Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: REGULAMENT nr. 8 din 7 noiembrie 2006 privind standardele de cunoastere a clientelei institutiilor financiare nebancare

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

REGULAMENT nr. 8 din 7 noiembrie 2006 privind standardele de cunoastere a clientelei institutiilor financiare nebancare

EMITENT: BANCA NATIONALA A ROMANIEI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 941 din 21 noiembrie 2006

Comenteaza legea

Având în vedere prevederile <>art. 34 alin. (1) din titlul I al Ordonanţei Guvernului nr. 28/2006 privind reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 266/2006 ,
în temeiul prevederilor <>art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bãncii Naţionale a României, ale <>art. 72 din Ordonanţa Guvernului nr. 28/2006 privind reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 266/2006 , precum şi ale <>art. 9 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

Banca Naţionalã a României emite prezentul regulament.

CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 1
Prezentul regulament se aplicã instituţiilor financiare nebancare persoane juridice române şi sucursalelor din România ale instituţiilor financiare nebancare strãine, înscrise în Registrul special ţinut de Banca Naţionalã a României, denumite în continuare instituţii financiare nebancare, şi reprezintã un cadru general pentru elaborarea de cãtre acestea a politicilor şi procedurilor proprii de cunoaştere a clientelei, în scopul combaterii spãlãrii banilor şi finanţãrii terorismului.
ART. 2
(1) În înţelesul prezentului regulament, termenii şi expresiile utilizate au semnificaţiile prevãzute în <>Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, precum şi pentru instituirea unor mãsuri de prevenire şi combatere a finanţãrii actelor de terorism, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Pentru scopul prezentului regulament, termenul client va fi înţeles în cel mai larg sens, astfel încât sã includã, fãrã a fi limitativ:
a) orice persoanã fizicã, persoanã juridicã ori entitate fãrã personalitate juridicã ce beneficiazã de un serviciu sau de un produs oferit de o instituţie financiarã nebancarã în desfãşurarea activitãţilor de creditare prevãzute la <>art. 7 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 28/2006 privind reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 266/2006 ;
b) orice persoanã împuternicitã sã acţioneze în numele unui client al instituţiei financiare nebancare.

CAP. II
Programe de cunoaştere a clientelei

SECŢIUNEA 1
Elemente generale

ART. 3
Fiecare instituţie financiarã nebancarã va elabora un program propriu de cunoaştere a clientelei, constând în politici şi proceduri de cunoaştere a clientelei, care sã corespundã naturii, mãrimii, complexitãţii şi întinderii activitãţii sale şi sã fie adaptat la gradul de risc asociat categoriilor de clienţi pentru care aceasta presteazã servicii financiare.
ART. 4
Programele de cunoaştere a clientelei trebuie sã cuprindã cel puţin urmãtoarele:
a) o politicã de acceptare a clientului;
b) proceduri de identificare a clientului şi de încadrare a acestuia în categoria de clientelã corespunzãtoare;
c) modalitãţi de întocmire şi de pãstrare a evidenţelor corespunzãtoare;
d) modalitãţi de detectare a tranzacţiilor suspecte şi procedura de raportare a acestora;
e) proceduri şi sisteme de verificare a modului de implementare a programelor elaborate şi de evaluare a eficienţei acestora;
f) programe de pregãtire a personalului în domeniul cunoaşterii clientelei.
ART. 5
Programele de cunoaştere a clientelei trebuie sã fie elaborate în formã scrisã, sã fie aprobate de organele competente conform prevederilor actelor constitutive şi sã fie cunoscute de întregul personal implicat. Programele de cunoaştere a clientelei trebuie sã fie reanalizate periodic în vederea actualizãrii lor.

SECŢIUNEA a 2-a
Politica de acceptare a clientelei

ART. 6
Instituţiile financiare nebancare trebuie sã elaboreze politici clare de acceptare a clientului, prin care sã se stabileascã cel puţin categoriile de clientelã pe care îşi propun sã le atragã, procedurile graduale de acceptare a clientelei, stabilite în funcţie de riscul asociat diferitelor categorii de clienţi şi care sã includã şi o descriere a categoriilor de clienţi cu un grad de risc potenţial mai ridicat decât nivelul mediu acceptat de cãtre instituţia financiarã nebancarã.

