Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
REGULAMENT nr. 22 din 30 septembrie 2010
pentru modificarea si completarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activitatii institutiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvarii capitalului la riscuri si conditiile de externalizare a activitatilor acestora
EMITENT: BANCA NATIONALA A ROMANIEI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 690 din 14 octombrie 2010
REGULAMENT nr. 22 din 30 septembrie 2010
pentru modificarea şi completarea <>Regulamentului Bãncii Naţionale a României nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activitãţii instituţiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvãrii capitalului la riscuri şi condiţiile de externalizare a activitãţilor acestora
EMITENT: BANCA NAŢIONALÃ A ROMÂNIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 690 din 14 octombrie 2010
Având în vedere prevederile <>art. 51 alin. (1) lit. d), <>art. 77 alin. (1), <>art. 101, <>104, <>122, <>art. 150 alin. (1), <>art. 289, <>320, <>382, <>art. 384 alin. (1) şi ale <>art. 385 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 alin. (2) lit. a) şi ale <>art. 48 alin. (1) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bãncii Naţionale a României şi al <>art. 420 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 227/2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
Banca Naţionalã a României emite urmãtorul regulament:
ART. I
<>Regulamentul nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activitãţii instituţiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvãrii capitalului la riscuri şi condiţiile de externalizare a activitãţilor acestora, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 23 septembrie 2009, cu modificãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 1, dupã alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu urmãtorul cuprins:
"(3) Prevederile privind administrarea riscului de lichiditate din cap. III - Procesul intern de evaluare a adecvãrii capitalului la riscuri şi din cap. IV - Simulãri de crizã se aplicã în mod corespunzãtor şi sucursalelor instituţiilor de credit din state membre."
2. La articolul 155, alineatul (4) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"(4) Strategiile, politicile, procesele şi sistemele prevãzute la alin. (2) trebuie sã corespundã complexitãţii, profilului de risc, obiectului de activitate al instituţiei de credit şi toleranţei la risc stabilite de structura de conducere şi trebuie sã reflecte importanţa instituţiei de credit în fiecare stat membru în care desfãşoarã activitate. Instituţiile de credit trebuie sã comunice toleranţa la risc tuturor liniilor de activitate relevante."
3. La articolul 156, alineatele (1), (2) şi (6) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
"Art. 156. - (1) O instituţie de credit trebuie sã dispunã de un proces solid pentru identificarea, mãsurarea, administrarea şi monitorizarea poziţiilor de lichiditate. Acest proces trebuie sã includã un cadru robust pentru proiectarea fluxurilor de numerar provenite din active, datorii şi elemente din afara bilanţului, inclusiv datorii contingente, precum şi a fluxurilor de numerar aferente capacitãţii de contrabalansare, pe un set de orizonturi de timp adecvate, atât în condiţii normale, cât şi în condiţii de crizã. Proiectarea fluxurilor de numerar trebuie distribuitã în funcţie de principalele linii de activitate, instrumente şi benzi de scadenţã, cu luarea în considerare a posibilului impact al riscului reputaţional. Aplicarea scenariilor de crizã pentru proiectarea fluxurilor de numerar trebuie sã se bazeze pe proiecţii realizate în condiţii normale, cu revizuirea fluxurilor de numerar pe toate liniile de activitate şi benzile de scadenţã potrivit ipotezelor aferente scenariilor de crizã.
(2) În sensul alin. (1), fluxurile de numerar provenite din active, datorii şi elemente din afara bilanţului se stabilesc în funcţie de strategia instituţiei de credit şi de modelul de activitate al acesteia, iar capacitatea de contrabalansare trebuie consideratã ca fiind un plan care sã asigure deţinerea sau accesarea unui exces de lichiditate pentru a permite continuarea activitãţii pe orizonturi de timp scurte, medii şi lungi, în condiţiile unor scenarii de crizã, precum şi un plan aferent capacitãţii de a genera lichiditate în viitor fie prin accesarea unor surse de finanţare adiţionale, fie prin ajustarea activitãţii ori prin aplicarea unor mãsuri mai radicale.
