Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   REGULAMENT nr. 3 din 20 februarie 2014  privind unele aspecte legate de aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 REGULAMENT nr. 3 din 20 februarie 2014 privind unele aspecte legate de aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012

EMITENT: AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 170 din 10 martie 2014

    În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) lit. a) şi d), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 6 alin. (2) şi ale art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 4^1 şi ale art. 278-283 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare,
    potrivit deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din data de 20 februarie 2014,

    Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezentul regulament.

    TITLUL I
    Dispoziţii generale

    CAP. I
    Domeniul de aplicare

    ART. 1
    Prezentul regulament reglementează:
    a) unele aspecte legate de aplicarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012;
    b) unele aspecte legate de administrarea societăţilor de servicii de investiţii financiare, denumite în continuare S.S.I.F., procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, precum şi elemente legate de administrarea riscurilor;
    c) unele aspecte legate de fondurile proprii ale S.S.I.F.;
    d) cerinţele privind amortizoarele de capital;
    e) supravegherea pe bază consolidată a S.S.I.F.
    ART. 2
    Prezentul regulament se aplică S.S.I.F.-urilor, persoane juridice române, la nivel individual şi/sau, după caz, consolidat şi subconsolidat.

    CAP. II
    Definiţii

    ART. 3
    În înţelesul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    1. organ de conducere - organul de administrare şi de conducere ale unei S.S.I.F stabilite potrivit actelor constitutive, în conformitate cu prevederile Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, care sunt împuternicite să stabilească strategia, obiectivele şi orientarea generală ale S.S.I.F., care supraveghează şi monitorizează procesul decizional de conducere şi care include/includ directorii, în cadrul sistemului unitar de administrare, şi directoratul, în cadrul sistemului dualist de administrare, persoanele care conduc în mod efectiv activitatea S.S.I.F;
    2. organ de conducere în funcţia sa de supraveghere - organul de conducere care îşi îndeplineşte rolul de supraveghere şi monitorizare a procesului decizional de conducere şi care este reprezentat de consiliul de administraţie, în cadrul sistemului unitar de administrare, şi de consiliul de supraveghere, în cadrul sistemului dualist de administrare;
    3. conducere superioară - persoanele fizice care exercită funcţii de conducere în cadrul unei S.S.I.F şi care sunt responsabile şi răspunzătoare faţă de organul de conducere pentru activitatea de conducere curentă a S.S.I.F. Conducerea superioară este reprezentată de directori, în cadrul sistemului unitar de administrare, şi de către directorat, în cadrul sistemului dualist de administrare;
    4. profil de risc - suma expunerilor unei S.S.I.F. la riscuri reale şi potenţiale;
    5. apetit la risc - nivelul absolut al riscurilor pe care o S.S.I.F. este pregătită să şi-l asume în mod aprioric;
    6. proces intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri - componentă a cadrului de administrare a activităţii S.S.I.F, care vizează ca organul de conducere al acestora să asigure identificarea, măsurarea, agregarea şi monitorizarea în mod adecvat a riscurilor S.S.I.F, deţinerea unui capital intern adecvat la profilul de risc şi utilizarea şi dezvoltarea unor sisteme solide de administrare a riscurilor;
    7. risc de rată a dobânzii - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor şi capitalului ca urmare a unor modificări adverse ale ratelor dobânzii;
    8. risc aferent tehnologiei informaţiei (IT) - subcategorie a riscului operaţional care se referă la riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor şi capitalului, determinat de inadecvarea strategiei şi politicii IT, a tehnologiei informaţiei şi a procesării informaţiei, cu referire la capacitatea de gestionare, integritatea, controlabilitatea şi continuitatea acesteia sau de utilizarea necorespunzătoare a tehnologiei informaţiei;
    9. risc reputaţional - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor şi capitalului determinat de percepţia nefavorabilă asupra imaginii unei S.S.I.F de către clienţi, contrapartide, acţionari, investitori sau autorităţi de supraveghere;
    10. risc strategic - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor şi capitalului determinat de schimbări în mediul de afaceri sau de decizii de afaceri defavorabile, de implementarea inadecvată a deciziilor sau de lipsa de reacţie la schimbările din mediul de afaceri;
    11. riscuri semnificative - riscuri cu impact însemnat asupra situaţiei patrimoniale şi/sau reputaţionale a S.S.I.F.;
    12. activităţi semnificative:
    a) activităţi care prezintă o asemenea importanţă încât orice dificultate sau eşec în desfăşurarea acestora ar putea avea un efect negativ semnificativ în ceea ce priveşte abilitatea S.S.I.F de a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute de cadrul de reglementare şi/ori de a-şi continua activitatea;
    b) orice alte activităţi care necesită o autorizaţie din partea autorităţilor competente;
    c) orice activităţi care au un impact semnificativ din perspectiva administrării riscurilor; şi
    d) administrarea riscurilor aferente activităţilor prevăzute la lit. a);
    13. beneficii discreţionare de tipul pensiilor - înseamnă beneficiile discreţionare de tipul pensiilor, aşa cum sunt definite la alin. (1) pct. 73 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    14. portofoliu de tranzacţionare - semnificaţia prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 86 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    15. risc de piaţă - riscul de a înregistra pierderi aferente poziţiilor din bilanţ şi din afara bilanţului datorită fluctuaţiilor nefavorabile pe piaţă ale preţurilor (cum ar fi, de exemplu, preţurile acţiunilor, ratele de dobândă, cursurile de schimb valutar);
    16. risc de model - o pierdere posibilă pe care o S.S.I.F ar putea să o înregistreze ca urmare a unor decizii care ar putea fi bazate, în principal, pe rezultatele modelelor interne, din cauza unor erori în dezvoltarea, implementarea sau utilizarea acestor modele;
    17. iniţiator - semnificaţia prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 13 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    18. sponsor - semnificaţia prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 14 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    19. contraparte centrală - semnificaţia prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 34 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    20. risc operaţional - semnificaţia prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 52 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    21. diminuarea riscului de credit - semnificaţia prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 57 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    22. securitizare - semnificaţia prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 61 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    23. poziţie din securitizare - semnificaţia prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 62 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    24. entitate special constituită în scopul securitizării - semnificaţia prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 66 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    25. risc de credit - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor şi capitalului ca urmare a neîndeplinirii de către debitor a obligaţiilor contractuale sau a eşecului acestuia în îndeplinirea celor stabilite;
    26. risc de transfer - riscul ca un debitor să nu poată converti moneda locală într-o monedă străină, fiind astfel în imposibilitatea de a efectua plăţi în contul datoriei în moneda străină respectivă. Acest risc rezultă în mod normal din restricţii de schimb valutar impuse de guvernul din ţara debitorului;
    27. risc de lichiditate - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor şi capitalului, determinat de incapacitatea S.S.I.F de a-şi îndeplini obligaţiile la scadenţa acestora;
    28. risc sistemic - riscul de producere a unei deteriorări la nivelul sistemului financiar, care poate avea consecinţe negative grave pentru sistemul financiar şi pentru economia reală;
    29. instituţie de importanţă sistemică - o firmă de investiţii mamă la nivelul UE, o societate financiară holding-mamă la nivelul UE, o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul UE sau o firmă de investiţii al cărei faliment sau a cărei funcţionare defectuoasă ar putea conduce la manifestarea riscului sistemic;
    30. amortizorul de conservare a capitalului - fondurile proprii pe care o S.S.I.F. este obligată să le menţină în conformitate cu art. 66;
    31. amortizorul anticiclic de capital specific S.S.I.F. - fondurile proprii pe care o S.S.I.F. este obligată să le menţină în conformitate cu art. 67;
    32. amortizorul de capital aferent instituţiilor globale de importanţă sistemică (amortizorul G-SII) - fondurile proprii pe care o S.S.I.F. este obligată să le menţină în conformitate cu art. 81;
    33. amortizorul de capital aferent altor instituţii de importanţă sistemică (amortizorul O-SII) - fondurile proprii pe care o S.S.I.F. este obligată să le menţină în conformitate cu art. 79 alin. (1);
    34. amortizorul de capital pentru riscul sistemic - fondurile proprii pe care o S.S.I.F. este sau poate fi obligată să le menţină în conformitate cu art. 93-104;
    35. cerinţa amortizorului combinat - totalul fondurilor proprii de nivel 1 de bază necesare pentru a îndeplini cerinţa amortizorului de conservare a capitalului, căreia i se adaugă cerinţele aferente următoarelor amortizoare, după caz:
    a) amortizorul anticiclic de capital specific S.S.I.F.;
    b) amortizorul G-SII;
    c) amortizorul O-SII;
    d) amortizorul de capital pentru riscul sistemic;
    36. rata amortizorului anticiclic de capital - cota procentuală pe care S.S.I.F. trebuie să o aplice pentru a calcula amortizorul de capital anticiclic specific S.S.I.F. respective şi care este stabilită în conformitate cu art. 68 şi 69 sau, după caz, de autoritatea competentă dintr-un stat terţ;
    37. firma de investiţii autorizată la nivel naţional - o societate de servicii de investiţii financiare care a fost autorizată în România şi pentru care Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., este responsabilă cu impunerea ratei amortizorului anticiclic de capital, conform recomandării structurii interinstituţionale de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional;
    38. referenţial pentru amortizor - rata de referinţă a amortizorului anticiclic de capital specific S.S.I.F., calculată în conformitate cu art. 68 alin. (2) şi (3).

    CAP. III
    Prevederi legate de structura organizatorică a S.S.I.F. şi procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri

    SECŢIUNEA 1
    Prevederi privind structura organizatorică a unei S.S.I.F. pentru a asigura aplicarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 575/2013

    ART. 4
    Structura organizatorică a unei S.S.I.F. respectă prevederile titlului III cap. I din Regulamentul nr. 32/2006 privind serviciile de investiţii financiare, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 121/2006, cu modificările ulterioare.
    ART. 5
    (1) În cadrul structurii organizatorice stabilite cu respectarea prevederilor art. 4, organul de conducere al unei S.S.I.F. trebuie să definească, să supravegheze şi să fie responsabil pentru implementarea unei structuri organizatorice a activităţii S.S.I.F. care să asigure administrarea efectivă şi prudentă a S.S.I.F., inclusiv separarea responsabilităţilor în cadrul organizaţiei şi prevenirea conflictelor de interese.
    (2) În sensul alin. (1), structura organizatorică a unei S.S.I.F. trebuie să asigure conformarea cu următoarele principii:
    a) organul de conducere trebuie să aibă responsabilitate deplină în ceea ce priveşte S.S.I.F. şi trebuie să aprobe şi să supravegheze implementarea obiectivelor strategice, a strategiei privind administrarea riscurilor şi organizarea activităţii ale S.S.I.F.;
    b) organul de conducere trebuie să asigure integritatea sistemelor contabile şi de raportare financiară, inclusiv controalele financiare şi operaţionale şi conformarea cu legislaţia şi standardele relevante;
    c) organul de conducere trebuie să supravegheze procesul de publicare a informaţiilor şi de comunicare;
    d) organul de conducere trebuie să fie responsabil pentru asigurarea supravegherii efective a conducerii superioare.
    (3) Preşedintele organului de conducere, în funcţia sa de supraveghere a unei S.S.I.F., trebuie să nu exercite simultan o funcţie de execuţie în cadrul aceleiaşi S.S.I.F., cu excepţia cazului în care această suprapunere de funcţii este justificată de S.S.I.F. şi este autorizată de A.S.F.
    (4) Organul de conducere al unei S.S.I.F. trebuie să aprobe şi să revizuiască periodic strategiile şi politicile pentru asumarea, administrarea, monitorizarea şi diminuarea riscurilor la care S.S.I.F. este sau ar putea fi expusă, inclusiv acelea care provin din mediul macroeconomic în care S.S.I.F. îşi desfăşoară activitatea şi care sunt legate de stadiul ciclului economic.
    ART. 6
    Organul de conducere trebuie să monitorizeze şi să evalueze periodic eficacitatea structurii organizatorice a S.S.I.F. şi să ia măsuri corespunzătoare pentru remedierea oricărei deficienţe.
    ART. 7
    (1) S.S.I.F.-urile care sunt semnificative din punctul de vedere al mărimii, organizării interne şi naturii, extinderii şi complexităţii activităţilor lor trebuie să înfiinţeze un comitet de administrare a riscurilor compus din membri ai organului de conducere care nu exercită nicio funcţie executivă în S.S.I.F. respectivă. Membrii comitetului de administrare a riscurilor trebuie să dispună de cunoştinţe, competenţe şi expertiză corespunzătoare pentru a înţelege pe deplin şi a monitoriza strategia privind administrarea riscurilor şi apetitul la risc al S.S.I.F.
    (2) În cazul S.S.I.F. al cărei nivel al capitalului iniţial reprezintă echivalentul în lei a 730.000 euro, înfiinţarea unui comitet de administrare a riscurilor este obligatorie.
    (3) Comitetul de administrare a riscurilor trebuie să consilieze organul de conducere cu privire la apetitul la risc şi strategia globală privind administrarea riscurilor, actuale şi viitoare, ale S.S.I.F. şi să asiste organul de conducere în supravegherea implementării strategiei respective de către conducerea superioară. Responsabilitatea generală privind administrarea riscurilor revine în continuare organului de conducere.
    (4) Comitetul de administrare a riscurilor trebuie să verifice dacă preţurile produselor de pasiv şi activ oferite clienţilor iau în considerare pe deplin modelul de afaceri şi strategia privind administrarea riscurilor ale S.S.I.F. În cazul în care preţurile nu reflectă riscurile în mod corespunzător în conformitate cu modelul de afaceri şi cu strategia privind administrarea riscurilor, comitetul de administrare a riscurilor trebuie să prezinte organului de conducere un plan de remediere a situaţiei. A.S.F. poate permite unei S.S.I.F., care nu este considerată semnificativă în sensul alin. (1), să combine comitetul de administrare a riscurilor şi comitetul de audit. Membrii comitetului combinat trebuie să dispună de cunoştinţele, competenţele şi expertiza necesare atât pentru comitetul de administrare a riscurilor, cât şi pentru comitetul de audit.
    (5) Pentru a sprijini stabilirea unor politici şi practici de remunerare sănătoase, comitetul de administrare a riscurilor trebuie să verifice, fără a aduce atingere sarcinilor comitetului de remunerare, dacă stimulentele oferite de sistemul de remunerare iau în considerare riscurile, capitalul, lichiditatea, precum şi probabilitatea şi calendarul câştigurilor.
    ART. 8
    (1) S.S.I.F. care sunt semnificative din punctul de vedere al mărimii, organizării interne, naturii, extinderii şi complexităţii activităţilor lor trebuie să înfiinţeze un comitet de nominalizare compus din membri ai organului de conducere care nu exercită nicio funcţie executivă în S.S.I.F. respectivă.
    (2) În cazul unei S.S.I.F. al cărei nivel al capitalului iniţial reprezintă echivalentul în lei a 730.000 euro, înfiinţarea unui comitet de nominalizare este obligatorie.
    (3) Comitetul de nominalizare trebuie:
    a) să identifice şi să recomande spre aprobare organului de conducere sau adunării generale candidaţi pentru ocuparea posturilor vacante din cadrul organului de conducere, să evalueze echilibrul de cunoştinţe, competenţe, diversitate şi experienţă în cadrul organului de conducere, să pregătească o descriere a rolurilor şi a capacităţilor în vederea numirii pe un anumit post şi să evalueze aşteptările în ceea ce priveşte timpul alocat în acest sens;
    b) să evalueze periodic, dar cel puţin o dată pe an, structura, mărimea, componenţa şi performanţa organului de conducere şi să facă recomandări organului de conducere cu privire la orice modificări;
    c) să evalueze periodic, dar cel puţin o dată pe an, cunoştinţele, competenţele şi experienţa fiecărui membru al organului de conducere şi al organului de conducere în ansamblul său şi să raporteze organului de conducere în mod corespunzător;
    d) să revizuiască periodic politica organului de conducere în ceea ce priveşte selecţia şi numirea membrilor conducerii superioare şi să facă recomandări organului de conducere.
    (4) În sensul alin. (3) lit. a), comitetul de nominalizare trebuie să decidă şi cu privire la o ţintă privind reprezentarea sexului subreprezentat în cadrul organului de conducere şi să elaboreze o politică privind modul de creştere a numărului sexului subreprezentat în cadrul organului de conducere pentru a atinge respectiva ţintă. Ţinta, politica şi implementarea sa trebuie publicate în conformitate cu art. 435 alin. (2) lit. (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
    (5) În îndeplinirea atribuţiilor sale, comitetul de nominalizare trebuie să ţină cont, în măsura în care este posibil şi pe o bază continuă, de necesitatea asigurării ca procesul decizional al organului de conducere să nu fie dominat de nicio persoană sau de niciun grup mic de persoane într-un mod care să fie în detrimentul intereselor S.S.I.F. în ansamblu.
    (6) Comitetul de nominalizare trebuie să poată utiliza orice tip de resurse pe care le consideră corespunzătoare, inclusiv consultanţă externă, şi trebuie să beneficieze de finanţare corespunzătoare în acest sens.
    ART. 9
    (1) Membrii organului de conducere au în orice moment o reputaţie suficient de bună şi posedă suficiente cunoştinţe, competenţe şi experienţă pentru a-şi exercita atribuţiile. Întreaga componenţă a organului de conducere reflectă o gamă suficient de largă de experienţe. Membrii organului de conducere îndeplinesc în special cerinţele prevăzute la alin. (2)-(8).
    (2) Toţi membrii organului de conducere trebuie să dedice suficient timp pentru a-şi îndeplini atribuţiile în cadrul S.S.I.F.
    (3) Numărul de funcţii de conducere care pot fi deţinute simultan de un membru al organului de conducere se stabileşte în funcţie de circumstanţele specifice şi de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor S.S.I.F. În afara cazului în care reprezintă statul membru, membrii organului de conducere al unei S.S.I.F. care este semnificativă din punctul de vedere al dimensiunii, al organizării interne şi al naturii, obiectului şi complexităţii activităţilor sale deţin simultan, începând cu data de 1 iulie 2014, doar una dintre următoarele combinaţii de funcţii de conducere:
    a) funcţie de conducere executivă cu două funcţii de conducere neexecutive;
    b) 4 funcţii de conducere neexecutive.
    (4) În sensul prevederilor alin. (3), următoarele sunt considerate ca fiind o singură funcţie de conducere:
    a) funcţiile de conducere executive sau neexecutive deţinute în cadrul aceluiaşi grup;
    b) funcţiile de conducere executive sau neexecutive deţinute în cadrul:
      (i) S.S.I.F. care sunt membre ale aceluiaşi sistem instituţional de protecţie, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; sau
      (ii) întreprinderilor, inclusiv entităţi nefinanciare, în cadrul cărora S.S.I.F. deţine o participaţie calificată.
    (5) Funcţiile de conducere în organizaţiile care nu urmăresc, în mod predominant, obiective comerciale nu sunt avute în vedere în sensul alin. (3).
    (6) A.S.F. poate autoriza membri ai organului de conducere să deţină o funcţie neexecutivă suplimentară. Autorităţile competente informează periodic Autoritatea Bancară Europeană, denumită în continuare A.B.E., în legătură cu astfel de autorizaţii.
    (7) Organul de conducere posedă în ansamblu cunoştinţe, competenţe şi experienţă adecvate pentru a putea înţelege activităţile instituţiei, inclusiv principalele riscuri.
    (8) Fiecare membru al organului de conducere acţionează cu onestitate, integritate şi independenţă de spirit pentru a evalua şi contesta în mod eficient deciziile conducerii superioare atunci când este necesar şi pentru a superviza şi monitoriza în mod eficace procesul de luare a deciziilor de către echipa de conducere.
    (9) S.S.I.F. alocă resurse umane şi financiare adecvate pentru integrarea şi formarea membrilor organului de conducere.
    (10) S.S.I.F. şi comitetele lor de nominalizare respective trebuie să folosească o gamă largă de calităţi şi competenţe atunci când recrutează membrii organului de conducere şi, în acest sens, să pună în aplicare o politică de promovare a diversităţii în cadrul organului de conducere.
    (11) A.S.F. colectează informaţiile publicate în conformitate cu art. 435 alin. (2) lit. (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi le utilizează pentru a compara practicile în materie de diversitate. A.S.F. transmite A.B.E. aceste informaţii.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Dispoziţii privind procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri

    ART. 10
    (1) Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri al unei S.S.I.F. trebuie să reprezinte o componentă a procesului de conducere al S.S.I.F. şi a culturii decizionale a acesteia.
    (2) În sensul alin. (1), procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri al unei S.S.I.F. trebuie să asigure organului de conducere posibilitatea să evalueze în mod continuu profilul de risc al S.S.I.F. şi gradul de adecvare a capitalului intern în raport cu acesta.
    (3) În cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, S.S.I.F. trebuie să realizeze:
    a) identificarea, măsurarea, diminuarea şi raportarea riscurilor la care S.S.I.F. este sau poate fi expusă, pentru calcularea şi evaluarea continuă a necesităţilor de capital intern;
    b) planificarea şi menţinerea surselor de capital intern necesare realizării adecvării capitalului la profilul de risc al S.S.I.F.
    ART. 11
    S.S.I.F. trebuie să informeze A.S.F. cu privire la:
    a) modul în care este structurat procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri;
    b) ipotezele care sunt utilizate pentru determinarea riscurilor pe sectoare şi a tipurilor de riscuri;
    c) senzitivitatea la risc şi nivelurile de încredere utilizate pentru cuantificarea riscurilor;
    d) modalitatea de agregare a riscurilor pentru a determina necesarul de capital intern;
    e) ipotezele utilizate pentru determinarea disponibilului de capital intern, inclusiv orizontul de timp avut în vedere la planificarea capitalului intern.
    ART. 12
    (1) Pentru evaluarea adecvării capitalului intern la riscuri, S.S.I.F. trebuie să identifice şi să evalueze toate riscurile semnificative la care este sau poate fi expusă, incluzând:
    a) riscurile pentru care, potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013, există cerinţe de capital reglementate, inclusiv diferenţele semnificative dintre tratamentul reglementat al riscurilor pentru calculul cerinţelor minime de capital şi tratamentul prevăzut de procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri;
    b) riscurile pentru care cerinţele de capital reglementate nu sunt integral acoperitoare:
      (i) riscuri rezultate din aplicarea unor abordări mai puţin sofisticate - subestimarea riscului de credit în contextul utilizării abordării standard, subestimarea riscului operaţional în contextul utilizării abordării de bază sau abordării standard;
      (ii) subestimarea pentru pierderea în caz de nerambursare în condiţii de criză;
      (iii) riscul rezidual aferent tehnicilor de diminuare a riscului de credit; şi
    c) riscuri precum: riscul de rată a dobânzii din activităţi în afara portofoliului de tranzacţionare, riscul de concentrare, riscul de lichiditate, riscul efectului de levier excesiv, riscul reputaţional şi cel strategic. Pentru riscurile din această categorie S.S.I.F. pot utiliza metode calitative de evaluare şi diminuare;
    d) riscuri externe S.S.I.F., respectiv riscuri aferente mediului de reglementare, economic sau de desfăşurare a activităţii S.S.I.F. şi care nu se încadrează în situaţiile prevăzute la lit. a)-c).
    (2) S.S.I.F. trebuie să stabilească modalitatea şi măsura în care riscurile semnificative sunt tratate în cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului. În acest sens, S.S.I.F. trebuie să stabilească riscurile pentru care vor determina o cerinţă de capital intern pentru acoperirea lor, precum şi cele pentru care vor fi utilizate alte metode pentru administrarea şi reducerea lor.
    ART. 13
    (1) S.S.I.F. sunt responsabile de procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, precum şi pentru stabilirea unor cerinţe de capital intern care să fie conforme cu profilul lor de risc şi cu mediul în care acestea îşi desfăşoară activitatea.
    (2) Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri trebuie să fie adaptat necesităţilor S.S.I.F. şi trebuie să utilizeze datele de intrare şi definiţiile pe care S.S.I.F. le folosesc pentru scopuri interne.
    (3) În sensul alin. (2), o S.S.I.F. poate utiliza propriile definiţii pentru riscuri şi pentru gradul de semnificaţie al unui risc, sub rezerva furnizării de explicaţii A.S.F., inclusiv cu privire la metodele utilizate, la acoperirea cu capital a tuturor riscurilor semnificative şi la modul în care abordarea folosită de S.S.I.F. interacţionează cu obligaţiile instituite de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 referitoare la calcularea cerinţelor de capital.
    (4) În sensul alin. (2), S.S.I.F. poate utiliza propriile definiţii pentru capitalul intern şi elementele componente ale acestuia, sub rezerva furnizării de clarificări A.S.F., specificând metodologia utilizată pentru determinarea capitalului intern disponibil al S.S.I.F.
    ART. 14
    S.S.I.F. trebuie să stabilească în mod clar în cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri tipurile de riscuri pentru care utilizează o abordare cantitativă în ceea ce priveşte evaluarea, administrarea şi diminuarea acestora şi cele pentru care utilizează o abordare calitativă a acestor aspecte.
    ART. 15
    (1) Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri trebuie să ia în considerare planurile strategice ale S.S.I.F. şi legătura acestora cu factorii macroeconomici.
    (2) În sensul alin. (1), S.S.I.F. trebuie să dezvolte o strategie de menţinere a nivelurilor de capital, care să ia în considerare factori precum: previziunile cu privire la ritmul de creştere a creditului, sursele şi utilizările de fonduri viitoare, politica de dividende şi orice variaţie în cadrul unui ciclu economic a necesarului de fonduri proprii reglementat potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
    (3) S.S.I.F. trebuie să dispună de un plan explicit privind capitalul, aprobat de către organul de conducere, care să cuprindă cel puţin următoarele:
    a) obiectivele S.S.I.F. şi orizontul de timp necesar pentru atingerea obiectivelor respective;
    b) descriere generală a procesului de planificare a capitalului şi a responsabilităţilor aferente acestuia;
    c) modul în care S.S.I.F. se va conforma în viitor cu cerinţele de capital;
    d) orice limite relevante legate de capital;
    e) un plan general pentru situaţii neprevăzute pentru tratamentul divergenţelor şi al evenimentelor neaşteptate, cum ar fi posibilitatea majorării capitalului, restrângerea activităţii sau utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului.
    (4) În cadrul planului privind capitalul, S.S.I.F. îşi stabilesc ca obiectiv un nivel intern al cerinţei de capital având în vedere profilul de risc, mediul economic în care îşi desfăşoară activitatea, calitatea proceselor de control intern şi de administrare a riscurilor, planurile strategice, calitatea capitalului intern disponibil etc.
    (5) S.S.I.F. trebuie să analizeze impactul pe care noul cadru de reglementare, comportamentul competitorilor sau alţi factori îl pot avea asupra performanţei lor, pentru a determina acele modificări ale mediului în care îşi desfăşoară activitatea pe care ar putea să le susţină.
    ART. 16
    (1) S.S.I.F. îşi pot proiecta procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri astfel încât să utilizeze abordări precum:
    a) utilizarea rezultatelor produse de metodologiile reglementate pentru calculul cerinţelor de capital aferente riscurilor prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi luarea în considerare a unor riscuri precum riscul de concentrare, riscul rezidual rezultat din utilizarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit şi din operaţiuni de securitizare sau riscul de rată a dobânzii din activităţi în afara portofoliului de tranzacţionare. În cazul utilizării acestei abordări, S.S.I.F. trebuie să demonstreze că au analizat toate riscurile nereglementate de regulamentul menţionat şi au constatat că acestea sunt fie absente, fie nesemnificative sau au calculat o cerinţă de capital care s-a adăugat celei stabilite în baza regulamentului anterior menţionat;
    b) utilizarea de metodologii diferite pentru diferitele tipuri de riscuri şi calcularea unei sume a cerinţelor de capital rezultate. În acest sens, pentru un anumit tip de risc, S.S.I.F. pot utiliza alte metodologii decât cele utilizate în scopurile determinării cerinţelor minime reglementate de capital;
    c) utilizarea de metodologii complexe.
    (2) S.S.I.F. trebuie să fundamenteze situaţiile în care în cadrul metodologiei iau în considerare efectele de diversificare şi corelare.
    (3) În situaţia în care, pentru unele categorii de riscuri, nu sunt disponibile informaţii suficiente, S.S.I.F. pot utiliza în cadrul metodologiei şi estimări.
    (4) S.S.I.F. trebuie să includă în procesul lor intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri estimări ale riscurilor care nu pot fi măsurate, în situaţia în care acestea sunt semnificative. Această cerinţă ar putea fi mai puţin strictă dacă S.S.I.F. demonstrează A.S.F. că dispun de o politică adecvată de diminuare/administrare a acestor riscuri.
    ART. 17
    (1) Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri trebuie să se bazeze pe procese adecvate de măsurare şi evaluare.
    (2) Pentru scopurile alin. (1), S.S.I.F. trebuie să dispună de politici şi procese corespunzătoare pentru evaluarea riscurilor semnificative, altele decât cele prevăzute la art. 12.
    ART. 18
    (1) Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri al S.S.I.F. trebuie să fie revizuit ori de câte ori se consideră necesar, dar cel puţin anual, astfel încât riscurile să fie acoperite în mod adecvat, iar acoperirea cu capital să reflecte profilul de risc actual al S.S.I.F.
    (2) În scopul alin. (1), S.S.I.F. vor proceda la revizuirea procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri cel puţin în următoarele situaţii: modificări ale strategiei S.S.I.F., ale planului de desfăşurare a activităţii, ale mediului în care îşi desfăşoară activitatea sau ale oricăror altor factori care au un efect semnificativ asupra ipotezelor sau metodologiilor utilizate în cadrul respectivului proces.
    (3) Orice riscuri noi care apar în cadrul activităţii S.S.I.F. trebuie să fie identificate şi incluse în procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri al acesteia.
    ART. 19
    (1) S.S.I.F. trebuie să proiecteze în detaliu procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri.
    (2) Iniţierea şi proiectarea procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri sunt responsabilitatea organului de conducere al S.S.I.F
    (3) În sensul alin. (2), organul de conducere al S.S.I.F. trebuie să aprobe proiectarea procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri la nivel conceptual - cel puţin sfera de aplicare, metodologia şi obiectivele generale, iar conducerea superioară a S.S.I.F. este responsabilă pentru aprobarea detaliilor aferente proiectării - conceptele tehnice.
    (4) Organul de conducere al S.S.I.F. este responsabil de integrarea planificării şi administrării capitalului în cultura şi abordarea generală a S.S.I.F. privind administrarea riscului.
    (5) În sensul alin. (4), organul de conducere trebuie să se asigure că procesul legat de planificarea capitalului, precum şi politicile şi procedurile de administrare a procesului sunt comunicate şi implementate la nivelul întregii S.S.I.F. şi sunt susţinute cu suficientă autoritate şi resurse.
    (6) Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri al S.S.I.F. - politicile, metodologiile, ipotezele şi procedurile - trebuie să fie prevăzut într-un document, să fie revizuit şi aprobat de către organul de conducere al instituţiei de credit.
    (7) Rezultatele procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri al S.S.I.F. trebuie să fie raportate organului de conducere al acesteia.
    ART. 20
    (1) Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri al unei S.S.I.F. trebuie să aibă ca rezultat determinarea şi menţinerea capitalului intern disponibil al instituţiei de credit la un nivel adecvat în raport cu necesităţile interne aferente profilului de risc al acesteia.
    (2) În sensul alin. (1), S.S.I.F. raportează A.S.F. nivelul excedentului/deficitului de capital rezultat în urma procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri. Modul de raportare, precum şi frecvenţa transmiterii se stabilesc prin Standardul tehnic de implementare emis în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
    (3) În sensul alin. (1), S.S.I.F. explică A.S.F. similitudinile şi diferenţele între rezultatul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri şi cerinţele de capital reglementate de A.S.F.
    ART. 21
    Rezultatele şi concluziile procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri trebuie să fie luate în considerare la elaborarea şi revizuirea strategiei şi a apetitului la risc.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Administrarea riscurilor

    ART. 22
    (1) Organul de conducere al S.S.I.F. aprobă şi examinează periodic strategiile şi politicile de asumare, gestionare, monitorizare şi diminuare a riscurilor la care instituţia este expusă sau ar putea fi expusă, inclusiv riscurile determinate de mediul macroeconomic în care S.S.I.F. respectivă îşi desfăşoară activitatea, având în vedere starea ciclului economic.
    (2) Organul de conducere al unei S.S.I.F. trebuie să dedice timp suficient pentru examinarea problemelor legate de riscuri.
    (3) În sensul alin. (2), organul de conducere trebuie să fie implicat în mod activ şi să asigure alocarea unor resurse adecvate în vederea administrării tuturor riscurilor semnificative abordate în cuprinsul prezentului regulament şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi în vederea evaluării activelor, a utilizării ratingurilor externe şi a modelelor interne referitoare la riscurile respective.
    (4) S.S.I.F. trebuie să stabilească mecanisme de raportare periodică şi transparentă, astfel încât organul de conducere şi toate structurile organizatorice dintr-o S.S.I.F. să beneficieze de rapoarte la timp, precise, concise, inteligibile şi semnificative şi astfel încât aceste mecanisme să poată face schimb de informaţii relevante privind identificarea, măsurarea sau evaluarea şi monitorizarea riscurilor.
    (5) În sensul alin. (4), S.S.I.F. trebuie să stabilească linii de raportare către organul de conducere care să acopere toate riscurile semnificative, politicile de administrare a riscurilor şi modificările aduse acestora.
    (6) Organul de conducere, în funcţia sa de supraveghere, şi comitetul de administrare a riscurilor, în cazul în care a fost înfiinţat un astfel de comitet, trebuie să aibă acces adecvat la informaţii privind situaţia riscurilor S.S.I.F. şi, dacă este necesar şi corespunzător, la funcţia de administrare a riscurilor şi la consultanţă externă de specialitate.
    ART. 23
    (1) Organul de conducere, în funcţia sa de supraveghere, şi comitetul de administrare a riscurilor, în cazul în care a fost înfiinţat un astfel de comitet, trebuie să stabilească natura, volumul, formatul şi frecvenţa informaţiilor privind riscurile pe care urmează să le primească.
    (2) S.S.I.F. trebuie să dispună de o funcţie de administrare a riscurilor independentă de funcţiile operaţionale, cu suficientă autoritate, importanţă, resurse şi acces la organul de conducere, cu respectarea prevederilor titlului III cap. I secţiunea 3 din Regulamentul nr. 32/2006, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 121/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. 24
    (1) Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să asigure că toate riscurile semnificative sunt identificate, măsurate şi raportate în mod corespunzător.
    (2) Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să fie implicată în mod activ la elaborarea strategiei S.S.I.F. privind administrarea riscurilor şi în toate deciziile privind administrarea riscurilor semnificative şi să poată oferi o imagine completă asupra întregii game de riscuri la care este expusă instituţia.
    (3) În cazul în care este necesar, funcţia de administrare a riscurilor trebuie să poată raporta direct organului de conducere, în funcţia sa de supraveghere, independent de raportarea către conducerea superioară, să poată face sesizări şi să poată avertiza acest organ, atunci când este cazul, dacă au loc evoluţii specifice ale riscurilor care afectează sau ar putea să afecteze instituţia, fără a aduce atingere responsabilităţilor pe care le are organul de conducere în funcţiile sale de supraveghere şi/sau de conducere în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, prezentului regulament şi Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
    (4) Coordonatorul funcţiei de administrare a riscurilor trebuie să fie un membru independent al conducerii superioare, cu responsabilităţi distincte privind funcţia de administrare a riscurilor. În cazul în care natura, extinderea şi complexitatea activităţilor S.S.I.F. nu justifică numirea unei persoane distincte, o altă persoană dintre membrii conducerii superioare din cadrul S.S.I.F. poate îndeplini funcţia respectivă, cu condiţia să nu existe niciun conflict de interese.
    (5) Coordonatorul funcţiei de administrare a riscurilor nu poate fi demis fără aprobarea prealabilă a organului de conducere în funcţia sa de supraveghere şi trebuie să poată avea acces direct la organul de conducere, în funcţia sa de supraveghere, atunci când este necesar.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Administrarea riscurilor semnificative

    SUBSECŢIUNEA 4.1
    Riscul de credit

    ART. 25
    În ceea ce priveşte riscul de credit şi riscul de contrapartidă, S.S.I.F. trebuie:
    a) să dispună de metodologii interne care să le permită să evalueze riscul de credit al expunerilor faţă de debitori individuali, titluri de valoare sau poziţiile din securitizare, precum şi riscul de credit la nivelul portofoliului. În special metodologiile interne nu trebuie să se bazeze exclusiv sau în mod mecanic pe ratinguri de credit externe. În cazul în care cerinţele de fonduri proprii se bazează pe o evaluare a unei instituţii externe de evaluare a creditului sau pe faptul că o expunere este neevaluată, acest lucru nu scuteşte S.S.I.F. de a lua în considerare şi alte informaţii relevante pentru a-şi evalua modul de repartizare a capitalului intern;
    b) să dispună de sisteme pentru gestionarea şi monitorizarea permanentă a diferitelor portofolii purtătoare de risc de credit şi a diferitelor expuneri ale S.S.I.F., inclusiv pentru identificarea şi gestionarea creditelor problematice şi pentru efectuarea ajustărilor de valoare şi constituirea unor provizioane adecvate;
    c) să se asigure că acordarea de credite se face pe baza unor criterii solide şi bine definite şi că procesul de aprobare, modificare, reînnoire şi refinanţare a creditelor se stabileşte cu claritate;
    d) să se asigure că diversitatea portofoliilor de credite este adecvată în funcţie de pieţele-ţintă şi strategiile globale de creditare ale instituţiei.
    ART. 26
    S.S.I.F. trebuie să dispună de criterii, politici şi procese solide şi bine definite privind aprobarea noilor expuneri - inclusiv standarde prudente de asumare a expunerilor, operaţiunile de modificare, reînnoire şi refinanţare a expunerilor existente şi identificarea competenţei de aprobare corespunzătoare dimensiunii şi complexităţii expunerilor.

    SUBSECŢIUNEA 4.2
    Riscul rezidual

    ART. 27
    S.S.I.F. trebuie să dispună de politici şi proceduri scrise pentru a aborda şi controla riscul ca tehnicile recunoscute de diminuare a riscului de credit utilizate să se dovedească mai puţin eficace decât previziunile.

    SUBSECŢIUNEA 4.3
    Riscul de concentrare

    ART. 28
    S.S.I.F. trebuie să abordeze şi să controleze, inclusiv prin intermediul unor politici şi proceduri scrise, riscul de concentrare rezultat din expunerile faţă de fiecare contraparte, inclusiv contrapărţi centrale, grupuri de contrapartide asociate şi contrapartide din acelaşi sector economic, aceeaşi regiune geografică sau care desfăşoară aceeaşi activitate ori furnizează aceeaşi marfă, sau din aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit, în special riscurile aferente expunerilor indirecte mari din credite, de exemplu faţă de un singur emitent de garanţii.

    SUBSECŢIUNEA 4.4
    Riscul din securitizare

    ART. 29
    S.S.I.F. care sunt iniţiatoare de tranzacţii de securitizare reînnoibile, cu clauze de rambursare anticipată, trebuie să dispună de planuri de lichiditate care să trateze eventualele implicaţii care decurg atât din rambursarea planificată, cât şi din rambursarea anticipată.

    SUBSECŢIUNEA 4.5
    Riscul de piaţă

    ART. 30
    S.S.I.F. trebuie să pună în aplicare politici şi procese pentru identificarea, măsurarea şi administrarea tuturor surselor şi efectelor semnificative ale riscurilor de piaţă.
    ART. 31
    (1) Capitalul intern trebuie să fie adecvat la riscurile de piaţă importante care nu sunt supuse unei cerinţe de fonduri proprii.
    (2) S.S.I.F. care, la calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de poziţie în conformitate cu partea a treia titlul IV cap. 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, şi-au compensat poziţiile pe una sau mai multe dintre acţiunile care compun un indice bursier cu una sau mai multe poziţii pe un contract futures pe indicele bursier sau un alt produs bazat pe indicele bursier trebuie să deţină un capital intern adecvat pentru a acoperi pierderea aferentă riscului de bază cauzată de faptul că valoarea contractului futures sau a produsului respectiv nu evoluează în deplină concordanţă cu valoarea acţiunilor constituente.
    (3) De asemenea, S.S.I.F. trebuie să deţină un capital intern adecvat atunci când deţin poziţii opuse pe contracte futures pe indici bursieri care nu sunt identice în ceea ce priveşte scadenţa şi/sau structura lor.
    (4) În cazul în care utilizează tratamentul prevăzut la art. 345 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, S.S.I.F. trebuie să se asigure că deţin un capital intern suficient pentru acoperirea riscului de pierdere care există între momentul angajamentului iniţial şi următoarea zi lucrătoare.
    ART. 32
    În cazul în care poziţia scurtă devine scadentă înaintea poziţiei lungi, S.S.I.F. trebuie să ia, de asemenea, măsuri împotriva riscului de lipsă de lichidităţi.

    SUBSECŢIUNEA 4.6
    Riscul de rată a dobânzii din activităţi în afara portofoliului de tranzacţionare

    ART. 33
    S.S.I.F. trebuie să implementeze sisteme de identificare, evaluare şi administrare a riscului care rezultă din variaţiile potenţiale ale ratelor dobânzii care afectează activităţile S.S.I.F. care sunt în afara portofoliului de tranzacţionare.
    ART. 34
    (1) Organul de conducere al unei S.S.I.F. trebuie să aprobe, precum şi să examineze periodic strategia de risc de rată a dobânzii şi politicile şi procesele pentru identificarea, cuantificarea, monitorizarea şi controlul riscului de rată a dobânzii.
    (2) Organul de conducere al S.S.I.F. trebuie să asigure elaborarea şi implementarea strategiei, politicilor şi proceselor de risc de rată a dobânzii.
    ART. 35
    S.S.I.F. trebuie să aloce responsabilităţi pe linia administrării riscului de rată a dobânzii unor persoane independente de persoanele responsabile cu tranzacţionarea şi/sau cu alte activităţi de asumare a riscului, care să beneficieze de linii de raportare separate.
    ART. 36
    (1) În vederea conformării cu cerinţele prevăzute la art. 33, S.S.I.F. trebuie să dispună de sisteme de cuantificare a riscului de rată a dobânzii cuprinzătoare şi adecvate, iar orice modele şi ipoteze utilizate trebuie validate cu regularitate cel puţin anual.
    (2) Limitele stabilite de către S.S.I.F. trebuie să reflecte strategia de risc a acestora, să fie înţelese de către personalul relevant şi comunicate acestuia cu regularitate.
    (3) Orice excepţie de la politicile, procesele şi limitele stabilite trebuie analizată cu promptitudine de către conducerea superioară, iar unde este necesar, de către organul de conducere în funcţia sa de supraveghere.
    ART. 37
    (1) S.S.I.F. trebuie să poată demonstra că nivelul capitalului intern deţinut, stabilit prin intermediul sistemului de cuantificare a acestuia, aferent S.S.I.F., acoperă şi riscul de rată a dobânzii din afara portofoliului de tranzacţionare.
    (2) Pentru scopurile alin. (1), S.S.I.F. trebuie să dispună de capacitatea necesară pentru a calcula modificările potenţiale ale valorii lor economice ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii, precum şi nivelul general al riscului de rată a dobânzii din afara portofoliului de tranzacţionare la nivel individual şi consolidat.
    (3) S.S.I.F. trebuie să elaboreze şi să utilizeze propriile metodologii de calcul al modificărilor potenţiale ale valorii lor economice ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii, în conformitate cu profilul de risc şi politicile de administrare a riscului aferente acestora. În cazurile în care metodologia internă a unei S.S.I.F. este considerată inadecvată de către A.S.F. sau nu există o astfel de metodologie, S.S.I.F. trebuie să aplice metodologia standardizată descrisă în anexa care face parte integrantă din prezentul regulament.

