Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
REGULAMENT nr. 9 din 3 iulie 2008 privind cunoasterea clientelei in scopul prevenirii spalarii banilor si finantarii terorismului
EMITENT: BANCA NATIONALA A ROMANIEI PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 527 din 14 iulie 2008
Având în vedere prevederile art. 8 lit. a) şi b), ale art. 8^1, art. 17 alin. (1) lit. a) şi ale <>art. 22 alin. (4^1) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale <>art. 1 din Hotãrârea Guvernului nr. 594/2008 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a prevederilor <>Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, precum şi recomandãrile emise de Financial Action Task Force on Money Laundering,
în temeiul prevederilor <>art. II alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 53/2008 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bãncii Naţionale a României,
Banca Naţionalã a României emite prezentul regulament.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezentul regulament se aplicã instituţiilor de credit, persoane juridice române, şi instituţiilor financiare nebancare, persoane juridice române, înscrise în Registrul special ţinut de Banca Naţionalã a României, şi reglementeazã standardele minime pentru elaborarea de cãtre acestea a normelor de cunoaştere a clientelei ca parte esenţialã a administrãrii riscului de spãlare a banilor şi de finanţare a terorismului şi aspecte legate de implementarea acestora.
(2) Prezentul regulament se aplicã în mod corespunzãtor, în scopul prevãzut la alin. (1), şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit, persoane juridice strãine, şi sucursalelor din România ale instituţiilor financiare nebancare, persoane juridice strãine, înscrise în Registrul special ţinut de Banca Naţionalã a României.
(3) În scopul prezentului regulament, entitãţile prevãzute la alin. (1) şi (2) sunt denumite în continuare instituţii.
ART. 2
Termenii şi expresiile utilizate în cuprinsul prezentului regulament au semnificaţia prevãzutã în <>Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi în Regulamentul de aplicare a prevederilor <>Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, aprobat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 594/2008 .
CAP. II
Dispoziţii privind normele de cunoaştere a clientelei
ART. 3
În scopul asigurãrii desfãşurãrii activitãţii în conformitate cu cerinţele <>Legii nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale <>Hotãrârii Guvernului nr. 594/2008 şi ale prezentului regulament, instituţiile trebuie sã adopte norme interne de cunoaştere a clientelei care sã previnã folosirea instituţiei pentru desfãşurarea unor activitãţi ce au ca scop spãlarea banilor sau finanţarea actelor de terorism.
ART. 4
Normele de cunoaştere a clientelei, elaborate de fiecare instituţie, trebuie sã corespundã naturii, volumului, complexitãţii şi întinderii activitãţii acesteia şi sã fie adaptate la gradul de risc asociat categoriilor de clienţi pentru care aceasta presteazã servicii financiar-bancare şi la gradul de risc al produselor/serviciilor oferite.
ART. 5
(1) Instituţiile stabilesc prin normele de cunoaştere a clientelei mecanisme şi mãsuri ce trebuie implementate pentru respectarea <>Legii nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a <>Hotãrârii Guvernului nr. 594/2008 şi a prezentului regulament, astfel încât sã poatã face dovada Bãncii Naţionale a României cã administreazã în mod eficient riscul de spãlare a banilor şi de finanţare a terorismului.