SECŢIUNEA a 3-a
Identificarea clientului

3.1. Principii generale

ART. 7
Instituţiile financiare nebancare trebuie sã stabileascã o procedurã sistematizatã pentru verificarea identitãţii noilor clienţi şi a persoanelor care acţioneazã în numele acestora şi sã nu intre în relaţii de afaceri pânã când identitatea noului client nu este verificatã în mod corespunzãtor.
ART. 8
Instituţiile financiare nebancare trebuie sã obţinã toate informaţiile necesare pentru a stabili identitatea fiecãrui nou client, scopul şi natura preconizatã a serviciilor ce urmeazã sã fie prestate pentru respectivul client. Volumul şi natura informaţiilor solicitate vor fi în funcţie de tipul potenţialului client - persoanã fizicã, societate comercialã - şi de volumul preconizat al operaţiunilor ce urmeazã sã fie derulate în relaţia cu acesta.

3.2. Cerinţe generale de identificare

ART. 9
(1) Instituţiile financiare nebancare vor stabili identitatea clientului pe baza unui document oficial şi vor înregistra în evidenţe corespunzãtoare identitatea clienţilor lor.
(2) Instituţiile financiare nebancare vor acorda o atenţie specialã cazurilor clienţilor care nu se prezintã personal la sediul acestora.
ART. 10
(1) Pentru stabilirea identitãţii clientului, instituţiile financiare nebancare vor putea utiliza orice documente, date sau informaţii provenind din surse de încredere şi vor depune diligenţele necesare pentru verificarea informaţiilor furnizate de client. Verificarea se poate realiza prin observarea directã a locaţiei la adresa indicatã, prin schimb de corespondenţã şi/sau accesarea numãrului de telefon furnizat de client, compararea informaţiilor furnizate de client cu cele înscrise pe facturile remise la platã sau prin orice altã metodã.
(2) Instituţiile financiare nebancare vor urmãri ca documentele pe baza cãrora se verificã identitatea clienţilor sã fie din categoria celor mai greu de falsificat sau de obţinut pe cale ilicitã sub un nume fals, cum sunt documentele originale de identitate, emise de o autoritate oficialã, care sã includã o fotografie a titularului, eventual o descriere a persoanei şi semnãtura acesteia, precum cãrţile de identitate sau paşapoartele.
ART. 11
(1) În cazul clienţilor persoane fizice, instituţiile financiare nebancare trebuie sã solicite şi sã obţinã cel puţin urmãtoarele informaţii:
a) numele şi prenumele şi, dupã caz, pseudonimul;
b) adresa domiciliului şi/sau reşedinţei;
c) data şi locul naşterii;
d) codul numeric personal sau, dupã caz, un alt element unic de identificare similar;
e) numele/denumirea angajatorului sau natura activitãţii proprii.
(2) În vederea încadrãrii corespunzãtoare în categoriile de clienţi stabilite şi pentru asigurarea îndeplinirii în mod corespunzãtor a obligaţiilor de raportare ce le revin potrivit legislaţiei în vigoare, instituţiile financiare nebancare pot solicita informaţii suplimentare care se vor referi la naţionalitate sau la ţara de origine a clientului, poziţia publicã sau politicã deţinutã şi altele.
ART. 12
(1) Identificarea clienţilor persoane juridice sau entitãţi fãrã personalitate juridicã se realizeazã prin obţinerea, de la client sau de la un registru public ori din ambele surse, a documentelor care au stat la baza înmatriculãrii ori înregistrãrii acestora şi a unui extras la zi din acel registru; în cazul absenţei unei cerinţe de înregistrare, identificarea se va realiza pe baza documentelor de constituire, inclusiv a autorizaţiilor de funcţionare şi/sau a rapoartelor de audit.
(2) Procedura de identificare a clientului va consta cel puţin în:
a) verificarea existenţei legale a entitãţii, respectiv dacã aceasta este înregistratã în registrul comerţului sau, dupã caz, într-un alt registru public, şi obţinerea de informaţii privind denumirea, forma juridicã, adresa sediului social, tipul şi natura activitãţii desfãşurate, identitatea administratorilor/directorilor şi prevederile care reglementeazã puterile acestora de angajare a entitãţii;
b) verificarea oricãrei persoane care susţine cã acţioneazã în numele clientului, pentru a se stabili cã aceasta este autorizatã/împuternicitã în acest sens, şi identificarea persoanei în cauzã.
ART. 13
(1) În scopul asigurãrii unei cât mai bune cunoaşteri a clientului, instituţiile financiare nebancare pot solicita informaţii suplimentare referitoare la situaţia financiarã şi structura acţionariatului entitãţii respective.
(2) Pentru verificarea unor informaţii furnizate de client, instituţiile financiare nebancare pot solicita confirmarea acestora de cãtre terţe persoane.
ART. 14
Instituţiile financiare nebancare trebuie sã întocmeascã şi sã pãstreze evidenţe adecvate privind identitatea clienţilor, care sã cuprindã copii de pe documentele de identificare şi/sau de pe alte documente, care sã furnizeze cel puţin informaţiile prevãzute la art. 11 alin. (1) sau, dupã caz, la art. 12 alin. (2), mãsurile întreprinse în scopul verificãrii realitãţii informaţiilor, analizele şi evaluãrile legate de identificarea clientului respectiv.