    SUBSECŢIUNEA 4.7
    Riscul de lichiditate

    ART. 38
    (1) S.S.I.F. trebuie să menţină niveluri adecvate ale rezervelor de lichiditate.
    (2) În sensul alin. (1), S.S.I.F. trebuie să dispună de strategii, politici, procese şi sisteme robuste pentru identificarea, măsurarea, administrarea şi monitorizarea riscului de lichiditate de-a lungul unei serii corespunzătoare de orizonturi de timp, inclusiv pe parcursul zilei - intraday.
    (3) Strategiile, politicile, procesele şi sistemele prevăzute la alin. (2) trebuie ajustate în funcţie de liniile de activitate, monede, sucursale şi entităţi juridice şi trebuie să includă mecanisme corespunzătoare de alocare a costurilor, beneficiilor şi riscurilor de lichiditate.
    (4) Strategiile, politicile, procesele şi sistemele prevăzute la alin. (2) trebuie să fie proporţionale cu complexitatea, profilul de risc, obiectul de activitate al S.S.I.F. şi toleranţa la risc stabilite de organul de conducere şi trebuie să reflecte importanţa S.S.I.F. în fiecare stat membru în care aceasta desfăşoară activitate. S.S.I.F. trebuie să comunice toleranţa la risc tuturor liniilor de activitate relevante.
    (5) Politicile şi procesele pentru administrarea riscului de lichiditate trebuie să aibă în vedere şi modalitatea în care alte riscuri, cum ar fi riscul de credit, riscul de piaţă, riscul operaţional şi riscul reputaţional, pot afecta strategia generală de lichiditate a unei S.S.I.F.
    (6) S.S.I.F. trebuie să dispună de profiluri de risc de lichiditate care respectă şi nu depăşesc nivelul stabilit pentru un sistem robust şi care funcţionează adecvat.
    (7) În scopul îndeplinirii prevederilor alin. (6), S.S.I.F. vor lua în considerare natura, dimensiunea şi complexitatea activităţilor acestora.
    ART. 39
    (1) S.S.I.F. trebuie să elaboreze metodologii pentru identificarea, măsurarea, administrarea şi monitorizarea poziţiilor de finanţare.
    (2) Metodologiile prevăzute la alin. (1) trebuie să includă fluxurile de numerar semnificative prezente şi preconizate, provenite din active, datorii, elemente din afara bilanţului, inclusiv datorii contingente şi posibilul impact al riscului reputaţional.
    ART. 40
    (1) S.S.I.F. trebuie să facă distincţie între activele gajate şi cele negrevate de sarcini, care sunt disponibile în orice moment, în special în situaţii de urgenţă.
    (2) S.S.I.F. trebuie să ia în considerare entitatea juridică în care se află activele, ţara în care activele sunt înregistrate legal fie într-un registru, fie într-un cont, precum şi eligibilitatea acestora şi trebuie să monitorizeze modul în care activele pot fi mobilizate în timp util.
    (3) S.S.I.F. trebuie să aibă în vedere şi limitele juridice, de reglementare şi operaţionale existente, impuse potenţialelor transferuri de lichidităţi şi active negrevate de sarcini dintre entităţi, atât în cadrul Spaţiului Economic European, cât şi în afara acestuia.
    ART. 41
    S.S.I.F. trebuie să ia în considerare diferite instrumente de diminuare a riscului de lichiditate, inclusiv un sistem de limite şi rezerve de lichiditate, pentru a putea face faţă diferitelor situaţii de criză, precum şi o structură de finanţare şi un acces la surse de finanţare diversificate în mod corespunzător şi să le revizuiască cu regularitate.
    ART. 42
    (1) S.S.I.F. trebuie să aibă în vedere scenarii alternative privind poziţiile de lichiditate şi factorii de diminuare a riscului şi să revizuiască ipotezele care stau la baza deciziilor privind poziţia de finanţare cel puţin o dată pe an.
    (2) Scenariile alternative prevăzute la alin. (1) trebuie să vizeze în special elementele din afara bilanţului şi alte datorii contingente, inclusiv cele ale entităţilor special constituite în scopul securitizării sau ale altor entităţi cu scop special, menţionate în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în raport cu care S.S.I.F. acţionează ca sponsor sau furnizează suport de lichiditate semnificativ.
    (3) S.S.I.F. trebuie să ia în considerare potenţialul impact al scenariilor alternative legate de specificul S.S.I.F., de piaţă în general şi o combinare a celor două tipuri de scenarii.
    (4) În sensul alin. (3), S.S.I.F. trebuie să aibă în vedere diferite perioade de timp şi grade variate ale condiţiilor de criză.
    ART. 43
    S.S.I.F. trebuie să îşi ajusteze strategiile, politicile interne şi limitele cu privire la riscul de lichiditate şi să elaboreze planuri eficiente pentru situaţii neprevăzute, având în vedere rezultatul scenariilor alternative menţionate la art. 42.
    ART. 44
    (1) S.S.I.F. trebuie să dispună de planuri de redresare privind lichiditatea, care stabilesc strategii adecvate şi măsuri de punere în aplicare corespunzătoare pentru a acoperi eventuale deficite de lichiditate, inclusiv în relaţie cu sucursalele stabilite într-un alt stat membru.
    (2) Planurile prevăzute la alin. (1) sunt testate de S.S.I.F. cel puţin o dată pe an, actualizate pe baza rezultatelor scenariilor alternative menţionate la art. 42, raportate conducerii superioare şi aprobate de aceasta, astfel încât politicile şi procesele interne să poată fi ajustate în consecinţă.
    (3) S.S.I.F. trebuie să ia măsurile operaţionale necesare în avans pentru a se asigura că planurile de redresare privind lichiditatea pot fi puse în aplicare imediat.
    (4) Măsurile operaţionale prevăzute la alin. (3) trebuie să includă deţinerea de garanţii care să fie disponibile imediat pentru finanţare.
    (5) În sensul alin. (4), deţinerea de garanţii include deţinerea de garanţii în moneda unui alt stat membru, dacă este cazul, sau în moneda unui stat terţ faţă de care S.S.I.F. are expuneri şi, dacă este necesar din punct de vedere operaţional, pe teritoriul unui stat membru gazdă sau al unui stat terţ faţă de moneda căreia are expuneri.

    SUBSECŢIUNEA 4.8
    Riscul operaţional

    ART. 45
    (1) S.S.I.F. trebuie să aplice politici şi procese pentru evaluarea şi administrarea expunerii la riscul operaţional, inclusiv la riscul de model, şi care acoperă evenimentele cu frecvenţă redusă şi impact negativ potenţial major.
    (2) S.S.I.F. trebuie să definească riscul operaţional în sensul politicilor şi proceselor prevăzute la alin. (1).
    (3) S.S.I.F. trebuie să instituie planuri de reluare a activităţii şi pentru situaţii neprevăzute care să le asigure capacitatea de a-şi desfăşura activitatea fără întreruperi şi să le limiteze pierderile în eventualitatea unei întreruperi grave a activităţii.

    SUBSECŢIUNEA 4.9
    Riscul efectului de levier excesiv

    ART. 46
    (1) S.S.I.F. trebuie să dispună de politici şi procese pentru identificarea, gestionarea şi monitorizarea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier. Indicatorii riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier trebuie să includă rata efectului de levier stabilită în conformitate cu art. 429 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi neconcordanţele dintre active şi obligaţii.
    (2) S.S.I.F. trebuie să trateze cu precauţie problema riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, ţinând cont de creşterile potenţiale ale riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier cauzate de reducerea fondurilor proprii ale S.S.I.F. prin pierderi anticipate sau realizate. În acest scop, S.S.I.F. trebuie să poată face faţă la diferite situaţii de criză din punctul de vedere al riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier.

    SECŢIUNEA a 5-a
    Abordări interne pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii

    ART. 47
    (1) În aplicarea prevederilor art. 166^4 şi art. 278 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, fără a aduce atingere îndeplinirii criteriilor prevăzute în partea a treia titlul I cap. 3 secţiunea 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, S.S.I.F. semnificative prin dimensiunea, organizarea internă, precum şi prin natura, amploarea şi complexitatea activităţilor lor trebuie să acorde o atenţie deosebită dezvoltării unei capacităţi interne de evaluare a riscului de credit şi utilizării mai frecvente a abordării bazate pe modele interne de rating pentru calcularea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de credit, în cazul în care expunerile lor sunt semnificative în termeni absoluţi şi în cazul în care au, în acelaşi timp, un număr mare de contrapartide semnificative.
    (2) A.S.F. monitorizează, având în vedere natura, amploarea şi complexitatea activităţilor desfăşurate de S.S.I.F., faptul că acestea nu se bazează în mod exclusiv sau automat pe ratinguri de credit externe pentru evaluarea bonităţii unei entităţi ori pentru evaluarea unui instrument financiar.
    (3) În aplicarea prevederilor art. 166^4 şi art. 278 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, fără a aduce atingere îndeplinirii criteriilor prevăzute în partea a treia titlul IV cap. 5 secţiunile 1-5 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, S.S.I.F. semnificative prin dimensiunea, organizarea internă, precum şi prin natura, amploarea şi complexitatea activităţilor lor trebuie să acorde o atenţie deosebită dezvoltării unei capacităţi interne de evaluare a riscului specific şi utilizării mai frecvente a modelelor interne în vederea calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul specific al titlurilor de creanţă din portofoliul de tranzacţionare, precum şi a modelelor interne în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare şi de migraţie în cazul în care expunerile faţă de riscul specific sunt semnificative în termeni bsoluţi şi în cazul în care au un număr mare de poziţii semnificative pe titluri de creanţă ale unor emitenţi diferiţi.
    ART. 48
    (1) S.S.I.F. care au obţinut aprobarea A.S.F. pentru a utiliza abordări interne în vederea calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor sau a cerinţelor de capital, cu excepţia riscului operaţional, trebuie să transmită A.S.F. şi A.B.E. rezultatele calculelor efectuate prin aplicarea respectivelor abordări pentru propriile expuneri sau poziţii incluse în portofoliile de referinţă, împreună cu o explicaţie a metodologiilor utilizate pentru a produce respectivele rezultate.
    (2) S.S.I.F. trebuie să transmită informaţiile precizate la alin. (1) cu o periodicitate adecvată, cel puţin anuală.
    (3) S.S.I.F. dezvoltă portofolii specifice în consultare cu A.B.E. şi se asigură că S.S.I.F. raportează rezultatele calculelor separat de rezultatele calculelor pentru portofoliile A.B.E.
    (4) S.S.I.F. trebuie să raporteze informaţiile prevăzute la alin. (1) prin utilizarea formularului dezvoltat în acest sens de A.B.E.
    (5) S.S.I.F. trebuie să raporteze în mod separat rezultatele calculelor prevăzute la alin. (1), care au ca obiect portofoliile specifice dezvoltate de A.S.F., de rezultatele calculelor care au ca obiect portofoliile dezvoltate de A.B.E.

    SECŢIUNEA a 6-a
    Procesul de supraveghere şi evaluare

    SUBSECŢIUNEA 6.1
    Criterii tehnice pentru procesul de supraveghere şi evaluare

    ART. 49
    (1) Pe lângă riscurile de credit, de piaţă şi operaţional, verificarea şi evaluarea efectuate de S.S.I.F. în sensul prevederilor art. 166 şi art. 278 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, includ cel puţin:
    a) rezultatele simulării de criză efectuate, în conformitate cu art. 177 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, de S.S.I.F. care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating;
    b) expunerea la riscul de concentrare şi administrarea acestuia de către S.S.I.F., inclusiv conformarea acestora cu cerinţele din partea a patra din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi art. 28 din prezentul regulament;
    c) soliditatea, caracterul adecvat şi metoda de aplicare a politicilor şi procedurilor implementate de S.S.I.F. pentru administrarea riscului rezidual asociat cu utilizarea tehnicilor recunoscute de diminuare a riscului de credit;
    d) măsura în care fondurile proprii deţinute de o instituţie cu privire la activele pe care le-a securitizat sunt corespunzătoare având în vedere substanţa economică a tranzacţiei, inclusiv gradul de transfer de risc obţinut;
    e) expunerea la riscul de lichiditate, cuantificarea şi administrarea acestuia de către instituţii, inclusiv elaborarea de analize ale scenariilor alternative, gestionarea factorilor de diminuare a riscului (în special nivelul, componenţa şi calitatea rezervelor de lichiditate) şi planuri eficace pentru situaţii neprevăzute;
    f) impactul efectelor de diversificare şi modul în care astfel de efecte sunt integrate în sistemul de cuantificare a riscurilor;
    g) rezultatele simulărilor de criză realizate de S.S.I.F. prin utilizarea unui model intern de calculare a cerinţelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscului de piaţă în conformitate cu partea a treia titlul IV capitolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    h) distribuirea geografică a expunerilor S.S.I.F.;
    i) modelul de afaceri al S.S.I.F.;
    j) evaluarea riscului sistemic în conformitate cu criteriile prevăzute la art. 166 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    (2) În sensul alin. (1) lit. e), A.S.F. trebuie să efectueze în mod regulat o evaluare cuprinzătoare a administrării riscului de lichiditate de către S.S.I.F. şi să promoveze dezvoltarea unor metodologii interne solide. La efectuarea unor astfel de analize, A.S.F. trebuie să aibă în vedere rolul S.S.I.F pe pieţele financiare. A.S.F. trebuie să ia în considerare în mod corespunzător impactul potenţial al deciziilor sale asupra stabilităţii sistemului financiar în toate celelalte state membre implicate.
    (3) A.S.F. monitorizează măsura în care S.S.I.F. a furnizat un eventual suport implicit în cadrul unei tranzacţii de securitizare. În cazul în care se constată că o S.S.I.F. a furnizat suport implicit în mai multe rânduri, A.S.F. ia măsuri adecvate ţinând seama de probabilitatea crescută ca respectiva S.S.I.F. să furnizeze un suport ulterior operaţiunilor sale de securitizare, împiedicând astfel realizarea unui transfer semnificativ al riscului.
    (4) Pentru scopurile procesului decizional prevăzut la art. 166 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, A.S.F. examinează măsura în care ajustările de evaluare aplicate în cazul poziţiilor sau portofoliilor din portofoliul de tranzacţionare, astfel cum se prevede la art. 105 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, permit instituţiei să vândă sau să acopere poziţiile într-un termen scurt, fără a suporta pierderi semnificative în condiţii normale de piaţă.
    (5) În procesul de analiză şi evaluare, A.S.F. include expunerea S.S.I.F. la riscul de rată a dobânzii rezultat din activităţile lor în afara portofoliului de tranzacţionare. A.S.F. ia măsuri cel puţin în cazul S.S.I.F. a căror valoare economică scade cu mai mult de 20% din fondurile proprii, ca urmare a unei modificări bruşte şi neaşteptate a ratelor dobânzii de 200 de puncte de bază sau ca urmare a unei modificări aşa cum este definită în ghidurile A.B.E.
    (6) Analiza şi evaluarea efectuate de A.S.F. includ expunerea S.S.I.F. la riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, astfel cum este reflectat de indicatorii folosirii excesive a efectului de levier, inclusiv rata efectului de levier stabilită în conformitate cu art. 429 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Pentru a stabili caracterul adecvat al ratei efectului de levier a S.S.I.F. şi al structurii organizatorice, strategiilor, procedurilor şi mecanismelor implementate de S.S.I.F. pentru administrarea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, A.S.F. ţine cont de modelul de afaceri al acestor S.S.I.F.
    (7) Analiza şi evaluarea efectuate de către A.S.F. includ cadrul de administrare al instituţiilor, cultura şi valorile lor corporative, precum şi capacitatea membrilor organului de conducere de a-şi exercita atribuţiile. La efectuarea analizei şi evaluării, A.S.F. are acces cel puţin la ordinea de zi şi documentele justificative ale şedinţelor organului de conducere şi ale comitetelor acestuia, precum şi la rezultatele evaluării interne sau externe a performanţei organului de conducere.

    SUBSECŢIUNEA 6.2
    Programul de supraveghere prudenţială

    ART. 50
    (1) Programul de supraveghere prudenţială, adoptat de către A.S.F. în privinţa S.S.I.F. pe care le supraveghează, ia în considerare procesul de analiză şi evaluare prevăzut la art. 166 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare. Acest program cuprinde următoarele elemente:
    a) o specificare a modului în care A.S.F. intenţionează să îşi îndeplinească sarcinile şi să aloce resursele;
    b) o identificare a S.S.I.F. care urmează să facă obiectul supravegherii sporite şi a măsurilor adoptate privind o astfel de supraveghere, în conformitate cu art. 169^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
    c) un plan pentru inspecţii la faţa locului vizând sediile utilizate de o S.S.I.F., inclusiv sucursalele şi filialele stabilite într-un alt stat membru, în conformitate cu art. 174, art. 179, art. 180, art. 194, art. 195 şi art. 211 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    (2) Programele de supraveghere prudenţială includ următoarele S.S.I.F.:
    a) S.S.I.F. în cazul cărora rezultatele simulărilor de criză menţionate la art. 49 alin. (1) lit. a) şi g) din prezentul regulament şi la art. 166 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sau rezultatul procesului de analiză şi evaluare prevăzut la art. 166 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, indică riscuri semnificative pentru menţinerea continuă a solidităţii financiare a acestora sau indică încălcarea prevederilor ordonanţei de urgenţă anterior menţionate, a prezentului regulament şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013;
    b) S.S.I.F. care prezintă un risc sistemic pentru sistemul financiar;
    c) orice altă S.S.I.F. pentru care A.S.F. consideră necesar acest lucru.

    SECŢIUNEA a 7-a
    Analiza continuă a permisiunii de a utiliza abordări interne

    ART. 51
    (1) Pentru scopurile prevăzute la art. 166^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în procesul de analiză continuă a permisiunii de a utiliza abordări interne, A.S.F. are în vedere în special modificările în activitatea S.S.I.F. şi aplicarea acestor abordări pentru produsele noi.
    (2) A.S.F. analizează şi evaluează în special măsura în care, pentru scopurile respectivelor abordări, S.S.I.F. utilizează tehnici şi practici corect elaborate şi actualizate.
    (3) În cazul în care, pentru un model intern destinat riscului de piaţă, numeroase depăşiri menţionate la art. 366 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 indică faptul că modelul nu este sau nu mai este suficient de precis, A.S.F. revocă permisiunea de utilizare a modelului intern sau impune măsuri adecvate pentru a se asigura că modelul este îmbunătăţit cu promptitudine.

    CAP. IV
    Politici şi practici de remunerare

    SECŢIUNEA 1
    Politici de remunerare

    ART. 52
    Organul de conducere în funcţia sa de supraveghere trebuie să se asigure că politicile şi practicile de remunerare a personalului S.S.I.F., inclusiv a membrilor organului de conducere în funcţia sa de supraveghere şi a membrilor conducerii superioare, corespund obiectivelor şi strategiei pe termen lung a S.S.I.F.
    ART. 53
    (1) Principiile stabilite în prezentul articol şi în art. 54-56 se aplică de către S.S.I.F. la nivel de grup, de instituţie-mamă şi de filială, incluzându-le şi pe cele înfiinţate în centre financiare offshore.
    (2) La stabilirea şi aplicarea politicilor de remunerare totală, inclusiv a salariilor şi beneficiilor discreţionare de tipul pensiilor, pentru categoriile de personal ale căror activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al S.S.I.F., incluzând membrii conducerii superioare, personalul care expune instituţia unor riscuri, personalul aferent funcţiilor sistemului de control intern şi orice angajat care primeşte o remuneraţie totală ce conduce la încadrarea acestuia în aceeaşi categorie de remuneraţie cu cea a membrilor conducerii superioare şi a personalului care expune instituţia unor riscuri, S.S.I.F. trebuie să respecte următoarele principii în mod corespunzător mărimii, organizării interne şi naturii, extinderii şi complexităţii activităţilor acestora:
    a) politica de remunerare permite şi promovează o administrare a riscurilor sănătoasă şi eficace, fără a încuraja asumarea de riscuri care depăşeşte nivelul toleranţei la risc a S.S.I.F.;
    b) politica de remunerare corespunde strategiei de afaceri, obiectivelor, valorilor şi intereselor pe termen lung ale S.S.I.F. şi cuprinde măsuri pentru a evita conflictele de interese;
    c) organul de conducere în funcţia sa de supraveghere adoptă şi revizuieşte periodic principiile generale ale politicii de remunerare şi este responsabil cu implementarea acesteia;
    d) implementarea politicii de remunerare face obiectul, cel puţin anual, al unei evaluări interne independente, la nivel centralizat, privind conformitatea cu politicile şi procedurile de remunerare adoptate de organul de conducere în funcţia sa de supraveghere;
    e) remunerarea coordonatorilor funcţiilor de administrare a riscurilor şi de conformitate este supravegheată direct de către organul de conducere în funcţia sa de supraveghere sau de către comitetul de remunerare, în situaţia în care acesta există;
    f) politica de remunerare, cu luarea în considerare a criteriilor naţionale de stabilire a salariilor, face o distincţie clară între criteriile de stabilire:
      (i) a remuneraţiei fixe de bază, care trebuie să reflecte în primul rând experienţa profesională relevantă şi responsabilitatea organizaţională, astfel cum sunt prevăzute în fişa postului unui angajat, ca parte a termenilor de angajare; şi
      (ii) a remuneraţiei variabile, care trebuie să reflecte o performanţă sustenabilă şi ajustată la risc, precum şi performanţa care excedează performanţa necesară pentru a îndeplini atribuţiile prevăzute în fişa postului angajatului, ca parte a termenilor de angajare.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Elementele variabile ale remuneraţiei

