativ, pierderea se deduce din cuantumul care trebuie rambursat. ART. 109 Dobânzi compensatorii Fără a se aduce atingere articolului 99 alineatul (2) şi articolului 116 alineatul (5) şi pentru alte cazuri decât amenzile şi alte sancţiuni astfel cum sunt menţionate la articolele 107 şi 108, în cazul în care un cuantum trebuie rambursat în urma unei hotărâri a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau ca urmare a unei soluţionări pe cale amiabilă, rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operaţiuni de refinanţare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni. Rata dobânzii nu poate fi negativă. Dobânda se calculează de la data plăţii cuantumului care trebuie rambursat până la data la care este prevăzută rambursarea. În cazurile în care rata globală a dobânzii este negativă, dobânda se stabileşte la zero la sută. CAP. 7 Operaţiuni de cheltuieli ART. 110 Deciziile de finanţare (1) Un angajament bugetar este precedat de o decizie de finanţare adoptată de către instituţia Uniunii sau de autoritatea delegată de către aceasta. Deciziile de finanţare sunt anuale sau multianuale. Primul paragraf de la prezentul alineat nu se aplică în cazul creditelor destinate funcţionării fiecărei instituţii a Uniunii conform autonomiei sale administrative care pot fi executate în absenţa unui act de bază în conformitate cu articolul 58 alineatul (2) litera (e), în cazul cheltuielilor aferente sprijinului administrativ şi al contribuţiilor acordate organelor Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71. (2) Decizia de finanţare constituie, în acelaşi timp, programul de lucru anual sau multianual şi se adoptă, după caz, cât mai curând posibil după adoptarea proiectului de buget şi, în principiu, cel târziu la data de 31 martie a exerciţiului de execuţie. În cazul în care actul de bază relevant prevede modalităţi specifice pentru adoptarea unei decizii de finanţare sau a unui program de lucru sau a ambelor, modalităţile respective se aplică părţii din decizia de finanţare care constituie programul de lucru, în conformitate cu cerinţele actului de bază respectiv. Partea care constituie programul de lucru se publică pe site-ul instituţiei în cauză a Uniunii imediat după ce este adoptat şi înainte de a fi pus în aplicare. Decizia de finanţare precizează cuantumul total vizat şi conţine o descriere a acţiunilor care urmează să fie finanţate. În aceasta se precizează: (a) actul de bază şi linia bugetară; (b) obiectivele urmărite şi rezultatele preconizate; (c) metodele de execuţie; (d) orice informaţie suplimentară prevăzută în actul de bază în ceea ce priveşte programul de lucru. (3) În plus faţă de elementele menţionate la alineatul (2), decizia de finanţare stabileşte următoarele: (a) în cazul granturilor: tipul de solicitanţi vizat de cererea de propuneri sau de procedura de atribuire directă şi pachetul bugetar global rezervat granturilor; (b) în cazul achiziţiilor: pachetul bugetar global rezervat achiziţiilor; (c) pentru contribuţiile la fondurile fiduciare ale Uniunii menţionate la articolul 234: creditele rezervate fondului fiduciar pentru exerciţiul respectiv, împreună cu sumele planificate pe durata sa de la buget, precum şi de la alţi donatori; (d) în cazul premiilor: tipul de participanţi vizat de concurs, pachetul bugetar global rezervat concursului şi o trimitere specifică la premiile cu o valoare unitară de cel puţin 1 000 000 EUR; (e) în cazul instrumentelor financiare: suma alocată instrumentului financiar; (f) în cazul gestiunii indirecte: persoana sau entitatea care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau criteriile care trebuie folosite pentru selectarea persoanei sau a entităţii; (g) în cazul contribuţiilor la mecanismele sau platformele de finanţare mixtă: suma alocată mecanismului sau platformei de finanţare mixtă şi lista entităţilor participante la mecanismul sau platforma de finanţare mixtă; (h) în cazul garanţiilor bugetare: cuantumul provizionării anuale şi, atunci când este cazul, cuantumul garanţiei bugetare care urmează să fie eliberat. (4) Ordonatorul de credite delegat poate adăuga informaţii suplimentare considerate adecvate fie în respectiva decizie de finanţare care constituie programul de lucru, fie în orice alt document publicat pe site-ul instituţiei Uniunii. O decizie de finanţare multianuală trebuie să fie în concordanţă cu programarea financiară menţionată la articolul 41 alineatul (2) şi să precizeze faptul că punerea în aplicare a deciziei este condiţionată de disponibilitatea creditelor bugetare pentru exerciţiile financiare respective, după adoptarea bugetului sau după cum se prevede în sistemul doisprezecimilor provizorii. (5) Fără a se aduce atingere niciunei dispoziţii specifice a unui act de bază, orice modificare semnificativă a unei decizii de finanţare deja adoptate urmează aceeaşi procedură ca şi decizia iniţială. ART. 111 Operaţiuni de cheltuieli (1) Fiecare cheltuială se angajează, se lichidează, se ordonanţează şi se plăteşte. La expirarea termenelor prevăzute la articolul 114, soldul neutilizat al angajamentelor bugetare este dezangajat. Atunci când execută operaţiuni, ordonatorul de credite competent se asigură că cheltuiala este conformă cu dispoziţiile tratatelor, ale bugetului, ale prezentului regulament şi ale altor acte legislative adoptate în temeiul tratatelor, precum şi cu principiul bunei gestiuni financiare. (2) Angajamentele bugetare se constituie şi angajamentele juridice se asumă de acelaşi ordonator de credite, cu excepţia cazurilor justificate. În special, în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor şi al operaţiunilor de ajutor umanitar, angajamentele juridice pot fi asumate de şefii delegaţiilor Uniunii sau, în absenţa acestora, de adjuncţii acestora, pe baza instrucţiunilor primite de la ordonatorul de credite competent al Comisiei, care rămâne, cu toate acestea, pe deplin răspunzător pentru operaţiunea subiacentă. Personalul angajat de Comisie în domeniul ajutoarelor pentru gestionarea crizelor şi al operaţiunilor de ajutor umanitar poate semna angajamente juridice privind plăţile executate din conturile de avans cu o valoare de maximum 2 500 EUR. Ordonatorul de credite competent constituie la un angajament bugetar înainte de a-şi asuma un angajament juridic faţă de terţi sau de a transfera fonduri într-un fond fiduciar al Uniunii menţionat la articolul 234. Al doilea paragraf de la prezentul alineat nu se aplică: (a) angajamentelor juridice încheiate în urma unei declaraţii cu privire la o criză în cadrul planului de continuitate a activităţii, în conformitate cu procedurile adoptate de Comisie sau de orice altă instituţie a Uniunii în temeiul autonomiei sale administrative; (b) în cazul operaţiunilor de ajutor umanitar, al operaţiunilor de protecţie civilă şi al ajutorului pentru gestionarea crizelor, atunci când pentru desfăşurarea eficientă a intervenţiei Uniunii este necesară asumarea imediată de către Uniune a unui angajament juridic cu terţi şi dacă nu este posibilă constituirea în prealabil a unui angajament bugetar individual. În cazurile menţionate la litera (b) de la al treilea paragraf, angajamentul bugetar se constituie fără întârziere după încheierea unui angajament juridic cu terţii. (3) Ordonatorul de credite competent lichidează cheltuielile prin acceptarea faptului că o cheltuială este înregistrată în buget, după ce verifică documentele justificative care atestă dreptul creditorului, în conformitate cu condiţiile stabilite în angajamentul juridic, atunci când există un angajament juridic. În acest scop, ordonatorul de credite competent: (a) verifică existenţa dreptului creditorului; (b) determină sau verifică realitatea şi cuantumul creanţei acordând menţiunea „conform cu realitatea”; (c) verifică îndeplinirea condiţiilor de exigibilitate a creanţei. În pofida primului paragraf, lichidarea cheltuielilor se aplică, de asemenea, rapoartelor intermediare sau finale care nu sunt asociate unei cereri de plată, caz în care impactul asupra sistemului contabil este limitat la contabilitatea generală. (4) Decizia de lichidare este exprimată prin semnătură electronică securizată, în conformitate cu articolul 146, de către ordonatorul de credite sau de către un angajat competent din punct de vedere tehnic, împuternicit în mod corespunzător printr-o decizie oficială a ordonatorului de credite sau, în mod excepţional, pentru circuitul pe hârtie, ia forma unei ştampile care cuprinde şi semnătura respectivă. Prin menţiunea „conform cu realitatea”, ordonatorul de credite competent sau angajatul competent din punct de vedere tehnic, împuternicit în mod corespunzător de către ordonatorul de credite competent, certifică faptul că: (a) pentru prefinanţări: sunt îndeplinite condiţiile impuse în angajamentul juridic pentru plata prefinanţărilor; (b) pentru plăţile intermediare şi plata soldului în cazul contractelor: serviciile prevăzute în contract au fost prestate în mod corespunzător, bunurile au fost livrate în mod corespunzător sau lucrările au fost realizate în mod corespunzător; (c) pentru plăţile intermediare şi plata soldului în cazul granturilor: acţiunea sau programul de lucru desfăşurat de către beneficiar respectă din toate punctele de vedere acordul de grant, iar, atunci când este cazul, costurile declarate de beneficiar sunt eligibile. În cazurile menţionate la litera (c) de la al doilea paragraf, estimările de costuri nu se consideră că respectă condiţiile de eligibilitate prevăzute la articolul 186 alineatul (3). Acelaşi principiu se aplică şi pentru rapoartele intermediare şi finale care nu sunt asociate unei cereri de plată. (5) Pentru a ordonanţa cheltuielile, ordonatorul de credite competent, după ce verifică disponibilitatea creditelor, emite un ordin de plată pentru a da dispoziţie contabilului să plătească cuantumul unei cheltuieli care a fost lichidată anterior. Atunci când se efectuează plăţi periodice pentru serviciile prestate, inclusiv pentru serviciile de închiriere sau pentru livrarea de bunuri, ordonatorul de credite poate decide, în funcţie de analiza riscurilor pe care o efectuează, aplicarea unui sistem de debitare directă dintr-un cont de avans. Aplicarea unui astfel de sistem poate fi, de asemenea, decisă în cazul în care contabilul autorizează în mod expres acest lucru în temeiul articolului 86 alineatul (3). ART. 112 Tipuri de angajamente bugetare (1) Angajamentele bugetare se încadrează în una dintre următoarele categorii: (a) individuale: atunci când destinatarul şi cuantumul cheltuielii sunt cunoscute; (b) globale: atunci când cel puţin unul dintre elementele necesare identificării angajamentului individual este în continuare necunoscut; (c) provizorii: pentru a acoperi cheltuielile de gestionare curente pentru FEGA astfel cum se menţionează la articolul 11 alineatul (2) şi cheltuielile administrative curente, în cazul în care nu se cunoaşte definitiv care este cuantumul sau cine sunt beneficiarii finali. În pofida literei (c) de la primul paragraf, cheltuielile administrative curente referitoare la delegaţiile Uniunii şi la reprezentanţele Uniunii pot fi acoperite prin angajamente bugetare provizorii şi atunci când se cunoaşte care este cuantumul sau cine este beneficiarul final. (2) Angajamentele bugetare pentru acţiuni a căror realizare depăşeşte un singur exerciţiu financiar se pot repartiza pe mai multe exerciţii în tranşe anuale doar în cazurile prevăzute în actul de bază sau în cazul în care privesc cheltuieli administrative. (3) Un angajament bugetar global se constituie în temeiul unei decizii de finanţare. Angajamentul bugetar global se constituie cel târziu înainte de luarea deciziei privind destinatarii şi sumele şi, în cazul în care execuţia creditelor în cauză implică adoptarea unui program de lucru, cel mai devreme după adoptarea programului în cauză. (4) Un angajament bugetar global se execută fie prin încheierea unui acord de finanţare, care permite la rândul său asumarea unuia sau a mai multor angajamente juridice ulterioare, fie prin asumarea unuia sau a mai multor angajamente juridice. Acordurile de finanţare din domeniul asistenţei financiare directe acordate ţărilor terţe – în care se încadrează şi sprijinul bugetar – care constituie angajamente juridice, pot conduce la plăţi fără asumarea altor angajamente juridice. Dacă angajamentul bugetar global se execută prin încheierea unui acord de finanţare, al doilea paragraf de la alineatul (3) nu se aplică. (5) Fiecare angajament juridic individual asumat în urma unui angajament bugetar global este înregistrat în contabilitatea bugetară centrală de către ordonatorul de credite competent înainte de a fi semnat şi se contabilizează la angajamentul bugetar global. (6) Angajamentele bugetare provizorii se execută prin asumarea unuia sau a mai multor angajamente juridice care dau naştere unui drept la plăţi ulterioare. Cu toate acestea, în cazul cheltuielilor aferente gestionării personalului, cheltuielilor aferente membrilor sau foştilor membri ai unei instituţii a Uniunii sau al cheltuielilor de comunicare angajate de instituţii ale Uniunii pentru acoperirea evenimentelor Uniunii sau în cazurile prevăzute la punctul 14.5 din anexa I, acestea pot fi executate direct prin plăţi fără asumarea unor angajamente juridice anterioare. ART. 113 Angajamente pentru creditele FEGA (1) Pentru fiecare exerciţiu financiar, creditele FEGA cuprind credite nediferenţiate pentru cheltuielile legate de măsurile menţionate la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Cheltuielile aferente măsurilor menţionate la articolul 4 alineatul (2) şi la articolul 6 din regulamentul menţionat, cu excepţia măsurilor finanţate în cadrul asistenţei tehnice neoperaţionale şi a contribuţiilor la agenţiile executive, sunt acoperite din credite diferenţiate. (2) Deciziile Comisiei prin care se stabileşte valoarea rambursărilor cheltuielilor legate de FEGA efectuate de statele membre reprezintă angajamente bugetare provizorii globale, care nu depăşesc creditele totale înregistrate în buget pentru FEGA. (3) Angajamentele bugetare provizorii globale pentru FEGA efectuate pentru un anumit exerciţiu financiar care nu au dat naştere unor angajamente la linii bugetare specifice până la data de 1 februarie a exerciţiului financiar următor se dezangajează pentru exerciţiul financiar în cauză. (4) În termen de două luni de la primirea declaraţiilor transmise de statele membre, cheltuielile efectuate de autorităţile şi organismele menţionate în normele referitoare la FEGA fac obiectul unui angajament pe capitole, articole şi posturi. Astfel de angajamente se pot face după expirarea termenului de două luni, atunci când este necesară o procedură de transfer al creditelor aferente liniilor bugetare corespunzătoare. Cu excepţia cazurilor în care statele membre nu au efectuat încă plata sau în care eligibilitatea este incertă, sumele se impută ca plăţi în acelaşi termen de două luni. Angajamentele menţionate la primul paragraf de la prezentul alineat se deduc din angajamentul bugetar provizoriu global menţionat la alineatul (1). (5) Alineatele (2) şi (3) se aplică sub rezerva verificării şi acceptării conturilor. ART. 114 Termenele pentru angajamente (1) Fără a aduce atingere articolului 111 alineatul (2) şi a articolului 264 alineatul (3), angajamentele juridice referitoare la angajamente bugetare individuale sau provizorii sunt asumate până la data de 31 decembrie a exerciţiului n, exerciţiul n fiind cel în care s-a constituit angajamentul bugetar. (2) Angajamentele bugetare globale acoperă costul total al angajamentelor juridice corespunzătoare asumate până la data de 31 decembrie a exerciţiului n+1. În cazul în care angajamentul bugetar global conduce la acordarea unui premiu menţionat în titlul IX, angajamentul juridic menţionat la articolul 207 alineatul (4) este asumat până la data de 31 decembrie a exerciţiului n+3. În ceea ce priveşte acţiunile externe, atunci când angajamentul bugetar global conduce la încheierea unui acord de finanţare cu o ţară terţă, acordurile de finanţare se încheie până la data de 31 decembrie a exerciţiului n+1. În acest caz, angajamentul bugetar global acoperă costurile totale ale angajamentelor juridice de punere în aplicare a acordului de finanţare asumate în decursul unei perioade de trei ani de la data încheierii acordului de finanţare. Cu toate acestea, în următoarele cazuri, angajamentul bugetar global acoperă costurile totale ale angajamentelor juridice asumate până la sfârşitul perioadei de punere în aplicare a acordului de finanţare: (a) acţiuni cu donatori multipli; (b) operaţiuni de finanţare mixtă; (c) angajamente juridice referitoare la audit şi evaluare; (d) următoarele circumstanţe excepţionale: (i) modificări aduse angajamentelor juridice care au fost deja asumate; (ii) angajamente juridice care urmează să fie asumate după rezilierea anticipată a unui angajament juridic existent; (iii) schimbări ale entităţii de punere în aplicare. (3) Al treilea şi al patrulea paragraf de la alineatul (2) nu se aplică următoarelor programe multianuale care sunt puse în aplicare prin angajamente fracţionate: (a) Instrumentul de asistenţă pentru preaderare instituit prin Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (41); (b) Instrumentul european de vecinătate instituit prin Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (42). În cazurile menţionate la primul paragraf, creditele sunt dezangajate automat de către Comisie în conformitate cu normele sectoriale. (4) Pentru angajamentele bugetare individuale şi provizorii pentru acţiuni desfăşurate pe parcursul mai multor exerciţii financiare, cu excepţia cheltuielilor cu personalul, se stabileşte o dată finală de execuţie, în conformitate cu condiţiile din angajamentele juridice la care se referă şi cu principiul bunei gestiuni financiare. (5) Părţile din angajamentele bugetare care nu au fost executate prin plăţi în termen de şase luni de la data finală de execuţie se dezangajează. (6) Cuantumul unui angajament bugetar care nu a antrenat nicio plată în sensul articolului 115 într-o perioadă de doi ani de la asumarea angajamentului juridic se dezangajează, cu excepţia cazului în care cuantumul respectiv face obiectul unei acţiuni judiciare aflate pe rolul unei instanţe de judecată sau al unui organism arbitral, a cazului în care angajamentul juridic ia forma unui acord de finanţare cu o ţară terţă sau a cazului în care există dispoziţii speciale în cadrul normelor sectoriale. ART. 115 Tipuri de plăţi (1) Plata cheltuielilor este efectuată de contabil în limita fondurilor disponibile. (2) Plata se efectuează după ce a fost demonstrat faptul că acţiunea relevantă este conformă cu contractul, cu acordul sau cu actul de bază şi acoperă una sau mai multe din următoarele operaţiuni: (a) plata întregii sume datorate; (b) plata sumei datorate în unul dintre următoarele moduri: (i) prefinanţare prin furnizarea unui fond de trezorerie, care poate fi defalcată în mai multe plăţi, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare; prefinanţarea respectivă se plăteşte fie pe baza contractului, a acordului sau a actului de bază, fie pe baza documentelor justificative care permit verificarea respectării termenilor contractului sau a acordului în cauză; (ii) una sau mai multe plăţi intermediare cu titlu de echivalent al executării parţiale a acţiunii, a contractului sau a acordului, care poate lichida prefinanţarea integral sau parţial, fără să aducă atingere actului de bază; (iii) plata soldului cuantumurilor datorate atunci când acţiunea, contractul sau acordul a fost executat în întregime; (c) plata unui provizion în fondul comun de provizionare creat în conformitate cu articolul 212. Plata soldului lichidează toate cheltuielile precedente. Pentru cuantumurile neutilizate se emite un ordin de recuperare. (3) În contabilitatea bugetară se face o distincţie între diferitele tipuri de plăţi menţionate la alineatul (2) în momentul efectuării fiecărei plăţi. (4) Normele contabile menţionate la articolul 80 includ normele privind lichidarea prefinanţării în contabilitate şi cele privind recunoaşterea eligibilităţii costurilor. (5) Plăţile de prefinanţare sunt lichidate la intervale regulate de ordonatorul de credite competent, în funcţie de natura economică a proiectului, şi cel mai târziu la încheierea proiectului în cauză. Lichidarea se efectuează pe baza informaţiilor privind costurile suportate sau pe baza confirmării îndeplinirii condiţiilor de plată în conformitate cu articolul 125, validată de ordonatorul de credite în conformitate cu articolul 111 alineatul (3). Pentru acordurile de grant, contractele sau acordurile de contribuţie de peste 5 000 000 EUR, ordonatorul de credite obţine la încheierea fiecărui exerciţiu cel puţin informaţiile necesare pentru a calcula o estimare rezonabilă a costurilor. Informaţiile respective nu pot fi utilizate pentru lichidarea prefinanţării, dar pot fi utilizate de ordonatorul de credite şi de contabil pentru a respecta articolul 82 alineatul (2). În scopul celui de al doilea paragraf, în angajamentele juridice asumate se introduc dispoziţii adecvate. ART. 116 Termenele pentru plăţi (1) Plăţile se efectuează în termen de: (a) 90 de zile calendaristice pentru acordurile de contribuţie, contractele şi acordurile de grant care implică servicii tehnice sau acţiuni a căror evaluare este deosebit de complexă şi în cazul cărora plata depinde de aprobarea unui raport sau a unui certificat; (b) 60 de zile calendaristice pentru toate celelalte acorduri de contribuţie, contracte şi acorduri de grant în cazul cărora plata depinde de aprobarea unui raport sau a unui certificat; (c) 30 de zile calendaristice pentru toate celelalte acorduri de contribuţie, contracte şi acorduri de grant. (2) Se consideră că termenul permis pentru efectuarea plăţilor include lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor. Acesta începe să curgă de la data la care se primeşte o cerere de plată. (3) Cererea de plată se înregistrează de către departamentul autorizat al ordonatorului de credite competent cât mai curând posibil şi se consideră ca fiind primită la data la care este înregistrată. Data plăţii se consideră a fi data la care se debitează contul instituţiei Uniunii. Cererea de plată include următoarele elemente esenţiale: (a) datele de identificare ale creditorului; (b) suma; (c) moneda; (d) data. În cazul în care lipseşte cel puţin un element esenţial, cererea de plată se respinge. Creditorul este informat în scris cu privire la o respingere şi la motivele acesteia cât mai curând posibil şi, în orice caz, în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care s-a primit cererea de plată. (4) Ordonatorul de credite competent poate suspenda termenul de plată atunci când: (a) cuantumul vizat de cererea de plată nu este scadent; sau (b) nu s-au prezentat documente justificative adecvate. Dacă ordonatorul de credite competent intră în posesia unor informaţii care pun la îndoială eligibilitatea cheltuielii care face obiectul unei cereri de plată, acesta poate suspenda termenul de plată pentru a verifica, inclusiv prin intermediul unor controale la faţa locului, dacă respectiva cheltuială este eligibilă. Perioada rămasă pentru efectuarea plăţii începe să curgă de la data la care se primesc informaţiile solicitate sau documentele revizuite sau de la data la care se efectuează verificările suplimentare necesare, inclusiv controale la faţa locului. Creditorii vizaţi sunt informaţi în scris în legătură cu motivele unei suspendări. (5) Mai puţin în cazul statelor membre, a BEI şi a FEI, la expirarea termenelor prevăzute la alineatul (1), creditorul are dreptul la plata unei dobânzi, în următoarele condiţii: (a) ratele dobânzii sunt cele menţionate la articolul 99 alineatul (2); (b) dobânda se plăteşte pentru perioada cuprinsă între ziua calendaristică care urmează expirării termenului de plată prevăzut la alineatul (1) şi ziua efectuării plăţii. Cu toate acestea, în cazul în care dobânda calculată în conformitate cu primul paragraf este mai mică sau egală cu 200 EUR, aceasta se plăteşte creditorului numai la cererea acestuia, prezentată în termen de două luni de la primirea plăţii efectuate cu întârziere. (6) Fiecare instituţie a Uniunii transmite Parlamentului European şi Consiliului un raport cu privire la respectarea şi la suspendarea termenelor prevăzute la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol. Raportul Comisiei se anexează la rezumatul rapoartelor anuale de activitate menţionate la articolul 74 alineatul (9). CAP. 8 Auditorul intern ART. 117 Numirea auditorului intern (1) Fiecare instituţie a Uniunii instituie o funcţie de audit intern care trebuie îndeplinită cu respectarea standardelor internaţionale relevante. Auditorul intern numit de instituţia Uniunii în cauză răspunde în faţa acesteia de verificarea bunei funcţionări a sistemelor şi procedurilor de execuţie bugetară. Auditorul intern nu poate fi nici ordonatorul de credite, nici contabilul. (2) În scopul realizării auditului intern al SEAE, şefii delegaţiilor Uniunii, acţionând în calitate de ordonatori de credite subdelegaţi, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2), sunt supuşi competenţelor de verificare ale auditorului intern al Comisiei pentru activităţile de gestiune financiară care le-au fost subdelegate. Auditorul intern al Comisiei acţionează şi în calitate de auditor intern al SEAE în ceea ce priveşte execuţia secţiunii din buget consacrate SEAE. (3) Fiecare instituţie a Uniunii numeşte un auditor intern în conformitate cu modalităţile adaptate caracteristicilor şi cerinţelor sale proprii. Fiecare instituţie a Uniunii informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la numirea auditorului său intern. (4) Fiecare instituţie a Uniunii determină, în conformitate cu caracteristicile şi cerinţele sale proprii, sfera misiunii auditorului său intern şi stabileşte obiectivele şi procedurile detaliate pentru exercitarea funcţiei de auditor intern cu respectarea standardelor internaţionale pentru auditul intern. (5) Fiecare instituţie a Uniunii poate numi ca auditor intern, graţie competenţelor sale speciale, un funcţionar sau un alt angajat care intră sub incidenţa Statutului funcţionarilor, selectat din rândul resortisanţilor statelor membre. (6) Dacă două sau mai multe instituţii ale Uniunii numesc acelaşi auditor intern, acestea iau măsurile necesare pentru ca auditorul intern să fie declarat răspunzător pentru acţiunile sale în conformitate cu articolul 121. (7) În momentul în care funcţiile auditorului său intern încetează, fiecare instituţie a Uniunii informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la acest lucru. ART. 118 Competenţele şi funcţiile auditorului intern (1) Auditorul intern oferă consiliere instituţiei Uniunii din care face parte în ceea ce priveşte gestionarea riscurilor, prin emiterea unor avize independente privind calitatea sistemelor de gestiune şi de control şi a unor recomandări pentru îmbunătăţirea condiţiilor de aplicare a operaţiunilor şi pentru promovarea bunei gestiuni financiare. Auditorul intern este responsabil în special de: (a) evaluarea caracterului adecvat şi a eficacităţii sistemelor interne de gestiune şi a rezultatelor departamentelor în punerea în aplicare a politicilor, a programelor şi a acţiunilor în raport cu riscurile asociate acestora; (b) evaluarea eficienţei şi eficacităţii sistemelor interne de control şi audit aplicabile oricărei operaţiuni de execuţie bugetară. (2) Auditorul intern îşi îndeplineşte funcţiile în legătură cu toate activităţile şi departamentele instituţiei Uniunii în cauză. Acesta beneficiază de acces complet şi nelimitat la toate informaţiile de care are nevoie pentru a îndeplini funcţiile care îi revin, dacă este cazul de asemenea la faţa locului, inclusiv în statele membre şi în ţări terţe. Auditorul intern ia notă de raportul anual al ordonatorilor de credite şi de orice alte informaţii identificate. (3) Auditorul intern raportează instituţiei Uniunii în cauză constatările şi recomandările sale. Instituţia Uniunii în cauză asigură luarea de măsuri conform recomandărilor rezultate din audituri. Fiecare instituţie a Uniunii analizează dacă recomandările făcute în rapoartele auditorului său intern sunt adecvate pentru un schimb de bune practici cu celelalte instituţii ale Uniunii. (4) Auditorul intern prezintă instituţiei Uniunii în cauză un raport anual de audit intern care indică numărul şi tipul de audituri interne realizate, principalele recomandări formulate şi măsurile luate ca urmare a acestor recomandări. Raportul anual de audit intern menţionează problemele sistemice detectate de comitetul constituit în temeiul articolului 143 atunci când comitetul emite avizul menţionat la articolul 93. (5) Atunci când întocmeşte raportul, auditorul intern se concentrează în special asupra respectării generale a principiilor bunei gestiuni financiare şi performanţei şi se asigură că s-au luat măsurile corespunzătoare în vederea îmbunătăţirii constante şi a consolidării aplicării acestora. (6) În contextul procedurii de descărcare de gestiune şi în conformitate cu articolul 319 din TFUE, Comisia transmite în fiecare an, la cerere, raportul său anual de audit intern, acordând atenţia cuvenită cerinţelor de confidenţialitate. (7) Fiecare instituţie a Uniunii pune datele de contact ale auditorului său intern la dispoziţia oricărei persoane fizice sau juridice implicate în operaţiunile de cheltuieli, astfel încât această persoană să îl poată contacta pe auditorul intern în mod confidenţial. (8) În fiecare an, fiecare instituţie a Uniunii elaborează un raport care conţine un rezumat privind numărul şi tipul de audituri interne efectuate, o sinteză a recomandărilor formulate şi măsurile luate ca urmare a acestor recomandări şi îl transmite Parlamentului European şi Consiliului, astfel cum se prevede la articolul 247. (9) Rapoartele şi constatările auditorului intern, precum şi raportul instituţiei Uniunii în cauză se pun la dispoziţia publicului numai după ce auditorul intern validează măsurile luate pentru punerea lor în aplicare. (10) Fiecare instituţie a Uniunii pune la dispoziţia auditorului său intern resursele necesare desfăşurării corespunzătoare a activităţii de audit intern şi o fişă a misiunii, care prezintă în detaliu sarcinile, drepturile şi obligaţiile care revin auditorului său intern. ART. 119 Programul de lucru al auditorului intern (1) Auditorul intern întocmeşte programul de lucru şi îl prezintă instituţiei Uniunii în cauză. (2) Fiecare instituţie a Uniunii îi poate cere auditorului său intern să efectueze audituri care nu sunt incluse în programul de lucru prevăzut la alineatul (1). ART. 120 Independenţa auditorului intern (1) Auditorul intern se bucură de independenţă deplină în efectuarea auditurilor. Normele speciale aplicabile auditorului intern sunt stabilite de instituţia Uniunii în cauză, acestea fiind de natură să garanteze independenţa totală a auditorului intern în îndeplinirea funcţiilor care îi revin şi să stabilească responsabilitatea auditorului intern. (2) Auditorului intern nu i se poate da nicio instrucţiune şi nu i se poate impune nicio limită în ceea ce priveşte exercitarea funcţiilor care îi revin, în temeiul numirii sale, conform prezentului regulament. (3) În cazul în care auditorul intern are calitatea de membru al personalului, acesta îşi exercită funcţiile exclusive de audit în condiţii de independenţă deplină şi îşi asumă responsabilitatea în condiţiile prevăzute în Statutul funcţionarilor. ART. 121 Răspunderea auditorului intern Fiecare instituţie a Uniunii este singura care, acţionând în conformitate cu prezentul articol, poate cere ca auditorul său intern, în calitate de membru al personalului, să fie declarat răspunzător pentru acţiunile sale. Fiecare instituţie a Uniunii ia o decizie motivată pentru a deschide o investigaţie. Decizia respectivă se comunică părţii interesate. Instituţia Uniunii în cauză poate încredinţa investigaţia, sub directa sa responsabilitate, unuia sau mai multor funcţionari având un grad cel puţin egal cu al angajatului implicat. În cursul investigaţiei, partea interesată îşi exprimă punctele de vedere. Raportul investigaţiei se comunică părţii interesate, care este apoi audiată de instituţia Uniunii în cauză cu privire la raportul respectiv. Pe baza raportului şi a audierii, instituţia Uniunii în cauză adoptă fie o decizie motivată de încheiere a procedurii, fie o decizie motivată în conformitate cu articolele 22 şi 86 şi cu anexa IX din Statutul funcţionarilor. Deciziile care impun măsuri disciplinare sau sancţiuni financiare se notifică părţii interesate şi se comunică, spre informare, celorlalte instituţii ale Uniunii şi Curţii de Conturi. Partea interesată poate sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la aceste decizii, în conformitate cu Statutul funcţionarilor. ART. 122 Sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene Fără a se aduce atingere căilor de atac prevăzute de Statutul funcţionarilor, auditorul intern poate sesiza direct Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în legătură cu orice act referitor la exercitarea funcţiilor sale de auditor intern. Acesta introduce o astfel de acţiune în termen de trei luni începând cu ziua calendaristică în care a avut cunoştinţă de notificarea actului în cauză. Aceste sesizări se cercetează şi se judecă în conformitate cu articolul 91 alineatul (5) din Statutul funcţionarilor. ART. 123 Comitetele de monitorizare a auditurilor interne (1) Fiecare instituţie a Uniunii înfiinţează un comitet de monitorizare a auditurilor interne însărcinat cu asigurarea independenţei auditorului intern, monitorizarea calităţii activităţii de audit intern şi asigurarea faptului că serviciile sale iau în considerare în mod adecvat recomandările auditului intern şi extern şi le dau curs. (2) Componenţa comitetului de monitorizare a auditurilor interne este stabilită de fiecare instituţie a Uniunii în parte, ţinând seama de autonomia sa organizaţională şi de importanţa consilierii din partea experţilor independenţi. TITLUL V NORME COMUNE CAP. 1 Norme aplicabile gestiunii directe, indirecte şi partajate ART. 124 Domeniul de aplicare Cu excepţia articolului 138, trimiterile din prezentul titlu la angajamente juridice se înţeleg ca trimiteri la angajamente juridice, contracte-cadru şi acorduri-cadru de parteneriat financiar. ART. 125 Formele contribuţiei Uniunii (1) Contribuţiile Uniunii cu gestiune directă, partajată şi indirectă ajută la realizarea unui obiectiv de politică al Uniunii şi a unor rezultate specificate şi pot avea oricare dintre următoarele forme: (a) finanţări care nu sunt legate de costurile operaţiunilor relevante, bazate pe: (i) îndeplinirea unor condiţii prevăzute în normele sectoriale specifice sau în decizii ale Comisiei; sau (ii) obţinerea unor rezultate măsurate prin raportare la obiectivele de etapă stabilite anterior sau prin indicatori de performanţă; (b) rambursarea costurilor eligibile suportate efectiv; (c) costuri unitare, care includ toate categoriile specifice de costuri eligibile sau anumite categorii de acest tip care sunt clar identificate în prealabil printr-o trimitere la o sumă pe unitate; (d) sume forfetare, care includ, în mod global, toate categoriile specifice de costuri eligibile sau anumite categorii de acest tip care sunt clar identificate în prealabil; (e) finanţări forfetare, care includ categorii specifice de costuri eligibile, identificate clar în prealabil prin aplicarea unui procentaj; (f) o combinaţie între formele menţionate la literele (a)-(e). Contribuţiile Uniunii prevăzute la litera (a) de la primul paragraf al prezentului alineat se stabilesc, în cadrul gestiunii directe şi indirecte, în conformitate cu articolul 181, cu normele sectoriale sau cu o decizie a Comisiei şi, în cadrul gestiunii partajate, în conformitate cu normele sectoriale. Contribuţiile Uniunii prevăzute la literele (c), (d) şi (e) de la primul paragraf al prezentului alineat se stabilesc, în cadrul gestiunii directe şi indirecte, în conformitate cu articolul 181 sau cu legislaţia sectorială şi, în cadrul gestiunii partajate, în conformitate cu normele sectoriale. (2) Pentru a stabili forma adecvată de contribuţie, se ţine cont în cea mai mare măsură posibilă de interesele şi de metodele contabile ale destinatarilor potenţiali. (3) Ordonatorul de credite competent raportează cu privire la finanţările care nu sunt legate de costuri în temeiul alineatul (1) primul paragraf literele (a) şi (f) de la prezentul articol în raportul anual de activitate menţionat la articolul 74 alineatul (9). ART. 126 Valabilitatea transversală a evaluărilor Comisia se poate baza, integral sau parţial, pe evaluările proprii sau pe cele efectuate de alte entităţi, inclusiv de donatori, în măsura în care astfel de evaluări s-au efectuat privind respectarea unor condiţii echivalente cu cele prevăzute în prezentul regulament pentru metoda de execuţie aplicabilă. În acest scop, Comisia promovează recunoaşterea standardelor acceptate la nivel internaţional sau a bunelor practici internaţionale. ART. 127 Valabilitatea transversală a auditurilor Fără a aduce atingere posibilităţilor existente de efectuare a unor audituri suplimentare, dacă un auditor independent a efectuat un audit referitor la situaţiile financiare şi rapoartele care prezintă utilizarea unei contribuţii a Uniunii, bazat pe standarde de audit acceptate la nivel internaţional care oferă o asigurare rezonabilă, auditul respectiv stă la baza asigurării generale, astfel cum se specifică mai detaliat, dacă este cazul, în normele sectoriale, cu condiţia să existe dovezi suficiente ale independenţei şi competenţei auditorului. În acest scop, raportul auditorului independent şi documentaţia de audit aferentă sunt puse, la cerere, la dispoziţia Parlamentului European, a Comisiei, a Curţii de Conturi şi a autorităţilor de audit din statele membre. ART. 128 Utilizarea informaţiilor deja disponibile Pentru a evita situaţiile în care persoanelor şi entităţilor care primesc fonduri din partea Uniunii li se solicită să furnizeze aceeaşi informaţie de mai multe ori, se folosesc, în măsura posibilului, informaţiile care se află deja la dispoziţia instituţiilor Uniunii, a autorităţilor de management sau a altor organisme şi entităţi care execută bugetul. ART. 129 Cooperarea în vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii (1) Orice persoană sau entitate care primeşte fonduri din partea Uniunii cooperează pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii şi, drept condiţie pentru primirea fondurilor, acordă accesul şi drepturile necesare pentru ordonatorul de credite responsabil pentru EPPO faţă de statele membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, pentru OLAF, pentru Curtea de Conturi şi, după caz, pentru autorităţile naţionale relevante să îşi exercite în mod exhaustiv competenţele care le revin. În cazul OLAF, astfel de drepturi includ dreptul de a efectua investigaţii, inclusiv verificări şi inspecţii la faţa locului, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (43). (2) Orice persoană sau entitate care primeşte din partea Uniunii fonduri în cadrul gestiunii directe şi indirecte se angajează în scris să acorde drepturile necesare menţionate la alineatul (1) şi se asigură că eventualii terţi implicaţi în execuţia fondurilor Uniunii acordă drepturi echivalente. CAP. 2 Norme aplicabile gestiunii directe şi indirecte SECŢIUNEA 1 Norme privind procedurile şi gestiunea ART. 130 Parteneriatele-cadru financiare (1) Comisia poate încheia acorduri-cadru de parteneriat financiar pentru o cooperare pe termen lung cu persoanele şi entităţile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau cu beneficiarii. Fără a aduce atingere alineatului (4) litera (c) de la prezentul articol, acordurile-cadru de parteneriat financiar se revizuiesc cel puţin o dată în cursul fiecărui cadru financiar multianual. În temeiul unor astfel de acorduri se pot semna acorduri de contribuţie sau acorduri de grant. (2) Obiectivul unui acord-cadru de parteneriat financiar este de a facilita realizarea obiectivelor politicilor Uniunii prin stabilizarea termenilor contractuali ai cooperării. Acordul-cadru de parteneriat financiar precizează formele cooperării financiare şi include obligaţia de a stabili, în acordurile specifice semnate în temeiul acordului-cadru de parteneriat financiar, modalităţile de monitorizare a realizării obiectivelor specifice. Respectivele acorduri indică, de asemenea, pe baza rezultatelor unei evaluări ex ante, măsura în care Comisia se poate baza pe sistemele şi procedurile, inclusiv procedurile de audit, ale persoanelor sau entităţilor care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau ale beneficiarilor. (3) Pentru a optimiza costurile şi beneficiile auditurilor şi pentru a facilita coordonarea, se pot încheia acorduri de audit sau de verificare cu persoanele şi entităţile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau cu beneficiarii. Aceste acorduri nu aduc atingere dispoziţiilor articolelor 127 şi 129. (4) În cazul parteneriatelor-cadru financiare puse în aplicare prin granturi specifice: (a) în plus faţă de alineatul (2), în acordul-cadru de parteneriat financiar se precizează: (i) natura acţiunilor sau a programelor de lucru preconizate; (ii) procedura de acordare a granturilor specifice, în conformitate cu principiile şi normele procedurale din titlul VIII; (b) acordul-cadru de parteneriat financiar şi acordul de grant specific în ansamblul lor respectă cerinţele de la articolul 201; (c) durata parteneriatului-cadru financiar nu poate depăşi patru ani, cu excepţia cazurilor justificate în mod corespunzător, care se precizează clar în raportul anual de activitate menţionat la articolul 74 alineatul (9); (d) parteneriatul-cadru financiar se pune în aplicare în conformitate cu principiile transparenţei şi egalităţii de tratament al solicitanţilor; (e) parteneriatul-cadru financiar se tratează ca un grant în ceea ce priveşte programarea, publicarea ex ante şi atribuirea; (f) granturile specifice bazate pe un astfel de parteneriat-cadru financiar intră sub incidenţa procedurilor de publicare ex post prevăzute la articolul 38. (5) Un acord-cadru de parteneriat financiar pus în aplicare prin granturi specifice poate prevedea recurgerea la sistemele şi procedurile beneficiarului în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol în cazul în care sistemele şi procedurile au fost evaluate în conformitate cu articolul 154 alineatele (2), (3) şi (4). Într-un astfel de caz, articolul 196 alineatul (1) litera (d) nu se aplică. În cazul în care procedurile beneficiarului de acordare de finanţări terţilor, menţionate la articolul 154 alineatul (4) primul paragraf litera (d), au obţinut o evaluare pozitivă din partea Comisiei, articolele 204 şi 205 nu se aplică. (6) În cazul unui acord-cadru de parteneriat financiar pus în aplicare prin granturi specifice, verificarea capacităţii financiare şi operaţionale menţionate la articolul 198 se efectuează înainte de semnarea acordului-cadru de parteneriat financiar. Comisia poate recurge la o verificare echivalentă a capacităţii financiare şi operaţionale, efectuată de alţi donatori. (7) În cazul parteneriatelor-cadru financiare puse în aplicare prin acorduri de contribuţie, acordul-cadru de parteneriat financiar şi acordul de contribuţie în ansamblul lor respectă articolul 129 şi articolul 155 alineatul (6). ART. 131 Suspendare, reziliere şi reducere (1) Dacă o procedură de atribuire a fost viciată de nereguli sau fraude, ordonatorul de credite competent suspendă procedura şi poate lua orice măsuri necesare, inclusiv anularea procedurii. Ordonatorul de credite competent informează imediat OLAF cu privire la cazurile de fraudă suspectate. (2) În cazul în care, după atribuire, procedura de atribuire se dovedeşte a fi fost afectată de nereguli sau fraude, ordonatorul de credite competent: (a) poate refuza să îşi asume angajamentul juridic sau poate anula acordarea unui premiu; (b) poate suspenda plăţile; (c) poate suspenda punerea în aplicare a angajamentului juridic; (d) dacă este cazul, poate rezilia angajamentul juridic în totalitate sau în privinţa unuia sau a mai multor destinatari. (3) Ordonatorul de credite competent poate suspenda plăţile sau punerea în aplicare a angajamentului juridic în cazul în care: (a) punerea în aplicare a angajamentului juridic se dovedeşte a fi fost afectată de nereguli, fraude sau încălcări ale obligaţiilor; (b) este necesar să se verifice dacă presupusele nereguli, fraude sau încălcări ale obligaţiilor au avut loc efectiv; (c) neregulile, fraudele sau încălcările obligaţiilor pun sub semnul întrebării fiabilitatea sau eficacitatea sistemelor de control intern ale unei persoane sau entităţi care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente. Dacă presupusele nereguli, fraude sau încălcări ale obligaţiilor menţionate la primul paragraf litera (b) nu se confirmă, punerea în aplicare sau plăţile se reiau cât mai curând posibil. Ordonatorul de credite competent poate rezilia angajamentul juridic în totalitate sau în privinţa unuia sau mai multor destinatari în cazurile menţionate la primul paragraf literele (a) şi (c). (4) În plus faţă de măsurile menţionate la alineatul (2) sau (3), ordonatorul de credite competent poate reduce grantul, premiul, contribuţia prevăzută în acordul de contribuţie sau preţul datorat prevăzut într-un contract proporţional cu gravitatea neregulilor, a fraudelor sau a încălcărilor obligaţiilor, inclusiv în cazul în care activităţile în cauză nu au fost efectuate sau au fost efectuate necorespunzător, parţial sau cu întârziere. În cazul finanţării menţionate la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (a), ordonatorul de credite competent poate reduce contribuţia în mod proporţional în cazul în care rezultatele sunt necorespunzătoare, parţiale sau obţinute cu întârziere ori în cazul în care condiţiile nu au fost îndeplinite. (5) Literele (b), (c) şi (d) de la alineatul (2) şi alineatul (3) nu se aplică în cazul candidaţilor din cadrul unui concurs cu premii. ART. 132 Păstrarea evidenţelor (1) Destinatarii păstrează evidenţele şi documentele justificative, inclusiv datele statistice şi alte înregistrări referitoare la finanţare, precum şi evidenţele şi documentele în format electronic, timp de cinci ani de la data plăţii soldului sau, în absenţa unei astfel de plăţi, de la data efectuării operaţiunii. Această perioadă este de trei ani în cazul în care valoarea finanţării este mai mică sau egală cu 60 000 EUR. (2) Evidenţele şi documentele referitoare la audituri, căi de atac, litigii sau reclamaţii referitoare la angajamente juridice sau referitoare la investigaţii ale OLAF se păstrează până în momentul încheierii acestor audituri, căi de atac, litigii, reclamaţii sau investigaţii. În cazul evidenţelor şi al documentelor referitoare la investigaţiile OLAF, obligaţia de păstrare se aplică de îndată ce respectivele investigaţii au fost notificate destinatarului. (3) Evidenţele şi documentele se păstrează fie sub formă de originale sau copii legalizate conforme cu originalele, fie pe suporturi de date acceptate în mod uzual, inclusiv versiuni electronice ale documentelor originale sau documente existente numai în versiune electronică. Acolo unde există versiuni electronice, dacă astfel de documente îndeplinesc cerinţele juridice aplicabile pentru a fi considerate echivalente cu originalele şi pentru a fi utilizate în cadrul unui audit, originalele nu sunt necesare. ART. 133 Procedura contradictorie şi căi de atac (1) Înainte de a adopta orice măsură care prejudiciază drepturile unui participant sau ale unui destinatar, ordonatorul de credite competent se asigură că participantului sau destinatarului i s-a oferit posibilitatea de a prezenta observaţii. (2) În cazul în care o măsură adoptată de un ordonator de credite prejudiciază drepturile unui participant sau ale unui destinatar, actul în care este stabilită măsura precizează căile de atac administrative şi/sau judiciare care pot fi utilizate pentru a o contesta. ART. 134 Subvenţiile pentru dobândă şi subvenţiile pentru comisioanele de garantare (1) Subvenţiile pentru dobândă şi subvenţiile pentru comisioanele de garantare se furnizează în conformitate cu titlul X atunci când sunt combinate cu instrumente financiare în cadrul unei măsuri unice. (2) În cazul în care nu sunt combinate cu instrumente financiare în cadrul unei măsuri unice, subvenţiile pentru dobândă şi subvenţiile pentru comisioanele de garantare se pot furniza în conformitate cu titlul VI sau VIII. SECŢIUNEA 2 Sistemul de detectare timpurie şi de excludere ART. 135 Protejarea intereselor financiare ale Uniunii prin detectarea riscurilor, excluderea şi impunerea de sancţiuni financiare (1) Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, Comisia instituie şi aplică un sistem de detectare timpurie şi de excludere. Scopul unui astfel de sistem este de a facilita: (a) detectarea timpurie a persoanelor sau a entităţilor menţionate la alineatul (2) care prezintă un risc pentru interesele financiare ale Uniunii; (b) excluderea persoanelor sau a entităţilor menţionate la alineatul (2) care se află în una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1); (c) impunerea unei sancţiuni financiare unui destinatar în temeiul articolului 138. (2) Sistemul de detectare timpurie şi de excludere se aplică: (a) participanţilor şi destinatarilor; (b) entităţilor pe a căror capacitate intenţionează să se bazeze candidatul sau ofertantul ori subcontractanţilor unui contractant; (c) oricărei persoane sau entităţi care primeşte fonduri ale Uniunii, în cazul în care bugetul se execută în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) şi al articolului 154 alineatul (4), pe baza informaţiilor notificate în conformitate cu articolul 155 alineatul (6); (d) oricărei persoane sau entităţi care primeşte fonduri ale Uniunii în cadrul instrumentelor financiare puse în aplicare în mod excepţional în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a); (e) participanţilor sau destinatarilor cu privire la care entităţile care execută bugetul în conformitate cu articolul 63 au furnizat informaţii, astfel cum sunt transmise de statele membre în conformitate cu normele sectoriale, în conformitate cu articolul 142 alineatul (2) litera (d); (f) sponsorilor menţionaţi la articolul 26. (3) Decizia de înregistrare a informaţiilor privind detectarea timpurie a riscurilor, astfel cum este menţionată la alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) de la prezentul articol, de excludere a persoanelor sau entităţilor menţionate la alineatul (2) şi/sau de impunere a unei sancţiuni financiare împotriva unui destinatar este luată de către ordonatorul de credite competent. Informaţiile referitoare la astfel de decizii se înregistrează în baza de date menţionată la articolul 142 alineatul (1). În cazul în care astfel de decizii sunt adoptate în temeiul articolului 136 alineatul (4), informaţiile înregistrate în baza de date includ informaţiile privind persoanele menţionate la alineatul menţionat. (4) Decizia de excludere a persoanelor sau entităţilor menţionate la alineatul (2) de la prezentul articol sau de impunere a unor sancţiuni financiare împotriva unui destinatar se întemeiază pe o hotărâre definitivă sau, în situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1), pe o decizie administrativă definitivă sau pe o încadrare juridică preliminară a comitetului menţionat la articolul 143 în situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (2), pentru a asigura o evaluare centralizată a situaţiilor respective. În cazurile menţionate la articolul 141 alineatul (1), ordonatorul de credite competent respinge participantul de la o anumită procedură de atribuire. Fără a aduce atingere articolului 136 alineatul (5), ordonatorul de credite competent poate lua o decizie de a exclude un participant sau destinatar şi/sau de a impune o sancţiune financiară împotriva unui destinatar şi o decizie de publicare a informaţiilor aferente, pe baza unei încadrări preliminare astfel cum este menţionată la articolul 136 alineatul (2), doar după ce a obţinut recomandarea comitetului menţionat la articolul 143. ART. 136 Criterii de excludere şi decizii privind excluderea (1) Ordonatorul de credite competent exclude o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) de la participarea la procedurile de atribuire reglementate de prezentul regulament sau de la selectarea pentru execuţia de fonduri ale Uniunii atunci când persoana sau entitatea respectivă se află în una sau mai multe din următoarele situaţii de excludere: (a) persoana sau entitatea este în stare de faliment, în situaţie de insolvenţă sau de lichidare, activele sale sunt administrate de un lichidator sau de o instanţă, se află în stare de concordat preventiv, de suspendare a activităţii sau în orice altă situaţie similară care rezultă în urma unei proceduri similare prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern; (b) printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea şi-a încălcat obligaţiile privind plata impozitelor sau a contribuţiilor la asigurările sociale prevăzute în legislaţia aplicabilă; (c) printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea se face vinovată de abatere profesională gravă deoarece a încălcat actele cu putere de lege şi normele administrative sau standardele etice aplicabile sectorului profesional din care face parte persoana sau entitatea ori deoarece se face vinovată de o conduită abuzivă care îi afectează credibilitatea profesională, atunci când o astfel de conduită trădează o intenţie frauduloasă sau o neglijenţă gravă, inclusiv, în special, oricare dintre următoarele: (i) falsificarea cu intenţia de a frauda sau din neglijenţă a informaţiilor necesare pentru verificarea absenţei motivelor de excludere sau a îndeplinirii criteriilor de eligibilitate ori de selecţie sau în executarea unui angajament juridic; (ii) încheierea unui acord cu alte persoane sau entităţi în vederea denaturării concurenţei; (iii) încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală; (iv) tentativa de a influenţa procesul decizional al ordonatorului de credite competent în cursul procedurii de atribuire; (v) tentativa de a obţine informaţii confidenţiale care i-ar putea conferi avantaje necuvenite în cadrul procedurii de atribuire; (d) printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea se face vinovată de oricare dintre următoarele: (i) fraudă, în sensul articolului 3 din Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului (44) şi al articolului 1 din Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, redactată în baza Actului Consiliului din 26 iulie 1995 (45); (ii) corupţie, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/1371, sau corupţie activă, în sensul articolului 3 din Convenţia privind lupta împotriva corupţiei care implică funcţionari ai Comunităţilor Europene sau funcţionari ai statelor membre ale Uniunii Europene, elaborată în temeiul Actului Consiliului din 26 mai 1997 (46), sau acte menţionate la articolul 2 alineatul (1) din Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului (47), sau corupţie, astfel cum este definită în alte legi aplicabile; (iii) comportament legat de o organizaţie criminală, astfel cum este menţionat la articolul 2 din Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului (48); (iv) spălare de bani sau finanţarea terorismului în sensul articolului 1 alineatele (3), (4) şi (5) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (49); (v) infracţiuni teroriste sau infracţiuni în legătură cu activităţile teroriste, astfel cum sunt definite la articolele 1 şi 3 din Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului (50), sau de instigare, complicitate sau tentativă de a săvârşi astfel de infracţiuni, în sensul articolului 4 din respectiva decizie; (vi) exploatarea prin muncă a copiilor sau alte infracţiuni privind traficul de persoane, astfel cum sunt menţionate la articolul 2 din Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (51); (e) s-au constatat deficienţe semnificative în ceea ce priveşte respectarea de către persoana sau entitatea în cauză a principalelor obligaţii de executare a unui angajament juridic finanţat din buget, fapt care: (i) a dus la rezilierea anticipată a unui angajament juridic; (ii) a dus la aplicarea de clauze penale sau alte sancţiuni contractuale; sau (iii) a fost descoperit de un ordonator de credite, de OLAF sau de Curtea de Conturi în urma unor verificări, audituri sau investigaţii; (f) printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea a comis o abatere în sensul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului (52); (g) printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că persoana sau entitatea a creat o entitate într-o altă jurisdicţie cu intenţia de a se sustrage obligaţiilor fiscale, sociale sau oricăror alte obligaţii legale în jurisdicţia în care aceasta îşi are sediul social, sediul central sau locul principal de desfăşurare a activităţii; (h) printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o decizie administrativă definitivă s-a stabilit că a fost creată o entitate cu intenţia menţionată la litera (g). (2) În absenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive sau, după caz, a unei decizii administrative definitive în cazurile menţionate la alineatul (1) literele (c), (d), (f), (g) şi (h) de la prezentul articol ori în cazul menţionat la alineatul (1) litera (e) de la prezentul articol, ordonatorul de credite competent exclude o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) pe baza unei încadrări juridice preliminare a unei conduite astfel cum este menţionată la literele respective, ţinând cont de faptele stabilite sau de alte constatări incluse în recomandarea comitetului menţionat la articolul 143. Încadrarea preliminară menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat nu aduce atingere evaluării conduitei respectivei persoane sau entităţi menţionate la articolul 135 alineatul (2) de către autorităţile competente ale statelor membre în temeiul dreptului intern. Ordonatorul de credite competent îşi revizuieşte fără întârziere decizia de a exclude persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) şi/sau de a impune o sancţiune financiară unui destinatar în urma notificării unei hotărâri judecătoreşti definitive sau a unei decizii administrative definitive. În cazurile în care hotărârea judecătorească definitivă sau decizia administrativă definitivă nu stabileşte durata excluderii, ordonatorul de credite competent stabileşte durata respectivă pe baza faptelor stabilite şi a constatărilor şi ţinând cont de recomandarea comitetului menţionat la articolul 143. În cazul în care, printr-o astfel de hotărâre judecătorească definitivă sau decizie administrativă definitivă, se stabileşte că persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) nu este vinovată de conduita care face obiectul încadrării juridice preliminare pe baza căreia respectiva persoană sau entitate a fost exclusă, ordonatorul de credite competent pune capăt fără întârziere excluderii respective şi/sau rambursează, după caz, cuantumul aferent oricărei sancţiuni financiare impuse. Printre faptele şi constatările menţionate la primul paragraf se numără mai ales: (a) faptele stabilite în cadrul auditurilor sau al investigaţiilor efectuate de EPPO, în cazul statelor membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, de Curtea de Conturi, de OLAF sau de un auditor intern sau al oricăror alte verificări, audituri sau controale efectuate sub responsabilitatea ordonatorului de credite; (b) deciziile administrative care nu sunt definitive şi care pot include măsuri disciplinare luate de organismul de supraveghere competent responsabil de verificarea aplicării standardelor de etică profesională; (c) faptele menţionate în deciziile luate de persoanele şi entităţile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c); (d) informaţiile transmise în conformitate cu articolul 142 alineatul (2) litera (d) de entităţi care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (b); (e) deciziile Comisiei privind încălcarea dreptului Uniunii în materie de concurenţă sau ale unei autorităţi naţionale competente privind încălcarea dreptului Uniunii sau a celui intern în materie de concurenţă. (3) Deciziile ordonatorului de credite competent luate în temeiul articolelor 135-142 sau, după caz, recomandările comitetului menţionat la articolul 143 se adoptă cu respectarea principiului proporţionalităţii, luând în considerare în special: (a) gravitatea situaţiei, inclusiv impactul asupra intereselor financiare şi a imaginii Uniunii; (b) intervalul de timp scurs de la conduita relevantă; (c) durata conduitei şi caracterul său repetitiv; (d) dacă conduita fost premeditată sau gradul de neglijenţă arătat; (e) în cazurile menţionate la alineatul (1) litera (b), dacă este vizat un cuantum limitat; (f) orice alte circumstanţe atenuante, precum: (i) măsura în care persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) colaborează cu autoritatea competentă relevantă şi contribuţia persoanei sau entităţii respective la investigaţie recunoscută de ordonatorul de credite competent; sau (ii) informarea cu privire la situaţia de excludere prin intermediul unei declaraţii astfel cum se menţionează la articolul 137 alineatul (1). (4) Ordonatorul de credite competent exclude o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) în cazul în care: (a) o persoană fizică sau juridică care este membră a organului administrativ, de conducere ori de supraveghere al persoanei sau entităţii menţionate la articolul 135 alineatul (2) ori care are putere de reprezentare, de decizie sau de control în ceea ce priveşte respectiva persoană sau entitate se află într-una sau în mai multe dintre situaţiile menţionate la alineatul (1) literele (c)-(h) de la prezentul articol; (b) o persoană fizică sau juridică care îşi asumă o răspundere nelimitată pentru datoriile persoanei sau ale entităţii menţionate la articolul 135 alineatul (2) se află într-una sau în mai multe dintre situaţiile menţionate la alineatul (1) litera (a) sau (b) de la prezentul articol; (c) o persoană fizică care este esenţială pentru atribuire sau pentru executarea angajamentului juridic se află într-una sau în mai multe dintre situaţiile menţionate la alineatul (1) literele (c)-(h). (5) În cazurile menţionate la prezentul articol alineatul (2), ordonatorul de credite competent poate exclude provizoriu o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2), fără recomandarea prealabilă a comitetului menţionat la articolul 143, atunci când participarea persoanei sau entităţii în cauză la o procedură de atribuire sau selectarea sa pentru execuţia unor fonduri ale Uniunii ar constitui o ameninţare gravă şi iminentă la adresa intereselor financiare ale Uniunii. În aceste cazuri, ordonatorul de credite competent sesizează imediat comitetul menţionat la articolul 143 şi ia o decizie definitivă în termen de 14 zile de la primirea recomandării comitetului. (6) Ordonatorul de credite competent, ţinând cont, după caz, de recomandarea comitetului menţionat la articolul 143, nu exclude o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) de la participarea la o procedură de atribuire sau de la selectarea pentru execuţia unor fonduri ale Uniunii în cazul în care: (a) persoana sau entitatea a luat măsurile de remediere astfel cum se menţionează la alineatul (7) de la prezentul articol într-o măsură suficientă pentru a-i demonstra fiabilitatea. Prezenta dispoziţie nu se aplică în cazul menţionat la prezentul articol alineatul (1) litera (d); (b) este indispensabil să se asigure continuitatea serviciului, pe o perioadă limitată, până în momentul luării măsurilor de remediere specificate la alineatul (7) de la prezentul articol; (c) o astfel de excludere ar fi disproporţionată având în vedere criteriile menţionate la prezentul articol alineatul (3). În plus, alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol nu se aplică în cazul achiziţiei de produse în condiţii deosebit de avantajoase fie de la un furnizor care şi-a încetat definitiv activitatea comercială, fie de la lichidatori în cadrul unei proceduri de insolvenţă, al unui concordat preventiv sau al unei proceduri similare prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern. În cazurile de neexcludere menţionate la prezentul alineat primul şi al doilea paragraf, ordonatorul de credite competent precizează motivele pentru care nu a exclus persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) şi comunică aceste motive comitetului menţionat la articolul 143. (7) Măsurile de remediere menţionate la alineatul (6) primul paragraf litera (a) includ în special: (a) măsuri care urmăresc identificarea originii situaţiilor care au dus la excludere şi măsuri concrete tehnice, organizatorice şi de personal din domeniul de activitate relevant al persoanei sau al entităţii menţionate la articolul 135 alineatul (2), adecvate pentru corectarea conduitei şi pentru prevenirea repetării acesteia; (b) dovada că persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) a luat măsuri de compensare sau de despăgubire pentru prejudiciul adus intereselor financiare ale Uniunii prin faptele care au dus la situaţia de excludere; (c) dovada că persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) a plătit sau a asigurat plata oricărei amenzi impuse de autoritatea competentă sau a oricăror taxe ori contribuţii la asigurările sociale menţionate la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol. (8) Ordonatorul de credite competent, ţinând cont, după caz, de recomandarea revizuită a comitetului menţionat la articolul 143, îşi revizuieşte fără întârziere decizia de a exclude o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) din oficiu sau la cererea persoanei ori a entităţii respective, dacă aceasta din urmă a luat măsuri de remediere suficiente pentru a-şi demonstra fiabilitatea sau dacă a furnizat elemente noi care demonstrează că situaţia de excludere menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol nu mai există. (9) În cazul menţionat la articolul 135 alineatul (2) litera (b), ordonatorul de credite competent solicită ca acel candidat sau ofertant să înlocuiască o entitate sau un subcontractant pe ale cărui capacităţi intenţionează să se bazeze şi care se află într-o situaţie de excludere menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol. ART. 137 Declaraţia şi dovada privind inexistenţa unei situaţii de excludere (1) Participanţii declară dacă se află într-una dintre situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (1) şi la articolul 141 alineatul (1) şi, după caz, dacă au luat măsurile de remediere menţionate la articolul 136 alineatul (6) primul paragraf litera (a). Participanţii declară, de asemenea, dacă următoarele persoane sau entităţi se află într-una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (c)-(h): (a) persoanele fizice sau juridice care sunt membre ale organului administrativ, de conducere ori de supraveghere al participantului sau care deţin competenţe de reprezentare, de decizie ori de control în ceea ce priveşte participantul respectiv; (b) beneficiarii reali ai participantului, astfel cum sunt definiţi la articolul 3 punctul 6 din Directiva (UE) 2015/849. Participantul sau destinatarul informează fără întârziere ordonatorul de credite competent cu privire la orice schimbări în privinţa situaţiilor declarate. După caz, candidatul sau ofertantul furnizează aceleaşi declaraţii care sunt menţionate la primul şi al doilea paragraf semnate de subcontractant sau de orice altă entitate pe a cărei capacitate intenţionează să se bazeze, după caz. Ordonatorul de credite competent nu solicită declaraţiile menţionate la primul şi al doilea paragraf dacă astfel de declaraţii au fost deja prezentate în scopul unei alte proceduri de atribuire, cu condiţia ca situaţia să nu se fi schimbat şi să nu fi trecut mai mult de un an de la data emiterii declaraţiilor. Ordonatorul de credite competent poate renunţa la cerinţele prevăzute la primul şi al doilea paragraf în cazul contractelor cu valoare foarte mică, valoare care nu o depăşeşte pe cea menţionată la punctul 14.4 din anexa I. (2) Ori de câte ori se solicită de către ordonatorul de credite competent şi în cazul în care acest lucru este necesar pentru a se asigura desfăşurarea corespunzătoare a procedurii, participantul, subcontractantul sau entitatea pe a cărei capacitate intenţionează să se bazeze candidatul sau ofertantul furnizează: (a) dovezi adecvate că nu se află într-una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1); (b) informaţii privind persoanele fizice sau juridice care sunt membre ale organului administrativ, de conducere ori de supraveghere al participantului sau care deţin competenţe de reprezentare, de decizie ori de control în ceea ce priveşte participantul respectiv, inclusiv privind persoanele şi entităţile care fac parte din structura de proprietate sau de control şi beneficiarii reali, şi dovezi adecvate că niciuna dintre persoanele respective nu se află într-una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (c)-(f); (c) dovezi adecvate că persoanele fizice sau juridice care îşi asumă răspunderea nelimitată pentru datoriile participantului respectiv nu se află într-o situaţie de excludere menţionată la articolul 136 alineatul (1) litera (a) sau (b). (3) Dacă este cazul şi în conformitate cu dreptul intern, ordonatorul de credite competent poate accepta, ca dovadă adecvată a faptului că un participant sau o entitate menţionată la alineatul (2) nu se află în niciuna dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (a), (c), (d), (f), (g) şi (h), un extras recent din cazierul judiciar sau, în absenţa acestuia, un document echivalent eliberat recent de către o autoritate judiciară sau administrativă din ţara în care îşi are sediul principal, din care să rezulte îndeplinirea cerinţelor în cauză. Ordonatorul de credite competent poate accepta, ca dovadă adecvată a faptului că un participant sau o entitate menţionată la alineatul (2) nu se află în una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (a) şi (b), un certificat emis recent de autoritatea competentă din ţara în care îşi are sediul principal. În cazul în care în ţara în care îşi are sediul principal nu se eliberează asemenea tipuri de certificate, participantul poate furniza o declaraţie sub jurământ făcută în faţa unei autorităţi judiciare sau a unui notar ori, în lipsa acesteia, o declaraţie solemnă făcută în faţa unei autorităţi administrative sau a unui organism profesional calificat din ţara în care îşi are sediul principal. (4) Ordonatorul de credite competent renunţă la obligaţia ca un participant sau o entitate menţionată la alineatul (2) să prezinte documentele justificative menţionate la alineatele (2) şi (3): (a) dacă poate accesa aceste dovezi