3.3. Cerinţe specifice de identificare

ART. 15
(1) Instituţiile financiare nebancare trebuie sã ia mãsurile necesare pentru a obţine informaţii cu privire la identitatea persoanelor care beneficiazã în realitate de serviciile acestora.
(2) Dacã existã suspiciunea cã un client nu este şi beneficiarul real al serviciului ori dacã este cert cã acesta nu acţioneazã în nume sau în interes propriu, instituţiile financiare nebancare trebuie sã manifeste diligenţa necesarã pentru stabilirea identitãţii beneficiarului real. În acest sens ele vor solicita clientului sã completeze o declaraţie pe propria rãspundere, conform formularului prevãzut în anexa la prezentul regulament, prin care acesta sã facã cunoscutã identitatea beneficiarului real.
ART. 16
Formularul de declaraţie menţionat la art. 15 alin. (2) poate fi întocmit de cãtre instituţiile financiare nebancare într-o formã agreatã de acestea, care sã corespundã propriilor cerinţe, şi poate fi redactat în una sau în mai multe limbi de circulaţie internaţionalã, dar trebuie sã includã cel puţin textul cuprins în formularul prevãzut în anexa la prezentul regulament.
ART. 17
Instituţiile financiare nebancare trebuie sã manifeste suspiciune cu privire la identitatea beneficiarului real în situaţii cum ar fi:
a) persoana împuternicitã de client sã îl reprezinte nu are, în mod evident, relaţii cu acesta;
b) valoarea fondurilor rambursate anticipat de un client este disproporţionatã în raport cu situaţia financiarã a acestuia, cunoscutã de instituţia financiarã nebancarã;
c) instituţia financiarã nebancarã observã aspecte neobişnuite pe parcursul derulãrii relaţiilor sale cu un client.
ART. 18
Instituţia financiarã nebancarã trebuie sã solicite clientului completarea declaraţiei prevãzute la art. 15 alin. (2), referitoare la identitatea beneficiarului real, şi în urmãtoarele cazuri:
a) operaţiuni cu numerar a cãror valoare depãşeşte 10.000 euro în echivalent lei;
b) în cazurile în care instituţia financiarã nebancarã intrã în relaţii cu clienţii prin corespondenţã sau prin altã modalitate care nu implicã prezenţa clientului.
ART. 19
Dacã, dupã completarea declaraţiei prevãzute la art. 15 alin. (2), suspiciunile privind informaţiile furnizate de cãtre client persistã şi nu pot fi înlãturate prin clarificãri suplimentare, instituţia financiarã nebancarã va refuza sã intre în relaţii cu clientul respectiv sau sã efectueze operaţiunea solicitatã.
ART. 20
(1) În cazul acceptãrii unui nou client pe baza datelor de identificare furnizate de instituţii de credit, de alte instituţii financiare nebancare sau de o terţã parte, care intermediazã contactul clientului cu instituţia financiarã nebancarã, aceasta trebuie sã se asigure de calitatea procedurilor de identificare aplicate de intermediar. La evaluarea calitãţii procedurilor se vor avea în vedere urmãtoarele cerinţe:
a) asigurarea cã procedurile intermediarului sunt conforme cu standardele minime referitoare la cunoaşterea clientelei şi cel puţin la fel de riguroase ca cele implementate de instituţia financiarã nebancarã;
b) încheierea unei înţelegeri cu intermediarul, prin care sã i se permitã instituţiei financiare nebancare sã verifice procedurile urmate de acesta pentru cunoaşterea clientelei;
c) obligativitatea transmiterii cãtre instituţia financiarã nebancarã a tuturor informaţiilor şi a documentelor de identificare obţinute de intermediar în cadrul procedurilor proprii de identificare.
(2) Responsabilitatea ultimã pentru cunoaşterea clientelei revine întotdeauna instituţiei financiare nebancare.
ART. 21
(1) Instituţiile financiare nebancare au obligaţia sã aplice şi clienţilor cu care au început relaţii prin corespondenţã sau prin intermediul mijloacelor moderne de telecomunicaţii - telefon, e-mail, internet - procedurile de identificare şi standardele de monitorizare prevãzute în prezentul regulament.
(2) În cazul acestei categorii de clienţi, instituţiile financiare nebancare trebuie sã verifice realitatea adresei şi a numãrului de telefon prin metodele indicate la art. 10 alin. (1). Cu ocazia primei vizite a clientului la instituţia financiarã nebancarã, aceasta va solicita documentele corespunzãtoare pentru identificarea clientului.
(3) În vederea realizãrii unei cât mai bune cunoaşteri a acestei categorii de clientelã, instituţiile financiare nebancare pot lua anumite mãsuri, cum ar fi:
a) certificarea documentaţiei transmise instituţiei financiare nebancare, inclusiv a specimenului de semnãturã, în special în cazul clienţilor nerezidenţi, de cãtre un intermediar de încredere;
b) solicitarea unor documente suplimentare;
c) acceptarea clientului ca urmare a introducerii acestuia de cãtre un intermediar care îndeplineşte cerinţele prevãzute la art. 20.