    ART. 54
    (1) În cazul remuneraţiei variabile, pe lângă principiile prevăzute la art. 53 şi în aceleaşi condiţii, se aplică următoarele principii:
    a) în cazul în care remuneraţia este corelată cu performanţa, suma remuneraţiei totale se bazează pe o combinaţie a evaluării performanţei individuale şi a structurii în cauză în care se desfăşoară activitatea, precum şi a rezultatelor generale ale S.S.I.F., iar la evaluarea performanţei individuale sunt luate în considerare atât criterii financiare, cât şi criterii nonfinanciare, cum ar fi: cunoştinţele acumulate/calificările obţinute, dezvoltarea personală, conformarea cu sistemele şi controalele S.S.I.F., implicarea în strategiile de afaceri şi în politicile semnificative ale S.S.I.F. şi contribuţia la performanţa echipei;
    b) evaluarea performanţei este realizată într-un cadru multianual, pentru a se asigura că procesul de evaluare se bazează pe performanţa pe termen lung şi că plata efectivă a componentelor remuneraţiei bazate pe performanţă se întinde pe o perioadă care ţine cont de ciclul de afaceri al S.S.I.F. şi de riscurile specifice activităţii acesteia;
    c) remuneraţia variabilă totală nu limitează capacitatea S.S.I.F. de a-şi întări baza de capital;
    d) remuneraţia variabilă garantată nu este compatibilă cu administrarea sănătoasă a riscurilor sau cu principiul remunerării în funcţie de performanţă şi nu trebuie să facă parte din planurile prospective de remunerare;
    e) remuneraţia variabilă garantată are caracter excepţional şi apare doar atunci când S.S.I.F dispune de o bază sănătoasă şi solidă de capital şi numai atunci când se angajează personal, fiind limitată la primul an de activitate al acestuia;
    f) componentele fixe şi variabile ale remuneraţiei totale sunt echilibrate în mod corespunzător şi componenta fixă reprezintă o proporţie suficient de mare din remuneraţia totală, astfel încât să permită aplicarea unei politici complet flexibile privind componentele remuneraţiei variabile, incluzând posibilitatea de a nu plăti nicio componentă a acesteia;
    g) S.S.I.F. trebuie să stabilească raporturile adecvate dintre componentele fixe şi variabile ale remuneraţiei totale, pentru care se aplică principiul potrivit căruia componenta variabilă nu trebuie să depăşească 100% din componenta fixă a remuneraţiei totale pentru fiecare angajat;
    h) plăţile referitoare la încetarea anticipată a unui contract reflectă performanţa obţinută în timp şi sunt proiectate într-o modalitate care să nu recompenseze nereuşita sau conduita neprofesională;
    i) pachetele de remunerare care sunt legate de compensarea sau preluarea drepturilor cuvenite în temeiul contractelor încheiate pentru perioade de angajare precedente trebuie să fie aliniate la interesele pe termen lung ale S.S.I.F., inclusiv mecanismele privind reţinerea, amânarea, performanţa şi acordurile de tip clawback;
    j) măsurarea performanţei utilizate pentru a calcula componentele remuneraţiei variabile sau portofoliile de componente ale remuneraţiei variabile include o ajustare pentru toate tipurile de riscuri curente şi viitoare şi ia în considerare costul capitalului şi lichiditatea necesară;
    k) alocarea componentelor remuneraţiei variabile în cadrul S.S.I.F. trebuie să ia în considerare şi toate tipurile de riscuri curente şi viitoare;
    l) o parte substanţială şi care reprezintă, în toate cazurile, cel puţin 50% din orice remuneraţie variabilă trebuie să fie formată dintr-un raport corespunzător între:
      (i) acţiuni sau titluri din care rezultă drepturi de proprietate echivalente în funcţie de forma juridică a S.S.I.F. în cauză sau instrumente legate de acţiuni ori instrumente echivalente de tip non-cash în cazul S.S.I.F. necotate; şi
      (ii) atunci când este posibil, alte instrumente în sensul art. 52 sau art. 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ori alte instrumente care pot fi complet convertite în instrumente de tipul celor incluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază sau anulate, care, în fiecare caz, să reflecte corespunzător, pe o bază continuă, calitatea creditului aferentă S.S.I.F. şi care să fie adecvate pentru a fi utilizate în scopul remuneraţiei variabile;
    m) o parte substanţială şi care reprezintă, în toate cazurile, cel puţin 40% din componenta de remuneraţie variabilă este amânată pe o perioadă de cel puţin 3-5 ani şi este corelată în mod adecvat cu natura activităţii, cu riscurile acesteia şi cu activităţile personalului în cauză. Membrii personalului intră în drepturile aferente remuneraţiei datorate potrivit acordurilor de amânare nu mai rapid decât ar intra pe o bază proporţională. În cazul unei componente a remuneraţiei variabile în sumă deosebit de mare, cel puţin 60% din sumă este amânată. Durata perioadei de amânare este stabilită în conformitate cu ciclul de afaceri, cu natura activităţii, cu riscurile acesteia, precum şi cu activităţile personalului în cauză;
    n) membrilor personalului le este plătită sau aceştia intră în drepturile aferente remuneraţiei variabile, inclusiv ale părţii amânate a acesteia, doar dacă remuneraţia variabilă poate fi susţinută în conformitate cu situaţia financiară a S.S.I.F. în ansamblu şi dacă poate fi justificată în conformitate cu performanţa S.S.I.F., a structurii în care se desfăşoară activitatea şi a angajatului în cauză;
    o) politica de pensionare este aliniată la strategia de afaceri, obiectivele, valorile şi interesele pe termen lung ale S.S.I.F. Dacă angajatul încetează, din propria voinţă, raporturile contractuale cu S.S.I.F. înainte de pensionare, beneficiile discreţionare de tipul pensiilor trebuie reţinute de S.S.I.F. pe o perioadă de 5 ani sub forma instrumentelor, aşa cum sunt acestea definite la lit. l). În cazul unui angajat ajuns la pensionare, beneficiile discreţionare de tipul pensiilor trebuie plătite angajatului sub forma instrumentelor definite la lit. l), cu obligaţia respectivului angajat de a nu le înstrăina timp de 5 ani;
    p) personalul se obligă să nu utilizeze strategii personale de acoperire împotriva riscurilor sau poliţe de asigurare legate de remuneraţie şi de răspundere pentru a contracara efectele de aliniere la risc prevăzute în acordurile sale de remunerare;
    q) remuneraţia variabilă nu este plătită prin mijloace sau metode care facilitează eludarea îndeplinirii cerinţelor prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în reglementările emise în aplicarea acesteia şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
    (2) Instrumentele prevăzute la alin. (1) lit. l) fac obiectul unei politici adecvate de reţinere proiectată să alinieze stimulentele cu interesele pe termen lung ale S.S.I.F. A.S.F. poate impune restricţii cu privire la tipul şi la caracteristicile acestor instrumente sau poate interzice utilizarea unor astfel de instrumente atunci când consideră necesar. Prevederile alin. (1) lit. l) se aplică atât părţii componentei de remuneraţie variabilă amânată conform alin. (1) lit. m), cât şi părţii de remuneraţie variabilă care nu este amânată.
    (3) În sensul alin. (1) lit. n), fără a aduce atingere principiilor generale de drept naţional aplicabile în materia contractelor şi în raporturile de muncă, remuneraţia variabilă totală este în general redusă considerabil în cazul în care se înregistrează o performanţă financiară redusă sau negativă la nivelul S.S.I.F. în cauză, luându-se în considerare atât remuneraţia curentă, cât şi reducerile plăţilor aferente sumelor cuvenite, determinate anterior, incluzând acorduri de tip malus sau de tip clawback.
    (4) În sensul alin. (3), până la 100 % din remuneraţia variabilă totală face obiectul acordurilor de tip malus sau de tip clawback. S.S.I.F. trebuie să îşi stabilească criterii concrete pentru aplicarea acordurilor de tip malus sau de tip clawback. Respectivele criterii trebuie să acopere în special situaţiile în care angajatul:
    a) a dat dovadă de o conduită care a avut ca rezultat pierderi semnificative pentru S.S.I.F. sau a fost răspunzător de o astfel de conduită;
    b) nu a reuşit să îndeplinească standardele corespunzătoare de bună reputaţie şi experienţă adecvată, respectiv cele referitoare la aptitudini şi comportament adecvat.

    SECŢIUNEA a 3-a
    S.S.I.F. care beneficiază de asistenţă guvernamentală

    ART. 55
    În cazul S.S.I.F. care beneficiază de asistenţă guvernamentală excepţională, pe lângă principiile prevăzute la art. 54 alin. (1), se aplică următoarele principii:
    a) remuneraţia variabilă este strict limitată ca procent din venitul net atunci când nu este în concordanţă cu menţinerea unei baze de capital sănătoase şi cu obiectivul de ieşire în timp util de sub asistenţa guvernamentală;
    b) A.S.F. solicită S.S.I.F. să restructureze remunerarea într-o manieră conformă cu administrarea sănătoasă a riscurilor şi creşterea pe termen lung, incluzând, atunci când este cazul, stabilirea de limite privind remuneraţia membrilor organului de conducere;
    c) nicio remuneraţie variabilă nu trebuie plătită membrilor organului de conducere ai respectivei S.S.I.F. decât dacă este justificată.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Comitetul de remunerare

    ART. 56
    (1) S.S.I.F. care sunt semnificative din punctul de vedere al mărimii, organizării interne şi naturii, extinderii şi complexităţii activităţilor acestora trebuie să înfiinţeze un comitet de remunerare.
    (2) Comitetul de remunerare trebuie să fie constituit astfel încât să aibă capacitatea de a emite opinii competente şi independente asupra politicilor şi practicilor de remunerare şi asupra stimulentelor create pentru administrarea riscului, capitalului şi lichidităţii.
    (3) Comitetul de remunerare este responsabil cu pregătirea deciziilor privind remunerarea, inclusiv a deciziilor care au implicaţii din perspectiva riscului şi administrării riscului în S.S.I.F. în cauză şi care trebuie luate de organul de conducere. Preşedintele şi membrii comitetului de remunerare trebuie să fie membri ai organului de conducere care nu exercită nicio funcţie executivă în cadrul S.S.I.F. în cauză. La pregătirea unor astfel de decizii, comitetul de remunerare trebuie să ia în considerare interesele pe termen lung ale acţionarilor, investitorilor şi ale altor deţinători de interese în instituţie, precum şi interesul public.

    TITLUL II
    Fondurile proprii

    CAP. I
    Fondurile proprii la nivel individual

    SECŢIUNEA 1
    Fondurile proprii de nivel 1 de bază şi suplimentar

    ART. 57
    Criteriile de eligibilitate şi metodologia de calcul în ceea ce priveşte fondurile proprii de nivel 1 de bază şi suplimentar sunt stabilite prin prevederile art. 25-61 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Fondurile proprii de nivel 2

    ART. 58
    Criteriile de eligibilitate şi metodologia de calcul în ceea ce priveşte fondurile proprii de nivel 2 sunt stabilite prin prevederile art. 62-71 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Aprobarea prealabilă a includerii instrumentelor de capital şi/sau împrumuturilor subordonate în fondurile proprii de nivel 1 suplimentar şi de nivel 2

    ART. 59
    Elementele prevăzute de art. 51 lit. a) şi art. 62 lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pot fi incluse în fondurile proprii de nivel 1 suplimentar/nivel 2 doar dacă, în opinia A.S.F., sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 52, respectiv art. 63 din acelaşi regulament.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Cerinţe privind nivelul minim al capitalului iniţial

    ART. 60
    Capitalul iniţial al S.S.I.F. este constituit din unul sau mai multe dintre elementele menţionate la art. 26 alin. (1) lit. a)-e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

    SECŢIUNEA a 5-a
    Condiţii pentru reducerea fondurilor proprii

    ART. 61
    Reducerea, rambursarea sau răscumpărarea instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază, de nivel 1 suplimentar sau de nivel 2 se face cu respectarea prevederilor art. 77 şi 78 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

    CAP. II
    Fondurile proprii la nivel consolidat

    ART. 62
    Obligaţia de determinare a fondurilor proprii la nivel consolidat revine S.S.I.F., persoane juridice române, care fac obiectul supravegherii pe bază consolidată de către A.S.F. potrivit titlului IV.
    ART. 63
    Pentru determinarea fondurilor proprii la nivel consolidat se au în vedere prevederile art. 76-83 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

    CAP. III
    Amortizoarele de capital

    ART. 64
    Prezentul capitol nu se aplică S.S.I.F. care nu sunt autorizate să presteze serviciile de investiţii prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. c) şi f) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. 65
    În aplicarea prevederilor art. 126^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor prezentului capitol, A.S.F. poate stabili prin decizii măsuri privind aplicarea prezentului capitol şi privind nivelul amortizoarelor de capital.

    SECŢIUNEA 1
    Amortizorul de conservare a capitalului

    ART. 66
    (1) S.S.I.F. trebuie să menţină, după caz, la nivel individual şi la nivel consolidat, potrivit prevederilor din partea întâi titlul II din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pe lângă fondurile proprii de nivel 1 de bază prevăzute la art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, un amortizor de conservare a capitalului constituit din fonduri proprii de nivel 1 de bază, echivalent cu 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc calculată conform art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
    (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), A.S.F., în calitate de autoritate competentă, poate excepta S.S.I.F. mici şi mijlocii de la cerinţele prevăzute la alin. (1), dacă o astfel de exceptare nu ameninţă stabilitatea sistemului financiar la nivel naţional.
    (3) Decizia prin care A.S.F. acordă excepţia de la alin. (2) va include o explicaţie a motivului pentru care exceptarea nu ameninţă stabilitatea sistemului financiar şi conţine definiţia exactă a S.S.I.F. mici şi mijlocii exceptate.
    (4) În cazul în care A.S.F. aplică exceptarea menţionată la alin. (2), A.S.F. notifică în mod corespunzător Comisia Europeană, Comitetul European pentru Risc Sistemic, A.B.E. şi autorităţile competente ale statelor membre în cauză.
    (5) În sensul alin. (2), S.S.I.F. sunt clasificate ca fiind mici sau mijlocii în conformitate cu Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii.
    (6) S.S.I.F. nu trebuie să utilizeze fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute pentru a îndeplini cerinţa prevăzută la alin. (1) în scopul conformării cu oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 226 alin. (3), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    (7) În cazul neîndeplinirii cerinţei prevăzute la alin. (1), S.S.I.F. face obiectul restricţiilor privind distribuirile prevăzute la art. 106.

    TITLUL III

    CAP. I
    Amortizorul anticiclic de capital

    SECŢIUNEA 1
    Cerinţa de menţinere a unui amortizor anticiclic de capital specific S.S.I.F.

    ART. 67
    (1) S.S.I.F. trebuie să menţină un amortizor anticiclic de capital specific, echivalent cu produsul dintre valoarea totală a expunerii la risc calculată conform art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 la nivel individual şi la nivel consolidat, potrivit prevederilor din partea întâi titlul II din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, şi media ponderată a ratelor amortizoarelor anticiclice de capital determinată conform art. 71-73 din prezentul regulament.
    (2) S.S.I.F. trebuie să constituie amortizorul menţionat la alin. (1) din fonduri proprii de nivel 1 de bază. În plus, S.S.I.F. trebuie să menţină acest amortizor suplimentar fondurilor proprii de nivel 1 de bază prevăzute la art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, amortizorului de conservare a capitalului prevăzut la art. 66 din prezentul regulament, precum şi oricărei altei cerinţe impuse de art. 226 alin. (3), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    (3) În cazul neîndeplinirii cerinţei prevăzute la alin. (1), S.S.I.F. face obiectul restricţiilor privind distribuirile prevăzute la art. 106.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Stabilirea şi calcularea amortizorului anticiclic de capital

    ART. 68
    (1) A.S.F. stabileşte prin decizii publicate în Buletinul A.S.F. şi pe site-ul propriu obligativitatea constituirii de către S.S.I.F. a amortizorului anticiclic de capital la nivelul recomandat de structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional.
    (2) Pentru scopurile prevăzute la alin. (1), structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional calculează trimestrial un referenţial pentru amortizorul anticiclic de capital destinat orientării sale în procesul de stabilire a ratei amortizorului în conformitate cu alin. (4).
    (3) În sensul alin. (2), referenţialul reflectă, într-o manieră relevantă, ciclul de creditare şi riscurile datorate creşterii excesive a creditelor în România, luând în considerare în mod corespunzător particularităţile economiei naţionale. Referenţialul se bazează totodată pe deviaţia ponderii creditului în produsul intern brut de la tendinţa sa pe termen lung, având în vedere printre altele:
    a) un indicator al creşterii înregistrate de activitatea de creditare în România şi, în special, un indicator de reflectare a modificărilor înregistrate de ponderea creditelor acordate în România în produsul intern brut;
    b) orice orientări în vigoare ale Comitetului European pentru Risc Sistemic, emise în conformitate cu art. 135 alin. (1) lit. b) din Directiva nr. 36/2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE.
    (4) Structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional evaluează şi stabileşte trimestrial rata adecvată a amortizorului anticiclic de capital, având în vedere următoarele:
    a) referenţialul calculat în conformitate cu alin. (2);
    b) orice orientări în vigoare ale Comitetului European pentru Risc Sistemic, emise în conformitate cu art. 135 alin. (1) lit. a), c) şi d) din Directiva nr. 36/2013/UE, precum şi orice recomandări emise de Comitetul European pentru Risc Sistemic cu privire la stabilirea ratei amortizorului;
    c) alte variabile pe care structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional le consideră relevante pentru tratarea riscului sistemic ciclic.
    (5) Rata amortizorului anticiclic de capital, exprimată ca procent din valoarea totală a expunerii la risc prevăzută la art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, determinată de S.S.I.F. care deţin expuneri din credite în România, trebuie să fie între 0% şi 2,5%, calibrată în trepte de 0,25 puncte procentuale sau multipli de 0,25 puncte procentuale.
    (6) În cazuri justificate pe baza considerentelor prevăzute la alin. (4), structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional poate stabili o rată a amortizorului anticiclic de capital mai mare de 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc prevăzută la art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
    (7) În cazul în care structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional recomandă impunerea pentru prima dată a unui amortizor anticiclic de capital sau în cazul în care structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional recomandă creşterea ratei amortizorului deja impus la acel moment, aceasta recomandă A.S.F. data de la care trebuie aplicată rata majorată a amortizorului în scopul calculării amortizorului anticiclic de capital specific fiecărei S.S.I.F. Data în cauză nu poate depăşi 12 luni de la data la care rata majorată a amortizorului a fost anunţată în conformitate cu alin. (9) şi (11). În situaţia în care data este anterioară perioadei de 12 luni, structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional justifică termenul mai scurt recomandat în baza unor circumstanţe excepţionale.
    (8) În situaţia în care structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional recomandă reducerea ratei amortizorului anticiclic de capital deja impus, aceasta stabileşte totodată o perioadă orientativă în care nu se preconizează nicio creştere a ratei. Stabilirea perioadei orientative nu reprezintă un angajament pentru structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţialei şi nici pentru A.S.F.
    (9) A.S.F. anunţă trimestrial, prin publicare pe site-ul său, rata stabilită a amortizorului anticiclic de capital. Anunţul include cel puţin următoarele informaţii:
    a) rata amortizorului anticiclic de capital impusă;
    b) ponderea creditului în produsul intern brut şi deviaţia acestuia de la tendinţa pe termen lung;
    c) referenţialul pentru amortizorul anticiclic de capital, calculat în conformitate cu alin. (3);
    d) justificarea pentru rata amortizorului anticiclic de capital;
    e) în situaţia unei creşteri a ratei amortizorului, data de la care S.S.I.F. trebuie să aplice rata majorată a amortizorului în scopul calculării amortizorului anticiclic de capital specific S.S.I.F.;
    f) în cazul în care data menţionată la lit. e) este înainte de 12 luni de la data anunţului prevăzut în prezentul alineat, o referire la circumstanţele excepţionale care justifică reducerea termenului de la care rata este impusă;
    g) în cazul în care nivelul ratei este redus, perioada orientativă pentru care nu se preconizează nicio majorare, însoţită de o justificare corespunzătoare.
    (10) În scopul publicării anunţului, structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional transmite A.S.F. recomandarea privind nivelul ratei amortizorului anticiclic de capital însoţită de informaţiile prevăzute la alin. (9) lit. b)-g).
    (11) Structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional transmite trimestrial o notificare Comitetului European pentru Risc Sistemic cu privire la rata stabilită pentru amortizorul anticiclic de capital. În notificarea respectivă, structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional include totodată informaţiile prevăzute la alin. (9). Comitetul European pentru Risc Sistemic publică pe site-ul său nivelul ratei respective, precum şi informaţiile aduse la cunoştinţă.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Recunoaşterea unui nivel de peste 2,5% al ratei amortizorului anticiclic de capital

    ART. 69
    (1) În situaţia în care autoritatea competentă din alt stat membru sau autoritatea competentă dintr-un stat terţ stabileşte, similar celor prevăzute la art. 68 alin. (5) şi alin. (6) din prezentul regulament, o rată a amortizorului anticiclic de capital mai mare de 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc prevăzută la art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional poate recomanda A.S.F. recunoaşterea acestei rate pentru scopurile calculării, de către S.S.I.F. autorizate la nivel naţional, a amortizorului anticiclic de capital specific S.S.I.F.
    (2) În cazul prevăzut la alin. (1), A.S.F. anunţă recunoaşterea prin publicarea pe site-ul propriu. Anunţul include totodată cel puţin următoarele informaţii:
    a) rata amortizorului anticiclic de capital impusă;
    b) statul membru sau statul terţ căruia i se aplică;
    c) în cazul în care rata este majorată, data de la care S.S.I.F. autorizate la nivel naţional trebuie să aplice această majorare în scopul calculării amortizorului de capital anticiclic specific S.S.I.F.;
    d) în cazul în care data menţionată la lit. c) este înainte de 12 luni de la data anunţului prevăzut în prezentul alineat, o referire la circumstanţele excepţionale care justifică reducerea termenului de la care rata este impusă.
    (3) În scopul publicării anunţului, structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional transmite A.S.F. recomandarea privind nivelul ratei amortizorului anticiclic de capital însoţită de informaţiile prevăzute la alin. (2) lit. b)-d).