(2) În scopul alin. (1), normele de cunoaştere a clientelei trebuie sã includã cel puţin urmãtoarele elemente:
a) o politicã de acceptare a clienţilor, prin care sã se stabileascã cel puţin categoriile de clientelã pe care instituţia îşi propune sã le atragã, procedurile graduale de acceptare şi nivelul ierarhic de aprobare a acceptãrii clienţilor în funcţie de gradul de risc asociat categoriei în care sunt încadraţi, tipurile de produse şi servicii care pot fi furnizate fiecãrei categorii de clientelã;
b) proceduri de identificare şi de monitorizare permanentã a clienţilor pentru încadrarea acestora în categoria de clientelã corespunzãtoare, respectiv pentru trecerea dintr-o categorie de clientelã în alta;
c) conţinutul mãsurilor-standard, mãsurilor simplificate şi mãsurilor suplimentare de cunoaştere a clientelei pentru fiecare dintre categoriile de clientelã şi de produse ori tranzacţii supuse acestor mãsuri;
d) proceduri de monitorizare permanentã a operaţiunilor derulate de clienţi în scopul detectãrii tranzacţiilor neobişnuite şi tranzacţiilor suspecte;
e) modalitãţi de abordare a tranzacţiilor şi a clienţilor în şi/sau din jurisdicţiile care nu impun aplicarea de proceduri de cunoaştere a clientelei şi de pãstrare a evidenţelor referitoare la aceasta, echivalente cu cele prevãzute în <>Legea nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi în <>Hotãrârea Guvernului nr. 594/2008 , şi în care aplicarea acestora nu este supravegheatã de o manierã echivalentã celei reglementate prin legislaţia precizatã;
f) modalitãţi de întocmire şi pãstrare a evidenţelor corespunzãtoare, precum şi stabilirea accesului la acestea;
g) proceduri şi mãsuri de verificare a modului de implementare a normelor elaborate şi de evaluare a eficienţei acestora, inclusiv prin intermediul auditului extern;
h) standardele pentru angajare şi programe de pregãtire a personalului în domeniul cunoaşterii clientelei;
i) procedurile de raportare internã şi cãtre autoritãţile competente.
ART. 6
(1) Normele de cunoaştere a clientelei trebuie sã fie aprobate la nivelul organelor de conducere ale instituţiei şi supuse revizuirii ori de câte ori este necesar, dar cel puţin anual.
(2) Normele de cunoaştere a clientelei trebuie sã fie cunoscute de întregul personal cu responsabilitãţi în domeniul cunoaşterii clientelei, în scopul prevenirii spãlãrii banilor şi finanţãrii terorismului.
ART. 7
Normele de cunoaştere a clientelei vor fi transmise Bãncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere în termen de 5 zile de la aprobarea acestora, respectiv a modificãrii lor de cãtre organele competente.
CAP. III
Dispoziţii privind mãsurile-standard de cunoaştere a clientelei
ART. 8
(1) Identificarea clienţilor persoane fizice are în vedere obţinerea cel puţin a urmãtoarelor informaţii:
a) numele şi prenumele şi, dupã caz, pseudonimul;
b) data şi locul naşterii;
c) codul numeric personal sau, dacã este cazul, un alt element unic de identificare similar;
d) domiciliul şi, dacã este cazul, reşedinţa;
e) numãrul de telefon, fax, adresa de poştã electronicã, dupã caz;
f) naţionalitatea;
g) ocupaţia şi, dupã caz, numele angajatorului ori natura activitãţii proprii;
h) funcţia publicã importantã deţinutã, dacã este cazul;
i) numele beneficiarului real.
(2) Verificarea identitãţii clientului se realizeazã pe baza documentelor din categoria celor mai greu de falsificat sau de obţinut pe cale ilicitã sub un nume fals, cum sunt documentele de identitate, emise de o autoritate oficialã, care sã includã o fotografie a titularului.
(3) Verificarea informaţiilor prevãzute la alin. (1), care nu se pot proba cu documentele prevãzute la alin. (2), se va realiza prin orice metodã corespunzãtoare, ca de exemplu prin observarea directã a locaţiei la adresa indicatã, prin schimb de corespondenţã şi/sau accesarea numãrului de telefon furnizat de client, prin verificarea informaţiilor furnizate de client cu cele înscrise pe diverse facturi remise la platã clientului, fişe fiscale ori extrase de cont sau prin accesarea informaţiilor publice.
(4) În situaţia în care un client este reprezentat în relaţia cu instituţia de o altã persoanã, care acţioneazã ca împuternicit, curator, tutore sau în orice altã calitate, instituţia trebuie sã obţinã şi sã verifice şi informaţiile şi documentele corespunzãtoare cu privire la identitatea reprezentantului, precum şi, dupã caz, cele referitoare la natura şi limitele împuternicirii.