gratuit într-o bază de date naţională; (b) dacă aceste dovezi i-au fost deja prezentate în scopul unei alte proceduri, cu condiţia ca documentele prezentate să fie încă valabile şi să nu fi trecut mai mult de un an de la data eliberării lor; (c) dacă recunoaşte că există o imposibilitate materială de a furniza astfel de dovezi. (5) Alineatele (1)-(4) de la prezentul articol nu se aplică persoanelor şi entităţilor care execută fonduri ale Uniunii în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) şi nici organelor Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71. În cazul instrumentelor financiare şi în absenţa unor norme şi proceduri pe deplin echivalente cu cele menţionate la articolul 154 alineatul (4) primul paragraf litera (d), destinatarii finali şi intermediarii furnizează persoanei sau entităţii care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) o declaraţie semnată pe propria răspundere prin care confirmă că nu se află în niciuna dintre situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (a)-(d), (g) şi (h) sau la articolul 141 alineatul (1) primul paragraf literele (b) şi (c) ori într-o situaţie considerată echivalentă în urma evaluării efectuate în conformitate cu articolul 154 alineatul (4). În cazul în care, în mod excepţional, instrumentele financiare se execută în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a), destinatarii finali furnizează intermediarilor financiari o declaraţie pe proprie răspundere semnată prin care confirmă că nu se află în niciuna dintre situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (a)-(d), (g) şi (h) sau la articolul 141 alineatul (1) primul paragraf literele (b) şi (c). ART. 138 Sancţiuni financiare (1) Pentru a asigura un efect disuasiv, ţinând cont, după caz, de recomandarea comitetului menţionat la articolul 143, ordonatorul de credite competent poate impune o sancţiune financiară unui destinatar care şi-a asumat un angajament juridic şi care se află într-o situaţie de excludere menţionată la articolul 136 alineatul (1) litera (c), (d), (e) sau (f). În ceea ce priveşte situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (c)-(f), sancţiunea financiară poate fi impusă ca alternativă la o decizie de excludere a unui destinatar, atunci când această excludere ar fi disproporţionată pe baza criteriilor menţionate la articolul 136 alineatul (3). În ceea ce priveşte situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (c), (d) şi (e), sancţiunea financiară poate fi impusă în plus faţă de o excludere, atunci când acest lucru este necesar pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, din cauza conduitei sistematice şi recurente adoptate de destinatar cu intenţia de a obţine în mod necuvenit fonduri ale Uniunii. În pofida primului, celui de al doilea şi celui de al treilea paragraf de la prezentul alineat, nu se impun sancţiuni financiare beneficiarilor care, în conformitate cu articolul 137, divulgă faptul că se află într-o situaţie de excludere. (2) Cuantumul sancţiunii financiare nu depăşeşte 10 % din valoarea totală a angajamentului juridic. În cazul unui acord de grant semnat cu mai mulţi beneficiari, sancţiunea financiară nu depăşeşte 10 % din cuantumul grantului la care are dreptul beneficiarul în cauză în conformitate cu acordul de grant. ART. 139 Durata excluderii şi termenul de prescripţie (1) Durata excluderii nu depăşeşte: (a) durata, dacă există, stabilită prin hotărârea judecătorească definitivă sau prin decizia administrativă definitivă a unui stat membru; (b) în absenţa unei hotărâri definitive sau a unei decizii administrative definitive: (i) cinci ani, pentru cazurile menţionate la articolul 136 alineatul (1) litera (d); (ii) trei ani, pentru cazurile menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (c) şi (e)-(h). O persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) este exclusă atât timp cât se află într-una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (a) şi (b). (2) Termenul de prescripţie pentru excluderea şi/sau impunerea de sancţiuni financiare unei persoane sau entităţi menţionate la articolul 135 alineatul (2) este de cinci ani, calculat începând cu oricare dintre următoarele date: (a) data conduitei care a dus la excludere sau, în cazul actelor continue sau repetate, data la care conduita ia sfârşit, în cazurile menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (b)-(e), (g) şi (h); (b) data la care se pronunţă hotărârea judecătorească definitivă a unei instanţe naţionale sau decizia administrativă definitivă în cazurile menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (b), (c), (d), (g) şi (h). Termenul de prescripţie este întrerupt de un act al unei autorităţi naţionale, al Comisiei, al OLAF, al EPPO în cazul statelor membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, al comitetului menţionat la articolul 143 din prezentul regulament sau al oricărei entităţi implicate în execuţia bugetară, dacă acest act este notificat persoanei sau entităţii menţionate la articolul 135 alineatul (2) din prezentul regulament şi se referă la investigaţii sau proceduri judiciare. Un nou termen de prescripţie începe să curgă din ziua următoare întreruperii. În sensul articolului 136 alineatul (1) litera (f) din prezentul regulament, pentru excluderea unei persoane sau entităţi menţionate la articolul 135 alineatul (2) din prezentul regulament şi/sau impunerea de sancţiuni financiare unui destinatar, se aplică termenul de prescripţie prevăzut la articolul 3 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95. În cazul în care conduita unei persoane sau entităţi menţionate la articolul 135 alineatul (2) din prezentul regulament în cauză corespunde mai multor motive enumerate la articolul 136 alineatul (1) din prezentul regulament, se aplică termenul de prescripţie aplicabil motivului celui mai grav. ART. 140 Publicarea de informaţii referitoare la excludere şi la sancţiunile financiare (1) Pentru a spori, atunci când este necesar, efectul disuasiv al excluderii şi/sau al sancţiunii financiare, sub rezerva unei decizii a ordonatorului de credite competent, Comisia publică pe site-ul său următoarele informaţii referitoare la excludere şi, după caz, la sancţiunea financiară în cazurile menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (c)-(h): (a) numele persoanei sau al entităţii în cauză, menţionate la articolul 135 alineatul (2); (b) situaţia de excludere; (c) durata excluderii şi/sau cuantumul sancţiunii financiare. Dacă decizia privind excluderea şi/sau sancţiunea financiară a fost luată pe baza încadrării preliminare menţionate la articolul 136 alineatul (2), se precizează că nu există nicio hotărâre judecătorească definitivă sau, după caz, nicio decizie administrativă definitivă în acest sens. În astfel de cazuri, se publică fără întârziere informaţii privind eventualele căi de atac, stadiul şi rezultatul acestora, precum şi privind orice decizie revizuită a ordonatorului de credite competent. În cazul în care s-a impus o sancţiune financiară, se precizează, de asemenea, dacă aceasta a fost plătită. Decizia de publicare a informaţiilor se ia de către ordonatorul de credite competent în urma fie a hotărârii judecătoreşti definitive relevante, fie, dacă este cazul, a deciziei administrative definitive sau în urma recomandării comitetului menţionat la articolul 143, după caz. Decizia respectivă produce efecte la trei luni după ce a fost notificată persoanei sau entităţii în cauză menţionate la articolul 135 alineatul (2). Informaţiile publicate se şterg imediat ce excluderea a încetat. În cazul unei sancţiuni financiare, informaţiile se şterg după şase luni de la plata sumei respective. În cazul datelor cu caracter personal, ordonatorul de credite competent informează, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001, persoana sau entitatea în cauză menţionată la articolul 135 alineatul (2) din prezentul regulament cu privire la drepturile care îi revin în temeiul normelor aplicabile privind protecţia datelor şi cu privire la procedurile disponibile pentru exercitarea acestor drepturi. (2) Informaţiile menţionate la prezentul articol alineatul (1) nu se publică în niciuna dintre următoarele situaţii: (a) în cazul în care este necesar să se păstreze confidenţialitatea unei investigaţii sau a unei proceduri judiciare naţionale; (b) în cazul în care publicarea ar aduce prejudicii disproporţionate persoanei sau entităţii în cauză menţionate la articolul 135 alineatul (2) sau ar fi disproporţionată în alt mod, având în vedere criteriile de proporţionalitate stabilite la articolul 136 alineatul (3) şi ţinând cont de cuantumul sancţiunii financiare; (c) în cazul în care persoana în cauză este o persoană fizică, cu excepţia cazului în care publicarea datelor cu caracter personal este justificată de circumstanţe excepţionale, printre altele, de gravitatea conduitei sau de impactul acesteia asupra intereselor financiare ale Uniunii. În astfel de cazuri, decizia de publicare a informaţiilor ţine cont în mod corespunzător de dreptul la viaţă privată şi de alte drepturi prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001. ART. 141 Respingerea de la o procedură de atribuire (1) Ordonatorul de credite competent respinge de la o procedură de atribuire un participant care: (a) se află într-o situaţie de excludere stabilită în conformitate cu articolul 136; (b) a falsificat informaţiile solicitate drept condiţie pentru participarea la procedură sau nu a furnizat respectivele informaţii; (c) a fost implicat anterior în pregătirea documentelor utilizate în cadrul procedurii de atribuire, în cazul în care acest lucru presupune o încălcare a principiului egalităţii de tratament, inclusiv o denaturare a concurenţei, care nu poate fi remediată în alt mod. Ordonatorul de credite competent comunică celorlalţi participanţi la procedura de atribuire informaţiile relevante care au fost transmise în contextul participării persoanei în cauză la pregătirea procedurii de atribuire sau care au rezultat în urma implicării sale în acest proces, astfel cum se menţionează la litera (c) de la primul paragraf. Înainte de orice astfel de respingere, participantului i se oferă posibilitatea de a demonstra că implicarea sa în pregătirea procedurii de atribuire nu încalcă principiul egalităţii de tratament. (2) Se aplică articolul 133 alineatul (1), cu excepţia cazului în care respingerea este justificată în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf litera (a) de la prezentul articol printr-o decizie privind excluderea luată cu privire la participant, după examinarea observaţiilor sale. ART. 142 Sistemul de detectare timpurie şi de excludere (1) Informaţiile transmise în cadrul sistemului de detectare timpurie şi de excludere menţionat la articolul 135 se centralizează într-o bază de date instituită de Comisie (denumită în continuare „baza de date”) şi se gestionează în conformitate cu dreptul la viaţă privată şi cu alte drepturi prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001. Informaţiile privind cazurile de detectare timpurie, excludere şi/sau sancţiuni financiare se introduc în baza de date de către ordonatorul de credite competent, după notificarea persoanei sau a entităţii în cauză menţionate la articolul 135 alineatul (2). O astfel de notificare poate fi amânată în circumstanţe excepţionale în cazul în care există motive legitime convingătoare pentru care ar trebui păstrată confidenţialitatea unei investigaţii sau a unor proceduri judiciare naţionale, până în momentul în care respectivele motive legitime de păstrare a confidenţialităţii încetează să existe. În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001, Comisia informează, la cerere, persoana sau entitatea care intră sub incidenţa sistemului de detectare timpurie şi de excludere menţionată la articolul 135 alineatul (2) cu privire la datele stocate în baza de date care privesc respectiva persoană sau entitate. Informaţiile incluse în baza de date se actualizează, după caz, în urma unei rectificări, eliminări sau a oricărei modificări a datelor. Informaţiile se publică numai în conformitate cu articolul 140. (2) Sistemul de detectare timpurie şi de excludere se bazează pe fapte şi constatări, astfel cum sunt menţionate la articolul 136 alineatul (2) al patrulea paragraf şi pe transmiterea informaţiilor către Comisie, în special de către: (a) EPPO, în cazul statelor membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, sau de către OLAF, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013, în cazul în care o investigaţie în curs sau finalizată a Oficiului, arată că ar putea fi oportun să se întreprindă măsuri sau acţiuni asigurătorii pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, ţinând cont în mod corespunzător de respectarea drepturilor procedurale şi fundamentale şi de protecţia denunţătorilor; (b) un ordonator de credite al Comisiei, al unui oficiu european instituit de Comisie sau al unei agenţii executive; (c) o instituţie a Uniunii, un oficiu european, o agenţie, altele decât cele menţionate la prezentul alineat litera (b), sau un organism sau o persoană căreia i s-a încredinţat punerea în aplicare a unor acţiuni PESC; (d) entităţi care execută bugetul în conformitate cu articolul 63, în cazurile în care se detectează fraude şi/sau nereguli şi se iau măsuri subsecvente, atunci când normele sectoriale impun transmiterea informaţiilor; (e) persoane sau entităţi care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c), în cazurile în care se detectează fraude şi/sau nereguli şi se iau măsuri subsecvente. (3) Cu excepţia cazurilor în care informaţiile urmează să fie transmise în conformitate cu normele sectoriale, informaţiile care urmează să fie transmise în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol includ: (a) identificarea entităţii sau a persoanei în cauză; (b) o sinteză a riscurilor detectate sau a faptelor în cauză; (c) informaţii care ar putea fi de ajutor ordonatorului de credite în contextul verificării menţionate la alineatul (4) de la prezentul articol sau al luării unei decizii de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) sau (2) ori a unei decizii de impunere a unei sancţiuni financiare menţionate la articolul 138; (d) după caz, informaţii privind orice măsură specială necesară pentru asigurarea confidenţialităţii informaţiilor transmise, inclusiv măsuri de salvgardare a dovezilor pentru protejarea investigaţiei sau a procedurilor judiciare naţionale. (4) Comisia transmite fără întârziere informaţiile menţionate la alineatul (3) ordonatorilor proprii de credite şi celor ai agenţiilor sale executive, tuturor celorlalte instituţii ale Uniunii, organe ale Uniunii, oficii europene şi agenţii, prin intermediul bazei de date menţionate la alineatul (1), pentru a le permite să efectueze verificarea necesară cu privire la procedurile lor de atribuire în curs şi la angajamentele lor juridice existente. La efectuarea respectivei verificări, ordonatorul de credite competent îşi exercită competenţele prevăzute la articolul 74 şi nu încalcă clauzele şi condiţiile prevăzute în procedura de atribuire şi în angajamentele juridice. Perioada de păstrare a informaţiilor legate de detectarea timpurie care au fost transmise în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol nu depăşeşte un an. Dacă, în perioada menţionată, ordonatorul de credite competent solicită comitetului să emită o recomandare într-un caz de excludere sau de impunere a unor sancţiuni financiare, perioada de păstrare se poate prelungi până în momentul în care ordonatorul de credite competent ia o decizie. (5) Comisia acordă tuturor persoanelor şi entităţilor care implicate în execuţia bugetară în conformitate cu articolul 62 acces la informaţiile privind deciziile de excludere în temeiul articolului 136 pentru a le permite să verifice dacă există o excludere în sistem, cu scopul de a ţine cont de aceste informaţii, după caz şi pe propria răspundere, atunci când atribuie contracte în cadrul execuţiei bugetare. (6) În cadrul raportului anual al Comisiei către Parlamentul European şi către Consiliu în temeiul articolului 325 alineatul (5) din TFUE, Comisia furnizează informaţii agregate cu privire la deciziile luate de ordonatorii de credite în temeiul articolelor 135-142 din prezentul regulament. Raportul respectiv furnizează, de asemenea, informaţii suplimentare referitoare la orice decizie luată de ordonatorii de credite în temeiul articolului 136 alineatul (6) primul paragraf litera (b) din prezentul regulament şi al articolului 140 alineatul (2) din prezentul regulament şi la orice decizie luată de ordonatorii de credite de a se abate de la recomandarea comitetului în temeiul articolului 143 alineatul (6) al treilea paragraf din prezentul regulament. Informaţiile menţionate la prezentul alineat primul paragraf se furnizează acordând atenţia cuvenită cerinţelor de confidenţialitate şi, în special, nu permit identificarea persoanei sau a entităţii în cauză, astfel cum este menţionat la articolul 135 alineatul (2). ART. 143 Comitetul (1) La solicitarea unui ordonator de credite al oricărei instituţii a Uniunii, organ al Uniunii, oficiu european sau organ sau persoană căreia i se încredinţează executarea unor acţiuni specifice în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul UE, se convoacă un comitet. (2) Comitetul este compus din: (a) un preşedinte permanent independent la nivel înalt, desemnat de Comisie; (b) doi reprezentanţi permanenţi ai Comisiei ca proprietar al sistemului de detectare timpurie şi de excludere, care exprimă o poziţie comună; şi (c) un reprezentant al ordonatorului de credite solicitant. Componenţa comitetului se stabileşte astfel încât membrii acestuia să aibă un nivel adecvat de cunoştinţe de specialitate în domeniul juridic şi tehnic. Comitetul este asistat de un secretariat permanent asigurat de Comisie, care asigură administrarea continuă a comitetului. (3) Preşedintele este ales din rândul foştilor membri ai Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ai Curţii de Conturi sau din rândul foştilor funcţionari care au avut cel puţin rangul de director general în cadrul unei instituţii a Uniunii, alta decât Comisia. Preşedintele este selectat pe baza calităţilor sale personale şi profesionale, a unei vaste experienţe în domeniul juridic şi financiar şi a competenţei, independenţei şi integrităţii de care a dat dovadă. Mandatul este de cinci ani şi nu se poate reînnoi. Preşedintele este numit în funcţia de consilier special în sensul articolului 5 din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Uniunii Europene. Preşedintele prezidează toate reuniunile comitetului. Preşedintele este independent în exercitarea atribuţiilor sale. Preşedintele nu se află într-un conflict de interese între atribuţiile sale în calitate de preşedinte şi orice alte atribuţii oficiale. (4) Regulamentul de procedură al comitetului se adoptă de către Comisie. (5) Comitetul garantează, înainte de a adopta recomandări, dreptul persoanei sau al entităţii în cauză menţionate la articolul 135 alineatul (2) de a prezenta observaţii cu privire la faptele sau constatările menţionate la articolul 136 alineatul (2) şi la încadrarea juridică preliminară. Exercitarea dreptului de a prezenta observaţii poate fi amânată în circumstanţe excepţionale în cazul în care există motive legitime convingătoare pentru care ar trebui păstrată confidenţialitatea unei investigaţii sau a unor proceduri judiciare naţionale, până în momentul în care respectivele motive legitime încetează să existe. (6) Recomandarea comitetului de a exclude şi/sau de a impune o sancţiune financiară conţine, după caz, următoarele elemente: (a) faptele sau constatările menţionate la articolul 136 alineatul (2) şi încadrarea lor juridică preliminară; (b) o evaluare a necesităţii de a impune o sancţiune financiară şi a cuantumului acesteia; (c) o evaluare a necesităţii de a exclude persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) şi, în cazul respectiv, durata propusă pentru o astfel de excludere; (d) o evaluare a necesităţii de publicare a informaţiilor legate de persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2) care este exclusă şi/sau căreia i s-a impus o sancţiune financiară; (e) o evaluare a eventualelor măsuri de remediere luate de persoana sau entitatea menţionată la articolul 135 alineatul (2). Dacă intenţionează să ia o decizie mai severă decât cea recomandată de comitet, ordonatorul de credite competent se asigură că decizia este luată cu respectarea dreptului de a fi audiat şi a normelor privind protecţia datelor cu caracter personal. Dacă decide să se abată de la recomandarea comitetului, ordonatorul de credite competent justifică această decizie în faţa comitetului. (7) La cererea ordonatorului de credite competent, comitetul îşi revizuieşte recomandarea pe parcursul perioadei de excludere în cazurile menţionate la articolul 136 alineatul (8) sau în urma notificării unei hotărâri judecătoreşti definitive sau a unei decizii administrative definitive prin care se stabilesc motivele excluderii în situaţiile în care o astfel de hotărâre sau o astfel de decizie nu stabileşte durata excluderii, astfel cum se menţionează la articolul 136 alineatul (2) al doilea paragraf. (8) Comitetul notifică fără întârziere recomandarea sa revizuită ordonatorului de credite solicitant, iar acesta îşi revizuieşte decizia în consecinţă. (9) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene are competenţa nelimitată de a exercita controlul judiciar al deciziilor prin care ordonatorul de credite exclude o persoană sau o entitate menţionată la articolul 135 alineatul (2) şi/sau impune o sancţiune financiară unui destinatar, inclusiv competenţa de a anula excluderea, de a reduce sau a extinde durata acesteia şi/sau de a anula, a reduce sau a majora sancţiunea financiară impusă. Articolul 22 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 58/2003 nu se aplică atunci când decizia ordonatorului de credite de a exclude sau de a impune o sancţiune financiară este luată pe baza unei recomandări a comitetului. ART. 144 Funcţionarea bazei de date pentru sistemul de detectare timpurie şi de excludere (1) Informaţiile solicitate entităţilor menţionate la articolul 142 alineatul (2) litera (d) se transmit numai prin intermediul sistemului automatizat de informaţii instituit de Comisie şi utilizat în mod curent pentru raportarea fraudelor şi neregulilor (denumit în continuare „sistemul de gestionare a neregulilor”), în conformitate cu norme sectoriale. (2) Utilizarea datelor primite prin sistemul de gestionare a neregulilor ia în considerare stadiul în care se află procedura naţională existentă la data la care au fost transmise informaţiile. O astfel de utilizare este precedată de o consultare a statului membru care a transmis datele relevante prin sistemul de gestionare a neregulilor. ART. 145 Excepţia aplicabilă Centrului Comun de Cercetare Articolele 135-144 nu se aplică în cazul JRC. SECŢIUNEA 3 Sisteme informatice şi e-guvernare ART. 146 Gestionarea electronică a operaţiunilor (1) În cazul în care operaţiunile de venituri şi cheltuieli sau schimburile de documente sunt gestionate prin intermediul unor sisteme computerizate, documentele pot fi semnate printr-o procedură computerizată sau electronică care să ofere o autentificare a semnatarului. Astfel de sisteme informatice includ o descriere completă şi actualizată a sistemului, care defineşte conţinutul tuturor câmpurilor de date, descrie modul în care este tratată fiecare operaţiune şi explică în detaliu modul în care sistemul informatic garantează existenţa unei piste de audit complete pentru fiecare operaţiune. (2) Cu condiţia existenţei unui acord prealabil între instituţiile Uniunii şi statele membre implicate, orice transmitere de documente între acestea poate fi efectuată prin mijloace electronice. ART. 147 E-guvernarea (1) Instituţiile Uniunii, agenţiile executive şi organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 stabilesc şi aplică standarde uniforme pentru schimbul electronic de informaţii cu participanţii. În special, acestea elaborează şi aplică, în măsura posibilului, soluţii pentru transmiterea, stocarea şi prelucrarea datelor prezentate în cadrul procedurilor de atribuire şi, în acest scop, creează un „spaţiu unic pentru schimburi de date electronice” destinat participanţilor. Comisia raportează periodic Parlamentului European şi Consiliului cu privire la progresele înregistrate în această privinţă. (2) În cazul gestiunii partajate, toate schimburile oficiale de informaţii dintre statele membre şi Comisie se efectuează prin mijloacele indicate în norme sectoriale. Normele respective asigură interoperabilitatea datelor colectate sau primite şi transmise în procesul de gestiune bugetară. ART. 148 Sisteme electronice de schimb de informaţii (1) Toate schimburile de informaţii cu destinatarii, inclusiv asumarea de angajamente juridice şi orice modificare a acestora, pot fi efectuate prin intermediul unor sisteme electronice de schimb de informaţii. (2) Sistemele electronice de schimb de informaţii îndeplinesc următoarele condiţii: (a) numai persoanele autorizate pot avea acces la sistem şi la documentele transmise prin intermediul său; (b) numai persoanele autorizate pot semna sau transmite electronic un document prin intermediul sistemului; (c) persoanele autorizate sunt identificate în cadrul sistemului prin mijloacele convenite; (d) ora şi data operaţiunii electronice sunt stabilite cu exactitate; (e) este păstrată integritatea documentelor; (f) este păstrată disponibilitatea documentelor; (g) după caz, este păstrat caracterul confidenţial al documentelor; (h) este asigurată protecţia datelor cu caracter personal în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001. (3) Datele transmise sau primite prin intermediul unui astfel de sistem se bucură de prezumţia legală a integrităţii datelor şi a exactităţii datei şi a orei de transmitere sau de primire a datelor indicate de sistem. Un document transmis sau notificat prin intermediul unui astfel de sistem este considerat ca fiind echivalent cu un document pe suport de hârtie, este admisibil ca probă în procedurile judiciare, se consideră original şi se bucură de prezumţia legală a autenticităţii şi integrităţii sale, cu condiţia ca documentul să nu conţină niciun element dinamic în măsură să permită modificarea sa automată. Semnăturile electronice menţionate la alineatul (2) litera (b) au un efect juridic echivalent semnăturilor olografe. ART. 149 Transmiterea documentelor aferente cererii (1) Modalităţile de transmitere a documentelor aferente cererii se stabilesc de către ordonatorul de credite competent, care poate alege o modalitate exclusivă de transmitere. Mijloacele de comunicare alese sunt de aşa natură încât să asigure o concurenţă autentică şi îndeplinirea următoarelor condiţii: (a) fiecare document transmis cuprinde toate informaţiile necesare evaluării sale; (b) se păstrează integritatea datelor; (c) se păstrează confidenţialitatea documentelor aferente cererii; (d) protecţia datelor cu caracter personal se asigură în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001. (2) Comisia se asigură, prin mijloace corespunzătoare şi în conformitate cu articolul 147 alineatul (1), că participanţii pot prezenta documentele aferente cererii şi orice documente justificative în format electronic. Sistemele electronice de comunicaţii utilizate pentru schimburile de comunicări şi informaţii sunt nediscriminatorii, general disponibile şi interoperabile cu produsele din domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor utilizate în general şi nu restricţionează accesul participanţilor la procedura de atribuire. Comisia raportează periodic Parlamentului European şi Consiliului cu privire la progresele înregistrate în aplicarea prezentului alineat. (3) Dispozitivele de primire în format electronic a documentelor aferente cererii garantează, prin mijloace tehnice şi proceduri adecvate, că: (a) participantul poate fi identificat cu certitudine; (b) data şi ora exactă a primirii documentelor aferente cererii pot fi stabilite cu precizie; (c) numai persoanele autorizate au acces la datele transmise şi pot stabili sau modifica datele de accesare a documentelor aferente cererii; (d) în timpul diferitelor etape ale procedurii de atribuire, numai persoanele autorizate au acces la toate datele transmise şi pot acorda acces la date dacă acest lucru este necesar pentru procedură; (e) se asigură în mod rezonabil că se poate detecta orice încercare de a încălca vreuna dintre condiţiile prevăzute la literele (a)-(d). Primul paragraf nu se aplică în cazul contractelor cu o valoare mai mică decât pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1). (4) În cazul în care ordonatorul de credite competent autorizează transmiterea documentelor aferente cererii prin mijloace electronice, documentele electronice transmise prin intermediul unor astfel de sisteme sunt considerate a fi originale. (5) În cazul în care transmiterea se face prin scrisoare, participanţii pot opta să transmită documentele aferente cererii: (a) prin poştă sau printr-un serviciu de curierat, caz în care dovada transmiterii o constituie ştampila poştei sau data avizului de trimitere; (b) prin livrare directă la sediul ordonatorului de credite competent de către participant în persoană sau de către un agent, caz în care dovada o constituie confirmarea de primire. (6) Prin transmiterea documentelor aferente cererii, participanţii acceptă să fie informaţi cu privire la rezultatul procedurii prin mijloace electronice. (7) Alineatele (1)-(6) de la prezentul articol nu se aplică selectării persoanelor sau entităţilor care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c). CAP. 3 Norme aplicabile gestiunii directe ART. 150 Comitetul de evaluare (1) Documentele aferente cererii sunt evaluate de către un comitet de evaluare. (2) Comitetul de evaluare este desemnat de către ordonatorul de credite competent. Comitetul de evaluare este alcătuit din cel puţin trei persoane. (3) Membrii comitetului de evaluare care evaluează cererile de grant sau ofertele reprezintă cel puţin două entităţi organizaţionale ale instituţiilor Uniunii sau ale organelor Uniunii menţionate la articolele 68, 70 şi 71, fără nicio legătură ierarhică între ele, din care cel puţin una nu este subordonată ordonatorului de credite competent. În cazul în care reprezentanţele şi unităţile locale din afara Uniunii, cum ar fi o delegaţie, un birou sau o antenă a Uniunii dintr-o ţară terţă, şi organele Uniunii menţionate la articolele 68, 70 şi 71 nu au entităţi separate, cerinţa privind entităţile organizaţionale fără nicio legătură ierarhică între ele nu se aplică. În temeiul unei decizii a ordonatorului de credite competent, comitetul de evaluare poate fi asistat de experţi externi. Membrii comitetului de evaluare pot fi experţi externi în cazul în care această posibilitate este prevăzută în actul de bază. (4) Membrii comitetului de evaluare care evaluează candidaturile din cadrul unui concurs cu premii pot fi persoanele menţionate la alineatul (3) primul paragraf sau experţi externi. (5) Membrii comitetului de evaluare şi experţii externi respectă articolul 61. ART. 151 Clarificarea şi corectarea documentelor aferente cererii Ordonatorul de credite competent poate corecta erorile materiale evidente din documentele aferente cererii după confirmarea de către participant a corecţiei preconizate. În cazul în care un participant nu prezintă documentele justificative sau nu face declaraţiile necesare, comitetul de evaluare sau, după caz, ordonatorul de credite competent îi solicită acestuia, cu excepţia unor cazuri justificate corespunzător, să furnizeze informaţiile lipsă sau să clarifice documentele justificative. Aceste informaţii, clarificări sau confirmări nu aduc modificări de fond documentelor aferente cererii. ART. 152 Garanţii (1) Cu excepţia contractelor şi a granturilor a căror valoare nu depăşeşte 60 000 EUR, ordonatorul de credite competent poate solicita, dacă acest lucru este proporţional şi în urma unei analize a riscurilor pe care ordonatorul de credite a efectuat-o, depunerea unei garanţii de către: (a) contractanţi sau beneficiari, pentru a limita riscurile financiare legate de plata prefinanţării („garanţie de prefinanţare”); (b) contractanţi, pentru a asigura respectarea obligaţiilor contractuale substanţiale în cazul unor lucrări, produse sau servicii complexe („garanţie de bună execuţie”); (c) contractanţi, pentru a asigura executarea integrală a contractului pe perioada de răspundere contractuală („garanţie sub forma reţinerii unei sume de bani”). JRC este scutit de obligaţia de a depune garanţii. Ca alternativă la solicitarea unei garanţii de prefinanţare, în cazul granturilor, ordonatorul de credite competent poate decide să împartă plata în mai multe tranşe. (2) Ordonatorul de credite competent decide dacă garanţia se exprimă în euro sau în moneda contractului ori a acordului de grant. (3) Garanţia este emisă de către o bancă sau o instituţie financiară autorizată acceptată de ordonatorul de credite competent. La cererea contractantului sau a beneficiarului şi cu condiţia acceptării de către ordonatorul de credite competent: (a) garanţiile menţionate la alineatul (1) primul paragraf literele (a), (b) şi (c) pot fi înlocuite cu o garanţie personală şi solidară oferită de contractant sau de beneficiar şi de un terţ; (b) garanţia menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (a) poate fi înlocuită cu o garanţie solidară irevocabilă şi necondiţionată a beneficiarilor care sunt părţi la acelaşi acord de grant. (4) Prin această garanţie, banca, instituţia financiară sau terţul asigură o garanţie colaterală irevocabilă sau devine garant la prima solicitare pentru obligaţiile contractantului ori ale beneficiarului. (5) În cazul în care, în cursul punerii în aplicare a contractului sau a acordului de grant, ordonatorul de credite competent descoperă că un garant nu este sau nu mai este autorizat să emită garanţii în conformitate cu dreptul intern aplicabil, acesta îi solicită contractantului sau beneficiarului să înlocuiască garanţia emisă de un astfel de garant. ART. 153 Garanţia de prefinanţare (1) O garanţie de prefinanţare vizează un cuantum care nu depăşeşte cuantumul prefinanţării şi este valabilă pentru o perioadă suficient de lungă pentru a permite activarea acesteia. (2) Garanţia de prefinanţare se eliberează pe parcurs în momentul deducerii prefinanţării din plăţile intermediare sau din plăţile de solduri efectuate în beneficiul contractantului ori ale beneficiarului, în conformitate cu clauzele contractuale sau cu condiţiile acordului de grant. TITLUL VI GESTIUNEA INDIRECTĂ ART. 154 Gestiunea indirectă (1) Selectarea persoanelor şi a entităţilor cărora li se încredinţează executarea fondurilor sau a garanţiilor bugetare ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) este transparentă, justificată de natura acţiunii şi nu generează niciun conflict de interese. În cazul entităţilor menţionate la articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (ii), (v), (vi) şi (vii), pentru selectare se ţine seama şi de capacitatea lor financiară şi operaţională. În cazul în care persoana sau entitatea este identificată într-un act de bază, declaraţia financiară prevăzută la articolul 35 cuprinde o justificare pentru alegerea respectivei persoane sau entităţi. În cazul execuţiei de către o reţea, care necesită desemnarea a cel puţin unui organism sau a unei entităţi pe stat membru sau pe ţară vizată, organismul sau entitatea este desemnată de statul membru sau de ţara vizată în conformitate cu actul de bază. În toate celelalte cazuri, Comisia desemnează astfel de organisme sau entităţi de comun acord cu statele membre sau ţările în cauză. (2) Persoanele şi entităţile cărora li se încredinţează execuţia fondurilor sau garanţiilor bugetare ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) respectă principiile bunei gestiuni financiare, transparenţei, nediscriminării şi vizibilităţii acţiunilor Uniunii. În cazul în care Comisia încheie acorduri-cadru de parteneriat financiar în conformitate cu articolul 130, principiile respective se descriu în detaliu în acorduri. (3) Înainte de semnarea acordurilor de contribuţie, a acordurilor de finanţare sau a acordurilor de garantare, Comisia asigură un nivel de protecţie a intereselor financiare ale Uniunii echivalent cu cel prevăzut atunci când Comisia execută bugetul în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a). Comisia asigură acest lucru prin efectuarea unei evaluări a sistemelor, a normelor şi a procedurilor persoanelor sau entităţilor care execută fondurile Uniunii dacă intenţionează să se bazeze pe aceste sisteme, norme şi proceduri pentru punerea în aplicare a acţiunii sau prin luarea unor măsuri de supraveghere adecvate în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol. (4) În conformitate cu principiul proporţionalităţii şi ţinând seama în mod corespunzător de natura acţiunii şi de riscurile financiare implicate, Comisia evaluează dacă persoanele şi entităţile care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c): (a) instituie şi asigură funcţionarea unui sistem de control intern eficace şi eficient, care este bazat pe bune practici internaţionale şi care permite în special prevenirea, detectarea şi corectarea neregulilor şi a fraudelor; (b) utilizează un sistem contabil care oferă, în timp util, informaţii exacte, complete şi fiabile; (c) fac obiectul unui audit extern independent, efectuat în conformitate cu standardele de audit acceptate la nivel internaţional de către un serviciu de audit independent din punct de vedere funcţional de persoana sau de entitatea în cauză; (d) aplică norme şi proceduri adecvate pentru acordarea finanţărilor către terţi, inclusiv proceduri de control transparente, nediscriminatorii, eficiente şi eficace, norme pentru recuperarea fondurilor plătite în mod necuvenit şi norme privind excluderea de la accesul la finanţare; (e) pun la dispoziţia publicului informaţii adecvate referitoare la destinatarii lor, echivalente celor prevăzute la articolul 38; (f) asigură o protecţie a datelor cu caracter personal echivalentă cu cea menţionată la articolul 5. În plus, de comun acord cu persoanele sau entităţile respective, Comisia poate evalua alte norme şi proceduri, cum ar fi practicile de contabilitate analitică a costurilor de administrare a persoanelor sau entităţilor. Pe baza rezultatelor respectivei evaluări, Comisia poate decide să se bazeze pe normele şi procedurile respective. Persoanele sau entităţile care au fost evaluate în conformitate cu primul şi al doilea paragraf informează Comisia fără întârzieri nejustificate dacă se aduc modificări de fond sistemelor, normelor sau procedurilor lor care pot afecta fiabilitatea evaluării Comisiei. (5) În cazul în care persoanele sau entităţile în cauză îndeplinesc doar parţial alineatul (4), Comisia ia măsuri de supraveghere adecvate care să asigure protecţia intereselor financiare ale Uniunii. Respectivele măsuri se precizează în acordurile relevante. Informaţii despre orice astfel de măsuri se pun la dispoziţia Parlamentului European şi Consiliului la solicitarea acestora. (6) Comisia poate decide să nu solicite o evaluare ex ante astfel cum se menţionează la alineatele (3) şi (4): (a) în cazul organelor Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 şi în cazul organismelor sau persoanelor menţionate la articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (viii) care au adoptat norme financiare cu acordul prealabil al Comisiei; (b) în cazul ţărilor terţe sau al organismelor pe care le desemnează acestea, în măsura în care Comisia reţine responsabilităţi de gestiune financiară care garantează o protecţie suficientă a intereselor financiare ale Uniunii; sau (c) în cazul procedurilor impuse în mod specific de către Comisie, inclusiv al procedurilor sale proprii şi al celor precizate în actele de bază. (7) În cazul în care sistemele, normele sau procedurile persoanelor sau ale entităţilor menţionate la articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sunt evaluate ca fiind adecvate, contribuţiile Uniunii acordate acestor persoane sau entităţi pot fi executate în conformitate cu prezentul titlu. În cazul în care astfel de persoane sau entităţi participă la o cerere de propuneri, ele respectă normele aferente cererilor de propuneri din titlul VIII. În acest caz, ordonatorul de credite poate decide să semneze un acord de contribuţie sau un acord de finanţare în locul unui acord de grant. ART. 155 Execuţia fondurilor şi garanţiile bugetare ale Uniunii (1) Persoanele şi entităţile care execută fonduri sau garanţii bugetare ale Uniunii transmit Comisiei: (a) un raport privind execuţia fondurilor sau a garanţiilor bugetare ale Uniunii, inclusiv îndeplinirea condiţiilor sau obţinerea rezultatelor menţionate la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (a); (b) în cazul în care contribuţia rambursează cheltuielile, contabilitatea cheltuielilor suportate; (c) o declaraţie de gestiune care cuprinde informaţiile menţionate la litera (a) şi, după caz, la litera (b) care atestă că: (i) informaţiile sunt prezentate în mod adecvat, sunt complete şi exacte; (ii) fondurile Uniunii au fost utilizate în scopul preconizat pentru acestea, astfel cum este definit în acordurile de contribuţie, în acordurile de finanţare sau în acordurile de garantare sau, după caz, în normele sectoriale relevante; (iii) sistemele de control instituite oferă garanţiile necesare cu privire la legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente; (d) un rezumat al rapoartelor finale de audit şi al controalelor realizate, care să includă o analiză a naturii şi a amplorii erorilor şi deficienţelor identificate în cadrul sistemelor, precum şi măsurile de remediere luate sau planificate. Atunci când se recunoaşte valabilitatea transversală a auditurilor, astfel cum se menţionează la articolul 127, rezumatul menţionat la primul paragraf litera (d) de la prezentul alineat include toate documentele relevante de audit care trebuie să servească drept bază. În cazul acţiunilor care se încheie înainte de sfârşitul exerciţiului financiar respectiv, raportul final poate înlocui declaraţia de gestiune menţionată la primul paragraf litera (c), cu condiţia ca acesta să fie depus înainte de data de 15 februarie a exerciţiului financiar următor. Documentele menţionate la primul paragraf sunt însoţite de un aviz al unui organism independent de audit, elaborat în conformitate cu standardele de audit acceptate la nivel internaţional. În aviz se stabileşte dacă sistemele de control instituite funcţionează în mod corespunzător şi sunt eficace din punctul de vedere al costurilor şi dacă operaţiunile subiacente sunt conforme cu legile şi reglementările în vigoare. În aviz se precizează şi dacă auditul formulează rezerve cu privire la afirmaţiile din declaraţia de gestiune menţionată la primul paragraf litera (c). În lipsa unui astfel de aviz, ordonatorul de credite poate încerca să obţină un nivel de asigurare echivalent prin alte mijloace independente. Documentele menţionate la primul paragraf se pun la dispoziţia Comisiei până la data de 15 februarie a exerciţiului financiar următor. Avizul menţionat la al treilea paragraf se transmite Comisiei până la data de 15 martie a respectivului exerciţiu. Obligaţiile prevăzute la prezentul alineat nu aduc atingere acordurilor încheiate cu BEI, cu FEI, cu organizaţii din statele membre, cu organizaţii internaţionale şi cu ţări terţe. În ceea ce priveşte declaraţia de gestiune, aceste acorduri includ cel puţin obligaţia entităţilor respective de a pune la dispoziţia Comisiei, în fiecare an, o declaraţie din care să rezulte că, în cursul exerciţiului financiar în cauză, fondurile Uniunii au fost utilizate şi înregistrate în contabilitate în conformitate cu articolul 154 alineatele (3) şi (4) şi cu obligaţiile stabilite în acordurile respective. O astfel de declaraţie poate fi inclusă în raportul final dacă acţiunea pusă în aplicare se limitează la 18 luni. (2) Atunci când execută fonduri ale Uniunii, persoanele şi entităţile: (a) respectă dreptul aplicabil al Uniunii şi standardele Uniunii şi cele convenite la nivel internaţional şi, prin urmare, nu sprijină acţiuni care contribuie la spălarea banilor, finanţarea terorismului, evitarea obligaţiilor fiscale, frauda fiscală sau evaziunea fiscală; (b) atunci când execută instrumente financiare şi garanţii bugetare în conformitate cu titlul X, nu desfăşoară operaţiuni noi sau reînnoite cu entităţi înregistrate sau stabilite în jurisdicţiile enumerate în cadrul politicii Uniunii relevante privind jurisdicţiile necooperante, ori care sunt identificate ca ţări terţe cu grad înalt de risc în sensul articolului 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/849, ori care nu respectă în mod efectiv standardele fiscale ale Uniunii sau cele convenite la nivel internaţional referitoare la transparenţă şi la schimbul de informaţii. Entităţile pot deroga de la primul paragraf litera (b) numai în cazul în care acţiunea este pusă în aplicare efectiv într-una dintre aceste jurisdicţii şi nu prezintă niciun indiciu că operaţiunea în cauză se încadrează în oricare dintre categoriile enumerate la primul paragraf litera (a). Atunci când încheie acorduri cu intermediari financiari, entităţile care execută instrumente financiare şi garanţii bugetare în conformitate cu titlul X transpun cerinţele menţionate la prezentul alineat în acordurile relevante şi solicită intermediarilor financiari să raporteze cu privire la respectarea lor. (3) Atunci când execută instrumente financiare şi garanţii bugetare în conformitate cu titlul X, persoanele şi entităţile aplică principiile şi standardele prevăzute de dreptul Uniunii cu privire la prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi al finanţării terorismului, în special cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European şi al Consiliului (53) şi în Directiva (UE) 2015/849. Acestea condiţionează finanţarea acordată în temeiul prezentului regulament de publicarea informaţiilor privind beneficiarii reali în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 şi publică datele de raportare pentru fiecare ţară în parte în sensul articolului 89 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (54). (4) Comisia verifică dacă fondurile sau garanţiile bugetare ale Uniunii au fost utilizate în conformitate cu condiţiile prevăzute în acordurile relevante. În cazul în care costurile persoanei sau ale entităţii sunt rambursate pe baza unei opţiuni simplificate în materie de costuri în conformitate cu articolul 125 alineatul (1) primul paragraf literele (c), (d) şi (e), articolul 181 alineatele (1)-(5) şi articolele 182-185 se aplică mutatis mutandis. În cazul în care fondurile sau garanţiile bugetare ale Uniunii au fost utilizate cu încălcarea obligaţiilor prevăzute în acordurile relevante, se aplică articolul 131. (5) În cazul acţiunilor cu donatori multipli, atunci când contribuţia Uniunii rambursează cheltuielile, procedura prevăzută la alineatul (4) constă în a verifica dacă o sumă care corespunde celei plătite de Comisie pentru acţiunea în cauză a fost utilizată de persoană sau entitate în conformitate cu condiţiile stabilite în acordul de grant, de contribuţie sau de finanţare relevant. (6) În acordurile de contribuţie, acordurile de finanţare şi acordurile de garantare se stabilesc clar responsabilităţile şi obligaţiile persoanei sau entităţii care execută fondurile Uniunii, inclusiv obligaţiile prevăzute la articolul 129 şi condiţiile de plată a contribuţiei. Aceste acorduri stabilesc de asemenea, dacă este cazul, remuneraţia convenită de comun acord, care este proporţională cu condiţiile în temeiul cărora acţiunile sunt executate, ţinând cont în mod corespunzător de crizele şi de fragilitate şi care, în situaţii adecvate, se bazează pe performanţă. Acordurile respective includ, de asemenea, norme privind raportarea către Comisie a modului de îndeplinire a sarcinilor, rezultatele preconizate, inclusiv indicatori pentru măsurarea performanţei, şi obligaţia ca persoanele sau entităţile care execută fonduri ale Uniunii să informeze fără întârziere Comisia cu privire la cazurile de fraudă şi nereguli detectate şi măsurile subsecvente acestora. (7) La cerere, toate acordurile de contribuţie, acordurile de finanţare şi acordurile de garantare se pun la dispoziţia Parlamentului European şi a Consiliului. (8) Prezentul articol nu se aplică în cazul contribuţiei Uniunii destinate organelor Uniunii care fac obiectul unei proceduri separate de descărcare de gestiune în temeiul articolelor 70 şi 71, cu excepţia unor eventuale acorduri de contribuţie ad-hoc. ART. 156 Gestiunea indirectă cu organizaţii internaţionale (1) În conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (ii), Comisia poate executa bugetul indirect cu organizaţii internaţionale din sectorul public constituite prin acorduri internaţionale („organizaţii internaţionale”) şi cu agenţii specializate înfiinţate de astfel de organizaţii. Acordurile respective se transmit Comisiei în cadrul evaluării efectuate de Comisie, în conformitate cu articolul 154 alineatul (3). (2) Sunt asimilate organizaţiilor internaţionale următoarele organizaţii: (a) Comitetul Internaţional al Crucii Roşii; (b) Federaţia Internaţională a Societăţilor Naţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie. (3) Comisia poate adopta o decizie justificată în mod corespunzător prin care asimilează o organizaţie non-profit unei organizaţii internaţionale, cu condiţia ca aceasta să îndeplinească următoarele condiţii: (a) să aibă personalitate juridică şi organe autonome de administrare; (b) să fi fost înfiinţată în vederea îndeplinirii unor sarcini specifice de interes internaţional general; (c) cel puţin şase state membre să fie membre ale organizaţiei non-profit; (d) să ofere garanţii financiare adecvate; (e) să funcţioneze pe baza unei structuri permanente şi în conformitate cu sisteme, norme şi proceduri care pot fi evaluate în conformitate cu articolul 154 alineatul (3). (4) În cazul în care organizaţiile internaţionale execută fondurile în cadrul gestiunii indirecte, se aplică acordurile de verificare încheiate cu acestea. ART. 157 Gestiunea indirectă cu organizaţii din statele membre (1) În conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (v) şi (vi), Comisia poate executa bugetul indirect cu organizaţiile din statele membre. (2) În cazul în care execută bugetul indirect cu organizaţii din statele membre, Comisia se bazează pe sistemele, normele şi procedurile organizaţiilor respective, care se evaluează în conformitate cu articolul 154 alineatele (3) şi (4). (3) Acordurile-cadru de parteneriat financiar încheiate cu organizaţii din statele membre în conformitate cu articolul 130 precizează, de asemenea, limitele şi modalităţile valabilităţii transversale a sistemelor, normelor şi procedurilor organizaţiilor din statele membre şi pot include dispoziţii specifice cu privire la valabilitatea transversală a evaluărilor şi auditurilor, astfel cum se prevede la articolele 126 şi 127. ART. 158 Gestiunea indirectă cu ţări terţe (1) Comisia poate executa bugetul indirect cu o ţară terţă sau cu organele desemnate de ţara respectivă, astfel cum se menţionează la articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (i), prin încheierea unui acord de finanţare care descrie intervenţia Uniunii în ţara terţă şi care stabileşte metoda de execuţie pentru fiecare parte a acţiunii. (2) Pentru partea acţiunii executată indirect cu ţara terţă sau organismele pe care le-a desemnat aceasta, în plus faţă de elementele menţionate la articolul 155 alineatul (5), acordul de finanţare defineşte clar rolurile şi responsabilităţile ţării terţe şi ale Comisiei în execuţia fondurilor. Acordul de finanţare stabileşte, de asemenea, normele şi procedurile ce urmează a fi aplicate de ţara terţă la execuţia fondurilor Uniunii. ART. 159 Operaţiunile de finanţare mixtă (1) Operaţiunile de finanţare mixtă sunt gestionate de către Comisie sau de către persoane sau entităţi care execută fondurile Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c). (2) Atunci când instrumentele financiare şi garanţiile bugetare sunt executate în cadrul unui mecanism sau al unei platforme de finanţare mixtă, se aplică titlul X. (3) În cazul instrumentelor financiare şi al garanţiilor financiare executate din cadrul mecanismelor sau al platformelor de finanţare mixtă, se consideră că articolul 209 alineatul (2) primul paragraf litera (h) este respectat dacă înainte de instituirea mecanismului sau platformei de finanţare mixtă relevante s-a efectuat o evaluare ex ante; (4) Rapoartele anuale prevăzute la articolul 249 se întocmesc la nivelul mecanismului sau platformei de finanţare mixtă, luând în considerare toate instrumentele financiare şi garanţiile bugetare grupate în cadrul mecanismului sau platformei şi identificând în mod clar diferitele tipuri de sprijin financiar în cadrul mecanismului/platformei. TITLUL VII ACHIZIŢII ŞI CONCESIUNI CAP. 1 Dispoziţii comune ART. 160 Principii aplicabile contractelor şi domeniul de aplicare (1) Toate contractele finanţate integral sau parţial de la buget respectă principiile transparenţei, proporţionalităţii, egalităţii de tratament şi nediscriminării. (2) Toate contractele se atribuie prin proceduri care să asigure o concurenţă cât mai largă, cu excepţia cazului în care se recurge la procedura menţionată la articolul 164 alineatul (1) litera (d). Valoarea estimată a unui contract nu poate fi determinată astfel încât să se eludeze normele aplicabile şi nici nu se poate scinda un contract în acest scop. Autoritatea contractantă împarte contractele în loturi, după caz, ţinând cont în mod corespunzător de obiectivul asigurării unei concurenţe cât mai largi. (3) Autorităţile contractante nu pot utiliza contractele-cadru în mod abuziv sau astfel încât, prin scopul sau efectul lor, acestea să conducă la împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei. (4) Centrul Comun de Cercetare (JRC) poate primi finanţări din alte credite decât cele pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică în ceea ce priveşte participarea sa la proceduri de achiziţii finanţate integral sau parţial din buget. (5) Normele în materie de achiziţii prevăzute în prezentul regulament nu se aplică activităţilor JRC efectuate în numele unor terţi, cu excepţia principiilor transparenţei şi egalităţii de tratament. ART. 161 Anexa privind achiziţiile şi delegarea de competenţe În anexa I la prezentul regulament sunt stabilite norme detaliate privind achiziţiile. Pentru a se asigura că instituţiile Uniunii, atunci când atribuie contracte în nume propriu, aplică aceleaşi standarde ca cele impuse autorităţilor contractante reglementate prin Directivele 2014/23/UE şi 2014/24/UE, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 269 din prezentul regulament pentru a modifica anexa I la prezentul regulament cu scopul de a alinia anexa menţionată la modificările aduse directivelor menţionate şi de a introduce ajustările tehnice aferente. ART. 162 Contracte mixte şi vocabularul comun privind achiziţiile publice (1) Un contract mixt care vizează două sau mai multe tipuri de achiziţii (lucrări, produse sau servicii) ori de concesiuni (lucrări sau servicii) ori care vizează ambele categorii se atribuie în conformitate cu dispoziţiile aplicabile tipului de achiziţie care caracterizează obiectul principal al contractului în cauză. (2) În cazul unor contracte mixte care constau în produse şi servicii, principalul obiect al contractului se determină printr-o comparaţie între valorile respectivelor produse sau servicii. Un contract care are ca obiect un singur tip de achiziţii (lucrări, produse sau servicii) şi de concesiuni (lucrări sau servicii) se atribuie în conformitate cu dispoziţiile aplicabile contractului de achiziţii publice în cauză. (3) Prezentul titlu nu se aplică în cazul contractelor de asistenţă tehnică încheiate cu BEI sau FEI. (4) Orice trimitere la nomenclaturi în contextul achiziţiilor se efectuează cu ajutorul Vocabularului comun privind achiziţiile publice (CPV) prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 2195/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului (55). ART. 163 Măsuri de publicitate (1) În cazul procedurilor cu o valoare mai mare sau egală cu pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1) sau la articolul 178, autoritatea contractantă publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene: (a) un anunţ de participare pentru a lansa o procedură, cu excepţia procedurii menţionate la articolul 164 alineatul (1) litera (d); (b) un anunţ de atribuire a contractului referitor la rezultatele procedurii. (2) Procedurile cu o valoare mai mică decât pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1) sau la articolul 178 fac obiectul unei publicităţi adecvate. (3) Publicarea anumitor informaţii privind atribuirea unui contract poate fi interzisă în cazul în care dezvăluirea acestora ar împiedica asigurarea respectării legii, ar contraveni interesului public, ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale operatorilor economici sau ar putea prejudicia concurenţa loială dintre aceştia. ART. 164 Procedurile de achiziţii (1) Procedurile de achiziţii pentru atribuirea unor contracte de concesiune sau a unor contracte de achiziţii publice, inclusiv a unor contracte-cadru, iau una din următoarele forme: (a) procedură deschisă; (b) procedură restrânsă, inclusiv în cadrul unui sistem dinamic de achiziţii; (c) concurs de proiecte; (d) procedură de negociere, inclusiv fără publicare prealabilă; (e) dialog competitiv; (f) procedură competitivă cu negociere; (g) parteneriat pentru inovare; (h) proceduri care implică o cerere de exprimare a interesului. (2) În procedurile deschise, orice operator economic interesat poate prezenta o ofertă. (3) În cazul procedurilor restrânse, al dialogurilor competitive, al procedurilor competitive cu negociere şi al parteneriatelor pentru inovare, orice operator economic poate depune o cerere de participare furnizând informaţiile solicitate de autoritatea contractantă. Autoritatea contractantă îi invită să prezinte o ofertă pe toţi candidaţii care satisfac criteriile de selecţie şi care nu se află în niciuna dintre situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (1) şi la articolul 141 alineatul (1). Prin derogare de la primul paragraf, autoritatea contractantă poate limita numărul de candidaţi care urmează să fie invitaţi să participe la procedură pe baza unor criterii de selecţie obiective şi nediscriminatorii, care se indică în anunţul de participare sau în cererea de exprimare a interesului. Numărul candidaţilor invitaţi trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura o concurenţă autentică. (4) În toate procedurile care implică negociere, autoritatea contractantă negociază cu ofertanţii ofertele iniţiale şi eventualele oferte ulterioare depuse de aceştia sau părţi ale acestora, cu excepţia ofertelor lor finale, pentru a le îmbunătăţi conţinutul. Cerinţele minime şi criteriile specificate în documentele achiziţiei nu fac obiectul negocierii. O autoritate contractantă poate atribui un contract pe baza unei oferte iniţiale fără negociere în cazul în care a indicat, în documentele achiziţiei, că îşi rezervă posibilitatea de a face acest lucru. (5) Autoritatea contractantă poate utiliza: (a) procedura deschisă sau restrânsă pentru orice achiziţie; (b) procedurile care implică o cerere de exprimare a interesului pentru contractele cu o valoare sub pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1) pentru a preselecta candidaţii care urmează să fie invitaţi să prezinte oferte ca răspuns la viitoare invitaţii restrânse de participare la procedura de ofertare sau pentru a alcătui o listă de vânzători care urmează să fie invitaţi să depună cereri de participare sau să prezinte oferte; (c) concursul de proiecte pentru achiziţionarea unui plan sau proiect selectat de un juriu după ce a fost scos la concurs; (d) parteneriatul pentru inovare pentru dezvoltarea unui produs sau serviciu inovator sau a unor lucrări inovatoare şi pentru achiziţionarea ulterioară a produselor, serviciilor sau lucrărilor rezultate; (e) procedura competitivă cu negociere sau dialogul competitiv pentru contractele de concesiune, pentru contractele de servicii menţionate în anexa XIV la Directiva 2014/24/UE, în cazurile în care s-au prezentat doar oferte neregulamentare sau inacceptabile ca răspuns la o procedură deschisă sau restrânsă după ce procedura iniţială s-a încheiat şi în cazurile în care acest lucru este justificat de circumstanţe specifice legate, printre altele, de natura sau complexitatea obiectului contractului sau de tipul specific de contract, după cum se detaliază în anexa I la prezentul regulament; (f) procedura de negociere pentru contractele cu o valoare sub pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1) sau procedura de negociere fără publicare prealabilă pentru tipuri specifice de achiziţii care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/24/UE sau în circumstanţe excepţionale clar definite în anexa I la prezentul regulament. (6) Un sistem dinamic de achiziţii este deschis pe întreaga sa durată de funcţionare oricărui operator economic care satisface criteriile de selecţie. Pentru achiziţii prin intermediul unui sistem dinamic de achiziţii, autoritatea contractantă aplică normele privind procedura restrânsă. ART. 165 Achiziţii interinstituţionale şi achiziţii comune (1) Atunci când un contract sau un contract-cadru prezintă interes pentru două sau mai multe instituţii ale Uniunii, agenţii executive sau organe ale Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 şi ori de câte ori este posibil să se obţină o eficienţă sporită, autorităţile contractante în cauză pot desfăşura procedura şi asigura gestionarea contractului sau a contractului-cadru ulterior la nivel interinstituţional, sub conducerea uneia dintre autorităţile contractante. Organismele şi persoanele cărora li se încredinţează executarea unor acţiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din Tratatul UE, precum şi Biroul secretarului general al Consiliului superior al şcolilor europene pot, de asemenea, participa la procedurile interinstituţionale. Clauzele unui contract-cadru se aplică doar între autorităţile contractante identificate în acest scop în documentele achiziţiei şi operatorii economici care sunt parte la contractul-cadru. (2) Atunci când un contract sau un contract-cadru este necesar pentru punerea în aplicare a unei acţiuni comune de către o instituţie a Uniunii şi una sau mai multe autorităţi contractante din statele membre, procedura de achiziţii poate fi desfăşurată în comun de către instituţia Uniunii şi autorităţile contractante. Se pot desfăşura proceduri de achiziţii comune împreună cu statele AELS şi cu statele candidate la aderarea la Uniune dacă respectiva posibilitate a fost prevăzută în mod expres într-un tratat bilateral sau multilateral. Dispoziţiile procedurale aplicabile instituţiilor Uniunii se aplică procedurii de achiziţii comune. În cazul în care partea care îi revine autorităţii contractante a unui stat membru sau care este gestionată de aceasta este mai mare ori egală cu 50 % din valoarea totală estimată a contractului sau în alte cazuri justificate corespunzător, instituţia Uniunii poate decide că procedurii de achiziţii comune i se aplică normele procedurale aplicabile autorităţii contractante dintr-un stat membru, cu condiţia ca normele respective să poată fi considerate echivalente cu cele ale instituţiei Uniunii. Instituţia Uniunii şi autoritatea contractantă dintr-un stat membru, un stat AELS sau dintr-o ţară candidată la aderarea la Uniune care sunt vizate de procedura de achiziţii comune convin în special asupra regulilor practice detaliate de evaluare a cererilor de participare sau a ofertelor, precum şi în privinţa atribuirii contractului, a legii aplicabile contractului şi a instanţei competente pentru soluţionarea litigiilor. ART. 166 Pregătirea unei proceduri de achiziţii (1) Înainte de lansarea unei proceduri de achiziţii, autoritatea contractantă poate efectua o consultare preliminară a pieţei în vederea pregătirii procedurii. (2) În documentele achiziţiei, autoritatea contractantă indică obiectul achiziţiei, incluzând o descriere a nevoilor sale şi a caracteristicilor necesare ale lucrărilor, produselor sau serviciilor care urmează să fie achiziţionate şi precizează criteriile de excludere, de selecţie şi de atribuire aplicabile. Autoritatea contractantă indică, de asemenea, elementele care definesc cerinţele minime pe care trebuie să le respecte toate ofertele. Printre cerinţele minime se numără respectarea obligaţiilor de drept al mediului, de drept social şi de dreptul muncii stabilite prin dreptul Uniunii, prin dreptul intern, prin acorduri colective sau prin convenţiile internaţionale aplicabile în domeniul social şi al mediului enumerate în anexa X la Directiva 2014/24/UE. ART. 167 Atribuirea contractelor (1) Contractele se atribuie pe baza criteriilor de atribuire, cu condiţia ca autoritatea contractantă să fi verificat următoarele: (a) oferta este conformă cu cerinţele minime precizate în documentele achiziţiei; (b) candidatul sau ofertantul nu este exclus în temeiul articolului 136 sau respins în temeiul articolului 141; (c) candidatul sau ofertantul îndeplineşte criteriile de selecţie precizate în documentele achiziţiei şi nu face obiectul unor conflicte de interese care pot afecta executarea contractului. (2) Autoritatea contractantă aplică criteriile de selecţie pentru a evalua capacitatea candidatului sau a ofertantului. Criteriile de selecţie se referă doar la capacitatea candidatului sau a ofertantului, din punct de vedere juridic şi normativ, de a desfăşura o activitate profesională, la capacitatea sa economică şi financiară şi la capacitatea sa tehnică şi profesională. Se consideră că JRC îndeplineşte cerinţele referitoare la capacitatea financiară. (3) Autoritatea contractantă aplică criteriile de atribuire pentru evaluarea ofertei. (4) Autoritatea contractantă atribuie contractele pe baza ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, utilizând una dintre următoarele trei metode de atribuire: cel mai mic preţ, cel mai mic cost sau cel mai bun raport calitate/preţ. Pentru metoda celui mai mic cost, autoritatea contractantă utilizează o abordare bazată pe eficacitatea costurilor, care include calcularea costurilor pe ciclu de viaţă. Pentru cel mai bun raport calitate/preţ, autoritatea contractantă ţine cont de preţ sau de cost şi de o serie de criterii de calitate legate de obiectul contractului. ART. 168 Depunere, comunicare electronică şi evaluare (1) Autoritatea contractantă stabileşte termenele pentru primirea ofertelor şi a cererilor de participare în conformitate cu punctul 24 din anexa I şi ţinând cont de complexitatea achiziţiei, lăsând la dispoziţia operatorilor economici o perioadă corespunzătoare în care aceştia să îşi pregătească ofertele. (2) În cazul în care consideră acest lucru adecvat şi proporţional, autoritatea contractantă poate solicita ofertanţilor să depună o garanţie pentru a se asigura că ofertele prezentate nu vor fi retrase înainte de semnarea contractului. Garanţia solicitată reprezintă între 1 şi 2 % din valoarea totală estimată a contractului. Autoritatea contractantă eliberează garanţiile: (a) în cazul ofertanţilor sau al ofertelor respinse, astfel cum se menţionează la punctul 30.2 litera (b) sau (c) din anexa I, după informarea cu privire la rezultatul procedurii; (b) în cazul ofertanţilor prezentaţi în ordinea punctajelor astfel cum se menţionează la punctul 30.2 litera (e) din anexa I, după ce se semnează contractul. (3) Autoritatea contractantă deschide toate cererile de participare şi ofertele. Cu toate acestea, autoritatea contractantă respinge: (a) cererile de participare şi ofertele care nu respectă termenul de primire stabilit, fără a le deschide; (b) ofertele care erau deja deschise în momentul primirii, fără a analiza conţinutul acestora. (4) Autoritatea contractantă evaluează toate cererile de participare sau ofertele care nu au fost respinse în etapa de deschidere astfel cum este stabilit la alineatul (3) pe baza criteriilor precizate în documentele achiziţiei, în vederea atribuirii contractului sau a desfăşurării unei licitaţii electronice. (5) Ordonatorul de credite poate renunţa la cerinţa de desemnare a unui comitet de evaluare, astfel cum se prevede la articolul 150 alineatul (2), în următoarele cazuri: (a) valoarea contractului se situează sub pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1); (b) pe baza unei analize a riscurilor pentru cazurile menţionate la punctul 11.1 al doilea paragraf literele (c) şi (e), litera (f) punctele (i) şi (iii) şi litera (h) din anexa I; (c) pe baza unei analize a riscurilor atunci când se reia procedura concurenţială în contextul unui contract-cadru; (d) în cazul procedurilor din domeniul acţiunilor externe cu o valoare mai mică sau egală cu 20 000 EUR. (6) Cererile de participare şi ofertele care nu respectă toate cerinţele minime stabilite în documentele achiziţiei se resping. ART. 169 Contacte pe parcursul procedurii de achiziţii (1) Înainte de termenul pentru primirea cererilor de participare sau a ofertelor, autoritatea contractantă poate comunica informaţii suplimentare cu privire la documentele achiziţiei dacă descoperă o eroare sau omisiune în text sau la cererea candidaţilor ori a ofertanţilor. Informaţiile furnizate se comunică tuturor candidaţilor sau ofertanţilor. (2) După termenul pentru primirea cererilor de participare sau a ofertelor, de fiecare dată când are loc un contact, precum şi în cazurile justificate corespunzător în care nu a avut loc un contact în conformitate cu articolul 151, se ţine o evidenţă în dosarul achiziţiei. ART. 170 Decizia de atribuire şi informarea candidaţilor sau a ofertanţilor (1) Ordonatorul de credite responsabil decide cu privire la candidatul sau la ofertantul căruia urmează să i se atribuie contractul, în conformitate cu criteriile de selecţie şi de atribuire precizate în documentele achiziţiei. (2) Autoritatea contractantă notifică tuturor candidaţilor sau ofertanţilor ale căror cereri de participare sau oferte au fost respinse motivele pe care s-a întemeiat decizia, precum şi data la care expiră perioadele de aşteptare menţionate la articolul 175 alineatul (2) şi la articolul 178 alineatul (1). Pentru atribuirea unor contracte specifice în temeiul unui contract-cadru care prevede reluarea procedurii concurenţiale, autoritatea contractantă informează ofertanţii cu privire la rezultatul evaluării. (3) Autoritatea contractantă informează fiecare ofertant care nu se află într-o situaţie de excludere menţionată la articolul 136 alineatul (1), care nu este respins în temeiul