    SECŢIUNEA a 4-a
    Decizia privind ratele amortizorului anticiclic de capital aplicabile expunerilor din state terţe

    ART. 70
    (1) Prevederile prezentului articol se aplică indiferent de existenţa sau absenţa unei eventuale recomandări privind ratele amortizorului anticiclic de capital pentru expunerile din state terţe, emise de către Comitetul European pentru Risc Sistemic pentru structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional, conform art. 138 din Directiva nr. 36/2013/UE.
    (2) În cazul în care autoritatea competentă dintr-un stat terţ nu a stabilit şi nu a publicat un amortizor anticiclic de capital pentru acest stat, iar una sau mai multe S.S.I.F., persoane juridice române, deţin expuneri din credite localizate în acesta, structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional poate recomanda A.S.F. nivelul ratei amortizorului anticiclic de capital pe care S.S.I.F., persoane juridice române, trebuie să îl aplice în scopul calculării amortizorului anticiclic de capital specific S.S.I.F.
    (3) În cazul în care autoritatea competentă dintr-un stat terţ stabileşte şi publică rata amortizorului anticiclic de capital pentru acest stat, structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional poate recomanda A.S.F. aplicarea unei rate diferite pentru acel stat în scopul calculării de către S.S.I.F., persoane juridice române, a amortizorului anticiclic de capital specific S.S.I.F. dacă structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional are motive rezonabile să considere că rata stabilită de autoritatea competentă din statul terţ nu este suficientă pentru a proteja în mod adecvat aceste S.S.I.F. împotriva riscurilor determinate de creşterea excesivă a creditării în acel stat.
    (4) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (3), structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional nu stabileşte o rată a amortizorului anticiclic de capital sub nivelul impus de autoritatea competentă din statul terţ, în afară de cazul în care acest nivel depăşeşte 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc prevăzută la art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, determinată de S.S.I.F. care înregistrează expuneri din credite situate în statul terţ.
    (5) În cazul în care structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional recomandă aplicarea unei rate a amortizorului anticiclic de capital pentru un stat terţ, conform alin. (2)-(4), superioară celei existente, structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional recomandă A.S.F. data de la care S.S.I.F. autorizate la nivel naţional trebuie să aplice acest nivel, în scopul calculării amortizorului anticiclic de capital specific S.S.I.F. Data în cauză nu poate depăşi 12 luni de la data la care rata majorată a amortizorului a fost anunţată în conformitate cu alin. (6). În situaţia în care data este anterioară perioadei de 12 luni, structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional justifică termenul mai scurt în baza unor circumstanţe excepţionale.
    (6) A.S.F. anunţă pe site-ul propriu impunerea oricărei rate pentru amortizorul anticiclic de capital aferent unui stat terţ în conformitate cu alin. (2)-(4). În plus, A.S.F. include în cadrul anunţului respectiv următoarele informaţii:
    a) rata amortizorul anticiclic de capital şi statul terţ căruia i se aplică;
    b) o justificare pentru rata respectivă;
    c) data de la care S.S.I.F. trebuie să aplice nivelul majorat al ratei în scopul calculării amortizorului anticiclic de capital specific S.S.I.F., în cazul în care valoarea ratei este stabilită pentru prima dată peste zero sau este majorată;
    d) în cazul în care data menţionată la lit. c) este înainte de 12 luni de la data anunţului prevăzut în prezentul alineat, o referire la circumstanţele excepţionale care justifică reducerea termenului de la care rata este impusă.
    (7) În scopul publicării anunţului, structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional transmite S.S.I.F. recomandarea privind nivelul ratei amortizorului anticiclic de capital şi statul terţ căruia i se aplică, însoţită de informaţiile prevăzute la alin. (6) lit. b)-d).

    SECŢIUNEA a 5-a
    Calcularea amortizorului anticiclic de capital specific S.S.I.F.

    ART. 71
    (1) Rata amortizorului anticiclic de capital specific S.S.I.F. este egală cu media ponderată a ratelor amortizorului anticiclic de capital care se aplică în jurisdicţiile în care sunt situate expunerile relevante din credite ale S.S.I.F. sau care se aplică pentru scopurile prezentului articol, în temeiul art. 70 alin. (2) sau alin. (3) şi (4).
    (2) În vederea calculării mediei ponderate menţionate la alin. (1), S.S.I.F. trebuie să aplice fiecărei rate de amortizor aplicabile într-o jurisdicţie coeficientul obţinut prin raportarea cerinţelor sale totale de fonduri proprii pentru riscul de credit, determinate în conformitate cu partea a treia titlurile II şi IV din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, corespunzătoare expunerilor relevante din credite localizate în jurisdicţia respectivă, la cerinţele totale de fonduri proprii pentru riscul de credit aferente tuturor expunerilor sale din credite relevante.
    ART. 72
    (1) În situaţia în care, în conformitate cu art. 68 alin. (5) şi (6), A.S.F. impune, la recomandarea structurii interinstituţionale de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional, o rată a amortizorului anticiclic de capital mai mare de 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc prevăzută la art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, următoarele rate se aplică expunerilor relevante din credite situate în România pentru scopurile calculului prevăzut la art. 71, inclusiv, unde este cazul, pentru scopurile elementului de capital consolidat corespunzător S.S.I.F. în cauză:
    a) S.S.I.F. autorizate la nivel naţional trebuie să aplice rata mai mare de 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc pentru expunerile localizate în România;
    b) S.S.I.F. autorizate la nivel naţional trebuie să aplice, pentru expunerile localizate în alte state membre, o rată de 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc în condiţiile în care A.S.F., la recomandarea structurii interinstituţionale de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional, nu a recunoscut rata mai mare de 2,5% în conformitate cu art. 69 alin. (1);
    c) S.S.I.F. autorizate la nivel naţional trebuie să aplice, pentru expunerile localizate în alt stat membru, nivelul ratei impuse de autoritatea competentă din respectivul stat membru, în condiţiile în care A.S.F., la recomandarea structurii interinstituţionale de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional, a recunoscut rata în cauză în conformitate cu art. 69.
    (2) În situaţia în care rata amortizorului anticiclic de capital stabilită de autoritatea competentă dintr-un stat terţ pentru acest stat este mai mare de 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc determinată conform prevederilor art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, următoarele rate se aplică expunerilor relevante din credite situate în acest stat terţ în scopul calculului prevăzut la art. 71, inclusiv, unde este cazul, în scopul calculării elementului de capital consolidat corespunzător S.S.I.F. în cauză:
    a) S.S.I.F. autorizate la nivel naţional trebuie să aplice o rată a amortizorului anticiclic de capital de 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc în condiţiile în care A.S.F. nu a recunoscut, la recomandarea structurii interinstituţionale de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional, nivelul ratei mai mare de 2,5% în conformitate cu art. 69 alin. (1);
    b) S.S.I.F. autorizate la nivel naţional trebuie să aplice rata amortizorului anticiclic de capital stabilită de autoritatea competentă din statul terţ în condiţiile în care A.S.F. a recunoscut această rată în conformitate cu art. 69, la recomandarea structurii interinstituţionale de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional.
    ART. 73
    (1) În sensul art. 71 alin. (2), S.S.I.F. trebuie să includă în expunerile relevante din credite toate expunerile care aparţin claselor de expuneri, în afara celor menţionate la art. 112 lit. a)-f) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care fac obiectul:
    a) cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul de credit, prevăzute în partea a treia titlul II din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    b) în cazul în care expunerea este deţinută în portofoliul de tranzacţionare, cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul specific, prevăzute în partea a treia titlul IV capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau pentru riscurile adiţionale de nerambursare şi de migraţie, prevăzute în partea a treia titlul IV cap. 5 din acelaşi regulament;
    c) în cazul în care expunerea este o securitizare, cerinţelor de fonduri proprii prevăzute în partea a treia titlul II cap. 5 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
    (2) S.S.I.F. trebuie să identifice localizarea geografică a unei expuneri relevante din credite, în conformitate cu standardele tehnice de reglementare adoptate de A.B.E. în acest sens.
    (3) Pentru scopurile calculului prevăzut la art. 71 alin. (1):
    a) rata amortizorului anticiclic se aplică de la data precizată în informaţiile publicate în conformitate cu art. 68 alin. (9) lit. e) sau cu art. 69 alin. (2) lit. c), dacă decizia are ca efect majorarea ratei;
    b) sub rezerva respectării lit. c), rata amortizorului anticiclic pentru un stat terţ se aplică la 12 luni de la data la care autoritatea competentă dintr-un stat terţ a anunţat modificarea ratei, indiferent dacă autoritatea în cauză impune S.S.I.F. înfiinţate în statul terţ să aplice modificarea într-un termen mai scurt, în condiţiile în care decizia are ca efect majorarea ratei. În acest sens, o modificare a ratei pentru un stat terţ este considerată ca anunţată la data la care este publicată de autoritatea competentă din statul terţ în conformitate cu cadrul de reglementare relevant la nivel naţional;
    c) în cazul în care A.S.F., la recomandarea structurii interinstituţionale de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional, impune rata amortizorului anticiclic de capital pentru un stat terţ în conformitate cu art. 70 alin. (2) sau art. 70 alin. (3) şi (4) ori recunoaşte rata în cauză pentru un stat terţ în conformitate cu art. 69, nivelul ratei în cauză se aplică de la data precizată în informaţiile publicate în conformitate cu art. 70 alin. (6) lit. c) sau art. 69 alin. (2) lit. c), în condiţiile în care decizia are ca efect majorarea ratei;
    d) rata amortizorului anticiclic se aplică imediat în condiţiile în care decizia are ca efect reducerea acesteia.

    SECŢIUNEA a 6-a
    G-SII şi O-SII

    ART. 74
    (1) La recomandarea structurii interinstituţionale de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional, A.S.F. identifică, pe bază consolidată, instituţiile globale de importanţă sistemică, denumite în continuare instituţii de tip G-SII, care au fost autorizate la nivel naţional.
    (2) În sensul alin. (1), o instituţie de tip G-SII este o firmă de investiţii-mamă la nivelul Uniunii Europene, o societate financiară holding-mamă la nivelul UE, o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul UE sau o S.S.I.F. O S.S.I.F., care este o filială a unei firme de investiţii-mamă la nivelul UE, a unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul UE sau a unei societăţi financiare holding mixte-mamă la nivelul UE, nu trebuie să fie catalogată drept instituţie de tip G-SII.
    ART. 75
    (1) Pentru scopurile art. 74 alin. (1), în procesul de identificare a instituţiilor de tip G-SII, A.S.F. utilizează o metodologie bazată pe următoarele categorii de indicatori:
    a) dimensiunea grupului;
    b) interconectarea grupului cu sistemul financiar;
    c) posibilitatea de substituire a serviciilor sau a infrastructurii financiare furnizate de grup;
    d) complexitatea grupului;
    e) activitatea transfrontalieră a grupului, inclusiv activitatea transfrontalieră între statele membre şi între statele membre şi un stat terţ.
    (2) Fiecare categorie prevăzută la alin. (1) constă în indicatori cuantificabili ponderaţi în mod egal. Prin aplicarea metodologiei respective, A.S.F. obţine un scor global pentru fiecare entitate evaluată menţionată la art. 74, realizând astfel identificarea şi alocarea instituţiilor de tip G-SII într-o subcategorie, conform prevederilor art. 80 şi 81.
    ART. 76
    Fiecare instituţie de tip G-SII trebuie să menţină, la nivel consolidat, un amortizor de capital care corespunde subcategoriei în care este alocată. Amortizorul respectiv trebuie să fie constituit din fonduri proprii de nivel 1 de bază şi să fie suplimentar celorlalte cerinţe aferente fondurilor proprii de nivel 1 de bază.
    ART. 77
    (1) A.S.F. identifică, după caz, la nivel individual, subconsolidat sau consolidat, alte instituţii de importanţă sistemică, denumite în continuare instituţii de tip O-SII, care au fost autorizate la nivel naţional.
    (2) În sensul alin. (1), o instituţie de tip O-SII este o firmă de investiţii mamă la nivelul Uniunii Europene, o societate financiară holding-mamă la nivelul UE, o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul UE sau o S.S.I.F.
    ART. 78
    În vederea evaluării instituţiilor de tip O-SII, A.S.F. utilizează o metodologie bazată pe cel puţin unul dintre criteriile următoare:
    a) dimensiunea;
    b) importanţa pentru economia Uniunii Europene sau a statului membru relevant;
    c) anvergura activităţilor transfrontaliere;
    d) interconectarea S.S.I.F. sau a grupului cu sistemul financiar.
    ART. 79
    (1) În baza criteriilor de identificare a instituţiilor de tip O-SII, A.S.F. poate impune fiecărei instituţii de tip O-SII, la nivel consolidat, subconsolidat sau individual, după caz, să menţină un amortizor de până la 2% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Amortizorul respectiv trebuie să fie constituit din fonduri proprii de nivel 1 de bază şi să fie suplimentar celorlalte cerinţe aferente fondurilor proprii de nivel 1 de bază.
    (2) Pentru atingerea scopurilor prevăzute la alin. (1), A.S.F. are în vedere următoarele:
    a) amortizorul O-SII nu trebuie să determine efecte negative disproporţionate asupra sistemului financiar în ansamblu sau asupra unor părţi ale acestuia în alte state membre sau în Uniune în ansamblu, formând sau creând un obstacol pentru funcţionarea pieţei interne;
    b) amortizorul O-SII trebuie să fie revizuit de către A.S.F. cel puţin anual.
    (3) În sensul alin. (1), înainte de a stabili sau de a restabili un amortizor O-SII, A.S.F. transmite o notificare Comisiei Europene, Comitetului European pentru Risc Sistemic, A.B.E. şi statelor membre în cauză cu o lună înainte de publicarea deciziei menţionate la alin. (1). Notificarea descrie în detaliu:
    a) motivele pentru care se consideră că amortizorul O-SII poate fi eficace şi adecvat în atenuarea riscului;
    b) o evaluare, pe baza informaţiilor aflate la dispoziţia A.S.F., a posibilului impact pozitiv sau negativ manifestat de amortizorul O-SII pe piaţa internă;
    c) rata amortizorului O-SII pe care A.S.F. intenţionează să o impună.
    (4) Fără a aduce atingere alin. (1) şi prevederilor art. 88-104, în situaţia în care o instituţie de tip O-SII este o filială fie a unei instituţii de tip G-SII, fie a unei instituţii de tip O-SII care este o firmă de investiţii mamă din Uniunea Europeană şi face obiectul unui amortizor O-SII la nivel consolidat, amortizorul care se aplică la nivel individual sau subconsolidat pentru instituţia de tip O-SII nu trebuie să depăşească valoarea mai mare dintre următoarele:
    a) 1% din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; şi
    b) rata amortizorului G-SII sau O-SII aplicabil grupului la nivel consolidat.
    ART. 80
    (1) În cadrul procesului de evaluare prevăzut la art. 75, A.S.F. alocă instituţiile de tip G-SII în cel puţin 5 subcategorii. Limita cea mai joasă şi limitele care demarcă subcategoriile sunt determinate în baza scorurilor obţinute prin metodologia de identificare prevăzută la art. 75 alin. (2).
    (2) Pentru scopurile alin. (1), scorurile-limită care demarcă subcategoriile adiacente trebuie să fie definite în mod clar şi trebuie să respecte principiul de creştere liniară constantă a importanţei sistemice între subcategorii, ceea ce conduce la o creştere liniară suplimentară a cerinţei de fonduri proprii de nivel 1 de bază, cu excepţia subcategoriei celei mai înalte.
    (3) Pentru scopurile alin. (1), importanţa sistemică reprezintă impactul preconizat exercitat de dificultăţile unei instituţii de tip G-SII asupra pieţei financiare globale.
    ART. 81
    Pentru realizarea scopurilor prevăzute la art. 80, instituţiile de tip G-SII alocate subcategoriei celei mai joase trebuie să menţină un amortizor de 1% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, urmând ca instituţiile de tip GSII alocate celorlalte subcategorii să respecte o cerinţă a amortizorului care creşte în mod gradual, în trepte de 0,5% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, până la a patra subcategorie inclusiv. Instituţiile de tip G-SII alocate în subcategoria superioară cu rangul cel mai ridicat fac obiectul unui amortizor de 3,5% din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
    ART. 82
    Fără a aduce atingere prevederilor art. 74, 80 şi 81, A.S.F. poate, în cadrul unui proces solid de exercitare a raţionamentului de supraveghere:
    a) să realoce o instituţie de tip G-SII dintr-o subcategorie inferioară într-o subcategorie superioară;
    b) să aloce o entitate menţionată la art. 74, care beneficiază de un scor global inferior scorului-limită al subcategoriei de rangul inferior cel mai redus, în respectiva subcategorie sau într-o subcategorie superioară, catalogând-o astfel drept instituţie de tip G-SII.
    ART. 83
    În cazul în care A.S.F. ia o decizie în conformitate cu art. 82 lit. b), la recomandarea structurii interinstituţionale de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional, aceasta informează în mod corespunzător A.B.E., furnizând totodată argumentaţia de rigoare.
    ART. 84
    Structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional transmite Comisiei Europene, Comitetului European pentru Risc Sistemic şi A.B.E. numele S.S.I.F. identificate drept instituţii de tip G-SII, precum şi subcategoria în care fiecare dintre acestea este alocată.
    ART. 85
    Structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional comunică public numele S.S.I.F. identificate drept instituţii de tip G-SII, precum şi subcategoria în care fiecare dintre aceste S.S.I.F. este alocată.
    ART. 86
    Structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional revizuieşte anual instituţiile de tip G-SII şi O-SII identificate, precum şi alocarea instituţiilor de tip G-SII în subcategoriile respective, şi comunică rezultatul către S.S.I.F. vizate, Comisia Europeană, Comitetul European pentru Risc Sistemic şi A.B.E. Structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional face publică lista actualizată a instituţiilor de importanţă sistemică identificate, precum şi subcategoria în care este alocată fiecare instituţie de tip G-SII identificată.
    ART. 87
    Instituţiile de importanţă sistemică nu utilizează fonduri proprii de nivel 1 de bază menţinute pentru a acoperi amortizorul G-SII şi amortizorul O-SII prevăzute la art. 76 şi art. 79 alin. (1), pentru a îndeplini oricare dintre cerinţele impuse în temeiul art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, al art. 66 şi 67 din prezentul regulament, precum şi orice alte cerinţe impuse în temeiul art. 226 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. 88
    În cazul în care un grup, la nivel consolidat, face obiectul următoarelor tipuri de amortizoare, se aplică amortizorul cu valoarea cea mai mare dintre:
    a) amortizorul G-SII şi amortizorul O-SII;
    b) amortizorul G-SII, amortizorul O-SII şi, în conformitate cu art. 93-104, amortizorul de capital pentru riscul sistemic.
    ART. 89
    În cazul în care o S.S.I.F., la nivel individual sau subconsolidat, face obiectul unui amortizor O-SII şi al unui amortizor de capital pentru riscul sistemic în conformitate cu art. 93-104, se aplică amortizorul cu valoarea cea mai mare dintre cele două.
    ART. 90
    Fără a aduce atingere prevederilor art. 88 şi 89, în cazul în care amortizorul de capital pentru riscul sistemic se aplică tuturor expunerilor situate în România, dar nu se aplică expunerilor din afara ei, respectivul amortizor de capital pentru riscul sistemic se cumulează cu amortizorul O-SII sau cu amortizorul G-SII, care se aplică în conformitate cu art. 74-92.
    ART. 91
    În cazul în care se aplică dispoziţiile art. 88 şi 89 şi S.S.I.F. face parte dintr-un grup sau un subgrup de care aparţine o instituţie de tip G-SII sau o instituţie de tip O-SII, acest lucru nu implică niciodată faptul că S.S.I.F. respectivă, la nivel individual, face obiectul unei cerinţe pentru amortizorul combinat care este mai scăzută decât suma dintre amortizorul de conservare a capitalului, amortizorul anticiclic de capital şi maximum dintre amortizorul O-SII şi amortizorul de capital pentru riscul sistemic, aplicabil la nivel individual.
    ART. 92
    În cazul în care se aplică prevederile art. 90 şi o S.S.I.F. face parte dintr-un grup sau un subgrup de care aparţine o instituţie de tip G-SII sau o instituţie de tip O-SII, acest lucru nu implică niciodată faptul că S.S.I.F. respectivă, la nivel individual, face obiectul unei cerinţe pentru amortizorul combinat care este mai scăzută decât suma dintre amortizorul de conservare a capitalului, amortizorul anticiclic de capital, şi suma dintre amortizorul O-SII şi amortizorul de capital pentru riscul sistemic aplicabil la nivel individual.