SECŢIUNEA a 4-a
Monitorizarea clientelei

ART. 22
Monitorizarea clientelei se realizeazã cel puţin prin urmãtoarele activitãţi: actualizarea permanentã a evidenţelor privind identitatea clienţilor, reevaluarea periodicã a calitãţii procedurilor de identificare aplicate de intermediari şi monitorizarea tranzacţiilor în vederea determinãrii şi raportãrii tranzacţiilor suspecte în conformitate cu procedurile interne ale instituţiei financiare nebancare.
ART. 23
(1) Instituţiile financiare nebancare trebuie sã asigure o revizuire periodicã a informaţiilor deţinute cu privire la client şi sã realizeze o actualizare permanentã a evidenţelor întocmite la începutul relaţiei; în funcţie de evoluţia relaţiei cu fiecare client, instituţiile financiare nebancare vor proceda la reîncadrarea acestora în categoriile de clientelã corespunzãtoare.
(2) Schimbãrile ulterioare în informaţiile furnizate vor fi verificate şi înregistrate în mod corespunzãtor.
(3) Dacã apar în mod frecvent schimbãri substanţiale în structura unui client persoanã juridicã sau a unei entitãţi fãrã personalitate juridicã, instituţia financiarã nebancarã trebuie sã realizeze verificãri suplimentare.
(4) Revizuirea poate avea loc atunci când se deruleazã o tranzacţie semnificativã, când cerinţele referitoare la documentaţia necesarã pentru fiecare client se modificã în mod semnificativ sau când existã o modificare importantã în modul de operare a clientului.
(5) În situaţiile în care existã lipsuri în informaţiile deţinute despre un client existent ori când existã indicii sau instituţia financiarã nebancarã suspecteazã cã informaţiile furnizate nu corespund realitãţii, aceasta trebuie sã ia mãsurile necesare pentru ca toate informaţiile relevante sã fie obţinute cât mai curând posibil.
(6) În situaţia în care nu pot fi obţinute informaţiile solicitate sau în cazul în care se constatã ulterior cã informaţiile furnizate de client nu corespund realitãţii, instituţia financiarã nebancarã va depune diligenţele necesare pentru încheierea relaţiilor cu clientul respectiv şi, dupã caz, va raporta despre aceasta autoritãţilor competente.
ART. 24
(1) Instituţiile financiare nebancare trebuie sã asigure monitorizarea activitãţii clientului prin urmãrirea tranzacţiilor efectuate de acesta la oricare dintre unitãţile teritoriale ale instituţiei financiare nebancare prin care se deruleazã operaţiunile.
(2) Programul de cunoaştere a clientelei trebuie sã prevadã un nivel de monitorizare a tranzacţiilor derulate corelat cu gradul de risc asociat diferitelor categorii de clienţi.
ART. 25
În vederea asigurãrii unei monitorizãri eficiente a tranzacţiilor, instituţiile financiare nebancare trebuie sã poatã identifica tranzacţiile care ies din tiparele obişnuite ale operaţiunilor derulate de fiecare client.
ART. 26