articolului 141, a cărui ofertă este conformă cu documentele achiziţiei şi care formulează o cerere în scris, cu privire la oricare dintre următoarele: (a) numele ofertantului sau, în cazul unui contract-cadru, al ofertanţilor cărora li se atribuie contractul şi, cu excepţia cazului unui contract specific atribuit în temeiul unui contract-cadru care prevede reluarea procedurii concurenţiale, caracteristicile şi avantajele relative ale ofertei câştigătoare, preţul plătit sau valoarea contractului, după caz; (b) evoluţia negocierilor şi a dialogului cu ofertanţii. Cu toate acestea, autoritatea contractantă poate decide să nu divulge anumite informaţii în situaţia în care divulgarea acestora ar împiedica asigurarea respectării legii, ar contraveni interesului public, ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale operatorilor economici sau ar denatura concurenţa loială dintre aceştia. ART. 171 Anularea procedurii de achiziţii Înainte de semnarea contractului, autoritatea contractantă poate anula procedura de achiziţii, fără ca ofertanţii sau candidaţii să aibă dreptul de a solicita despăgubiri. Decizia se motivează şi se aduce la cunoştinţa candidaţilor sau a ofertanţilor în cel mai scurt timp posibil. ART. 172 Executarea şi modificările contractului (1) Executarea contractului nu începe înainte ca acesta să fie semnat. (2) Autoritatea contractantă poate modifica un contract sau un contract-cadru fără a iniţia o procedură de achiziţii numai în cazurile prevăzute la alineatul (3) şi cu condiţia ca modificările să nu afecteze obiectul contractului sau al contractului-cadru. (3) Un contract, un contract-cadru sau un contract specific atribuit în temeiul unui contract-cadru poate fi modificat fără o nouă procedură de achiziţii în oricare dintre cazurile următoare: (a) pentru lucrări, produse sau servicii suplimentare asigurate de contractantul iniţial care au devenit necesare şi care nu au fost incluse în procedura de achiziţii iniţială, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile următoare: (i) contractantul nu poate fi schimbat din motive tehnice care ţin de cerinţele de înlocuire sau interoperabilitate cu echipamentele, serviciile sau instalaţiile existente; (ii) schimbarea contractantului ar determina o creştere substanţială a costurilor suportate de autoritatea contractantă; (iii) orice creştere a preţului, inclusiv valoarea cumulată netă a modificărilor succesive, nu depăşeşte 50 % din valoarea iniţială a contractului; (b) atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile următoare: (i) necesitatea modificării a survenit în urma unor circumstanţe pe care o autoritate contractantă care acţionează cu diligenţă nu ar fi putut să le prevadă; (ii) orice creştere a preţului nu depăşeşte 50 % din valoarea iniţială a contractului; (c) dacă valoarea modificării se situează sub pragurile următoare: (i) pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1) şi la punctul 38 din anexa I în domeniul acţiunilor externe aplicabile la momentul modificării; şi (ii) 10 % din valoarea iniţială a contractului în cazul contractelor de achiziţii publice de servicii şi de produse şi al contractelor de concesiune de lucrări sau servicii şi 15 % din valoarea iniţială a contractului în cazul contractelor de achiziţii publice de lucrări; (d) dacă sunt îndeplinite ambele condiţii următoare: (i) cerinţele minime ale procedurii iniţiale de achiziţii nu se modifică; (ii) orice modificare ulterioară a valorii respectă condiţiile stabilite la prezentul paragraf litera (c), în afara cazului în care o astfel de modificare a valorii rezultă din aplicarea strictă a documentelor achiziţiei sau a dispoziţiilor contractuale. La stabilirea valorii iniţiale a contractului nu se iau în calcul revizuirile de preţuri. Valoarea cumulată netă a mai multor modificări succesive efectuate în temeiul primului paragraf litera (c) nu depăşeşte niciunul dintre pragurile menţionate la litera respectivă. Autoritatea contractantă aplică măsurile de publicitate ex post prevăzute la articolul 163. ART. 173 Garanţii de bună execuţie şi garanţii sub forma reţinerii unei sume de bani (1) O garanţie de bună execuţie se ridică la maximum 10 % din valoarea totală a contractului. Aceasta se eliberează integral după recepţia finală a lucrărilor, a produselor sau a serviciilor complexe, într-un termen stabilit în conformitate cu articolul 116 alineatul (1) şi care urmează să fie precizat în contract. Aceasta poate fi eliberată parţial sau integral în momentul recepţiei provizorii a lucrărilor, a produselor sau a serviciilor complexe. (2) O garanţie sub forma reţinerii unei sume de bani echivalente cu maximum 10 % din valoarea totală a contractului se poate constitui prin deduceri din plăţile intermediare, în momentul în care şi pe măsură ce acestea se efectuează, sau printr-o deducere din plata finală. Autoritatea contractantă stabileşte cuantumul garanţiei sub forma reţinerii unei sume de bani care trebuie să fie proporţional cu riscurile identificate în legătură cu executarea contractului, ţinând cont de obiectul său, precum şi de clauzele comerciale uzuale aplicabile sectorului în cauză. O garanţie sub forma reţinerii unei sume de bani nu se utilizează într-un contract în cazul în care s-a solicitat o garanţie de bună execuţie care nu a fost eliberată. (3) Sub rezerva aprobării de către autoritatea contractantă, contractantul poate solicita înlocuirea garanţiei sub forma reţinerii unei sume de bani cu un alt tip de garanţie menţionată la articolul 152. (4) Autoritatea contractantă eliberează garanţia sub forma reţinerii unei sume de bani după expirarea perioadei de răspundere contractuală, într-un termen stabilit în conformitate cu articolul 116 alineatul (1) şi care urmează să fie precizat în contract. CAP. 2 Dispoziţii aplicabile contractelor atribuite de instituţiile Uniunii în nume propriu ART. 174 Autoritatea contractantă (1) Instituţiile Uniunii, agenţiile executive şi organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 sunt considerate autorităţi contractante în ceea ce priveşte contractele atribuite în nume propriu, cu excepţia cazului în care efectuează o achiziţie de la un organism central de achiziţie. Departamentele instituţiilor Uniunii nu sunt considerate autorităţi contractante dacă încheie între ele acorduri la nivel de servicii. Instituţiile Uniunii care sunt considerate autorităţi contractante în conformitate cu primul paragraf deleagă, în conformitate cu articolul 60, competenţele necesare exercitării funcţiei de autoritate contractantă. (2) Fiecare ordonator de credite delegat sau subdelegat din cadrul fiecărei instituţii a Uniunii evaluează dacă s-au atins pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1). ART. 175 Praguri aplicabile şi perioada de aşteptare (1) Pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice şi a contractelor de concesiune, autoritatea contractantă respectă pragurile prevăzute la articolul 4 literele (a) şi (b) din Directiva 2014/24/UE în momentul selectării unei proceduri menţionate la articolul 164 alineatul (1) din prezentul regulament. Pragurile respective determină măsurile de publicitate stabilite la articolul 163 alineatele (1) şi (2) din prezentul regulament. (2) Sub rezerva excepţiilor şi a condiţiilor specificate în anexa I la prezentul regulament, în cazul contractelor ale căror valori depăşesc pragurile menţionate la alineatul (1), autoritatea contractantă nu semnează contractul sau contractul-cadru cu ofertantul declarat câştigător decât după expirarea unei perioade de aşteptare. (3) Perioada de aşteptare are o durată de 10 zile atunci când se utilizează mijloace electronice de comunicare şi de 15 zile când se utilizează alte mijloace. ART. 176 Norme privind accesul la procedurile de achiziţii (1) Participarea la procedurile de achiziţii este deschisă, în condiţii egale, tuturor persoanelor fizice şi juridice care se încadrează în domeniul de aplicare al tratatelor şi tuturor persoanelor fizice şi juridice dintr-o ţară terţă care a încheiat un acord special cu Uniunea în domeniul achiziţiilor, în condiţiile stabilite într-un astfel de acord. Se permite, de asemenea, participarea organizaţiilor internaţionale. (2) În scopul articolului 160 alineatul (4), JRC este considerat persoană juridică stabilită într-un stat membru. ART. 177 Normele în materie de achiziţii ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului În cazul în care se aplică Acordul multilateral privind achiziţiile publice încheiat în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului, procedura de achiziţii este deschisă şi operatorilor economici stabiliţi în statele care au ratificat acordul menţionat, în condiţiile prevăzute de acesta. CAP. 3 Dispoziţii aplicabile achiziţiilor din domeniul acţiunilor externe ART. 178 Achiziţii pentru acţiuni externe (1) Dispoziţiile generale referitoare la achiziţii prevăzute în capitolul 1 din prezentul titlu se aplică contractelor reglementate de prezentul capitol, sub rezerva dispoziţiilor speciale referitoare la modalităţile de atribuire a contractelor externe prevăzute în capitolul 3 din anexa I. Articolele 174-177 nu se aplică în cazul achiziţiilor care fac obiectul prezentului capitol. Sub rezerva excepţiilor şi a condiţiilor specificate în anexa I, autoritatea contractantă nu semnează contractul sau contractul-cadru cu ofertantul declarat câştigător decât după expirarea unei perioade de aşteptare. Perioada de aşteptare are o durată de 10 zile atunci când se utilizează mijloace electronice de comunicare şi de 15 zile atunci când se utilizează alte mijloace. Articolul 163, articolul 164 alineatul (1) literele (a) şi (b) şi al doilea paragraf de la prezentul alineat se aplică numai pentru sume de minimum: (a) 300 000 EUR pentru contractele de achiziţii de servicii şi de produse; (b) 5 000 000 EUR pentru contractele de achiziţii de lucrări. (2) Prezentul capitol se aplică: (a) achiziţiilor în cazul cărora Comisia nu atribuie contracte în nume propriu; (b) achiziţiilor efectuate de persoane sau entităţi care execută fonduri ale Uniunii în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c), în cazul în care se prevede acest lucru în acordurile de contribuţie sau de finanţare menţionate la articolul 154. (3) Procedurile de achiziţii se stabilesc în acordurile de finanţare menţionate la articolul 158. (4) Prezentul capitol nu se aplică acţiunilor din cadrul actelor de bază sectoriale referitoare la ajutorul pentru crize umanitară, operaţiuni de protecţie civilă şi operaţiuni de ajutor umanitar. ART. 179 Norme privind accesul la achiziţiile din domeniul acţiunilor externe (1) Participarea la procedurile de achiziţii este deschisă, în condiţii egale, tuturor persoanelor care se încadrează în domeniul de aplicare al tratatelor şi oricărei alte persoane fizice sau juridice în conformitate cu dispoziţiile specifice din actele de bază care reglementează domeniul de cooperare în cauză. Se permite, de asemenea, participarea organizaţiilor internaţionale. (2) Se poate decide ca, în circumstanţe excepţionale justificate în mod corespunzător de către ordonatorul de credite competent, să se permită cetăţenilor unor ţări terţe, alţii decât cei menţionaţi la prezentul articol alineatul (1), să participe la proceduri de ofertare pentru contracte. (3) În cazul în care se aplică un acord privind extinderea pieţei de achiziţii de bunuri şi servicii la care Uniunea este parte, procedurile de achiziţii pentru contractele finanţate din buget sunt deschise şi persoanelor fizice şi juridice stabilite în ţări terţe, altele decât cele menţionate la alineatele (1) şi (2), în condiţiile prevăzute în acordul respectiv. TITLUL VIII GRANTURI CAP. 1 Domeniul de aplicare şi forma granturilor ART. 180 Domeniul de aplicare şi forma granturilor (1) Prezentul titlu se aplică granturilor acordate în cadrul gestiunii directe. (2) Granturile pot fi acordate pentru a finanţa următoarele: (a) o acţiune destinată să contribuie la realizarea unui obiectiv de politică al Uniunii („grant pentru acţiuni”); (b) funcţionarea unui organism care urmăreşte un obiectiv care se înscrie în cadrul unei politici a Uniunii şi susţine această politică („granturi de funcţionare”). Granturile de funcţionare iau forma unei contribuţii financiare la programul de lucru al organismului menţionat la primul paragraf litera (b). (3) Granturile pot lua oricare dintre formele prevăzute la articolul 125 alineatul (1). În cazul în care grantul ia forma finanţării nelegate de costuri în temeiul articolului 125 alineatul (1) primul paragraf litera (a): (a) dispoziţiile referitoare la eligibilitate şi la verificarea costurilor prevăzute în prezentul titlu, în special articolele 182, 184 şi 185, articolul 186 alineatele (2), (3) şi (4), articolul 190, articolul 191 alineatul (3) şi articolul 203 alineatul (4) nu se aplică; (b) în ceea ce priveşte articolul 181, se aplică numai procedura şi cerinţele menţionate la alineatele (2) şi (3) de la articolul menţionat, alineatul (4) primul paragraf literele (a), şi (d) şi al doilea paragraf, precum şi alineatul (5) de la articolul menţionat. (4) Fiecare instituţie a Uniunii poate acorda contracte de achiziţii publice sau granturi pentru activităţi de comunicare. Granturile se pot acorda în cazul în care utilizarea achiziţiilor nu este adecvată din cauza naturii activităţilor. (5) JRC poate primi finanţări din alte credite decât cele pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică pentru participarea sa la proceduri de acordare de granturi finanţate integral sau parţial din buget. În astfel de cazuri, articolul 198 alineatul (4), în ceea ce priveşte capacitatea financiară, şi articolul 196 alineatul (1) literele (a)-(d) nu se aplică. ART. 181 Sumele forfetare, costurile unitare şi finanţarea la rate forfetare (1) În cazul în care grantul ia forma sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a finanţării la rate forfetare, după cum se menţionează la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (c), (d) sau (e), se aplică prezentul titlu, cu excepţia dispoziţiilor sau a părţilor de dispoziţii referitoare la verificarea costurilor eligibile suportate efectiv. (2) Atunci când este posibil şi adecvat, sumele forfetare, costurile unitare sau ratele forfetare se stabilesc în aşa fel încât să permită plata acestora după obţinerea de performanţe şi/sau rezultate concrete. (3) Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în actul de bază, utilizarea sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a finanţării la rate forfetare este autorizată printr-o decizie a ordonatorului de credite responsabil, care acţionează în conformitate cu normele interne ale instituţiei Uniunii în cauză. (4) Decizia de autorizare conţine cel puţin următoarele: (a) justificarea adecvării acestor forme de finanţare din perspectiva naturii acţiunilor sau a programelor de lucru sprijinite, precum şi a riscurilor de nereguli şi fraudă şi a costurilor controalelor; (b) identificarea costurilor sau a categoriilor de costuri acoperite de sumele forfetare, de costurile unitare sau de finanţarea la rate forfetare, care se consideră eligibile în conformitate cu articolul 186 alineatul (3) literele (c), (e) şi (f) şi cu articolul 186 alineatul (4) şi din care se exclud costurile neeligibile în temeiul normelor aplicabile ale Uniunii; (c) descrierea metodelor de stabilire a sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a finanţării la rate forfetare. Metodele respective se bazează pe unul dintre următoarele elemente: (i) date statistice, mijloace obiective similare sau avizul unui expert furnizat de experţi disponibili la nivel intern sau dobândit în conformitate cu normele aplicabile; sau (ii) o abordare diferenţiată în funcţie de beneficiar, bazată pe date istorice certificate sau verificabile ale beneficiarului ori pe practicile sale obişnuite de contabilitate analitică; (d) în cazul în care este posibil, condiţiile esenţiale care determină plata, inclusiv, după caz, obţinerea de performanţe şi/sau rezultate; (e) în cazul în care sumele forfetare, costurile unitare şi ratele forfetare nu se bazează pe performanţe şi/sau pe rezultate, o justificare privind motivul pentru care o abordare bazată pe performanţe şi/sau pe rezultate nu este posibilă sau adecvată. Metodele menţionate la primul paragraf litera (c) asigură: (a) respectarea principiului bunei gestiuni financiare, în special caracterul adecvat al cuantumurilor respective în ceea ce priveşte performanţele şi/sau rezultatele obligatorii ţinând seama de veniturile preconizate a fi generate de acţiuni sau de programele de lucru; (b) respectarea rezonabilă a principiilor cofinanţării şi al evitării dublei finanţări. (5) Decizia de autorizare se aplică pe durata programului sau a programelor, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în decizia respectivă. Decizia de autorizare poate acoperi utilizarea sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a ratelor forfetare aplicabile mai multor programe de finanţare specifice în cazul în care natura activităţilor sau a cheltuielilor permite o abordare comună. În astfel de cazuri, decizia de autorizare poate fi adoptată de: (a) ordonatorii de credite competenţi, în cazul în care toate activităţile vizate se încadrează în domeniul lor de competenţă; (b) Comisie, în cazul în care acest lucru este adecvat având în vedere natura activităţilor sau a cheltuielilor ori numărul de ordonatori de credite vizaţi. (6) Ordonatorul de credite competent poate autoriza sau impune, sub formă de rate forfetare, finanţarea costurilor indirecte ale beneficiarului până la cel mult 7 % din costurile directe totale eligibile ale acţiunii. O rată forfetară mai ridicată poate fi autorizată printr-o decizie motivată a Comisiei. Ordonatorul de credite competent raportează în raportul anual de activitate menţionat la articolul 74 alineatul (9) cu privire la orice astfel de decizie adoptată, rata forfetară autorizată şi motivele care au stat la baza deciziei. (7) Proprietarii de IMM-uri şi alte persoane fizice care nu primesc salariu pot declara drept eligibile costurile cu personalul ocazionate de activitatea desfăşurată de ei înşişi în cadrul unei acţiuni sau al unui program de lucru, pe baza costurilor unitare autorizate în conformitate cu alineatele (1)-(6). (8) Beneficiarii pot declara costurile cu personalul pentru activitatea desfăşurată de voluntari în cadrul unei acţiuni sau al unui program de lucru, pe baza costurilor unitare autorizate în conformitate cu alineatele (1)-(6). ART. 182 Sume forfetare unice (1) O sumă forfetară astfel cum este menţionată la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (d) poate acoperi toate costurile eligibile ale unei acţiuni sau ale unui program de lucru („sumă forfetară unică”). (2) În conformitate cu articolul 181 alineatul (4), sumele forfetare unice pot fi determinate pe baza bugetului estimat al acţiunii sau al programului de lucru. Un buget astfel estimat trebuie să respecte principiile economiei, eficienţei şi eficacităţii. Respectarea acestor principii se verifică ex ante la momentul evaluării cererii de grant. (3) La autorizarea sumelor forfetare unice, ordonatorul de credite competent respectă articolul 181. ART. 183 Verificări şi controale asupra beneficiarilor referitoare la sumele forfetare, costurile unitare şi ratele forfetare (1) Cel târziu înainte de plata soldului, ordonatorul de credite competent verifică îndeplinirea condiţiilor care determină plata sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a finanţării la rate forfetare, inclusiv, dacă este necesar, obţinerea de performanţe şi/sau de rezultate. În plus, îndeplinirea condiţiilor respective poate fi supusă unor controale ex post. Cuantumul sumelor forfetare, al costurilor unitare sau al finanţării la rate forfetare, stabilit ex ante prin aplicarea metodei autorizate de către ordonatorul de credite competent sau de către Comisie în conformitate cu articolul 181, nu se contestă în cursul controalelor ex post. Acest lucru nu aduce atingere dreptului ordonatorului de credite competent de a verifica îndeplinirea condiţiilor care determină plata, astfel cum se menţionează la primul paragraf de la prezentul alineat, şi de a reduce grantul în conformitate cu articolul 131 alineatul (4) în cazul în care condiţiile respective nu sunt îndeplinite sau în caz de nereguli, de fraudă sau de încălcare a altor obligaţii. În cazul în care sumele forfetare, costurile unitare sau ratele forfetare se stabilesc pe baza practicilor obişnuite de contabilitate analitică ale beneficiarului, se aplică articolul 185 alineatul (2). (2) Frecvenţa şi domeniul de aplicare ale verificărilor şi controalelor pot depinde, printre altele, de natura acţiunii sau de beneficiar, inclusiv de neregulile sau fraudele din trecut care pot fi imputate beneficiarului respectiv. (3) Condiţiile care determină plata sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a finanţării la rate forfetare nu impun raportarea costurilor suportate efectiv de beneficiar. (4) Plata grantului pe baza sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a finanţării la rate forfetare nu aduce atingere dreptului de acces al beneficiarilor la documentele statutare în scopurile menţionate la articolele 129 şi 184. (5) În scopul verificărilor şi al controalelor menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, se aplică articolul 186 alineatul (3) literele (a) şi (b). ART. 184 Evaluarea periodică a sumelor forfetare, a costurilor unitare sau ratelor forfetare Metoda de stabilire a sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a ratelor forfetare, datele subiacente şi cuantumurile rezultate, precum şi caracterul adecvat al acestor cuantumuri din perspectiva performanţelor şi/sau a rezultatelor obţinute, se evaluează periodic şi, dacă este cazul, se ajustează în conformitate cu articolul 181. Frecvenţa şi domeniul de aplicare ale evaluărilor depind de evoluţia şi natura costurilor, în special, ţinându-se seama de modificările substanţiale ale preţurilor pieţei şi de alte circumstanţe relevante. ART. 185 Practicile obişnuite de contabilitate analitică ale beneficiarului (1) În cazul în care se autorizează recurgerea la practicile obişnuite de contabilitate analitică ale beneficiarului, ordonatorul de credite competent poate evalua conformitatea acestor practici cu condiţiile prevăzute la articolul 181 alineatul (4). Evaluarea respectivă poate fi efectuată ex ante sau prin utilizarea unei strategii corespunzătoare de controale ex post. (2) În cazul în care conformitatea practicilor obişnuite de contabilitate analitică ale beneficiarului cu condiţiile prevăzute la articolul 181 alineatul (4) se stabileşte ex ante, cuantumul sumelor forfetare, al costurilor unitare sau al finanţării la rate forfetare, stabilit prin aplicarea practicilor respective, nu se contestă în cursul controalelor ex post. Acest lucru nu aduce atingere dreptului ordonatorului de credite competent de a reduce grantul în conformitate cu articolul 131 alineatul (4). (3) Ordonatorul de credite competent poate considera că practicile obişnuite de contabilitate analitică ale beneficiarului respectă condiţiile prevăzute la articolul 181 alineatul (4) dacă sunt acceptate de autorităţile naţionale în cadrul unor sisteme de finanţare comparabile. ART. 186 Costurile eligibile (1) Granturile nu depăşesc un plafon global exprimat ca valoare absolută („cuantumul maxim al grantului”) care se stabileşte pe baza: (a) cuantumului total al fondurilor care nu sunt legate de costuri în cazul menţionat la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (a); (b) costurilor eligibile estimate, acolo unde este posibil, în cazul menţionat la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (b); (c) cuantumului total al costurilor eligibile estimate, stabilit în mod clar în prealabil sub forma unor sume forfetare, costuri unitare sau rate forfetare astfel cum se menţionează la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf literele (c), (d) şi (e). Fără a aduce atingere actului de bază, granturile pot fi exprimate şi ca procent din costurile eligibile estimate, în cazul în care grantul ia forma precizată la primul paragraf litera (b), sau ca procent din sumele forfetare, costurile unitare sau finanţările la rate forfetare menţionate la primul paragraf litera (c). În cazul în care grantul ia forma precizată la primul paragraf litera (b) de la prezentul alineat şi în cazul în care, date fiind particularităţile unei acţiuni, grantul poate fi exprimat doar ca valoare absolută, verificarea costurilor eligibile se efectuează în conformitate cu articolul 155 alineatul (4) şi, acolo unde este cazul, articolul 155 alineatul (5). (2) Fără a aduce atingere ratei maxime de cofinanţare precizate în actul de bază: (a) grantul nu depăşeşte costurile eligibile; (b) în cazul în care grantul ia forma precizată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) şi în cazul în care costurile eligibile estimate includ costurile aferente activităţii voluntarilor menţionate la articolul 181 alineatul (8), grantul nu depăşeşte costurile eligibile estimate, altele decât costurile aferente activităţii voluntarilor. (3) Costurile eligibile suportate efectiv de beneficiar, astfel cum sunt menţionate la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (b), îndeplinesc cumulativ următoarele criterii: (a) sunt suportate pe durata acţiunii sau a programului de lucru, cu excepţia costurilor legate de rapoartele finale şi de certificatele de audit; (b) sunt indicate în bugetul general total estimat al acţiunii sau al programului de lucru; (c) sunt necesare pentru punerea în aplicare a acţiunii sau a programului de lucru care face obiectul grantului; (d) pot fi identificate şi verificate, în special fiind înregistrate în contabilitatea beneficiarului şi stabilite în conformitate cu standardele contabile aplicabile în ţara în care este stabilit beneficiarul şi cu practicile obişnuite de contabilitate analitică ale beneficiarului; (e) respectă dispoziţiile legislaţiei fiscale şi sociale aplicabile; (f) sunt rezonabile şi justificate şi respectă principiile bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce priveşte economia şi eficienţa. (4) În cererile de propuneri se precizează categoriile de costuri considerate eligibile pentru finanţare din partea Uniunii. Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în actul de bază şi în completarea alineatului (3) din prezentul articol, următoarele categorii de costuri sunt eligibile atunci când sunt declarate eligibile de către ordonatorul de credite competent în cadrul cererii de propuneri: (a) costurile legate de garanţia de prefinanţare depusă de beneficiar, atunci când garanţia respectivă este solicitată de către ordonatorul de credite competent în conformitate cu articolul 152 alineatul (1); (b) costurile legate de certificatele privind situaţiile financiare şi rapoartele de verificare operaţională, atunci când astfel de certificate sau rapoarte sunt solicitate de către ordonatorul de credite competent; (c) TVA-ul, atunci când este nerecuperabil în temeiul legislaţiei naţionale privind TVA-ul şi este plătit de un alt beneficiar decât o persoană neimpozabilă în sensul articolului 13 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2006/112/CE a Consiliului (56); (d) costurile de amortizare, cu condiţia ca acestea să fie suportate efectiv de beneficiar; (e) costurile salariale ale personalului administraţiilor naţionale, în măsura în care aceste costuri corespund costului activităţilor pe care autoritatea publică respectivă nu le-ar desfăşura dacă nu s-ar derula proiectul în cauză. În sensul celui de al doilea paragraf litera (c): (a) TVA-ul este considerat nerecuperabil dacă, în conformitate cu legislaţia naţională, se poate atribui oricăreia dintre următoarele activităţi: (i) activităţile scutite fără drept de deducere; (ii) activităţile care nu intră în sfera de aplicare a TVA-ului; (iii) activităţile astfel cum sunt menţionate la punctul (i) sau (ii) pentru care TVA-ul nu este deductibil, dar este rambursat prin intermediul unor sisteme specifice de rambursare sau al unor fonduri de compensare care nu sunt menţionate în Directiva 2006/112/CE, chiar dacă sistemul sau fondul respectiv este instituit prin legislaţia naţională privind TVA-ul; (b) TVA-ul aferent activităţilor enumerate la articolul 13 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE este considerat ca fiind plătit de un alt beneficiar decât o persoană neimpozabilă în sensul articolului 13 alineatul (1) primul paragraf din directiva respectivă, indiferent dacă activităţile respective sunt considerate de statul membru în cauză ca activităţi desfăşurate de către organisme de drept public care acţionează în calitate de autorităţi publice; ART. 187 Entităţi afiliate şi beneficiari unici (1) În scopul prezentului titlu, următoarele entităţi sunt considerate entităţi afiliate beneficiarului: (a) entităţile care formează beneficiarul unic, în conformitate cu alineatul (2); (b) entităţile care îndeplinesc criteriile de eligibilitate, care nu se află într-una dintre situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (1) şi la articolul 141 alineatul (1) şi care au o legătură cu beneficiarul, în special o legătură juridică sau de capital, care nu este nici limitată la acţiune, nici stabilită în scopul unic al punerii în aplicare a acţiunii respective. Titlul V capitolul 2 secţiunea 2 se aplică şi entităţilor afiliate. (2) În cazul în care mai multe entităţi îndeplinesc criteriile pentru a primi un grant şi formează împreună o entitate, respectiva entitate poate fi tratată ca beneficiar unic, inclusiv atunci când entitatea este înfiinţată în mod special pentru punerea în aplicare a acţiunii care urmează să fie finanţată prin intermediul grantului. (3) Cu excepţia cazului în care se prevede altfel în cererea de propuneri, entităţile afiliate unui beneficiar pot participa la punerea în aplicare a acţiunii, cu condiţia ca ambele condiţii să fie îndeplinite: (a) entităţile în cauză sunt identificate în acordul de grant; (b) entităţile în cauză respectă normele aplicabile beneficiarului în temeiul acordului de grant în ceea ce priveşte: (i) eligibilitatea costurilor sau a condiţiilor care declanşează plata; (ii) drepturile de verificare şi audit ale Comisiei, ale OLAF şi ale Curţii de Conturi. Costurile suportate de către aceste entităţi pot fi acceptate drept costuri eligibile suportate efectiv sau pot fi acoperite prin sumele forfetare, costurile unitare şi finanţarea la rate forfetare. CAP. 2 Principii ART. 188 Principii generale aplicabile granturilor Granturile sunt supuse principiilor: (a) egalităţii de tratament; (b) transparenţei; (c) cofinanţării; (d) acordării necumulative şi evitării dublei finanţări; (e) neretroactivităţii; (f) nonprofitului. ART. 189 Transparenţă (1) Granturile se acordă în urma publicării de cereri de propuneri, cu excepţia cazurilor menţionate la articolul 195. (2) Toate granturile acordate în cursul unui exerciţiu financiar se publică în conformitate cu articolul 38 alineatele (1)-(4). (3) În urma publicării menţionate la alineatele (1) şi (2), la solicitarea Parlamentului European şi a Consiliului, Comisia le transmite acestora un raport privind: (a) numărul de solicitanţi din exerciţiul financiar precedent; (b) numărul şi procentajul de cereri câştigătoare pentru fiecare cerere de propuneri; (c) durata medie a procedurii de la data încheierii cererii de propuneri până la data acordării grantului; (d) numărul şi valoarea granturilor pentru care publicarea ex post nu a avut loc în exerciţiul financiar precedent, în conformitate cu articolul 38 alineatul (4); (e) orice grant acordat instituţiilor financiare, inclusiv BEI sau FEI, în conformitate cu articolul 195 primul paragraf litera (g). ART. 190 Cofinanţare (1) Granturile implică o cofinanţare. Ca urmare, resursele necesare pentru desfăşurarea acţiunii sau a programului de lucru nu sunt furnizate integral de grant. Cofinanţarea poate fi asigurată sub forma resurselor proprii ale beneficiarului, a veniturilor generate de acţiunea sau programul de lucru ori a contribuţiilor financiare sau în natură din partea unor terţi. (2) Contribuţiile în natură din partea unor terţi sub forma activităţii voluntarilor, cărora li se atribuie o valoare în conformitate cu articolul 181 alineatul (8), se prezintă drept costuri eligibile în bugetul estimat. Acestea se prezintă separat de alte costuri eligibile. Activitatea voluntarilor poate însemna până la 50 % din cofinanţare. Pentru calcularea respectivului procent, contribuţiile în natură şi alte cofinanţări se bazează pe estimări furnizate de solicitant. Alte contribuţii în natură din partea unor terţi se prezintă separat de contribuţiile la costurile eligibile în bugetul estimat. Valoarea lor aproximativă se indică în bugetul estimat şi nu poate fi modificată ulterior. (3) Prin derogare de la alineatul (1), o acţiune externă poate fi finanţată integral prin grant dacă acest lucru este esenţial pentru punerea sa în aplicare. În acest caz, se furnizează o justificare în decizia de acordare. (4) Prezentul articol nu se aplică în cazul subvenţiilor pentru dobândă şi al subvenţiilor pentru comisioanele de garantare. ART. 191 Principiul acordării necumulative şi interzicerea dublei finanţări (1) Aceleiaşi acţiuni i se poate acorda un singur grant alocat din buget în favoarea aceluiaşi beneficiar, cu excepţia cazurilor în care actele de bază relevante dispun altfel. Unui beneficiar i se poate acorda din buget un singur grant de funcţionare pe exerciţiu financiar. O acţiune poate fi finanţată în comun din linii bugetare separate de mai mulţi ordonatori de credite competenţi. (2) Solicitantul informează de îndată ordonatorii de credite cu privire la cererile şi granturile multiple pentru aceeaşi acţiune sau acelaşi program de lucru. (3) Aceleaşi costuri nu pot fi finanţate în niciun caz de două ori din buget. (4) În ceea ce priveşte următoarele tipuri de sprijin, alineatele (1) şi (2) nu se aplică şi, după caz, Comisia poate decide să nu verifice dacă aceleaşi costuri au fost finanţate de două ori: (a) sprijinul pentru studii, cercetare, formare profesională sau educaţie plătit persoanelor fizice; (b) sprijinul direct plătit persoanelor fizice aflate în nevoie, cum ar fi şomerii şi refugiaţii. ART. 192 Principiul nonprofitului (1) Granturile nu au scopul sau efectul de a produce profit în contextul acţiunii sau al programului de lucru al beneficiarului („principiul nonprofitului”). (2) În sensul alineatului (1), profitul se defineşte drept un surplus, calculat la plata soldului, de încasări faţă de costurile eligibile ale acţiunii sau ale programului de lucru, în cazul în care încasările se limitează la grantul Uniunii şi la veniturile generate de respectiva acţiune sau de respectivul program de lucru. În cazul unui grant de funcţionare, cuantumurile destinate constituirii de rezerve nu sunt luate în considerare pentru verificarea conformităţii cu principiul nonprofitului. (3) Alineatul (1) nu se aplică: (a) acţiunilor care au ca obiectiv consolidarea capacităţii financiare a beneficiarului sau acţiunilor care generează venit pentru a le asigura continuitatea după perioada de finanţare din partea Uniunii prevăzută în acordul de grant; (b) sprijinului pentru studii, cercetare, formare profesională sau educaţie plătit persoanelor fizice şi altor modalităţi de sprijin direct plătit persoanelor fizice aflate în nevoie, cum ar fi şomerii şi refugiaţii; (c) acţiunilor implementate de organizaţiile nonprofit; (d) granturilor sub forma menţionată la articolul 125 alineatul (1) primul paragraf litera (a); (e) granturilor de valoare mică. (4) În cazul în care se obţine profit, Comisia are dreptul să recupereze procentajul din profit corespunzător contribuţiei Uniunii la costurile eligibile suportate efectiv de beneficiar pentru a realiza acţiunea sau programul de lucru. ART. 193 Principiul neretroactivităţii (1) Cu excepţia cazului în care se prevede altfel la prezentul articol, granturile nu se acordă retroactiv. (2) Se poate acorda un grant pentru o acţiune deja începută numai în cazul în care solicitantul poate demonstra necesitatea demarării acţiunii înainte de semnarea acordului de grant. În astfel de cazuri, costurile suportate înainte de data depunerii cererii de grant nu sunt eligibile, cu excepţia: (a) unor cazuri excepţionale justificate corespunzător prevăzute în actul de bază sau (b) unui caz de extremă urgenţă pentru măsurile menţionate la articolul 195 primul paragraf litera (a) sau (b), situaţie în care o intervenţie timpurie a Uniunii ar fi de importanţă majoră. În cazul menţionat la al doilea paragraf litera (b), costurile suportate de beneficiar înainte de data depunerii cererii sunt eligibile pentru finanţare din partea Uniunii în următoarele condiţii: (a) motivele care stau la baza acestei derogări au fost justificate în mod corespunzător de către ordonatorul de credite competent; (b) în acordul de grant, data de eligibilitate se stabileşte în mod explicit înainte de data depunerii cererilor. Ordonatorul de credite delegat raportează cu privire la fiecare dintre cazurile menţionate în prezentul alineat la rubrica „Derogări de la principiul neretroactivităţii în temeiul articolului 193 din Regulamentul financiar” în raportul anual de activitate menţionat la articolul 74 alineatul (9). (3) Nu se pot acorda retroactiv granturi pentru acţiuni deja încheiate. (4) În cazul granturilor de funcţionare, acordul de grant se semnează în termen de patru luni de la începutul exerciţiului financiar al beneficiarului. Costurile anterioare datei de depunere a cererii de grant sau anterioare începutului exerciţiului financiar al beneficiarului nu sunt eligibile pentru finanţare. Prima tranşă se plăteşte beneficiarului în termen de 30 de zile calendaristice de la semnarea acordului de grant. CAP. 3 Procedura de acordare a grantului şi acordul de grant ART. 194 Conţinutul şi publicarea cererilor de propuneri (1) În cererile de propuneri se precizează: (a) obiectivele urmărite; (b) criteriile de eligibilitate, excludere, selecţie şi acordare, precum şi documentele justificative relevante; (c) modalităţile de acordare a finanţării din partea Uniunii, specificându-se toate tipurile de contribuţii ale Uniunii, în special formele grantului; (d) modalităţile şi data-limită de depunere a propunerilor; (e) data planificată până la care toţi solicitanţii vor fi informaţi despre rezultatul evaluării cererii lor şi data orientativă pentru semnarea acordurilor de grant. (2) Datele menţionate la alineatul (1) litera (e) se stabilesc pe baza următoarelor perioade: (a) pentru informarea tuturor solicitanţilor cu privire la rezultatul evaluării cererii lor, maximum şase luni de la data-limită de depunere a propunerilor complete; (b) pentru semnarea acordurilor de grant cu solicitanţii, maximum trei luni de la data informării solicitanţilor selectaţi. Perioadele respective se pot ajusta pentru a ţine seama de orice interval de timp necesar pentru a respecta procedurile speciale care pot fi impuse prin actul de bază în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 şi se pot depăşi în cazuri excepţionale, justificate în mod corespunzător, în special în cazul acţiunilor complexe, atunci când există un număr mare de propuneri sau întârzieri imputabile solicitanţilor. Ordonatorul de credite delegat prezintă în cadrul raportului său anual de activitate intervalul de timp mediu necesar pentru informarea solicitanţilor şi semnarea acordurilor de grant. În cazul în care perioadele menţionate la primul paragraf sunt depăşite, ordonatorul de credite delegat prezintă motivele depăşirii şi propune acţiuni de remediere atunci când depăşirea nu este justificată în mod corespunzător în conformitate cu al doilea paragraf. (3) Cererile de propuneri se publică pe site-urile instituţiilor Uniunii şi prin orice alt mijloc adecvat, inclusiv în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în cazul în care este necesar să se asigure publicitate suplimentară în rândul potenţialilor beneficiari. Cererile de propuneri pot fi publicate sub rezerva adoptării deciziei de finanţare menţionate la articolul 110, inclusiv în exerciţiul care precedă execuţia bugetară. Orice modificare a conţinutului cererilor de propuneri se publică în aceleaşi condiţii. ART. 195 Derogări de la cererile de propuneri Granturile se pot acorda fără o cerere de propuneri numai: (a) în cazul ajutoarelor umanitare, al operaţiunilor de sprijin de urgenţă, al operaţiunilor de protecţie civilă sau al ajutoarelor pentru gestionarea crizelor; (b) în alte situaţii de urgenţă excepţionale şi justificate corespunzător; (c) organismelor care deţin un monopol de jure sau de facto sau organismelor desemnate de statele membre, sub responsabilitatea acestora, atunci când statele membre respective se află într-o situaţie de monopol de jure sau de facto; (d) organismelor identificate ca beneficiari printr-un act de bază, în sensul articolului 58, sau organismelor desemnate de statele membre, sub responsabilitatea acestora, atunci când statele membre respective sunt identificate ca beneficiari printr-un act de bază; (e) în cazul cercetării şi dezvoltării tehnologice, organismelor identificate în programul de lucru menţionat la articolul 110, în cazul în care actul de bază prevede în mod expres această posibilitate şi cu condiţia ca proiectul să nu facă obiectul unei cereri de propuneri; (f) în cazul activităţilor cu caracteristici specifice care necesită un anumit tip de organism datorită competenţei sale tehnice, gradului său ridicat de specializare sau competenţelor sale administrative, cu condiţia ca activităţile respective să nu facă obiectul unei cereri de propuneri; (g) BEI sau FEI pentru acţiunile de asistenţă tehnică. În astfel de cazuri, articolul 196 alineatul (1) literele (a)-(d) nu se aplică. În cazul în care tipul anumit de organism menţionat la primul paragraf litera (f) este un stat membru, grantul se poate acorda şi fără o cerere de propuneri organismului desemnat de statul membru, sub responsabilitatea acestuia, pentru a pune în aplicare acţiunea. Cazurile menţionate la primul paragraf literele (c) şi (f) se justifică în mod corespunzător în decizia de acordare. ART. 196 Conţinutul cererilor de grant (1) Cererea de grant conţine următoarele: (a) informaţii privind statutul juridic al solicitantului; (b) o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului, conformă cu articolul 137 alineatul (1), referitoare la respectarea criteriilor de eligibilitate şi de selecţie; (c) informaţiile necesare pentru a demonstra capacitatea financiară şi operaţională a solicitantului de a pune în aplicare acţiunea sau programul de lucru propus şi, în cazul în care ordonatorul de credite competent decide acest lucru pe baza unei evaluări a riscurilor, documente justificative care să confirme respectivele informaţii, cum ar fi contul de profit şi pierderi şi bilanţul pentru cel mult ultimele trei exerciţii financiare pentru care conturile au fost închise. Astfel de informaţii şi documente justificative nu se solicită din partea solicitanţilor cărora nu li se aplică verificarea capacităţii financiare sau operaţionale în conformitate cu articolul 198 alineatul (5) sau (6). În plus, în cazul granturilor cu valoare mică nu se solicită documente justificative; (d) în cazul în care cererea vizează un grant pentru o acţiune a cărei valoare depăşeşte 750 000 EUR sau un grant de funcţionare care depăşeşte 100 000 EUR, un raport de audit întocmit de un auditor extern autorizat, dacă este disponibil, şi întotdeauna în cazurile în care dreptul Uniunii sau dreptul intern impune un audit statutar, care certifică conturile pentru cel mult ultimele trei exerciţii financiare disponibile. În toate celelalte cazuri, solicitantul prezintă o declaraţie pe propria răspundere, semnată de reprezentantul său autorizat, prin care certifică valabilitatea conturilor sale pentru cel mult ultimele trei exerciţii financiare disponibile. Primul paragraf se aplică numai primei cereri introduse de un beneficiar în atenţia unui ordonator de credite competent în cursul unui exerciţiu financiar. În cazul acordurilor dintre Comisie şi mai mulţi beneficiari, pragurile stabilite la primul paragraf se aplică fiecărui beneficiar. În cazul parteneriatelor menţionate la articolul 130 alineatul (4), raportul de audit menţionat la primul paragraf de la prezenta literă, care vizează ultimele două exerciţii financiare disponibile, se întocmeşte înainte de semnarea acordului-cadru de parteneriat financiar. În funcţie de evaluarea riscurilor, ordonatorul de credite competent poate exonera de obligaţia menţionată la primul paragraf instituţiile de învăţământ şi de formare şi, în cazul acordurilor cu mai mulţi beneficiari, beneficiarii care au acceptat răspunderea solidară sau care nu au nicio răspundere financiară. Primul paragraf nu se aplică persoanelor şi entităţilor eligibile în cadrul gestiunii indirecte, în măsura în care acestea respectă condiţiile menţionate la articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) şi la articolul 154; (e) o descriere a acţiunii sau a programului de lucru şi un buget estimat, care: (i) este echilibrat în privinţa veniturilor şi a cheltuielilor; şi (ii) precizează costurile eligibile estimate ale acţiunii sau ale programului de lucru. Punctele (i) şi (ii) nu se aplică acţiunilor cu donatori multipli. Prin derogare de la punctul (i), în cazuri justificate în mod corespunzător, bugetul estimat poate include provizioane pentru cheltuieli neprevăzute sau posibile variaţii ale cursului de schimb; (f) sursele şi cuantumul finanţării din partea Uniunii primite sau solicitate în legătură cu aceeaşi acţiune sau o parte a acţiunii sau pentru funcţionarea solicitantului în cursul aceluiaşi exerciţiu financiar, precum şi orice altă finanţare primită sau solicitată pentru aceeaşi acţiune. (2) Cererea poate fi divizată în mai multe părţi care pot fi depuse în etape diferite, în conformitate cu articolul 200 alineatul (2). ART. 197 Criterii de eligibilitate (1) Criteriile de eligibilitate determină condiţiile de participare la o cerere de propuneri. (2) Oricare dintre solicitanţii următori sunt eligibili să participe la o cerere de propuneri: (a) persoanele juridice; (b) persoanele fizice, în măsura în care acest lucru este cerut de natura sau de particularităţile acţiunii sau ale obiectivului urmărit de solicitant; (c) entităţile care nu au personalitate juridică în temeiul legislaţiei naţionale aplicabile, cu condiţia ca reprezentanţii acestora să aibă capacitatea de a-şi asuma obligaţii legale în numele entităţilor şi ca entităţile să ofere garanţii privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii echivalente cu cele oferite de persoanele juridice. În special solicitantul are o capacitate financiară şi operaţională echivalentă cu cea a persoanelor juridice. Reprezentanţii solicitantului demonstrează că respectivele condiţii sunt îndeplinite. (3) În cererea de propuneri se pot prevedea criterii de eligibilitate suplimentare, care se stabilesc în funcţie de obiectivele acţiunii şi respectă principiile transparenţei şi nediscriminării. (4) În sensul articolului 180 alineatul (5) şi al prezentului articol, JRC este considerat persoană juridică stabilită într-un stat membru. ART. 198 Criterii de selecţie (1) Criteriile de selecţie trebuie să permită evaluarea capacităţii solicitantului de a realiza acţiunea sau programul de lucru propus. (2) Solicitantul trebuie să deţină surse stabile şi suficiente de finanţare pentru a-şi menţine activitatea pe tot parcursul perioadei pentru care se acordă grantul şi pentru a participa la finanţarea acesteia („capacitate financiară”). (3) Solicitantul trebuie să aibă competenţele şi calificările profesionale necesare pentru a finaliza acţiunea sau programul de lucru propus, cu excepţia cazului în care actul de bază conţine dispoziţii care prevăd în mod expres contrariul („capacitate operaţională”). (4) Capacitatea financiară şi operaţională se verifică în special pe baza analizei informaţiilor sau a documentelor justificative menţionate la articolul 196. În cazul în care în cererea de propuneri nu s-au solicitat documente justificative şi ordonatorul de credite competent are motive întemeiate să pună la îndoială capacitatea financiară sau operaţională a unui solicitant, acesta îi cere solicitantului să prezinte orice documente pe care le consideră adecvate. În cazul parteneriatelor, verificarea se efectuează în conformitate cu articolul 130 alineatul (6). (5) Verificarea capacităţii financiare nu se aplică: (a) persoanelor fizice care primesc sprijin pentru educaţie; (b) persoanelor fizice aflate în nevoie care primesc sprijin direct, cum ar fi şomerii şi refugiaţii; (c) organismelor publice, inclusiv organizaţii din statele membre; (d) organizaţiilor internaţionale; (e) persoanelor sau entităţilor care solicită subvenţii pentru dobândă şi subvenţii pentru comisioanele de garantare atunci când obiectivul acestor subvenţii este întărirea capacităţii financiare a beneficiarului sau generarea unui venit. (6) În funcţie de evaluarea riscurilor, ordonatorul de credite competent poate renunţa la obligaţia de verificare a capacităţii operaţionale a organismelor publice, a organizaţiilor din statele membre sau a organizaţiilor internaţionale. ART. 199 Criterii de acordare Criteriile de acordare sunt de aşa natură încât să permită: (a) evaluarea calităţii propunerilor depuse, ţinând cont de obiectivele şi priorităţile fixate şi de rezultatele preconizate; (b) acordarea granturilor pentru acţiunile sau programele de lucru care maximizează eficacitatea globală a finanţării din partea Uniunii; (c) evaluarea cererilor de grant. ART. 200 Procedura de evaluare (1) Propunerile se evaluează pe baza criteriilor de selecţie şi de acordare anunţate în prealabil, pentru a se stabili propunerile care pot beneficia de finanţare. (2) Dacă este cazul, ordonatorul de credite competent împarte procesul în mai multe etape procedurale. Regulile care reglementează procedura se anunţă în cererea de propuneri. Solicitanţii ale căror propuneri sunt respinse într-una dintre etape sunt informaţi în conformitate cu alineatul (7). În cursul unei proceduri nu se solicită aceleaşi documente şi informaţii de mai multe ori. (3) Comitetul de evaluare menţionat la articolul 150 sau, după caz, ordonatorul de credite competent poate cere unui solicitant să furnizeze informaţii suplimentare sau să clarifice documentele justificative transmise în conformitate cu articolul 151. Ordonatorul de credite ţine în mod corespunzător evidenţa contactelor avute cu solicitanţii în cursul procedurii. (4) La finalizarea lucrărilor, membrii comitetului de evaluare semnează un proces-verbal al tuturor propunerilor examinate, care conţine o evaluare a calităţii acestora şi le identifică pe cele care pot beneficia de finanţare. Dacă este necesar, procesul-verbal în cauză ierarhizează propunerile examinate, conţine recomandări privind suma maximă care poate fi acordată şi eventualele ajustări neesenţiale ale cererii de grant. Procesul-verbal în cauză se păstrează pentru consultare ulterioară. (5) Ordonatorul de credite competent poate invita un solicitant să îşi adapteze propunerea în funcţie de recomandările comitetului de evaluare. Ordonatorul de credite competent ţine în mod corespunzător evidenţa contactelor avute cu solicitanţii în cursul procedurii. (6) Pe baza evaluării, ordonatorul de credite competent ia o decizie, în care se precizează cel puţin: (a) obiectul şi cuantumul total al deciziei; (b) numele solicitanţilor selectaţi, denumirea acţiunilor, sumele acceptate şi motivele acestei alegeri, inclusiv în cazul în care nu este conformă cu avizul comitetului de evaluare; (c) numele eventualilor solicitanţi respinşi şi motivele respingerii. (7) Ordonatorul de credite competent informează în scris solicitanţii în privinţa deciziei referitoare la cererea lor. În cazul neacordării grantului solicitat, instituţia Uniunii în cauză prezintă motivele respingerii cererii. Solicitanţii respinşi sunt informaţi cât mai curând posibil cu privire la rezultatul evaluării cererii lor şi, în orice caz, în termen de 15 zile calendaristice de la informarea solicitanţilor selectaţi. (8) În cazul granturilor acordate în conformitate cu articolul 195, ordonatorul de credite poate: (a) decide să nu aplice alineatele (2) şi (4) de la prezentul articol şi articolul 150; (b) fuziona conţinutul raportului de evaluare şi al deciziei de acordare într-un singur document şi îl poate semna. ART. 201 Acordul de grant (1) Granturile fac obiectul unui acord scris. (2) În acordul de grant se includ cel puţin următoarele: (a) obiectul; (b) beneficiarul; (c) durata, adică: (i) data intrării sale în vigoare; (ii) data de începere şi durata acţiunii sau exerciţiul financiar al finanţării; (d) o descriere a acţiunii sau, în cazul unui grant de funcţionare, a programului de lucru, însoţită de o descriere a rezultatelor preconizate; (e) cuantumul maxim al finanţării acordate de Uniune exprimat în euro, bugetul estimat al acţiunii sau al programului de lucru şi forma grantului; (f) normele privind raportarea şi plăţile şi normele în materie de achiziţii prevăzute la articolul 205; (g) acceptarea de către beneficiar a obligaţiilor menţionate la articolul 129; (h) dispoziţii care reglementează vizibilitatea sprijinului financiar acordat de Uniune, cu excepţia cazurilor justificate în mod corespunzător în care punerea informaţiilor la dispoziţia publicului nu este posibilă sau adecvată; (i) dreptul aplicabil, care este dreptul Uniunii, completat, atunci când este necesar, de dreptul intern, astfel cum se specifică în acordul de grant. Se poate face o derogare în acordurile de grant încheiate cu organizaţii internaţionale; (j) instanţa sau curtea de arbitraj competentă pentru soluţionarea litigiilor. (3) Obligaţiile pecuniare ale entităţilor sau ale persoanelor, altele decât statele, care decurg din punerea în aplicare a unui acord de grant sunt executorii în conformitate cu articolul 100 alineatul (2). (4) Modificările acordurilor de grant nu au ca scop sau efect producerea unor schimbări care să conteste decizia de acordare a grantului sau care să nu respecte principiul egalităţii de tratament a solicitanţilor. CAP. 4 Execuţia granturilor ART. 202 Cuantumul grantului şi amploarea constatărilor auditului (1) Cuantumul grantului se definitivează numai după ce ordonatorul de credite competent aprobă rapoartele şi, după caz, conturile finale, fără a aduce atingere auditurilor, verificărilor şi investigaţiilor ulterioare efectuate de instituţia Uniunii în cauză, OLAF sau Curtea de Conturi. Articolul 131 alineatul (4) se aplică de asemenea şi după definitivarea cuantumului grantului. (2) În cazul în care controalele sau auditurile constată nereguli, fraude sau o încălcare a obligaţiilor sistemice sau recurente care pot fi imputate beneficiarului şi care afectează semnificativ mai multe granturi acordate beneficiarului respectiv în condiţii similare, ordonatorul de credite competent poate suspenda execuţia acordului de grant sau a plăţilor aferente tuturor granturilor în cauză sau, după caz, poate rezilia acordurile de grant în cauză cu beneficiarul respectiv, având în vedere gravitatea celor constatate. În plus, ordonatorul de credite competent poate să reducă valoarea granturilor, să respingă costurile neeligibile şi să recupereze sumele plătite în mod necuvenit în cazul tuturor granturilor afectate de neregulile, fraudele sau încălcările obligaţiilor sistemice sau recurente menţionate la primul paragraf, care pot face obiectul unor audituri, verificări şi investigaţii în conformitate cu acordurile de grant afectate. (3) Ordonatorul de credite competent stabileşte sumele care trebuie reduse sau recuperate, ori de câte ori acest lucru este posibil şi realizabil, pe baza costurilor declarate în mod necuvenit drept eligibile pentru fiecare grant în cauză, în urma acceptării rapoartelor şi situaţiilor financiare revizuite prezentate de beneficiar. (4) Atunci când nu este posibil sau realizabil să se cuantifice exact cuantumul costurilor neeligibile pentru fiecare grant vizat, sumele care trebuie reduse sau recuperate pot fi stabilite prin extrapolarea ratei de reducere sau de recuperare aplicate granturilor în cazul cărora s-au demonstrat nereguli, fraude sau încălcări ale obligaţiilor sistemice sau recurente sau, atunci când costurile neeligibile nu pot servi drept bază pentru stabilirea sumelor care trebuie reduse sau recuperate, prin aplicarea unei rate forfetare, ţinând seama de principiul proporţionalităţii. Beneficiarului i se oferă posibilitatea de a propune o metodă sau o rată alternativă motivată corespunzător înainte de efectuarea reducerii sau a recuperării. ART. 203 Documentele justificative pentru cererile de plată (1) Ordonatorul de credite competent precizează care sunt documentele justificative ce trebuie să însoţească cererile de plată. (2) Pentru fiecare grant, prefinanţarea poate fi fracţionată în mai multe tranşe în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare. Cererea de transferare a unei noi tranşe de prefinanţare se însoţeşte de o declaraţie a beneficiarului privind utilizarea prefinanţării anterioare. Tranşa se plăteşte integral dacă s-a utilizat cel puţin 70 % din cuantumul total al oricărei prefinanţări anterioare. În caz contrar, tranşa se reduce cu sumele care mai trebuie consumate până la atingerea pragului respectiv. (3) Fără a aduce atingere obligaţiei de a furniza documente justificative, beneficiarul certifică, pe propria răspundere, că informaţiile cuprinse în cererile de plată sunt complete, fiabile şi reale. De asemenea, beneficiarul certifică faptul că toate costurile suportate sunt eligibile în conformitate cu acordul de grant şi că cererile de plată sunt justificate cu documente justificative adecvate care pot fi verificate. (4) Pentru justificarea plăţilor intermediare sau a plăţii soldurilor de orice valoare, ordonatorul de credite competent poate solicita un certificat referitor la situaţiile financiare ale acţiunii sau ale programului de lucru şi la conturile subiacente. Un astfel de certificat se solicită pe baza unei evaluări a riscurilor în cadrul căreia se ţine seama, în special, de valoarea grantului, de valoarea plăţii, de natura beneficiarului şi de natura activităţilor care beneficiază de sprijin. Certificatul se emite de către un auditor extern autorizat sau, în cazul organismelor publice, de un funcţionar public competent şi independent. Certificatul atestă, în conformitate cu metodologia aprobată de ordonatorul de credite competent şi pe baza procedurilor convenite conforme cu standardele internaţionale, că toate costurile declarate de beneficiar în situaţiile financiare pe care se bazează cererea de plată sunt reale, sunt înregistrate cu exactitate şi sunt eligibile în conformitate cu acordul de grant. În cazuri specifice şi justificate în mod corespunzător, ordonatorul de credite competent poate solicita certificatul sub forma unui aviz sau sub orice altă formă care respectă standardele internaţionale. (5) Pentru justificarea oricărei plăţi, ordonatorul de credite competent poate solicita, pe baza unei evaluări a riscurilor, un raport de verificare operaţională, întocmit de un terţ independent aprobat de ordonatorul de credite competent. În raportul de verificare operaţională se precizează că verificarea operaţională s-a efectuat în conformitate cu o metodologie aprobată de ordonatorul de credite competent şi se menţionează dacă acţiunea sau programul de lucru s-a pus efectiv în aplicare în conformitate cu condiţiile stabilite în acordul de grant. ART. 204 Sprijinul financiar acordat terţilor Atunci când punerea în aplicare a acţiunii sau a programului de lucru necesită acordarea de sprijin financiar unor terţi, beneficiarul poate acorda un astfel de sprijin financiar dacă condiţiile de acordare a acestuia sunt definite în acordul de grant dintre beneficiar şi Comisie, fiind exclusă orice marjă de discreţie pentru beneficiar. Se consideră că nu există nicio marjă de discreţie dacă în acordul de grant se precizează următoarele: (a) cuantumul maxim al sprijinului financiar care poate fi plătit unui terţ, care nu depăşeşte 60 000 EUR, şi criteriile de stabilire a cuantumului exact; (b) diferitele tipuri de activităţi care pot primi un astfel de sprijin financiar, pe baza unei liste fixe; (c) definiţia persoanelor sau a categoriilor de persoane care pot primi un astfel de sprijin financiar, precum şi criteriile de acordare a acestuia. Plafonul menţionat la litera (a) de la al doilea paragraf poate fi depăşit în cazul în care realizarea obiectivelor acţiunilor ar fi imposibilă sau excesiv de dificilă. ART. 205 Contractele de executare (1) Fără a aduce atingere Directivei 2014/24/UE şi Directivei 2014/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (57), în cazul în care punerea în aplicare a acţiunii sau a programului de lucru impune atribuirea unui contract de achiziţii publice, beneficiarul poate atribui contractul de achiziţii publice în conformitate cu practicile sale obişnuite de achiziţii, cu condiţia ca contractul de achiziţii publice să fie atribuit ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic sau, după caz, ofertei cu preţul cel mai scăzut, evitându-se în acelaşi timp orice conflict de interese. (2) În cazul în care punerea în aplicare a acţiunii sau a programului de lucru impune atribuirea unui contract de achiziţii publice cu o valoare mai mare de 60 000 EUR, ordonatorul de credite competent poate solicita beneficiarului, dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător, să respecte norme speciale pe lângă cele menţionate la alineatul (1). Aceste norme speciale se bazează pe normele incluse în prezentul regulament şi sunt proporţionale cu valoarea contractelor de achiziţii publice respective, cu dimensiunea relativă a contribuţiei Uniunii în raport cu costul total al acţiunii şi cu riscul implicat. Aceste norme speciale se includ în acordul de grant. TITLUL IX PREMII ART. 206 Norme generale (1) Premiile se acordă în conformitate cu principiile egalităţii de tratament şi transparenţei şi promovează realizarea obiectivelor de politică ale Uniunii. (2) Premiile nu se acordă direct fără un concurs. Concursurile cu premii cu o valoare unitară de cel puţin 1 000 000 EUR se pot publica numai în cazul în care premiile sunt precizate în decizia de finanţare menţionată la articolul 110 şi după ce informaţiile privind premiile au fost transmise Parlamentului European şi Consiliului. (3) Valoarea premiului nu trebuie să fie legată de costurile suportate de câştigător. (4) Atunci când punerea în aplicare a unei acţiuni sau a unui program de lucru necesită acordarea de premii unor terţi de către beneficiar, acesta poate acorda astfel de premii cu condiţia ca criteriile de eligibilitate şi de acordare, valoarea premiilor şi modalităţile de plată să fie definite în acordul de grant încheiat între beneficiar şi Comisie, fiind exclusă orice marjă de discreţie. ART. 207 Regulile de concurs, acordarea şi publicarea (1) În cadrul regulilor de concurs: (a) se precizează criteriile de eligibilitate; (b) se precizează modalităţile şi data-limită de înscriere a candidaţilor, dacă aceasta este necesară, precum şi de depunere a candidaturilor; (c) se precizează criteriile de excludere, astfel cum se prevede la articolele 136 şi motivele de respingere stabilite la articolul 141; (d) se prevede răspunderea exclusivă a candidatului în cazul unei reclamaţii referitoare la activităţile desfăşurate în cadrul concursului; (e) se prevede acceptarea de către câştigători a obligaţiilor menţionate la articolul 129 şi a obligaţiilor privind publicitatea specificate în regulile de concurs; (f) se precizează criteriile de acordare, care trebuie să permită să se evalueze calitatea candidaturilor în ceea ce priveşte obiectivele urmărite şi rezultatele preconizate şi să se stabilească în mod obiectiv dacă dosarele de candidatură sunt câştigătoare; (g) se precizează cuantumul premiului sau al premiilor; (h) se precizează modalităţile de plată a premiilor către câştigători după acordarea lor. În sensul primului paragraf litera (a), beneficiarii sunt eligibili, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în regulile de concurs. Articolul 194 alineatul (3) se aplică mutatis mutandis publicării concursurilor. (2) În cadrul regulilor de concurs se pot stabili condiţiile de anulare a concursului, în special în cazul în care obiectivele acestuia nu pot fi îndeplinite. (3) Premiile se acordă de către ordonatorul de credite competent în urma unei evaluări efectuate de comitetul de evaluare menţionat la articolul 150. Articolul 200 alineatele (4) şi (6) se aplică mutatis mutandis deciziei de acordare. (4) Candidaţii sunt informaţi cât mai curând posibil cu privire la rezultatul evaluării candidaturii lor şi, în orice caz, în termen de 15 zile calendaristice după ce ordonatorul de credite adoptă decizia de acordare. Decizia de a acorda premiul este notificată candidatului câştigător şi serveşte ca angajament juridic. (5) Toate premiile acordate în cursul unui exerciţiu financiar se publică în conformitate cu articolul 38 alineatele (1)-(4). După publicare, la solicitarea Parlamentului European şi a Consiliului, Comisia le transmite acestora un raport privind: (a) numărul de solicitanţi din ultimul exerciţiu; (b) numărul de candidaţi şi procentajul de candidaturi câştigătoare pentru fiecare concurs; (c) o listă a experţilor care au făcut parte din comitetele de evaluare în ultimul exerciţiu, împreună cu o trimitere la procedura de selecţie a acestora. TITLUL X INSTRUMENTE FINANCIARE, GARANŢII BUGETARE ŞI ASISTENŢĂ FINANCIARĂ CAP. 1 Dispoziţii comune ART. 208 Domeniul de aplicare şi punerea în aplicare (1) În cazul în care se dovedesc a fi cel mai adecvat mijloc pentru atingerea obiectivelor politicilor Uniunii, Uniunea poate să instituie instrumente financiare sau să furnizeze garanţii bugetare ori asistenţă financiară din buget prin intermediul unui act de bază, care defineşte domeniul lor de aplicare şi perioada de punere în aplicare. (2) Statele membre pot contribui la instrumentele financiare, garanţiile bugetare sau asistenţa financiară a Uniunii. Pot contribui şi terţii în cazul în care prin actul de bază se autorizează acest lucru. (3) Atunci când instrumentele financiare sunt executate în cadrul gestiunii partajate cu statele membre, se aplică normele sectoriale. (4) Atunci când instrumentele financiare sau garanţiile bugetare sunt executate în cadrul gestiunii indirecte, Comisia încheie acorduri cu entităţi în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (ii), (iii), (v) şi (vi). În cazul în care sistemele, normele şi procedurile respectivelor entităţi au fost evaluate în temeiul articolului 154 alineatul (4), aceste entităţi pot să se bazeze în întregime pe respectivele sisteme, norme şi proceduri. Atunci când execută instrumente financiare şi garanţii bugetare în cadrul gestiunii indirecte, respectivele entităţi pot încheia acorduri cu intermediari financiari care sunt selectaţi în conformitate cu proceduri echivalente cu cele aplicate de Comisie. Respectivele entităţi transpun cerinţele prevăzute la articolul 155 alineatul (2) în acordurile respective. Comisia rămâne responsabilă de asigurarea conformităţii cadrului de executare a instrumentelor financiare cu principiul bunei gestiuni financiare şi sprijină realizarea obiectivelor de politică definite şi încadrate în timp, măsurabile în termeni de performanţe şi/sau rezultate. Comisia poartă răspunderea pentru executarea instrumentelor financiare, fără a se aduce atingere răspunderii juridice şi contractuale a entităţilor cărora li s-au încredinţat sarcini, în conformitate cu legislaţia aplicabilă şi cu articolul 129. Atunci când ţările terţe contribuie la instrumentele financiare sau la garanţiile bugetare în temeiul alineatului (2), actul de bază poate permite desemnarea unor entităţi de executare sau contrapărţi eligibile din ţările în cauză. (5) Curtea de Conturi are acces deplin la orice informaţii legate de instrumentele financiare, garanţiile bugetare şi asistenţa financiară, inclusiv prin intermediul verificărilor la faţa locului. Curtea de Conturi este auditorul extern responsabil pentru proiectele şi programele susţinute printr-un instrument financiar, o garanţie bugetară sau prin asistenţă financiară. ART. 209 Principii şi condiţii aplicabile instrumentelor financiare şi garanţiilor bugetare (1) Instrumentele financiare şi garanţiile bugetare se utilizează în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, transparenţei, proporţionalităţii, nediscriminării, egalităţii de tratament şi subsidiarităţii, precum şi în conformitate cu obiectivele lor. (2) Instrumentele financiare şi garanţiile bugetare: (a) abordează disfuncţionalităţile pieţei sau situaţiile investiţionale sub nivelul optim şi oferă sprijin, în mod proporţional, numai destinatarilor finali care sunt consideraţi viabili din punct de vedere economic în conformitate cu standardele acceptate la nivel internaţional în momentul în care li se acordă sprijinul financiar din partea Uniunii; (b) asigură adiţionalitatea prin evitarea înlocuirii sprijinului potenţial şi a investiţiilor din alte surse publice sau private; (c) nu denaturează concurenţa pe piaţa internă şi respectă normele privind ajutoarele de stat; (d) asigură un efect de levier şi un efect multiplicator cu un interval de valori ţintă bazat pe o evaluare ex ante a instrumentului financiar sau a garanţiei bugetare corespunzătoare, prin mobilizarea unei investiţii globale care depăşeşte dimensiunea contribuţiei sau a garanţiei din partea Uniunii, inclusiv, după caz, maximizarea investiţiilor private; (e) sunt executate astfel încât să asigure existenţa unui interes comun al entităţilor de executare sau al contrapărţilor implicate în executare privind îndeplinirea obiectivelor de politică definite în actul de bază relevant, prin dispoziţii referitoare, de exemplu, la coinvestiţii, cerinţe privind partajarea riscului sau stimulente financiare, prevenind, în acelaşi timp, conflictele de interese cu alte activităţi ale entităţilor sau contrapărţilor; (f) dispun o remunerare a Uniunii care este compatibilă cu partajarea riscului între participanţii financiari şi cu obiectivele de politică ale instrumentului financiar sau ale garanţiei bugetare; (g) în cazul în care entităţile de executare sau contrapărţile implicate în executare trebuie remunerate, prevăd ca această remunerare să se bazeze pe performanţă şi cuprind: (i) onorariile administrative pentru remunerarea entităţii sau a contrapărţii pentru activitatea desfăşurată în cadrul execuţiei unui instrument financiar sau a unei garanţii bugetare, care, în măsura posibilului, se bazează pe operaţiunile desfăşurate sau cuantumurile plătite; şi (ii) după caz, stimulente legate de politici pentru a promova îndeplinirea obiectivelor de politică sau a stimula performanţa