    CAP. II
    Amortizorul pentru riscul sistemic

    SECŢIUNEA 1
    Stabilirea amortizorului pentru riscul sistemic

    ART. 93
    În scopul prevenirii şi diminuării riscului sistemic nonciclic manifestat pe termen lung sau riscului macroprudenţial care nu face obiectul prevederilor Regulamentului (UE) nr. 575/2013, în sensul unei deteriorări a sistemului financiar, care ar putea avea consecinţe negative la nivelul sistemului financiar şi la nivelul economiei reale, la recomandarea structurii interinstituţionale de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional, A.S.F poate impune, la nivelul întregului sector financiar sau numai pentru unul sau mai multe subansambluri ale acestuia, un amortizor de capital pentru riscul sistemic.
    ART. 94
    S.S.I.F. trebuie să aplice amortizorul de capital pentru riscul sistemic expunerilor localizate pe teritoriul României, expunerilor localizate în state terţe, precum şi expunerilor localizate în alte state membre, în condiţiile art. 98 şi 100.
    ART. 95
    În sensul art. 93, A.S.F poate impune amortizorul de capital pentru riscul sistemic în trepte de ajustare graduală sau accelerată de 0,5%. A.S.F poate impune totodată rate diferite ale amortizorului de capital pentru riscul sistemic pentru diferite subansambluri ale sectorului financiar.
    ART. 96
    În impunerea amortizorului de capital pentru riscul sistemic, A.S.F are în vedere următoarele principii:
    a) cerinţa amortizorului de capital pentru riscul sistemic nu determină efecte adverse asupra unor părţi sau asupra întregului sistem financiar la nivelul altor state membre sau la nivelul Uniunii Europene, conducând la formarea sau crearea unui obstacol în funcţionarea pieţei interne;
    b) A.S.F revizuieşte cerinţa amortizorului de capital pentru riscul sistemic cel puţin o dată la 2 ani.
    ART. 97
    (1) Înainte de a stabili sau de a restabili cerinţa de menţinere a amortizorului de capital pentru riscul sistemic de până la 3%, structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional transmite o notificare Comisiei Europene, A.B.E., Comitetului European pentru Risc Sistemic şi autorităţilor competente ale statelor membre în cauză cu o lună înainte de publicarea deciziei conform art. 102.
    (2) În cazul în care cerinţa amortizorului de capital pentru riscul sistemic se aplică expunerilor situate în state terţe, structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional transmite, de asemenea, o notificare autorităţilor competente ale respectivelor state terţe.
    (3) Notificarea prevăzută la alin. (2) include descrierea în detaliu a următoarelor elemente:
    a) riscul sistemic sau macroprudenţial manifestat la nivel naţional;
    b) motivele pentru care dimensiunea riscurilor sistemice şi macroprudenţiale prezintă o ameninţare la adresa stabilităţii financiare la nivel naţional;
    c) motivele pentru care măsurile propuse sunt considerate eficiente şi adecvate pentru diminuarea intensităţii riscului;
    d) o evaluare, în baza informaţiilor disponibile, a potenţialului impact de natură pozitivă sau negativă manifestat de măsurile respective pe piaţa unică;
    e) justificarea pentru care niciuna dintre măsurile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepţia art. 458 şi 459 din regulamentul menţionat, de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de prezentul regulament, nu sunt suficiente, în mod individual sau coroborate, pentru a trata riscul macroprudenţial sau sistemic identificat, luând în considerare eficacitatea relativă a acestor măsuri;
    f) rata amortizorului de capital pentru riscul sistemic pe care A.S.F. intenţionează să o impună la recomandarea structurii interinstituţionale de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional.
    ART. 98
    Ca urmare a notificării prevăzute la art. 97 alin. (1), A.S.F. poate impune cerinţa amortizorului de capital pentru riscul sistemic la nivelul tuturor expunerilor. În situaţia în care A.S.F. decide să impună un nivel al amortizorului de până la 3% pentru expunerile situate în alte state membre, atunci toate expunerile localizate la nivelul Uniunii Europene fac obiectul aceleiaşi rate a amortizorului respectiv.
    ART. 99
    (1) Înainte de a stabili sau de a restabili o cerinţă de menţinere a unui amortizor de capital pentru riscul sistemic de peste 3% structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional transmite o notificare Comisiei Europene, A.B.E., Comitetului European pentru Risc Sistemic şi autorităţilor competente ale statului membru în cauză. În cazul în care cerinţa amortizorului de capital pentru riscul sistemic se aplică expunerilor situate în state terţe, structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional transmite, de asemenea, o notificare autorităţilor competente ale respectivelor state terţe.
    (2) Notificarea prevăzută la alin. (1) include o descriere în detaliu a următoarelor elemente:
    a) riscul sistemic sau macroprudenţial manifestat la nivel naţional;
    b) motivele pentru care dimensiunea riscurilor sistemice sau macroprudenţiale prezintă o ameninţare la adresa stabilităţii financiare la nivel naţional, justificând nivelul cerinţei privind amortizorul de capital pentru riscul sistemic;
    c) motivele pentru care măsurile propuse sunt considerate eficiente şi adecvate pentru diminuarea intensităţii riscului;
    d) o evaluare, în baza informaţiilor disponibile, a potenţialului impact, de natură pozitivă sau negativă, manifestat de măsurile respective pe piaţa unică;
    e) justificarea pentru care niciuna dintre măsurile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepţia art. 458 şi 459 din regulamentul menţionat, de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de prezentul regulament nu sunt suficiente, individual sau coroborate, pentru a trata riscul macroprudenţial sau sistemic identificat, luând în considerare eficacitatea relativă a acestor măsuri;
    f) rata amortizorului de capital pentru riscul sistemic pe care A.S.F. intenţionează să o impună la recomandarea structurii interinstituţionale de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional.
    ART. 100
    A.S.F adoptă măsura propusă în baza actului delegat de autorizare, adoptat de Comisia Europeană, potrivit prevederilor art. 133 alin. (15) din Directiva nr. 36/2013/UE.
    ART. 101
    (1) Pentru expunerile situate în România, precum şi pentru cele situate în state terţe, în funcţie de nivelul recomandat de structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional, A.S.F. poate stabili sau restabili:
    a) o rată a amortizorului de capital pentru riscul sistemic de până la 5%, sub rezerva prevederilor art. 97;
    b) o rată a amortizorului de peste 5%, sub rezerva prevederilor art. 99;
    c) o rată a amortizorului între 3% şi 5%, sub rezerva notificării Comisiei Europene cu privire la această măsură şi a aşteptării avizului său înainte de adoptarea măsurii. În situaţia în care Comisia Europeană emite un aviz negativ, A.S.F. respectă avizul în cauză sau explică motivele pentru care nu se conformează cu acesta.
    (2) În cazul în care un subansamblu al sectorului financiar din România este o filială a cărei societate-mamă este stabilită într-un alt stat membru, structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional transmite o notificare autorităţii competente din statul membru în cauză, precum şi Comisiei Europene şi Comitetului European pentru Risc Sistemic. În termen de o lună, Comisia Europeană şi Comitetul European pentru Risc Sistemic emit o recomandare în privinţa măsurilor luate în conformitate cu prezentul alineat. În cazul în care structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional şi autoritatea competentă din statul membru respectiv nu sunt de acord, iar avizul este negativ atât din partea Comisiei Europene, cât şi din partea Comitetului European pentru Risc Sistemic, structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional poate sesiza A.B.E. în vederea unei medieri obligatorii în conformitate cu art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009 CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei. Decizia A.S.F. de impunere a amortizorului de capital pentru riscul sistemic, la nivelul recomandat de structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional, nu îşi produce efectele pentru expunerile în cauză până la luarea unei decizii de către A.B.E.
    ART. 102
    (1) În funcţie de nivelul recomandat de structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional, A.S.F anunţă stabilirea cerinţei privind amortizorul de capital pentru riscul sistemic prin publicarea pe site-ul propriu. Anunţul include cel puţin următoarele informaţii:
    a) nivelul aplicabil al amortizorului în cauză;
    b) S.S.I.F. care fac obiectul cerinţei de constituire a amortizorului;
    c) o justificare pentru cerinţa privind amortizorul respectiv;
    d) data de la care S.S.I.F. trebuie să aplice nivelul stabilit sau restabilit al amortizorului respectiv; şi
    e) numele ţărilor în care sunt situate expunerile pentru care constituirea amortizorului în cauză este recunoscută.
    (2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), A.S.F. nu include în cadrul anunţului informaţia solicitată la alin. (1) lit. c) în condiţiile în care justificarea în cauză ar putea afecta stabilitatea financiară.
    ART. 103
    (1) În situaţia în care A.S.F procedează conform art. 93, S.S.I.F. trebuie să menţină, la nivel individual, consolidat şi subconsolidat, pe lângă fondurile proprii prevăzute la art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, un amortizor de capital pentru riscul sistemic, constituit din fonduri proprii de nivel 1 de bază de cel puţin 1%, pe baza expunerilor care fac obiectul amortizorului respectiv, în conformitate cu art. 94 din prezentul regulament.
    (2) S.S.I.F. nu trebuie să utilizeze fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute pentru conformarea cu cerinţa prevăzută la alin. (1), în scopul îndeplinirii oricăreia dintre cerinţele prevăzute la art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la art. 66 şi 67 din prezentul regulament, şi nici a oricăreia dintre cerinţele impuse în temeiul art. 226 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. 104
    În situaţia în care S.S.I.F. nu îndeplinesc cerinţa amortizorului de capital pentru riscul sistemic, acestea fac obiectul restricţiilor prevăzute la art. 106. În situaţia în care aceste restricţii nu conduc la o ameliorare acceptabilă a fondurilor proprii de nivel 1 de bază utilizate pentru scopurile constituirii amortizorului pentru riscul sistemic, A.S.F. poate iniţia măsuri suplimentare, în conformitate cu art. 225 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Recunoaşterea ratei amortizorului pentru riscul sistemic

    ART. 105
    (1) A.S.F poate recunoaşte niveluri ale amortizorului pentru riscul sistemic stabilite, în mod similar celor prevăzute la art. 93-104, de autorităţile desemnate/autorităţile competente din alte state membre şi le poate impune S.S.I.F., persoane juridice române, pentru expunerile pe care acestea le înregistrează în statele membre respective.
    (2) În cazul în care procedează conform alin. (1), structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional transmite o notificare Comisiei Europene, A.B.E., Comitetului European pentru Risc Sistemic şi autorităţilor competente/autorităţilor desemnate din statele membre respective.
    (3) În decizia de recunoaştere a amortizorului de capital pentru riscul sistemic, structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional ia în considerare informaţiile prezentate de autorităţi competente/desemnate din statele membre respective în mod similar celor prevăzute la art. 97, 99 sau art. 101 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 156 alin. (2) lit. a).
    (4) Structura interinstituţională de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional poate solicita Comitetului European pentru Risc Sistemic să emită o recomandare, conform art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudenţială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar şi de înfiinţare a unui Comitet european pentru risc sistemic, pentru unul sau mai multe state membre care pot recunoaşte amortizorul de capital pentru riscul sistemic stabilit potrivit dispoziţiilor art. 93-101, în vederea aplicării de către S.S.I.F. autorizate în statele membre respective pentru expunerile localizate în România.

    CAP. III
    Măsuri de conservare a capitalului

    SECŢIUNEA 1
    Restricţii privind distribuirile

    ART. 106
    (1) S.S.I.F. care îndeplinesc cerinţa amortizorului combinat nu trebuie să efectueze distribuiri aferente fondurilor proprii de nivel 1 de bază, în condiţiile în care respectivele distribuiri ar conduce la diminuarea fondurilor proprii de nivel 1 de bază la un nivel care ar compromite îndeplinirea cerinţei de menţinere a amortizorului combinat.
    (2) Pentru îndeplinirea scopurilor prevăzute la alin. (1), în categoria distribuirilor aferente fondurilor proprii de nivel 1 de bază sunt incluse următoarele:
    a) plata dividendelor în numerar;
    b) distribuirea acţiunilor bonus, achitate parţial ori integral, sau a altor instrumente de capital menţionate la art. 26 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    c) răscumpărarea sau achiziţia de către S.S.I.F. a propriilor sale acţiuni sau a altor instrumente de capital menţionate la art. 26 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    d) rambursarea sumelor plătite în legătură cu instrumentele de capital menţionate la art. 26 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    e) distribuirea elementelor menţionate la art. 26 alin. (1) lit. b)-e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Calcularea sumei maxim distribuibile

    ART. 107
    (1) S.S.I.F. care nu îndeplinesc cerinţa amortizorului combinat trebuie să calculeze suma maximă disponibilă a fi distribuită conform art. 108.
    (2) Înainte de a calcula suma maximă disponibilă a fi distribuită, S.S.I.F. aflate în situaţia prevăzută la alin. (1) au interdicţia de a iniţia oricare dintre următoarele măsuri:
    a) efectuarea unei distribuiri aferente fondurilor proprii de nivel 1 de bază;
    b) crearea unei obligaţii de a plăti o remuneraţie variabilă sau beneficii discreţionare de tipul pensiilor ori plata unei remuneraţii variabile, în condiţiile în care S.S.I.F. şi-a asumat obligaţia de plată într-un moment în care nu îndeplinea cerinţa amortizorului combinat;
    c) efectuarea unor plăţi aferente fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar.
    (3) O S.S.I.F. care nu îndeplineşte cerinţa amortizorului combinat are interdicţia de a efectua distribuiri, prin oricare dintre măsurile prevăzute la alin. (2), peste suma maxim distribuibilă.
    ART. 108
    (1) Pentru scopurile art. 107, S.S.I.F. trebuie să calculeze suma maximă disponibilă a fi distribuită ca produs între rezultatul obţinut potrivit alin. (3) şi factorul calculat în conformitate cu alin. (4).
    (2) S.S.I.F. trebuie să reducă suma maximă disponibilă a fi distribuită prin oricare dintre măsurile menţionate la art. 107 alin. (2) lit. a), b) sau c).
    (3) În sensul alin. (1), rezultatul se obţine prin parcurgerea următoarelor etape:
    a) însumarea următoarelor elemente:
      (i) profiturile intermediare neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază, în conformitate cu art. 26 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care au fost generate după cea mai recentă decizie de distribuire a profiturilor sau după iniţierea oricăreia dintre măsurile menţionate la art. 107 alin. (2) lit. a), b) sau c);
      (ii) profiturile înregistrate la sfârşitul exerciţiului financiar, neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază, în conformitate cu art. 26 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care au fost generate după cea mai recentă decizie de distribuire a profiturilor sau după iniţierea oricăreia dintre măsurile menţionate la art. 107 alin. (2) lit. a), b) sau c);
    b) scăderea din suma obţinută la lit. a) a valorilor care ar trebui achitate ca impozit dacă respectivele elemente ar fi reţinute.
    (4) Factorul prevăzut la alin. (1) este determinat după cum urmează:
    a) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de S.S.I.F. şi neutilizate pentru a îndeplini cerinţa de fonduri proprii prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exprimată ca procent din valoarea totală a expunerii la risc în sensul art. 92 alin. (3) din regulamentul menţionat, se situează în prima cuartilă, respectiv cea mai scăzută, a amortizorului combinat, factorul este 0;
    b) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de S.S.I.F. şi neutilizate pentru a îndeplini cerinţa de fonduri proprii prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exprimată ca procent din valoarea totală a expunerii la risc în sensul art. 92 alin. (3) din regulamentul menţionat, se situează în a doua cuartilă a amortizorului combinat, factorul este 0,2;
    c) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de S.S.I.F. şi neutilizate pentru a îndeplini cerinţa de fonduri proprii prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exprimată ca procent din valoarea totală a expunerii la risc în sensul art. 92 alin. (3) din regulamentul menţionat, se situează în a treia cuartilă a amortizorului combinat, factorul este 0,4;
    d) în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menţinute de S.S.I.F. şi neutilizate pentru a îndeplini cerinţa de fonduri proprii prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exprimată ca procent din valoarea totală a expunerii la risc în sensul art. 92 alin. (3) din regulamentul menţionat, se situează în a patra cuartilă, respectiv cea mai ridicată, a amortizorului combinat, factorul este 0,6.
    (5) Pentru scopurile alin. (4), limita superioară şi limita inferioară a fiecărei cuartile a amortizorului combinat se calculează după cum urmează:

                                    Cerinţe_amortizorului_combinat
    Limita inferioară a cuartilei = ─────────────────────────────── x[Q(n)-1]
                                               4

    Limita inferioară a cuartilei

                                    Cerinţe_amortizorului_combinat
    Limita superioară a cuartilei = ─────────────────────────────── x [Q(n)]
                                               4


    Limita superioară a cuartilei,
    unde:
    Q(n) reprezintă numărul de ordine al respectivei cuartile.

    ART. 109
    Fac obiectul restricţiilor prevăzute de art. 106-108 şi 110 doar plăţile care conduc la o reducere a fondurilor proprii de nivel 1 de bază sau la o reducere a profiturilor, în măsura în care suspendarea unei plăţi ori neefectuarea plăţii nu constituie un eveniment de nerambursare sau o condiţie pentru începerea unei proceduri în temeiul cadrului legislativ de insolvenţă aplicabil S.S.I.F.
    ART. 110
    (1) S.S.I.F. trebuie să transmită o notificare A.S.F în cazul în care nu îndeplinesc cerinţa amortizorului combinat şi intenţionează să distribuie oricare din profiturile distribuibile sau să iniţieze una dintre măsurile menţionate la art. 107 alin. (2) lit. a), b) sau c).
    (2) Pentru realizarea scopurilor prevăzute la alin. (1), în procesul de notificare, S.S.I.F. trebuie să includă următoarele informaţii:
    a) valoarea fondurilor proprii deţinute;
    b) valoarea profiturilor intermediare şi a profiturilor înregistrate la sfârşitul exerciţiului financiar;
    c) suma maxim distribuibilă, calculată în conformitate cu art. 108;
    d) valoarea profiturilor distribuibile.
    (3) Pentru scopurile alin. (2) lit. a), valoarea fondurilor proprii deţinute va fi defalcată după cum urmează:
    a) fonduri proprii de nivel 1 de bază;
    b) fonduri proprii de nivel 1 suplimentar;
    c) fonduri proprii de nivel 2.
    (4) Pentru scopurile alin. (2) lit. d), destinaţiile pe care vor fi alocate profiturile distribuibile sunt:
    a) plăţi aferente dividendelor;
    b) răscumpărări de acţiuni;
    c) plăţi aferente instrumentelor incluse în fondurile proprii de nivel 1 suplimentar;
    d) plata unei remuneraţii variabile sau a unor beneficii discreţionare de tipul pensiilor, inclusiv obligaţiile de plată nou- asumate de o S.S.I.F. sau plăţile efectuate de aceasta în temeiul unei obligaţii de plată asumate în momentul în care S.S.I.F. nu îndeplinea cerinţa amortizorului combinat.
    (5) S.S.I.F. trebuie să asigure, printr-un proces de formalizare corespunzătoare, calcularea cu acurateţe a valorii profiturilor distribuibile şi a sumei maxim distribuibile.
    (6) La solicitarea A.S.F., S.S.I.F. trebuie să fie capabile să demonstreze acurateţea calculelor prevăzute la alin. (5).

    SECŢIUNEA a 3-a
    Planul de conservare a capitalului

    ART. 111
    (1) S.S.I.F. care nu îndeplineşte cerinţa amortizorului combinat trebuie să întocmească şi să transmită spre aprobare A.S.F. un plan de conservare a capitalului, în termen de 5 zile lucrătoare de la data la care a constatat că nu îndeplineşte cerinţa în cauză, cu excepţia cazului în care A.S.F. a autorizat un termen mai lung de până la 10 zile.
    (2) A.S.F. acordă autorizaţiile prevăzute la alin. (1) doar în baza situaţiei individuale a unei S.S.I.F. şi ţinând seama de amploarea şi complexitatea activităţii S.S.I.F.
    (3) În planul de conservare prevăzut la alin. (1), S.S.I.F. trebuie să includă următoarele elemente:
    a) estimări ale veniturilor şi cheltuielilor, precum şi un bilanţ previzionat;
    b) măsuri de creştere a ratelor de adecvare a capitalului;
    c) un plan şi un calendar pentru majorarea fondurilor proprii în vederea îndeplinirii integrale a cerinţei amortizorului combinat;
    d) orice alte informaţii solicitate de A.S.F. pentru a realiza evaluarea prevăzută la alin. (4).
    (4) A.S.F. evaluează planul de conservare a capitalului întocmit de S.S.I.F. şi îl aprobă doar în măsura în care aceasta consideră că punerea în aplicare a acestui plan poate conduce la menţinerea sau majorarea capitalului cu un nivel suficient, care să permită S.S.I.F. să îndeplinească cerinţa amortizorului combinat într-un termen pe care A.S.F. îl consideră adecvat.
    (5) În situaţia în care A.S.F. nu aprobă planul de conservare a capitalului în conformitate cu alin. (4), aceasta poate aplica fie una dintre măsurile de mai jos, fie pe amândouă:
    a) impune S.S.I.F. majorarea fondurilor proprii până la un anumit nivel, urmând un calendar precis;
    b) îşi exercită competenţele prevăzute la art. 226 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea impunerii unor restricţii mai stricte decât cele prevăzute la art. 106-110 din prezentul regulament privind distribuirile din profit.

    TITLUL IV
    Supravegherea pe bază consolidată

    CAP. I
    Dispoziţii generale

    ART. 112
    Fac obiectul supravegherii pe bază consolidată de către A.S.F. următoarele S.S.I.F.:
    a) o S.S.I.F.-mamă la nivelul României sau o S.S.I.F.-mamă la nivelul Uniunii Europene, autorizată de A.S.F.;
    b) o S.S.I.F. autorizată de A.S.F., care are ca societate-mamă o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul României ori o societate financiară holding-mamă la nivelul altui stat membru sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul altui stat membru ori o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene, fără ca, în aceste din urmă 4 cazuri, societatea-mamă să mai aibă ca filiale alte S.S.I.F. în statele membre;
    c) o S.S.I.F. autorizată de A.S.F., care are ca societate-mamă înfiinţată în România o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul României ori o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene şi care este societate-mamă pentru cel puţin încă o firmă de investiţii autorizată într-un alt stat membru;
    d) o S.S.I.F. autorizată de A.S.F. care împreună cu firmele de investiţii autorizate în două sau mai multe state membre au ca societăţi-mamă aceleaşi societăţi financiare holding sau societăţi financiare holding mixte având sediul social în state membre diferite, existând o firmă de investiţii filială în fiecare dintre aceste state, iar dintre aceste filiale, S.S.I.F., persoană juridică română, are cel mai mare total al activului bilanţier;
    e) o S.S.I.F. autorizată de A.S.F., care are ca societate-mamă o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă care este societate-mamă şi pentru cel puţin o altă firmă de investiţii autorizată în oricare alt stat membru, niciuna dintre aceste firme de investiţii nefiind autorizată în statul membru în care este înfiinţată societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, iar dintre aceste filiale, S.S.I.F. autorizată în România are cel mai mare total al activului bilanţier; această S.S.I.F. este considerată, pentru scopurile supravegherii pe bază consolidată, S.S.I.F. controlată de o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau de către o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene.
    ART. 113
    Fac obiectul supravegherii pe bază subconsolidată de către A.S.F. firmele de investiţii, filiale în România, dacă ele însele sau societăţile-mamă ale acestora, în cazul în care acestea sunt societăţi financiare holding sau societăţi financiare holding mixte, au într-un stat terţ o filială instituţie, instituţie financiară sau societate de administrare a activelor ori deţin o participaţie în astfel de entităţi şi supravegherea pe bază consolidată este exercitată de A.S.F., potrivit dispoziţiilor art. 279 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

    CAP. II
    Nivelul de aplicare a cerinţelor prudenţiale în condiţiile exercitării supravegherii pe bază consolidată

    SECŢIUNEA 1
    Cerinţe prudenţiale aplicabile pe bază consolidată S.S.I.F.-mamă la nivelul României, respectiv S.S.I.F., persoane juridice române, care sunt controlate de o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau la nivelul unui alt stat membru sau de o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul României sau la nivelul unui alt stat membru şi care sunt supuse supravegherii pe bază consolidată exercitate de A.S.F.