(1) Programul de cunoaştere a clientelei trebuie sã prevadã un sistem de determinare a tranzacţiilor suspecte şi o procedurã de raportare a acestora persoanelor desemnate potrivit <>art. 14 din Legea nr. 656/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi autoritãţilor competente. Instituţia financiarã nebancarã trebuie sã se concentreze asupra tipurilor de tranzacţii care nu se încadreazã în tiparele obişnuite şi sã izoleze tranzacţiile care prezintã factori de risc ce necesitã o evaluare ulterioarã.
(2) Circumstanţele şi scopul unor tranzacţii de tipul celor prevãzute la alin. (1) trebuie sã fie examinate fãrã întârziere, inclusiv pe baza unor documente suplimentare solicitate clientului pentru justificarea tranzacţiei, constatãrile trebuind sã fie consemnate în scris şi sã fie disponibile pentru verificãrile ulterioare.
ART. 27
Pentru categoria clienţilor cu un risc potenţial mai ridicat este necesar sã se monitorizeze majoritatea sau, dupã caz, toate tranzacţiile derulate de aceştia. La stabilirea persoanelor care se încadreazã în aceastã categorie se vor lua în considerare:
a) tipul clientului - persoanã fizicã, persoanã juridicã;
b) ţara de origine;
c) poziţia publicã sau poziţia importantã deţinutã;
d) specificul activitãţii desfãşurate de client;
e) alţi indicatori de risc.
ART. 28
Pentru clienţii cu un risc potenţial mai ridicat, instituţiile financiare nebancare trebuie:
a) sã dispunã de sisteme adecvate de gestiune a informaţiei care sã furnizeze personalului de conducere şi de audit intern informaţii în timp util, necesare pentru identificarea, analizarea şi monitorizarea efectivã a acestor tranzacţii; sistemele implementate trebuie sã evidenţieze cel puţin lipsa sau insuficienţa documentaţiei corespunzãtoare, tranzacţiile neobişnuite derulate de client şi situaţia agregatã a tuturor relaţiilor clientului cu instituţia financiarã nebancarã;
b) sã acorde atenţie sporitã informaţiilor provenite de la terţe pãrţi în legãturã cu aceste persoane;
c) sã aprobe la nivelul organelor competente, conform prevederilor actelor constitutive, tranzacţiile de mare valoare ale acestor clienţi.
ART. 29
Instituţia financiarã nebancarã va putea refuza efectuarea operaţiunilor considerate suspecte sau care nu pot fi justificate corespunzãtor.
ART. 30
În afara obligaţiei de a raporta autoritãţilor competente operaţiunile efectuate în cazul cãrora suspecteazã cã fondurile provin din, au legãturã cu sau urmeazã sã fie utilizate în scopul sãvârşirii de infracţiuni, instituţiile financiare nebancare vor raporta operaţiunile suspecte şi Bãncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere, în situaţia în care aceste operaţiuni pot afecta în mod semnificativ reputaţia instituţiei financiare nebancare. Raportarea cãtre Banca Naţionalã a României va cuprinde elemente de identificare a clientului, sumele implicate în operaţiune, justificarea operaţiunii oferitã de client, motivele pentru care operaţiunea solicitatã este consideratã suspectã şi orice alte informaţii considerate relevante de cãtre instituţia financiarã nebancarã.