financiară a instrumentului financiar sau a garanţiei bugetare. Cheltuielile excepţionale pot fi rambursate în cazuri justificate corespunzător; (h) se bazează pe evaluări ex ante, efectuate cu titlu individual sau ca parte a unui program, în conformitate cu articolul 34, cuprinzând explicaţii privind alegerea tipului de operaţiune financiară ţinând cont de obiectivele de politică urmărite şi de riscurile financiare şi economiile pentru bugetul Uniunii pe care le antrenează respectiva alegere. Evaluările menţionate la primul paragraf litera (h) se revizuiesc şi se actualizează pentru a ţine cont de efectul schimbărilor socioeconomice majore asupra raţiunii existenţei instrumentului financiar sau a garanţiei bugetare. (3) Fără a aduce atingere normelor sectoriale legate de gestiunea partajată, veniturile, inclusiv dividendele, câştigurile de capital, comisioanele de garanţie şi dobânzile la împrumuturi şi la cuantumurile din conturi fiduciare rambursate Comisiei sau la conturile fiduciare deschise pentru instrumente financiare sau garanţii bugetare şi atribuibile sprijinului de la buget în cadrul unui instrument financiar sau al unei garanţii bugetare sunt înregistrate în buget după deducerea costurilor şi onorariilor de gestiune. Rambursările anuale, inclusiv rambursările de capital, garanţiile eliberate şi rambursările de capital principal al împrumuturilor rambursate Comisiei sau conturile fiduciare deschise pentru instrumente financiare sau garanţii bugetare şi atribuibile sprijinului de la buget în cadrul unui instrument financiar sau al unei garanţii bugetare constituie venituri alocate interne în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) litera (f) şi sunt folosite pentru acelaşi instrument financiar sau aceeaşi garanţie bugetară, fără a aduce atingere articolului 215 alineatul (5), pentru o perioadă care nu depăşeşte perioada de angajament bugetar plus doi ani, dacă nu se specifică altfel într-un act de bază. Comisia ia în considerare aceste venituri alocate intern atunci când propune cuantumul alocărilor viitoare pentru instrumente financiare sau garanţii bugetare. În pofida celui de al doilea paragraf, soldul veniturilor alocate autorizate în temeiul unui act de bază care urmează să fie abrogat sau a cărui valabilitate expiră poate fi de asemenea alocat unui alt instrument financiar care urmăreşte obiective similare, în cazul în care se prevede astfel în actul de bază de instituire a respectivului instrument financiar. (4) Ordonatorul de credite competent pentru un instrument financiar, o garanţie bugetară sau o asistenţă financiară întocmeşte o situaţie financiară care acoperă perioada de la 1 ianuarie la 31 decembrie, în conformitate cu articolul 243, cu normele contabile menţionate la articolul 80 şi cu Standardele internaţionale de contabilitate pentru sectorul public (IPSAS). Pentru instrumentele financiare şi garanţiile bugetare executate în cadrul gestiunii indirecte, ordonatorul de credite competent se asigură că situaţiile financiare neauditate care acoperă perioada 1 ianuarie-31 decembrie şi care sunt întocmite în conformitate cu normele contabile menţionate la articolul 80 şi cu IPSAS, precum şi orice alte informaţii necesare pentru a întocmi situaţiile financiare în conformitate cu articolul 82 alineatul (2) sunt furnizate de entităţile prevăzute la articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (ii), (iii), (v) şi (vi) până la data de 15 februarie a exerciţiului financiar următor, iar situaţiile financiare auditate sunt furnizate de entităţile respective până la data de 15 mai a exerciţiului financiar următor. ART. 210 Datoria financiară a Uniunii (1) Datoria financiară şi plăţile totale nete din buget nu depăşesc în niciun moment: (a) pentru instrumentele financiare: cuantumul angajamentului bugetar relevant prevăzut pentru acestea; (b) pentru garanţiile bugetare: cuantumul garanţiei bugetare autorizat prin actul de bază; (c) pentru asistenţa financiară: cuantumul maxim al fondurilor pe care Comisia este împuternicită să le ia cu împrumut în vederea finanţării asistenţei financiare astfel cum este autorizată prin actul de bază, precum şi al dobânzilor relevante. (2) Garanţiile bugetare şi asistenţa financiară pot genera o datorie contingentă pentru Uniune care nu poate depăşi activele financiare furnizate pentru a acoperi răspunderea financiară a Uniunii decât dacă există dispoziţii în acest sens în actul de bază de constituire a unei garanţii bugetare sau a asistenţei financiare şi în conformitate cu condiţiile prevăzute în acesta. (3) În scopul evaluării anuale prevăzute la articolul 41 alineatul (5) litera (j), datoriile contingente care rezultă din garanţiile bugetare sau asistenţa financiară suportate de buget se consideră sustenabile dacă evoluţia lor multianuală preconizată este compatibilă cu limitele stabilite prin regulamentul de stabilire a cadrului financiar multianual prevăzut la articolul 312 alineatul (2) din TFUE şi cu plafonul creditelor anuale pentru plăţi prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Decizia 2014/335/UE, Euratom. ART. 211 Constituirea de provizioane pentru datoriile financiare (1) Pentru garanţiile bugetare şi asistenţa financiară acordată ţărilor terţe, un act de bază stabileşte o rată de provizionare ca procentaj din cuantumul autorizat al datoriei financiare. Respectivul cuantum nu include contribuţiile menţionate la articolul 208 alineatul (2). Actul de bază prevede revizuirea ratei de provizionare cel puţin o dată la trei ani. (2) Stabilirea ratei de provizionare se bazează pe o evaluare calitativă şi cantitativă de către Comisie a riscurilor financiare care decurg dintr-o garanţie bugetară sau o asistenţă financiară acordată unei ţări terţe, evaluare care se efectuează în conformitate cu principiul prudenţei, conform căruia activele şi profiturile nu se supraestimează, iar pasivele şi pierderile nu se subestimează. În absenţa unor dispoziţii contrare în actul de bază de instituire a garanţiei bugetare sau a asistenţei financiare acordate unei ţări terţe, rata de provizionare se bazează pe provizionarea globală necesară în avans pentru acoperirea pierderilor preconizate nete, alături de o rezervă de siguranţă adecvată. Fără a aduce atingere competenţelor Parlamentului European şi Consiliului, provizionarea globală se constituie în decursul perioadei prevăzute în situaţia financiară pertinentă, astfel cum se prevede la articolul 35. (3) În cazul instrumentului financiar se constituie provizioane, atunci când este cazul, pentru a răspunde plăţilor viitoare legate de un angajament bugetar al instrumentului financiar respectiv. (4) La constituirea provizioanelor contribuie următoarele resurse: (a) contribuţii din buget, cu respectarea deplină a regulamentului de stabilire a cadrului financiar multianual şi după examinarea posibilităţilor de realocare; (b) profiturile obţinute din investirea resurselor deţinute în fondul comun de provizionare; (c) cuantumurile recuperate de la debitorii care nu şi-au achitat datoriile, în conformitate cu procedura de recuperare prevăzută în acordul de garantare sau de împrumut; (d) venituri şi orice alte plăţi primite de Uniune în conformitate cu acordul de garantare sau de împrumut; (e) dacă este cazul, contribuţiile în numerar ale statelor membre şi ale terţilor furnizate în temeiul articolului 208 alineatul (2). La calcularea provizionării care rezultă din rata de provizionare menţionată la alineatul (1) se iau în considerare numai resursele menţionate la primul paragraf literele (a)-(d) de la prezentul alineat. (5) Provizioanele se utilizează pentru plata: (a) cererilor de executare a garanţiei bugetare; (b) obligaţiilor de plată legate de un angajament bugetar pentru un instrument financiar; (c) obligaţiilor financiare care decurg din luarea cu împrumut de fonduri în temeiul articolului 220 alineatul (1); (d) dacă este cazul, a altor cheltuieli legate de execuţia instrumentelor financiare, a garanţiilor bugetare şi a asistenţei financiare acordate ţărilor terţe. (6) În cazul în care provizioanele pentru o garanţie bugetară depăşesc cuantumul provizionării rezultate din rata de provizionare menţionată la alineatul (1) de la prezentul articol, se utilizează resursele menţionate la alineatul (4) primul paragraf literele (b), (c) şi (d) de la prezentul articol legate de garanţia respectivă, în limitele perioadei eligibile prevăzute în actul de bază, fără a depăşi, totuşi, faza de constituire a provizionării şi fără a aduce atingere articolului 213 alineatul (4), pentru a restabili garanţia bugetară la valoarea sa iniţială. (7) Comisia informează imediat Parlamentul European şi Consiliul şi poate propune măsuri adecvate de realimentare sau o majorare a ratei de provizionare în cazul în care: (a) ca urmare a cererilor de executare a garanţiei, nivelul provizioanelor pentru acea garanţie bugetară scade sub 50 % din rata de provizionare menţionată la alineatul (1) şi din nou în cazul în care scade sub 30 % din rata de provizionare respectivă sau în cazul în care ar putea scădea sub oricare din procentele respective în termen de un an, conform unei evaluări a riscurilor efectuate de Comisie; (b) o ţară care beneficiază de asistenţă financiară din partea Uniunii nu efectuează plata la scadenţă. ART. 212 Fondul comun de provizionare (1) Provizioanele constituite pentru a acoperi datoriile financiare care decurg din instrumentele financiare, garanţiile bugetare sau asistenţa financiară se păstrează într-un fond comun de provizionare. Până la 30 iunie 2019, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului o evaluare externă independentă a avantajelor şi dezavantajelor de a încredinţa Comisiei, BEI sau amândurora gestiunea financiară a activelor fondului comun de provizionare, ţinând seama de criteriile tehnice şi instituţionale relevante folosite în compararea serviciilor de gestionare a activelor, inclusiv infrastructura tehnică, o comparaţie a costurilor aferente serviciilor furnizate, structura instituţională, raportarea, performanţa, răspunderea şi experienţa Comisiei şi a BEI şi celelalte mandate de gestionare a activelor pentru buget. Evaluarea este însoţită, după caz, de o propunere legislativă. (2) Profiturile sau pierderile globale rezultate din investirea resurselor deţinute în fondul comun de provizionare se alocă proporţional între instrumentele financiare, garanţiile bugetare sau asistenţa financiară respectivă. Administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare păstrează un cuantum minim din resursele fondului în numerar sau echivalente de numerar în conformitate cu normele prudenţiale şi cu previziunile privind plăţile furnizate de ordonatorii de credite ai instrumentelor financiare, ai garanţiilor bugetare sau ai asistenţei financiare. Administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare poate încheia acorduri repo, utilizând resursele fondului comun de provizionare ca garanţie, pentru a efectua plăţi din fond în cazul în care se preconizează în mod rezonabil că această procedură este mai avantajoasă pentru buget decât cesionarea de resurse în termenul cererii de plată. Durata sau perioada de reînnoire a acordurilor repo legate de o plată se limitează la minimul necesar pentru a se reduce la minimum pierderea din buget. (3) În temeiul articolului 77 alineatul (1) primul paragraf litera (d) şi al articolului 86 alineatele (1) şi (2), contabilul stabileşte procedurile care se aplică pentru operaţiunile aferente veniturilor şi cheltuielilor, precum şi, în acord cu administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare, pentru activele şi pasivele legate de fondul comun de provizionare. (4) În cazurile excepţionale în care Comisia efectuează un transfer în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) primul paragraf litera (g), Comisia informează imediat Parlamentul European şi Consiliul în acest sens şi propune de urgenţă măsurile necesare pentru a restabili postul bugetar al garanţiei din care s-a efectuat transferul, cu respectarea deplină a plafoanelor prevăzute în regulamentul de stabilire a cadrului financiar multianual. ART. 213 Rata efectivă de provizionare (1) Constituirea de provizioane pentru garanţiile bugetare şi asistenţa financiară acordată ţărilor terţe în cadrul fondului comun de provizionare se bazează pe o rată efectivă de provizionare. Respectiva rată oferă un nivel de protecţie împotriva datoriilor financiare ale Uniunii echivalent cu nivelul care ar fi oferit de respectivele rate de provizionare dacă resursele ar fi deţinute şi gestionate separat. (2) Rata efectivă de provizionare aplicabilă reprezintă un procentaj din fiecare rată de provizionare iniţială stabilită în conformitate cu articolul 211 alineatul (2) al doilea paragraf. Aceasta se aplică numai cuantumului resurselor din fondul comun de provizionare prevăzut pentru plata cererilor de executare a garanţiei pe o perioadă de un an. Aceasta prevede un raport – sub forma unui procentaj – dintre cuantumul în numerar şi echivalente de numerar din fondul comun de provizionare necesar pentru onorarea cererilor de executare a garanţiei şi cuantumul total în numerar şi echivalente de numerar care ar fi necesar în fiecare fond de garantare pentru onorarea cererilor de executare a garanţiei dacă resursele se păstrează şi se gestionează separat, ambele cuantumuri prezentând un risc de lichiditate echivalent. Raportul respectiv nu scade sub 95 %. Calcularea ratei efective de provizionare ia în considerare: (a) previziunile privind intrările şi ieşirile în şi din fondul comun de provizionare, ţinând seama de etapa iniţială de constituire a provizionării globale în conformitate cu articolul 211 alineatul (2) al doilea paragraf; (b) corelaţia dintre riscul aferent garanţiilor bugetare şi cel aferent asistenţei financiare acordate ţărilor terţe; (c) condiţiile pieţei. Până la 1 iulie 2020, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 269 pentru completarea prezentului regulament cu condiţii detaliate de calculare a ratei efective de provizionare, inclusiv cu o metodologie de calcul. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 269 pentru modificarea raportului minim prevăzut la primul paragraf de la prezentul alineat în lumina experienţei dobândite pe parcursul funcţionării fondului comun de provizionare şi menţinând o abordare prudentă în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare. Raportul minim nu poate fi stabilit la un nivel mai mic de 85 %. (3) Rata efectivă de provizionare se calculează anual de către administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare şi este referinţa pentru calcularea de către Comisie a contribuţiilor din buget în temeiul articolului 211 alineatul (4) litera (a) şi ulterior al alineatului (4) litera (b) de la prezentul articol. (4) După calcularea ratei efective de provizionare anuale în conformitate cu prezentul articol alineatele (1) şi (2), se efectuează următoarele operaţiuni în contextul procedurii bugetare şi se prezintă în documentul de lucru menţionat la articolul 41 alineatul (5) litera (h): (a) orice excedent de provizioane pentru o garanţie bugetară sau o asistenţă financiară acordată unei ţări terţe se returnează la buget; (b) orice realimentare a fondului se efectuează în tranşe anuale în cursul unei perioade de maximum trei ani, fără a aduce atingere articolului 211 alineatul (6). (5) După consultarea contabilului, Comisia stabileşte orientările aplicabile gestionării resurselor din fondul comun de provizionare în conformitate cu normele prudenţiale corespunzătoare şi excluzând operaţiunile cu instrumente financiare derivate în scopuri speculative. Orientările se anexează la acordul cu administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare. O dată la trei ani se efectuează o evaluare independentă cu privire la gradul de adecvare al orientărilor şi se transmite Parlamentului European şi Consiliului. ART. 214 Raportarea anuală (1) În plus faţă de obligaţiile de raportare de la articolul 250, Comisia prezintă un raport anual Parlamentului European şi Consiliului referitor la fondul comun de provizionare. (2) Administratorul financiar al resurselor fondului comun de provizionare raportează anual Parlamentului European şi Consiliului cu privire la fondul comun de provizionare. CAP. 2 Dispoziţii specifice SECŢIUNEA 1 Instrumente financiare ART. 215 Norme şi punere în aplicare (1) În pofida articolului 208 alineatul (1), în cazuri justificate corespunzător, se pot institui instrumente financiare fără ca acestea să fie autorizate printr-un act de bază, cu condiţia ca respectivele instrumente să fie incluse în proiectul de buget în conformitate cu articolul 41 alineatul (4) primul paragraf litera (e). (2) În cazul în care instrumentele financiare sau garanţiile bugetare sunt combinate în cadrul unui acord unic cu forme auxiliare de sprijin din buget, inclusiv granturi, prezentul titlu se aplică întregii măsuri. Raportarea se efectuează în conformitate cu articolul 250 şi indică în mod clar care părţi ale măsurii sunt instrumente financiare sau garanţii bugetare. (3) Comisia asigură gestionarea armonizată şi simplificată a instrumentelor financiare, în special în domeniile contabilităţii, raportării, monitorizării şi gestionării riscului financiar. (4) Atunci când Uniunea participă la un instrument financiar în calitate de acţionar minoritar, Comisia asigură respectarea prezentului titlu în conformitate cu principiul proporţionalităţii, în funcţie de dimensiunea şi valoarea participării Uniunii la instrument. Cu toate acestea, indiferent de dimensiunea şi valoarea participării Uniunii la instrument, Comisia asigură respectarea articolului 129, a articolului 155, a articolului 209 alineatele (2) şi (4), a articolului 250 şi, în ceea ce priveşte situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) litera (d), a titlului V capitolul 2 secţiunea 2. (5) În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul consideră că un instrument financiar nu şi-a realizat în mod eficace obiectivele, aceste instituţii pot solicita Comisiei să prezinte o propunere de revizuire a actului de bază în vederea închiderii instrumentului. În cazul închiderii instrumentului financiar, orice cuantum nou rambursat acestui instrument în temeiul articolului 209 alineatul (3) se consideră venit general şi se returnează la buget. (6) Scopul instrumentelor financiare sau al unei grupări de instrumente financiare în cadrul unui mecanism şi, după caz, forma lor juridică specifică şi locul de înregistrare se publică pe site-ul Comisiei. (7) Entităţile însărcinate cu executarea instrumentelor financiare pot deschide conturi fiduciare în sensul articolului 85 alineatul (3) în numele Uniunii. Entităţile respective transmit extrasele de cont corespunzătoare serviciului responsabil din cadrul Comisiei. Plăţile în conturile fiduciare sunt efectuate de către Comisie pe baza unor cereri de plată motivate corespunzător prin previziuni de plată, ţinându-se seama de soldurile disponibile în conturile fiduciare şi de necesitatea de a evita existenţa unor solduri excesive în aceste conturi. ART. 216 Instrumentele financiare executate direct de către Comisie (1) Instrumentele financiare pot fi executate direct în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a), prin oricare dintre următoarele mijloace: (a) un vehicul investiţional special conceput la care Comisia participă împreună cu alţi investitori publici sau privaţi cu scopul de a spori efectul de levier al contribuţiei Uniunii; (b) împrumuturi, garanţii, participaţii la capital şi alte instrumente de partajare a riscului, altele decât investiţiile în vehicule investiţionale special concepute, oferite direct destinatarilor finali sau prin intermediari financiari. (2) Vehiculele investiţionale special concepute menţionate la alineatul (1) litera (a) se înfiinţează în temeiul legislaţiei unui stat membru. În domeniul acţiunilor externe, acestea pot fi înfiinţate şi în temeiul legislaţiei unei ţări diferite de statele membre. Administratorii acestor vehicule sunt obligaţi prin lege sau prin contract să acţioneze cu diligenţa unui administrator profesionist şi de bună credinţă. (3) Administratorii de vehicule investiţionale special concepute menţionate la alineatul (1) litera (a) şi intermediarii financiari sau destinatarii finali ai instrumentelor financiare sunt selectaţi ţinându-se seama în mod corespunzător de natura instrumentului financiar care urmează să fie executat, de experienţa şi capacitatea financiară şi operaţională a entităţilor în cauză şi de viabilitatea economică a proiectelor destinatarilor finali. Această selecţie este transparentă, justificată prin argumente obiective şi nu generează niciun conflict de interese. ART. 217 Tratamentul contribuţiilor din fondurile executate în cadrul gestiunii partajate (1) Pentru contribuţiile la instrumentele financiare instituite în temeiul prezentei secţiuni din fondurile executate în cadrul gestiunii partajate se păstrează evidenţe separate. (2) Contribuţiile din fondurile executate în cadrul gestiunii partajate se introduc în conturi separate şi se utilizează în conformitate cu obiectivele fondurilor respective pentru acţiuni şi destinatari finali, în concordanţă cu programul sau programele din care sunt plătite contribuţiile. (3) În ceea ce priveşte contribuţiile din fondurile executate în cadrul gestiunii partajate la instrumentele financiare instituite în temeiul prezentei secţiuni, se aplică normele sectoriale. Prin derogare de la prima teză, autorităţile de management se pot baza pe o evaluare ex ante existentă, efectuată în conformitate cu articolul 209 alineatul (2) primul paragraf litera (h) şi al doilea paragraf, înainte de a contribui la un instrument financiar existent. SECŢIUNEA 2 Garanţii bugetare ART. 218 Norme pentru garanţiile bugetare (1) În actul de bază se defineşte: (a) cuantumul garanţiei bugetare care nu poate fi depăşit în niciun moment, fără a aduce atingere articolului 208 alineatul (2); (b) tipurile de operaţiuni acoperite de garanţia bugetară. (2) Contribuţiile statelor membre la garanţiile bugetare în temeiul articolului 208 alineatul (2) pot fi furnizate sub formă de garanţii sau de numerar. Contribuţiile terţilor la garanţiile bugetare în temeiul articolului 208 alineatul (2) pot fi furnizate sub formă de numerar. Garanţia bugetară se majorează cu contribuţiile menţionate la primul şi la al doilea paragraf. Plăţile pentru cererile de executare a garanţiei se fac, atunci când este necesar, de către statele membre sau părţile terţe contribuitoare în condiţii de egalitate (pari passu). Comisia semnează un acord cu părţile contribuitoare care conţine în special dispoziţii privind condiţiile de plată. ART. 219 Executarea garanţiilor bugetare (1) Garanţiile bugetare sunt irevocabile, necondiţionate şi se acordă la cerere pentru tipurile de operaţiuni acoperite. (2) Garanţiile bugetare se execută în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) sau, în cazuri excepţionale, în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a). (3) O garanţie bugetară acoperă numai operaţiunile de finanţare şi de investiţii care respectă articolul 209 alineatul (2) primul paragraf literele (a)-(d). (4) Contrapărţile contribuie cu resurse proprii la operaţiunile care sunt acoperite de garanţia bugetară. (5) Comisia încheie un acord de garantare cu contrapartea. Acordarea garanţiei bugetare este condiţionată de intrarea în vigoare a acordului de garantare. (6) Contrapărţile furnizează anual Comisiei: (a) o evaluare a riscurilor şi informaţiile referitoare la clasificarea operaţiunilor acoperite de garanţia bugetară, precum şi cazurile preconizate de nerespectare a obligaţiilor de plată; (b) informaţii privind obligaţia financiară restantă care îi revine Uniunii din garanţia bugetară, defalcată pe operaţiuni individuale, măsurată în conformitate cu normele contabile ale Uniunii astfel cum sunt menţionate la articolul 80 sau cu IPSAS; (c) valoarea totală a profiturilor sau a pierderilor rezultate din operaţiunile acoperite de garanţia bugetară. SECŢIUNEA 3 Asistenţă financiară ART. 220 Norme şi punere în aplicare (1) Asistenţa financiară acordată de Uniune statelor membre sau ţărilor terţe se acordă în conformitate cu condiţii prestabilite şi ia forma unui credit, a unei linii de credit sau a oricărui alt instrument considerat adecvat pentru a asigura eficacitatea sprijinului. În acest scop, Comisia este împuternicită, în actul de bază relevant, să ia cu împrumut în numele Uniunii fondurile necesare, pe pieţele de capital sau de la instituţii financiare. (2) Operaţiunile de împrumutare şi de creditare nu implică Uniunea în transformarea scadenţelor şi nici nu o expun la vreun risc al ratei dobânzii sau la vreun alt risc comercial. (3) Asistenţa financiară se acordă în euro, cu excepţia cazurilor justificate în mod corespunzător. (4) Asistenţa financiară se execută direct de către Comisie. (5) Comisia încheie cu ţara beneficiară un acord ce cuprinde dispoziţii care: (a) asigură faptul că ţara beneficiară verifică periodic dacă finanţarea acordată a fost utilizată în mod corespunzător în conformitate cu condiţii prestabilite, adoptă măsurile corespunzătoare de prevenire a neregulilor şi a fraudelor şi, după caz, întreprinde acţiuni juridice pentru recuperarea fondurilor furnizate în cadrul asistenţei financiare care au fost deturnate; (b) asigură protecţia intereselor financiare ale Uniunii; (c) autorizează în mod expres Comisia, OLAF şi Curtea de Conturi să îşi exercite drepturile prevăzute la articolul 129; (d) asigură faptul că Uniunea are dreptul la rambursarea anticipată a creditului atunci când s-a stabilit că, în ceea ce priveşte gestionarea asistenţei financiare, ţara beneficiară s-a angajat într-un act de fraudă sau corupţie sau într-o altă activitate ilegală care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii; (e) asigură faptul că toate costurile înregistrate de Uniune care au legătură cu o asistenţă financiară sunt suportate de ţara beneficiară. (6) Comisia acordă creditele, atunci când este posibil în tranşe, cu respectarea condiţiilor asociate asistenţei financiare. În cazul în care condiţiile respective nu sunt îndeplinite, Comisia suspendă temporar sau anulează plata asistenţei financiare. (7) Fondurile obţinute, dar care nu au fost încă plătite nu pot fi utilizate în alt scop decât pentru a acorda asistenţă financiară ţării beneficiare corespunzătoare. În temeiul articolului 86 alineatele (1) şi (2), contabilul stabileşte procedurile pentru păstrarea în siguranţă a fondurilor. TITLUL XI CONTRIBUŢII ÎN BENEFICIUL PARTIDELOR POLITICE EUROPENE ART. 221 Dispoziţii generale Contribuţiile financiare directe din buget pot fi acordate în beneficiul partidelor politice europene astfel cum este definit la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 (denumite în continuare „partide politice europene”) în vederea contribuţiei lor la formarea conştiinţei politice europene şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor Uniunii, în conformitate cu regulamentul menţionat. ART. 222 Principii (1) Contribuţiile se utilizează pentru a rambursa numai procentajul, stabilit la articolul 17 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, din costurile de funcţionare ale partidelor politice europene care sunt legate direct de obiectivele partidelor în cauză, astfel cum sunt precizate la articolul 17 alineatul (5) din regulamentul menţionat şi la articolul 21 din regulamentul menţionat. (2) Contribuţiile pot fi folosite pentru a rambursa cheltuieli legate de contractele încheiate de partidele politice europene, cu condiţia să nu fi existat vreun conflict de interese în momentul atribuirii acestora. (3) Contribuţiile nu se utilizează pentru a acorda, direct sau indirect, un avantaj personal, în numerar sau în natură, niciunui membru sau membru al personalului unui partid politic european. Contribuţiile nu se utilizează pentru a finanţa, direct sau indirect, activităţi ale terţilor, în special ale partidelor politice naţionale sau ale fundaţiilor politice de la nivel european sau naţional, sub formă de granturi, donaţii, credite sau orice alt acord similar. În sensul prezentului alineat, entităţile asociate partidelor politice europene nu sunt considerate părţi terţe în cazul în care astfel de entităţi fac parte din organizarea administrativă a partidelor politice europene, astfel cum se prevede în statutele acestora din urmă. Contribuţiile nu se utilizează pentru niciunul dintre scopurile excluse prin articolul 22 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014. (4) Contribuţiile se supun principiilor transparenţei şi egalităţii de tratament, în conformitate cu criteriile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014. (5) Contribuţiile se acordă anual de către Parlamentul European şi se publică în conformitate cu articolul 38 alineatele (1)-(4) din prezentul regulament şi cu articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014. (6) Partidele politice europene care beneficiază de o contribuţie nu beneficiază nici direct, nici indirect, de alte fonduri din buget. Sunt interzise în special donaţiile din bugetele grupurilor politice din Parlamentul European. Aceleaşi cheltuieli nu sunt finanţate în niciun caz de două ori din buget. Contribuţiile nu aduc atingere capacităţii partidelor politice europene de a constitui rezerve din cuantumul resurselor lor proprii în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014. (7) În cazul în care, la sfârşitul unui exerciţiu financiar în care a beneficiat de un grant de funcţionare, o fundaţie politică europeană astfel cum este definită la articolul 2 punctul 4 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 înregistrează un excedent de venituri faţă de cheltuieli, o parte din acest excedent, care nu poate depăşi 25 % din venitul total pentru acel exerciţiu, poate fi reportată în exerciţiul financiar următor, cu condiţia ca aceasta să fie utilizată înainte de încheierea primului trimestru al exerciţiului respectiv. ART. 223 Aspecte bugetare Contribuţiile, precum şi creditele alocate pentru organismele de audit externe independente sau experţii de audit externi independenţi menţionaţi la articolul 23 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 se plătesc din secţiunea din buget aferentă Parlamentului European. ART. 224 Cererea de contribuţii (1) Contribuţiile se acordă prin intermediul unei cereri de contribuţii publicate în fiecare an, cel puţin pe site-ul Parlamentului European. (2) Unui partid politic european i se poate acorda o singură contribuţie pe an. (3) Un partid politic european poate beneficia de o contribuţie numai dacă acesta solicită finanţare în conformitate cu clauzele şi condiţiile prevăzute în cererea de contribuţii. (4) În cererea de contribuţii se stabilesc condiţiile în care solicitantul poate beneficia de o contribuţie în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, precum şi criteriile de excludere. (5) În cererea de contribuţii se stabileşte cel puţin natura cheltuielilor care pot fi rambursate prin contribuţie. (6) În cererea de contribuţii se solicită prezentarea bugetului estimat. ART. 225 Procedura de acordare (1) Cererile de contribuţii se depun în mod corespunzător în termenul stabilit, în scris, inclusiv, dacă este cazul, într-un format electronic securizat. (2) Contribuţiile nu se pot acorda solicitanţilor care, la data procedurii de acordare, se află într-una sau mai multe dintre situaţiile menţionate la articolul 136 alineatul (1) şi la articolul 141 alineatul (1) şi celor care sunt înregistraţi ca excluşi în baza de date menţionată la articolul 142. (3) Solicitanţii au obligaţia să certifice faptul că nu se află în niciuna dintre situaţiile menţionate la alineatul (2). (4) Ordonatorul de credite competent poate fi asistat de un comitet pentru a evalua cererile de contribuţii. Ordonatorul de credite competent specifică normele privind alcătuirea, desemnarea şi funcţionarea acestui comitet, precum şi normele de prevenire a conflictelor de interese. (5) Cererile care respectă criteriile de eligibilitate şi de excludere sunt selecţionate pe baza criteriilor de acordare stabilite la articolul 19 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014. (6) În decizia ordonatorului de credite competent privind cererile depuse se menţionează cel puţin: (a) obiectul şi cuantumul total al contribuţiilor; (b) numele solicitanţilor selectaţi şi cuantumul acceptat pentru fiecare dintre aceştia; (c) numele eventualilor solicitanţi respinşi şi motivele respingerii. (7) Ordonatorul de credite competent informează în scris solicitanţii cu privire la decizia referitoare la cererile lor. Dacă cererea de finanţare este respinsă sau sumele solicitate nu sunt acordate în parte sau în totalitate, ordonatorul de credite competent comunică motivele pentru care a respins cererea sau nu a acordat cuantumurile solicitate, făcând trimitere în special la criteriile de eligibilitate şi de acordare menţionate la alineatul (5) de la prezentul articol şi la articolul 224 alineatul (4). Dacă cererea este respinsă, ordonatorul de credite competent îl informează pe solicitant cu privire la căile de atac administrative şi/sau judiciare pe care le are la dispoziţie, astfel cum se prevede la articolul 133 alineatul (2). (8) Contribuţiile fac obiectul unui acord scris. ART. 226 Forma contribuţiilor (1) Contribuţiile pot avea oricare dintre următoarele forme: (a) rambursarea unui procentaj din cheltuielile rambursabile suportate efectiv; (b) rambursare pe baza costurilor unitare; (c) sume forfetare; (d) finanţări la rate forfetare; (e) o combinaţie între formele menţionate la literele (a)-(d). (2) Se pot rambursa numai cheltuieli care îndeplinesc criteriile stabilite în cererile de contribuţii şi care nu au fost efectuate înainte de data de depunere a cererii. (3) Acordul menţionat la articolul 225 alineatul (8) cuprinde dispoziţii care permit verificarea respectării condiţiilor de acordare a sumelor forfetare, a finanţărilor la rate forfetare sau a costurilor unitare. (4) Contribuţiile se plătesc integral printr-o plată unică de prefinanţare, cu excepţia cazului în care, în situaţii justificate în mod corespunzător, ordonatorul de credite competent decide altfel. ART. 227 Garanţii În cazul în care consideră că acest lucru este adecvat şi proporţional, ordonatorul de credite competent poate, de la caz la caz şi pe baza unei analize a riscurilor, să solicite unui partid politic european să depună o garanţie în avans pentru a limita riscurile financiare legate de plata prefinanţării numai atunci când din analiza riscurilor reiese că partidul politic european prezintă un risc iminent de a se afla într-una dintre situaţiile de excludere menţionate la articolul 136 alineatul (1) literele (a) şi (d) din prezentul regulament sau atunci când o decizie a Autorităţii pentru partidele politice europene şi fundaţiile politice europene înfiinţate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 (denumită în continuare „autoritatea”) a fost comunicată Parlamentului European şi Consiliului în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) din regulamentul respectiv. Articolul 153 se aplică mutatis mutandis garanţiilor care pot fi solicitate în cazurile prevăzute la primul paragraf de la prezentul articol pentru plăţile de prefinanţare efectuate în beneficiul partidelor politice europene. ART. 228 Utilizarea contribuţiilor (1) Contribuţiile se cheltuiesc în conformitate cu articolul 222. (2) Orice parte a contribuţiei care nu a fost utilizată în exerciţiul financiar vizat de contribuţia respectivă (exerciţiul n) se utilizează pentru eventualele cheltuieli rambursabile efectuate până la data de 31 decembrie a exerciţiului n + 1. Partea rămasă a contribuţiei care nu este cheltuită în termenul respectiv se recuperează în conformitate cu titlul IV capitolul 6. (3) Partidele politice europene respectă rata maximă de cofinanţare stabilită la articolul 17 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014. Sumele rămase din contribuţiile aferente exerciţiului financiar precedent nu se utilizează pentru a finanţa partea pe care partidele politice europene urmează să o asigure din resurse proprii. Contribuţiile aduse de terţi la evenimente comune nu se consideră ca făcând parte din resursele proprii ale unui partid politic european. (4) Partidele politice europene utilizează partea din contribuţie care nu a fost utilizată în exerciţiul financiar vizat de contribuţia în cauză înainte de a utiliza contribuţiile acordate după sfârşitul respectivului exerciţiu financiar. (5) Orice dobândă generată de plăţile de prefinanţare se consideră ca făcând parte din contribuţie. ART. 229 Raportul privind utilizarea contribuţiilor (1) În conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, un partid politic european prezintă spre aprobare ordonatorului de credit competent raportul său anual privind utilizarea contribuţiei şi situaţiile sale financiare anuale. (2) Raportul anual de activitate menţionat la articolul 74 alineatul (9) se întocmeşte de către ordonatorul de credite competent pe baza raportului anual şi a situaţiilor financiare anuale menţionate la prezentul articol alineatul (1). La întocmirea raportului respectiv se pot utiliza şi alte documente justificative. ART. 230 Cuantumul contribuţiei (1) Cuantumul contribuţiei se definitivează doar după ce ordonatorul de credite competent aprobă raportul anual şi situaţiile financiare anuale menţionate la articolul 229 alineatul (1). Aprobarea raportului anual şi a situaţiilor financiare anuale nu aduce atingere verificărilor ulterioare efectuate de către autoritate. (2) Cuantumul fondurilor necheltuite din prefinanţare se definitivează doar după utilizarea lor de către partidul politic european pentru a plăti cheltuielile rambursabile care îndeplinesc criteriile definite în cererea de contribuţii. (3) Atunci când partidul politic european nu îşi respectă obligaţiile legate de utilizarea contribuţiilor, contribuţiile se suspendă, se reduc sau se suprimă, după ce partidului politic european i s-a oferit posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile. (4) Ordonatorul de credite competent verifică înainte de efectuarea plăţii dacă partidul politic european figurează încă în registrul menţionat la articolul 7 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 şi nu a făcut obiectul niciuneia dintre sancţiunile prevăzute la articolul 27 din regulamentul respectiv între data depunerii cererii şi sfârşitul exerciţiului financiar vizat de contribuţia în cauză. (5) În cazul în care partidul politic european nu mai figurează în registrul menţionat la articolul 7 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 sau a făcut obiectul uneia dintre sancţiunile prevăzute la articolul 27 din regulamentul respectiv, ordonatorul de credite competent poate suspenda, reduce sau suprima contribuţia şi poate recupera cuantumurile plătite necuvenit în temeiul acordului menţionat la articolul 225 alineatul (8) din prezentul regulament, proporţional cu gravitatea erorilor, a neregulilor, a fraudei sau a altor încălcări ale obligaţiilor referitoare la utilizarea contribuţiei, după ce partidului politic european i s-a oferit posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile. ART. 231 Control şi sancţiuni (1) În fiecare acord menţionat la articolul 225 alineatul (8) se prevede în mod expres exercitarea de către Parlamentul European a competenţelor sale de control asupra documentelor şi la faţa locului, precum şi exercitarea de către OLAF şi Curtea de Conturi a competenţelor şi prerogativelor lor respective, menţionate la articolul 129, în cazul tuturor partidelor politice europene care au primit finanţare din partea Uniunii, al contractanţilor şi al subcontractanţilor acestora. (2) Ordonatorul de credite competent poate impune sancţiuni administrative şi financiare eficace, proporţionale şi disuasive, în conformitate cu articolele 136 şi 137 din prezentul regulament şi cu articolul 27 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014. (3) Sancţiunile menţionate la alineatul (2) pot fi, de asemenea, impuse partidelor politice europene care, la data depunerii cererii de contribuţie sau după ce au primit contribuţia, au făcut declaraţii false atunci când au furnizat informaţiile solicitate de ordonatorul de credite competent sau nu au furnizat aceste informaţii. ART. 232 Păstrarea evidenţelor (1) Partidele politice europene păstrează toate evidenţele şi documentele justificative referitoare la contribuţia primită timp de cinci ani de la ultima plată legată de contribuţie. (2) Evidenţele referitoare la audituri, căi de atac, litigii, soluţionări ale contestaţiilor legate de utilizarea contribuţiei sau la investigaţiile OLAF, în cazul în care acestea sunt notificate destinatarului, se păstrează până la încheierea acestor audituri, căi de atac, litigii, soluţionări ale contestaţiilor sau investigaţii. ART. 233 Selectarea organismelor de audit externe sau a experţilor de audit externi Organismele de audit externe sau experţii de audit externi independenţi menţionaţi la articolul 23 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 se selectează printr-o procedură de achiziţii. Durata contractului acestora nu depăşeşte cinci ani. După două mandate consecutive, se consideră că aceştia se află într-o situaţie de conflict de interese care poate avea efecte negative asupra efectuării auditului. TITLUL XII ALTE INSTRUMENTE DE EXECUŢIE A BUGETULUI ART. 234 Fondurile fiduciare ale Uniunii pentru acţiuni externe (1) Pentru acţiunile de urgenţă şi acţiunile ulterioare unor situaţii de urgenţă necesare pentru a reacţiona la o criză sau pentru acţiunile tematice, Comisia poate institui fonduri fiduciare ale Uniunii pentru acţiuni externe (denumite în continuare „fonduri fiduciare ale Uniunii”) în temeiul unui acord încheiat cu alţi donatori. Fondurile fiduciare ale Uniunii se instituie numai atunci când acordurile cu alţi donatori au obţinut contribuţii din alte surse decât bugetul. Comisia se consultă cu Parlamentul European şi Consiliul cu privire la intenţia sa de a institui un fond fiduciar al Uniunii pentru acţiunile de urgenţă şi acţiunile ulterioare unor situaţii de urgenţă. Instituirea unui fond fiduciar al Uniunii pentru acţiuni tematice se supune aprobării Parlamentului European şi a Consiliului. În sensul celui de al treilea şi al patrulea paragraf de la prezentul alineat, Comisia pune la dispoziţia Parlamentului European şi a Consiliului proiectele sale de decizii privind instituirea unui fond fiduciar al Uniunii. Astfel de proiecte de decizii includ o descriere a obiectivelor fondului fiduciar al Uniunii, motivele instituirii sale în conformitate cu alineatul (3), o indicaţie privind durata sa şi acordurile preliminare cu alţi donatori. Proiectele de decizii cuprind, de asemenea, un proiect de acord constitutiv care trebuie încheiat cu alţi donatori. (2) Comisia transmite comisiei competente proiectele sale de decizii privind finanţarea unui fond fiduciar al Uniunii atunci când acest lucru este prevăzut în actul de bază în temeiul căruia se efectuează contribuţia Uniunii la fondul fiduciar al Uniunii. Comisia competentă nu este invitată să se pronunţe cu privire la aspectele care au fost deja transmise Parlamentului European şi Consiliului pentru consultare sau pentru aprobare în temeiul celui de al treilea, al patrulea şi, respectiv, al cincilea paragraf de la alineatul (1). (3) Fondurile fiduciare ale Uniunii se instituie şi se execută cu respectarea următoarelor condiţii: (a) intervenţia Uniunii are valoare adăugată: obiectivele fondurilor fiduciare ale Uniunii, în special având în vedere amploarea sau efectele potenţiale ale acestora, pot fi îndeplinite mai bine la nivelul Uniunii decât la nivel naţional şi utilizarea instrumentelor financiare existente nu ar fi suficientă pentru îndeplinirea obiectivelor politicilor Uniunii; (b) fondurile fiduciare ale Uniunii contribuie la asigurarea unei vizibilităţi politice clare a Uniunii, comportă avantaje clare de gestiune, şi asigură un control mai bun din partea Uniunii asupra riscurilor şi plăţilor contribuţiilor din partea Uniunii şi a altor donatori; (c) fondurile fiduciare ale Uniunii nu dublează alte canale de finanţare sau instrumente similare existente, fără a aduce elemente suplimentare; (d) obiectivele fondurilor fiduciare ale Uniunii sunt aliniate cu obiectivele instrumentului Uniunii sau postului bugetar din care sunt finanţate. (4) Pentru fiecare fond fiduciar al Uniunii se instituie un consiliu prezidat de Comisie pentru a asigura o reprezentare echitabilă a donatorilor şi pentru a decide cu privire la utilizarea fondurilor. Consiliul include un reprezentant din fiecare stat membru care nu este contribuitor în calitate de observator. Normele privind componenţa consiliului şi regulamentul intern al acestuia se stabilesc în acordul de constituire a fondului fiduciar al Uniunii. Normele respective prevăd necesitatea obţinerii unui vot favorabil din partea Comisiei în vederea adoptării finale a deciziei privind utilizarea fondurilor. (5) Fondurile fiduciare ale Uniunii se instituie pentru o durată limitată, astfel cum este stabilit în acordul lor de constituire. Respectiva durată poate fi prelungită printr-o decizie a Comisiei în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1) la cererea consiliului fondului fiduciar al Uniunii respectiv şi în urma prezentării de către Comisie a unui raport care să justifice prelungirea şi care să confirme în special faptul că sunt respectate condiţiile prevăzute la alineatul (3). Parlamentul European şi/sau Consiliul pot solicita Comisiei să întrerupă acordarea de credite pentru un fond fiduciar al Uniunii sau să revizuiască acordul de constituire în vederea lichidării unui fond fiduciar al Uniunii, dacă este cazul, în special pe baza informaţiilor prezentate în documentul de lucru menţionat la articolul 41 alineatul (6). În acest caz, fondurile rămase se returnează proporţional la buget cu titlu de venituri generale, precum şi statelor membre contribuitoare şi altor donatori. ART. 235 Execuţia fondurilor fiduciare ale Uniunii pentru acţiuni externe (1) Fondurile fiduciare ale Uniunii se execută în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, transparenţei, proporţionalităţii, nediscriminării şi egalităţii de tratament, precum şi în conformitate cu obiectivele specifice definite în fiecare acord de constituire şi cu respectarea deplină a drepturilor Parlamentului European şi ale Consiliului de verificare şi control al contribuţiei Uniunii. (2) Acţiunile finanţate de fondurile fiduciare ale Uniunii pot fi executate direct de către Comisie, în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (a), şi indirect cu entităţile care execută fonduri ale Uniunii în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctele (i), (ii), (iii), (v) şi (vi). (3) Fondurile se angajează şi se plătesc de către actorii financiari ai Comisiei, în sensul titlului IV capitolul 4. Contabilul Comisiei îndeplineşte şi rolul contabilului fondurilor fiduciare ale Uniunii. Acestuia îi revine responsabilitatea de a stabili procedurile contabile şi planul de conturi comune pentru toate fondurile fiduciare ale Uniunii. Auditorul intern al Comisiei, OLAF şi Curtea de Conturi exercită aceleaşi competenţe cu privire la fondurile fiduciare ale Uniunii ca şi în cazul altor acţiuni întreprinse de Comisie. (4) Contribuţiile Uniunii şi ale altor donatori se depun într-un cont bancar specific şi nu se includ în buget. Contul bancar specific al fondului financiar al Uniunii este deschis şi închis de către contabil. Toate operaţiunile efectuate în cursul exerciţiului în contul bancar specific se contabilizează în mod corespunzător în conturile fondului fiduciar al Uniunii. Contribuţiile Uniunii se transferă în contul bancar specific pe baza unor cereri de plată motivate în mod corespunzător prin previziuni de plată, ţinându-se seama de soldul disponibil în cont şi de necesitatea în consecinţă a unor plăţi suplimentare. Previziunile de plată se prezintă o dată pe an sau, dacă este cazul, de două ori pe an. Contribuţiile altor donatori se iau în considerare atunci când sunt încasate în contul bancar specific al fondului fiduciar al Uniunii, la valoarea în euro care rezultă din conversia efectuată la primirea lor în contul bancar specific. Dobânzile acumulate în contul bancar specific al fondului fiduciar al Uniunii se investesc în fondul fiduciar al Uniunii, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în acordul de constituire a fondului fiduciar al Uniunii. (5) Comisia este autorizată să utilizeze maximum 5 % din cuantumurile plasate în fondul fiduciar al Uniunii pentru a-şi acoperi costurile de gestiune din exerciţiul în care a început utilizarea contribuţiilor menţionate la alineatul (4). În pofida primei teze şi pentru a se evite decontarea de două ori a costurilor, costurile de gestiune care decurg din contribuţia Uniunii la fondul fiduciar al Uniunii se acoperă din contribuţia respectivă numai în măsura în care costurile respective nu au fost deja acoperite de alte linii bugetare. Pe durata fondului fiduciar al Uniunii, aceste comisioane de gestiune sunt asimilate veniturilor alocate în sensul articolului 21 alineatul (2) litera (a) punctul (ii). Pe lângă raportul anual menţionat la articolul 252, raportarea financiară privind operaţiunile efectuate de fiecare fond fiduciar al Uniunii se realizează de două ori pe an de către ordonatorul de credite. Comisia prezintă, de asemenea, un raport lunar privind stadiul punerii în aplicare a fiecărui fond fiduciar al Uniunii. În fiecare an, fondurile fiduciare ale Uniunii fac obiectul unui audit extern independent. ART. 236 Utilizarea sprijinului bugetar (1) În cazul în care acest lucru este prevăzut în actele de bază relevante, Comisia poate acorda sprijin bugetar unei ţări terţe dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: (a) gestionarea finanţelor publice ale ţării terţe este suficient de transparentă, de fiabilă şi de eficace; (b) ţara terţă a instituit politici sectoriale sau naţionale suficient de credibile şi de relevante; (c) ţara terţă a instituit politici macroeconomice orientate spre stabilitate; (d) ţara terţă a asigurat un acces suficient şi în timp util la informaţii bugetare cuprinzătoare şi fiabile. (2) Plata contribuţiei Uniunii se bazează pe îndeplinirea condiţiilor menţionate la alineatul (1), inclusiv îmbunătăţirea gestionării finanţelor publice. În plus, anumite plăţi pot fi condiţionate şi de îndeplinirea unor obiective de etapă, măsurate prin indicatori de performanţă obiectivi, ce reflectă rezultatele şi progresele în materie de reforme înregistrate de-a lungul timpului în sectorul respectiv. (3) Comisia sprijină în ţările terţe respectarea statului de drept, dezvoltarea controlului parlamentar şi a capacităţilor de audit şi luptă împotriva corupţiei şi îmbunătăţeşte transparenţa şi accesul public la informaţii. (4) Acordurile financiare corespunzătoare încheiate cu ţara terţă cuprind: (a) obligaţia ţării terţe de a furniza la timp Comisiei informaţii fiabile care să îi permită acesteia să evalueze îndeplinirea condiţiilor menţionate la alineatul (2); (b) un drept al Comisiei de a suspenda acordul financiar în cazul în care ţara terţă încalcă obligaţia referitoare la respectarea drepturilor omului, a principiilor democratice şi a statului de drept, precum şi în cazuri grave de corupţie; (c) dispoziţii corespunzătoare în temeiul cărora ţara terţă se angajează să ramburseze imediat, integral sau parţial, finanţarea operaţională relevantă în cazul în care se constată că plata respectivelor fonduri ale Uniunii a fost afectată de nereguli grave imputabile ţării în cauză. Pentru tratarea rambursării menţionate la primul paragraf litera (c) de la prezentul alineat, se pot aplica dispoziţiile articolului 101 alineatul (1) al doilea paragraf. ART. 237 Experţi externi remuneraţi (1) Pentru valori mai mici decât pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1) şi pe baza procedurii prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol, instituţiile Uniunii pot selecta experţi externi remuneraţi care să le asiste la evaluarea cererilor de grant, a proiectelor şi a ofertelor depuse în cadrul procedurilor de ofertare şi să furnizeze avize şi recomandări în cazuri specifice. (2) Experţii externi remuneraţi sunt remuneraţi pe baza unui cuantum fix anunţat în prealabil şi sunt aleşi în funcţie de capacitatea lor profesională. Selecţia se face pe baza unor criterii de selecţie ce respectă principiile nediscriminării, egalităţii de tratament şi absenţei conflictului de interese. (3) Pe site-ul instituţiei Uniunii în cauză se publică o cerere de exprimare a interesului. Cererea de exprimare a interesului cuprinde o descriere a sarcinilor, durata acestora şi condiţiile de remunerare stabilite. În urma cererii de exprimare a interesului se întocmeşte o listă de experţi. Aceasta este valabilă cel mult cinci ani de la data publicării sau pe durata unui program multianual legat de sarcinile în cauză. (4) Orice persoană fizică interesată poate depune o cerere în orice moment pe parcursul perioadei de valabilitate a cererii de exprimare a interesului, cu excepţia ultimelor trei luni din perioada respectivă. (5) Experţii remuneraţi din creditele pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică se recrutează în conformitate cu procedurile stabilite de Parlamentul European şi de Consiliu atunci când adoptă fiecare program-cadru de cercetare sau cu normele corespunzătoare în materie de participare. În scopul titlului V capitolul 2 secţiunea 2, astfel de experţi sunt trataţi ca destinatari. ART. 238 Experţi neremuneraţi Instituţiile Uniunii le pot rambursa cheltuielile de călătorie şi de şedere sau, după caz, le pot plăti orice alte indemnizaţii persoanelor invitate sau mandatate de ele. ART. 239 Cotizaţii de membru şi plata altor abonamente Uniunea poate plăti contribuţii sub formă de abonamente organismelor din care face parte în calitate de membru sau de observator. ART. 240 Cheltuieli cu membrii şi personalul instituţiilor Uniunii Instituţiile Uniunii pot plăti cheltuielile cu membrii şi personalul instituţiilor Uniunii, inclusiv contribuţiile către asociaţiile actualilor şi foştilor deputaţi în Parlamentul European, precum şi contribuţiile la şcolile europene. TITLUL XIII CONTURILE ANUALE ŞI ALTE RAPOARTE FINANCIARE CAP. 1 Conturile anuale SECŢIUNEA 1 Cadrul contabil ART. 241 Structura conturilor Conturile anuale ale Uniunii se întocmesc pentru fiecare exerciţiu financiar, care începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie. Respectivele conturi includ următoarele: (a) situaţiile financiare consolidate, care prezintă, în conformitate cu normele contabile menţionate la articolul 80, consolidarea informaţiilor financiare conţinute în situaţiile financiare ale instituţiilor Uniunii, ale organelor Uniunii menţionate la articolul 70 şi ale altor organisme care îndeplinesc criteriile de consolidare contabilă; (b) rapoartele agregate privind execuţia bugetară, care prezintă informaţiile conţinute în rapoartele privind execuţia bugetară ale instituţiilor Uniunii. ART. 242 Documente justificative Fiecare înregistrare în conturi se bazează pe documente justificative corespunzătoare, în conformitate cu articolul 75. ART. 243 Situaţii financiare (1) Situaţiile financiare se prezintă în milioane de euro şi, în conformitate cu normele contabile menţionate la articolul 80, cuprind: (a) bilanţul, care prezintă toate activele şi pasivele, precum şi situaţia financiară existentă la data de 31 decembrie a exerciţiului financiar precedent; (b) contul de rezultat, care prezintă rezultatul economic pentru exerciţiul financiar precedent; (c) situaţia fluxurilor de numerar, care prezintă sumele încasate şi plătite în cursul exerciţiului financiar şi poziţia finală a lichidităţii; (d) situaţia modificărilor în structura activelor nete, care prezintă o sinteză a mişcărilor înregistrate în cursul exerciţiului financiar la rezerve şi la rezultatele acumulate. (2) Notele la situaţiile financiare completează şi comentează informaţiile prezentate în situaţiile menţionate la alineatul (1) şi furnizează toate informaţiile suplimentare prevăzute de normele contabile menţionate la articolul 80 şi de practica contabilă acceptată la nivel internaţional, în cazul în care aceste informaţii sunt relevante pentru activităţile Uniunii. Notele conţin cel puţin următoarele informaţii: (a) principiile, normele şi metodele contabile; (b) note explicative, care prezintă informaţii suplimentare ce nu sunt incluse în cuprinsul situaţiilor financiare, dar sunt necesare pentru o prezentare fidelă a conturilor. (3) După încheierea exerciţiului financiar şi până la data transmiterii conturilor generale, contabilul face orice ajustări care, fără să implice plăţi sau încasări pentru exerciţiul în cauză, sunt necesare pentru o imagine corectă şi fidelă a conturilor respective. SECŢIUNEA 2 Rapoarte privind execuţia bugetară ART. 244 Rapoarte privind execuţia bugetară (1) Rapoartele privind execuţia bugetară se prezintă în milioane euro şi permit comparaţii pe ani. Acestea sunt formate din: (a) rapoarte în care sunt agregate toate operaţiunile bugetare ale exerciţiului financiar pe venituri şi cheltuieli; (b) rezultatul bugetar, care se calculează pe baza soldului bugetar anual menţionat în Decizia 2014/335/UE, Euratom; (c) note explicative, care completează şi comentează informaţiile prezentate în rapoarte. (2) Rapoartele privind execuţia bugetară respectă aceeaşi structură ca şi bugetul. (3) Rapoartele privind execuţia bugetară conţin: (a) informaţii privind veniturile, în special modificările estimărilor privind veniturile, veniturile rezultate şi drepturile constatate; (b) informaţii privind modificările survenite în totalul creditelor de angajament şi de plată disponibile; (c) informaţii privind utilizarea totalului creditelor de angajament şi de plată disponibile; (d) informaţii privind angajamentele restante, angajamentele reportate din exerciţiul financiar precedent şi angajamentele făcute în cursul exerciţiului financiar. (4) În ceea ce priveşte informaţiile privind veniturile, se anexează, de asemenea, la raportul privind execuţia bugetară o situaţie care prezintă, pentru fiecare stat membru, defalcarea sumelor din resurse proprii care nu au fost încă recuperate la sfârşitul exerciţiului financiar şi care fac obiectul unui ordin de recuperare. SECŢIUNEA 3 Calendarul conturilor anuale ART. 245 Conturi provizorii (1) Contabilii instituţiilor Uniunii, altele decât Comisia, şi organismelor menţionate la articolul 241 transmit, până la data de 1 martie a exerciţiului financiar următor, conturile lor provizorii contabilului Comisiei şi Curţii de Conturi. (2) Contabilii instituţiilor Uniunii, altele decât Comisia, şi organismelor menţionate la articolul 241 transmit contabilului Comisiei, până la data de 1 martie a exerciţiului financiar următor, informaţiile contabile necesare în scopuri de consolidare, în modul şi formatul stabilite de acesta din urmă. (3) Contabilul Comisiei consolidează conturile provizorii menţionate la alineatul (2) şi conturile provizorii ale Comisiei şi trimite Curţii de Conturi, prin mijloace electronice, până la data de 31 martie a exerciţiului financiar următor, conturile provizorii ale Comisiei şi conturile provizorii consolidate ale Uniunii. ART. 246 Aprobarea conturilor consolidate finale (1) Până la data de 1 iunie, Curtea de Conturi formulează observaţii cu privire la conturile provizorii ale celorlalte instituţii ale Uniunii altele decât Comisia şi ale fiecăruia dintre organismele menţionate la articolul 241 şi, până la data de 15 iunie, formulează observaţii cu privire la conturile provizorii ale Comisiei şi la conturile provizorii consolidate ale Uniunii. (2) Contabilii instituţiilor Uniunii altele decât Comisia şi organisme menţionate la articolul 241 transmit contabilului Comisiei, până la data de 15 iunie, informaţiile contabile necesare, în modul şi formatul stabilite de acesta din urmă, în vederea întocmirii conturilor consolidate finale. Instituţiile Uniunii, altele decât Comisia, şi fiecare dintre organismele menţionate la articolul 241 transmit, până la 1 iulie, conturile lor finale Parlamentului European, Consiliului, Curţii de Conturi şi contabilului Comisiei. (3) Contabilul fiecărei instituţii a Uniunii şi al fiecărui organism menţionat la articolul 241 transmite Curţii de Conturi şi, în copie, contabilului Comisiei, la aceeaşi dată la care transmite conturile finale, o scrisoare cuprinzând declaraţiile conducerii cu privire la conturile finale respective. Conturile finale sunt însoţite de o notă redactată de contabil, în care acesta declară că respectivele conturi finale au fost întocmite în conformitate cu prezentul titlu şi cu principiile, normele şi metodele contabile aplicabile descrise în notele la situaţiile financiare. (4) Contabilul Comisiei întocmeşte conturile consolidate finale pe baza informaţiilor prezentate în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol de către toate celelalte instituţii ale Uniunii în afara Comisiei şi de către organismele menţionate la articolul 241. Conturile consolidate finale sunt însoţite de o notă redactată de contabilul Comisiei, în care acesta declară că respectivele conturi consolidate finale au fost întocmite în conformitate cu prezentul titlu şi cu principiile, normele şi metodele contabile aplicabile descrise în notele la situaţiile financiare. (5) După aprobarea conturilor consolidate finale şi a propriilor sale conturi finale, Comisia le transmite, până la data de 31 iulie, prin mijloace electronice Parlamentului European, Consiliului şi Curţii de Conturi. Până la aceeaşi dată, contabilul Comisiei transmite Curţii de Conturi o scrisoare cuprinzând declaraţiile conducerii cu privire la conturile consolidate finale. (6) Conturile consolidate finale se publică până la 15 noiembrie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, împreună cu declaraţia de asigurare furnizată de Curtea de Conturi în conformitate cu articolul 287 din TFUE şi cu articolul 106a din Tratatul Euratom. CAP. 2 Rapoarte financiare şi de răspundere integrate ART. 247 Rapoarte financiare şi de răspundere integrate (1) Până la data de 31 iulie a următorului exerciţiu financiar, Comisia comunică Parlamentului European şi Consiliului un set integrat de rapoarte financiare şi de răspundere, care include: (a) conturile finale consolidate, astfel cum sunt menţionate la articolul 246; (b) raportul anual privind gestiunea şi performanţa, care oferă un rezumat clar şi concis al realizărilor în materie de control intern şi gestiune financiară menţionate în rapoartele anuale de activitate ale fiecărui ordonator de credite delegat şi incluzând informaţii cu privire la principalele mecanisme de guvernanţă ale Comisiei, precum şi: (i) o estimare a nivelului de eroare în cheltuielile Uniunii, bazată pe o metodologie consecventă şi o estimare a corecţiilor viitoare; (ii) informaţii privind măsurile preventive şi corective pentru buget, care prezintă impactul financiar al măsurilor luate pentru a proteja bugetul de cheltuielile care constituie încălcări ale legislaţiei; (iii) informaţii privind punerea în aplicare a strategiei antifraudă a Comisiei; (c) o prognoză pe termen lung a viitoarelor intrări şi ieşiri pentru următorii cinci ani, bazată pe cadrele financiare multianuale aplicabile şi pe Decizia 2014/335/UE, Euratom; (d) raportul anual de audit intern, astfel cum este menţionat la articolul 118 alineatul (4); (e) evaluarea finanţelor Uniunii bazată pe rezultatele obţinute, astfel cum se menţionează la articolul 318 din TFUE, în special în ceea ce priveşte progresul către atingerea obiectivelor de politică, ţinând seama de indicatorii de performanţă menţionaţi la articolul 33 din prezentul regulament; (f) raportul privind măsurile luate în urma descărcării de gestiune, astfel cum este menţionat la articolul 261 alineatul (3). (2) Rapoartele financiare şi de răspundere integrate menţionate la alineatul (1) prezintă fiecare raport într-un mod separat, clar identificabil. Fiecare raport în parte se pune la dispoziţia Parlamentului European, a Consiliului şi a Curţii de Conturi până la 30 iunie, cu excepţia conturilor finale consolidate. CAP. 3 Rapoarte bugetare şi alte rapoarte financiare ART. 248 Rapoarte lunare privind execuţia bugetară Pe lângă situaţiile şi rapoartele anuale prevăzute la articolele 243 şi 244, contabilul Comisiei transmite lunar Parlamentului European şi Consiliului cifre, agregate cel puţin la nivel de capitol, precum şi defalcate separat pe capitole, articole şi posturi, cu privire la execuţia bugetară, în ceea ce priveşte atât veniturile, cât şi cheltuielile referitoare la ansamblul creditelor disponibile. Aceste cifre furnizează, de asemenea, detalii privind utilizarea creditelor reportate. Cifrele se pun la dispoziţie în termen de 10 zile lucrătoare de la încheierea fiecărei luni, pe site-ul Comisiei. ART. 249 Raportul anual privind gestiunea bugetară şi financiară (1) Fiecare instituţie a Uniunii şi fiecare organism dintre cele menţionate la articolul 241 elaborează un raport privind gestiunea bugetară şi financiară pentru exerciţiul financiar. Raportul respectiv se pune la dispoziţia Parlamentului European, a Consiliului şi a Curţii de Conturi până la data de 31 martie a următorului exerciţiu financiar. (2) Raportul menţionat la alineatul (1) furnizează informaţii rezumative privind transferurile de credite între diverse posturi bugetare. ART. 250 Raportul anual privind instrumentele financiare, garanţiile bugetare şi asistenţa financiară Comisia prezintă anual Parlamentului European şi Consiliului un raport privind instrumentele financiare, garanţiile bugetare, asistenţa financiară şi datoriile contingente, în conformitate cu articolul 41 alineatele (4) şi (5) şi cu articolul 52 alineatul (1) literele (d) şi (e). Informaţiile respective se pun la dispoziţia Curţii de Conturi în acelaşi timp. ART. 251 Raportul de situaţie privind aspectele contabile Până la data de 15 septembrie a fiecărui exerciţiu financiar, contabilul Comisiei transmite Parlamentului European şi Consiliului un raport care cuprinde informaţii privind riscurile actuale remarcate, tendinţele generale observate, noile aspecte contabile întâlnite şi progresele în materie de contabilitate, inclusiv cele identificate de Curtea de Conturi, precum şi informaţii privind recuperările. ART. 252 Raportarea cu privire la fondurile fiduciare ale Uniunii pentru acţiuni externe În conformitate cu articolul 41 alineatul (6), Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport anual cu privire la activităţile sprijinite prin intermediul fondurilor fiduciare ale Uniunii menţionate la articolul 234, cu privire la execuţia şi performanţa acestora, precum şi cu privire la conturile acestora. Consiliul de administraţie al fondului fiduciar al Uniunii în cauză aprobă raportul anual privind fondul fiduciar al Uniunii întocmit de ordonatorul de credite. Consiliul respectiv aprobă şi conturile finale întocmite de contabil. Conturile finale sunt prezentate Parlamentului European şi Consiliului de consiliul de administraţie al fondului în cadrul procedurii de descărcare de gestiune a Comisiei. ART. 253 Publicarea de informaţii referitoare la destinatari Comisia publică informaţii referitoare la destinatari în conformitate cu articolul 38. TITLUL XIV AUDITUL EXTERN ŞI DESCĂRCAREA DE GESTIUNE CAP. 1 Auditul extern ART. 254 Auditul extern efectuat de Curtea de Conturi Parlamentul European, Consiliul şi Comisia informează Curtea de Conturi, cât mai curând posibil, cu privire la toate deciziile şi normele adoptate în temeiul articolelor 12, 16, 21, 29, 30, 32 şi 43. ART. 255 Norme şi proceduri în materie de audit (1) Examinarea de către Curtea de Conturi a legalităţii şi conformităţii tuturor veniturilor încasate şi a tuturor cheltuielilor efectuate are loc în conformitate cu tratatele, bugetul, prezentul regulament, actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament şi toate celelalte acte relevante adoptate în temeiul tratatelor. Respectiva examinare poate ţine seama de caracterul multianual al programelor şi al sistemelor de supraveghere şi de control aferente acestora. (2) În îndeplinirea sarcinilor sale, Curtea de Conturi poate consulta, în condiţiile menţionate la articolul 257, toate documentele şi informaţiile privind gestiunea financiară a departamentelor sau a organismelor în ceea ce priveşte operaţiunile finanţate sau cofinanţate de Uniune. Curtea de Conturi are competenţa de a audia orice funcţionar responsabil de o operaţiune de venituri sau de cheltuieli şi de a utiliza oricare dintre procedurile de audit adecvate pentru departamentele sau organele respective. În statele membre, auditul se efectuează în colaborare cu instituţiile naţionale de audit sau, dacă acestea nu dispun de competenţele necesare, cu departamentele naţionale competente. Curtea de Conturi şi instituţiile naţionale de audit ale statelor membre cooperează într-un spirit de încredere reciprocă, păstrându-şi totodată independenţa. Pentru a obţine toate informaţiile necesare îndeplinirii sarcinilor care i-au fost atribuite prin tratate sau prin actele adoptate în temeiul acestora, Curtea de Conturi poate fi prezentă, la cererea sa, la operaţiunile de audit efectuate în cadrul execuţiei bugetare de către sau în numele oricărei instituţii a Uniunii. La cererea Curţii de Conturi, fiecare instituţie a Uniunii autorizează instituţiile financiare care deţin depozite ale Uniunii să permită Curţii de Conturi să verifice dacă datele externe corespund situaţiei contabile. (3) În vederea îndeplinirii sarcinilor sale, Curtea de Conturi notifică instituţiilor Uniunii şi autorităţilor cărora li se aplică prezentul regulament lista cu numele membrilor personalului său împuterniciţi să efectueze auditul la instituţiile respective. ART. 256 Verificări privind titlurile de valoare şi numerarul Curtea de Conturi veghează ca toate titlurile de valoare şi numerarul din depozite şi din casă să fie verificate pe baza documentelor justificative semnate de depozitari sau pe baza unor procese-verbale privind situaţia casei şi a portofoliului. Curtea de Conturi poate efectua ea însăşi aceste verificări. ART. 257 Dreptul de acces al Curţii de Conturi (1) Instituţiile Uniunii, organismele care administrează venituri sau cheltuieli în numele Uniunii şi destinatarii acordă Curţii de Conturi toate facilităţile şi îi furnizează toate informaţiile pe care aceasta le consideră necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale. Toate aceste părţi pun la dispoziţia Curţii de Conturi, la cererea acesteia, toate documentele privind atribuirea şi executarea contractelor finanţate de la buget şi toate conturile de numerar sau de materiale, toate evidenţele contabile şi toate documentele justificative, precum şi documentele administrative relevante, toate documentele referitoare