ART. 9
(1) Identificarea clienţilor entitãţi persoane juridice sau fãrã personalitate juridicã are în vedere obţinerea cel puţin a urmãtoarelor informaţii:
a) denumirea;
b) forma juridicã;
c) sediul social şi, dacã este cazul, sediul unde se situeazã centrul de conducere şi de gestiune a activitãţii statutare;
d) numãrul de telefon, fax, adresa de poştã electronicã, dupã caz;
e) tipul şi natura activitãţii desfãşurate;
f) identitatea persoanelor care, potrivit actelor constitutive şi/sau hotãrârii organelor statutare, sunt învestite cu competenţa de a conduce şi reprezenta entitatea, precum şi puterile acestora de angajare a entitãţii;
g) numele beneficiarului real sau, în situaţia prevãzutã la <>art. 2^2 alin. (2) lit. b) pct. 2 din Legea nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, informaţii despre grupul de persoane care constituie beneficiarul real;
h) identitatea persoanei care acţioneazã în numele clientului, precum şi informaţii pentru a se stabili cã aceasta este autorizatã/împuternicitã în acest sens.
(2) Instituţiile au obligaţia de a verifica existenţa legalã a entitãţii, respectiv dacã aceasta este înregistratã în registrul comerţului sau, dupã caz, într-un alt registru public, precum şi informaţiile şi documentele corespunzãtoare cu privire la identitatea persoanei care acţioneazã în numele clientului şi cele referitoare la natura şi limitele împuternicirii.
(3) Verificarea informaţiilor furnizate de client se va realiza prin orice metodã corespunzãtoare, astfel încât instituţia sã se asigure de veridicitatea acestor informaţii, ca de exemplu prin obţinerea, de la client sau de la un registru public ori din ambele surse, a documentelor care au stat la baza înmatriculãrii ori înregistrãrii acestora şi a unui extras la zi din acel registru, prin obţinerea unei copii a ultimei situaţii financiare auditate, prin consultarea unor surse publice specializate sau cabinete de avocaturã ori societãţi de audit, prin observarea directã a locaţiei la adresa de sediu indicatã, prin schimb de corespondenţã şi/sau accesarea numãrului de telefon furnizat de client, prin obţinerea de referinţe de la o altã instituţie.
(4) În cazul absenţei unei cerinţe de înregistrare, verificarea informaţiilor prevãzute la alin. (1) se va realiza pe baza documentelor de constituire şi, dupã caz, a autorizaţiilor de funcţionare şi/sau a rapoartelor de audit, precum şi prin alte metode de tipul celor prevãzute la alin. (3).
ART. 10
Procedurile de identificare a clientului şi verificarea identitãţii acestuia stabilite potrivit art. 8 şi 9 se aplicã în mod corespunzãtor, în scopul identificãrii beneficiarului real şi pentru verificarea pe bazã de risc a identitãţii acestuia.
CAP. IV
Dispoziţii privind mãsurile suplimentare de cunoaştere a clientelei
ART. 11
În aplicarea dispoziţiilor <>art. 12^1 alin. (2) din Legea nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, instituţiile vor stabili categoria clienţilor şi a tranzacţiilor ce prezintã un grad de risc potenţial mai ridicat, pe baza unor indicatori de risc care pot avea în vedere, dupã caz, volumul activelor sau veniturilor, tipul serviciilor solicitate, tipul activitãţii desfãşurate de client, circumstanţele economice, reputaţia ţãrii de origine, plauzibilitatea explicaţiilor oferite de client, niveluri valorice prestabilite pe categorii de tranzacţii.
ART. 12
Instituţiile vor acorda atenţie sporitã în cazul clienţilor şi tranzacţiilor în şi/sau din jurisdicţiile care nu impun aplicarea de proceduri de cunoaştere a clientelei şi de pãstrare a evidenţelor referitoare la aceasta, echivalente cu cele prevãzute în <>Legea nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în <>Hotãrârea Guvernului nr. 594/2008 şi în prezentul regulament, şi în care aplicarea acestora nu este supravegheatã de o manierã echivalentã celei reglementate prin legislaţia precizatã.