SECŢIUNEA a 5-a
Managementul riscului

ART. 31
Fiecare instituţie financiarã nebancarã trebuie sã îşi stabileascã politici şi proceduri corespunzãtoare pentru asigurarea implementãrii unui program eficient de cunoaştere a clientelei. În acest sens, prin reglementãrile interne, trebuie sã se asigure cel puţin:
a) separarea responsabilitãţilor;
b) supravegherea periodicã a gestiunii informaţiei, a sistemelor şi controlului acestora;
c) o strategie de pregãtire a personalului în domeniul standardelor de cunoaştere a clientelei şi al programelor proprii elaborate pe baza acestora.
ART. 32
Instituţiile financiare nebancare trebuie sã stabileascã în mod explicit responsabilitãţile prin reglementãri interne, astfel încât sã se asigure cã politicile şi procedurile sunt aplicate în mod eficient. Procedura de raportare a tranzacţiilor suspecte trebuie sã fie clar stabilitã, în formã scrisã, şi adusã la cunoştinţã întregului personal.
ART. 33
(1) Procedurile de audit intern ale instituţiei financiare nebancare trebuie sã cuprindã o evaluare independentã a politicilor şi procedurilor proprii privind cunoaşterea clientelei, inclusiv din punctul de vedere al conformãrii la cerinţele legii şi ale altor reglementãri aplicabile.
(2) Prin auditul intern trebuie sã se evalueze periodic eficienţa procedurilor şi politicilor stabilite, inclusiv nivelul de pregãtire a personalului, sã se facã propuneri pentru înlãturarea deficienţelor constatate şi sã se urmãreascã modul de punere în aplicare a propunerilor formulate.
(3) Responsabilitãţile personalului însãrcinat cu exercitarea auditului intern trebuie sã includã monitorizarea permanentã a performanţelor personalului, testând prin sondaj respectarea conformitãţii cu normele interne şi revizuirea rapoartelor privind cazurile excepţionale, în vederea atenţionãrii conducerii instituţiei financiare nebancare în cazul în care se considerã cã procedurile stabilite privind cunoaşterea clientelei nu sunt respectate.
(4) Conducerea instituţiei financiare nebancare trebuie sã se asigure cã departamentul de audit intern dispune de personal adecvat.
ART. 34
(1) Instituţiile financiare nebancare trebuie sã aibã un program continuu de pregãtire a personalului, astfel încât personalul implicat în relaţia cu clienţii sã fie pregãtit în mod adecvat. Programul de pregãtire şi conţinutul acestuia pe diferite sectoare trebuie sã fie adaptate necesitãţilor fiecãrei instituţii financiare nebancare.
(2) Cerinţele de pregãtire a personalului trebuie sã fie focalizate diferit în cazul noilor angajaţi, lucrãtorilor de la ghişeu, personalului din departamentul de audit intern şi al personalului implicat în relaţia cu noii clienţi. Personalul nou-angajat trebuie instruit în legãturã cu importanţa programelor de cunoaştere a clientelei şi cu cerinţele minime ale instituţiei financiare nebancare în acest domeniu. Personalul de la ghişeu, care vine în contact direct cu publicul, trebuie instruit sã verifice identitatea noilor clienţi, sã manifeste în permanenţã vigilenţã în administrarea tranzacţiilor clienţilor existenţi şi sã detecteze tipurile de operaţiuni suspecte.
(3) Personalul va fi instruit periodic, cel puţin o datã pe an şi ori de câte ori se considerã necesar, pentru a se asigura cã acesta cunoaşte responsabilitãţile care îi revin şi pentru a fi ţinut la curent cu noile progrese în domeniu, astfel încât sã se asigure implementarea consecventã a programelor stabilite.