la venituri şi cheltuieli, toate inventarele, toate organigramele departamentelor, pe care Curtea de Conturi le consideră necesare pentru a verifica conturile anuale şi rapoartele privind execuţia bugetară, pe bază de documente sau de audituri la faţa locului, şi, în acelaşi scop, toate documentele şi datele create sau păstrate în format electronic. Dreptul de acces al Curţii de Conturi include accesul la sistemul informatic utilizat pentru administrarea veniturilor sau cheltuielilor care fac obiectul auditului, în cazul în care un astfel de acces este relevant pentru audit. Organismele de audit intern şi alte servicii relevante ale administraţiilor naţionale acordă Curţii de Conturi toate facilităţile pe care aceasta le consideră necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale. (2) Funcţionarii ale căror operaţiuni sunt verificate de Curtea de Conturi: (a) prezintă atât documentele cu privire la casă, alte fonduri, titluri de valoare sau materiale de orice fel, cât şi documentele justificative cu privire la gestionarea fondurilor care le-au fost încredinţate, precum şi toate registrele, evidenţele şi documentele relevante; (b) prezintă corespondenţa şi orice alte documente solicitate în vederea efectuării integrale a auditului menţionat la articolul 255. Informaţiile furnizate în temeiul literei (b) de la primul paragraf pot fi solicitate numai de către Curtea de Conturi. (3) Curtea de Conturi este împuternicită să verifice documentele referitoare la veniturile şi cheltuielile Uniunii păstrate de departamentele instituţiilor Uniunii şi, în special, de departamentele cu responsabilitate decizională în privinţa acestor venituri şi cheltuieli, de organismele care administrează venituri sau cheltuieli în numele Uniunii şi de persoanele fizice sau juridice care beneficiază de plăţi de la buget. (4) Sarcina de a verifica legalitatea şi conformitatea veniturilor încasate şi cheltuielilor efectuate şi de a controla buna gestiune financiară se aplică şi utilizării, de către organismele exterioare instituţiilor Uniunii, a fondurilor Uniunii primite sub formă de contribuţii. (5) Finanţările de la bugetul Uniunii pentru destinatari din afara instituţiilor Uniunii necesită din partea respectivilor destinatari acordul în scris sau, în lipsa acordului acestora, acordul contractanţilor sau subcontractanţilor, cu privire la efectuarea unui audit de către Curtea de Conturi cu privire la utilizarea fondurilor acordate. (6) Comisia pune la dispoziţia Curţii de Conturi, la cererea acesteia, orice informaţie cu privire la operaţiunile de împrumut şi de credit. (7) Utilizarea sistemelor informatice integrate nu are ca efect reducerea accesului Curţii de Conturi la documentele justificative. Ori de câte ori este posibil din punct de vedere tehnic, Curţii de Conturi i se permite accesul electronic la datele şi documentele necesare pentru audit, în clădirile proprii şi cu respectarea normelor de securitate relevante. ART. 258 Raportul anual al Curţii de Conturi (1) Până la data de 30 iunie, Curtea de Conturi transmite Comisiei şi altor instituţii în cauză ale Uniunii orice observaţii care, în opinia sa, ar trebui să figureze în raportul său anual. Aceste observaţii rămân confidenţiale şi fac obiectul unei proceduri contradictorii. Fiecare instituţie a Uniunii adresează Curţii de Conturi propriul răspuns până la data de 15 octombrie. Răspunsurile altor instituţii ale Uniunii decât Comisia se trimit în acelaşi timp şi Comisiei. (2) Raportul anual al Curţii de Conturi conţine o evaluare a bunei gestiuni financiare. (3) Raportul anual al Curţii de Conturi conţine o secţiune pentru fiecare instituţie a Uniunii şi pentru fondul comun de provizionare. Curtea de Conturi poate adăuga orice raport de sinteză sau observaţii generale pe care le consideră necesare. (4) Curtea de Conturi transmite autorităţilor responsabile cu aprobarea descărcării de gestiune şi celorlalte instituţii ale Uniunii, până la data de 15 noiembrie, raportul său anual însoţit de răspunsurile instituţiilor Uniunii şi asigură publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. ART. 259 Rapoarte speciale ale Curţii de Conturi (1) Curtea de Conturi transmite instituţiei Uniunii sau organismului în cauză orice observaţii care, în opinia sa, ar trebui să figureze într-un raport special. Aceste observaţii rămân confidenţiale şi fac obiectul unei proceduri contradictorii. Instituţia Uniunii sau organismul în cauză informează Curtea de Conturi, în general, în termen de şase săptămâni de la transmiterea observaţiilor respective, cu privire la eventualele răspunsuri pe care doreşte să le formuleze în legătură cu observaţiile respective. Perioada respectivă se suspendă în cazuri justificate corespunzător, în special atunci când, pe parcursul procedurii contradictorii, este necesar ca instituţia Uniunii sau organismul în cauză să obţină un feedback de la statele membre pentru a-şi finaliza răspunsul. Răspunsurile instituţiei Uniunii sau ale organismului în cauză abordează în mod direct şi exclusiv observaţiile Curţii de Conturi. La cererea Curţii de Conturi sau a instituţiei Uniunii sau a organismului în cauză, răspunsurile pot fi examinate de Parlamentul European şi de Consiliu după publicarea raportului. Curtea de Conturi se asigură că rapoartele speciale se întocmesc şi se adoptă într-un interval de timp adecvat, care nu depăşeşte, în general, 13 luni. Rapoartele speciale, însoţite de răspunsurile instituţiei Uniunii sau ale organismului în cauză, se transmit de îndată Parlamentului European şi Consiliului, iar fiecare dintre cele două instituţii decide, dacă este cazul împreună cu Comisia, cu privire la măsurile care se impun. Curtea de Conturi ia toate măsurile necesare pentru a garanta că răspunsurile la observaţiile sale, formulate de fiecare instituţie a Uniunii sau organism în cauză, precum şi calendarul pentru întocmirea raportului special sunt publicate împreună cu raportul special. (2) Avizele menţionate la articolul 287 alineatul (4) al doilea paragraf din TFUE care nu se referă la propuneri sau proiecte care fac obiectul procedurii legislative de consultare pot fi publicate de Curtea de Conturi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Curtea de Conturi decide în privinţa publicării după consultarea instituţiei Uniunii care a solicitat avizul sau la care se referă acesta. Avizele publicate sunt însoţite de eventualele comentarii ale instituţiilor în cauză ale Uniunii. CAP. 2 Descărcarea de gestiune ART. 260 Calendarul procedurii de descărcare de gestiune (1) La recomandarea Consiliului hotărând cu majoritate calificată, Parlamentul European aprobă, înainte de data de 15 mai a exerciţiului n + 2, descărcarea de gestiune a Comisiei pentru execuţia bugetului aferent exerciţiului n. (2) În cazul în care nu poate fi respectat termenul prevăzut la alineatul (1), Parlamentul European sau Consiliul informează Comisia cu privire la motivele nerespectării. (3) Dacă Parlamentul European amână luarea deciziei de descărcare de gestiune, Comisia depune toate eforturile pentru a lua măsuri, cât mai repede posibil, în scopul de a înlătura sau a facilita înlăturarea obstacolelor din calea deciziei în cauză. ART. 261 Procedura de descărcare de gestiune (1) Decizia de descărcare de gestiune vizează conturile tuturor veniturilor şi cheltuielilor Uniunii, soldul rezultat şi activele şi pasivele Uniunii prezentate în bilanţ. (2) În vederea acordării descărcării de gestiune, Parlamentul European examinează conturile, situaţiile financiare şi raportul de evaluare menţionate la articolul 318 din TFUE, după ce Consiliul a făcut deja acest lucru. De asemenea, Parlamentul European examinează raportul anual întocmit de Curtea de Conturi, însoţit de răspunsurile instituţiilor Uniunii care fac obiectul auditului, precum şi rapoartele speciale relevante ale Curţii de Conturi cu privire la exerciţiul financiar în cauză şi declaraţia de asigurare a Curţii de Conturi privind fiabilitatea conturilor şi legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente. (3) Comisia prezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, orice informaţii necesare pentru buna derulare a procedurii de descărcare de gestiune pentru exerciţiul financiar respectiv, în conformitate cu articolul 319 din TFUE. ART. 262 Măsuri luate în urma descărcării de gestiune (1) În conformitate cu articolul 319 din TFUE şi cu articolul 106a din Tratatul Euratom, instituţiile Uniunii şi organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 din prezentul regulament iau toate măsurile necesare pentru a da curs observaţiilor care însoţesc decizia de descărcare de gestiune a Parlamentului European şi comentariilor care însoţesc recomandarea privind descărcarea de gestiune adoptată de Consiliu. (2) La solicitarea Parlamentului European sau a Consiliului, instituţiile Uniunii şi organele Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 prezintă un raport privind măsurile luate ţinând cont de observaţiile şi comentariile respective şi, în special, privind dispoziţiile date departamentelor lor care sunt responsabile cu execuţia bugetară. Statele membre cooperează cu Comisia, informând-o în privinţa măsurilor luate pentru a da curs observaţiilor, astfel încât Comisia să le poată lua în considerare la întocmirea propriului raport. Rapoartele instituţiilor Uniunii şi ale organelor Uniunii menţionate la articolele 70 şi 71 se transmit, de asemenea, Curţii de Conturi. ART. 263 Dispoziţii speciale privind SEAE În cazul SEAE, se aplică procedurile prevăzute la articolul 319 din TFUE şi la articolele 260, 261 şi 262 din prezentul regulament. SEAE cooperează pe deplin cu instituţiile Uniunii implicate în procedura de descărcare de gestiune şi furnizează, dacă este cazul, orice informaţii suplimentare necesare, inclusiv prin participarea la reuniunile organismelor relevante. TITLUL XV CREDITE ADMINISTRATIVE ART. 264 Dispoziţii generale (1) Creditele administrative sunt credite nediferenţiate. (2) Prezentul titlu se aplică creditelor administrative menţionate la articolul 47 alineatul (4) şi celor ale instituţiilor Uniunii, altele decât Comisia. Angajamentele bugetare corespunzătoare creditelor administrative al căror tip este comun pentru mai multe titluri şi care sunt gestionate global pot fi înregistrate global în contabilitatea bugetară în funcţie de clasificarea sintetică pe tipuri stabilită la articolul 47 alineatul (4). Cheltuielile corespunzătoare se înscriu la liniile bugetare pentru fiecare titlu în funcţie de aceeaşi distribuţie ca pentru credite. (3) Cheltuielile administrative care decurg din contracte care acoperă perioade ce depăşesc durata exerciţiului financiar, fie în conformitate cu practica locală, fie referitoare la furnizarea de echipamente, se impută din bugetul exerciţiului financiar în cursul căruia se efectuează. (4) Personalului şi membrilor instituţiilor Uniunii li se pot plăti avansuri, în conformitate cu condiţiile prevăzute în Statutul funcţionarilor şi în dispoziţiile specifice privind membrii instituţiilor Uniunii. ART. 265 Plăţi efectuate în avans Cheltuielile menţionate la articolul 11 alineatul (2) litera (a) care trebuie plătite în avans în temeiul dispoziţiilor legale sau contractuale pot ocaziona plăţi începând cu data de 1 decembrie, fiind imputate din creditele pentru următorul exerciţiu financiar. În acest caz, limita prevăzută la articolul 11 alineatul (2) nu se aplică. ART. 266 Dispoziţii speciale privind proiectele imobiliare (1) Fiecare instituţie a Uniunii prezintă Parlamentului European şi Consiliului, până la data de 1 iunie a fiecărui exerciţiu, un document de lucru privind politica sa imobiliară, care conţine următoarele informaţii: (a) pentru fiecare clădire, cheltuielile şi suprafaţa vizată de creditele de la liniile bugetare corespunzătoare. Cheltuielile includ costurile de amenajare a clădirilor, dar nu şi celelalte cheltuieli conexe; (b) evoluţia preconizată a programării generale a suprafeţei şi a locaţiilor pentru exerciţiile viitoare, cu o descriere a proiectelor imobiliare aflate în faza de planificare, ce sunt deja identificate; (c) condiţiile şi costurile finale, precum şi informaţii relevante privind executarea noilor proiecte imobiliare prezentate anterior Parlamentului European şi Consiliului în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2) şi (3) şi neincluse în documentele de lucru aferente exerciţiului precedent. (2) În cazul proiectelor imobiliare care ar putea avea implicaţii financiare semnificative pentru buget, instituţia Uniunii în cauză informează Parlamentul European şi Consiliul cât mai curând cu putinţă şi în orice caz înainte de a se întreprinde orice prospectare a pieţei locale, în cazul contractelor imobiliare, sau înainte de a se lansa invitaţii de participare la procedura de ofertare, în cazul lucrărilor de construcţie, cu privire la suprafaţa construită necesară şi la planificarea provizorie. (3) În cazul proiectelor imobiliare care ar putea avea implicaţii financiare semnificative pentru buget, instituţia Uniunii în cauză prezintă Parlamentului European şi Consiliului proiectul imobiliar, în special estimarea detaliată a costurilor şi finanţarea, inclusiv orice utilizare posibilă a veniturilor alocate interne menţionate la articolul 21 alineatul (3) litera (e), precum şi o listă a proiectelor de contracte preconizate a fi utilizate, şi solicită aprobarea acestora înainte de a încheia contracte. La cererea instituţiei Uniunii în cauză, documentele prezentate care se referă la proiectul imobiliar sunt tratate în condiţii de confidenţialitate. Cu excepţia situaţiilor de forţă majoră, astfel cum se menţionează la alineatul (4), Parlamentul European şi Consiliul deliberează pe marginea proiectului imobiliar în termen de patru săptămâni de la data primirii acestuia de către ambele instituţii. Proiectul imobiliar se consideră aprobat la expirarea termenului de patru săptămâni, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul adoptă o decizie nefavorabilă propunerii în termenul menţionat. În cazul în care Parlamentul European şi/sau Consiliul formulează rezerve în termenul de patru săptămâni, acesta se prelungeşte o singură dată cu două săptămâni. În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul adoptă o decizie nefavorabilă proiectului imobiliar, instituţia Uniunii în cauză îşi retrage propunerea şi poate depune o altă propunere. (4) În situaţii de forţă majoră, justificate în mod corespunzător, informaţiile prevăzute la alineatul (2) pot fi prezentate odată cu proiectul imobiliar. Parlamentul European şi Consiliul deliberează pe marginea proiectului imobiliar în termen de două săptămâni de la data primirii acestuia de către ambele instituţii. Proiectul imobiliar se consideră aprobat la expirarea termenului de două săptămâni, cu excepţia cazului în care Parlamentul European şi/sau Consiliul adoptă o decizie nefavorabilă propunerii în termenul menţionat. (5) Reprezintă proiecte imobiliare care pot avea implicaţii financiare semnificative pentru buget următoarele: (a) toate achiziţiile de terenuri; (b) achiziţia, vânzarea, renovarea structurală, construcţia de clădiri sau orice proiect în care se combină respectivele elemente şi care urmează să fie implementat în acelaşi interval de timp, în valoare de peste 3 000 000 EUR; (c) achiziţia, renovarea structurală, construcţia de clădiri sau orice proiect în care se combină respectivele elemente şi care urmează să fie implementat în acelaşi interval de timp, în valoare de peste 2 000 000 EUR, în cazul în care preţul reprezintă peste 110 % din preţul local al unor proprietăţi comparabile, pe baza evaluării unui expert independent; (d) vânzarea de terenuri sau clădiri în cazul în care preţul reprezintă sub 90 % din preţul local al unor proprietăţi comparabile, pe baza evaluării unui expert independent; (e) toate contractele imobiliare noi, inclusiv uzufructul, închirierile pe termen lung şi reînnoirea contractelor imobiliare existente în condiţii mai puţin favorabile, care nu sunt menţionate la litera (b), cu un cost anual de cel puţin 750 000 EUR; (f) prelungirea sau reînnoirea contractelor imobiliare existente, inclusiv uzufructul şi închirierile pe termen lung, în aceleaşi condiţii sau în condiţii mai favorabile, cu un cost anual de cel puţin 3 000 000 EUR. Dispoziţiile prezentului alineat se aplică şi proiectelor imobiliare cu caracter interinstituţional, precum şi delegaţiilor Uniunii. Pragurile menţionate la primul paragraf literele (b)-(f) includ costurile de amenajare a clădirii. În cazul contractelor de închiriere şi de uzufruct, pragurile în cauză iau în considerare costurile de amenajare a clădirii, dar nu şi celelalte cheltuieli conexe. (6) Fără a aduce atingere articolului 17, un proiect de achiziţie imobiliară poate fi finanţat prin intermediul unui împrumut care face obiectul unei aprobări prealabile de către Parlamentul European şi Consiliu. Împrumuturile se contractează şi se rambursează în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare şi ţinând cont de interesele financiare ale Uniunii. În cazul în care instituţia Uniunii propune ca achiziţia să fie finanţată prin intermediul unui împrumut, în planul de finanţare care trebuie prezentat de instituţia Uniunii în cauză împreună cu cererea de aprobare prealabilă se precizează, în special, nivelul maxim al finanţării, perioada de finanţare, tipul finanţării, condiţiile de finanţare şi economiile care s-ar realiza în raport cu alte tipuri de condiţii contractuale. Parlamentul European şi Consiliul deliberează pe marginea cererii de aprobare prealabilă în termen de patru săptămâni de la data primirii acesteia de către ambele instituţii, termenul putând fi prelungit o singură dată cu două săptămâni. Achiziţia finanţată prin intermediul unui împrumut se consideră respinsă în cazul în care Parlamentul European şi Consiliul nu au aprobat-o în mod explicit în termenul menţionat. ART. 267 Procedura de informare rapidă şi procedura de aprobare prealabilă (1) Procedura de informare rapidă stabilită la articolul 266 alineatul (2) şi procedura de aprobare prealabilă stabilită la articolul 266 alineatele (3) şi (4) nu se aplică în cazul achiziţionării de terenuri cu titlu gratuit sau pentru o sumă simbolică. (2) Procedura de informare rapidă stabilită la articolul 266 alineatul (2) şi procedura de aprobare prealabilă stabilită la articolul 266 alineatele (3) şi (4) se aplică şi în cazul clădirilor rezidenţiale dacă achiziţia, renovarea structurală, construcţia de clădiri sau orice proiect în care se combină respectivele elemente în acelaşi interval de timp depăşeşte 2 000 000 EUR, iar preţul reprezintă peste 110 % din preţul sau chiria locală obişnuită pentru proprietăţi comparabile. Parlamentul European şi Consiliul pot solicita din partea instituţiei responsabile a Uniunii orice informaţie referitoare la clădirile rezidenţiale. (3) În circumstanţe politice excepţionale sau urgente, procedura de informare rapidă menţionată la articolul 266 alineatul (2) referitoare la proiectele imobiliare ale delegaţiilor sau oficiilor Uniunii din ţări terţe poate fi lansată împreună cu proiectul imobiliar în temeiul articolului 266 alineatul (3). În astfel de cazuri, procedurile de informare rapidă şi de aprobare prealabilă se aplică în cel mai scurt timp posibil. În cazul proiectelor imobiliare rezidenţiale în ţări terţe, procedurile de informare rapidă şi de aprobare prealabilă se desfăşoară în comun. (4) Procedura de aprobare prealabilă stabilită la articolul 266 alineatele (3) şi (4) nu se aplică în cazul contractelor sau al studiilor pregătitoare necesare pentru evaluarea detaliată a costurilor şi a finanţării proiectului imobiliar. TITLUL XVI CERERILE DE INFORMAŢII ŞI ACTELE DELEGATE ART. 268 Cererile de informaţii din partea Parlamentului European şi a Consiliului Parlamentul European şi Consiliul sunt împuternicite să obţină informaţiile sau explicaţiile necesare privind aspectele bugetare din domeniile lor de competenţă. ART. 269 Exercitarea delegării (1) Se conferă Comisiei competenţa de a adopta acte delegate în condiţiile prevăzute în prezentul articol. (2) Se conferă Comisiei competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 70 alineatul (1), articolul 71 al treilea paragraf, articolul 161 şi articolul 213 alineatul (2) al doilea şi al treilea paragraf pe o perioadă care se încheie la 31 decembrie 2020. Comisia redactează un raport cu privire la delegarea competenţei de a adopta acte delegate cel târziu la 31 decembrie 2018. Delegarea de competenţe se prelungeşte tacit cu perioadele corespunzătoare următoarelor cadre financiare multianuale, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puţin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade corespunzătoare respectivului cadru financiar multianual. (3) Delegarea de competenţe menţionată la articolul 70 alineatul (1), articolul 71 al treilea paragraf, articolul 161 şi articolul 213 alineatul (2) al doilea şi al treilea paragraf poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. (4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. (5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului. (6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 70 alineatul (1), articolului 71 al treilea paragraf, articolului 161 şi articolului 213 alineatul (2) al doilea şi al treilea paragraf intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu formulează nicio obiecţie în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European şi Consiliu sau dacă, înainte de expirarea perioadei în cauză, atât Parlamentul European, cât şi Consiliul au informat Comisia că nu vor prezenta obiecţii. Termenul respectiv se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului. PARTEA II MODIFICĂRI ALE NORMELOR SECTORIALE ART. 270 Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 1296/2013 Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 se modifică după cum urmează: 1. La articolul 5, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text: "(2) Axelor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) li se aplică în medie, pe parcursul întregii perioade a programului, următoarele procente orientative: (a) cel puţin 55 % pentru axa Progress; (b) cel puţin 18 % pentru axa EURES; (c) cel puţin 18 % pentru axa Microfinanţare şi antreprenoriat social." 2. Articolul 14 se înlocuieşte cu următorul text: "ART. 14 Secţiuni tematice şi finanţare (1) Axa Progress sprijină acţiunile din cadrul secţiunilor tematice menţionate la literele (a), (b) şi (c). Pe toată perioada programului, defalcarea orientativă a alocării globale pentru axa Progress între diferitele secţiuni tematice respectă următoarele procente minime: (a) ocuparea forţei de muncă, în special pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor: 20 %; (b) protecţia socială, incluziunea socială şi reducerea şi prevenirea sărăciei: 45 %; (c) condiţii de lucru: 7 %. Restul finanţării se alocă uneia sau mai multor secţiuni tematice menţionate la primul paragraf litera (a), (b) sau (c) sau unei combinaţii între acestea. (2) Din alocarea globală pentru axa Progress, un procent semnificativ se alocă pentru promovarea experimentării sociale ca metodă de testare şi evaluare a soluţiilor inovatoare în vederea dezvoltării acestora." 3. Articolul 19 se înlocuieşte cu următorul text: "ART. 19 Secţiuni tematice şi finanţare Axa EURES sprijină acţiunile din cadrul secţiunilor tematice menţionate la literele (a), (b) şi (c). Pe toată perioada programului, defalcarea orientativă a alocării globale pentru axa EURES între diferitele secţiuni tematice respectă următoarele procente minime: (a) transparenţa privind ofertele şi cererile de locuri de muncă şi toate informaţiile aferente pentru solicitanţi şi angajatori: 15 %; (b) dezvoltarea unor servicii pentru recrutarea şi plasarea lucrătorilor în câmpul muncii prin compensarea ofertelor şi cererilor de locuri de muncă la nivelul Uniunii, în special prin programe de mobilitate specifice: 15 %; (c) parteneriatele transfrontaliere: 18 %. Restul finanţării se alocă uneia sau mai multor secţiuni tematice menţionate la primul paragraf litera (a), (b) sau (c) sau unei combinaţii între acestea." 4. Articolul 25 se înlocuieşte cu următorul text: "ART. 25 Secţiuni tematice şi finanţare Axa Microfinanţare şi antreprenoriat social sprijină acţiunile din cadrul secţiunilor tematice menţionate la literele (a) şi (b). Pe toată perioada programului, defalcarea orientativă a alocării globale pentru axa Microfinanţare şi antreprenoriat social între diferitele secţiuni tematice respectă următoarele procente minime: (a) microfinanţare pentru grupuri vulnerabile şi microîntreprinderi: 35 %; (b) antreprenoriat social: 35 %. Restul finanţării se alocă secţiunilor tematice menţionate la primul paragraf litera (a) sau (b) sau unei combinaţii între acestea." 5. La articolul 32, al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text: "Programele de lucru se adoptă, atunci când este necesar, pentru perioade de trei ani şi cuprind o descriere a acţiunilor care trebuie finanţate, procedura utilizată pentru selecţia acţiunilor care urmează să fie sprijinite de Uniune, acoperirea geografică, publicul-ţintă şi un calendar orientativ de punere în aplicare. Programele de lucru indică, de asemenea, cuantumul alocat fiecărui obiectiv specific. Programele de lucru consolidează coerenţa programului prin precizarea legăturilor dintre cele trei axe." 6. Articolele 33 şi 34 se elimină. ART. 271 Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 1301/2013 Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 se modifică după cum urmează: 1. Articolul 3 alineatul (1) se modifică după cum urmează: (a) litera (e) se înlocuieşte cu următorul text: "(e) investiţiile în dezvoltarea potenţialului endogen prin intermediul investiţiilor fixe în echipamente şi infrastructuri, inclusiv infrastructuri de turism cultural şi durabil, servicii pentru întreprinderi, sprijin pentru organisme de cercetare şi inovare şi investiţii în tehnologie şi în cercetare aplicată în întreprinderi;" (b) se adaugă următorul paragraf: "Investiţiile în infrastructurile de turism cultural şi durabil astfel cum sunt menţionate la primul paragraf litera (e) de la prezentul alineat sunt considerate a fi la scară mică şi eligibile pentru sprijin dacă contribuţia FEDR la operaţiune nu depăşeşte 10 000 000 EUR. Respectivul plafon se majorează până la 20 000 000 EUR în cazul infrastructurilor considerate patrimoniu cultural, în sensul articolului 1 din Convenţia UNESCO din 1972 privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural." 2. La articolul 5 punctul 9, se adaugă următoarea literă: "(e) sprijinirea primirii şi integrării sociale şi economice a migranţilor şi a refugiaţilor;" 3. În anexa I, în tabel, textul care începe cu „Infrastructuri sociale” până la sfârşitul tabelului se înlocuieşte cu următorul text: "
┌──────────────────────────────────────┐
│Infrastructuri sociale │
├──────────┬────────┬──────────────────┤
│ │ │Capacitatea │
│Îngrijirea│ │infrastructurilor │
│copiilor │ │de îngrijire a │
│şi │persoane│copiilor sau de │
│educaţia │ │educaţie care │
│ │ │beneficiază de │
│ │ │sprijin │
├──────────┼────────┼──────────────────┤
│ │ │Populaţie care │
│ │ │beneficiază de │
│Sănătate │persoane│servicii de │
│ │ │sănătate │
│ │ │îmbunătăţite │
├──────────┼────────┼──────────────────┤
│Locuinţe │unităţi │Locuinţe │
│ │locative│reabilitate │
├──────────┼────────┼──────────────────┤
│ │ │Locuinţe │
│ │ │reabilitate, │
│ │ │dintre care pentru│
│ │unităţi │migranţi şi │
│ │locative│refugiaţi │
│ │ │(excluzând │
│ │ │centrele de │
│ │ │primire) │
├──────────┼────────┼──────────────────┤
│ │ │Capacitatea │
│ │ │infrastructurilor │
│Migranţi │ │de sprijinire a │
│şi │persoane│migranţilor şi a │
│refugiaţi │ │refugiaţilor │
│ │ │(exceptând │
│ │ │locuinţele) │
├──────────┴────────┴──────────────────┤
│Indicatori specifici pentru │
│dezvoltarea urbană │
├──────────┬────────┬──────────────────┤
│ │ │Populaţie care │
│ │ │locuieşte în zone │
│ │persoane│cu strategii de │
│ │ │dezvoltare urbană │
│ │ │integrate │
├──────────┼────────┼──────────────────┤
│ │ │Spaţii deschise │
│ │metri │create sau │
│ │pătraţi │reabilitate în │
│ │ │zonele urbane │
├──────────┼────────┼──────────────────┤
│ │ │Clădiri publice │
│ │metri │sau comerciale │
│ │pătraţi │construite sau │
│ │ │renovate în zonele│
│ │ │urbane │
└──────────┴────────┴──────────────────┘
" ART. 272 Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 se modifică după cum urmează: 1. În considerentul 10, a doua teză se înlocuieşte cu următorul text: "Aplicarea acestor condiţii ar trebui să permită Comisiei să se asigure că fondurile ESI sunt utilizate de către statele membre în mod legal şi corespunzător şi în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, în sensul Regulamentului (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului (*1) (denumit în continuare «Regulamentul financiar»). (*1) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 şi a Deciziei nr. 541/2014/UE şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1)." 2. Articolul 2 se modifică după cum urmează: (a) punctul 10 se înlocuieşte cu următorul text: "10. «beneficiar» înseamnă un organism public sau privat sau o persoană fizică responsabilă pentru iniţierea sau care iniţiază şi implementează operaţiunile, şi: (a) în contextul ajutorului de stat, organismul care primeşte ajutorul, cu excepţia cazului în care ajutorul pe întreprindere este mai mic de 200 000 EUR, caz în care statul membru în cauză poate decide că beneficiarul este organismul care acordă ajutorul, fără a aduce atingere Regulamentelor (UE) nr. 1407/2013 (*2), (UE) nr. 1408/2013 (*3) şi (UE) nr. 717/2014 (*4); şi (*2) Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis (JO L 352, 24.12.2013, p. 1)." (*3) Regulamentul (UE) nr. 1408/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis în sectorul agricol (JO L 352, 24.12.2013, p. 9)." (*4) Regulamentul (UE) nr. 717/2014 al Comisiei din 27 iunie 2014 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis în sectorul pescuitului şi acvaculturii (JO L 190, 28.6.2014, p. 45).”;" (b) în contextul instrumentelor financiare din partea II titlul IV din prezentul regulament, organismul care implementează instrumentul financiar sau fondul de fonduri, după caz;" (b) punctul 31 se înlocuieşte cu următorul text: "31. «strategie macroregională» înseamnă un cadru integrat convenit de Consiliu şi, după caz, aprobat de Consiliul European, care poate beneficia de sprijin din partea fondurilor ESI şi nu numai, menit să abordeze provocări comune cu care se confruntă o zonă geografică definită şi care afectează state membre şi ţări terţe situate în aceeaşi zonă geografică, care beneficiază astfel de o cooperare consolidată ce contribuie la realizarea coeziunii economice, sociale şi teritoriale;" 3. Articolul 4 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (7), menţiunea „articolul 59 din Regulamentul financiar” se înlocuieşte cu „articolul 63 din Regulamentul financiar”; (b) alineatul (8) se înlocuieşte cu următorul text: "(8) Comisia şi statele membre respectă principiul bunei gestiuni financiare în conformitate cu articolul 33, cu articolul 36 alineatul (1) şi cu articolul 61 din Regulamentul financiar." 4. La articolul 9 se adaugă următorul paragraf: "Priorităţile stabilite pentru fiecare fond ESI în normele specifice fondurilor se referă în special la utilizarea adecvată a fiecărui fond ESI în domeniile migraţiei şi azilului. În acest context se asigură, după caz, coordonarea cu Fondul pentru azil, migraţie şi integrare instituit prin Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului (*5). (*5) Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire a Fondului pentru azil, migraţie şi integrare, de modificare a Deciziei 2008/381/CE a Consiliului şi de abrogare a Deciziilor nr. 573/2007/CE şi nr. 575/2007/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi a Deciziei 2007/435/CE a Consiliului (JO L 150, 20.5.2014, p. 168)." 5. La articolul 16 se introduce următorul alineat: "(4a) Dacă este cazul, statul membru prezintă în fiecare an, până la 31 ianuarie, un acord de parteneriat modificat în urma aprobării de către Comisie, în anul calendaristic precedent, a modificărilor aduse unuia sau mai multor programe. Comisia adoptă în fiecare an, până la 31 martie, o decizie prin care confirmă că modificările aduse acordului de parteneriat reflectă modificările aduse unuia sau mai multor programe aprobate de Comisie în cursul anului calendaristic precedent. Această decizie poate include modificarea altor elemente din acordul de parteneriat în temeiul unei propuneri menţionate la alineatul (4), cu condiţia ca propunerea să fie prezentată Comisiei până la data de 31 decembrie a anului calendaristic precedent." 6. Articolul 30 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text: "Atunci când modificarea unui program afectează informaţiile furnizate în acordul de parteneriat, se aplică procedura prevăzută la articolul 16 alineatul (4a)." (b) la alineatul (3), a treia teză se elimină. 7. La articolul 32, alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text: "(4) În cazul în care comitetul responsabil cu selecţionarea strategiilor de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunităţii, instituit în temeiul articolului 33 alineatul (3), hotărăşte că implementarea strategiei selecţionate de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunităţii necesită sprijin din partea mai multor fonduri, acesta poate desemna, în conformitate cu normele şi procedurile naţionale, un fond principal care să suporte toate costurile pregătitoare, de funcţionare şi animare prevăzute la articolul 35 alineatul (1) literele (a), (d) şi (e) pentru strategia de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunităţii." 8. Articolul 34 alineatul (3) se modifică după cum urmează: (a) literele (a)-(d) se înlocuiesc cu următorul text: "(a) consolidarea capacităţii actorilor locali, inclusiv a potenţialilor beneficiari, de a dezvolta şi a implementa operaţiunile, inclusiv prin promovarea capacităţii lor de a pregăti şi a gestiona proiectele lor;(b) elaborarea unei proceduri de selecţie nediscriminatorii şi transparente, care să evite conflictele de interese, să garanteze faptul că cel puţin 50 % din voturile exprimate în contextul deciziilor de selecţie provin de la parteneri care nu au statutul de autorităţi publice şi să permită selecţia prin procedură scrisă;(c) elaborarea şi aprobarea unor criterii obiective şi nediscriminatorii de selecţie a operaţiunilor, care să asigure coerenţa cu strategia de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunităţii prin acordarea unei priorităţi sporite operaţiunilor care au o contribuţie mai mare la atingerea obiectivelor şi ţintelor strategiei;(d) elaborarea şi publicarea de cereri de propuneri sau a unei proceduri permanente de depunere de proiecte;" (b) se adaugă următorul paragraf: "În cazul în care grupurile de acţiune locală îndeplinesc sarcini care nu sunt acoperite de primul paragraf literele (a)-(g) şi care intră în responsabilitatea autorităţii de management, a autorităţii de certificare sau a agenţiei de plăţi, respectivele grupuri de acţiune locală sunt desemnate drept organisme intermediare în conformitate cu normele specifice fondurilor." 9. La articolul 36, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text: "(3) Statul membru sau autoritatea de management poate delega anumite sarcini legate de gestionarea şi implementarea unei ITI, în conformitate cu normele specifice fondurilor, unuia sau mai multor organisme intermediare, inclusiv autorităţilor locale, organismelor de dezvoltare regională sau organizaţiilor neguvernamentale." 10. Articolul 37 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (2), litera (c) se înlocuieşte cu următorul text: "(c) o estimare a resurselor publice şi private suplimentare pe care le-ar putea eventual mobiliza instrumentul financiar până la nivelul destinatarului final (efectul de levier preconizat), inclusiv, după caz, o evaluare a necesităţii şi a amplorii unui tratament diferenţiat, astfel cum este menţionat la articolul 43a, pentru a atrage resurse de contraparte din partea investitorilor care îşi desfăşoară activitatea după principiul economiei de piaţă şi/sau o descriere a mecanismelor care vor fi utilizate pentru a stabili necesitatea şi amploarea unui astfel de tratament diferenţiat, cum ar fi un proces de evaluare competitiv sau care să ofere suficiente garanţii de independenţă;" (b) la alineatul (3), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text: "(3) Evaluarea ex ante menţionată la alineatul (2) de la prezentul articol poate ţine seama de evaluarea ex ante menţionată la articolul 209 alineatul (2) primul paragraf litera (h) şi al doilea paragraf din Regulamentul financiar şi se poate derula în mai multe etape. În orice eventualitate, evaluarea se finalizează înainte ca autoritatea de management să decidă să acorde o contribuţie la un instrument financiar din partea unui program." (c) alineatul (8) se înlocuieşte cu următorul text: "(8) Destinatarii finali sprijiniţi printr-un instrument financiar al unui fond ESI pot primi, de asemenea, asistenţă dintr-o altă prioritate sau dintr-un alt program al fondurilor ESI sau dintr-un alt instrument sprijinit de bugetul Uniunii, inclusiv din Fondul european pentru investiţii strategice (FEIS) instituit prin Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European şi al Consiliului (*6), în conformitate cu normele Uniunii aplicabile privind ajutoarele de stat, după caz. În acest caz, se păstrează evidenţe separate pentru fiecare sursă de asistenţă, iar sprijinul prin intermediul unui instrument financiar al unui fond ESI face parte dintr-o operaţiune cu cheltuieli eligibile distincte faţă de alte surse de asistenţă. (*6) Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiţii strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiţii şi Portalul european de proiecte de investiţii şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 şi (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiţii strategice (JO L 169, 1.7.2015, p. 1)." 11. Articolul 38 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (1), se adaugă următoarea literă: "(c) instrumentele financiare care combină o astfel de contribuţie cu produse financiare ale BEI în cadrul FEIS, în conformitate cu articolul 39a." (b) alineatul (4) se modifică după cum urmează: (i) literele (b) şi (c) de la primul paragraf se înlocuiesc cu următorul text: "(b) să încredinţeze sarcinile de implementare, prin atribuirea directă a unui contract: (i) BEI; (ii) unei instituţii financiare internaţionale în cadrul căreia este acţionar un stat membru; (iii) unei bănci sau instituţii aflate în proprietate publică, constituită ca entitate juridică care desfăşoară activităţi financiare cu titlu profesional, care îndeplineşte toate condiţiile următoare: - nu există participare privată directă la capital, cu excepţia formelor nemajoritare sau nedecisive de participare a capitalului privat cerute de dispoziţiile legislative naţionale, în conformitate cu tratatele, care nu exercită o influenţă decisivă asupra băncii sau instituţiei relevante, precum şi cu excepţia formelor de participare a capitalului privat care nu exercită nicio influenţă asupra deciziilor privind gestiunea curentă a instrumentelor financiare sprijinite de fondurile ESI; – operează în temeiul unui mandat public, încredinţat de autoritatea relevantă dintr-un stat membru la nivel naţional sau regional, care include, ca domeniu de activitate exclusiv sau parţial, desfăşurarea de activităţi de dezvoltare economică ce contribuie la îndeplinirea obiectivelor fondurilor ESI; – îşi desfăşoară, ca domeniu de activitate exclusiv sau parţial, activităţile de dezvoltare economică care contribuie la îndeplinirea obiectivelor fondurilor ESI în regiuni, domenii de politică sau sectoare care, în general, nu au deloc sau nu au într-o măsură suficientă acces la finanţare din sursele de pe piaţă; – funcţionează fără a pune accentul principal pe maximizarea profitului, dar asigură viabilitatea financiară pe termen lung a activităţilor sale; – garantează că acordarea directă a unui contract menţionată la litera (b) nu oferă beneficii directe sau indirecte pentru activităţi comerciale, prin măsuri corespunzătoare în conformitate cu legislaţia aplicabilă; – este supravegheată de o autoritate independentă, în conformitate cu legislaţia aplicabilă;(c) să încredinţeze sarcinile de implementare unui alt organism de drept public sau privat; sau(d) să îndeplinească sarcinile de implementare în mod direct în cazul instrumentelor financiare care constau doar în împrumuturi sau garanţii. În acest caz autoritatea de management este considerată beneficiarul, în sensul articolului 2 punctul 10." (ii) al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text: "Atunci când implementează instrumentul financiar, organismele menţionate la primul paragraf literele (a)-(d) de la prezentul alineat asigură conformitatea cu legislaţia aplicabilă şi cu cerinţele prevăzute la articolul 155 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul financiar;" (c) alineatele (5) şi (6) se înlocuiesc cu următorul text: "(5) Atunci când implementează fonduri de fonduri, organismele menţionate la alineatul (4) primul paragraf literele (a), (b) şi (c) de la prezentul articol pot încredinţa la rândul lor o parte din sarcinile lor de implementare unor intermediari financiari, cu condiţia ca aceste organisme să garanteze, pe propria răspundere, că intermediarii financiari îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 33 alineatul (1) şi la articolul 209 alineatul (2) din Regulamentul financiar. Intermediarii financiari sunt selecţionaţi pe baza unor proceduri deschise, transparente, proporţionale şi nediscriminatorii, evitându-se conflictele de interese.(6) Organismele menţionate la alineatul (4) primul paragraf literele (b) şi (c) cărora li s-au încredinţat sarcini de implementare deschid conturi fiduciare în nume propriu şi în numele autorităţii de management sau instituie instrumentul financiar ca entitate separată de finanţare în cadrul instituţiei. În cazul unei entităţi de finanţare separate, se face o distincţie contabilă între resursele din program investite în instrumentul financiar şi celelalte resurse disponibile în cadrul instituţiei. Activele deţinute în conturi fiduciare şi astfel de entităţi separate de finanţare se administrează în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, cu respectarea normelor prudenţiale corespunzătoare, şi dispun de lichidităţi adecvate." (d) la alineatul (7) primul paragraf, partea introductivă se înlocuieşte cu următorul text: "(7) Atunci când un instrument financiar este implementat în temeiul alineatului (4) primul paragraf literele (a), (b) şi (c), sub rezerva structurii de implementare a instrumentului financiar, clauzele şi condiţiile pentru contribuţiile din programe la instrumente financiare se stabilesc în acorduri de finanţare în conformitate cu anexa IV la următoarele niveluri:" (e) alineatul (8) se înlocuieşte cu următorul text: "(8) Pentru instrumentele financiare implementate în temeiul alineatului (4) primul paragraf litera (d), clauzele şi condiţiile pentru contribuţiile din programe la instrumente financiare se stabilesc într-un document de strategie elaborat în conformitate cu anexa IV, care urmează a fi analizat de comitetul de monitorizare." (f) alineatul (10) se înlocuieşte cu următorul text: "(10) Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc condiţii uniforme privind modalităţile detaliate de transfer şi gestionare a contribuţiilor din programe de către organismele menţionate la alineatul (4) primul paragraf de la prezentul articol şi la articolul 39a alineatul (5). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 150 alineatul (3)." 12. Articolul 39 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (2) primul paragraf, partea introductivă se înlocuieşte cu următorul text: "(2) Statele membre pot utiliza FEDR şi FEADR în cursul perioadei de eligibilitate stabilite la articolul 65 alineatul (2) din prezentul regulament pentru a acorda o contribuţie financiară la instrumentele financiare menţionate la articolul 38 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, care se află în gestiunea indirectă a Comisiei împreună cu BEI, în temeiul articolului 62 alineatul (1) primul paragraf litera (c) punctul (iii) din Regulamentul financiar şi al articolului 208 alineatul (4) din Regulamentul financiar, în ceea ce priveşte următoarele activităţi:" (b) la alineatul (4) primul paragraf: (i) litera (a) se înlocuieşte cu următorul text: "(a) prin derogare de la articolul 37 alineatul (2), aceasta se bazează pe o evaluare ex ante efectuată la nivelul Uniunii de către BEI şi Comisie sau, în cazul în care sunt disponibile date mai recente, pe o evaluare ex ante la nivelul Uniunii, naţional sau regional. Pe baza surselor de date disponibile cu privire la finanţarea prin îndatorare a băncilor şi la IMM-uri, evaluarea ex ante vizează, printre altele, o analiză a nevoilor de finanţare ale IMM-urilor la nivelul relevant, condiţiile şi nevoile de finanţare a IMM-urilor, precum şi o indicaţie privind decalajul în finanţarea IMM-urilor, un profil al situaţiei economice şi financiare a sectorului IMM-urilor la nivelul relevant, masa critică minimă a contribuţiilor agregate, un interval aferent volumului total estimat al împrumuturilor generat de aceste contribuţii, precum şi valoarea adăugată;" (ii) litera (b) se înlocuieşte cu următorul text: "(b) este acordată de fiecare stat membru participant în cadrul unei axe prioritare distincte, în cadrul unui program în cazul contribuţiei FEDR sau al unui singur program naţional specific pentru fiecare contribuţie financiară de la FEDR şi FEADR, program care sprijină obiectivul tematic stabilit la articolul 9 primul paragraf punctul 3;" (c) alineatele (7) şi (8) se înlocuiesc cu următorul text: "(7) În ceea ce priveşte contribuţiile financiare menţionate la prezentul articol alineatul (2), prin derogare de la articolul 41 alineatele (1) şi (2), statul membru în cauză solicită plata din partea Comisiei în baza cuantumului integral care trebuie plătit de statul membru către BEI în conformitate cu calendarul stabilit în acordul de finanţare menţionat la prezentul articol alineatul (4) primul paragraf litera (c). Aceste cereri de plată se bazează pe sumele solicitate de BEI considerate necesare pentru acoperirea angajamentelor aferente acordurilor de garantare sau tranzacţiilor de securitizare care trebuie finalizate în următoarele trei luni. Statele membre efectuează plăţile către BEI fără întârziere şi, în orice caz, înainte ca BEI să îşi asume angajamente.(8) La închiderea programului, cheltuielile eligibile menţionate la articolul 42 alineatul (1) primul paragraf literele (a) şi (b) reprezintă cuantumul total al contribuţiilor din program plătite către instrumentul financiar, care corespund: (a) pentru activităţile menţionate la alineatul (2) primul paragraf litera (a) din prezentul articol, resurselor menţionate la articolul 42 alineatul (1) primul paragraf litera (b); (b) pentru activităţile menţionate la alineatul (2) primul paragraf litera (b) de la prezentul articol, cuantumului agregat al noii finanţări prin îndatorare rezultate din tranzacţiile de securitizare, plătit IMM-urilor eligibile sau de care beneficiază IMM-urile eligibile în perioada de eligibilitate prevăzută la articolul 65 alineatul (2)." 13. Se introduce următorul articol: "ART. 39a Contribuţia fondurilor ESI la instrumentele financiare care combină această contribuţie cu produsele financiare ale BEI în cadrul Fondului european pentru investiţii strategice (1) Pentru a atrage investiţii suplimentare din partea sectorului privat, autorităţile de management pot utiliza fondurile ESI pentru a acorda o contribuţie la instrumentele financiare menţionate la articolul 38 alineatul (1) litera (c), cu condiţia ca acest lucru să contribuie, între altele, la atingerea obiectivelor fondurilor ESI şi la Strategia Uniunii pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii. (2) Contribuţia menţionată la alineatul (1) nu depăşeşte 25 % din valoarea totală a sprijinului acordat destinatarilor finali. În regiunile mai puţin dezvoltate menţionate la articolul 120 alineatul (3) primul paragraf litera (b), contribuţia financiară poate depăşi 25 % în cazurile justificate în mod corespunzător de evaluările menţionate la articolul 37 alineatul (2) sau la alineatul (3) de la prezentul articol, dar nu depăşeşte 40 %. Valoarea totală a sprijinului menţionată la prezentul alineat cuprinde cuantumul total al împrumuturilor noi şi al împrumuturilor garantate, precum şi investiţiile de capital propriu şi cvasicapital propriu acordate destinatarilor finali. Împrumuturile garantate menţionate la prezentul alineat se iau în considerare doar în măsura în care resursele fondurilor ESI sunt angajate pentru contracte de garantare calculate pe baza unei evaluări ex ante a riscului prudente, care priveşte mai multe împrumuturi noi. (3) Prin derogare de la articolul 37 alineatul (2), contribuţiile efectuate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol se pot baza pe evaluarea prealabilă, referitoare inclusiv la respectarea obligaţiei de diligenţă, efectuată de BEI în vederea contribuţiei sale la produsul financiar din cadrul FEIS. (4) Rapoartele prezentate de autorităţile de management în temeiul articolului 46 din prezentul regulament cu privire la operaţiunile care cuprind instrumente financiare menţionate la prezentul articol se bazează pe informaţiile păstrate de BEI pentru elaborarea, în temeiul articolului 16 alineatele (1) şi (2) din Regulamentul (UE) 2015/1017, a rapoartelor proprii, completate cu informaţiile suplimentare prevăzute la articolul 46 alineatul (2) din prezentul regulament. Cerinţele prevăzute la prezentul alineat trebuie să permită condiţii de raportare uniforme, în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) din prezentul regulament. (5) Atunci când contribuie la instrumentele financiare menţionate la articolul 38 alineatul (1) litera (c), autoritatea de management poate lua oricare dintre următoarele măsuri: (a) să investească în capitalul unei entităţi juridice existente sau nou-create dedicate executării investiţiilor la destinatarii finali convergente cu obiectivele fondurilor ESI care va îndeplini sarcini de implementare; (b) să încredinţeze sarcini de implementare în conformitate cu articolul 38 alineatul (4) primul paragraf literele (b) şi (c). Organismul căruia i se încredinţează sarcinile de implementare, astfel cum se menţionează la primul paragraf litera (b) de la prezentul alineat, fie deschide un cont fiduciar în nume propriu şi în numele autorităţii de management, fie înfiinţează o entitate de finanţare separată în cadrul instituţiei pentru a realiza contribuţia din partea programului. În cazul unei entităţi de finanţare separate, se face o distincţie contabilă între resursele din program investite în instrumentul financiar şi celelalte resurse disponibile în cadrul instituţiei. Activele deţinute în conturi fiduciare şi astfel de entităţi de finanţare separate se administrează în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, cu respectarea normelor prudenţiale corespunzătoare, şi dispun de lichidităţi adecvate. În sensul prezentului articol, un instrument financiar se poate prezenta, de asemenea, sub forma unei platforme de investiţii sau poate fi parte a unei astfel de platforme, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2015/1017, cu condiţia ca platforma de investiţii să ia forma unui vehicul cu scop special sau a unui cont gestionat. (6) Atunci când implementează instrumentele financiare prevăzute la articolul 38 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament, organismele menţionate la prezentul articol alineatul (5) asigură conformitatea cu legislaţia aplicabilă şi cu cerinţele prevăzute la articolul 155 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul financiar. (7) Până la 3 noiembrie 2018, Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 149, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea unor norme specifice suplimentare privind rolul, răspunderea şi responsabilităţile organismelor care implementează instrumentele financiare, criteriile de selecţie aferente şi produsele care pot fi furnizate prin intermediul instrumentelor financiare, în conformitate cu articolul 38 alineatul (1) litera (c). (8) Atunci când implementează fonduri de fonduri, organismele menţionate la prezentul articol alineatul (5) pot încredinţa la rândul lor o parte din sarcinile lor de implementare unor intermediari financiari, cu condiţia ca astfel de organisme să garanteze, pe propria răspundere, că intermediarii financiari îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 33 alineatul (1) şi la articolul 209 alineatul (2) din Regulamentul financiar. Intermediarii financiari sunt selecţionaţi pe baza unor proceduri deschise, transparente, proporţionale şi nediscriminatorii, evitându-se conflictele de interese. (9) În cazul în care, pentru implementarea instrumentelor financiare menţionate la articolul 38 alineatul (1) litera (c), autorităţile de management contribuie cu resursele din program aferente fondurilor ESI la un instrument existent al cărui administrator de fonduri a fost deja selecţionat de către BEI, de o instituţie financiară internaţională în care este acţionar un stat membru sau de o bancă ori o instituţie aflată în proprietate publică, înregistrată ca entitate juridică care desfăşoară activităţi financiare cu titlu profesional şi care îndeplineşte condiţiile stabilite la articolul 38 alineatul (4) primul paragraf litera (b) punctul (iii), acestea încredinţează respectivului administrator de fonduri sarcini de implementare prin atribuirea unui contract în regim de gestiune directă. (10) Prin derogare de la articolul 41 alineatele (1) şi (2), pentru contribuţiile la instrumentele financiare prevăzute la prezentul articol alineatul (9), cererile de plăţi intermediare se prezintă progresiv, în conformitate cu calendarul de plăţi stabilit în acordul de finanţare. Calendarul de plăţi menţionat în prima teză de la prezentul alineat corespunde calendarului de plăţi convenit pentru alţi investitori în cadrul aceluiaşi instrument financiar. (11) Clauzele şi condiţiile pentru contribuţiile efectuate în conformitate cu articolul 38 alineatul (1) litera (c) se stabilesc în acordurile de finanţare, în conformitate cu anexa IV, la următoarele niveluri: (a) dacă este cazul, între reprezentanţii mandataţi corespunzător ai autorităţii de management şi organismul care implementează fondul de fonduri; (b) între reprezentanţii mandataţi corespunzător ai autorităţii de management sau, dacă este cazul, între organismul care implementează fondul de fonduri şi organismul care implementează instrumentul financiar. (12) În cazul contribuţiilor acordate în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol platformelor de investiţii care beneficiază de contribuţii din partea instrumentelor create la nivelul Uniunii, se asigură consecvenţa cu normele privind ajutoarele de stat, în conformitate cu articolul 209 alineatul (2) primul paragraf litera (c) din Regulamentul financiar. (13) În cazul instrumentelor financiare menţionate la articolul 38 alineatul (1) litera (c) care iau forma unui instrument de garantare, statele membre pot decide ca fondurile ESI să contribuie, după caz, la diferite tranşe ale portofoliilor de împrumuturi acoperite inclusiv prin intermediul garanţiei UE în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1017. (14) Pentru sprijinirea operaţiunilor implementate prin intermediul instrumentelor financiare menţionate la articolul 38 alineatul (1) litera (c), în cadrul unui program se poate institui o prioritate separată pentru FEDR, FSE, Fondul de coeziune şi FEPAM, iar pentru FEADR, un tip de operaţiune separat, cu o rată de cofinanţare de până la 100 %. (15) În pofida articolului 70 şi a articolului 93 alineatul (1), contribuţiile efectuate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol pot fi utilizate pentru a genera noi finanţări prin îndatorare şi capitaluri proprii pe întreg teritoriul statului membru, indiferent de categoriile de regiuni, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în acordul de finanţare. (16) Până la 31 decembrie 2019, Comisia efectuează o analiză a aplicării prezentului articol şi, dacă este cazul, prezintă Parlamentului European şi Consiliului o propunere legislativă." 14. Articolul 40 se modifică după cum urmează: (a) alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu următorul text: "(1) Autorităţile desemnate în conformitate cu articolul 124 din prezentul regulament şi cu articolul 65 din Regulamentul privind FEADR nu efectuează verificări la faţa locului la nivelul BEI sau al altor instituţii financiare internaţionale în care este acţionar un stat membru pentru instrumentele financiare implementate de către acestea. Cu toate acestea, autorităţile desemnate efectuează verificări în conformitate cu articolul 125 alineatul (5) din prezentul regulament şi controale în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 la nivelul altor organisme care implementează instrumentele financiare în jurisdicţia statelor lor membre respective. BEI şi alte instituţii financiare internaţionale în care este acţionar un stat membru prezintă autorităţilor desemnate un raport de control la fiecare cerere de plată. De asemenea, acestea furnizează Comisiei şi autorităţilor desemnate un raport anual de audit elaborat de auditorii externi ai acestora. Obligaţiile de raportare menţionate nu aduc atingere obligaţiilor de raportare, inclusiv în ceea ce priveşte performanţa instrumentelor financiare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 46 alineatele (1) şi (2) din prezentul regulament. Comisia este împuternicită să adopte un act de punere în aplicare privind modelele de rapoarte de control şi de rapoarte anuale de audit menţionate la prezentul alineat al treilea paragraf. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura consultativă menţionată la articolul 150 alineatul (2).(2) Fără a aduce atingere articolului 127 din prezentul regulament şi articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, organismele responsabile cu auditarea programelor nu efectuează audituri la nivelul BEI sau al altor instituţii financiare internaţionale în care este acţionar un stat membru pentru instrumentele financiare implementate de către acestea. Organismele responsabile cu auditarea programelor efectuează audituri ale operaţiunilor şi ale sistemelor de gestiune şi de control la nivelul altor organisme care implementează instrumentele financiare în statele lor membre respective şi la nivelul destinatarilor finali cu respectarea condiţiilor prevăzute la alineatul (3). Comisia poate efectua audituri la nivelul organismelor menţionate la alineatul (1) în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru a obţine o asigurare rezonabilă având în vedere riscurile identificate.(2a) În ceea ce priveşte instrumentele financiare menţionate la articolul 38 alineatul (1) litera (a) şi la articolul 39 care au fost instituite printr-un acord de finanţare semnat înainte de 2 august 2018, se aplică normele prevăzute în prezentul articol aplicabile la momentul semnării acordului de finanţare, prin derogare de la prezentul articol alineatele (1) şi (2)." (b) alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text: "(4) Până la 3 noiembrie 2018, Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 149, acte delegate de completare a prezentului regulament prin stabilirea unor norme specifice suplimentare privind gestiunea şi controlul instrumentelor financiare menţionate la articolul 38 alineatul (1) literele (b) şi (c), tipurile de controale care trebuie efectuate de autorităţile de management şi de audit, dispoziţiile referitoare la păstrarea documentelor justificative şi elementele care trebuie demonstrate prin documente justificative." (c) se introduce următorul alineat: "(5a) Prin derogare de la articolul 143 alineatul (4) din prezentul regulament şi de la articolul 56 al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, în cadrul operaţiunilor ce cuprind instrumente financiare, o contribuţie anulată în conformitate cu articolul 143 alineatul (2) din prezentul regulament sau în conformitate cu articolul 56 primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 ca urmare a unei nereguli individuale, poate fi reutilizată în cadrul aceleiaşi operaţiuni, în următoarele condiţii: (a) în cazul în care neregulile care conduc la anularea contribuţiei sunt depistate la nivelul destinatarului final, contribuţia anulată poate fi reutilizată numai pentru alţi destinatari finali în cadrul aceluiaşi instrument financiar; (b) în cazul în care neregulile care conduc la anularea contribuţiei sunt detectate la nivelul intermediarului financiar din cadrul unui fond de fonduri, contribuţia anulată poate fi reutilizată numai pentru alţi intermediari financiari. În cazul în care neregulile care conduc la anularea contribuţiei sunt detectate la nivelul organismului care implementează fonduri de fonduri sau la nivelul organismului care implementează instrumente financiare atunci când un instrument financiar este implementat prin intermediul unei structuri fără un fond de fonduri, contribuţia anulată nu poate fi reutilizată în cadrul aceleiaşi operaţiuni. În cazul în care se efectuează o corecţie financiară pentru o neregulă sistemică, contribuţia anulată nu poate fi reutilizată pentru nicio operaţiune afectată de nereguli sistemice." 15. Articolul 41 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (1) primul paragraf, partea introductivă se înlocuieşte cu textul următor: "(1) În ceea ce priveşte instrumentele financiare menţionate la articolul 38 alineatul (1) literele (a) şi (c) şi în ceea ce priveşte instrumentele financiare menţionate la articolul 38 alineatul (1) litera (b), implementate în conformitate cu articolul 38 alineatul (4) primul paragraf literele (a), (b) şi (c), cererile eşalonate de plată intermediară se depun pentru contribuţii din programe plătite instrumentului financiar în cursul perioadei de eligibilitate prevăzute la articolul 65 alineatul (2) («perioada de eligibilitate»), în conformitate cu următoarele condiţii:" (b) alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text: "(2) În ceea ce priveşte instrumentele financiare menţionate la articolul 38 alineatul (1) litera (b), implementate în conformitate cu articolul 38 alineatul (4) primul paragraf litera (d), cererile de plată intermediară şi de plată a soldului final includ cuantumul total al plăţilor efectuate de autoritatea de management pentru investiţii în destinatarii finali, astfel cum se menţionează la articolul 42 alineatul (1) primul paragraf literele (a) şi (b)." 16. Articolul 42 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (3), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text: "(3) În cazul instrumentelor bazate pe participaţii care vizează întreprinderile menţionate la articolul 37 alineatul (4), al căror acord de finanţare menţionat la articolul 38 alineatul (7) litera (b) a fost semnat înainte de 31 decembrie 2018 şi care au investit, către finele perioadei de eligibilitate, cel puţin 55 % din resursele programului angajate în cadrul acordului de finanţare corespunzător, un cuantum limitat de plăţi destinate investiţiilor în destinatari finali, care trebuie efectuate în cursul unei perioade de cel mult patru ani de la sfârşitul perioadei de eligibilitate, pot fi considerate cheltuieli eligibile dacă sunt vărsate într-un cont de garanţie creat special în acest scop, cu condiţia respectării normelor privind ajutoarele de stat şi a tuturor condiţiilor prevăzute mai jos." (b) la alineatul (5), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text: "(5) În cazul în care sunt percepute de către organismul care implementează fondul de fonduri sau de către organismele care implementează instrumente financiare în temeiul articolului 38 alineatul (1) litera (c) şi al articolului 38 alineatul (4) primul paragraf literele (a), (b) şi (c), costurile şi onorariile de gestionare menţionate la alineatul (1) primul paragraf litera (d) de la prezentul articol şi la alineatul (2) din prezentul articol nu depăşesc pragurile definite în actul delegat menţionat la alineatul (6) din prezentul articol. În timp ce costurile de gestionare includ elemente de costuri direct sau indirect rambursate pe baza dovezilor cheltuielilor, onorariile de gestionare se calculează pe baza unui preţ convenit pentru serviciile prestate, stabilit printr-un proces competitiv pe piaţă, după caz. Costurile şi onorariile de gestionare se bazează pe o metodologie de calcul bazată pe performanţă." 17. Se introduce următorul articol: "ART. 43a Tratamentul diferenţiat al investitorilor (1) Sprijinul din partea fondurilor ESI pentru instrumentele financiare investite în destinatarii finali şi câştigurile sau alte venituri sau profituri, precum dobânzile, comisioanele de garantare, dividendele, câştigurile de capital sau orice alte venituri generate de investiţiile respective, care pot fi atribuite sprijinului din partea fondurilor ESI, poate fi utilizat pentru tratamentul diferenţiat al investitorilor care îşi desfăşoară activitatea după principiul economiei de piaţă, precum şi al BEI în contextul utilizării garanţiei UE în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1017. Un astfel de tratament diferenţiat este justificat de necesitatea de a atrage resurse de contraparte private şi de a mobiliza finanţarea din sectorul public. (2) Evaluările menţionate la articolul 37 alineatul (2) şi la articolul 39a alineatul (3) includ, după caz, o evaluare a necesităţii şi amplorii tratamentului diferenţiat, astfel cum este menţionat la alineatul (1) de la prezentul articol şi/sau o descriere a mecanismelor care vor fi utilizate pentru a se stabili necesitatea şi amploarea acestui tratament diferenţiat. (3) Tratamentul diferenţiat nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru a crea stimulente în vederea atragerii de resurse de contraparte private. Acesta nu compensează în exces investitorii care îşi desfăşoară activitatea după principiul economiei de piaţă şi nici BEI în contextul utilizării garanţiei UE în temeiul Regulamentului (UE) 2015/1017. Alinierea intereselor se asigură printr-o partajare adecvată a riscului şi a profitului. (4) Tratamentul diferenţiat al investitorilor care funcţionează după principiul economiei de piaţă se aplică fără a aduce atingere normelor Uniunii în materie de ajutoare de stat." 18. La articolul 44, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text: "(1) Fără a aduce atingere articolului 43a, resursele restituite instrumentelor financiare din investiţii sau din disponibilizări ale resurselor angajate pentru contracte de garantare, inclusiv rambursările şi câştigurile de capital şi alte venituri sau profituri, precum dobânzile, comisioanele de garantare, dividendele, câştigurile de capital sau orice alte venituri generate de investiţii, care pot fi atribuite sprijinului din partea fondurilor ESI, se utilizează din nou în următoarele scopuri, în limita sumelor necesare şi în ordinea convenită în acordurile de finanţare relevante: (a) alte investiţii prin aceleaşi sau alte instrumente financiare, în conformitate cu obiectivele specifice stabilite în cadrul unei priorităţi; (b) dacă este cazul, pentru a acoperi pierderile în valoare nominală ale contribuţiei din fondurile ESI la instrumentul financiar care rezultă din dobânzi negative, dacă aceste pierderi se produc în pofida unei gestiuni active a trezoreriei de către organismele care implementează instrumente financiare; (c) dacă este cazul, rambursarea costurilor de gestionare suportate şi plata onorariilor de gestionare aferente instrumentului financiar." 19. La articolul 46 alineatul (2), primul paragraf se modifică după cum urmează: (a) litera (c) se înlocuieşte cu următorul text: "(c) identificarea organismelor care implementează instrumente financiare şi a organismelor care implementează fonduri de fonduri, după caz, astfel cum sunt menţionate la articolul 38 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c);" (b) literele (g) şi (h) se înlocuiesc cu următorul text: "(g) dobânzile şi alte câştiguri generate de sprijinul din partea fondurilor ESI acordat instrumentului financiar şi resursele programului restituite instrumentelor financiare din investiţii, astfel cum se menţionează la articolele 43 şi 44, precum şi sumele utilizate pentru tratamentul diferenţiat, astfel cum se menţionează la articolul 43a;(h) progresele înregistrate în obţinerea efectului de levier preconizat al investiţiilor efectuate de instrumentul financiar;" 20. La articolul 49, alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text: "(4) Comitetul de monitorizare poate adresa observaţii autorităţii de management în ceea ce priveşte implementarea şi evaluarea programului, incluzând acţiuni legate de reducerea sarcinii administrative pentru beneficiari. Acesta poate, de asemenea, să facă observaţii cu privire la vizibilitatea sprijinului din partea fondurilor ESI şi la sensibilizarea în legătură cu rezultatele unui astfel de sprijin. El monitorizează acţiunile întreprinse ca urmare a observaţiilor sale." 21. La articolul 51, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text: "(1) Începând din 2016 si până în 2023 inclusiv, se organizează o reuniune de revizuire anuală între Comisie şi fiecare stat membru pentru analizarea performanţelor fiecărui program, ţinând seama de raportul anual de implementare şi de observaţiile Comisiei, după caz. În cadrul reuniunii se revizuiesc, de asemenea, activităţile de comunicare şi de informare ale programului, în special rezultatele şi eficacitatea măsurilor luate pentru a informa publicul cu privire la rezultatele şi valoarea adăugată a sprijinului din partea fondurilor ESI." 22. La articolul 56, alineatul (5) se elimină. 23. La articolul 57, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text: "(3) Alineatele (1) şi (2) din prezentul articol se aplică, de asemenea, contribuţiilor de la FEDR sau FEADR la programele dedicate menţionate la articolul 39 alineatul (4) primul paragraf litera (b)." 