ART. 13
Instituţiile de credit care oferã servicii bancare personalizate, denumite în practica internaţionalã private banking, trebuie sã manifeste o vigilenţã sporitã faţã de categoria de clientelã cãreia îi sunt oferite astfel de servicii.
ART. 14
În cazul conturilor nenominative pentru care, în vederea asigurãrii unui grad sporit de confidenţialitate, identitatea clientului, cunoscutã de instituţia de credit, este înlocuitã în documentaţia subsecventã printr-un cod numeric sau de altã naturã, documentaţia referitoare la identitatea clientului trebuie sã fie disponibilã ofiţerului de conformitate şi persoanelor desemnate în conformitate cu prevederile <>art. 14 din Legea nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi autoritãţii de supraveghere.
ART. 15
În categoria relaţiilor cu persoane care nu sunt prezente fizic la efectuarea operaţiunilor sunt incluse relaţiile începute prin corespondenţã sau prin intermediul mijloacelor de telecomunicaţii - telefon, poşta electronicã, internet, precum şi orice alte relaţii iniţiate prin intermediul tehnologiilor ce permit accesarea serviciilor în afara sediilor instituţiilor.
ART. 16
Pentru clienţii şi tranzacţiile cu un risc potenţial mai ridicat stabilite conform art. 11-14, în plus faţã de mãsurilestandard de cunoaştere a clientelei, instituţiile vor stabili mãsuri suplimentare de cunoaştere a clientelei, care pot include:
a) aprobarea la un nivel ierarhic superior a începerii sau continuãrii relaţiei de afaceri cu astfel de clienţi şi/sau pentru realizarea acestor tranzacţii;
b) solicitarea ca prima tranzacţie sã se realizeze prin intermediul unui cont deschis la o instituţie de credit supusã unor cerinţe de prevenire şi combatere a spãlãrii banilor şi finanţãrii terorismului, echivalente standardelor prevãzute în <>Legea nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi în <>Hotãrârea Guvernului nr. 594/2008 ;
c) supravegherea sporitã, permanentã a relaţiei de afaceri;
d) adoptarea de mãsuri corespunzãtoare pentru a stabili/verifica sursa fondurilor;
e) implementarea de sisteme informatice adecvate de gestiune a informaţiei, care sã permitã furnizarea în timp util de informaţii necesare pentru identificarea, analizarea şi monitorizarea efectivã a acestor tranzacţii. Sistemele informatice implementate trebuie sã evidenţieze cel puţin lipsa sau insuficienţa documentaţiei corespunzãtoare la începerea relaţiei de afaceri, tranzacţiile neobişnuite derulate prin contul clientului şi situaţia agregatã a tuturor operaţiunilor clientului cu instituţia;
f) necesitatea ca persoanele însãrcinate cu coordonarea activitãţii de vânzare şi administrare a serviciilor pentru clienţii respectivi sã aibã cunoştinţã de circumstanţele personale ale acestora şi sã acorde atenţie sporitã informaţiilor provenite de la terţe pãrţi în legãturã cu aceste persoane;
g) aprobarea la un nivel ierarhic superior a tranzacţiilor ce depãşesc un anumit nivel valoric prestabilit.
CAP. V
Dispoziţii privind mãsurile simplificate de cunoaştere a clientelei
ART. 17
(1) Mãsurile simplificate de cunoaştere a clientelei sunt stabilite de instituţii pe bazã de risc, astfel încât sã le permitã acestora respectarea tuturor prevederilor <>Legii nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale <>Hotãrârii Guvernului nr. 594/2008 şi ale prezentului regulament.