CAP. III
Supravegherea respectãrii cerinţelor privitoare la cunoaşterea clientelei

ART. 35
Conducãtorii şi administratorii instituţiei financiare nebancare sunt rãspunzãtori pentru:
a) elaborarea şi implementarea unui program eficient de cunoaştere a clientelei;
b) asigurarea pregãtirii corespunzãtoare a personalului implicat;
c) realizarea controlului asupra respectãrii programelor de cunoaştere a clientelei stabilite şi eficienţei politicilor, procedurilor şi sistemelor implementate;
d) efectuarea de tranzacţii sau angajarea instituţiei financiare nebancare în tranzacţii atunci când ştiau sau trebuiau sã ştie cã tranzacţiile prezintã un risc semnificativ, periclitând credibilitatea şi viabilitatea instituţiei financiare nebancare prin administrarea necorespunzãtoare a fondurilor acesteia;
e) nerespectarea altor prevederi cuprinse în prezentul regulament.
ART. 36
(1) Instituţiile financiare nebancare au obligaţia de a pãstra toate evidenţele cu privire la identitatea clienţilor şi la relaţia cu aceştia, cel puţin 5 ani dupã încheierea relaţiei cu respectivul client. Aceste evidenţe trebuie sã fie suficiente pentru a permite o reconstituire a tranzacţiilor - inclusiv suma şi tipul valutei - şi pentru a furniza, dacã este necesar, probe pentru incriminarea faptelor de naturã penalã.
(2) Instituţiile financiare nebancare trebuie sã asigure, în condiţiile legii, accesul autoritãţilor competente în domeniul investigãrii şi incriminãrii faptelor de naturã penalã, precum şi al autoritãţii de supraveghere la întreaga documentaţie cu privire la clienţi şi la relaţia cu aceştia, inclusiv la orice analizã pe care instituţia financiarã nebancarã a fãcut-o pentru detectarea tranzacţiilor neobişnuite sau suspecte ori pentru a determina gradul de risc asociat unei tranzacţii în care aceasta este implicatã.
ART. 37
(1) Pentru nerespectarea prevederilor prezentului regulament, Banca Naţionalã a României va aplica sancţiunile prevãzute la <>art. 52 alin. (2) din titlul I al Ordonanţei Guvernului nr. 28/2006 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 266/2006 , şi/sau va dispune, dupã caz, mãsuri de remediere, conform art. 53 din acelaşi act normativ.
(2) Aplicarea sancţiunilor de cãtre Banca Naţionalã a României nu înlãturã rãspunderea penalã, civilã sau de altã naturã, dupã caz, a persoanelor sancţionate.

CAP. IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale

ART. 38
(1) În termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentului regulament, instituţiile financiare nebancare vor adopta şi vor implementa programe de cunoaştere a clientelei, adaptate specificului propriei activitãţi.
(2) În termenul prevãzut la alin. (1) instituţiile financiare nebancare vor asigura identificarea clienţilor existenţi şi întocmirea evidenţelor corespunzãtoare în conformitate cu prezentul regulament.

Preşedintele Consiliului de administraţie
al Bãncii Naţionale a României,
Mugur Constantin Isãrescu

Bucureşti, 7 noiembrie 2006.
Nr. 8.

ANEXĂ

DECLARAŢIE privind identitatea beneficiarului real

Subsemnatul*) ................................................. declar pe propria rãspundere, sub sancţiunea legii:
-------------
*) Se va completa cu numele şi prenumele/denumirea clientului, codul numeric personal/codul de înregistrare din registrul public, dupã caz, şi adresa domiciliului/sediului social.
a) cã subsemnatul este beneficiarul real al serviciilor;
b) cã beneficiarul real/beneficiarii reali este/sunt:


    ..........................      ..................................
    ..........................      ..................................
    ..........................      ..................................
    ..........................      ..................................
 (numele şi prenumele/denumirea)   (adresa domiciliului/sediului social
                                           şi ţara)

Subsemnatul mã oblig sã comunic orice modificare referitoare la cele declarate.

Locul şi data .......... Semnãtura ................

N.B.: Instituţia financiarã nebancarã îşi rezervã dreptul de a refuza efectuarea tranzacţiilor ordonate de client/de a înceta relaţiile cu clientul în cazul unor declaraţii false sau dacã are suspiciuni cu privire la realitatea celor declarate de client.

-------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Regulament, Banca Nationala a Romaniei, REGULAMENT nr. 8 din 7 noiembrie 2006

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"