24. La articolul 58, alineatul (1) se modifică după cum urmează: (a) la al doilea paragraf, menţiunea „articolul 60 din Regulamentul financiar” se înlocuieşte cu „articolul 154 din Regulamentul financiar”; (b) la al treilea paragraf, litera (f) se înlocuieşte cu următorul text: "(f) acţiuni de difuzare a informaţiilor, reţele de sprijin, efectuarea unor activităţi de comunicare cu un accent deosebit pe rezultate şi pe valoarea adăugată a sprijinului din partea fondurilor ESI, precum şi acţiuni de sensibilizare şi de promovare a cooperării şi a schimbului de experienţă, inclusiv cu ţări terţe;" (c) al patrulea paragraf se înlocuieşte cu următorul text: "Comisia alocă cel puţin 15 % din resursele menţionate la prezentul articol pentru a spori atât eficienţa în comunicarea către public, cât şi sinergiile dintre activităţile de comunicare întreprinse la iniţiativa Comisiei, prin extinderea bazei de informaţii privind rezultatele, în special printr-o colectare şi difuzare mai eficace a datelor, prin evaluări şi rapoarte şi, în special, prin evidenţierea contribuţiei fondurilor ESI la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale oamenilor, prin sporirea vizibilităţii sprijinului din partea fondurilor ESI şi prin sensibilizarea publicului cu privire la rezultatele şi la valoarea adăugată a sprijinului respectiv. Măsurile de informare, de comunicare şi de asigurare a vizibilităţii privind rezultatele şi valoarea adăugată a sprijinului din partea fondurilor ESI, cu un accent deosebit pe operaţiuni, sunt continuate după încheierea programelor, acolo unde este cazul. Astfel de măsuri contribuie, de asemenea, la comunicarea instituţională a priorităţilor politice ale Uniunii, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele generale ale prezentului regulament." (d) se adaugă următorul paragraf: "În funcţie de scopul lor, măsurile menţionate la prezentul articol pot fi finanţate fie drept cheltuieli operaţionale, fie drept cheltuieli administrative." 25. Articolul 59 se modifică după cum urmează: (a) se introduce următorul alineat: "(1a) Fiecare fond ESI poate finanţa operaţiuni de asistenţă tehnică eligibile în temeiul oricăruia dintre celelalte fonduri ESI." (b) se adaugă următorul alineat: "(3) Fără a aduce atingere alineatului (2), statele membre pot implementa acţiunile menţionate la alineatul (1) prin atribuirea directă a unui contract către: (a) BEI; (b) o instituţie financiară internaţională în cadrul căreia este acţionar un stat membru; (c) o bancă sau o instituţie aflată în proprietate publică, astfel cum este menţionată la articolul 38 alineatul (4) primul paragraf litera (b) punctul (iii)." 26. Articolul 61 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (1), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text: "(1) Prezentul articol se aplică operaţiunilor care generează venituri nete ulterior finalizării lor. În sensul prezentului articol, «venituri nete» înseamnă intrările de numerar plătite direct de utilizatori pentru bunurile sau serviciile oferite în cadrul operaţiunii, cum ar fi taxele suportate direct de utilizatori pentru utilizarea infrastructurii, vânzarea sau închirierea de terenuri sau clădiri ori plăţile pentru servicii minus eventualele costuri de funcţionare şi de înlocuire a echipamentelor cu durată scurtă de viaţă suportate pe parcursul perioadei corespunzătoare. Economiile la costurile de funcţionare generate de operaţiune, cu excepţia economiilor la costurile care decurg din punerea în aplicare a măsurilor de eficienţă energetică, se tratează drept venituri nete, cu excepţia cazului în care sunt compensate de o reducere egală a subvenţiilor de funcţionare." (b) la alineatul (3) primul paragraf, se introduce următoarea literă: "(aa) aplicarea unui procent forfetar din veniturile nete stabilit de un stat membru pentru un sector sau un subsector care nu este inclus la litera (a). Înainte să aplice rata forfetară, autoritatea de audit competentă verifică dacă aceasta a fost stabilită printr-o metodă justă, echitabilă şi verificabilă, bazată pe date istorice sau criterii obiective;" (c) alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text: "(5) Ca alternativă la aplicarea metodelor prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol, rata maximă de cofinanţare menţionată la articolul 60 alineatul (1) poate fi redusă, la cererea unui stat membru, pentru o prioritate sau o măsură în cazul căreia toate operaţiunile sprijinite ar putea aplica o rată forfetară uniformă, în conformitate cu alineatul (3) primul paragraf litera (a) de la prezentul articol. Reducerea nu trebuie să fie mai mică decât cuantumul calculat prin înmulţirea ratei maxime de cofinanţare a Uniunii, aplicabilă în temeiul normelor specifice fondurilor, cu rata forfetară corespunzătoare menţionată la litera menţionată." (d) la alineatul (7) primul paragraf, litera (h) se înlocuieşte cu următorul text: "(h) operaţiunilor în cazul cărora sumele sau ratele sprijinului sunt definite în anexa II la Regulamentul privind FEADR sau în Regulamentul privind FEPAM." (e) alineatul (8) se înlocuieşte cu următorul text: "(8) În plus, alineatele (1)-(6) nu se aplică operaţiunilor pentru care sprijinul acordat prin program constituie ajutor de stat." 27. Articolul 65 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (8), al treilea paragraf se modifică după cum urmează: (i) litera (h) se înlocuieşte cu următorul text: "(h) operaţiunilor în cazul cărora sumele sau ratele sprijinului sunt definite în anexa II la Regulamentul privind FEADR sau în Regulamentul privind FEPAM, cu excepţia operaţiunilor în cazul cărora se face trimitere la prezentul alineat în Regulamentul privind FEPAM; sau" (ii) litera (i) se înlocuieşte cu următorul text: "(i) operaţiunilor în cazul cărora costul total eligibil nu depăşeşte 100 000 EUR." (b) alineatul (11) se înlocuieşte cu următorul text: "(11) O operaţiune poate beneficia de sprijin din partea unuia sau mai multor fonduri ESI sau din partea unuia sau mai multor programe şi din partea altor instrumente ale Uniunii, cu condiţia ca cheltuielile declarate într-o cerere de plată pentru unul dintre fondurile ESI să nu fie declarate pentru sprijin din partea unui alt fond sau instrument al Uniunii sau pentru sprijin din partea aceluiaşi fond în cadrul unui alt program. Cuantumul cheltuielilor care trebuie înregistrate într-o cerere de plată pentru un fond ESI se poate calcula proporţional pentru fiecare fond ESI şi pentru programul sau programele în cauză, în conformitate cu documentul care stabileşte condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a beneficia de sprijin." 28. Articolul 67 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (1) se modifică după cum urmează: (i) litera (c) se înlocuieşte cu următorul text: "(c) sume forfetare;" (ii) se adaugă următoarea literă: "(e) finanţare care nu este legată de costurile operaţiunilor relevante, ci se bazează pe îndeplinirea condiţiilor aferente obţinerii de progrese în materie de punere în aplicare sau de realizare a obiectivelor programelor, astfel cum se prevede în actul delegat adoptat în conformitate cu alineatul (5a)." (iii) se adaugă următorul paragraf: "În cazul formei de finanţare menţionate la primul paragraf litera (e), auditul vizează exclusiv verificarea îndeplinirii condiţiilor de rambursare." (b) se introduce următorul alineat: "(2a) Pentru o operaţiune sau un proiect care nu intră sub incidenţa alineatului (4) prima teză şi care primesc sprijin din partea FEDR şi a FSE, granturile şi asistenţa rambursabilă în cazul cărora sprijinul public nu depăşeşte 100 000 EUR iau forma unor bareme standard pentru costurile unitare, sumele forfetare sau ratele forfetare, cu excepţia operaţiunilor care beneficiază de sprijin în cadrul unui ajutor de stat care nu constituie ajutor de minimis. În cazul în care se foloseşte finanţarea la rate forfetare, categoriile de costuri la care se aplică rata forfetară pot fi rambursate în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf litera (a). Pentru operaţiunile sprijinite prin FEADR, FEDR sau FSE, în cazul în care se utilizează rata forfetară menţionată la articolul 68b alineatul (1), indemnizaţiile şi salariile plătite participanţilor pot fi rambursate în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf litera (a) de la prezentul articol. Prezentul alineat face obiectul dispoziţiilor tranzitorii prevăzute la articolul 152 alineatul (7)." (c) alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text: "(4) Dacă o operaţiune sau un proiect care face parte dintr-o operaţiune se implementează exclusiv prin achiziţii publice de lucrări, de bunuri sau de servicii, se aplică numai alineatul (1) primul paragraf literele (a) şi (e). Dacă achiziţia publică în cadrul unei operaţiuni sau al unui proiect care face parte dintr-o operaţiune se limitează la anumite categorii de costuri, toate opţiunile menţionate la alineatul (1) se pot aplica întregii operaţiuni sau întregului proiect care face parte dintr-o operaţiune." (d) alineatul (5) se modifică după cum urmează: (i) litera (a) se înlocuieşte cu următorul text: "(a) o metodă de calcul justă, echitabilă şi verificabilă, bazată pe oricare dintre următoarele: (i) date statistice, alte informaţii obiective sau avizele experţilor; (ii) date istorice verificate privind beneficiarii individuali; (iii) aplicarea practicilor uzuale ale beneficiarilor individuali de contabilizare a costurilor;" (ii) se introduce următoarea literă: "(aa) un proiect de buget întocmit de la caz la caz şi convenit ex ante de către autoritatea de management sau, în cazul FEADR, de către autoritatea responsabilă pentru selecţia operaţiunilor, în cazul în care sprijinul public nu depăşeşte 100 000 EUR;" (e) se introduce următorul alineat: "(5a) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 149, acte delegate de completare a prezentului regulament în ceea ce priveşte definirea baremelor standard pentru costurile unitare sau finanţările la rate forfetare menţionate la alineatul (1) primul paragraf literele (b) şi (d) de la prezentul articol, metodele aferente menţionate la alineatul (5) litera (a) de la prezentul articol şi forma de sprijin menţionată la alineatul (1) primul paragraf litera (e) de la prezentul articol, precizând modalităţile detaliate referitoare la condiţiile de finanţare şi la aplicarea acestora." 29. Articolul 68 se înlocuieşte cu următorul text: "ART. 68 Finanţarea la rate forfetare a costurilor indirecte pentru granturi şi asistenţa rambursabilă Dacă implementarea unei operaţiuni generează costuri indirecte, acestea pot fi calculate la o rată forfetară în unul dintre următoarele moduri: (a) o rată forfetară de până la 25 % din costurile directe eligibile, cu condiţia ca rata să fie calculată pe baza unei metode de calcul juste, echitabile şi verificabile sau a unei metode aplicate în cadrul schemelor de grant finanţate în întregime de statul membru pentru un tip similar de operaţiune şi de beneficiar; (b) o rată forfetară de până la 15 % din costurile directe eligibile cu personalul, fără ca statul membru să fie obligat să facă un calcul pentru a determina rata aplicabilă; (c) o rată forfetară aplicată costurilor directe eligibile pe baza metodelor existente şi a ratelor corespunzătoare, aplicabilă în cadrul politicilor Uniunii pentru un tip similar de operaţiune şi de beneficiar. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 149 pentru a completa dispoziţiile privind rata forfetară şi metodele aferente menţionate la prezentul alineat primul paragraf litera (c)." 30. Se introduc următoarele articole: "ART. 68a Costuri cu personalul în cazul granturilor şi al asistenţei rambursabile (1) Costurile directe cu personalul ale unei operaţiuni pot fi calculate la o rată forfetară de până la 20 % din costurile directe, altele decât cele cu personalul. Statele membre nu sunt obligate să facă un calcul pentru a stabili rata aplicabilă, cu condiţia ca costurile directe ale operaţiunii să nu includă contractele de achiziţii publice de lucrări a căror valoare depăşeşte pragul prevăzut la articolul 4 litera (a) din Directiva 2014/24/UE. (2) În vederea stabilirii costurilor cu personalul, remuneraţia pe oră se poate calcula prin împărţirea valorii celei mai recente a costurilor brute anuale documentate cu forţa de muncă la 1 720 de ore pentru persoanele care lucrează cu normă întreagă sau la o valoare proporţională cu cele 1 720 de ore pentru persoanele care lucrează cu fracţiune de normă. (3) La aplicarea remuneraţiei pe oră calculate în conformitate cu alineatul (2), numărul total de ore declarat pentru o persoană pentru un an dat nu depăşeşte numărul de ore utilizate pentru calculul remuneraţiei pe oră respective. Primul paragraf nu se aplică programelor din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană pentru costurile cu membrii personalului referitoare la persoane fizice care lucrează în cadrul operaţiunii în baza unui contract cu fracţiune de normă. (4) În cazul în care nu sunt disponibile, costurile brute anuale cu forţa de muncă pot fi deduse din costurile brute documentate cu forţa de muncă disponibile sau din contractul de muncă, operându-se ajustările corespunzătoare pentru o perioadă de 12 luni. (5) Costurile cu personalul referitoare la persoanele fizice care lucrează în cadrul operaţiunii în baza unui contract cu fracţiune de normă se pot calcula ca procent fix din costurile brute cu forţa de muncă, în funcţie de procentul fix de timp lucrat pe lună în cadrul operaţiunii, fără obligaţia de a se stabili un sistem separat de înregistrare a timpului de lucru. Angajatorul emite pentru angajaţi un document în care se indică procentul fix respectiv. ART. 68b Finanţarea la rate forfetare pentru alte costuri decât cele cu personalul (1) Pentru a acoperi costurile eligibile rămase ale unei operaţiuni, se poate folosi o rată forfetară de până la 40 % din costurile directe eligibile cu personalul fără ca statul membru să fie obligat să facă vreun calcul pentru a stabili rata aplicabilă. Pentru operaţiunile sprijinite prin FSE, FEDR sau FEADR, salariile şi indemnizaţiile plătite participanţilor sunt considerate costuri eligibile suplimentare care nu sunt incluse în rata forfetară. (2) Rata forfetară menţionată la alineatul (1) nu se aplică pentru costurile cu personalul calculate pe baza unei rate forfetare." 31. Articolul 70 se înlocuieşte cu următorul text: "ART. 70 Eligibilitatea operaţiunilor în funcţie de localizare (1) Sub rezerva derogărilor menţionate la alineatul (2) şi a normelor specifice fondurilor, operaţiunile sprijinite prin fondurile ESI sunt situate în zona vizată de program. Operaţiunile referitoare la furnizarea de servicii pentru cetăţeni sau întreprinderi care acoperă întregul teritoriu al unui stat membru sunt considerate ca fiind situate în toate zonele vizate de program dintr-un stat membru. În astfel de cazuri, cheltuielile se alocă proporţional zonelor relevante vizate de program, pe baza unor criterii obiective. Al doilea paragraf de la prezentul alineat nu se aplică programului naţional menţionat la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 şi nici programului specific pentru crearea şi operarea reţelei rurale naţionale menţionat la articolul 54 alineatul (1) din regulamentul menţionat. (2) Autoritatea de management poate accepta ca o operaţiune să fie implementată în afara zonei vizate de program, dar pe teritoriul Uniunii, dacă toate condiţiile de mai jos sunt îndeplinite: (a) operaţiunea se realizează în beneficiul zonei vizate de program; (b) cuantumul total din partea FEDR, a Fondului de coeziune, a FEADR sau a FEPAM, alocat în cadrul programului pentru operaţiunile situate în afara zonei vizate de program, nu depăşeşte 15 % din sprijinul din partea FEDR, a Fondului de coeziune, a FEADR sau a FEPAM la nivelul priorităţii la momentul adoptării programului; (c) comitetul de monitorizare şi-a dat acordul pentru operaţiunea sau tipurile de operaţiuni în cauză; (d) obligaţiile autorităţilor pentru program în ceea ce priveşte gestiunea, controlul şi auditul operaţiunii sunt îndeplinite de autorităţile responsabile pentru programul în cadrul căruia operaţiunea respectivă beneficiază de sprijin, sau încheie acorduri cu autorităţile din zona în care operaţiunea este implementată. În cazul în care operaţiunile finanţate din fonduri şi din FEPAM sunt implementate în afara zonei vizate de program, în conformitate cu prezentul alineat, şi aduc beneficii atât în interiorul, cât şi în afara zonei vizate de program, astfel de cheltuieli se alocă proporţional pentru respectivele zone, pe baza unor criterii obiective. În cazul în care operaţiunile vizează obiectivul tematic menţionat la articolul 9 primul paragraf punctul 1 şi sunt implementate în afara statului membru, dar pe teritoriul Uniunii, se aplică numai primul paragraf literele (b) şi (d) de la prezentul alineat. (3) Pentru operaţiunile care vizează asistenţa tehnică sau măsuri de informare, de comunicare şi de asigurare a vizibilităţii şi activităţi promoţionale, precum şi pentru operaţiunile privind obiectivul tematic menţionat la articolul 9 primul paragraf punctul 1, cheltuielile pot fi suportate în afara Uniunii cu condiţia să fie necesare pentru implementarea satisfăcătoare a operaţiunii. (4) Alineatele (1), (2) şi (3) nu se aplică programelor din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană. Alineatele (2) şi (3) nu se aplică operaţiunilor sprijinite de FSE." 32. La articolul 71, alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text: "(4) Alineatele (1), (2) şi (3) de la prezentul articol nu se aplică în cazul contribuţiilor la instrumente financiare sau prin instrumente financiare sau pentru achiziţionarea prin leasing în temeiul articolului 45 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 şi niciunei operaţiuni a cărei activitate de producţie încetează ca urmare a unui faliment fără caracter fraudulos." 33. Articolul 75 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (1), menţiunea „articolul 59 alineatul (5) din Regulamentul financiar” se înlocuieşte cu „articolul 63 alineatele (5), (6) şi (7) din Regulamentul financiar”; (b) se introduce următorul alineat: "(2a) Comisia furnizează autorităţii naţionale competente: (a) proiectul de raport de audit al auditului sau al controlului la faţa locului în termen de trei luni de la data finalizării respectivului audit sau control; (b) raportul final de audit în termen de trei luni de la primirea unui răspuns complet din partea autorităţii naţionale competente la proiectul de raport de audit al auditului sau controlului la faţa locului în cauză. Rapoartele menţionate la primul paragraf literele (a) şi (b) se pun la dispoziţie în termenele prevăzute la literele menţionate în cel puţin una dintre limbile oficiale ale instituţiilor Uniunii. Termenul prevăzut la primul paragraf litera (a) nu include perioada care începe în ziua următoare datei la care Comisia trimite statului membru solicitarea de informaţii suplimentare şi care durează până când statul membru răspunde la solicitarea respectivă. Prezentul alineat nu se aplică FEADR." 34. La articolul 76 al doilea paragraf, menţiunea „articolul 84 alineatul (2) din Regulamentul financiar” se înlocuieşte cu „articolul 110 alineatul (1) din Regulamentul financiar”. 35. La articolul 79 alineatul (2), menţiunea „articolul 68 alineatul (3) din Regulamentul financiar” se înlocuieşte cu „articolul 82 alineatul (2) din Regulamentul financiar”. 36. La articolul 83 alineatul (1) primul paragraf litera (c), menţiunea „articolul 59 alineatul (5) din Regulamentul financiar” se înlocuieşte cu „articolul 63 alineatele (5), (6) şi (7) din Regulamentul financiar”. 37. La articolul 84, menţiunea „articolul 59 alineatul (6) din Regulamentul financiar” se înlocuieşte cu „articolul 63 alineatul (8) din Regulamentul financiar”. 38. La articolul 98, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text: "(2) FEDR şi FSE pot finanţa, în mod complementar şi în limita unei finanţări din partea Uniunii egale cu 10 %, pentru fiecare axă prioritară a unui program operaţional, o parte dintr-o operaţiune pentru care costurile sunt eligibile pentru sprijin din partea celuilalt fond, pe baza normelor aplicate în cazul fondului respectiv, cu condiţia ca aceste costuri să fie necesare pentru implementarea satisfăcătoare a operaţiunii şi să fie direct legate de aceasta." 39. Articolul 102 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text: "(6) Cheltuielile legate de un proiect major pot fi incluse într-o cerere de plată după prezentarea spre aprobare menţionată la alineatul (2). Atunci când Comisia nu aprobă proiectul major selecţionat de autoritatea de management, declaraţia de cheltuieli în urma retragerii cererii de către statul membru sau a adoptării deciziei Comisiei se rectifică în consecinţă." (b) se adaugă următorul alineat: "(7) În cazul în care un proiect major este evaluat de experţi independenţi în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, cheltuielile referitoare la acest proiect major pot fi incluse într-o cerere de plată după ce autoritatea de management a informat Comisia că a transmis experţilor independenţi informaţiile cerute în temeiul articolului 101. În termen de şase luni de la transmiterea acestor informaţii experţilor independenţi, se furnizează o analiză independentă a calităţii. Cheltuielile corespunzătoare se retrag, iar declaraţia de cheltuieli se rectifică în consecinţă în următoarele cazuri: (a) dacă analiza independentă a calităţii nu a fost notificată Comisiei în termen de trei luni de la expirarea termenului menţionat la al doilea paragraf; (b) dacă transmiterea informaţiilor este retrasă de statul membru; sau (c) dacă evaluarea relevantă este negativă." 40. La articolul 104, alineatele (2) şi (3) se înlocuiesc cu următorul text: "(2) Cheltuielile publice alocate unui plan de acţiune comun sunt de cel puţin 5 000 000 EUR sau 5 % din sprijinul public din partea programului operaţional ori a unuia dintre programele contribuitoare, luându-se în considerare suma mai mică.(3) Alineatul (2) nu se aplică operaţiunilor care beneficiază de sprijin din partea YEI, primului plan de acţiune comun prezentat de un stat membru în cadrul obiectivului privind investiţiile pentru creştere economică şi locuri de muncă, şi nici primului plan de acţiune comun prezentat de un program în cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană." 41. La articolul 105 alineatul (2), a doua teză se elimină. 42. La articolul 106, primul paragraf se modifică după cum urmează: (a) punctul 1 se înlocuieşte cu următorul text: "1. o descriere a obiectivelor planului de acţiune comun şi a felului în care acesta contribuie la obiectivele programului sau la recomandările relevante specifice ţării şi la orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre şi ale Uniunii, în conformitate cu articolul 121 alineatul (2) din TFUE, precum şi cu recomandările relevante ale Consiliului de care statele membre trebuie să ţină seama în politicile lor de ocupare a forţei de muncă, în conformitate cu articolul 148 alineatul (4) din TFUE;" (b) punctul 2 se elimină; (c) punctul 3 se înlocuieşte cu următorul text: "3. o descriere a proiectelor sau a tipurilor de proiecte avute în vedere, precum şi a obiectivelor de etapă, dacă sunt relevante, şi a ţintelor privind performanţele şi rezultatele legate de indicatorii comuni pentru fiecare axă prioritară, după caz;" (d) punctele 6, 7 şi 8 se înlocuiesc cu următorul text: "6. confirmarea că acesta va contribui la abordarea faţă de promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei, astfel cum este prevăzut în programul sau acordul de parteneriat relevant;7. confirmarea că acesta va contribui la abordarea faţă de dezvoltarea durabilă, astfel cum este prevăzut în programul sau acordul de parteneriat relevant;8. dispoziţiile de implementare a acestuia, inclusiv următoarele: (a) informaţii privind selectarea planului de acţiune comun de către autoritatea de management în conformitate cu articolul 125 alineatul (3); (b) modalităţile de coordonare a planului de acţiune comun, în conformitate cu articolul 108; (c) modalităţile de monitorizare şi de evaluare a planului de acţiune comun, inclusiv modalităţile de asigurare a calităţii, a colectării şi a stocării datelor privind atingerea obiectivelor de etapă şi obţinerea performanţelor şi a rezultatelor;" (e) punctul 9 se modifică după cum urmează: (i) litera (a) se înlocuieşte cu următorul text: "(a) costurile aferente atingerii obiectivelor de etapă şi ţintelor privind realizările şi rezultatele, bazate, în cazul baremelor standard pentru costurile unitare şi sumele forfetare, pe metodele prevăzute la articolul 67 alineatul (5) din prezentul regulament şi la articolul 14 din Regulamentul privind FSE;" (ii) litera (b) se elimină. 43. La articolul 107, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text: "(3) Decizia menţionată la alineatul (2) indică beneficiarul şi obiectivele planului de acţiune comun, obiectivele de etapă, dacă este cazul, şi ţintele privind performanţele şi rezultatele, costurile atingerii respectivelor obiective de etapă şi ţinte privind performanţele şi rezultatele, precum şi planul de finanţare pentru fiecare program operaţional şi fiecare axă prioritară, inclusiv suma totală eligibilă şi cuantumul cheltuielilor publice, perioada de implementare a planului de acţiune comun şi, după caz, acoperirea geografică şi grupurile-ţintă ale planului de acţiune comun." 44. La articolul 108 alineatul (1), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text: "(1) Statul membru sau autoritatea de management instituie un comitet director al planului de acţiune comun, care poate să fie distinct de comitetul de monitorizare a programelor operaţionale corespunzătoare. Comitetul director se întruneşte de cel puţin două ori pe an şi este subordonat autorităţii de management. Dacă este cazul, autoritatea de management informează comitetul de monitorizare relevant cu privire la rezultatele activităţii comitetului director şi la progresele realizate în ceea ce priveşte implementarea planului de acţiune comun, în conformitate cu articolul 110 alineatul (1) litera (e) şi cu articolul 125 alineatul (2) litera (a)." 45. La articolul 109 alineatul (1), a doua teză se elimină. 46. Articolul 110 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (1), litera (c) se înlocuieşte cu următorul text: "(c) implementarea strategiei de comunicare, inclusiv a măsurilor de informare şi comunicare şi a măsurilor de sporire a vizibilităţii fondurilor;" (b) la alineatul (2), litera (a) se înlocuieşte cu următorul text: "(a) metodologia şi criteriile folosite pentru selectarea operaţiunilor, cu excepţia cazului în care respectivele criterii sunt aprobate de grupuri de acţiune locală în conformitate cu articolul 34 alineatul (3) litera (c);" 47. Articolul 114 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text: "(1) Autoritatea de management sau statele membre întocmesc un plan de evaluare pentru unul sau mai multe programe operaţionale. Planul de evaluare este prezentat comitetului de monitorizare în termen de cel mult un an de la adoptarea programului operaţional. În cazul programelor specifice menţionate la articolul 39 alineatul (4) primul paragraf litera (b) adoptate înainte de 2 august 2018, planul de evaluare este prezentat comitetului de monitorizare în termen de cel mult un an de la data menţionată." (b) alineatul (4) se elimină. 48. Titlul capitolului II din titlul III din partea a treia se înlocuieşte cu următorul text: "Informare, comunicare şi vizibilitate" 49. Articolul 115 se modifică după cum urmează: (a) titlul articolului se înlocuieşte cu următorul text: "Informare, comunicare şi vizibilitate" (b) la alineatul (1), litera (d) se înlocuieşte cu următorul text: "(d) informarea cetăţenilor Uniunii cu privire la rolul şi realizările politicii de coeziune şi ale fondurilor prin măsuri de sporire a vizibilităţii rezultatelor şi a impactului acordurilor de parteneriat, ale programelor operaţionale şi ale operaţiunilor." (c) alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text: "(3) Normele detaliate privind informarea, comunicarea şi vizibilitatea pentru public şi măsurile de informare a beneficiarilor potenţiali şi a beneficiarilor sunt stabilite în anexa XII." 50. La articolul 116, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text: "(3) Prin derogare de la alineatul (2) al treilea paragraf de la prezentul articol, autoritatea de management informează comitetul sau comitetele de monitorizare responsabile, cel puţin o dată pe an, cu privire la progresele înregistrate în implementarea strategiei de comunicare, astfel cum se menţionează la articolul 110 alineatul (1) litera (c), şi la analiza sa privind rezultatele respectivei implementări, precum şi cu privire la activităţile şi măsurile de informare şi comunicare care sporesc vizibilitatea fondurilor planificate pentru anul următor. Comitetul de monitorizare emite un aviz cu privire la activităţile şi măsurile planificate pentru anul următor, inclusiv cu privire la modalităţi de creştere a eficacităţii activităţilor de comunicare destinate publicului." 51. La articolul 117, alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text: "(4) Comisia instituie reţele la nivelul Uniunii formate din membrii desemnaţi de statele membre pentru a garanta schimbul de informaţii privind rezultatele implementării strategiilor de comunicare, schimbul de experienţă cu privire la implementarea măsurilor de informare şi de comunicare şi schimbul de bune practici, precum şi, după caz, pentru a permite planificarea în comun sau coordonarea activităţilor de comunicare atât între statele membre, cât şi cu Comisia. Cel puţin o dată pe an, reţelele dezbat şi evaluează eficacitatea măsurilor de informare şi comunicare şi propun recomandări pentru a îmbunătăţi acoperirea şi impactul activităţilor de comunicare şi pentru a sensibiliza publicul cu privire la rezultatele şi la valoarea adăugată a respectivelor activităţi." 52. Articolul 119 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (1), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text: "(1) Cuantumul fondurilor alocate pentru asistenţa tehnică într-un stat membru se limitează la 4 % din cuantumul total al fondurilor alocate pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului privind investiţiile pentru creştere economică şi locuri de muncă." (b) la alineatul (2), prima teză se elimină; (c) alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text: "(4) În cazul fondurilor structurale, în cazul în care alocările menţionate la alineatul (1) sunt utilizate pentru sprijinirea ansamblului operaţiunilor de asistenţă tehnică referitoare la mai multe categorii de regiuni, cheltuielile legate de operaţiuni pot fi implementate în cadrul unei axe prioritare prin combinarea diferitelor categorii de regiuni şi pot fi atribuite proporţional, ţinându-se seama fie de alocările respective pentru diferitele categorii de regiuni din programul operaţional, fie de alocarea din cadrul fiecărei categorii de regiuni ca procent din alocarea totală către statul membru." (d) se introduce următorul alineat: "(5a) Evaluarea respectării procentajelor se efectuează la momentul adoptării programului operaţional." 53. La articolul 122 alineatul (2), al patrulea paragraf se înlocuieşte cu următorul text: "În cazul în care sumele plătite în mod necuvenit unui beneficiar pentru o operaţiune nu pot fi recuperate din vina sau neglijenţa unui stat membru, acest stat membru este responsabil de rambursarea sumelor în cauză către bugetul Uniunii. Statele membre pot decide să nu recupereze o sumă plătită în mod necuvenit dacă suma care trebuie recuperată de la beneficiar, fără dobândă, reprezintă o contribuţie din partea fondurilor care nu depăşeşte 250 EUR la o operaţiune în cursul unui exerciţiu contabil." 54. La articolul 123 alineatul (5), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text: "(5) În cazul fondurilor şi al FEPAM, cu condiţia respectării principiului separării funcţiilor, autoritatea de management, autoritatea de certificare, dacă este cazul, şi autoritatea de audit pot face parte din acelaşi organism public sau din aceeaşi autoritate publică." 55. Articolul 125 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (3), litera (c) se înlocuieşte cu următorul text: "(c) garantează că beneficiarului i se oferă un document care stabileşte condiţiile acordării sprijinului pentru fiecare operaţiune, inclusiv cerinţele specifice privind produsele sau serviciile care urmează a fi furnizate în cadrul operaţiunii, planul de finanţare, termenul de executare, precum şi cerinţele privind informarea, comunicarea şi vizibilitatea;" (b) primul paragraf de la alineatul (4) se modifică după cum urmează: (i) litera (a) se înlocuieşte cu următorul text: "(a) verifică dacă produsele cofinanţate au fost livrate şi dacă serviciile cofinanţate au fost prestate, dacă operaţiunea este conformă cu legislaţia aplicabilă, cu programul operaţional şi cu condiţiile de acordare a sprijinului pentru această operaţiune şi: (i) în cazul în care costurile se rambursează în temeiul articolului 67 alineatul (1) primul paragraf litera (a), dacă cuantumul cheltuielilor declarate de beneficiari cu privire la costurile respective a fost plătit; (ii) în cazul costurilor rambursate în temeiul articolului 67 alineatul (1) primul paragraf literele (b)-(e), dacă au fost îndeplinite condiţiile pentru rambursarea cheltuielilor către beneficiar;”;" (ii) la litera (e), trimiterea la „articolul 59 alineatul (5) literele (a) şi (b) din Regulamentul financiar” se înlocuieşte cu „articolul 63 alineatul (5) literele (a) şi (b) şi articolul 63 alineatele (6) şi (7) din Regulamentul financiar”. 56. La articolul 126 litera (b), menţiunea „articolul 59 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul financiar” se înlocuieşte cu „articolul 63 alineatul (5) litera (a) şi articolul 63 alineatul (6) din Regulamentul financiar”. 57. Articolul 127 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (1) al treilea paragraf, menţiunea „articolul 59 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul financiar” se înlocuieşte cu „articolul 63 alineatul (7) din Regulamentul financiar”; (b) la alineatul (5) al treilea paragraf litera (a), menţiunea „articolul 59 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul financiar” se înlocuieşte cu „articolul 63 alineatul (7) din Regulamentul financiar”. 58. Articolul 131 se înlocuieşte cu următorul text: "ART. 131 Cererile de plată (1) Cererile de plată includ, pentru fiecare prioritate: (a) cuantumul total al cheltuielilor eligibile suportate de beneficiari şi plătite în cadrul implementării operaţiunilor, astfel cum este înscris în sistemul contabil al autorităţii de certificare; (b) cuantumul total al cheltuielilor publice suportate în cadrul implementării operaţiunilor, astfel cum este înscris în sistemul contabil al autorităţii de certificare. În ceea ce priveşte cuantumurile care trebuie incluse în cererile de plată pentru forma de sprijin menţionată la articolul 67 alineatul (1) primul paragraf litera (e), cererile de plată includ elementele prevăzute în actele delegate adoptate în conformitate cu articolul 67 alineatul (5a) şi utilizează modelul pentru cererile de plată prevăzut în actele de punere în aplicare adoptate în conformitate cu alineatul (6) de la prezentul articol. (2) Cheltuielile eligibile incluse într-o cerere de plată sunt susţinute prin facturi achitate sau documente contabile cu valoare de dovadă echivalentă, cu excepţia formelor de sprijin menţionate la articolul 67 alineatul (1) primul paragraf literele (b)-(e) din prezentul regulament, la articolele 68, 68a şi 68b din prezentul regulament, la articolul 69 alineatul (1) din prezentul regulament şi la articolul 109 din prezentul regulament, precum şi la articolul 14 din Regulamentul privind FSE. În cazul acestor forme de sprijin, cuantumurile incluse într-o cerere de plată sunt costurile calculate pe baza aplicabilă. (3) În cazul ajutorului de stat, contribuţia publică aferentă cheltuielilor incluse într-o cerere de plată va fi fost achitată beneficiarilor de către organismul care acordă ajutorul sau, în cazul în care statele membre au decis că beneficiarul este organismul care acordă ajutorul în temeiul articolului 2 punctul 10 litera (a), achitată de către beneficiar organismului care primeşte ajutorul. (4) Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, în cazul ajutorului de stat, cererea de plată poate include avansuri achitate beneficiarului de către organismul care acordă ajutorul sau, în cazul în care statele membre au decis că beneficiarul este organismul care acordă ajutorul în temeiul articolului 2 punctul 10 litera (a), achitate de către beneficiar organismului care primeşte ajutorul, în următoarele condiţii cumulative: (a) avansurile respective să facă obiectul unei garanţii oferite de o bancă sau de altă instituţie financiară stabilită în statul membru sau să fie acoperite de o facilitate oferită ca garanţie de o entitate publică sau de statul membru; (b) avansurile respective să nu depăşească 40 % din cuantumul total al ajutorului care trebuie acordat unui beneficiar pentru o anumită operaţiune sau, în cazul în care statele membre au decis că beneficiarul este organismul care acordă ajutorul în temeiul articolului 2 punctul 10 litera (a), din cuantumul total al ajutorului care trebuie acordat organismului care primeşte ajutorul ca parte a unei anumite operaţiuni; (c) avansurile respective să fie acoperite de cheltuielile achitate de beneficiar sau, în cazul în care statele membre au decis că beneficiarul este organismul care acordă ajutorul în temeiul articolului 2 punctul 10 litera (a), de cheltuielile achitate de organismul care primeşte ajutorul în procesul de punere în practică a operaţiunii şi sprijinite prin facturi achitate sau documente contabile cu valoare justificativă echivalentă în termen de trei ani din anul plăţii avansului sau la 31 decembrie 2023, oricare dintre aceste date este mai devreme. Atunci când condiţiile stabilite la primul paragraf litera (c) nu sunt îndeplinite, următoarea cerere de plată se corectează în consecinţă. (5) Fiecare cerere de plată care include avansuri de tipul celor menţionate la alineatul (4) de la prezentul articol prezintă separat: (a) cuantumul total achitat din programul operaţional sub formă de avans; (b) cuantumul care, în termen de trei ani de la plata avansului, în conformitate cu alineatul (4) primul paragraf litera (c), a fost acoperit prin cheltuielile achitate de beneficiar sau, în cazul în care statele membre au decis că beneficiarul este organismul care acordă ajutorul în temeiul articolului 2 punctul 10 litera (a), de organismul care primeşte ajutorul; şi (c) cuantumul care nu a fost acoperit prin cheltuielile achitate de beneficiar sau, în cazul în care statele membre au decis că beneficiarul este organismul care acordă ajutorul în temeiul articolului 2 punctul 10 litera (a), de organismul care primeşte ajutorul şi pentru care nu s-a încheiat încă intervalul de trei ani. (6) Pentru a stabili condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a modelului pentru cererile de plată. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 150 alineatul (3)." 59. La articolul 137 alineatul (1), menţiunea „articolul 59 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul financiar” se înlocuieşte cu „articolul 63 alineatul (5) litera (a) şi articolul 63 alineatul (6) din Regulamentul financiar”. 60. La articolul 138, menţiunea „articolul 59 alineatul (5) din Regulamentul financiar” se înlocuieşte cu „articolul 63 alineatul (5) şi alineatul (7) al doilea paragraf din Regulamentul financiar”. 61. La articolul 140 alineatul (3), se adaugă următoarea teză: "În cazul în care documentele sunt păstrate pe suporturi de date general acceptate în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (5), nu este necesară prezentarea originalelor." 62. La articolul 145 alineatul (7) al doilea paragraf litera (a), menţiunea „articolul 59 alineatul (5) din Regulamentul financiar” se înlocuieşte cu „articolul 63 alineatele (5), (6) şi (7) din Regulamentul financiar”. 63. La articolul 147 alineatul (1), menţiunea „articolul 78 din Regulamentul financiar” se înlocuieşte cu „articolul 98 din Regulamentul financiar”. 64. La articolul 148, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text: "(1) Operaţiunile pentru care totalul cheltuielilor eligibile nu depăşeşte 400 000 EUR pentru FEDR şi Fondul de coeziune, 300 000 EUR pentru FSE sau 200 000 EUR pentru FEPAM nu se supun la mai mult de un audit efectuat fie de autoritatea de audit, fie de Comisie înainte de prezentarea conturilor pentru exerciţiul contabil în care se finalizează operaţiunea. Nu se supun alte operaţiuni la mai mult de un audit pe exerciţiu contabil efectuat fie de autoritatea de audit, fie de Comisie înainte de prezentarea conturilor pentru exerciţiul contabil în care se finalizează operaţiunea. Operaţiunile nu se supun niciunui audit efectuat de Comisie sau de autoritatea de audit într-un anumit exerciţiu dacă în exerciţiul respectiv s-a efectuat deja un audit de către Curtea de Conturi Europeană, cu condiţia ca rezultatele activităţii de audit desfăşurate de Curtea de Conturi Europeană cu privire la operaţiunile respective să poată fi utilizate de autoritatea de audit sau de Comisie pentru a-şi îndeplini sarcinile care le revin. Prin derogare de la primul paragraf, operaţiunile pentru care totalul cheltuielilor eligibile este între 200 000 EUR şi 400 000 EUR pentru FEDR şi Fondul de coeziune, între 150 000 EUR şi 300 000 EUR pentru FSE şi între 100 000 EUR şi 200 000 EUR pentru FEPAM pot să fie supuse la mai mult de un audit dacă autoritatea de audit concluzionează, pe baza aprecierii sale profesionale, că nu se poate emite sau întocmi o opinie de audit pe baza metodelor de eşantionare statistice sau nestatistice menţionate la articolul 127 alineatul (1) fără a se efectua mai mult de un audit al operaţiunii respective." 65. Articolul 149 se modifică după cum urmează: (a) alineatele (2) şi (3) se înlocuiesc cu următorul text: "(2) Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 5 alineatul (3), articolul 12 al doilea paragraf, articolul 22 alineatul (7) al patrulea paragraf, articolul 37 alineatul (13), articolul 38 alineatul (4) al treilea paragraf, articolul 39a alineatul (7), articolul 40 alineatul (4), articolul 41 alineatul (3), articolul 42 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 42 alineatul (6), articolul 61 alineatul (3) al doilea, al treilea, al patrulea şi al şaptelea paragraf, articolul 63 alineatul (4), articolul 64 alineatul (4), articolul 67 alineatul (5a), articolul 68 al doilea paragraf, articolul 101 al patrulea paragraf, articolul 122 alineatul (2) al cincilea paragraf, articolul 125 alineatul (8) primul paragraf, articolul 125 alineatul (9), articolul 127 alineatele (7) şi (8) şi articolul 144 alineatul (6) se conferă Comisiei de la 21 decembrie 2013 la 31 decembrie 2020.(3) Delegarea de competenţe menţionată la articolul 5 alineatul (3), articolul 12 al doilea paragraf, articolul 22 alineatul (7) al patrulea paragraf, articolul 37 alineatul (13), articolul 38 alineatul (4) al treilea paragraf, articolul 39a alineatul (7), articolul 40 alineatul (4), articolul 41 alineatul (3), articolul 42 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 42 alineatul (6), articolul 61 alineatul (3) al doilea, al treilea, al patrulea şi al şaptelea paragraf, articolul 63 alineatul (4), articolul 64 alineatul (4), articolul 67 alineatul (5a), articolul 68 al doilea paragraf, articolul 101 al patrulea paragraf, articolul 122 alineatul (2) al cincilea paragraf, articolul 125 alineatul (8) primul paragraf, articolul 125 alineatul (9), articolul 127 alineatele (7) şi (8) şi articolul 144 alineatul (6) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare." (b) se introduce următorul alineat: "(3a) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare." (c) alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text: "(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (3), articolului 12 al doilea paragraf, articolului 22 alineatul (7) al patrulea paragraf, articolului 37 alineatul (13), articolului 38 alineatul (4) al treilea paragraf, articolului 39a alineatul (7), articolului 40 alineatul (4), articolului 41 alineatul (3), articolului 42 alineatul (1) al doilea paragraf, articolului 42 alineatul (6), articolului 61 alineatul (3) al doilea, al treilea, al patrulea şi al şaptelea paragraf, articolului 63 alineatul (4), articolului 64 alineatul (4), articolului 67 alineatului (5a), articolului 68 al doilea paragraf, articolului 101 al patrulea paragraf, articolului 122 alineatul (2) al cincilea paragraf, articolului 125 alineatul (8) primul paragraf, articolului 125 alineatul (9), articolului 127 alineatele (7) şi (8) şi articolului 144 alineatul (6) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi către Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului." 66. La articolul 152, se adaugă următorul alineat: "(7) Autoritatea de management sau comitetul de monitorizare pentru programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană poate decide să nu aplice articolul 67 alineatul (2a) pentru o perioadă maximă de 12 luni de la 2 august 2018. În cazul în care consideră că articolul 67 alineatul (2a) creează o sarcină administrativă disproporţionată, autoritatea de management sau comitetul de monitorizare pentru programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană poate decide să prelungească perioada tranzitorie menţionată la primul paragraf de la prezentul alineat pentru o perioadă pe care o consideră adecvată. Autoritatea de management sau comitetul de monitorizare pentru programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană informează Comisia cu privire la decizia sus-menţionată înainte de expirarea perioadei tranzitorii iniţiale. Primul şi al doilea paragraf nu se aplică granturilor şi asistenţei rambursabile acordate cu sprijin din partea FSE în cazul cărora sprijinul public nu depăşeşte 50 000 EUR." 67. Anexa IV se modifică după cum urmează: (a) secţiunea 1 se modifică după cum urmează: (i) partea introductivă se înlocuieşte cu următorul text: "(1) Atunci când un instrument financiar este implementat în temeiul articolului 39a şi al articolului 38 alineatul (4) primul paragraf literele (a), (b) şi (c), acordul de finanţare include clauzele şi condiţiile pentru contribuţiile din partea programului la instrumentul financiar şi include cel puţin următoarele elemente:" (ii) litera (f) se înlocuieşte cu următorul text: "(f) cerinţe şi proceduri de gestionare a contribuţiei planificate furnizate de program în conformitate cu articolul 41 şi pentru previziunea fluxului ofertelor de investiţii (deal flow), inclusiv cerinţe pentru conturile fiduciare/separate, astfel cum se menţionează la articolul 38 alineatul (6) şi la articolul 39a alineatul (5) al doilea paragraf;" (iii) litera (i) se modifică după cum urmează: "(i) dispoziţii referitoare la reutilizarea resurselor care pot fi atribuite sprijinului din partea fondurilor ESI până la sfârşitul perioadei de eligibilitate în conformitate cu articolul 44 şi, după caz, dispoziţii referitoare la tratamentul diferenţiat menţionat la articolul 43a;" (b) secţiunea 2 se modifică după cum urmează: (i) partea introductivă se înlocuieşte cu următorul text: "2. Documentele de strategie menţionate la articolul 38 alineatul (8) pentru instrumentele financiare implementate în temeiul articolului 38 alineatul (4) primul paragraf litera (d) includ cel puţin următoarele elemente:" (ii) litera (c) se înlocuieşte cu următorul text: "(c) utilizarea şi reutilizarea resurselor care pot fi atribuite sprijinului din partea fondurilor ESI în conformitate cu articolele 43, 44 şi 45 şi, după caz, dispoziţii referitoare la tratamentul diferenţiat menţionat la articolul 43a;" 68. Anexa XII se modifică după cum urmează: (a) titlul anexei XII se înlocuieşte cu următorul text: "INFORMAREA, COMUNICAREA ŞI VIZIBILITATEA SPRIJINULUI DIN PARTEA FONDURILOR" (b) titlul secţiunii 2 se înlocuieşte cu următorul text: "2. MĂSURI DE INFORMARE ŞI COMUNICARE ŞI MĂSURI DE SPORIRE A VIZIBILITĂŢII PENTRU PUBLIC" (c) subsecţiunea 2.1 se modifică după cum urmează; (i) punctul 1 se înlocuieşte cu următorul text: "1. Statul membru şi autoritatea de management se asigură de faptul că măsurile de informare şi comunicare sunt implementate în conformitate cu strategia de comunicare în scopul de a îmbunătăţi vizibilitatea şi interacţiunea cu cetăţenii şi că acestea vizează cea mai cuprinzătoare acoperire mass-media posibilă prin utilizarea diverselor forme şi metode de comunicare la nivelul adecvat şi adaptate, după caz, la inovaţiile tehnologice." (ii) la punctul 2, literele (e) şi (f) se înlocuiesc cu următorul text: "(e) oferirea de exemple de operaţiuni, în special de operaţiuni în care valoarea adăugată a intervenţiei fondurilor este în mod deosebit vizibilă, pe tipuri de programe operaţionale, pe site-ul unic sau pe site-ul programului operaţional care poate fi accesat prin intermediul portalului web unic; exemplele trebuie să fie într-una din limbile oficiale de largă circulaţie ale Uniunii, alta decât limba oficială (limbile oficiale) a(le) statului membru în cauză;(f) actualizarea informaţiilor cu privire la implementarea programului operaţional, inclusiv la principalele sale realizări şi rezultate, pe site-ul unic sau pe site-ul programului operaţional care poate fi accesat prin intermediul portalului web unic." (d) subsecţiunea 2.2 se modifică după cum urmează: (i) la punctul 1, partea introductivă se înlocuieşte cu următorul text: "1. Toate măsurile de informare şi comunicare şi măsurile de sporire a vizibilităţii fondurilor asigurate de beneficiar menţionează sprijinul din partea fondurilor la operaţiune prin afişarea:" (ii) se adaugă următorul punct: "6. Responsabilităţile stabilite în prezenta subsecţiune se aplică din momentul în care beneficiarului i se oferă documentul care stabileşte condiţiile aplicabile sprijinului pentru operaţiune menţionat la articolul 125 alineatul (3) litera (c)." (e) la subsecţiunea 3.1 punctul 2, litera (f) se înlocuieşte cu următorul text: "(f) responsabilitatea beneficiarilor de a informa publicul cu privire la scopul operaţiunii şi la sprijinul din partea fondurilor la operaţiune, în conformitate cu subsecţiunea 2.2, începând din momentul în care beneficiarului i se oferă documentul care stabileşte condiţiile aplicabile sprijinului pentru operaţiune menţionat la articolul 125 alineatul (3) litera (c). Autoritatea de management poate solicita beneficiarilor potenţiali să propună, în cererile transmise, activităţi de comunicare orientative pentru sporirea vizibilităţii fondurilor proporţionale cu dimensiunea operaţiunii." (f) la subsecţiunea 4, litera (i) se înlocuieşte cu următorul text: "(i) o actualizare anuală care să prezinte activităţile de informare şi comunicare, inclusiv măsurile de sporire a vizibilităţii fondurilor, ce urmează să fie realizate în anul următor, pe baza, printre altele, a învăţămintelor desprinse privind eficacitatea măsurilor respective." ART. 273 Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 1304/2013 Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 se modifică după cum urmează: 1. La articolul 13 alineatul (2), se adaugă următorul paragraf: "În cazul în care operaţiunile care intră sub incidenţa primului paragraf litera (a) prezintă beneficii şi pentru zona vizată de program în care sunt implementate, cheltuielile se alocă proporţional acestor zone vizate de program, pe baza unor criterii obiective." 2. Articolul 14 se modifică după cum urmează: (a) se introduce următorul alineat: "(-1) Normele generale aplicabile opţiunilor de costuri simplificate în cadrul FSE sunt prevăzute la articolele 67, 68, 68a şi 68b din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013." (b) alineatele (2), (3) şi (4) se elimină. 3. În anexa I, punctul 1 se înlocuieşte cu următorul text: "1. Indicatori comuni de realizare pentru participanţi «Participanţi» (*1) înseamnă persoanele care beneficiază direct de o intervenţie din partea FSE, care pot fi identificate, cărora li se pot solicita caracteristicile şi pentru care se alocă cheltuieli specifice. Alte persoane nu sunt clasificate ca participanţi. Toate datele sunt defalcate în funcţie de gen. Indicatorii comuni de realizare pentru participanţi sunt: - şomeri, inclusiv şomeri pe termen lung*; – şomeri pe termen lung*; – persoane inactive*; – persoane inactive, care nu urmează studii sau cursuri de formare*; – angajaţi, inclusiv persoane care desfăşoară o activitate independentă*; – persoane cu vârsta sub 25 de ani*; – persoane cu vârsta peste 54 de ani*; – participanţi cu vârsta peste 54 de ani care sunt şomeri, inclusiv şomeri de lungă durată, sau inactivi, care nu urmează studii sau cursuri de formare(*); – persoane cu studii primare (ISCED 1) sau gimnaziale (ISCED 2)*; – persoane cu studii liceale (ISCED 3) sau postliceale (ISCED 4)*; – persoane cu studii superioare (ISCED 5-8)*; – migranţi, participanţi de origine străină, minorităţi (inclusiv comunităţi marginalizate, cum ar fi romii)**; – participanţi cu handicap**; – alte persoane defavorizate**. Numărul total de participanţi va fi calculat automat, pe baza indicatorilor de realizare. Aceste date privind participanţii care iau parte la o operaţiune sprijinită din FSE se furnizează în rapoartele anuale de implementare, astfel cum se prevede la articolul 50 alineatele (1) şi (2) şi la articolul 111 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013; Următoarele date privind participanţii vor fi furnizate în rapoartele anuale de implementare, astfel cum se prevede la articolul 50 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013: - persoane fără adăpost sau care sunt afectate de excluziunea locativă*; – persoane din zonele rurale* (*2). Datele privind cei doi indicatori menţionaţi se colectează pe baza unui eşantion reprezentativ de participanţi în cadrul fiecărei priorităţi de investiţii. Valabilitatea internă se asigură astfel încât datele să poată fi generalizate la nivel de prioritate de investiţii. (*1) (+) Autorităţile de management instituie un sistem care înregistrează şi stochează datele individuale ale participanţilor în format electronic, astfel cum se prevede la articolul 125 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Modalităţile referitoare la prelucrarea datelor prevăzute de statele membre sunt conforme cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31), în special articolele 7 şi 8. Datele raportate în dreptul indicatorilor marcaţi cu simbolul «*» sunt date cu caracter personal, conform articolului 7 din Directiva 95/46/CE. Prelucrarea lor este necesară în vederea îndeplinirii obligaţiei legale care îi revine operatorului [articolul 7 litera (c) din Directiva 95/46/CE]. Pentru definiţia operatorului, a se vedea articolul 2 din Directiva 95/46/CE. Datele raportate în dreptul indicatorilor marcaţi cu simbolul «**» sunt o categorie specială de date, conform articolului 8 din Directiva 95/46/CE. Sub rezerva unor garanţii corespunzătoare, statele membre pot prevedea, pentru un motiv de interes public important, derogări suplimentare faţă de cele prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE fie în legislaţia internă, fie prin decizia autorităţii de supraveghere [articolul 8 alineatul (4) din Directiva 95/46/CE]. (*2) (++) Datele se colectează la nivelul unităţilor administrative mai mici (unităţi administrative locale 2), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităţilor teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p. 1)." ART. 274 Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 1309/2013 Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 se modifică după cum urmează: 1. La considerentul (24), prima teză se înlocuieşte cu următorul text: "Statele membre ar trebui să rămână responsabile pentru execuţia contribuţiei financiare şi pentru gestionarea şi controlul acţiunilor susţinute prin finanţare din partea Uniunii, în conformitate cu dispoziţiile relevante din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului (*7) (denumit în continuare «Regulamentul financiar»)”. (*7) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 şi a Deciziei nr. 541/2014/UE şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1)." 2. La articolul 4, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text: "(2) Pe pieţele mici ale forţei de muncă sau în împrejurări excepţionale, în special în ceea ce priveşte cererile colective care implică IMM-uri, justificate în mod corespunzător de către statul membru solicitant, o cerere pentru o contribuţie financiară în temeiul prezentului articol poate fi considerată admisibilă chiar dacă criteriile prevăzute la alineatul (1) litera (a) sau (b) nu sunt îndeplinite în totalitate, atunci când concedierile au un impact grav asupra ocupării forţei de muncă şi asupra economiei locale, regionale sau naţionale. Statul membru solicitant precizează care dintre criteriile de intervenţie stabilite la alineatul (1) literele (a) şi (b) nu sunt îndeplinite în totalitate. Pentru cererile colective care implică IMM-uri situate într-o regiune, atunci când statul membru solicitant demonstrează că IMM-urile sunt principalele sau singurele tipuri de întreprinderi din regiunea respectivă, cererea poate acoperi, în mod excepţional, IMM-uri care îşi desfăşoară activitatea în sectoare economice diferite definite la nivelul de diviziune NACE Rev. 2. Cuantumul total al contribuţiilor pentru împrejurări excepţionale nu poate depăşi 15 % din cuantumul maxim anual al FEG." 3. La articolul 6, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text: "(2) Prin derogare de la articolul 2, statele membre solicitante pot furniza servicii personalizate cofinanţate de FEG unui număr de NEET cu vârsta sub 25 de ani sau, în cazul în care statele membre decid astfel, cu vârsta sub 30 de ani, la data depunerii cererii, cel mult egal cu numărul beneficiarilor vizaţi, acordându-se prioritate persoanelor disponibilizate sau a căror activitate a încetat, cu condiţia ca cel puţin o parte din disponibilizări în sensul articolului 3 să aibă loc în regiuni de nivel NUTS 2 ale căror rate ale şomajului în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani erau de cel puţin 20 % pe baza celor mai recente date anuale disponibile. Sprijinul poate fi acordat NEET cu vârsta sub 25 de ani sau, în cazul în care statele membre decid astfel, cu vârsta sub 30 de ani, din respectivele regiuni de nivel NUTS 2." 4. La articolul 11, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text: "(3) Sarcinile stabilite la alineatul (1) se execută în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului financiar." 5. La articolul 15, alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text: "(4) În cazul în care a ajuns la concluzia că se îndeplinesc condiţiile pentru acordarea unei contribuţii financiare din partea FEG, Comisia prezintă o propunere de mobilizare a acestuia. Decizia de mobilizare a FEG se ia de comun acord de Parlamentul European şi de Consiliu în termen de o lună de la sesizarea Parlamentului European şi a Consiliului. Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată şi Parlamentul European hotărăşte cu majoritatea membrilor săi şi trei cincimi din voturile exprimate. Transferurile aferente FEG se realizează în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul financiar, în principiu în termen de cel mult şapte zile de la data adoptării deciziei relevante de către Parlamentul European şi Consiliu." 6. La articolul 16 alineatul (2), trimiterea la „articolul 59 din Regulamentul financiar” se înlocuieşte cu „articolul 63 din Regulamentul financiar”. 7. La articolul 21 alineatul (2), trimiterea la „articolul 59 alineatul (3) din Regulamentul financiar” se înlocuieşte cu „articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul financiar” iar trimiterea la „articolul 59 alineatul (5) din Regulamentul financiar” se înlocuieşte cu „articolul 63 alineatul (5) din Regulamentul financiar”. ART. 275 Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 1316/2013 Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 se modifică după cum urmează: 1. Se introduce următorul capitol: " CAP. Va Finanţare mixtă ART. 16a Mecanisme de finanţare mixtă ale MIE (1) În temeiul prezentului regulament, în cazul unuia sau mai multor sectoare din cadrul MIE, se pot institui mecanisme de finanţare mixtă ale MIE în conformitate cu articolul 159 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului (*8). Toate acţiunile care contribuie la proiecte de interes comun sunt eligibile pentru a beneficia de asistenţă financiară prin mecanisme de finanţare mixtă. (*8) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 şi a Deciziei nr. 541/2014/UE şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1). (2) Mecanismele de finanţare mixtă ale MIE se execută în conformitate cu articolul 6 alineatul (3). (3) Contribuţia totală din bugetul Uniunii la mecanismele de finanţare mixtă ale MIE nu depăşeşte 10 % din pachetul financiar total aferent MIE menţionat la articolul 5 alineatul (1). Pe lângă pragul prevăzut la primul paragraf, în sectorul transporturilor contribuţia totală din bugetul Uniunii la mecanismele de finanţare mixtă ale MIE nu depăşeşte 500 000 000 EUR. În cazul în care procentul de 10 % din pachetul financiar total de punere în aplicare aferent MIE menţionat la articolul 5 alineatul (1) nu este pe deplin utilizat pentru mecanismele de finanţare mixtă şi/sau instrumentele financiare ale MIE, suma rămasă este pusă la dispoziţie pentru a fi redistribuită către respectivul pachet financiar. (4) Suma de 11 305 500 000 EUR transferată din Fondul de coeziune, menţionată la articolul 5 alineatul (1) litera (a), nu se utilizează pentru angajarea de resurse bugetare pentru mecanismele de finanţare mixtă ale MIE. (5) Sprijinul acordat în cadrul unui mecanism de finanţare mixtă al MIE sub formă de granturi şi instrumente financiare trebuie să respecte condiţiile de eligibilitate şi de asistenţă financiară prevăzute la articolul 7. Cuantumul asistenţei financiare care urmează să fie acordată operaţiunilor de finanţare mixtă sprijinite printr-un mecanism de finanţare mixtă al MIE se modulează pe baza unei analize cost-beneficiu, a disponibilităţii resurselor bugetare ale Uniunii şi a necesităţii de a maximiza efectul de levier al finanţării acordate de Uniune. Niciun grant acordat nu depăşeşte ratele de finanţare prevăzute la articolul 10. (6) Comisia, în cooperare cu Banca Europeană de Investiţii (BEI), analizează posibilitatea ca BEI să furnizeze sistematic garanţii de primă pierdere în cadrul mecanismelor de finanţare mixtă ale MIE pentru a face posibilă şi a facilita adiţionalitatea şi participarea coinvestitorilor privaţi în sectorul transporturilor. (7) Uniunea, statele membre şi alţi investitori pot contribui la mecanismele de finanţare mixtă ale MIE cu condiţia să existe un acord al Comisiei cu privire la specificările criteriilor de eligibilitate pentru operaţiunile de finanţare mixtă şi/sau strategia de investiţii a mecanismelor de finanţare mixtă ale MIE care pot fi necesare ca urmare a acestei contribuţii suplimentare şi pentru a corespunde cerinţelor prezentului regulament atunci când se desfăşoară proiecte de interes comun. Aceste resurse suplimentare se execută de Comisie în conformitate cu articolul 6 alineatul (3). (8) Operaţiunile de finanţare mixtă sprijinite printr-un mecanism de finanţare mixtă al MIE sunt selectate în funcţie de maturitate şi vizează diversificarea sectorială, în conformitate cu articolele 3 şi 4, precum şi echilibrul geografic între statele membre. Acestea: (a) prezintă o valoare adăugată europeană; (b) aderă la obiectivele Strategiei Europa 2020; (c) contribuie, acolo unde este posibil, la atenuarea schimbărilor climatice şi la adaptarea la acestea. (9) Mecanismele de finanţare mixtă ale MIE se pun la dispoziţie, iar operaţiunile de finanţare mixtă se selectează pe baza criteriilor de selecţie şi de atribuire stabilite în programele de lucru multianuale şi anuale adoptate în temeiul articolului 17. (10) Operaţiunile de finanţare mixtă din ţările terţe pot fi sprijinite printr-un mecanism de finanţare mixtă din cadrul MIE dacă măsurile respective sunt necesare pentru punerea în aplicare a unui proiect de interes comun." 2. La articolul 17 alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text: "Valoarea pachetului financiar se situează între 80 % şi 95 % din resursele bugetare menţionate la articolul 5 alineatul (1) litera (a)." 3. La articolul 22, al patrulea paragraf se înlocuieşte cu următorul text: "Certificarea cheltuielilor menţionată la al doilea paragraf de la prezentul articol nu este obligatorie pentru granturile acordate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 283/2014." ART. 276 Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 223/2014 Regulamentul (UE) nr. 223/2014 se modifică după cum urmează: 1. La articolul 9, se adaugă următorul alineat: "(4) Alineatele (1), (2) şi (3) nu se aplică în vederea modificării elementelor unui program operaţional care intră sub incidenţa subsecţiunilor 3.5 şi 3.6 şi respectiv, a secţiunii 4 din modelele pentru programul operaţional prevăzute în anexa I. Un stat membru notifică Comisiei orice decizie de modificare a elementelor menţionate la primul paragraf în termen de o lună de la data adoptării deciziei respective. În decizie se precizează data intrării sale în vigoare, care nu poate fi anterioară datei adoptării." 2. La articolul 23, alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text: "(6) O operaţiune poate beneficia de sprijin din partea unuia sau a mai multor programe operaţionale cofinanţate prin acest fond şi din partea altor instrumente ale Uniunii, cu condiţia ca pentru cheltuielile declarate într-o cerere de plată pentru fond să nu fie declarate pentru sprijin din partea unui alt instrument al Uniunii sau sprijin din partea aceluiaşi fond în cadrul altui program. Cuantumul cheltuielilor care trebuie înregistrat într-o cerere de plată pentru acest fond se poate calcula proporţional pentru programul sau programele în cauză în conformitate cu documentul care stabileşte condiţiile pentru a beneficia de sprijin." 3. La articolul 25 alineatul (3), se adaugă următoarea literă: "(e) unor norme de aplicare a costurilor unitare, a sumelor forfetare şi a ratelor forfetare corespunzătoare, aplicabile în cadrul politicilor Uniunii pentru un tip similar de operaţiune şi de beneficiar." 4. Articolul 26 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (2), literele (d) şi (e) se înlocuiesc cu următorul text: "(d) costurile suportate de organizaţiile partenere pentru colectarea, transportul, depozitarea şi distribuirea donaţiilor de produse alimentare şi pentru activităţile de sensibilizare legate direct de acestea;(e) costurile măsurilor auxiliare întreprinse şi declarate de organizaţiile partenere care oferă în mod direct sau în cadrul unor acorduri de cooperare produsele alimentare şi/sau asistenţa materială de bază celor mai defavorizate persoane, la o rată fixă de 5 % din costurile menţionate la litera (a) de la prezentul alineat sau de 5 % din valoarea produselor alimentare desfăcute în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013." (b) se introduce următorul alineat: "(3a) În pofida alineatului (2), o reducere a costurilor eligibile menţionate la alineatul (2) litera (a) datorată nerespectării legislaţiei aplicabile de către organismul responsabil pentru achiziţia produselor alimentare şi/sau pentru acordarea asistenţei materiale de bază nu conduce la o reducere a costurilor eligibile ale altor organisme astfel cum sunt stabilite la alineatul (2) literele (c) şi (e)." 5. La articolul 27, alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text: "(4) La iniţiativa statelor membre şi în condiţiile respectării unui plafon de 5 % din sumele alocate din fond la momentul adoptării programului operaţional, prin programul operaţional se pot finanţa pregătirea, gestionarea, monitorizarea, asistenţa administrativă şi tehnică, auditul, informarea, măsurile de control şi evaluare necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament. Se pot finanţa, de asemenea, asistenţa tehnică şi consolidarea capacităţilor organizaţiilor partenere." 6. La articolul 30 alineatul (2), al patrulea paragraf se înlocuieşte cu următorul text: "În cazul în care sumele plătite în mod necuvenit unui beneficiar pentru o operaţiune nu pot fi recuperate din vina sau neglijenţa unui stat membru, acest stat membru este responsabil de rambursarea sumelor în cauză către bugetul Uniunii. Statele membre pot decide să nu recupereze o sumă plătită în mod necuvenit dacă suma care trebuie recuperată de la beneficiar, fără dobândă, reprezintă o contribuţie din partea fondului la o operaţiune care nu depăşeşte 250 EUR în cursul unui exerciţiu contabil." 7. La articolul 32 alineatul (4), litera (a) se înlocuieşte cu următorul text: "(a) verifică dacă produsele cofinanţate au fost livrate şi dacă serviciile cofinanţate au fost prestate, dacă operaţiunea este conformă cu legislaţia aplicabilă, cu programul operaţional şi cu condiţiile de acordare a sprijinului pentru această operaţiune şi, (i) în cazul în care costurile se rambursează în temeiul articolului 25 alineatul (1) litera (a), dacă cuantumul cheltuielilor declarate de beneficiari cu privire la costurile respective a fost plătit; (ii) în cazul în care costurile se rambursează în temeiul articolului 25 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d), dacă au fost îndeplinite condiţiile pentru rambursarea cheltuielilor către beneficiar;" 8. La articolul 42, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text: "(3) Termenul de plată menţionat la alineatul (2) poate fi suspendat de autoritatea de management în oricare dintre următoarele cazuri justificate în mod corespunzător: (a) suma corespunzătoare cererii de plată nu este scadentă sau nu s-au furnizat documentele justificative adecvate, inclusiv documentele necesare pentru verificările de gestiune prevăzute la articolul 32 alineatul (4) litera (a); (b) s-a demarat o investigaţie în legătură cu o posibilă neregulă ce afectează cheltuielile în cauză. Beneficiarul în cauză este informat în scris cu privire la suspendare şi la motivele acesteia. Perioada rămasă pentru efectuarea plăţii începe să curgă din nou de la data la care se primesc informaţiile sau documentele solicitate sau la care a fost efectuată investigaţia." 