    ART. 114
    Fără a se aduce atingere obligaţiilor de respectare a cerinţelor prudenţiale pe bază individuală, conform prevederilor art. 121 din prezentul regulament, S.S.I.F.-mamă la nivelul României trebuie să îndeplinească, în măsura şi în modul indicate la partea întâi titlul II cap. 2 secţiunile 2 şi 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pe bază consolidată, în plus faţă de cerinţele prevăzute de art. 11 alin. (1) din acelaşi regulament, obligaţiile referitoare la procesul intern de adecvare a capitalului la riscuri, prevăzute la art. 148 şi 149 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. 115
    (1) Fără a se aduce atingere obligaţiilor de respectare a cerinţelor prudenţiale pe bază individuală, potrivit prevederilor art. 121 din prezentul regulament, S.S.I.F., persoane juridice române, controlate de o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul României, trebuie să îndeplinească, în măsura şi în modul indicate la partea întâi titlul II cap. 2 secţiunile 2 şi 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pe baza situaţiei consolidate a respectivei societăţi financiare holding sau societăţi financiare holding mixte, în plus faţă de cerinţele prevăzute de art. 11 alin. (2) din acelaşi regulament, obligaţiile referitoare la procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, prevăzute la art. 148 şi 149 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    (2) În cazul în care mai multe firme de investiţii, persoane juridice române şi din alte state membre, sunt controlate de o societate financiară holding-mamă la nivelul unui stat membru sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul unui stat membru, prevederile alin. (1) se aplică numai firmei de investiţii care este supravegheată pe bază consolidată de către A.S.F., potrivit prevederilor art. 112.
    ART. 116
    (1) S.S.I.F.-mamă la nivelul României şi firmele de investiţii, persoane juridice române, care sunt filiale ale societăţilor financiare holding-mamă la nivelul României sau la nivelul unui alt stat membru ori ale societăţilor financiare holding mixte-mamă la nivelul României sau la nivelul unui alt stat membru şi care sunt supuse supravegherii pe bază consolidată exercitate de A.S.F., trebuie să îndeplinească, pe bază consolidată, în plus faţă de cerinţele prevăzute de art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, obligaţiile referitoare la cadrul de administrare, procesele de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor, mecanismele de control intern, precum şi politicile şi practicile de remunerare prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de prezentul regulament, pentru a se asigura că sistemele, procesele şi mecanismele lor sunt coerente şi integrate la nivel de grup şi că pot fi furnizate orice date şi informaţii relevante pentru obiectivele supravegherii.
    (2) Firmele de investiţii prevăzute la alin. (1) trebuie să implementeze sistemele, procesele şi mecanismele prevăzute la respectivul alineat şi în cadrul filialelor care nu se supun cerinţelor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi prezentului regulament. Şi în acest caz sistemele, procesele şi mecanismele trebuie să fie coerente şi integrate la nivel de grup şi filialele respective trebuie să fie capabile să furnizeze orice date şi informaţii relevante pentru obiectivele supravegherii.
    (3) Cerinţele prevăzute la alin. (2) ce privesc filialele care nu fac obiectul cerinţelor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi prezentului regulament nu se aplică dacă firma de investiţii-mamă la nivelul Uniunii Europene sau firma de investiţii controlată de o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau de o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene demonstrează A.S.F. că aplicarea acestor cerinţe este contrară prevederilor legale din statul terţ unde filiala îşi are sediul.
    ART. 117
    Dacă S.S.I.F.-mamă la nivelul României, respectiv firmele de investiţii, persoane juridice române, care sunt filiale ale societăţilor financiare holding-mame la nivelul României sau la nivelul unui alt stat membru şi care sunt supuse supravegherii la nivel consolidat exercitate de A.S.F., sunt filiale de natura celor prevăzute de art. 13 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, atunci trebuie să facă publice, la nivel consolidat la nivelul României, informaţiile prevăzute la art. 13 din regulamentul anterior menţionat.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Cerinţe prudenţiale aplicabile pe bază consolidată S.S.I.F.-urilor, persoane juridice române, societăţi-mamă la nivelul Uniunii Europene, respectiv controlate de o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau de o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene şi supuse supravegherii pe bază consolidată exercitate de A.S.F.

    ART. 118
    (1) Fără a se aduce atingere obligaţiilor de respectare a cerinţelor prudenţiale pe bază individuală, potrivit prevederilor art. 121 din prezentul regulament, firmele de investiţii-mamă la nivelul Uniunii Europene, persoane juridice române, trebuie să îndeplinească, în măsura şi în modul indicate la partea întâi titlul II cap. 2 secţiunile 2 şi 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pe bază consolidată, în plus faţă de cerinţele prevăzute de art. 11 alin. (1) şi (3) şi art. 13 din acelaşi regulament, obligaţiile referitoare la procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri prevăzute la art. 148 şi 149 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    (2) Fără a se aduce atingere obligaţiilor de respectare a cerinţelor prudenţiale pe bază individuală, potrivit prevederilor art. 121 din prezentul regulament, firmele de investiţii, persoane juridice române, controlate de o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene, trebuie să îndeplinească, în măsura şi în modul indicate la partea întâi titlul II cap. 2 secţiunile 2 şi 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pe baza situaţiei consolidate a respectivei societăţi financiare holding sau societăţi financiare holding mixte, în plus faţă de cerinţele prevăzute de art. 11 alin. (2) şi (3) şi art. 13 din acelaşi regulament, obligaţiile referitoare la procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, prevăzute la art. 148 şi 149 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. 119
    (1) S.S.I.F.-mamă la nivelul României şi firmele de investiţii, persoane juridice române, care sunt filiale ale societăţilor financiare holding-mamă la nivelul României sau la nivelul unui alt stat membru ori ale societăţilor financiare holding mixte-mamă la nivelul României sau la nivelul unui alt stat membru şi care sunt supuse supravegherii pe bază consolidată exercitate de A.S.F., trebuie să îndeplinească, pe bază consolidată, în plus faţă de cerinţele prevăzute de art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, obligaţiile referitoare la cadrul de administrare, procesele de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor, mecanismele de control intern, precum şi politicile şi practicile de remunerare prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de prezentul regulament, pentru a se asigura că sistemele, procesele şi mecanismele lor sunt coerente şi integrate la nivel de grup şi că pot fi furnizate orice date şi informaţii relevante pentru obiectivele supravegherii.
    (2) Firmele de investiţii prevăzute la alin. (1) trebuie să implementeze sistemele, procesele şi mecanismele prevăzute la respectivul alineat şi în cadrul filialelor care nu se supun cerinţelor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi prezentului regulament. Şi în acest caz sistemele, procesele şi mecanismele trebuie să fie coerente şi integrate la nivel de grup şi filialele respective trebuie să fie capabile să furnizeze orice date şi informaţii relevante pentru obiectivele supravegherii.
    (3) Cerinţele prevăzute la alin. (2), ce privesc filialele care nu fac obiectul cerinţelor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi prezentului regulament, nu se aplică dacă firma de investiţii-mamă la nivelul Uniunii Europene sau firma de investiţii controlată de o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau de o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene demonstrează A.S.F. că aplicarea acestor cerinţe este contrară prevederilor legale din statul terţ unde filiala îşi are sediul.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Cerinţe prudenţiale aplicabile grupurilor din România care nu sunt subgrupuri ale unor grupuri europene

    ART. 120
    În plus faţă de prevederile secţiunii 1 a prezentului capitol, firmele de investiţii-mamă la nivelul României, care nu sunt filiale ale unei firme de investiţii sau ale unei societăţi financiare holding, societăţi-mamă la nivelul Uniunii Europene, şi ale căror filiale şi participaţii în instituţii, instituţii financiare, societăţi de administrare a activelor şi societăţi prestatoare de servicii auxiliare, sunt exclusiv persoane juridice române, trebuie să îndeplinească, în măsura şi în modul indicate la partea întâi, titlul II, cap. 2, secţiunile 2 şi 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pe bază consolidată, cerinţele de publicare prevăzute de partea a opta din respectivul regulament. Aceleaşi cerinţe se aplică şi în cazul firmelor de investiţii, persoane juridice române, supravegheate pe bază consolidată de A.S.F. şi controlate de o societate financiară holding la nivelul României sau la nivelul altui stat membru, care nu este o filială a unei firme de investiţii ori a unei societăţi-financiare holding, societăţi-mamă la nivelul Uniunii Europene, şi ale cărei filiale sau participaţii în instituţii, instituţii financiare, societăţi de administrare a activelor şi societăţi prestatoare de servicii auxiliare sunt exclusiv persoane juridice române.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Cerinţe prudenţiale aplicabile în cazul supravegherii pe bază subconsolidată exercitate de A.S.F.

    ART. 121
    (1) Firmele de investiţii, filiale în România, care fac obiectul supravegherii pe bază subconsolidată de către A.S.F., potrivit prevederilor art. 113 din prezentul regulament, trebuie să respecte, la nivel subconsolidat, în plus faţă cerinţele prevăzute de art. 22 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, obligaţiile referitoare la procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, prevăzute la art. 148 şi 149 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    (2) Firmele de investiţii, filiale în România, care fac obiectul supravegherii pe bază subconsolidată de către A.S.F. potrivit prevederilor art. 113 din prezentul regulament, trebuie să îndeplinească, pe bază subconsolidată, în plus faţă de cerinţele prevăzute de art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, obligaţiile referitoare la cadrul de administrare, procesele de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor, mecanismele de control intern, precum şi politicile şi practicile de remunerare prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de prezentul regulament, pentru a se asigura că sistemele, procesele şi mecanismele lor sunt coerente şi integrate la nivel de grup şi că pot fi furnizate orice date şi informaţii relevante pentru obiectivele supravegherii.
    (3) Firmele de investiţii prevăzute la alin. (2) trebuie să implementeze sistemele, procesele şi mecanismele prevăzute la respectivul alineat şi în cadrul filialelor care nu se supun cerinţelor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi prezentului regulament. Şi în acest caz sistemele, procesele şi mecanismele trebuie să fie coerente şi integrate la nivel de grup, iar filialele respective trebuie să fie capabile să furnizeze orice date şi informaţii relevante pentru obiectivele supravegherii.
    (4) Cerinţele prevăzute la alin. (3), ce privesc filialele care nu fac obiectul cerinţelor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi prezentului regulament, nu se aplică dacă firma de investiţii-mamă la nivelul Uniunii Europene sau firma de investiţii controlată de o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau de o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene demonstrează A.S.F. că aplicarea acestor cerinţe este contrară prevederilor legale din statul terţ unde filiala îşi are sediul.

    SECŢIUNEA a 5-a
    Cerinţe prudenţiale aplicabile pe bază individuală în contextul exercitării supravegherii pe bază consolidată

    ART. 122
    Fiecare firmă de investiţii, persoană juridică română, societate-mamă la nivelul României sau la nivelul Uniunii Europene, respectiv fiecare firmă de investiţii, persoană juridică română, controlată de o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau la nivelul Uniunii Europene ori de o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul României sau la nivelul Uniunii Europene, în situaţiile în care supravegherea pe bază consolidată este exercitată de A.S.F., trebuie să îndeplinească, pe bază individuală, în plus faţă de cerinţele prevăzute de art. 6 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepţiile prevăzute de respectivul articol, obligaţiile referitoare la cadrul de administrare, procesele de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor, mecanismele de control intern, precum şi politicile şi practicile de remunerare prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de prezentul regulament.
    ART. 123
    (1) Fiecare firmă de investiţii, persoană juridică română, alta decât cea prevăzută la art. 121, trebuie să îndeplinească pe bază individuală, în plus faţă de cerinţele prevăzute de art. 6 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepţiile prevăzute de respectivul articol, obligaţiile referitoare la cadrul de administrare, procesele de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor, mecanismele de control intern, precum şi politicile şi practicile de remunerare prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de prezentul regulament.
    (2) Fiecare firmă de investiţii, care nu este nici filială în România, nici societate-mamă, precum şi orice firmă de investiţii care nu este inclusă în aria de cuprindere a consolidării prudenţiale potrivit art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, trebuie să îndeplinească pe bază individuală obligaţiile menţionate la art. 148 şi 149 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri.
    ART. 124
    Dacă firmele de investiţii, persoane juridice române, sunt filiale de natura celor prevăzute de art. 13 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, dar nu sunt supuse supravegherii la nivel consolidat exercitate de A.S.F., atunci trebuie să facă publice la nivel individual informaţiile prevăzute la art. 13 din regulamentul anterior menţionat.

    SECŢIUNEA a 6-a
    Cerinţe prudenţiale aplicabile la nivel individual firmelor de investiţii, persoane juridice române, care au ca societate-mamă o firmă de investiţii

    ART. 125
    Firmele de investiţii, persoane juridice române, filiale ale unei firme de investiţii-mamă la nivelul României, la nivelul altui stat membru sau la nivelul Uniunii Europene trebuie să respecte la nivel individual cerinţele prudenţiale prevăzute la art. 122 şi 123, care se aplică în mod corespunzător.

    CAP. III
    Aria de cuprindere a consolidării prudenţiale

    ART. 126
    În situaţia consolidată a societăţii-mamă, întocmită în scop prudenţial, ce stă la baza calculului elementelor necesare în vederea respectării cerinţelor prudenţiale pe bază consolidată sau subconsolidată, prevăzute în cap. II, se includ, potrivit metodelor de consolidare prevăzute de art. 18 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, filialele şi participaţiile în instituţii, instituţii financiare, societăţi prestatoare de servicii auxiliare sau societăţi de administrare a activelor, persoane juridice române sau străine.

    CAP. IV
    Tranzacţiile intragrup cu societăţile holding cu activitate mixtă

    ART. 127
    (1) Firmele de investiţii, persoane juridice române, filiale ale unei societăţi holding cu activitate mixtă, trebuie să dispună de procese de administrare a riscurilor şi de mecanisme de control intern adecvate, inclusiv de proceduri contabile şi de raportare riguroase, pentru a identifica, măsura, monitoriza şi controla în mod corespunzător tranzacţiile acestora cu societatea holding cu activitate mixtă şi filialele acesteia.
    (2) Firmele de investiţii trebuie să raporteze A.S.F., trimestrial, în termen de 10 zile de la data încheierii perioadei pentru care se întocmeşte raportarea, orice tranzacţie semnificativă cu entităţile prevăzute la alin. (1), alta decât cea care este raportată ca expunere mare potrivit art. 394 din Regulamentului (UE) nr. 575/2013. Prin tranzacţie semnificativă se înţelege orice tranzacţie care depăşeşte 5% din fondurile proprii ale instituţiei.
    (3) Procedurile prevăzute la alin. (1) şi tranzacţiile semnificative vor fi supuse supravegherii de către A.S.F.

    CAP. V
    Cerinţe de publicare specifice

    ART. 128
    A.S.F., poate impune unei S.S.I.F., societate-mamă la nivelul României sau la nivelul Uniunii Europene, să publice anual, fie integral, fie prin trimiteri la informaţii echivalente, o descriere a structurii juridice, precum şi de guvernanţă şi organizatorice a grupului de instituţii, incluzând informaţii privind entităţile între care există legături strânse, precum şi în ceea ce priveşte cadrul formal de administrare a activităţii.

    TITLUL V
    Alte prevederi

    CAP. I
    Cerinţe de publicare pentru A.S.F.

    ART. 129
    Pentru îndeplinirea scopurilor părţii a cincea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, A.S.F. publică următoarele informaţii:
    a) criteriile generale şi metodologiile adoptate pentru a revizui conformitatea cu dispoziţiile art. 405-409 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
    b) o descriere succintă a rezultatului obţinut în urma procesului de supraveghere şi o prezentare a măsurilor impuse în cazurile de neconformare cu dispoziţiile art. 405-409 din respectivul regulament, identificate pe bază anuală, fără a aduce atingere dispoziţiilor de la titlul VII cap. 1 secţiunea II din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
    ART. 130
    În situaţia în care A.S.F. exercită opţiunea prevăzută de art. 7 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, aceasta publică următoarele informaţii:
    a) criteriile pe care le aplică pentru a stabili că nu există niciun impediment practic sau legal semnificativ, existent ori potenţial, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor;
    b) numărul de S.S.I.F.-mamă care beneficiază de exercitarea opţiunii menţionate la art. 7 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi numărul unor astfel de firme de investiţii-mamă care au filiale într-un stat terţ;
    c) pe bază agregată, la nivelul României:
      (i) valoarea deţinută la filiale din state terţe din fondurile proprii pe bază consolidată ale S.S.I.F.-mamă la nivelul României, care beneficiază de exercitarea opţiunii prevăzute la art. 7 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
      (ii) procentajul reprezentat de fondurile proprii deţinute la filiale din state terţe în fondurile proprii pe bază consolidată ale S.S.I.F.-mamă la nivelul României, care beneficiază de exercitarea opţiunii menţionate la art. 7 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
      (iii) procentajul reprezentat de fondurile proprii deţinute la filiale din state terţe în fondurile proprii totale necesare în temeiul art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pe baza situaţiei consolidate a S.S.I.F.-mamă la nivelul României, care beneficiază de exercitarea opţiunii prevăzute la art. 7 alin. (3) din regulamentul menţionat.
    ART. 131
    În situaţia în care A.S.F. exercită opţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, aceasta publică informaţiile prevăzute la art. 130 din prezentul regulament, care se aplică în mod corespunzător.

    CAP. II
    Participaţii calificate în entităţi din afara sectorului financiar

    ART. 132
    Pentru participaţiile calificate în entităţi din afara sectorului financiar, care depăşesc limitele prevăzute de art. 89 alin. (1) şi (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se aplică tratamentul prevăzut de art. 89 alin. (3) lit. a) din regulamentul anterior menţionat.

    CAP. III
    Raportarea pentru fiecare ţară în parte

    ART. 133
    (1) Fiecare S.S.I.F. trebuie să publice anual, începând cu data de 1 ianuarie 2015, următoarele informaţii pe bază consolidată pentru exerciţiul financiar, defalcate pentru fiecare stat membru şi pentru fiecare stat terţ în care respectiva S.S.I.F. s-a stabilit:
    a) denumirea, natura activităţilor şi localizarea geografică;
    b) cifra de afaceri;
    c) numărul de angajaţi în echivalent normă întreagă;
    d) profitul sau pierderea înainte de impozitare;
    e) impozitul pe profit sau pierderea;
    f) subvenţiile publice primite.
    (2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), fiecare S.S.I.F. trebuie să publice informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c) pentru prima dată la 1 iulie 2014.
    (3) În măsura în care sunt identificate la nivel internaţional ca instituţii globale de importanţă sistemică, S.S.I.F.-urile autorizate în România transmit informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. d), e) şi f) Comisiei Europene, pe bază de confidenţialitate, până la 1 iulie 2014.
    (4) Informaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie supuse auditului în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi supravegherea în interes public a profesiei contabile, aprobată cu modificări prin Legea nr. 278/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi trebuie publicate, în cazul în care este posibil, ca anexă la situaţiile financiare anuale sau la situaţiile financiare consolidate ale S.S.I.F. respective, după caz.

    CAP. IV
    Publicarea rentabilităţii activelor

    ART. 134
    S.S.I.F.-urile trebuie să publice în rapoartele lor anuale, printre indicatorii-cheie, rentabilitatea activelor lor, calculată ca raport între profitul net realizat şi valoarea totală a activului.

    CAP. V
    Prevederi în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013

    SECŢIUNEA 1
    Calculul cerinţelor de capital pentru riscul de credit potrivit abordării standard

    ART. 135
    În aplicarea art. 124 alin. (2), primul, al 2-lea şi al 4-lea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, expunerilor sau părţii unei expuneri deplin garantate cu ipoteci asupra proprietăţilor imobiliare comerciale prevăzute la art. 126 alin. (1) lit. a) şi b) din acelaşi regulament, situate pe teritoriul României, li se aplică ponderea de risc de 100%.

    TITLUL VI
    Dispoziţii tranzitorii şi finale

    CAP. I
    Dispoziţii tranzitorii

    SECŢIUNEA 1
    Fonduri proprii

    SUBSECŢIUNEA 1.1
    Cerinţe minime de fonduri proprii

    ART. 136
    Potrivit art. 465 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pe parcursul anului 2014, se aplică următoarele cerinţe minime de fonduri proprii:
    a) o rată a fondurilor proprii de nivel 1 de bază de 4,5%;
    b) o rată a fondurilor proprii de nivel 1 de 6%.

    SUBSECŢIUNEA 1.2
    Câştiguri şi pierderi nerealizate rezultate din evaluarea la valoarea justă

    ART. 137
    Pierderile nerealizate rezultate din evaluarea la valoarea justă, prevăzute de art. 467 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se iau în calcul la determinarea fondurilor proprii de nivel 1 de bază, potrivit art. 467 alin. (2) şi (3) din acelaşi regulament, în procent de 100% pe întreaga perioadă 1 ianuarie 2015-31 decembrie 2017, prevăzută de respectivul articol.
    ART. 138
    Câştigurile nerealizate rezultate din evaluarea la valoarea justă, prevăzute de art. 468 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se exclud la calculul fondurilor proprii de nivel 1 de bază, potrivit art. 468 alin (2) şi (3) din acelaşi regulament, în următoarele procente:
    a) 60% în perioada 1 ianuarie 2015-31 decembrie 2015;
    b) 40% în perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2016;
    c) 20% în perioada 1 ianuarie 2017-31 decembrie 2017.