(2) Mãsurile simplificate de cunoaştere a clientelei trebuie sã includã obţinerea de suficiente informaţii despre clienţi, care sã asigure instituţiei legitimitatea încadrãrii clienţilor în categoria de clientelã cu grad scãzut de risc de spãlare a banilor şi finanţare a terorismului conform legislaţiei, monitorizarea operaţiunilor acestora pentru detectarea tranzacţiilor suspecte şi stabilirea unei proceduri care sã permitã actualizarea şi adecvarea informaţiilor deţinute despre clienţi astfel încât instituţia sã se asigure cã aceştia se menţin în respectiva categorie de clientelã.
CAP. VI
Dispoziţii procedurale
ART. 18
(1) Pentru toate tranzacţiile, indiferent de încadrarea în categoriile de risc, instituţiile trebuie sã aibã în funcţiune sisteme de detectare a tranzacţiilor suspecte şi a tranzacţiilor neobişnuite din punctul de vedere al complexitãţii sau al încadrãrii în tiparele uzuale, inclusiv în ceea ce priveşte volumul ori frecvenţa acestora.
(2) Sistemele de detectare prevãzute la alin. (1) pot fi concepute prin stabilirea unor parametri şi tipologii în interiorul cãrora se situeazã tranzacţiile obişnuite derulate, cum ar fi: limite valorice pe categorie de client, produs sau tranzacţie, categorii de tranzacţii derulate în relaţia cu diferitele categorii de clientelã şi, în cazul persoanelor juridice şi al altor entitãţi, domeniul de activitate.
ART. 19
Instituţiile vor evalua noile produse şi servicii din perspectiva gradului de risc de spãlare a banilor şi finanţare a terorismului asociat acestora.
ART. 20
În cazul clienţilor existenţi care trec într-o categorie de clientelã cu un risc potenţial mai ridicat, pentru continuarea relaţiei de afaceri este necesarã aplicarea tuturor mãsurilor de cunoaştere a clientelei stabilite de instituţie pentru categoria de clienţi în care urmeazã sã fie încadraţi.
ART. 21
Instituţiile furnizeazã Bãncii Naţionale a României, la cerere, rapoarte cu privire la clienţi şi operaţiunile efectuate pentru aceştia, inclusiv orice analizã pe care instituţiile au fãcut-o pentru detectarea tranzacţiilor neobişnuite sau suspecte ori pentru a determina gradul de risc asociat unei tranzacţii sau unui client.
ART. 22
(1) În aplicarea dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, instituţiile au obligaţia de a pãstra cel puţin copii ale documentelor de identitate ale clienţilor persoane fizice şi copii ale documentelor de constituire în cazul clienţilor persoane juridice ori entitãţi fãrã personalitate juridicã, ca de exemplu actul constitutiv şi certificatul de înmatriculare ori înregistrare.
(2) Instituţiile au obligaţia ca, la solicitarea expresã a Bãncii Naţionale a României sau a altor autoritãţi conform legii, sã pãstreze, într-o formã corespunzãtoare pentru a putea fi folosite ca mijloace de probã în justiţie, datele de identificare a clientului, evidenţele secundare sau operative şi înregistrãrile tuturor operaţiunilor financiare ce decurg din derularea unei relaţii de afaceri, pentru o perioadã mai mare de 5 ani de la încheierea relaţiei de afaceri cu clientul. Solicitarea autoritãţii va indica în mod clar tranzacţiile şi/sau clienţii, precum şi perioada suplimentarã pentru care instituţiile au obligaţia de a pãstra informaţiile şi documentele necesare.
ART. 23
Instituţiile trebuie sã asigure accesul personalului cu responsabilitãţi în domeniul cunoaşterii clientelei în scopul prevenirii spãlãrii banilor şi finanţãrii terorismului, inclusiv a persoanelor desemnate potrivit <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi al auditorului extern, al Bãncii Naţionale a României şi al altor autoritãţi conform legii, la toate evidenţele şi documentele cu privire la clienţi şi operaţiunile efectuate pentru aceştia, inclusiv orice analizã pe care instituţia a realizat-o pentru detectarea tranzacţiilor neobişnuite sau suspecte ori pentru a determina gradul de risc asociat unei tranzacţii sau client, prin punerea la dispoziţia acestora în cel mai scurt timp a documentelor/informaţiilor.