9. La articolul 51, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text: "(3) Documentele se păstrează fie sub formă de originale sau copii legalizate conforme cu originalele, fie pe suporturi de date general acceptate, inclusiv versiuni electronice ale documentelor originale sau documente existente numai în versiune electronică. În cazul în care documentele sunt păstrate pe suporturi de date general acceptate în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (5), nu este necesară prezentarea originalelor." ART. 277 Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 283/2014 Regulamentul (UE) nr. 283/2014 se modifică după cum urmează: 1. La articolul 2 alineatul (2), litera (e) se înlocuieşte cu următorul text: "(e) «servicii generice» înseamnă serviciile de tip porţi de conectare care asigură legătura între una sau mai multe infrastructuri naţionale şi platformele centrale de servicii, precum şi serviciile care sporesc capacitatea unei infrastructuri de servicii digitale oferind acces la centre de calcul, de stocare şi de gestionare a datelor de înaltă performanţă;" 2. Articolul 5 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text: "(4) Acţiunile care contribuie la proiecte de interes comun în domeniul infrastructurilor de servicii digitale sunt sprijinite de: (a) achiziţii publice; (b) granturi; şi/sau (c) instrumente financiare, astfel cum se prevede la alineatul (5)." (b) se introduce următorul alineat: "(4a) Contribuţia totală din bugetul Uniunii la instrumentele financiare pentru infrastructurile de servicii digitale menţionate la alineatul (4) litera (c) de la prezentul articol nu depăşeşte 10 % din pachetul financiar pentru sectorul telecomunicaţiilor menţionat la articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013." 3. La articolul 8, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text: "(1) Pe baza informaţiilor primite în temeiul articolului 22 al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013, statele membre şi Comisia fac schimb de informaţii şi de bune practici referitoare la progresele înregistrate în ceea ce priveşte punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv utilizarea instrumentelor financiare. Acolo unde este cazul, statele membre implică autorităţile locale şi regionale în acest proces. Comisia publică o evaluare anuală a acestor informaţii şi o transmite Parlamentului European şi Consiliului." ART. 278 Modificarea Deciziei nr. 541/2014/UE La articolul 4 din Decizia nr. 541/2014/UE, se adaugă următorul alineat: "(3) Programele de finanţare instituite prin Regulamentele (UE) nr. 377/2014 şi (UE) nr. 1285/2013 şi prin Decizia 2013/743/UE pot contribui la finanţarea acţiunilor menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol, în limitele programelor respective şi în conformitate cu scopurile şi obiectivele lor. Aceste contribuţii se cheltuiesc în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 377/2014. Comisia evaluează înainte de sfârşitul cadrului financiar multianual 2014-2020 noile norme financiare simplificate în temeiul prezentului alineat şi contribuţia lor la obiectivele cadrului de sprijin pentru SST." PARTEA III DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII ART. 279 Dispoziţii tranzitorii (1) Angajamentele juridice pentru granturile care execută bugetul în temeiul cadrului financiar multianual 2014-2020 pot continua să ia forma deciziilor de grant. Dispoziţiile titlului VIII aplicabile acordurilor de grant se aplică mutatis mutandis şi deciziilor de grant. Comisia revizuieşte utilizarea deciziilor de grant în temeiul cadrului financiar multianual de după 2020, ţinând cont în special de progresele realizate până la acel moment în ceea ce priveşte semnătura electronică şi gestionarea electronică a granturilor. (2) La intrarea în vigoare a prezentului regulament, deciziile Comisiei de autorizare a utilizării sumelor forfetare, a costurilor unitare sau a ratelor forfetare adoptate în conformitate cu articolul 124 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 se modifică de către ordonatorul de credite responsabil în conformitate cu articolul 181 din prezentul regulament. (3) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 şi Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 continuă să se aplice angajamentelor juridice asumate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament. Evaluările existente ale pilonilor, modelele de acorduri de contribuţie şi acordurile-cadru de parteneriat financiar pot continua să se aplice şi se revizuiesc după caz. (4) Pentru contribuţiile financiare din partea FEG, inclusiv sprijin pentru NEET, pentru care termenul prevăzut la articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 nu a expirat până la 1 ianuarie 2018, Comisia evaluează dacă serviciile personalizate oferite NEET sunt eligibile pentru cofinanţare din partea FEG după data de 31 decembrie 2017. În cazul în care concluzionează că acesta este cazul, Comisia modifică deciziile aferente privind contribuţia financiară în mod corespunzător. ART. 280 Revizuire Prezentul regulament se revizuieşte ori de câte ori se dovedeşte a fi necesar şi, în orice caz, cu cel puţin doi ani înainte de încheierea fiecărui cadru financiar multianual. Revizuirea vizează, printre altele, punerea în aplicare a părţii I titlurile VIII şi X şi termenele prevăzute la articolul 259. ART. 281 Abrogare (1) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 se abrogă cu începere de la 2 august 2018. Totuşi, acesta continuă să se aplice până la 31 decembrie 2018 în sensul articolului 282 alineatul (3) litera (c). (2) Fără a aduce atingere articolului 279 alineatul (3), Comisia abrogă Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 cu începere de la 2 august 2018. Totuşi, regulamentul delegat menţionat continuă să se aplice până la 31 decembrie 2018 în sensul articolului 282 alineatul (3) litera (c). (3) Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II. ART. 282 Intrare în vigoare şi aplicare (1) Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. (2) Se aplică de la 2 august 2018. (3) Prin derogare de la alineatul (2) de la prezentul articol: (a) articolul 271 punctul 1 litera (a), articolul 272 punctul 2, punctul 10 litera (a), punctul 11 litera (b) punctul (i) şi literele (c), (d) şi (e), punctul 12 litera (a), litera (b) punctul (i) şi litera (c), punctul 14 litera (c), punctele 15, 17, 18, 22 şi 23, punctul 26 litera (d), punctul 27 litera (a) punctul (i), punctele 53 şi 54 şi punctul 55 litera (b) punctul (i), articolul 273 punctul 3 şi articolul 276 punctul 2 şi punctul 4 litera (b) se aplică de la 1 ianuarie 2014; (b) articolul 272 punctul 11 literele (a) şi (f), punctul 13, punctul 14 litera (b), punctul 16 şi punctul 19 litera (a) şi articolul 274 punctul 3 se aplică de la 1 ianuarie 2018; (c) articolele 6-60, 63-68, 73-207, 241-253 şi 264-268 se aplică de la 1 ianuarie 2019 în ceea ce priveşte punerea în aplicare a creditelor administrative ale instituţiilor Uniunii; acest lucru nu aduce atingere punctului (h) de la prezentul alineat; (d) articolul 2 punctul 4, articolele 208-211 şi articolul 214 alineatul (1) se aplică garanţiilor bugetare şi asistenţei financiare numai de la data aplicării cadrului financiar multianual de după 2020; (e) articolul 250 se aplică garanţiilor bugetare, asistenţei financiare şi datoriilor contingente numai de la data aplicării cadrului financiar multianual de după 2020; (f) articolul 2 punctul 6, articolul 21 alineatul (3) litera (f), articolul 41 alineatul (4) litera (l), articolul 62 alineatul (2), articolul 154 alineatele (1) şi (2), articolul 155 alineatele (1)-(4) şi articolul 159 se aplică garanţiilor bugetare numai de la data aplicării cadrului financiar multianual de după 2020; (g) articolul 2 punctele 9, 15, 32 şi 39, articolul 30 alineatul (1) litera (g), articolul 41 alineatul (5), articolul 110 alineatul (3) litera (h), articolul 115 alineatul (2) litera (c), articolele 212 şi 213, articolul 214 alineatul (2) şi articolele 218, 219 şi 220 se aplică numai de la data aplicării cadrului financiar multianual de după 2020; (h) informaţiile cu privire la media anuală a numărului de persoane ocupate în echivalent normă întreagă menţionată la articolul 41 alineatul (3) litera (b) punctul (iii), precum şi informaţiile cu privire la valoarea estimată a veniturilor alocate reportate din exerciţiile precedente, menţionată la articolul 41 alineatul (8) litera (b) se furnizează pentru prima dată împreună cu proiectul de buget ce va fi prezentat în 2021. Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre. Adoptat la Bruxelles, 18 iulie 2018. Pentru Parlamentul European Preşedintele A. TAJANI Pentru Consiliu Preşedintele J. BOGNER-STRAUSS ______ (1) JO C 91, 23.3.2017, p. 1. (2) JO C 75, 10.3.2017, p. 63. (3) JO C 306, 15.9.2017, p. 64. (4) Poziţia Parlamentului European din 5 iulie 2018 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 16 iulie 2018. (5) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii şi de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1). (6) Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1). (7) JO L 123, 12.5.2016, p. 1. (8) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1). (9) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1). (10) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile publice şi de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65). (11) JO L 56, 4.3.1968, p. 1. (12) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 privind metodele şi procedura de punere la dispoziţie a resurselor proprii tradiţionale şi a resurselor proprii bazate pe TVA şi pe VNB şi privind măsurile pentru a răspunde necesităţilor trezoreriei (JO L 168, 7.6.2014, p. 39). (13) Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvenţă (JO L 141, 5.6.2015, p. 19). (14) Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1). (15) JO C 461, 10.12.2016, p. 2. (16) JO C 438, 19.12.2017, p. 5. (17) Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene (JO L 168, 7.6.2014, p. 105). (18) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul şi finanţarea partidelor politice europene şi a fundaţiilor politice europene (JO L 317, 4.11.2014, p. 1). (19) Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forţei de muncă şi inovare socială (EaSI) şi de modificare a Deciziei nr. 283/2010/UE de instituire a unui instrument european de microfinanţare Progress pentru ocuparea forţei de muncă şi incluziune socială (JO L 347, 20.12.2013, p. 238). (20) Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri şi programe asupra mediului (JO L 197, 21.7.2001, p. 30). (21) Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (JO L 26, 28.1.2012, p. 1). (22) Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională şi dispoziţiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investiţiile pentru creştere economică şi locuri de muncă şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (JO L 347, 20.12.2013, p. 289). (23) Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 320). (24) Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiţii strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiţii şi Portalul european de proiecte de investiţii şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 şi (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiţii strategice (JO L 169, 1.7.2015, p. 1). (25) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13). (26) Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 şi (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului şi a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 149, 20.5.2014, p. 1). (27) Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 470). (28) Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 martie 2014 privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (JO L 72, 12.3.2014, p. 1). (29) Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 (JO L 347, 20.12.2013, p. 855). (30) Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 şi (CE) nr. 67/2010 (JO L 348, 20.12.2013, p. 129). (31) Regulamentul (UE) nr. 283/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 martie 2014 privind o serie de orientări pentru reţelele transeuropene din domeniul infrastructurii de telecomunicaţii şi de abrogare a Deciziei nr. 1336/97/CE (JO L 86, 21.3.2014, p. 14). (32) Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor şi expirării termenelor (JO L 124, 8.6.1971, p. 1). (33) Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549). (34) Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 de stabilire a dispoziţiilor generale privind Fondul pentru azil, migraţie şi integrare, precum şi instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea poliţienească, prevenirea şi combaterea criminalităţii şi gestionarea crizelor (JO L 150, 20.5.2014, p. 112). (35) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 608/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii ale Uniunii Europene (JO L 168, 7.6.2014, p. 29). (36) Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind accelerarea şi clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv (JO L 209, 2.8.1997, p. 6). (37) JO C 373, 20.12.2013, p. 1. (38) Decizia 2010/427/UE a Consiliului din 26 iulie 2010 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului European de Acţiune Externă (JO L 201, 3.8.2010, p. 30). (39) Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO) (JO L 283, 31.10.2017, p. 1). (40) Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agenţiilor executive cărora urmează să li se încredinţeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare (JO L 11, 16.1.2003, p. 1). (41) Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de asistenţă pentru preaderare (IPA II) (JO L 77, 15.3.2014, p. 11). (42) Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument european de vecinătate (JO L 77, 15.3.2014, p. 27). (43) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1). (44) Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (JO L 198, 28.7.2017, p. 29). (45) JO C 316, 27.11.1995, p. 48. (46) JO C 195, 25.6.1997, p. 1. (47) Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind combaterea corupţiei în sectorul privat (JO L 192, 31.7.2003, p. 54). (48) Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate (JO L 300, 11.11.2008, p. 42). (49) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73). (50) Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului (JO L 164, 22.6.2002, p. 3). (51) Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor acestuia, precum şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (JO L 101, 15.4.2011, p. 1). (52) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (JO L 312, 23.12.1995, p. 1). (53) Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 mai 2015 privind informaţiile care însoţesc transferurile de fonduri şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1781/2006 (JO L 141, 5.6.2015, p. 1). (54) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338). (55) Regulamentul (CE) nr. 2195/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind Vocabularul comun privind achiziţiile publice (CPV) (JO L 340, 16.12.2002, p. 1). (56) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, p. 1). (57) Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile efectuate de entităţile care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale şi de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243). ______ ANEXA I CAP. 1 Dispoziţii comune SECŢIUNEA 1 Contracte-cadru şi publicitate 1. Contracte-cadru şi contracte specifice 1.1. Durata unui contract-cadru nu poate depăşi patru ani, cu excepţia unor cazuri excepţionale, justificate în mod corespunzător în special de obiectul contractului-cadru. Contractele specifice atribuite în temeiul unor contracte-cadru se atribuie în conformitate cu condiţiile prevăzute în contractul-cadru. Atunci când încheie contracte specifice, părţile nu se pot abate în mod substanţial de la contractul-cadru. 1.2. Atunci când se încheie un contract-cadru cu un singur operator economic, contractele specifice se atribuie în limitele condiţiilor prevăzute în contractul-cadru. În astfel de circumstanţe şi în cazuri justificate în mod corespunzător, autorităţile contractante îi pot cere în scris contractantului să îşi completeze, dacă este necesar, oferta. 1.3. Atunci când un contract-cadru urmează să fie încheiat cu mai mulţi operatori economici („contract-cadru multiplu”), acesta poate lua forma unor contracte separate, semnate în condiţii identice cu fiecare contractant. Contractele specifice bazate pe contracte-cadru multiple se execută în unul dintre următoarele moduri: (a) în conformitate cu condiţiile prevăzute în contractul-cadru: fără reluarea procedurii concurenţiale, atunci când acesta stabileşte toate condiţiile care reglementează furnizarea lucrărilor, a produselor sau a serviciilor în cauză şi condiţiile obiective pe baza cărora se stabileşte contractantul responsabil de executarea acestora; (b) în cazul în care în contractul-cadru nu se precizează toate condiţiile care reglementează furnizarea lucrărilor, a produselor sau a serviciilor în cauză: prin reluarea procedurii concurenţiale pentru contractanţi, în conformitate cu punctul 1.4, şi pe baza unuia dintre elementele enumerate în continuare: (i) aceloraşi condiţii, dacă este necesar formulate mai precis; (ii) după caz, pe baza altor condiţii menţionate în documentele achiziţiei aferente contractului-cadru; (c) parţial fără reluarea procedurii concurenţiale, în conformitate cu litera (a), şi parţial cu reluarea procedurii concurenţiale pentru contractanţi, în conformitate cu litera (b), în cazul în care autoritatea contractantă a stipulat respectiva posibilitate în documentele achiziţiei aferente contractului-cadru. În documentele achiziţiei menţionate la al doilea paragraf litera (c) se precizează, de asemenea, condiţiile care pot face obiectul unei reluări a procedurii concurenţiale. 1.4. Un contract-cadru multiplu cu reluarea procedurii concurenţiale se încheie cu cel puţin trei operatori economici, cu condiţia să existe un număr suficient de oferte admisibile, astfel cum se menţionează la punctul 29.3. Atunci când atribuie un contract specific prin reluarea procedurii concurenţiale între contractanţi, autoritatea contractantă îi consultă în scris şi stabileşte un termen suficient pentru a permite depunerea ofertelor specifice. Ofertele specifice se prezintă în scris. Autoritatea contractantă atribuie fiecare contract specific ofertantului care prezintă oferta specifică cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, în baza criteriilor de atribuire stabilite în documentele achiziţiei aferente contractului-cadru. 1.5. În sectoarele în care se înregistrează o tendinţă de evoluţie rapidă a preţurilor şi a tehnologiei, contractele-cadru fără reluarea procedurii concurenţiale conţin o clauză care prevede fie o evaluare la jumătatea perioadei, fie un sistem de analiză comparativă. În cazul în care, după evaluarea la jumătatea perioadei, condiţiile stabilite iniţial nu mai corespund evoluţiei preţurilor sau a tehnologiei, autoritatea contractantă nu utilizează contractul-cadru în cauză şi ia măsurile corespunzătoare pentru a-l rezilia. 1.6. Contractele specifice atribuite în temeiul unor contracte-cadru sunt precedate de un angajament bugetar. 2. Publicitatea procedurilor pentru contracte a căror valoare este egală sau mai mare decât pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1) din prezentul regulament sau pentru contractele care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/24/UE 2.1. Anunţurile prevăzute pentru publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cuprind toate informaţiile prevăzute în formularele standard relevante menţionate în Directiva 2014/24/UE, pentru a se asigura transparenţa procedurii. 2.2. Autoritatea contractantă îşi poate face cunoscute intenţiile cu privire la achiziţiile planificate pentru exerciţiul financiar prin publicarea unui anunţ de intenţie. Acesta acoperă o perioadă de maximum 12 luni de la data la care anunţul se transmite Oficiului pentru Publicaţii al Uniunii Europene (denumit în continuare „Oficiul pentru Publicaţii”). Autoritatea contractantă poate publica anunţul de intenţie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau pe profilul său de cumpărător. În acest din urmă caz, un anunţ de publicare pe profilul cumpărătorului se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. 2.3. Autoritatea contractantă trimite Oficiului pentru Publicaţii un anunţ de atribuire privind rezultatele procedurii în termen de cel mult 30 de zile de la semnarea unui contract sau a unui contract-cadru cu o valoare egală sau mai mare decât pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1). În pofida primului paragraf, anunţurile de atribuire referitoare la contractele bazate pe un sistem dinamic de achiziţii se pot grupa trimestrial. În astfel de cazuri, autoritatea contractantă trimite anunţul de atribuire în termen de cel mult 30 de zile de la încheierea fiecărui trimestru. Anunţurile de atribuire nu se publică în cazul contractelor specifice care au la bază un contract-cadru. 2.4. Autoritatea contractantă publică un anunţ de atribuire: (a) înainte de a încheia un contract sau un contract-cadru a cărui valoare este egală sau mai mare decât pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1) şi care se atribuie în conformitate cu punctul 11.1 al doilea paragraf litera (b); (b) după încheierea unui contract sau a unui contract-cadru a cărui valoare este egală sau mai mare decât pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1), inclusiv contractele care se atribuie în conformitate cu punctul 11.1 al doilea paragraf litera (a) şi literele (c)-(f). 2.5. Autoritatea contractantă publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un anunţ de modificare a contractului pe durata acestuia în cazurile prevăzute la articolul 172 alineatul (3) primul paragraf literele (a) şi (b), atunci când valoarea modificării este egală sau mai mare decât pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1) ori egală sau mai mare decât pragurile prevăzute la articolul 178 alineatul (1) pentru procedurile din domeniul acţiunilor externe. 2.6. În cazul unei proceduri interinstituţionale, autoritatea contractantă responsabilă de procedură răspunde de măsurile de publicitate aplicabile. 3. Publicitatea procedurilor pentru contracte a căror valoare este mai mică decât pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1) din prezentul regulament sau pentru contracte care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/24/UE 3.1. Procedurile cu o valoare estimată a contractului mai mică decât pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1) fac obiectul unei publicităţi adecvate. Această publicitate implică publicitate adecvată ex ante pe internet sau un anunţ de participare sau, în cazul contractelor atribuite în conformitate cu procedura prevăzută la punctul 13, publicarea unui anunţ de cerere de exprimare a interesului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Respectiva obligaţie nu se aplică procedurii descrise la punctul 11 şi nici procedurii de negociere a contractelor cu o valoare foarte scăzută stabilite la punctul 14.4. 3.2. Pentru contractele atribuite în conformitate cu punctul 11.1 al doilea paragraf literele (g) şi (i), autoritatea contractantă transmite Parlamentului European şi Consiliului o listă a contractelor până cel târziu la data de 30 iunie a exerciţiului financiar următor. În cazul în care autoritatea contractantă este Comisia, respectiva listă se anexează la rezumatul raportului anual de activitate prevăzut la articolul 74 alineatul (9). 3.3. Informaţiile privind atribuirea contractului conţin numele contractantului, cuantumul angajat din punct de vedere juridic şi obiectul contractului, iar în cazul contractelor directe şi al contractelor specifice, trebuie să respecte articolul 38 alineatul (3). Până cel târziu la data de 30 iunie a exerciţiului financiar următor, autoritatea contractantă publică pe site-ul său o listă care cuprinde: (a) contractele cu o valoare mai mică decât pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1); (b) contractele atribuite în conformitate cu punctul 11.1 al doilea paragraf litera (h) şi literele (j)-(m); (c) modificări ale contractelor, astfel cum se prevede la articolul 172 alineatul (3) primul paragraf litera (c); (d) modificări ale contractelor, astfel cum se prevede la articolul 172 alineatul (3) primul paragraf literele (a) şi (b), atunci când valoarea modificării este mai mică decât pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1); (e) contractele specifice atribuite în temeiul unui contract-cadru. În sensul celui de al doilea paragraf litera (e), informaţiile publicate se pot agrega pentru fiecare contractant pentru contracte specifice în temeiul aceluiaşi contract-cadru. 3.4. În cazul contractelor-cadru interinstituţionale, fiecare autoritate contractantă este responsabilă de asigurarea publicităţii pentru propriile contracte specifice şi pentru modificările acestora în conformitate cu punctul 3.3. 4. Publicarea anunţurilor 4.1. Autoritatea contractantă redactează şi transmite Oficiului pentru Publicaţii, prin mijloace electronice, anunţurile menţionate la punctele 2 şi 3. 4.2. Oficiul pentru Publicaţii publică anunţurile prevăzute la punctele 2 şi 3 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în termen de cel mult: (a) şapte zile de la trimiterea lor, în cazul în care autoritatea contractantă foloseşte sistemul electronic pentru completarea formularelor standard menţionate la punctul 2.1 şi limitează textul liber la 500 de cuvinte; (b) 12 zile de la trimiterea lor în toate celelalte cazuri. 4.3. Autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să furnizeze dovezi cu privire la data trimiterii. 5. Alte forme de publicitate Pe lângă publicitatea prevăzută la punctele 2 şi 3, procedurile de achiziţii pot beneficia de publicitate în orice alt mod, în special în format electronic. Orice astfel de publicitate face trimitere la anunţul publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în cazul în care acesta a fost publicat, şi nu poate preceda publicarea respectivului anunţ, care este singurul anunţ autentic. O astfel de publicitate nu poate introduce discriminare între candidaţi sau ofertanţi şi nu poate conţine alte detalii decât cele incluse în anunţul de participare, dacă acesta a fost publicat. SECŢIUNEA 2 Proceduri de achiziţii 6. Numărul minim de candidaţi şi modalităţile de negociere 6.1. În cazul procedurii restrânse şi al procedurilor menţionate la punctul 13.1 literele (a) şi (b) şi pentru contractele atribuite în conformitate cu punctul 14.2, numărul minim de candidaţi este de cinci. 6.2. În cazul unei proceduri competitive cu negociere, al unui dialog competitiv, al unui parteneriat pentru inovare, al unei prospectări a pieţei locale în conformitate cu punctul 11.1 al doilea paragraf litera (g) şi al unei proceduri de negociere pentru contractele cu valoare scăzută în conformitate cu punctul 14.3, numărul minim de candidaţi este de trei. 6.3. Punctele 6.1 şi 6.2 nu se aplică: (a) în cazul procedurilor de negociere pentru contractele cu valoare foarte scăzută, în conformitate cu punctul 14.4; (b) în cazul procedurilor de negociere fără publicare prealabilă, în conformitate cu punctul 11, cu excepţia concursurilor de proiecte, în conformitate cu punctul 11.1 al doilea paragraf litera (d), şi al prospectărilor pieţei locale, în conformitate cu punctul 11.1 al doilea paragraf litera (g). 6.4. Atunci când numărul candidaţilor care îndeplinesc criteriile de selecţie este mai mic decât numărul minim specificat la punctele 6.1 şi 6.2, autoritatea contractantă poate continua procedura invitându-i să participe pe candidaţii care posedă capacităţile necesare. Autoritatea contractantă nu poate să includă alţi operatori economici care nu au depus iniţial o cerere de participare sau pe care nu i-a invitat iniţial. 6.5. În cursul negocierii, autoritatea contractantă asigură un tratament egal pentru toţi ofertanţii. O negociere se poate desfăşura în etape succesive, cu scopul de a se reduce numărul de oferte care urmează să fie negociate prin aplicarea criteriilor de atribuire specificate în documentele achiziţiei. Autoritatea contractantă indică în documentele achiziţiei dacă va recurge la această opţiune. 6.6. Pentru contractele atribuite în conformitate cu punctul 11.1 al doilea paragraf literele (d) şi (g) şi cu punctele 14.2 şi 14.3, autoritatea contractantă invită cel puţin toţi operatorii economici care şi-au exprimat interesul în urma publicităţii ex ante, astfel cum se prevede la punctul 3.1, sau în urma prospectării pieţei locale ori a unui concurs de proiecte. 7. Parteneriatul pentru inovare 7.1. Un parteneriat pentru inovare are ca scop dezvoltarea unui produs inovator, a unui serviciu inovator sau a unor lucrări inovatoare, precum şi achiziţionarea ulterioară a lucrărilor, produselor sau serviciilor rezultate, cu condiţia ca acestea să corespundă nivelurilor de performanţă şi costurilor maxime convenite de autorităţile contractante cu partenerii. Parteneriatul pentru inovare se structurează în etape succesive, urmând succesiunea etapelor din procesul de cercetare şi de inovare, care poate include finalizarea lucrărilor, fabricarea produselor sau prestarea serviciilor. Parteneriatul pentru inovare stabileşte obiective intermediare pe care trebuie să le îndeplinească partenerii. Pe baza obiectivelor intermediare, autoritatea contractantă poate hotărî după fiecare etapă să înceteze parteneriatul pentru inovare sau, în cazul unui parteneriat pentru inovare încheiat cu mai mulţi parteneri, să reducă numărul partenerilor prin rezilierea unor contracte individuale, cu condiţia ca autoritatea contractantă să fi menţionat în documentele achiziţiei posibilităţile respective, precum şi condiţiile în care se poate face uz de ele. 7.2. Înainte de lansarea unui parteneriat pentru inovare, autoritatea contractantă consultă piaţa, astfel cum se prevede la punctul 15, pentru a se asigura că lucrările, produsele sau serviciile respective nu există pe piaţă sau ca activitate de dezvoltare aproape-de-piaţă. Se respectă modalităţile de negociere prevăzute la articolul 164 alineatul (4) şi la punctul 6.5. În documentele achiziţiei, autoritatea contractantă descrie nevoile în materie de lucrări, produse sau servicii inovatoare care nu pot fi satisfăcute prin achiziţionarea unor lucrări, produse sau servicii deja disponibile pe piaţă. Autoritatea indică acele elemente ale descrierii care definesc cerinţele minime. Informaţiile furnizate sunt suficient de precise pentru a le permite operatorilor economici să identifice natura şi sfera de aplicare a soluţiei necesare şi să decidă dacă depun sau nu o cerere de participare la procedură. Autoritatea contractantă poate decide să instituie parteneriatul pentru inovare cu unul sau mai mulţi parteneri care derulează activităţi de cercetare şi dezvoltare separate. Contractele se atribuie exclusiv pe baza celui mai bun raport calitate-preţ, astfel cum se prevede la articolul 167 alineatul (4). 7.3. În cadrul documentelor achiziţiei, autoritatea contractantă defineşte normele aplicabile drepturilor de proprietate intelectuală. În cadrul parteneriatului pentru inovare, autoritatea contractantă nu dezvăluie celorlalţi parteneri soluţiile propuse sau alte informaţii confidenţiale comunicate de un partener, dacă acesta nu şi-a dat acordul. Autoritatea contractantă se asigură că structura parteneriatului şi, în special, durata şi valoarea diferitelor etape reflectă gradul de inovare al soluţiei propuse şi succesiunea activităţilor de cercetare şi inovare necesare pentru dezvoltarea unei soluţii inovatoare care nu este încă disponibilă pe piaţă. Valoarea estimată a lucrărilor, produselor sau serviciilor trebuie să fie proporţională în raport cu investiţiile necesare pentru dezvoltarea acestora. 8. Concursuri de proiecte 8.1. Concursurile de proiecte sunt supuse normelor privind publicitatea prevăzute la punctul 2 şi pot include acordarea de premii. În cazul în care concursurile de proiecte se adresează unui număr limitat de candidaţi, autoritatea contractantă stabileşte criterii de selecţie clare şi nediscriminatorii. Numărul candidaţilor invitaţi să participe la concursuri trebuie să fie suficient pentru a asigura o concurenţă reală. 8.2. Juriul este numit de către ordonatorul de credite competent. Acesta este format exclusiv din persoane fizice independente faţă de candidaţii la concurs. Atunci când, pentru a participa la concurs, li se cere candidaţilor să aibă o anumită calificare profesională, cel puţin o treime din membrii juriului trebuie să aibă aceeaşi calificare sau o calificare echivalentă. Juriul dispune de autonomie în emiterea avizelor sale. Adoptarea avizelor sale se bazează pe proiectele care îi sunt transmise anonim de către candidaţi şi numai în funcţie de criteriile stabilite în anunţul de concurs. 8.3. Juriul consemnează, într-un raport semnat de membrii săi, atât propunerile sale bazate pe meritele fiecărui proiect, cât şi clasamentul şi observaţiile sale. Candidaţii rămân anonimi până la emiterea avizului de către juriu. Juriul le poate cere candidaţilor să răspundă la întrebările consemnate în raport pentru a clarifica un proiect. Se redactează un raport complet privind dialogul respectiv. 8.4. Autoritatea contractantă adoptă apoi o decizie de atribuire care include numele şi adresa candidatului selectat şi motivele acestei alegeri, făcându-se trimitere la criteriile anunţate în anunţul de concurs, în special dacă alegerea se îndepărtează de propunerile din avizul juriului. 9. Sistemul dinamic de achiziţii 9.1. Un sistem dinamic de achiziţii poate fi împărţit pe categorii de lucrări, produse sau servicii care sunt definite în mod obiectiv, pe baza caracteristicilor achiziţiilor care urmează să se realizeze în cadrul categoriei în cauză. În acest caz, se definesc criterii de selecţie pentru fiecare categorie. 9.2. Autoritatea contractantă indică în documentele achiziţiei natura şi cantitatea estimată a achiziţiilor avute în vedere, precum şi toate informaţiile necesare privind sistemul de achiziţii, echipamentul electronic utilizat şi modalităţile şi specificaţiile tehnice de conectare. 9.3. Autoritatea contractantă acordă fiecărui operator economic, pe toată perioada de valabilitate a sistemului dinamic de achiziţii, posibilitatea de a solicita să participe la sistem. Aceasta îşi finalizează evaluarea cererilor în termen de 10 zile lucrătoare din momentul în care le primeşte. Respectivul termen poate fi prelungit la 15 zile lucrătoare în cazuri justificate. Autoritatea contractantă nu poate însă prelungi perioada de evaluare decât dacă între timp nu s-a emis nicio invitaţie de participare la procedura de ofertare. Autoritatea contractantă informează candidatul în cel mai scurt timp posibil dacă a fost sau nu admis în sistemul dinamic de achiziţii. 9.4. Autoritatea contractantă îi invită pe toţi candidaţii admişi în sistem la categoria relevantă să depună o ofertă într-un termen rezonabil. Autoritatea contractantă atribuie contractul ofertantului care prezintă cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic, pe baza criteriilor de atribuire stabilite în anunţul de participare. După caz, aceste criterii pot fi formulate mai în detaliu în invitaţia de participare la procedura de ofertare. 9.5. Autoritatea contractantă indică perioada de valabilitate a sistemului dinamic de achiziţii în anunţul de participare. Un sistem dinamic de achiziţii nu poate avea o durată mai mare de patru ani, cu excepţia unor cazuri excepţionale, justificate în mod corespunzător. Autoritatea contractantă nu poate recurge la un astfel de sistem pentru a împiedica, a restrânge sau a denatura concurenţa. 10. Dialogul competitiv 10.1. Autoritatea contractantă îşi precizează nevoile şi cerinţele, criteriile de atribuire şi un calendar orientativ în anunţul de participare sau într-un document descriptiv. Aceasta atribuie contractul ofertei care prezintă cel mai bun raport calitate-preţ. 10.2. Autoritatea contractantă deschide un dialog cu candidaţii care îndeplinesc criteriile de selecţie în scopul identificării şi stabilirii celor mai adecvate mijloace de satisfacere a nevoilor identificate. Aceasta poate discuta toate aspectele achiziţiei cu candidaţii selectaţi în cursul dialogului respectiv, dar nu poate să îşi modifice nevoile, cerinţele şi criteriile de atribuire, astfel cum se prevede la punctul 10.1. Pe durata dialogului, autoritatea contractantă asigură tratamentul egal al tuturor ofertanţilor şi nu dezvăluie soluţiile 3propuse sau alte informaţii confidenţiale comunicate de un ofertant, dacă acesta nu a fost de acord să renunţe la confidenţialitatea informaţiilor respective. Dialogul competitiv se poate derula în etape succesive cu scopul reducerii numărului de soluţii care urmează să fie discutate, prin aplicarea criteriilor de atribuire anunţate, în cazul în care o astfel de posibilitate este prevăzută în anunţul de participare sau în documentul descriptiv. 10.3. Autoritatea contractantă continuă dialogul până când este în măsură să identifice soluţia sau soluţiile care pot răspunde nevoilor sale. După ce îi informează pe ceilalţi ofertanţi în legătură cu închiderea dialogului, autoritatea contractantă le cere acestora să îşi prezinte ofertele finale pe baza soluţiei sau a soluţiilor prezentate şi specificate pe parcursul dialogului. Respectivele oferte cuprind toate elementele solicitate care sunt necesare pentru realizarea proiectului. La cererea autorităţii contractante, respectivelor oferte finale li se pot aduce clarificări, precizări şi îmbunătăţiri, cu condiţia ca acest lucru să nu presupună modificări substanţiale ale ofertei sau ale documentelor achiziţiei. Autoritatea contractantă poate negocia cu ofertantul care a depus oferta cu cel mai bun raport calitate-preţ pentru a confirma unele angajamente din ofertă, cu condiţia ca acest lucru să nu aibă drept consecinţă modificarea aspectelor esenţiale ale ofertei şi să nu rişte să denatureze concurenţa sau să producă discriminare. 10.4. Autoritatea contractantă îi poate informa pe candidaţii selectaţi care participă la dialog cu privire la plăţile care urmează a fi efectuate. 11. Utilizarea unei proceduri de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare 11.1. Atunci când autoritatea contractantă utilizează procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, aceasta respectă modalităţile de negociere prevăzute la articolul 164 alineatul (4) şi la punctul 6.5. Autoritatea contractantă poate utiliza procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, indiferent de valoarea estimată a contractului, în următoarele cazuri: (a) dacă nu s-a depus nicio ofertă sau nicio ofertă adecvată ori nicio cerere de participare sau nicio cerere adecvată de participare, astfel cum se prevede la punctul 11.2, ca răspuns la o procedură deschisă sau restrânsă după ce respectiva procedură a fost finalizată, cu condiţia ca documentele achiziţiei iniţiale să nu fie modificate substanţial; (b) dacă lucrările, produsele sau serviciile pot fi furnizate de un singur operator economic, în conformitate cu condiţiile stabilite la punctul 11.3 şi pentru unul dintre motivele următoare: (i) scopul achiziţiei este crearea sau achiziţionarea unei opere de artă unice sau a unei reprezentaţii artistice unice; (ii) nu există concurenţă din motive tehnice; (iii) trebuie să se asigure protecţia unor drepturi exclusive, inclusiv a drepturilor de proprietate intelectuală; (c) în măsura în care este absolut necesar, atunci când, din motive de extremă urgenţă determinate de evenimente care nu pot fi prevăzute, este imposibil să se respecte termenele stabilite la punctele 24, 26 şi 41 şi atunci când justificarea urgenţei extreme nu este imputabilă autorităţii contractante; (d) atunci când un contract de achiziţii de servicii este încheiat în urma unui concurs de proiecte şi urmează să fie atribuit câştigătorului sau unuia dintre câştigători. În acest din urmă caz, toţi câştigătorii sunt invitaţi să participe la negocieri; (e) pentru servicii sau lucrări noi care constau în repetarea unor servicii sau lucrări similare încredinţate operatorului economic căruia aceeaşi autoritate contractantă i-a atribuit contractul iniţial, cu condiţia ca respectivele servicii sau lucrări să fie conforme cu proiectul de bază şi ca acest proiect să fi făcut obiectul unui contract iniţial atribuit după publicarea unui anunţ de participare, sub rezerva condiţiilor prevăzute la punctul 11.4; (f) pentru contractele de achiziţii de produse: (i) în cazul livrărilor suplimentare destinate fie unei înlocuiri parţiale a produselor sau a instalaţiilor, fie extinderii produselor sau a instalaţiilor existente, atunci când schimbarea unui furnizor ar obliga autoritatea contractantă să achiziţioneze produse cu caracteristici tehnice diferite care ar cauza incompatibilitate sau ar crea dificultăţi tehnice de utilizare şi întreţinere disproporţionate. În cazul în care instituţiile Uniunii atribuie contracte în nume propriu, durata unor astfel de contracte nu depăşeşte trei ani; (ii) atunci când produsele sunt fabricate numai în scopul cercetării, experimentării, studierii sau dezvoltării. Cu toate acestea, astfel de contracte nu includ producţia în serie pentru a asigura viabilitatea comercială sau a amortiza costurile de cercetare şi dezvoltare; (iii) pentru produsele cotate şi achiziţionate pe o piaţă de mărfuri; (iv) pentru achiziţionarea de produse în condiţii deosebit de avantajoase, fie de la un operator economic care îşi încetează definitiv activităţile economice, fie de la lichidatorul dintr-o procedură de insolvenţă, un concordat preventiv sau o procedură similară prevăzută în legislaţia naţională; (g) pentru contractele de achiziţii de bunuri imobiliare, după prospectarea pieţei locale; (h) pentru contractele încheiate pentru unul dintre următoarele scopuri: (i) reprezentare juridică de către un avocat, în sensul articolului 1 din Directiva 77/249/CEE a Consiliului (1), în proceduri de arbitraj sau de conciliere sau în cadrul procedurilor judiciare; (ii) consiliere juridică oferită în vederea pregătirii procedurilor menţionate la punctul (i) sau în cazul în care există un indiciu tangibil şi o mare probabilitate ca respectiva cauză la care face referire consilierea să devină obiectul unor astfel de proceduri, cu condiţia ca serviciile de consiliere respective să fie asigurate de un avocat în sensul articolului 1 din Directiva 77/249/CEE; (iii) servicii de arbitraj şi de conciliere; (iv) servicii de certificare şi autentificare a documentelor care trebuie să fie furnizate de notari; (i) pentru contractele declarate secrete sau a căror executare trebuie să fie însoţită de măsuri de securitate speciale, în conformitate cu dispoziţiile administrative în vigoare, sau atunci când protejarea intereselor esenţiale ale Uniunii impune acest lucru, cu condiţia ca interesele esenţiale în cauză să nu poată fi garantate prin alte măsuri; astfel de măsuri pot consta în cerinţe de protejare a naturii confidenţiale a informaţiilor pe care autoritatea contractantă le pune la dispoziţie în procedura de achiziţii; (j) pentru servicii financiare referitoare la emisiunea, vânzarea, achiziţionarea sau transferul de valori mobiliare sau pentru alte instrumente financiare în sensul Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (2), servicii furnizate de băncile centrale şi operaţiuni efectuate cu Fondul european de stabilitate financiară şi cu Mecanismul european de stabilitate; (k) împrumuturi, indiferent dacă sunt sau nu legate de emisiunea, vânzarea, achiziţionarea sau transferul de valori mobiliare sau de alte instrumente financiare în sensul Directivei 2014/65/UE; (l) pentru achiziţionarea de reţele publice de comunicaţii şi de servicii de comunicaţii electronice în sensul Directivei 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (3); (m) servicii furnizate de o organizaţie internaţională în cazul în care aceasta nu poate participa la proceduri competitive conform statutului sau actului său de constituire. 11.2. O ofertă este considerată neadecvată în cazul în care aceasta nu are legătură cu obiectul contractului, iar o cerere de participare este considerată neadecvată în cazul în care operatorul economic se află într-o situaţie de excludere menţionată la articolul 136 alineatul (1) sau nu îndeplineşte criteriile de selecţie. 11.3. Excepţiile prevăzute la punctul 11.1 al doilea paragraf litera (b) punctele (ii) şi (iii) se aplică numai atunci când nu există o alternativă sau un substitut rezonabil, iar absenţa concurenţei nu este rezultatul unei restrângeri artificiale a parametrilor operate în momentul definirii achiziţiei. 11.4. În cazurile menţionate la punctul 11.1 al doilea paragraf litera (e), proiectul de bază precizează care sunt eventualele servicii sau lucrări noi şi condiţiile în care vor fi atribuite. De îndată ce proiectul de bază este supus procedurii de ofertare, se face cunoscută posibilitatea utilizării procedurii de negociere, iar valoarea totală estimată a serviciilor sau a lucrărilor ulterioare se ia în considerare la aplicarea pragurilor menţionate la articolul 175 alineatul (1) sau la articolul 178 alineatul (1) în domeniul acţiunilor externe. În cazul în care instituţiile Uniunii atribuie contracte în nume propriu, o astfel de procedură se utilizează numai în timpul executării contractului iniţial şi cel târziu în termen de trei ani de la încheierea acestuia. 12. Utilizarea unei proceduri competitive cu negociere sau a dialogului competitiv 12.1. Atunci când utilizează procedura competitivă cu negociere sau dialogul competitiv, autoritatea contractantă respectă modalităţile de negociere prevăzute la articolul 164 alineatul (4) şi la punctul 6.5. Autoritatea contractantă poate utiliza respectivele proceduri indiferent de valoarea estimată a contractului, în următoarele cazuri: (a) dacă s-au depus numai oferte neregulamentare sau inacceptabile, astfel cum sunt definite la punctele 12.2 şi 12.3, ca răspuns la o procedură deschisă sau restrânsă, după ce respectiva procedură a fost finalizată, cu condiţia ca documentele achiziţiei iniţiale să nu fie modificate substanţial; (b) în cazul lucrărilor, produselor sau serviciilor care îndeplinesc unul sau mai multe dintre următoarele criterii: (i) atunci când nevoile autorităţii contractante nu pot fi îndeplinite fără adaptarea unei soluţii disponibile imediat; (ii) lucrările, produsele sau serviciile includ soluţii de proiectare sau soluţii inovatoare; (iii) contractul nu poate fi atribuit fără negocieri prealabile din cauza anumitor circumstanţe specifice legate de natura, complexitatea sau structura juridică şi financiară a contractului sau de riscurile aferente obiectului său; (iv) specificaţiile tehnice nu se pot defini cu suficientă precizie de către autoritatea contractantă prin trimitere la un standard, astfel cum se prevede la punctul 17.3; (c) pentru contractele de concesiune; (d) pentru contractele de achiziţii de servicii menţionate în anexa XIV la Directiva 2014/24/UE; (e) pentru servicii de cercetare şi dezvoltare, altele decât cele acoperite de codurile CPV 73000000-2-73120000-9, 73300000-5, 73420000-2 şi 73430000-5 astfel cum este stabilit în Regulamentul (CE) nr. 2195/2002, cu excepţia cazului în care beneficiarul exclusiv este autoritatea contractantă care le utilizează în desfăşurarea propriilor activităţi sau cu excepţia cazului în care serviciul oferit este remunerat în întregime de autoritatea contractantă; (f) pentru contractele de achiziţii de servicii pentru dezvoltarea, producţia sau coproducţia de materiale pentru programe destinate serviciilor mass-media audiovizuale, astfel cum sunt definite în Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (4), sau serviciilor de radiodifuziune sau pentru contractele pentru spaţiu de emisie sau furnizarea de programe. 12.2. O ofertă este considerată neregulamentară în următoarele cazuri: (a) în cazul în care nu este conformă cu cerinţele minime specificate în documentele achiziţiei; (b) în cazul în care nu este conformă cu cerinţele privind depunerea ofertelor prevăzute la articolul 168 alineatul (3); (c) în cazul în care ofertantul este respins în temeiul articolului 141 alineatul (1) primul paragraf litera (b) sau (c); (d) în cazul în care autoritatea contractantă a declarat că oferta este anormal de mică. 12.3. O ofertă este considerată inacceptabilă în următoarele cazuri: (a) în cazul în care preţul ofertei depăşeşte bugetul maxim al autorităţii contractante, astfel cum a fost stabilit şi documentat înainte de lansarea procedurii de achiziţii; (b) în cazul în care oferta nu respectă nivelurile minime de calitate pentru criteriile de atribuire. 12.4. În cazurile menţionate la punctul 12.1 litera (a), autoritatea contractantă nu are obligaţia de a publica un anunţ de participare în cazul în care îi include în procedura competitivă cu negociere pe toţi ofertanţii care îndeplinesc criteriile de excludere şi de selecţie, cu excepţia celor care au prezentat o ofertă declarată a fi anormal de mică. 13. Procedura cu cerere de exprimare a interesului 13.1. Pentru contractele cu o valoare aflată sub pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1) sau la articolul 178 alineatul (1) şi fără a aduce atingere punctelor 11 şi 12, autoritatea contractantă poate utiliza o cerere de exprimare a interesului pentru: (a) preselectarea candidaţilor care urmează să fie invitaţi să depună oferte în cadrul unor viitoare proceduri restrânse de ofertare; (b) constituirea unei liste de vânzători care să fie invitaţi să depună cereri de participare sau oferte. 13.2. Lista întocmită ca urmare a unei cereri de exprimare a interesului este valabilă pentru cel mult patru ani de la data la care este publicat anunţul prevăzut la punctul 3.1. Lista menţionată la primul paragraf poate include subliste. Orice operator economic interesat îşi poate exprima interesul în orice moment în perioada de valabilitate a listei, cu excepţia ultimelor trei luni din perioada în cauză. 13.3. Atunci când urmează să se atribuie un contract, autoritatea contractantă îi invită pe toţi candidaţii sau vânzătorii înscrişi pe lista sau sublista în cauză: (a) fie să depună o ofertă în cazul menţionat la punctul 13.1 litera (a); (b) fie să depună, în cazul menţionat la punctul 13.1 litera (b): (i) oferte care includ documente referitoare la criteriile de excludere şi de selecţie; sau (ii) documente referitoare la criteriile de excludere şi de selecţie şi, ca o a doua etapă, oferte pentru cei care îndeplinesc respectivele criterii. 14. Contracte cu valoare medie, scăzută şi foarte scăzută 14.1. Un contract cu valoare medie, scăzută şi foarte scăzută poate fi atribuit prin procedura de negociere în conformitate cu modalităţile de negociere prevăzute la articolul 164 alineatul (4) şi la punctul 6.5. Numai candidaţii care sunt invitaţi simultan, în scris, de către autoritatea contractantă depun o ofertă iniţială. 14.2. Se consideră că un contract cu o valoare mai mare de 60 000 EUR şi mai mică decât pragurile prevăzute la articolul 175 alineatul (1) are o valoare medie. Punctele 3.1, 6.1 şi 6.4 se aplică în cazul unor astfel de contracte. 14.3. Se consideră că un contract cu o valoare de maximum 60 000 EUR, dar care depăşeşte pragul prevăzut la punctul 14.4, are o valoare scăzută. Punctele 3.1, 6.2 şi 6.4 se aplică în cazul unor astfel de contracte. 14.4. Se consideră că un contract cu o valoare de maximum 15 000 EUR are o valoare foarte scăzută. Punctul 6.3 se aplică unor astfel de contracte. 14.5. Plăţile pentru elemente de cheltuieli cu o valoare mai mică de 1 000 EUR se pot efectua simplu pe baza unei facturi, fără acceptarea prealabilă a unei oferte. 15. Consultarea preliminară a pieţei 15.1. Pentru consultarea preliminară a pieţei, autoritatea contractantă poate solicita sau accepta consultanţă din partea unor experţi sau autorităţi independente sau din partea unor operatori economici. Respectiva consultanţă poate fi utilizată la planificarea şi derularea procedurii de achiziţii, cu condiţia ca o astfel de consultanţă să nu aibă ca efect denaturarea concurenţei şi să nu ducă la o încălcare a principiilor nediscriminării şi transparenţei. 15.2. În cazul în care un operator economic a oferit consultanţă autorităţii contractante sau a participat în alt mod la pregătirea procedurii de achiziţii, autoritatea contractantă ia măsurile corespunzătoare, astfel cum se prevede la articolul 141, pentru a garanta faptul că participarea operatorului economic respectiv nu conduce la denaturări ale concurenţei în procedura de atribuire. 16. Documentele achiziţiei 16.1. Documentele achiziţiei conţin: (a) dacă este cazul, anunţul de participare sau alte măsuri de publicitate, astfel cum se prevede la punctele 2-5; (b) invitaţia la procedura de ofertare; (c) caietul de sarcini sau documentele descriptive în cazul unui dialog competitiv, inclusiv specificaţiile tehnice şi criteriile relevante; (d) proiectul de contract bazat pe modelul de contract. Litera (d) de la primul paragraf nu se aplică atunci când, din cauza unor circumstanţe excepţionale şi justificate în mod corespunzător, modelul de contract nu poate fi utilizat. 16.2. Invitaţia de participare la procedura de ofertare conţine: (a) normele care reglementează depunerea ofertelor, în special condiţiile de menţinere a confidenţialităţii până la deschidere, data şi ora limită pentru primire şi adresa la care urmează să fie trimise sau depuse sau adresa de internet în cazul depunerii în format electronic; (b) faptul că depunerea unei oferte implică acceptarea termenilor şi condiţiilor menţionate în documentele achiziţiei şi faptul că o astfel de depunere creează obligaţii pentru contractantul căruia i se atribuie contractul, pe perioada de execuţie a contractului; (c) perioada în care oferta va rămâne valabilă şi nu poate fi modificată în niciun fel; (d) faptul că se interzice orice contact între autoritatea contractantă şi ofertant pe parcursul procedurii, mai puţin în cazuri excepţionale, în condiţiile prevăzute la articolul 169 şi, dacă se prevede o vizită la faţa locului, detaliile referitoare la vizita în cauză; (e) mijloacele de probă care atestă faptul că s-a respectat termenul pentru primirea ofertelor; (f) faptul că depunerea unei oferte implică acceptarea primirii prin mijloace electronice a comunicării privind rezultatul procedurii. 16.3. Caietul de sarcini conţine: (a) criteriile de excludere şi de selecţie; (b) criteriile de atribuire şi ponderea relativă a acestora sau, în cazul în care ponderarea nu este posibilă din motive obiective, ordinea descrescătoare a importanţei lor, care se aplică şi în cazul variantelor, dacă acestea sunt autorizate în anunţul de participare; (c) specificaţiile tehnice prevăzute la punctul 17; (d) în cazul în care sunt autorizate variante, cerinţele minime pe care acestea trebuie să le îndeplinească; (e) informaţii referitoare la aplicabilitatea Protocolului nr. 7 privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene, anexat la Tratatul UE şi la TFUE sau, după caz, a Convenţiei de la Viena privind relaţiile diplomatice sau a Convenţiei de la Viena privind relaţiile consulare; (f) dovada accesului la procedura de achiziţii; (g) cerinţa de a indica ţara în care ofertanţii îşi au sediul şi de a prezenta documente justificative acceptabile uzual conform dreptului ţării respective; (h) în cazul unui sistem dinamic de achiziţii sau al unor cataloage electronice, informaţii privind echipamentul electronic utilizat şi modalităţile şi specificaţiile tehnice de conectare necesare. 16.4. Proiectul de contract conţine: (a) daunele-interese pentru neîndeplinirea clauzelor contractuale; (b) detaliile care trebuie menţionate pe facturi şi în documentele justificative relevante în conformitate cu articolul 111; (c) precizarea că, atunci când instituţiile Uniunii atribuie contracte în nume propriu, legislaţia care se aplică contractului este dreptul Uniunii, completat, dacă este necesar, de dreptul intern, sau exclusiv dreptul intern, în cazul în care acest lucru este necesar pentru contractele imobiliare; (d) instanţa competentă pentru soluţionarea litigiilor; (e) precizarea că contractantul respectă obligaţiile aplicabile în domeniul mediului, social şi al muncii instituite prin legislaţia Uniunii, prin dreptul intern, prin acorduri colective sau prin convenţii internaţionale din domeniul social şi din domeniul mediului enumerate în anexa X la Directiva 2014/24/UE; (f) precizarea dacă va fi necesar transferul drepturilor de proprietate intelectuală; (g) precizarea că preţul menţionat în ofertă este definitiv şi că nu poate fi revizuit sau descrierea condiţiilor sau a formulelor de revizuire a preţurilor pe durata contractului. În sensul literei (g) de la primul paragraf, în cazul în care în contract se prevede o revizuire a preţurilor, autoritatea contractantă ţine seama în special de: (a) obiectul procedurii de achiziţii şi situaţia economică în care are loc; (b) tipul de contract şi sarcinile şi durata acestuia; (c) interesele financiare ale autorităţii contractante. Se poate aplica o derogare de la literele (c) şi (d) din primul paragraf de la prezentul punct pentru contractele semnate în conformitate cu punctul 11.1 al doilea paragraf litera (m). 17. Specificaţii tehnice 17.1. Specificaţiile tehnice asigură accesul egal al operatorilor economici la procedurile de achiziţii şi nu au drept efect crearea unor obstacole nejustificate în calea deschiderii către concurenţă a achiziţiilor. Specificaţiile tehnice includ caracteristicile necesare pentru lucrări, produse sau servicii, inclusiv cerinţele minime, astfel încât acestea să corespundă utilizării prevăzute de autoritatea contractantă. 17.2. Caracteristicile menţionate la punctul 17.1 pot include, după caz: (a) nivelurile de calitate; (b) performanţele în materie de protecţie a mediului şi de combatere a schimbărilor climatice; (c) pentru achiziţiile destinate utilizării de către persoane fizice, criteriile de accesibilitate pentru persoanele cu handicap sau proiectarea pentru toţi utilizatorii, cu excepţia unor cazuri justificate în mod corespunzător; (d) nivelurile şi procedurile de evaluare a conformităţii; (e) performanţele sau utilizarea produsului; (f) siguranţa sau dimensiunile, inclusiv, în cazul produselor, denumirea sub care se comercializează produsul şi instrucţiunile de utilizare şi, pentru toate contractele, terminologia, simbolurile, metodele de încercare şi testare, ambalarea, marcarea şi etichetarea, procesele şi metodele de producţie; (g) pentru contractele de achiziţii de lucrări, procedurile de asigurare a calităţii şi normele de proiectare şi de evaluare a costurilor, condiţiile de testare, verificare şi recepţie pentru lucrări şi metodele sau tehnicile de construcţie, precum şi toate celelalte condiţii tehnice pe care autoritatea contractantă le poate impune în temeiul reglementărilor generale sau specifice pentru lucrările finalizate şi pentru materialele şi piesele componente. 17.3. Specificaţiile tehnice sunt formulate în unul dintre următoarele moduri: (a) în ordinea preferinţei, prin trimitere la standarde europene, evaluări tehnice europene, specificaţii tehnice comune, standarde internaţionale, alte sisteme tehnice de referinţă stabilite de organismele europene de standardizare sau, în absenţa acestora, de organismele naţionale echivalente; fiecare trimitere este însoţită de menţiunea „sau echivalent”; (b) în termeni de performanţă sau de cerinţe funcţionale, inclusiv de caracteristici de mediu, cu condiţia ca parametrii să fie suficient de exacţi pentru ca ofertanţii să poată stabili obiectul contractului şi pentru ca autoritatea contractantă să poată atribui contractul; (c) printr-o combinaţie a metodelor prevăzute la literele (a) şi (b). 17.4. Atunci când recurge la posibilitatea de a face trimitere la caracteristicile prevăzute la punctul 17.3 litera (a), autoritatea contractantă nu respinge o ofertă pe motiv că nu respectă caracteristicile în cauză dacă ofertantul îi demonstrează, prin orice mijloc adecvat, că soluţia propusă îndeplineşte în mod echivalent cerinţele stabilite în specificaţiile tehnice. 17.5. În cazul în care recurge la opţiunea prevăzută la punctul 17.3 litera (b) de a formula specificaţiile tehnice în termeni de performanţă sau de cerinţe funcţionale, autoritatea contractantă nu respinge o ofertă care respectă un standard naţional care transpune un standard european, un agrement tehnic european, o specificaţie tehnică comună, un standard internaţional sau sisteme tehnice de referinţă stabilite de un organism european de standardizare dacă aceste caracteristici corespund performanţelor sau cerinţelor funcţionale pe care le-a stabilit. Ofertantul dovedeşte, prin orice mijloc adecvat, că lucrările, produsele sau serviciile conforme cu standardul corespund performanţelor sau cerinţelor funcţionale stabilite de autoritatea contractantă. 17.6. În cazul în care intenţionează să achiziţioneze lucrări, produse sau servicii cu anumite caracteristici de mediu, sociale sau de altă natură, o autoritate contractantă poate impune o etichetă specifică sau cerinţe specifice prevăzute de o etichetă, cu condiţia ca toate condiţiile de mai jos să fie îndeplinite: (a) cerinţele de etichetare se referă numai la criterii care sunt legate de obiectul contractului şi sunt adecvate pentru a defini caracteristicile achiziţiei; (b) cerinţele de etichetare se bazează pe criterii verificabile în mod obiectiv şi nediscriminatorii; (c) etichetele se stabilesc printr-o procedură deschisă şi transparentă, la care pot participa toate părţile interesate relevante; (d) etichetele sunt accesibile tuturor părţilor interesate; (e) cerinţele de etichetare sunt stabilite de o terţă parte asupra căreia operatorul economic care solicită acordarea etichetei nu poate exercita o influenţă decisivă. Autoritatea contractantă poate impune operatorilor economici obligaţia de a furniza un raport de încercare sau un certificat, ca dovadă a conformităţii cu documentele achiziţiei, emis de un organism de evaluare a conformităţii acreditat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului (5) sau de un organism de evaluare a conformităţii echivalent. 17.7. Autoritatea contractantă acceptă orice alte mijloace de probă adecvate diferite de cele menţionate la punctul 17.6, cum ar fi un dosar tehnic al producătorului, în cazul în care operatorul economic nu are acces la certificate sau rapoarte de încercare şi nici posibilitatea de a le obţine sau de a obţine o etichetă specifică în termenele stabilite, din motive care nu sunt imputabile operatorului economic respectiv, cu condiţia ca operatorul economic în cauză să demonstreze că lucrările, produsele sau serviciile care urmează a fi furnizate îndeplinesc cerinţele etichetei specifice sau cerinţele specifice indicate de autoritatea contractantă. 17.8. Cu excepţia cazului în care acest lucru este justificat de obiectul contractului, specificaţiile tehnice nu fac trimitere la un anumit producător, o anumită origine sau un anumit procedeu care caracterizează produsele sau serviciile furnizate de un anumit operator economic şi nici nu se referă la o marcă, la un brevet, la un tip, la o origine sau la o producţie specifică, fapt care ar avea ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor produse sau operatori economici. O astfel de trimitere este autorizată, cu titlu excepţional, în cazul în care nu este posibilă o descriere suficient de detaliată şi de inteligibilă a obiectului contractului. Trimiterea respectivă este însoţită de cuvintele „sau echivalent”. 18. Criterii de excludere şi de selecţie 18.1. În sensul articolului 137, autoritatea contractantă acceptă documentul european de achiziţie unic (DEAU) menţionat în Directiva 2014/24/UE sau, în lipsa acestuia, o declaraţie pe propria răspundere, semnată şi datată. Un operator economic poate reutiliza un DEAU deja utilizat într-o procedură de achiziţii anterioară, cu condiţia să confirme că informaţiile cuprinse în acesta sunt în continuare corecte. 18.2. Autoritatea contractantă precizează în documentele achiziţiei criteriile de selecţie, nivelurile minime de capacitate şi dovezile necesare pentru a demonstra respectiva capacitate. Toate cerinţele sunt legate de obiectul contractului şi sunt proporţionale cu acesta. Autoritatea contractantă precizează în documentele achiziţiei modul în care grupurile de operatori economici trebuie să îndeplinească criteriile de selecţie, ţinând seama de punctul 18.6. În cazul în care un contract este împărţit în loturi, autoritatea contractantă poate să stabilească niveluri minime de capacitate pentru fiecare lot. Aceasta poate stabili niveluri minime de capacitate suplimentare în cazul în care mai multe loturi sunt atribuite aceluiaşi contractant. 18.3. În ceea ce priveşte capacitatea de exercitare a activităţii profesionale, autoritatea contractantă poate impune unui operator economic obligaţia de a îndeplini cel puţin una dintre următoarele condiţii: (a) să fie înscris într-un registru profesional sau de comerţ relevant, cu excepţia cazului în care operatorul economic este o organizaţie internaţională; (b) pentru contractele de achiziţii de servicii, să deţină o autorizaţie specială care să dovedească faptul că este autorizat să execute contractul în ţara în care îşi are sediul principal sau că este membru al unei anumite organizaţii profesionale. 18.4. La primirea cererilor de participare sau a ofertelor, autoritatea contractantă acceptă DEAU sau, în lipsa acestuia, o declaraţie pe propria răspundere conform căreia ofertantul sau candidatul îndeplineşte criteriile de selecţie. În cazul contractelor cu o valoare foarte scăzută, se poate renunţa la cerinţa de a prezenta un DEAU sau o declaraţie pe propria răspundere. Autoritatea contractantă le poate cere ofertanţilor şi candidaţilor, în orice moment în timpul procedurii, să depună o declaraţie actualizată sau toate documentele justificative ori o parte din ele, dacă acest lucru este necesar pentru a asigura desfăşurarea corespunzătoare a procedurii. Autoritatea contractantă le solicită candidaţilor sau ofertantului câştigător să prezinte documente justificative actualizate, cu excepţia cazului în care aceasta le-a primit deja pentru o altă procedură, iar documentele respective sunt în continuare de actualitate sau a cazului în care le poate accesa gratuit într-o bază de date naţională. 18.5. Autoritatea contractantă poate, în funcţie de evaluarea riscurilor efectuată de aceasta, să hotărască să nu solicite dovada capacităţii juridice, regulamentare, financiare, economice, tehnice şi profesionale a operatorului economic în următoarele cazuri: (a) în cazul procedurilor pentru contracte atribuite de instituţii ale Uniunii în nume propriu cu o valoare care nu depăşeşte pragul menţionat la articolul 175 alineatul (1); (b) în cazul procedurilor pentru contracte atribuite în domeniul acţiunilor externe cu o valoare care nu depăşeşte pragurile menţionate la articolul 178 alineatul (1); (c) în cazul procedurilor pentru contractele atribuite în conformitate cu punctul 11.1 al doilea paragraf literele (b) şi (e), litera (f) punctele (i) şi (iv) şi literele (h) şi (m). În cazul în care autoritatea contractantă hotărăşte să nu solicite dovada capacităţii juridice, regulamentare, financiare, economice, tehnice şi profesionale a operatorilor economici, nu se acordă prefinanţare decât în cazuri justificate în mod corespunzător. 18.6. Un operator economic poate, dacă este cazul şi pentru un anumit contract, să se bazeze pe capacităţile altor entităţi, indiferent de natura juridică a legăturilor pe care le are cu acestea. În acest caz, operatorul economic trebuie să dovedească autorităţii contractante că va dispune de resursele necesare pentru executarea contractului, prezentând angajamentul respectivelor entităţi în acest sens. În ceea ce priveşte criteriile tehnice şi profesionale, un operator economic se bazează pe capacităţile altor entităţi numai atunci când acestea din urmă vor executa lucrările sau serviciile pentru care sunt necesare respectivele capacităţi. În cazul în care un operator economic se bazează pe capacităţile altor entităţi în ceea ce priveşte criteriile referitoare la capacitatea economică şi financiară, autoritatea contractantă poate impune ca operatorul economic şi entităţile respective să fie răspunzătoare solidar pentru executarea contractului. Autoritatea contractantă poate solicita ofertantului informaţii privind orice parte a contractului pe care ofertantul intenţionează să o subcontracteze şi privind identitatea eventualilor subcontractanţi. Pentru lucrări sau servicii prestate la o instalaţie aflată direct sub supravegherea autorităţii contractante, autoritatea contractantă cere contractantului să indice numele, contactele şi reprezentanţii autorizaţi ai tuturor subcontractanţilor implicaţi în executarea contractului. 18.7. Autoritatea contractantă verifică dacă entităţile pe a căror capacitate operatorul economic intenţionează să se bazeze şi subcontractanţii avuţi în vedere, în cazul în care subcontractarea reprezintă o parte semnificativă a contractului, îndeplinesc criteriile de selecţie relevante. Autoritatea contractantă cere ca operatorul economic să înlocuiască o entitate sau un subcontractant care nu îndeplineşte criteriile de selecţie relevante. 18.8. În cazul contractelor de achiziţii de lucrări sau de servicii şi al lucrărilor de amplasare sau de instalare din cadrul unui contract de achiziţii de produse, autoritatea contractantă poate impune ca anumite sarcini critice să fie efectuate direct de către ofertantul însuşi sau, în cazul unei oferte depuse de un grup de operatori economici, de un membru al acestui grup. 18.9. Autoritatea contractantă nu impune unui grup de operatori economici să aibă o anumită formă juridică pentru a putea depune o ofertă sau o cerere de participare, însă grupului selectat i se poate cere să adopte o anumită formă juridică după ce i se atribuie contractul, în cazul în care o astfel de modificare este necesară pentru executarea corespunzătoare a contractului. 19. Capacitatea economică şi financiară 19.1. Pentru a asigura faptul că operatorii economici dispun de capacitatea economică şi financiară necesară pentru a executa contractul, autoritatea contractantă poate cere în special ca: (a) operatorii economici să aibă o anumită cifră de afaceri anuală minimă, inclusiv o anumită cifră de afaceri minimă în domeniul acoperit de contract; (b) operatorii economici să furnizeze informaţii privind conturile lor anuale care să arate raporturile dintre active şi pasive; (c) operatorii economici să furnizeze o asigurare la nivel adecvat împotriva riscurilor profesionale. În sensul literei (a) de la primul paragraf, cifra de afaceri anuală minimă nu depăşeşte dublul valorii anuale estimate a contractului, cu excepţia cazurilor justificate în mod corespunzător legate de natura achiziţiei, pe care autoritatea contractantă le explică în documentele achiziţiei. În sensul literei (b) de la primul paragraf, autoritatea contractantă explică în documentele achiziţiei metodele şi criteriile aplicabile acestor raporturi. 19.2. În cazul unor sisteme dinamice de achiziţii, cifra de afaceri anuală maximă se calculează pe baza dimensiunii maxime anticipate a contractelor specifice care urmează să fie atribuite în cadrul sistemului respectiv. 