    SUBSECŢIUNEA 1.3
    Aplicarea elementelor deductibile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013

    ART. 139
    Potrivit art. 478 alin. (1) şi alin. (3) lit. a), b), c) şi d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru efectuarea calculelor prevăzute de art. 478 alin. (1) din respectivul regulament se au în vedere următoarele procente aplicabile:
    a) 20% în perioada 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2014;
    b) 40% în perioada 1 ianuarie 2015-31 decembrie 2015;
    c) 60% în perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2016;
    d) 80% în perioada 1 ianuarie 2017-31 decembrie 2017.
    ART. 140
    Potrivit art. 478 alin. (2) şi (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru efectuarea calculelor prevăzute de art. 478 alin. (2) din respectivul regulament se au în vedere următoarele procente:
    a) 0% în perioada 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2014;
    b) 10% în perioada 1 ianuarie 2015-31 decembrie 2015;
    c) 20% în perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2016;
    d) 30% în perioada 1 ianuarie 2017-31 decembrie 2017;
    e) 40% în perioada 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2018;
    f) 50% în perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2019
    g) 60% în perioada 1 ianuarie 2020-31 decembrie 2020;
    h) 70% în perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2021;
    i) 80% în perioada 1 ianuarie 2017-31 decembrie 2022;
    j) 90% în perioada 1 ianuarie 2017-31 decembrie 2023.

    SUBSECŢIUNEA 1.4
    Tratamentul interesului minoritar şi al instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar şi de nivel 2 emise de filiale
    1. Recunoaşterea în fondurile proprii de nivel 1 de bază la nivel consolidat a instrumentelor şi elementelor care nu se califică drept interese minoritare

    ART. 141
    Elementele prevăzute de art. 479 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se iau în calcul la determinarea fondurilor proprii la nivel consolidat, potrivit art. 479 alin. (3) şi (4) din acelaşi regulament, în următoarele procente:
    a) 80% în perioada 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2014;
    b) 60% în perioada 1 ianuarie 2015-31 decembrie 2015;
    c) 40% în perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2016;
    d) 20% în perioada 1 ianuarie 2017-31 decembrie 2017.
    2. Recunoaşterea în fondurile proprii la nivel consolidat a intereselor minoritare şi a fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar şi de nivel 2 eligibile
    ART. 142
    În aplicarea art. 480 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în baza art. 480 alin. (2) şi (3) din acelaşi regulament, se aplică următorul factor:
    a) 0,2 în perioada 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2014;
    b) 0,4 în perioada 1 ianuarie 2015-31 decembrie 2015;
    c) 0,6 în perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2016;
    d) 0,8 în perioada 1 ianuarie 2017-31 decembrie 2017.
    ART. 143
    Pe parcursul anului 2014, în aplicarea art. 481 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în baza art. 481 alin. (3) şi (5) din acelaşi regulament, câştigurile nerealizate rezultate din evaluarea la valoarea justă, eliminate din fondurile proprii de nivel 1 de bază în procent de 100% potrivit prevederilor art. 468 alin. (2) din regulamentul anterior menţionat, se includ în fondurile proprii de nivel 2 în proporţie de 45% din valoarea lor netă de obligaţiile fiscale aferente, previzibile la data raportării.
    ART. 144
    În aplicarea art. 481 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în baza art. 481 alin. (3) şi (5) din acelaşi regulament, pe perioada 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2017, la determinarea fondurilor proprii totale, fondurile proprii suplimentare rezultate ca urmare a utilizării modalităţii alternative de determinare a fondurilor proprii se iau în calcul în procent de 0%.

    SUBSECŢIUNEA 1.5
    Luarea în calcul la determinarea fondurilor proprii a elementelor/instrumentelor care nu sunt eligibile potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013

    ART. 145
    Elementele prevăzute de art. 484 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se iau în calcul la determinarea fondurilor proprii de nivel 1 de bază, suplimentar sau de nivel 2, după caz, în baza art. 486 alin. (5) şi (6) din acelaşi regulament în următoarele procente, cu luarea în considerare a prevederilor art. 486 alin. (2)-(4) din regulamentul anterior menţionat:
    a) 80% în perioada 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2014;
    b) 70% în perioada 1 ianuarie 2015-31 decembrie 2015;
    c) 60% în perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2016;
    d) 50% în perioada 1 ianuarie 2017-31 decembrie 2017;
    e) 40% în perioada 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2018;
    f) 30% în perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2019;
    g) 20% în perioada 1 ianuarie 2020-31 decembrie 2020;
    h) 10% în perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2021.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Tratamentul expunerilor din titluri de capital în cadrul abordării bazate pe modele interne de rating

    ART. 146
    În aplicarea art. 495 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, prin derogare de prevederile părţii a treia titlul II cap. 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, până la data de 31 decembrie 2017, sunt exceptate de la aplicarea tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating anumite expuneri din titluri de capital deţinute, la data de 31 decembrie 2007, de către firmele de investiţii, inclusiv filialele din România ale firmelor de investiţii autorizate în alte state membre.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Expuneri mari

    ART. 147
    În aplicarea art. 493 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru fiecare dintre următoarele expuneri se va excepta de la aplicarea art. 395 alin. (1) din acelaşi regulament partea calculată ca diferenţă între valoarea expunerii respective şi rezultatul înmulţirii acesteia cu ponderea aferentă:
    a) 0%:
      (i) elemente de activ care constituie creanţe asupra băncilor centrale sub formă de rezerve minime obligatorii deţinute la aceste bănci centrale şi care sunt exprimate în monedele lor naţionale;
      (ii) elemente de activ reprezentând creanţe asupra administraţiilor centrale sub formă de cerinţe de lichiditate reglementate deţinute în titluri de stat, exprimate şi finanţate în monedele lor naţionale, cu condiţia, aflată la discreţia A.S.F., ca evaluarea de credit a respectivelor administraţii centrale, furnizată de o instituţie externă de evaluare a creditului desemnată, să fie din categoria investment grade;
    b) 10%, pentru obligaţiunile garantate, aflate sub incidenţa art. 129 alin. (1), (3) şi (6) din Regulamentul UE nr. 575/2013, care se califică pentru ponderea de risc de 10 % potrivit art. 129 alin. (4) din regulamentul menţionat, respectiv obligaţiunile garantate care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 129 alin. (5) lit. a) din acelaşi regulament;
    c) 20 %:
      (i) obligaţiunile garantate, aflate sub incidenţa art. 129 alin. (1), (3) şi (6) din Regulamentul UE nr. 575/2013, care se califică pentru ponderea de risc de 20 % potrivit art. 129 alin. (4) din regulamentul menţionat, respectiv obligaţiunile garantate care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 129 alin. (5) lit. b) din acelaşi regulament;
      (ii) elemente de activ reprezentând creanţe asupra administraţiilor regionale sau autorităţilor locale ale statelor membre, în cazul în care acestor creanţe li se aplică o pondere de risc de 20%, potrivit prevederilor părţii a treia titlul II cap. 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi alte expuneri faţă de ori garantate de aceste administraţii regionale sau autorităţi locale, creanţe cărora li se aplică o pondere de risc de 20% potrivit aceloraşi prevederi;
      (iii) elemente de activ reprezentând creanţe şi alte expuneri faţă de S.S.I.F. înregistrate de S.S.I.F., dintre care una funcţionează pe bază neconcurenţială şi acordă sau garantează împrumuturi, în baza programelor legislative sau a statutului său, pentru încurajarea anumitor sectoare ale economiei, care implică o anumită formă de supraveghere şi anumite restricţii din partea administraţiei publice cu privire la utilizarea creditelor, cu condiţia ca respectivele expuneri să rezulte în urma acelor credite care sunt transferate beneficiarilor prin intermediul S.S.I.F. sau în urma garanţiilor aferente respectivelor credite;
      (iv) elemente de activ reprezentând creanţe şi alte expuneri faţă de instituţii, cu condiţia ca expunerile respective să nu constituie fonduri proprii ale acestor instituţii, scadenţa să nu depăşească ziua lucrătoare următoare şi să nu fie exprimate într-o monedă de tranzacţionare importantă;
    d) 50%:
      (i) obligaţiunile garantate, aflate sub incidenţa art. 129 alin. (1), (3) şi (6) din Regulamentul UE nr. 575/2013, care se califică pentru ponderea de risc de 50% potrivit art. 129 alin. (4) din regulamentul menţionat, respectiv obligaţiunile garantate care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 129 alin. (5) lit. c) din acelaşi regulament.
      (ii) active care constituie creanţe şi alte expuneri faţă de burse recunoscute.
      (iii) 50 % din acreditivele documentare înregistrate în afara bilanţului cu grad de risc moderat şi din facilităţile de credit neutilizate înregistrate în afara bilanţului cu grad de risc moderat, menţionate în anexa I la Regulamentul UE nr. 575/2013 şi, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, 80 % din garanţii, altele decât garanţiile pentru credite care au un temei în cadrul legislativ şi de reglementare şi care sunt acordate membrilor prin scheme de garantare mutuală având statut de S.S.I.F.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Efectul de levier

    ART. 148
    În aplicarea art. 499 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, prin derogare de la art. 429 alin. (2) din acelaşi regulament, în perioada 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2017, S.S.I.F. pot calcula indicatorul efectului de levier la sfârşitul trimestrului, în cazul în care acestea nu au date de o calitate suficient de bună pentru a calcula un indicator al efectului de levier ca medie aritmetică a indicatorilor lunari ai efectului de levier înregistraţi pe parcursul unui trimestru.

    SECŢIUNEA a 5-a
    Amortizoare de capital

    ART. 149
    Prin excepţie de la prevederile art. 66, amortizorul de conservare a capitalului se poate stabili după cum urmează:
    a) la un nivel egal cu 0,625% din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale S.S.I.F., calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2016;
    b) la un nivel egal cu 1,25% din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale S.S.I.F., calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în perioada 1 ianuarie 2017-31 decembrie 2017;
    c) la un nivel egal cu 1,875% din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale S.S.I.F., calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în perioada 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2018.
    ART. 150
    Prin excepţie de la prevederile art. 67, amortizorul anticiclic de capital specific S.S.I.F. se poate stabili după cum urmează:
    a) la un nivel de cel mult 0,625% din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale S.S.I.F., calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2016;
    b) la un nivel de cel mult 1,25% din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale S.S.I.F., calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în perioada 1 ianuarie 2017-31 decembrie 2017;
    c) la un nivel de cel mult 1,875% din valoarea totală a expunerilor ponderate la risc ale S.S.I.F., calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în perioada 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2018.
    ART. 151
    (1) În perioada tranzitorie cuprinsă între 1 ianuarie 2016 şi 31 decembrie 2018, aplicarea cerinţei privind planul de conservare a capitalului şi a restricţiilor privind distribuirile prevăzute la art. 106-111 în privinţa S.S.I.F. care nu îndeplinesc cerinţa privind amortizorul combinat va avea în vedere cerinţele de la art. 149 şi 150.
    (2) A.S.F. poate impune, la recomandarea structurii interinstituţionale de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional, o perioadă tranzitorie mai scurtă decât cea precizată la art. 149 şi art. 150 şi, prin urmare, poate dispune activarea amortizorului de conservare a capitalului şi a amortizorului anticiclic de capital începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament.
    (3) A.S.F. face publică pe site-ul propriu decizia luată potrivit alin. (1).
    (4) În cazul în care A.S.F. acţionează în conformitate cu alin. (2), aceasta informează părţile relevante, inclusiv Comisia Europeană, Comitetul European pentru Risc Sistemic, A.B.E. şi colegiul de supraveghetori relevant, în mod corespunzător.
    (5) A.S.F. poate recunoaşte o decizie luată de o autoritate competentă/autoritate desemnată dintr-un alt stat membru, în mod similar celei prevăzute la alin. (2).
    (6) În cazul în care A.S.F. acţionează în conformitate cu alin. (5), aceasta notifică în mod corespunzător decizia sa Comisiei Europene, Comitetului European pentru Risc Sistemic, A.B.E. şi colegiului de supraveghetori.
    (7) În cazul în care A.S.F. impune o perioadă tranzitorie mai scurtă pentru amortizorul anticiclic de capital, perioada mai scurtă se aplică doar în scopul calculării amortizorului anticiclic de capital specific S.S.I.F. de către S.S.I.F. care sunt autorizate în România.
    ART. 152
    (1) Prevederile art. 74-92 se aplică de la data de 1 ianuarie 2016, după cum urmează:
    a) 25% din amortizorul G-SII, stabilit în conformitate cu art. 76, în 2016;
    b) 50% din amortizorul G-SII, stabilit în conformitate cu art. 76, în 2017;
    c) 75% din amortizorul G-SII, stabilit în conformitate cu art. 76, în 2018; şi
    d) 100% din amortizorul G-SII, stabilit în conformitate cu art. 76, în 2019.
    (2) S.S.I.F. trebuie să întocmească anual un raport privind măsurile luate pe linia administrării riscurilor semnificative la care sunt expuse acestea la nivel individual şi, după caz, la nivel consolidat.

    CAP. II
    Dispoziţii finale

    ART. 153
    S.S.I.F. vor finaliza demersurile necesare în vederea conformării cu prevederile prezentului regulament, inclusiv în ceea ce priveşte obligaţia modificării structurii organizatorice şi implementării/adaptării procedurilor interne, în termen de 6 luni de la data publicării prezentului regulament în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    ART. 154
    Nerespectarea prevederilor prezentului regulament atrage aplicarea măsurilor şi/sau a sancţiunilor conform prevederilor art. 284 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. 155
    S.S.I.F. care prin natura activităţii sale apreciază că nu se încadrează în anumite prevederi ale prezentului regulament va transmite la A.S.F. informaţiile necesare care justifică opinia acestuia.
    ART. 156
    (1) Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1):
    a) art. 101 alin. (1) lit. a) şi b) intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2015;
    b) art. 66-92 şi art. 106-111 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2016.


               p. Preşedintele Autorităţii
               de Supraveghere Financiară,
                    Daniel Dăianu


    Bucureşti, 20 februarie 2014.
    Nr. 3.

    ANEXĂ

                             METODOLOGIA STANDARDIZATĂ
             de calcul al modificării potenţiale a valorii economice a unei
               societăţi de servicii de investiţii financiare ca urmare a
                        schimbării nivelurilor ratelor dobânzii

    1. Pentru calcularea modificării potenţiale a valorii economice a unei societăţi de servicii de investiţii financiare (S.S.I.F.) ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii trebuie respectate următoarele principii:
    a) toate activele şi datoriile din afara portofoliului de tranzacţionare şi toate elementele extrabilanţiere din afara portofoliului de tranzacţionare care sunt sensibile la schimbări ale ratelor dobânzii - inclusiv toate instrumentele financiare derivate pe rata dobânzii -, mai puţin activele, datoriile şi elementele extrabilanţiere a căror excludere a fost stabilită de S.S.I.F. în cadrul politicilor interne la care se face referire la art. 34 din regulament, sunt încadrate pe benzile de scadenţă prevăzute în tabel. Încadrarea pe benzi de scadenţă se face separat pentru fiecare monedă în care sunt exprimate mai mult de 5% din activele sau datoriile din afara portofoliului de tranzacţionare;
    b) elementele bilanţiere sunt tratate la valoarea de înregistrare în contabilitate;
    c) instrumentele pe rată a dobânzii fixă sunt alocate potrivit perioadei reziduale până la scadenţă, iar instrumentele pe rată a dobânzii variabile potrivit perioadei reziduale până la următoarea dată de reevaluare - repricing date;
    d) expunerile care creează probleme de procesare de ordin practic ca urmare a numărului considerabil şi a valorii individuale relativ mici, cum ar fi creditele ipotecare sau cele rambursabile în rate - installment loans, pot fi alocate pe bază de metode de estimare cu suport statistic;
    e) depozitele stabile - core deposits - sunt încadrate potrivit unei scadenţe presupuse de nu mai mult de 5 ani;
    f) instrumentele financiare derivate sunt convertite în poziţii pe instrumentul-suport relevant. Valorile luate în considerare sunt fie valoarea principalului aferentă instrumentului financiar suport, fie cea aferentă noţionalului acestuia;
    g) contractele futures şi forward, inclusiv forward rate agreements - FRA, sunt tratate ca o combinaţie între o poziţie lungă şi una scurtă. Scadenţa unui futures sau a unui FRA este perioada până la livrare sau până la executarea contractului, la care se adaugă, dacă este cazul, durata de viaţă a instrumentului financiar suport;
    h) swap-urile sunt tratate ca două poziţii noţionale cu scadenţe relevante. Astfel, un swap pe rata dobânzii, în cadrul căruia o S.S.I.F. primeşte o rată a dobânzii variabilă şi plăteşte o rată a dobânzii fixă, se tratează ca o poziţie lungă pe rată a dobânzii variabilă cu scadenţă echivalentă cu perioada până la următoarea dată de fixare a ratei dobânzii şi o poziţie scurtă pe rată a dobânzii fixă cu scadenţă echivalentă cu durata de viaţă reziduală a swap-ului. Segmentele distincte ale unui cross currency swap sunt încadrate pe benzile de scadenţă relevante pentru monedele respective;
    i) opţiunile sunt luate în considerare potrivit echivalentului delta aferent instrumentului financiar suport sau aferent noţionalului acestuia.
    2. Procesul de calcul constă în 5 paşi:
    a) la primul pas se compensează poziţiile lungi cu cele scurte în cadrul fiecărei benzi de scadenţă, rezultând o singură poziţie lungă sau scurtă în fiecare bandă de scadenţă;
    b) la al doilea pas se ponderează poziţiile lungi şi scurte rezultate cu factorii de ponderare prevăzuţi în tabel care reflectă senzitivitatea poziţiilor din diferite benzi de scadenţă la schimbarea presupusă a ratelor dobânzii;
    c) la al treilea pas se însumează poziţiile ponderate rezultate, compensându-se poziţiile lungi cu cele scurte, şi se obţine poziţia netă, scurtă sau lungă, ponderată din afara portofoliului de tranzacţionare în moneda respectivă;
    d) la al patrulea pas se calculează poziţia ponderată pentru întregul portofoliu, exclusiv portofoliul de tranzacţionare, prin însumarea poziţiilor nete, scurte sau lungi, ponderate, calculate pentru diferitele monede;
    e) la al cincilea pas se raportează poziţia ponderată pentru întregul portofoliu, exclusiv portofoliul de tranzacţionare, la fondurile proprii ale S.S.I.F.

    Tabel


┌──────────────────────────────────┬───────────────┬───────────┬───────────────────────┬───────────┐
│ Banda de scadenţă │Mijlocul benzii│Aproximarea│Modificarea presupusă a│Factorul de│
│ │ de scadenţă │ duratei │ randamentului │ponderare │
│ │ │ modificate│ │ │
├──────────────────────────────────┼───────────────┼───────────┼───────────────────────┼───────────┤
│ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 = 3*4 │
├──────────────────────────────────┼───────────────┼───────────┼───────────────────────┼───────────┤
│Până la o lună inclusiv │ 0,5 luni│ 0,04 ani│ 200 puncte de bază│ 0,08% │
├──────────────────────────────────┼───────────────┼───────────┼───────────────────────┼───────────┤
│Între 1 şi 3 luni inclusiv │ 2 luni│ 0,16 ani│ 200 puncte de bază│ 0,32% │
├──────────────────────────────────┼───────────────┼───────────┼───────────────────────┼───────────┤
│Între 3 şi 6 luni inclusiv │ 4,5 luni│ 0,36 ani│ 200 puncte de bază│ 0,72% │
├──────────────────────────────────┼───────────────┼───────────┼───────────────────────┼───────────┤
│Între 6 şi 12 luni inclusiv │ 9 luni│ 0,71 ani│ 200 puncte de bază│ 1,43% │
├──────────────────────────────────┼───────────────┼───────────┼───────────────────────┼───────────┤
│Între 1 şi 2 ani inclusiv │ 1,5 ani│ 1,38 ani│ 200 puncte de bază│ 2,77% │
├──────────────────────────────────┼───────────────┼───────────┼───────────────────────┼───────────┤
│Între 2 şi 3 ani inclusiv │ 2,5 ani│ 2,25 ani│ 200 puncte de bază│ 4,49% │
├──────────────────────────────────┼───────────────┼───────────┼───────────────────────┼───────────┤
│Între 3 şi 4 ani inclusiv │ 3,5 ani│ 3,07 ani│ 200 puncte de bază│ 6,14% │
├──────────────────────────────────┼───────────────┼───────────┼───────────────────────┼───────────┤
│Între 4 şi 5 ani inclusiv │ 4,5 ani│ 3,85 ani│ 200 puncte de bază│ 7,71% │
├──────────────────────────────────┼───────────────┼───────────┼───────────────────────┼───────────┤
│Între 5 şi 7 ani inclusiv │ 6 ani│ 5,08 ani│ 200 puncte de bază│ 10,15% │
├──────────────────────────────────┼───────────────┼───────────┼───────────────────────┼───────────┤
│Între 7 şi 10 ani inclusiv │ 8,5 ani│ 6,63 ani│ 200 puncte de bază│ 13,26% │
├──────────────────────────────────┼───────────────┼───────────┼───────────────────────┼───────────┤
│Între 10 şi 15 ani inclusiv │ 12,5 ani│ 8,92 ani│ 200 puncte de bază│ 17,84% │
├──────────────────────────────────┼───────────────┼───────────┼───────────────────────┼───────────┤
│Între 15 şi 20 de ani inclusiv │ 17,5 ani│ 11,21 ani│ 200 puncte de bază│ 22,43% │
├──────────────────────────────────┼───────────────┼───────────┼───────────────────────┼───────────┤
│Peste 20 de ani │ 22,5 ani│ 13,01 ani│ 200 puncte de bază│ 26,03% │
└──────────────────────────────────┴───────────────┴───────────┴───────────────────────┴───────────┘

                 ________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016