.........................................................................
(6) În sensul alin. (4) lit. b), o instituţie de credit trebuie sã identifice, sã mãsoare, sã monitorizeze şi sã controleze fluxurile de numerar potenţiale legate de angajamentele din afara bilanţului şi de alte obligaţii neprevãzute. O atenţie deosebitã trebuie acordatã administrãrii riscului de lichiditate legat de relaţia cu entitãţi special create în scopul securitizãrii, în relaţie cu care instituţia de credit acţioneazã ca sponsor sau furnizeazã suport de lichiditate semnificativ, de instrumente financiare derivate şi de garanţii şi angajamente."
4. La articolul 157, alineatul (2) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"(2) În sensul alin. (1), instituţia de credit trebuie sã monitorizeze şi sã controleze expunerile la riscul de lichiditate şi necesitãţile de finanţare la nivelul entitãţilor grupului din care face parte şi la nivelul respectivului grup, pe linii de activitate şi pe monede, cu luarea în considerare a limitelor operaţionale şi a celor impuse de cadrul de reglementare în ceea ce priveşte transferabilitatea lichiditãţilor şi a activelor negrevate de sarcini ce pot fi utilizate ca garanţii financiare, atât în cadrul Spaţiului Economic European, cât şi în afara acestuia."
5. La articolul 159, dupã alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu urmãtorul cuprins:
"(2^1) În sensul alin. (2), instituţiile de credit trebuie sã acopere neconcordanţele fluxurilor de numerar - liquidity gap - din diferite surse de finanţare care fac parte din capacitatea de contrabalansare sau sã le transfere pe benzi de scadenţã cu scadenţe mai îndepãrtate."
6. La articolul 160, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 160. - (1) Instituţiile de credit trebuie sã utilizeze diferite instrumente de diminuare a riscului de lichiditate, inclusiv un sistem de limite şi rezerve de lichiditate pentru a controla expunerea şi vulnerabilitãţile la riscul de lichiditate şi pentru a face faţã unor situaţii de crizã diferite, şi sã le revizuiascã periodic."
7. La articolul 166, alineatele (1) şi (2) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
"Art. 166. - (1) O instituţie de credit trebuie sã îşi administreze în mod activ poziţiile pe active ce pot fi utilizate ca garanţii financiare, fãcând diferenţiere între activele grevate de sarcini şi cele negrevate de sarcini, care sunt disponibile în orice moment, în special în situaţii de urgenţã.
(2) Instituţia de credit trebuie sã monitorizeze nivelul garanţiilor financiare în funcţie de entitatea şi jurisdicţia în care respectivele garanţii sunt înregistrate, fie într-un registru, fie într-un cont, şi în funcţie de monedã. De asemenea, instituţia de credit trebuie sã monitorizeze eligibilitatea garanţiilor financiare, precum şi modalitatea în care aceste garanţii pot fi mobilizate în timp util în funcţie de posibilitatea accesãrii acestora în locaţia fizicã de pãstrare - instituţia de credit custode sau sistemul de decontare a titlurilor în care este deţinutã garanţia financiarã."
8. La articolul 167, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 167. - (1) Instituţiile de credit trebuie sã ia în considerare în mod explicit mãsura în care riscul de lichiditate în situaţii neprevãzute trebuie sã fie acoperit prin rezerve de lichiditate disponibile imediat în raport cu alte surse ale capacitãţii de contrabalansare."
9. Articolul 168 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 168. - (1) Cadrul de administrare a riscului de lichiditate trebuie sã asigure cã instituţia de credit dispune de lichiditate suficientã, inclusiv de o rezervã de lichiditate.