19.3. Autoritatea contractantă defineşte în documentele achiziţiei elementele pe care trebuie să le furnizeze un operator economic pentru a-şi demonstra capacitatea economică şi financiară. Aceasta poate cere în special unul sau mai multe dintre următoarele documente: (a) declaraţii bancare corespunzătoare sau, după caz, dovada unei asigurări împotriva riscurilor profesionale; (b) declaraţiile financiare sau extrasele acestora pentru o perioadă care să nu depăşească ultimele trei exerciţii financiare în care s-au închis conturile; (c) o declaraţie privind cifra totală de afaceri a operatorului economic şi, după caz, cifra de afaceri din domeniul de activitate acoperit de contract, pentru o perioadă care să nu depăşească ultimele trei exerciţii financiare disponibile. În cazul în care, din motive întemeiate, nu poate prezenta referinţele solicitate de autoritatea contractantă, operatorul economic poate face dovada capacităţii sale economice şi financiare prin orice alt document pe care autoritatea contractantă îl consideră adecvat. 20. Capacitatea tehnică şi profesională 20.1. Autoritatea contractantă verifică dacă ofertanţii sau candidaţii îndeplinesc criteriile minime de selecţie referitoare la capacitatea tehnică şi profesională în conformitate cu punctele 20.2-20.5. 20.2. Autoritatea contractantă defineşte în documentele achiziţiei elementele pe care trebuie să le furnizeze un operator economic pentru a-şi demonstra capacitatea tehnică şi profesională. Aceasta poate cere unul sau mai multe dintre următoarele documente: (a) pentru achiziţionare de lucrări sau produse care necesită operaţiuni sau servicii de amplasare sau instalare, informaţii privind studiile şi calificările profesionale, competenţele, experienţa şi cunoştinţele de specialitate ale persoanelor responsabile cu executarea; (b) o listă cu: (i) principalele servicii prestate şi produsele livrate în ultimii trei ani, cu indicarea valorilor lor, a datelor şi a clienţilor, publici sau privaţi, însoţite, la cerere, de declaraţii ale clienţilor; (ii) lucrările executate în decursul ultimilor cinci ani, alături de certificate de bună execuţie pentru lucrările cele mai importante; (c) o descriere a echipamentelor tehnice, a instrumentelor şi a utilajelor de care dispune operatorul economic pentru a executa contractul de achiziţii de servicii sau de lucrări; (d) o descriere a instalaţiilor şi a mijloacelor tehnice de care dispune operatorul economic pentru a asigura calitatea, precum şi o descriere a mijloacelor de studiu şi de cercetare disponibile; (e) o indicaţie privind tehnicienii sau organismele tehnice de care dispune operatorul economic, indiferent dacă îi aparţin sau nu direct, în special a celor care răspund de controlul calităţii; (f) în ceea ce priveşte produsele, eşantioane, descrieri sau fotografii ori certificate autentice întocmite de institute sau agenţii oficiale pentru controlul calităţii a căror competenţă este recunoscută şi care atestă conformitatea produselor clar identificată prin trimitere la caracteristicile sau la standardele tehnice; (g) pentru lucrări sau servicii, o declaraţie privind media anuală a forţei de muncă şi efectivul personalului de conducere al operatorului economic în ultimii trei ani; (h) o indicaţie privind sistemele de gestionare şi de trasabilitate a lanţului de aprovizionare pe care operatorul economic le va putea aplica în cursul executării contractului; (i) o indicaţie referitoare la măsurile de management de mediu pe care operatorul economic le va putea aplica în cursul executării contractului. În sensul literei (b) punctul (i) de la primul paragraf, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura un nivel adecvat de concurenţă, autoritatea contractantă poate preciza faptul că se vor lua în considerare elementele care atestă livrarea produselor relevante sau prestarea serviciilor relevante cu mai mult de trei ani în urmă. În sensul literei (b) punctul (ii) de la primul paragraf, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura un nivel adecvat de concurenţă, autoritatea contractantă poate preciza faptul că se vor lua în considerare elementele care atestă prestarea sau executarea lucrărilor relevante cu mai mult de cinci ani în urmă. 20.3. Dacă produsele sau serviciile sunt complexe sau, în mod excepţional, sunt necesare pentru un scop special, dovada capacităţii tehnice şi profesionale se poate face prin intermediul unei verificări efectuate de autoritatea contractantă sau, în numele acesteia, de către un organism oficial competent din ţara în care este stabilit operatorul economic, cu acordul organismului în cauză. Aceste verificări vizează capacitatea tehnică şi de producţie a furnizorului şi, dacă este necesar, mijloacele de studiu şi de cercetare şi măsurile de control al calităţii. 20.4. Atunci când solicită prezentarea unor certificate eliberate de organisme independente care să ateste faptul că operatorul economic respectă anumite standarde de asigurare a calităţii, inclusiv cu privire la accesibilitatea pentru persoanele cu handicap, autoritatea contractantă face trimitere la sistemele de asigurare a calităţii bazate pe seriile de standarde europene relevante certificate de organisme acreditate. Autoritatea contractantă acceptă şi alte dovezi ale unor măsuri echivalente de asigurare a calităţii de la un operator economic care poate demonstra că nu are acces la astfel de certificate sau nu are posibilitatea de a obţine aceste certificate în termenele relevante, din motive care nu sunt imputabile operatorului economic respectiv, cu condiţia ca operatorul economic să dovedească faptul că măsurile de asigurare a calităţii propuse respectă standardele de asigurare a calităţii cerute. 20.5. Atunci când solicită prezentarea unor certificate eliberate de organisme independente care să ateste faptul că operatorul economic respectă anumite standarde sau sisteme de management de mediu, autoritatea contractantă face trimitere la sistemul de management de mediu şi audit al Uniunii Europene sau la alte sisteme de management de mediu recunoscute în conformitate cu articolul 45 din Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (6) sau la alte standarde de management de mediu bazate pe standardele europene sau internaţionale relevante emise de organisme acreditate. În cazul în care se poate demonstra că un operator economic nu a avut acces la astfel de certificate sau nu a avut posibilitatea de a le obţine în termenele stabilite din motive care nu îi sunt imputabile, autoritatea contractantă acceptă şi alte dovezi ale unor măsuri de management de mediu, cu condiţia ca operatorul economic să dovedească faptul că respectivele măsuri sunt echivalente cu cele impuse în temeiul sistemului sau al standardului de management de mediu aplicabil. 20.6. O autoritate contractantă poate ajunge la concluzia că un operator economic nu deţine capacităţile profesionale necesare pentru a executa contractul la un standard de calitate corespunzător în cazul în care autoritatea contractantă a constatat că operatorul economic se află într-o situaţie de conflict de interese care ar putea afecta executarea contractului. 21. Criterii de atribuire 21.1. Criteriile de calitate pot include elemente cum ar fi meritul tehnic, caracteristicile estetice şi funcţionale, accesibilitatea, proiectarea pentru toţi utilizatorii, caracteristicile sociale, de mediu şi inovatoare, procesul de producţie, furnizare şi de tranzacţionare şi orice alt proces specific în orice stadiu al ciclului de viaţă al lucrărilor, produselor sau serviciilor, organizarea personalului desemnat să execute contractul, serviciile post-vânzare, asistenţa tehnică sau condiţiile de livrare, cum ar fi data de livrare, procesul de livrare şi termenul de livrare sau de execuţie. 21.2. Autoritatea contractantă precizează, în documentele achiziţiei, ponderea relativă pe care o acordă fiecărui criteriu ales pentru determinarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, cu excepţia cazului în care se aplică metoda preţului cel mai mic. Aceste ponderi se pot exprima ca un interval al cărui întindere maximă trebuie să fie adecvată. Ponderea atribuită preţului sau costurilor faţă de celelalte criterii trebuie să nu conducă la neutralizarea criteriului preţului sau al costului. În cazul în care ponderarea nu este posibilă din motive obiective, autoritatea contractantă indică criteriile în ordinea descrescătoare a importanţei lor. 21.3. Autoritatea contractantă poate stabili niveluri minime de calitate. Ofertele aflate sub aceste niveluri de calitate sunt respinse. 21.4. Calcularea costurilor pe ciclu de viaţă acoperă parţial sau integral următoarele costuri, în măsura în care sunt relevante, pe durata ciclului de viaţă al lucrărilor, produselor sau serviciilor: (a) costurile suportate de autoritatea contractantă sau de alţi utilizatori, cum ar fi: (i) costuri legate de achiziţie; (ii) costuri de utilizare, cum ar fi consumul de energie şi de alte resurse; (iii) costuri de întreţinere; (iv) costuri aferente sfârşitului ciclului de viaţă, cum ar fi costurile de colectare şi de reciclare; (b) costurile atribuite externalităţilor de mediu legate de lucrări, produse sau servicii în cursul ciclului lor de viaţă, cu condiţia ca valoarea lor monetară să poată fi determinată şi verificată. 21.5. În cazul în care evaluează costurile folosind o abordare ce are la bază costul pe ciclu de viaţă, autoritatea contractantă indică în documentele achiziţiei datele pe care trebuie să le furnizeze ofertanţii şi metoda pe care o va utiliza pentru a stabili costurile pe ciclu de viaţă pe baza datelor respective. Metoda utilizată pentru evaluarea costurilor atribuite externalităţilor de mediu îndeplineşte următoarele condiţii: (a) se bazează pe criterii verificabile în mod obiectiv şi nediscriminatorii; (b) este accesibilă tuturor părţilor interesate; (c) operatorii economici pot furniza datele solicitate cu un efort rezonabil. După caz, autoritatea contractantă utilizează metodele comune obligatorii pentru calcularea costurilor pe ciclu de viaţă prevăzute în actele juridice ale Uniunii enumerate în anexa XIII la Directiva 2014/24/UE. 22. Utilizarea licitaţiilor electronice 22.1. Autoritatea contractantă poate să utilizeze licitaţiile electronice, în cadrul cărora sunt prezentate noi preţuri, revizuite în sens descrescător sau valori noi pentru anumite elemente ale ofertelor. Autoritatea contractantă structurează licitaţia electronică sub forma unui proces electronic repetitiv, care are loc după o evaluare iniţială integrală a ofertelor, permiţând stabilirea unui clasament prin metode automate de evaluare. 22.2. În procedurile deschise, restrânse sau competitive cu negociere, autoritatea contractantă poate decide ca atribuirea unui contract de achiziţii publice să fie precedată de o licitaţie electronică în cazul în care documentele achiziţiei se pot stabili cu exactitate. O licitaţie electronică poate avea loc în momentul restabilirii concurenţei între părţile la un contract-cadru, astfel cum se menţionează la punctul 1.3 al doilea paragraf litera (b), şi cu ocazia lansării unei invitaţii la o procedură concurenţială de ofertare pentru contractele care urmează să fie atribuite prin sistemul dinamic de achiziţii menţionat la punctul 9. Licitaţia electronică se bazează pe una dintre metodele de atribuire prevăzute la articolul 167 alineatul (4). 22.3. Autoritatea contractantă care decide să organizeze o licitaţie electronică precizează acest lucru în anunţul de participare. Documentele achiziţiei includ următoarele detalii: (a) valorile elementelor care vor face obiectul unei licitaţii electronice, cu condiţia ca aceste elemente să fie cuantificabile şi să poată fi exprimate în cifre sau procente; (b) eventualele limite ale valorilor care pot fi prezentate, astfel cum rezultă din specificaţiile privind obiectul contractului; (c) informaţiile care vor fi puse la dispoziţia ofertanţilor în timpul licitaţiei electronice şi, după caz, momentul în care acestea le vor fi puse la dispoziţie; (d) informaţiile relevante privind procesul de licitaţie electronică, inclusiv informaţii legate de eventualele runde şi de modul în care acesta va fi închis, astfel cum se prevede la punctul 22.7; (e) condiţiile în care ofertanţii vor putea licita şi în special diferenţele minime care, dacă este cazul, vor fi cerute la depunerea ofertei; (f) informaţiile relevante privind echipamentul electronic utilizat şi modalităţile şi specificaţiile tehnice de conectare. 22.4. Toţi ofertanţii care au depus oferte admisibile sunt invitaţi simultan, prin mijloace electronice, să participe la licitaţia electronică utilizând conexiunile în conformitate cu instrucţiunile. Invitaţia precizează data şi ora la care începe licitaţia electronică. Licitaţia electronică poate avea loc în mai multe runde succesive. Licitaţia electronică nu poate începe mai devreme de două zile lucrătoare de la data trimiterii invitaţiilor. 22.5. Invitaţia este însoţită de rezultatul unei evaluări complete a ofertei relevante. În invitaţie se precizează, de asemenea, formula matematică ce va fi utilizată în licitaţia electronică pentru a se determina modificările automate ale clasamentului în funcţie de noile preţuri şi/sau de noile valori prezentate. Formula respectivă include ponderarea tuturor criteriilor stabilite pentru identificarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, astfel cum se menţionează în documentele achiziţiei. În acest scop, eventualele intervale valorice se reduc în prealabil la o valoare determinată. În cazul în care sunt permise variante, pentru fiecare variantă în parte se furnizează o formulă. 22.6. În cursul fiecărei runde a unei licitaţii electronice, autoritatea contractantă comunică instantaneu tuturor ofertanţilor cel puţin informaţiile necesare pentru a le permite acestora să îşi aprecieze, în orice moment, poziţia în clasament. Aceasta poate, de asemenea, dacă acest lucru a fost indicat anterior, să comunice şi alte informaţii referitoare la alte preţuri sau valori prezentate şi să anunţe numărul de ofertanţi în oricare dintre rundele licitaţiei. Cu toate acestea, nu poate dezvălui, în nicio rundă a unei licitaţii electronice, identitatea ofertanţilor. 22.7. Autoritatea contractantă închide o licitaţie electronică în unul sau în mai multe dintre următoarele moduri: (a) la data şi ora indicate anterior; (b) dacă nu mai primeşte alte preţuri noi sau alte valori noi care să corespundă cerinţelor privind diferenţele minime, cu condiţia să fi specificat anterior termenul pe care îl vor lăsa să treacă de la primirea ultimei oferte înainte să închidă licitaţia electronică; (c) când se atinge un număr de runde de licitaţie indicat în prealabil. 22.8. După închiderea unei licitaţii electronice, autoritatea contractantă atribuie contractul pe baza rezultatelor licitaţiei electronice. 23. Oferte anormal de mici 23.1. În cazul în care, pentru un anumit contract, preţul sau costurile propuse în ofertă par anormal de mici, autoritatea contractantă solicită în scris detalii privind elementele constitutive ale preţului sau ale costurilor pe care aceasta le consideră relevante şi îi oferă ofertantului posibilitatea de a prezenta observaţii. Autoritatea contractantă poate, în special, să ia în considerare observaţii referitoare la: (a) aspectele economice ale procesului de producţie, ale prestării de servicii sau ale metodei de construcţie; (b) soluţiile tehnice alese sau condiţiile extrem de favorabile de care dispune ofertantul; (c) originalitatea ofertei; (d) respectarea de către ofertant a obligaţiilor aplicabile în domeniile legislaţiei de mediu, sociale şi a muncii; (e) respectarea de către subcontractanţi a obligaţiilor aplicabile în domeniile legislaţiei de mediu, sociale şi a muncii; (f) posibilitatea ca ofertantul să obţină un ajutor de stat în conformitate cu normele aplicabile. 23.2. Autoritatea contractantă respinge oferta numai atunci când dovezile furnizate nu justifică în mod satisfăcător nivelul scăzut al preţului sau al costurilor propuse. Autoritatea contractantă respinge oferta atunci când constată că aceasta este anormal de mică deoarece nu respectă obligaţiile aplicabile în domeniile legislaţiei de mediu, sociale şi a muncii. 23.3. În cazul în care stabileşte că o ofertă este anormal de mică pentru că ofertantul a obţinut un ajutor de stat, autoritatea contractantă poate respinge oferta doar din acest motiv numai dacă ofertantul nu este în măsură să demonstreze, într-un interval de timp suficient stabilit de autoritatea contractantă, că ajutorul în cauză este compatibil cu piaţa internă în sensul articolului 107 din TFUE. 24. Termene pentru primirea ofertelor şi a cererilor de participare 24.1. Termenele sunt mai lungi decât termenele minime stabilite la prezentul punct atunci când ofertele pot fi redactate doar după o vizită la faţa locului sau după consultarea la faţa locului a documentelor justificative ale documentelor achiziţiei. Termenul se prelungeşte cu cinci zile în următoarele cazuri: (a) autoritatea contractantă nu oferă acces direct şi gratuit, prin mijloace electronice, la documentele achiziţiei; (b) anunţul de participare este publicat în conformitate cu punctul 4.2 litera (b). 24.2. În procedurile de ofertare deschise, termenul pentru primirea ofertelor este de minimum 37 de zile din ziua următoare datei la care este transmis anunţul de participare. 24.3. În procedurile restrânse, în dialogurile competitive, în procedurile competitive cu negociere, în sistemele dinamice de achiziţii şi în parteneriatele pentru inovare, termenul pentru primirea cererilor de participare este de minimum 32 de zile din ziua următoare datei la care este transmis anunţul de participare. 24.4. În procedurile restrânse şi în procedurile competitive cu negociere, termenul pentru primirea ofertelor este de minimum 30 de zile din ziua următoare datei la care este transmisă invitaţia de participare la procedura de ofertare. 24.5. În sistemul dinamic de achiziţii, termenul minim pentru primirea ofertelor este de minimum 10 zile din ziua următoare datei la care este transmisă invitaţia de participare la procedura de ofertare. 24.6. În procedurile cu cerere de exprimare a interesului menţionate la punctul 13.1, termenul este: (a) de minimum 10 zile din ziua următoare datei la care se transmite invitaţia de participare la procedura de ofertare pentru primirea ofertelor în cazul procedurii menţionate la punctul 13.1 litera (a) şi la punctul 13.3 litera (b) punctul (i); (b) de minimum 10 zile pentru primirea cererilor de participare la procedura de ofertare şi de minimum 10 zile pentru primirea ofertelor în cazul procedurii în două etape menţionate la punctul 13.3 litera (b) punctul (ii). 24.7. Autoritatea contractantă poate reduce termenele stabilite pentru primirea ofertelor cu cinci zile pentru procedurile deschise sau restrânse, în cazul în care acceptă ca ofertele să fie depuse prin mijloace electronice. 25. Accesul la documentele achiziţiei şi termenul pentru furnizarea informaţiilor suplimentare 25.1. Autoritatea contractantă oferă acces direct şi gratuit, prin mijloace electronice, la documentele achiziţiei de la data publicării anunţului de participare sau, pentru procedurile fără anunţ de participare şi pentru cele menţionate la punctul 13, de la data trimiterii invitaţiei de participare la procedura de ofertare. În cazuri justificate, autoritatea contractantă poate transmite documentele achiziţiei prin alte mijloace pe care le precizează dacă accesul direct prin mijloace electronice nu este posibil din motive tehnice sau dacă documentele achiziţiei conţin informaţii cu caracter confidenţial. În astfel de cazuri se aplică dispoziţiile de la punctul 24.1 al doilea paragraf, cu excepţia cazurilor urgente, astfel cum se prevede la punctul 26.1. Autoritatea contractantă le poate impune operatorilor economici cerinţe care vizează protejarea caracterului confidenţial al informaţiilor conţinute în documentele achiziţiei. Autoritatea anunţă respectivele cerinţe, precum şi modul în care se poate obţine accesul la documentele achiziţiei în cauză. 25.2. Autoritatea contractantă furnizează, cât mai curând posibil, tuturor operatorilor economici interesaţi informaţii suplimentare legate de documentele achiziţiei, simultan şi în scris. Autoritatea contractantă nu este obligată să răspundă la cererile de informaţii suplimentare făcute cu mai puţin de şase zile lucrătoare înainte de termenul pentru primirea ofertelor. 25.3. Autoritatea contractantă prelungeşte termenul pentru primirea ofertelor în cazul în care: (a) nu a furnizat informaţii suplimentare cu cel puţin şase zile înainte de termenul stabilit pentru primirea ofertelor, deşi operatorul economic le-a solicitat la timp; (b) aduce modificări semnificative documentelor achiziţiei. 26. Termene în cazuri de urgenţă 26.1. Atunci când o urgenţă bine justificată face imposibilă respectarea termenelor minime prevăzute la punctele 24.2 şi 24.3 pentru procedurile deschise sau restrânse, autoritatea contractantă poate stabili: (a) un termen pentru primirea cererilor de participare sau a ofertelor în cazul procedurilor deschise de minimum 15 zile de la data trimiterii anunţului de participare; (b) un termen pentru primirea ofertelor în cazul procedurilor restrânse de minimum 10 zile de la data trimiterii invitaţiei de participare la procedura de ofertare. 26.2. În situaţii urgente, termenul stabilit la punctul 25.2 primul paragraf şi la punctul 25.3 litera (a) este de patru zile. 27. Cataloage electronice 27.1. În cazul în care se impune utilizarea mijloacelor electronice de comunicare, autoritatea contractantă poate impune obligaţia ca ofertele să fie prezentate sub formă de cataloage electronice sau să includă un catalog electronic. 27.2. Atunci când se acceptă sau se impune obligaţia ca ofertele să fie prezentate sub formă de cataloage electronice, autoritatea contractantă: (a) precizează acest lucru în anunţul de participare; (b) indică în documentele achiziţiei toate informaţiile necesare în ceea ce priveşte formatul, echipamentul electronic utilizat şi modalităţile şi specificaţiile tehnice de conectare pentru catalog. 27.3. În cazul în care s-a încheiat un contract-cadru multiplu în urma prezentării de oferte sub formă de cataloage electronice, autoritatea contractantă poate prevedea ca reluarea procedurii concurenţiale pentru contractele specifice să se realizeze pe baza cataloagelor actualizate, utilizând una dintre metodele următoare: (a) autoritatea contractantă invită contractanţii să îşi depună din nou cataloagele electronice, adaptate la cerinţele contractului specific în cauză; (b) autoritatea contractantă le comunică contractanţilor că intenţionează să colecteze din cataloagele electronice care au fost deja prezentate informaţiile necesare pentru a constitui oferte adaptate la cerinţele contractului specific în cauză, cu condiţia ca utilizarea acestei metode să fi fost anunţată în documentele achiziţiei pentru contractul-cadru. 27.4. În cazul în care se utilizează metoda menţionată la punctul 27.3 litera (b), autoritatea contractantă notifică contractanţilor data şi ora la care intenţionează să colecteze informaţiile necesare pentru a constitui oferte adaptate la cerinţele contractului specific în cauză şi le oferă contractanţilor posibilitatea de a refuza această colectare de informaţii. Autoritatea contractantă prevede o perioadă corespunzătoare de timp între notificare şi colectarea efectivă a informaţiilor. Înainte de atribuirea contractului specific, autoritatea contractantă prezintă informaţiile colectate contractantului în cauză, pentru a-i da acestuia posibilitatea de a contesta sau confirma că oferta astfel constituită nu conţine erori materiale. 28. Deschiderea ofertelor şi a cererilor de participare 28.1. În procedurile deschise, reprezentanţii autorizaţi ai ofertanţilor pot participa la sesiunea de deschidere. 28.2. În cazul în care valoarea unui contract este egală sau mai mare decât pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1), ordonatorul de credite competent numeşte o comisie de deschidere a ofertelor. Ordonatorul de credite poate elimina respectiva obligaţie, pe baza unei analize a riscurilor, atunci când procedura concurenţială se reia în contextul unui contract-cadru şi în cazurile menţionate la punctul 11.1 al doilea paragraf, cu excepţia literelor (d) şi (g) de la paragraful menţionat. Comisia de deschidere este formată din cel puţin două persoane, reprezentând cel puţin două entităţi organizaţionale ale instituţiei Uniunii implicate care nu au nicio legătură ierarhică între ele. Pentru a evita eventualele conflicte de interese, persoanele în cauză sunt supuse obligaţiilor prevăzute la articolul 61. În cazul reprezentanţelor sau al unităţilor locale prevăzute la articolul 150 sau izolate într-un stat membru, dacă nu există entităţi separate, nu se aplică cerinţa privind inexistenţa unei legături ierarhice între entităţile organizatorice. 28.3. În cazul unei proceduri de achiziţii lansate la nivel interinstituţional, comisia de deschidere este numită de ordonatorul de credite competent din instituţia Uniunii responsabilă de procedura de achiziţii. 28.4. Autoritatea contractantă verifică şi garantează integritatea ofertei iniţiale, inclusiv a ofertei financiare şi a dovezilor cu privire la data şi ora primirii acesteia, astfel cum se prevede la articolul 149 alineatele (3) şi (5), prin orice metodă corespunzătoare. 28.5. În cadrul procedurilor deschise, în cazul în care contractul se atribuie pe baza metodelor care au în vedere preţul sau costul cel mai scăzut, în conformitate cu articolul 167 alineatul (4), preţurile menţionate în ofertele care îndeplinesc cerinţele se citesc cu voce tare. 28.6. Procesul-verbal de deschidere a ofertelor primite se semnează de către persoana sau persoanele responsabile de deschidere sau de membri ai comisiei de deschidere. În procesul-verbal se identifică ofertele care respectă articolul 149, precum şi pe cele care nu respectă aceste cerinţe, şi precizează motivele pentru care s-au respins ofertele, astfel cum se prevede la articolul 168 alineatul (4). Procesul-verbal respectiv poate fi semnat printr-un sistem electronic care oferă o identificare suficientă a semnatarului. 29. Evaluarea ofertelor şi a cererilor de participare 29.1. Ordonatorul de credite competent poate decide ca evaluarea şi ierarhizarea ofertanţilor să fie realizată de comitetul de evaluare exclusiv pe baza criteriilor de atribuire şi ca respectivele criterii de excludere şi de selecţie să fie evaluate prin alte mijloace adecvate care garantează absenţa conflictelor de interese. 29.2. În cazul unei proceduri de achiziţii lansate la nivel interinstituţional, comitetul de evaluare este numit de ordonatorul de credite competent al instituţiei Uniunii responsabile de procedura de achiziţii. Componenţa comitetului de evaluare reflectă, pe cât posibil, caracterul interinstituţional al procedurii de achiziţii. 29.3. Cererile de participare şi ofertele care sunt considerate adecvate conform punctului 11.2 şi care nu sunt considerate neregulamentare conform punctului 12.2 sau inacceptabile conform punctului 12.3 sunt considerate admisibile. 30. Rezultatele evaluării şi decizia de atribuire 30.1. Rezultatul evaluării constă într-un raport de evaluare care conţine propunerea de atribuire a contractului. Raportul de evaluare se datează şi semnează de către persoana sau persoanele care au efectuat evaluarea sau de către membrii comitetului de evaluare. Raportul poate fi semnat printr-un sistem electronic care oferă o identificare suficientă a semnatarului. În cazul în care comitetul de evaluare nu a fost însărcinat cu verificarea ofertelor pe baza criteriilor de excludere şi de selecţie, raportul de evaluare este semnat, de asemenea, de către persoanele cărora ordonatorul de credite competent le-a încredinţat această responsabilitate. 30.2. Raportul de evaluare conţine următoarele informaţii: (a) numele şi adresa autorităţii contractante şi obiectul şi valoarea contractului sau obiectul contractului-cadru şi valoarea maximă a acestuia; (b) numele candidaţilor sau ale ofertanţilor respinşi şi motivele pentru care au fost respinşi, prin referire la una dintre situaţiile menţionate la articolul 141 alineatul (1) sau la criteriile de selecţie; (c) referinţele ofertelor respinse şi motivele pentru care acestea au fost respinse prin trimitere la unul dintre următoarele elemente: (i) nerespectarea cerinţelor minime prevăzute la articolul 167 alineatul (1) litera (a); (ii) neîndeplinirea nivelurilor minime de calitate stabilite la punctul 21.3; (iii) oferte considerate anormal de mici, astfel cum sunt menţionate la punctul 23; (d) numele candidaţilor sau ale ofertanţilor selectaţi şi motivele pentru care au fost selecţionaţi; (e) numele ofertanţilor, prezentate în ordinea punctajelor obţinute, împreună cu justificările acestor punctaje; (f) numele candidaţilor propuşi sau ale ofertanţilor declaraţi câştigători şi motivele respectivei alegeri; (g) dacă se cunoaşte, proporţia din contract sau din contractul-cadru pe care contractantul intenţionează să o subcontracteze unor terţi. 30.3. În continuare, autoritatea contractantă adoptă o decizie de atribuire, prezentând unul dintre următoarele elemente: (a) aprobarea raportului de evaluare care conţine toate informaţiile enumerate la punctul 30.2, la care se adaugă: (i) numele ofertantului declarat câştigător şi motivele acestei alegeri prin trimitere la criteriile de selecţie şi de atribuire anunţate în prealabil, inclusiv, atunci când este cazul, motivele pentru care nu s-a dat curs recomandării din raportul de evaluare; (ii) în cazul procedurii de negociere fără publicare prealabilă, al procedurii competitive cu negociere sau al dialogului competitiv, circumstanţele menţionate la punctele 11, 12 şi 39 care justifică utilizarea lor; (b) dacă este cazul, motivele pentru care autoritatea contractantă a decis să nu atribuie un contract. 30.4. Ordonatorul de credite poate să fuzioneze conţinutul raportului de evaluare şi al deciziei de atribuire într-un singur document şi să îl semneze, în oricare dintre următoarele cazuri: (a) pentru procedurile situate sub pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1), în cazul în care s-a primit o singură ofertă; (b) atunci când se reia procedura concurenţială în contextul unui contract-cadru, dacă nu s-a numit niciun comitet de evaluare; (c) pentru cazurile menţionate la punctul 11.1 al doilea paragraf literele (c) şi (e), litera (f) punctele (i) şi (iii) şi litera (h), în cazul în care nu s-a numit niciun comitet de evaluare. 30.5. În cazul unei proceduri de achiziţii lansate pe o bază interinstituţională, decizia menţionată la punctul 30.3 este adoptată de către autoritatea contractantă responsabilă cu procedura de achiziţii. 31. Informaţii pentru candidaţi şi ofertanţi 31.1. Autoritatea contractantă comunică tuturor candidaţilor sau ofertanţilor, simultan şi individual, prin mijloace electronice, deciziile adoptate în ceea ce priveşte rezultatul procedurii, cât mai curând posibil, după una dintre următoarele etape: (a) etapa de deschidere pentru cazurile menţionate la articolul 168 alineatul (3); (b) luarea unei decizii pe baza criteriilor de excludere şi de selecţie în cazul procedurilor de achiziţii organizate în două etape separate; (c) luarea deciziei de atribuire. Autoritatea contractantă precizează, pentru fiecare caz, motivele pentru care cererea de participare sau oferta nu a fost acceptată, precum şi căile legale de atac disponibile. Atunci când îl informează pe ofertantul declarat câştigător, autoritatea contractantă precizează că decizia comunicată nu constituie un angajament din partea sa. 31.2. Autoritatea contractantă comunică informaţiile prevăzute la articolul 170 alineatul (3) cât mai curând posibil şi, în orice caz, în termen de 15 zile de la primirea unei cereri scrise. În cazul în care atribuie contracte în nume propriu, autoritatea contractantă utilizează mijloace electronice. De asemenea, ofertantul poate să trimită cererea prin mijloace electronice. 31.3. Atunci când autoritatea contractantă comunică prin mijloace electronice, se consideră că informaţiile au fost primite de către candidaţi sau ofertanţi dacă autoritatea contractantă poate demonstra că le-a trimis la adresa electronică menţionată în ofertă sau în cererea de participare. În acest caz, se consideră că informaţiile au fost primite de candidat sau ofertant la data la care au fost expediate de către autoritatea contractantă. CAP. 2 Dispoziţii aplicabile contractelor atribuite de instituţiile Uniunii în nume propriu 32. Organismul central de achiziţie 32.1. Un organism central de achiziţie poate acţiona: (a) ca angrosist, prin activităţi de cumpărare, depozitare şi revânzare de produse şi servicii către alte autorităţi contractante; (b) ca intermediar, prin atribuirea de contracte-cadru sau operarea de sisteme dinamice de achiziţii pe care le pot utiliza alte autorităţi contractante, astfel cum s-a precizat în anunţul iniţial. 32.2. Organismul central de achiziţie efectuează toate procedurile de achiziţie utilizând mijloace electronice de comunicare. 33. Loturi 33.1. Ori de câte ori este adecvat, fezabil din punct de vedere tehnic şi eficient din punctul de vedere al costurilor, contractele se atribuie sub formă de loturi separate în cadrul aceleiaşi proceduri. 33.2. Atunci când obiectul unui contract este subdivizat în mai multe loturi, fiecare făcând obiectul unui contract individual, pentru evaluarea globală în temeiul pragului aplicabil se ia în considerare valoarea totală a tuturor loturilor. Atunci când valoarea totală a tuturor loturilor este egală sau mai mare decât pragurile menţionate la articolul 175 alineatul (1), fiecărui lot i se aplică articolul 163 alineatul (1) şi articolele 164 şi 165. 33.3. În cazul în care un contract trebuie atribuit sub formă de loturi separate, ofertele sunt evaluate separat pentru fiecare lot. Dacă mai multe loturi sunt atribuite aceluiaşi ofertant, se poate semna un contract unic pentru toate aceste loturi. 34. Modalităţile de estimare a valorii unui contract 34.1. Autoritatea contractantă estimează valoarea unui contract pe baza cuantumului total de plată care include orice formă de opţiuni şi orice reînnoire. Această estimare se face cel târziu în momentul în care autoritatea contractantă lansează procedura de achiziţii. 34.2. În cazul contractelor-cadru şi al sistemelor dinamice de achiziţii, valoarea care trebuie luată în calcul este valoarea maximă a tuturor contractelor avute în vedere pentru întreaga durată a contractului-cadru sau a sistemului dinamic de achiziţii. În cazul parteneriatelor pentru inovare, valoarea care trebuie luată în calcul este valoarea maximă estimată a activităţilor de cercetare şi dezvoltare care urmează să aibă loc pe durata tuturor etapelor parteneriatului avut în vedere, precum şi a lucrărilor, produselor sau serviciilor care urmează să fie achiziţionate la sfârşitul parteneriatului avut în vedere. În cazul în care prevede plăţi pentru candidaţi sau ofertanţi, autoritatea contractantă ţine seama de acestea la calcularea valorii estimate a contractului. 34.3. Pentru contractele de achiziţii de servicii se iau în considerare următoarele elemente: (a) în cazul serviciilor de asigurare, prima care trebuie plătită şi alte tipuri de remuneraţie; (b) în cazul serviciilor bancare sau financiare, onorariile, comisioanele, dobânda şi alte tipuri de remuneraţie; (c) în cazul contractelor de proiectare, onorariile, comisioanele care trebuie plătite şi alte forme de remuneraţie. 34.4. În cazul contractelor de achiziţii de servicii care nu precizează un preţ total sau al contractelor de achiziţii de produse care au ca obiect leasingul, închirierea în numele unui terţ, închirierea sau cumpărarea de produse în rate, baza de calcul pentru valoarea estimată a contractului este: (a) în cazul contractelor cu durată determinată: (i) dacă durata acestora este de maximum 48 de luni în cazul serviciilor sau de maximum 12 luni în cazul produselor, valoarea totală a contractului pe durata acestora; (ii) dacă durata acestora este de peste 12 luni în cazul produselor, valoarea totală, inclusiv valoarea reziduală estimată; (b) în cazul contractelor cu durată nedeterminată sau, în cazul serviciilor, cu o durată de peste 48 de luni, valoarea lunară înmulţită cu 48. 34.5. În cazul contractelor de achiziţii de servicii sau de produse care sunt atribuite periodic sau care urmează să fie reînnoite într-o perioadă determinată, calculul valorii estimate a contractului se bazează pe una dintre următoarele valori: (a) valoarea totală reală a contractelor succesive de acelaşi tip atribuite în cursul celor 12 luni precedente sau în exerciţiul financiar precedent, ajustată, dacă este posibil, pentru a se ţine seama de modificările de cantitate sau de valoare care pot apărea în cursul celor 12 luni ulterioare contractului iniţial; (b) valoarea totală estimată a contractelor succesive de acelaşi tip care urmează să fie atribuite în cursul exerciţiului financiar. 34.6. În cazul contractelor de achiziţii de lucrări, se ţine seama nu numai de valoarea lucrărilor, ci şi de valoarea totală estimată a produselor şi serviciilor necesare pentru executarea lucrărilor pe care autoritatea contractantă le pune la dispoziţia contractantului. 34.7. În cazul contractelor de concesiune, valoarea este cifra totală de afaceri estimată a concesionarului generată pe durata contractului. Valoarea se calculează utilizându-se o metodă obiectivă specificată în documentele achiziţiei, ţinând seama în special de: (a) veniturile din achitarea onorariilor şi a amenzilor de către utilizatorii lucrărilor sau serviciilor, altele decât cele colectate în numele autorităţii contractante; (b) valoarea granturilor sau a oricăror altor avantaje financiare primite de la terţi pentru executarea concesiunii; (c) venitul obţinut din vânzarea oricăror active care fac parte din concesiune; (d) valoarea tuturor produselor şi serviciilor pe care autoritatea contractantă le pune la dispoziţia concesionarului, cu condiţia ca acestea să fie necesare pentru executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor; (e) plăţile către candidaţi sau ofertanţi. 35. Perioada de aşteptare dinaintea semnării contractului 35.1. Această perioadă începe de la una dintre datele următoare: (a) ziua următoare datei notificărilor simultane către ofertanţii declaraţi câştigători şi cei declaraţi necâştigători prin mijloace electronice; (b) în cazul în care contractul sau contractul-cadru este atribuit în conformitate cu punctul 11.1 al doilea paragraf litera (b), ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunţului de atribuire menţionat la punctul 2.4. Dacă este necesar, autoritatea contractantă poate suspenda semnarea contractului în scopul efectuării unei analize suplimentare, în cazul în care acest lucru este justificat de solicitările sau observaţiile formulate de candidaţii sau ofertanţii necâştigători sau lezaţi sau de orice altă informaţie relevantă primită în perioada stabilită la articolul 175 alineatul (3). În caz de suspendare, toţi candidaţii sau ofertanţii sunt informaţi în termen de trei zile lucrătoare de la data deciziei de suspendare. În cazul în care contractul sau contractul-cadru nu poate fi semnat de ofertantul câştigător avut în vedere, autoritatea contractantă îl poate atribui ofertantului clasat pe locul doi. 35.2. Termenul stabilit la punctul 35.1 nu se aplică în următoarele cazuri: (a) în cazul procedurilor deschise în cadrul cărora s-a depus o singură ofertă; (b) în cazul contractelor specifice atribuite în temeiul unui contract-cadru; (c) în cazul sistemelor dinamice de achiziţii; (d) în cazul procedurii de negociere fără publicare prealabilă menţionate la punctul 11, cu excepţia contractelor atribuite în conformitate cu punctul 11.1 al doilea paragraf litera (b). CAP. 3 Achiziţii în domeniul acţiunilor externe 36. Dispoziţii speciale privind pragurile şi modalităţile de atribuire a contractelor în domeniul acţiunilor externe Punctul 2, cu excepţia punctului 2.5, punctele 3, 4 şi 6, punctul 12.1 litera (a) şi literele (c)-(f), punctul 12.4, punctul 13.3, punctele 14 şi 15, punctele 17.3-17.7, punctele 20.4 şi 23.3, punctul 24, punctele 25.2 şi 25.3, punctele 26, 28 şi 29, cu excepţia punctului 29.3, nu se aplică în cazul contractelor de achiziţii publice încheiate de autorităţile contractante menţionate la articolul 178 alineatul (2) sau în numele acestora. Punctele 32, 33 şi 34 nu se aplică în cazul achiziţiilor în domeniul acţiunilor externe. Punctul 35 se aplică achiziţiilor în domeniul acţiunilor externe. În scopul celui de al doilea paragraf de la punctul 35.1, durata perioadei de aşteptare este cea stabilită la articolul 178 alineatul (1). Aplicarea dispoziţiilor privind achiziţiile din prezentul capitol, inclusiv privind controalele corespunzătoare care trebuie efectuate de ordonatorul de credite competent atunci când Comisia nu este autoritatea contractantă, face obiectul unei decizii a Comisiei. 37. Publicitatea 37.1. Dacă este cazul, anunţul de intenţie pentru procedurile de ofertare în conformitate cu procedura restrânsă sau cu procedura deschisă, astfel cum se menţionează la punctul 38.1 literele (a) şi (b), se transmite Oficiului pentru Publicaţii prin mijloace electronice cât mai curând posibil. 37.2. Anunţul de atribuire se trimite după semnarea contractului, cu excepţia cazurilor în care, dacă este încă necesar, contractul a fost declarat secret sau executarea contractului trebuie să fie însoţită de măsuri speciale de securitate sau atunci când acest lucru este necesar pentru protecţia intereselor esenţiale ale Uniunii sau la cererea ţării beneficiare şi atunci când publicarea anunţului de acordare este considerată a fi inadecvată. 38. Praguri şi proceduri 38.1. Procedurile de achiziţii în domeniul acţiunilor externe sunt următoarele: (a) procedura restrânsă prevăzută la articolul 164 alineatul (1) litera (b); (b) procedura deschisă prevăzută la articolul 164 alineatul (1) litera (a); (c) procedura deschisă locală; (d) procedura simplificată. 38.2. În funcţie de praguri, se utilizează următoarele proceduri de achiziţii: (a) procedura deschisă sau restrânsă se poate utiliza pentru: (i) contracte de achiziţii de servicii şi produse şi contracte de concesiune de servicii cu o valoare de cel puţin 300 000 EUR; (ii) contracte de lucrări şi contracte de concesionare de lucrări cu o valoare de cel puţin 5 000 000 EUR; (b) procedura deschisă locală poate fi utilizată pentru: (i) contracte de achiziţii de produse cu o valoare de cel puţin 100 000 EUR, dar mai mică de 300 000 EUR; (ii) contracte de lucrări şi contracte de concesionare de lucrări cu o valoare de cel puţin 300 000 EUR, dar mai mică de 5 000 000 EUR; (c) procedura simplificată se poate utiliza pentru: (i) contracte de achiziţii de servicii, contracte de concesionare de servicii, contracte de lucrări şi contracte de concesionare de lucrări cu o valoare mai mică de 300 000 EUR; (ii) contracte de achiziţii de produse cu o valoare mai mică de 100 000 EUR; (d) contractele cu o valoare de cel mult 20 000 EUR se pot atribui pe baza unei singure oferte; (e) plăţile pentru cheltuieli cu un cuantum de cel mult 2 500 EUR se pot realiza pe baza unei simple facturi, fără acceptarea prealabilă a unei oferte. 38.3. În cadrul procedurii restrânse menţionate la punctul 38.1 litera (a), anunţul de participare precizează numărul de candidaţi care urmează să fie invitaţi să depună oferte. Pentru contractele de achiziţii de servicii sunt invitaţi cel puţin patru candidaţi. Numărul candidaţilor cărora li se permite să depună oferte trebuie să fie suficient pentru a asigura o concurenţă reală. Lista candidaţilor selectaţi se publică pe site-ul Comisiei. În cazul în care numărul candidaţilor care îndeplinesc criteriile de selecţie sau nivelurile minime de capacitate este inferior numărului minim, autoritatea contractantă îi poate invita să depună o ofertă numai pe acei candidaţi care îndeplinesc criteriile de depunere a unei oferte. 38.4. În cadrul procedurii deschise locale menţionate la punctul 38.1 litera (c), anunţul de participare se publică cel puţin în monitorul oficial al statului beneficiar sau într-o publicaţie echivalentă pentru invitaţiile de participare la procedurile de ofertare locale. 38.5. În cadrul procedurii competitive cu negociere menţionate la punctul 38.1 litera (d), autoritatea contractantă întocmeşte o listă cu minimum trei ofertanţi la alegere, fără publicarea unui anunţ. Ofertanţii pentru procedura competitivă cu negociere pot fi aleşi dintre cei înscrişi pe o listă de vânzători, astfel cum se prevede la punctul 13.1 litera (b), care a beneficiat de publicitate printr-o cerere de exprimare a interesului. În cazul în care, în urma consultării ofertanţilor, autoritatea contractantă primeşte o singură ofertă valabilă din punct de vedere administrativ şi tehnic, contractul poate fi atribuit cu condiţia îndeplinirii criteriilor de atribuire. 38.6. Pentru serviciile juridice care nu intră sub incidenţa punctului 11.1 al doilea paragraf litera (h), autorităţile contractante pot recurge la procedura simplificată, indiferent de valoarea estimată a contractului. 39. Utilizarea procedurii de negociere pentru contractele de achiziţii de servicii, de produse şi de lucrări 39.1. Autorităţile contractante pot utiliza procedura de negociere pe baza unei singure oferte în următoarele cazuri: (a) atunci când serviciile sunt încredinţate unor organisme din sectorul public sau unor instituţii ori asociaţii nonprofit şi privesc activităţi de natură instituţională sau sunt destinate să acorde asistenţă populaţiilor în domeniul social; (b) atunci când procedura de licitaţie a eşuat, adică dacă nu s-a primit nicio ofertă adecvată din punct de vedere calitativ şi/sau financiar, caz în care, după anularea procedurii de ofertare, autoritatea contractantă poate negocia cu unul sau mai mulţi ofertanţi aleşi de ea dintre cei care au participat la procedura de ofertare, cu condiţia ca documentele achiziţiei să nu fie modificate substanţial; (c) atunci când trebuie încheiat un nou contract în urma rezilierii anticipate a unui contract existent. 39.2. În sensul punctului 11.1 al doilea paragraf litera (c), se consideră că operaţiunile desfăşurate în crize corespund testului de extremă urgenţă. Ordonatorul de credite delegat, dacă este cazul în colaborare cu ceilalţi ordonatori de credite delegaţi implicaţi, constată existenţa unei situaţii de extremă urgenţă şi îşi revizuieşte periodic decizia, ţinând cont de principiul bunei gestiuni financiare. 39.3. Activităţile de natură instituţională menţionate la punctul 39.1 litera (a) includ servicii direct legate de misiunea statutară a organismelor din sectorul public. 40. Caietul de sarcini Prin derogare de la punctul 16.3, pentru toate procedurile care implică o cerere de participare, caietul de sarcini poate fi împărţit în funcţie de cele două etape ale procedurii, iar prima etapă poate conţine doar informaţiile menţionate la punctul 16.3 literele (a) şi (f). 41. Termenele pentru proceduri 41.1. Pentru contractele de achiziţii de servicii, intervalul minim dintre ziua următoare datei de expediere a scrisorii de invitaţie de participare la procedura de ofertare şi data-limită de primire a ofertelor este de 50 de zile. Cu toate acestea, în cazuri urgente se pot autoriza alte termene. 41.2. Ofertanţii pot adresa întrebări în scris înainte de data-limită pentru primirea ofertelor. Autoritatea contractantă transmite răspunsurile la întrebări înainte de data-limită pentru primirea ofertelor. 41.3. În procedurile restrânse, termenul pentru primirea cererilor de participare este de cel puţin 30 de zile din ziua următoare datei la care s-a publicat anunţul de participare. Perioada dintre ziua următoare datei la care se expediază scrisoarea de invitaţie şi data-limită de primire a ofertelor este de cel puţin 50 de zile. Cu toate acestea, în anumite cazuri excepţionale, se pot autoriza şi alte termene. 41.4. În procedurile deschise, termenele pentru primirea ofertelor, calculate din ziua următoare datei la care se transmite anunţul de participare, sunt de cel puţin: (a) 90 de zile pentru contractele de achiziţii de lucrări; (b) 60 de zile pentru contractele de achiziţii de produse. Cu toate acestea, în anumite cazuri excepţionale, se pot autoriza şi alte termene. 41.5. În procedurile deschise locale, termenele pentru primirea ofertelor, calculate de la data publicării anunţului de participare, sunt de cel puţin: (a) 60 de zile pentru contractele de achiziţii de lucrări; (b) 30 de zile pentru contractele de achiziţii de produse. Cu toate acestea, în anumite cazuri excepţionale, se pot autoriza şi alte termene. 41.6. Pentru procedurile simplificate menţionate la punctul 38.1 litera (d), candidaţii au la dispoziţie cel puţin 30 de zile de la data expedierii scrisorii de invitaţie de participare la procedura de ofertare pentru a-şi prezenta ofertele. ______ (1) Directiva 77/249/CEE a Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a exercitării efective a libertăţii de a presta servicii de către avocaţi (JO L 78, 26.3.1977, p. 17). (2) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349). (3) Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directivă-cadru) (JO L 108, 24.4.2002, p. 33). (4) Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziţii stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (JO L 95, 15.4.2010, p. 1). (5) Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30). (6) Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizaţiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 761/2001 şi a Deciziilor 2001/681/CE şi 2006/193/CE ale Comisiei (JO L 342, 22.12.2009, p. 1). ______ ANEXA II Tabel de corespondenţă
┌────────────┬─────────────────────────┐
│Regulamentul│ │
│(EU, │Prezentul regulament │
│Euratom) nr.│ │
│966/2012 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 1 │ │
│alineatul │Articolul 1 │
│(1) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 1 │ │
│alineatul │Articolul 68 │
│(2) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 2 │Articolul 2 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 3 │Articolul 3 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 4 │Articolul 4 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 5 │Articolul 5 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 6 │Articolul 6 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 7 │Articolul 7 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 8 │Articolul 8 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 9 │Articolul 9 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 10│eliminat │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 11│Articolul 10 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 12│Articolul 11 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 13│Articolul 12 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 14│Articolul 12 alineatul │
│ │(3) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 15│Articolul 14 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 16│Articolul 16 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 17│Articolul 17 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 18│Articolul 18 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 19│Articolul 19 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 20│Articolul 20 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 21│Articolul 21 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 22│Articolul 25 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 23│Articolul 27 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 24│Articolul 28 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 25│Articolul 29 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 26│Articolul 30 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 27│Articolul 31 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 28│Articolul 28 alineatul │
│ │(2) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 29│Articolul 32 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 30│Articolul 33 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 31│Articolul 35 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 32│Articolul 36 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 33│Articolul 35 alineatul │
│ │(4) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 34│Articolul 37 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 35│Articolul 38 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 36│Articolul 39 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 37│Articolul 40 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 38│Articolul 41 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 39│Articolul 42 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 40│Articolul 43 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 41│Articolul 44 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 42│Articolul 45 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 43│Articolul 46 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 44│Articolul 47 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 45│Articolul 48 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 46│Articolul 49 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 47│Articolul 50 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 48│Articolul 51 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 49│Articolul 52 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 50│Articolul 53 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 51│Articolul 54 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 52│Articolul 55 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 53│Articolul 56 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 54│Articolul 58 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 55│Articolul 59 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 56│Articolul 60 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 57│Articolul 61 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 58│Articolul 62 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 59│Articolul 63 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 60│Articolul 154 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 61│Articolul 154 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 62│Articolul 69 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 63│Articolul 62 alineatul │
│ │(3) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 64│Articolul 72 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 65│Articolul 73 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 66│Articolul 74 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 67│Articolul 76 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 68│Articolul 77 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 69│Articolul 79 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 70│Articolul 88 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 71│Articolul 90 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 72│Articolul 91 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 73│Articolul 92 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 74│Articolul 94 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 75│Articolul 95 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 76│Articolul 96 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 77│Articolul 97 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 78│Articolul 98 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 79│Articolul 100 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 80│Articolul 101 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 81│Articolul 105 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 82│Articolul 106 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 83│Articolul 107 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 84│Articolul 111 alineatul │
│alineatul │(1) │
│(1) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 84│Articolul 110 alineatul │
│alineatul │(1) │
│(2) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 84│ │
│alineatul │Articolul 110 alineatul │
│(3) primul │(2) │
│paragraf │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 84│ │
│alineatul │Articolul 110 alineatul │
│(3) al │(3) litera (e) │
│doilea │ │
│paragraf │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 85│ │
│alineatul │Articolul 2 punctul 8. │
│(1) primul │ │
│paragraf │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 85│ │
│alineatul │ │
│(1) al │Articolul 2 punctul 37 │
│doilea │ │
│paragraf │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 85│ │
│alineatul │Articolul 111 alineatul │
│(1) al │(2) │
│treilea │ │
│paragraf │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 85│ │
│alineatul │- │
│(2) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 85│Articolul 112 alineatul │
│alineatul │(1) │
│(3) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 85│Articolul 112 alineatul │
│alineatul │(2) │
│(4) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 86│ │
│alineatele │Articolul 111 alineatul │
│(1), (2) şi │(2) │
│(3) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 86│ │
│alineatul │Articolul 114 alineatul │
│(4) primul │(2) primul paragraf │
│paragraf │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 86│ │
│alineatul │Articolul 114 alineatul │
│(4) al │(1) │
│doilea │ │
│paragraf │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 86│ │
│alineatul │Articolul 111 alineatul │
│(4) al │(1) al doilea paragraf │
│treilea │ │
│paragraf │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 86│ │
│alineatul │Articolul 112 alineatul │
│(4) al │(5) │
│patrulea │ │
│paragraf │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 86│ │
│alineatul │Articolul 114 alineatul │
│(5) primul │(4) │
│paragraf │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 86│ │
│alineatul │Articolul 114 alineatul │
│(5) al │(5) │
│doilea │ │
│paragraf │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 86│ │
│alineatul │Articolul 114 alineatul │
│(5) al │(6) │
│treilea │ │
│paragraf │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 87│Articolul 111 alineatul │
│alineatul │(1) │
│(1) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 88│Articolul 111 alineatul │
│ │(3) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 89│Articolul 111 alineatul │
│alineatul │(5) │
│(1) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 89│ │
│alineatul │- │
│(2) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 90│Articolul 115 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 91│Articolul 115 alineatul │
│ │(1) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 92│Articolul 116 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 93│Articolul 146 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 94│Articolul 146 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 95│Articolul 147 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 96│Articolul 151 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 97│Articolul 133 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 98│Articolul 117 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul 99│Articolul 118 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 120 │
│100 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolele 2 şi 162 │
│101 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 160 │
│102 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 163 │
│103 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 164 │
│104 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 165 │
│104a │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 166 │
│105 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 135 │
│105a │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolele 136–140 │
│106 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 141 │
│107 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolele 142 şi 143 │
│108 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 167 │
│110 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 168 │
│111 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 169 │
│112 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 170 │
│113 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 171 │
│114 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 172 │
│114a │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 173 │
│115 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 131 │
│116 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 174 │
│117 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 175 │
│118 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 176 │
│119 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 177 │
│120 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 180 │
│121 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 187 │
│122 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 125 │
│123 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 181 │
│124 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolele 190, 191 şi │
│125 │193 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 186 │
│126 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 190 │
│127 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 189 │
│128 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 191 │
│129 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 193 │
│130 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 196 │
│131 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 198 │
│132 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 200 │
│133 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolele 152 şi 153 │
│134 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│135 │ │
│alineatele │Articolul 202 │
│(1), (5), │ │
│(6) şi (7) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│135 │ │
│alineatele │Articolul 131 │
│(2), (3) şi │ │
│(4) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│135 │- │
│alineatele │ │
│(8) şi (9) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 132 │
│136 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolele 204 şi 205 │
│137 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 206 │
│138 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 208 │
│139 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 209 │
│140 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 241 │
│141 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 249 │
│142 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 80 │
│143 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 80 │
│144 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 243 │
│145 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 244 │
│146 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 245 │
│147 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 246 │
│148 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 250 │
│149 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 248 │
│150 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 82 alineatele │
│151 │(7), (8) şi (9) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │- │
│152 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 84 │
│153 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 84 │
│154 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 243 alineatul │
│155 │(3) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 80 alineatul │
│156 │(3) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 87 │
│157 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 254 │
│158 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 255 │
│159 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 256 │
│160 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 257 │
│161 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 258 │
│162 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 259 │
│163 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 260 │
│164 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 261 │
│165 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 262 │
│166 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 263 │
│167 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │- │
│168 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│169 │- │
│alineatul │ │
│(1) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│169 │Articolul 12 alineatul │
│alineatul │(1) │
│(2) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│169 │Articolul 12 alineatul │
│alineatul │(2) litera (d) │
│(3) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│170 │- │
│alineatul │ │
│(1) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│170 │Articolul 116 alineatul │
│alineatul │(1) │
│(2) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│170 │Articolul 11 alineatul │
│alineatul │(2) │
│(3) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│171 │Articolul 116 alineatul │
│alineatul │(4) │
│(1) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│171 │Articolul 116 alineatul │
│alineatul │(2) │
│(2) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│171 │Articolul 116 alineatul │
│alineatul │(5) │
│(3) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 10 alineatul │
│172 │(5) litera (a) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│173 │Articolul 30 alineatul │
│alineatul │(1) al treilea paragraf │
│(1) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│173 │Articolul 31 alineatul │
│alineatul │(5) │
│(2) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │- │
│174 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │- │
│175 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │- │
│176 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│177 │ │
│alineatele │- │
│(1), (2) şi │ │
│(3) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│177 │Articolul 12 alineatul │
│alineatul │(4) litera (b) │
│(4) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│177 │Articolul 10 alineatul │
│alineatul │(5) litera (b) │
│(5) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│178 │Articolul 14 alineatul │
│alineatul │(2) │
│(1) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│178 │Articolul 15 alineatul │
│alineatul │(1) │
│(2) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│178 │Articolul 15 alineatul │
│alineatul │(2) │
│(3) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │- │
│178a │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│179 │Articolul 30 alineatul │
│alineatul │(1) litera (f) │
│(1) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│179 │Articolul 31 alineatul │
│alineatele │(2) │
│(2) şi (3) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │- │
│180 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│181 │- │
│alineatul │ │
│(1) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│181 │Articolul 21 alineatul │
│alineatul │(2) litera (b) │
│(2) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│181 │Articolul 30 alineatul │
│alineatul │(1) litera (e) │
│(3) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│181 │Articolul 237 alineatul │
│alineatul │(5) │
│(4) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 15 alineatul │
│182 │(3) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│183 │Articolul 160 alineatul │
│alineatul │(4) │
│(1) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 12 alineatul │
│183 │(4) litera (c) şi │
│alineatul │articolul 21 alineatul │
│(2) │(2) litera (g) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│183 │- │
│alineatul │ │
│(3) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Articolul 145, articolul │
│Articolul │152 alineatul (1) al │
│183 │doilea paragraf, │
│alineatul │articolul 167 alineatul │
│(4) │(2) şi articolul 176 │
│ │alineatul (2) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│183 │Articolul 160 alineatul │
│alineatul │(5) │
│(5) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│183 │Articolul 30 alineatul │
│alineatul │(1) litera (d) │
│(6) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolele │- │
│184 şi 185 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 236 │
│186 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolele 234 şi 235 │
│187 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │- │
│188 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│189 │- │
│alineatele │ │
│(1) şi (4) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │ │
│189 │Articolul 114 alineatele │
│alineatele │(2) şi (3) │
│(2) şi (3) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 178 │
│190 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 179 │
│191 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 190 alineatul │
│192 │(3) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │- │
│193 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 129 │
│194 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 64 │
│195 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 65 │
│196 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 65 alineatul │
│197 │(2) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 67 │
│198 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 66 alineatul │
│199 │(2) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 66 alineatul │
│200 │(3) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 264 │
│201 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 11 alineatul │
│202 │(2) şi articolul 265 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolele 264 şi 266 │
│203 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 237 │
│204 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 221 │
│204a │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 222 │
│204b │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 223 │
│204c │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 224 │
│204d │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 225 │
│204e │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 225 │
│204f │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 226 │
│204g │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 226 │
│204h │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 226 │
│204i │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 227 │
│204j │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 228 │
│204k │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 229 │
│204l │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 230 │
│204m │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 231 │
│204n │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 232 │
│204o │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 233 │
│204p │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 279 │
│205 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 268 │
│206 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │- │
│207 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 70 │
│208 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 71 │
│209 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 269 │
│210 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 280 │
│211 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 281 │
│212 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │- │
│213 │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Articolul │Articolul 282 │
│214 │ │
└────────────┴─────────────────────────┘
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