ART. 24
(1) Instituţiile trebuie sã impunã standarde ridicate la angajarea personalului, inclusiv referitoare la reputaţie şi onorabilitate, şi sã verifice informaţiile puse la dispoziţie de candidaţi.
(2) Instituţiile trebuie sã asigure pregãtirea continuã a personalului, astfel încât persoanele cu responsabilitãţi în domeniul cunoaşterii clientelei în scopul prevenirii spãlãrii banilor şi finanţãrii terorismului sã fie pregãtite în mod adecvat. Programul de pregãtire va cuprinde informaţii legate de cerinţele legislaţiei în acest domeniu, precum şi de aspectele practice distinctive, în special pentru a permite personalului recunoaşterea tranzacţiilor suspecte de a fi în legãturã cu operaţiuni de spãlare a banilor şi finanţare a terorismului, precum şi întreprinderea de mãsuri adecvate. Personalul va fi instruit şi verificat periodic pentru a se asigura faptul cã acesta cunoaşte responsabilitãţile care îi revin şi pentru a fi informat în legãturã cu noutãţile în domeniu.
CAP. VII
Mãsuri de supraveghere şi sancţiuni
ART. 25
În scopul înlãturãrii deficienţelor constatate şi a cauzelor acestora, Banca Naţionalã a României poate dispune urmãtoarele mãsuri:
a) solicitarea modificãrii normelor de cunoaştere a clientelei, prevãzute la cap. II;
b) impunerea obligaţiei de aplicare a mãsurilor-standard de cunoaştere a clientelei pentru produse, operaţiuni şi/sau clienţi în cazul cãrora normele interne ale instituţiei în cauzã stabilesc aplicarea de mãsuri simplificate sau/şi impunerea obligaţiei de aplicare a mãsurilor suplimentare pentru operaţiuni ori clienţi în cazul cãrora normele interne stabilesc aplicarea de mãsuri-standard de cunoaştere a clientelei;
c) solicitarea înlocuirii persoanelor responsabile pentru apariţia deficienţelor constatate.
ART. 26
(1) Încãlcarea dispoziţiilor prezentului regulament şi nerespectarea mãsurilor dispuse de Banca Naţionalã a României constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amenda prevãzutã la <>art. 22 alin. (2) ultima tezã din Legea nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Dispoziţiile <>art. 22 alin. (3)-(5) din Legea nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se aplicã în mod corespunzãtor.
(3) Mãsurile stabilite la art. 25 pot fi aplicate separat sau concomitent cu sancţiunile la care fac referire alin. (1) şi (2).
CAP. VIII
Dispoziţii tranzitorii
ART. 27
Instituţiile care funcţioneazã la data intrãrii în vigoare a prezentului regulament vor transmite Bãncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere normele de cunoaştere a clientelei prevãzute la cap. II în termen de cel mult 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentului regulament.
ART. 28
Instituţiile vor aplica mãsurile de cunoaştere a clientelei prevãzute de <>Legea nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de <>Hotãrârea Guvernului nr. 594/2008 şi de prezentul regulament tuturor clienţilor existenţi, cât mai curând posibil, pe bazã de risc, dar nu mai târziu de un an de la aprobarea la nivelul organelor de conducere ale instituţiei a normelor de cunoaştere a clientelei, elaborate potrivit cap. II al prezentului regulament.
CAP. IX
Dispoziţii finale
ART. 29
La data intrãrii în vigoare a prezentului regulament se abrogã <>Norma Bãncii Naţionale a României nr. 3/2002 privind standardele de cunoaştere a clientelei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi <>Regulamentul Bãncii Naţionale a României nr. 8/2006 privind standardele de cunoaştere a clientelei instituţiilor financiare nebancare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 21 noiembrie 2006.
Preşedintele Consiliului de administraţie
al Bãncii Naţionale a României,
Mugur Constantin Isãrescu
Bucureşti, 3 iulie 2008.
Nr. 9.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