(2) În sensul alin. (1), rezerva de lichiditate reprezintã lichiditatea disponibilã, care acoperã necesitãţile suplimentare de lichiditate ce pot apãrea pe un orizont scurt de timp definit, în condiţii de crizã. Rezerva de lichiditate reprezintã componenta pe termen scurt, în condiţii de crizã, a capacitãţii de contrabalansare.
(3) Dimensiunea rezervei de lichiditate trebuie corelatã cu toleranţa la risc stabilitã de instituţia de credit."
10. Dupã articolul 168 se introduc douã noi articole, articolele 168^1 şi 168^2, cu urmãtorul cuprins:
"Art. 168^1. - (1) Rezerva de lichiditate trebuie sã fie calibratã în funcţie de 3 factori:
a) severitatea şi caracteristicile scenariilor de crizã;
b) orizontul de timp stabilit ca perioadã de menţinere;
c) caracteristicile activelor incluse în rezervã.
(2) În sensul alin. (1) lit. a), instituţiile de credit trebuie sã ia în considerare 3 tipuri de scenarii de crizã: scenarii legate de specificul instituţiei de credit (scenarii de tip «idiosyncratic»), scenarii legate de piaţã în general şi o combinare a primelor douã tipuri de scenarii de crizã. În toate cele 3 tipuri de scenarii, instituţiile de credit trebuie sã diferenţieze finanţarea de tip wholesale astfel: societãţi financiare, societãţi nefinanciare mari şi întreprinderi mici şi mijlocii.
(3) În sensul alin. (2), scenariul legat de specificul instituţiei de credit ar putea presupune o pierdere a încrederii pieţei într-o instituţie de credit sau în grupul din care aceasta face parte, echivalent cu o înrãutãţire a ratingului. În acest tip de scenariu, ipoteza plauzibilã ar fi cã finanţarea negarantatã de tip wholesale nu se reînnoieşte şi se înregistreazã anumite retrageri ale depozitelor de tip retail.
(4) În sensul alin. (2), scenariul legat de piaţã în general (definitã ca o restrângere simultanã a finanţãrii disponibile pe mai multe pieţe, în condiţiile în care valoarea activelor financiare devine incertã sau suferã un declin general şi existã incertitudini privind impactul recesiunii economice) presupune o scãdere a valorii lichiditãţii anumitor active şi o deteriorare a condiţiilor pieţei pe care instituţia de credit poate obţine finanţare. În acest tip de scenariu, ipoteza plauzibilã ar fi cã finanţarea de tip wholesale (atât garantatã, cât şi negarantatã) scade în primul rând şi este cel mai mult afectatã.
(5) În sensul alin. (1) lit. b), perioada de menţinere este perioada în care instituţia de credit poate continua sã îşi desfãşoare activitatea fãrã a avea nevoie de finanţare suplimentarã şi poate sã onoreze plãţile datorate în scenariile de crizã avute în vedere. Instituţiile de credit trebuie sã aibã în vedere o perioadã de menţinere, care sã fie împãrţitã astfel: un orizont de timp scurt (de pânã la una sau douã sãptãmâni) caracterizat de condiţii de crizã foarte severã şi un orizont de timp mai lung (de pânã la una sau douã luni) caracterizat de condiţii de crizã mai puţin severã, dar mai persistentã.
(6) În sensul alin. (5), cerinţele de rezervã rezultate trebuie sã reflecte necesitãţile de lichiditate asumate în cele douã subperioade în funcţie de scenariile de crizã, iar distribuţia rezervei, în ceea ce priveşte compoziţia şi dimensiunea relativã pe cele douã orizonturi de timp, trebuie sã reflecte necesarul de lichiditate proiectat în condiţiile ipotezelor formulate. Pe parcursul celor douã perioade, instituţiile de credit trebuie sã ia şi alte mãsuri (cum ar fi: planuri alternative de finanţare, ajustarea activitãţii, modificãri ale modelului de activitate) pentru a asigura continuarea activitãţii pe termen mai lung.
(7) În sensul alin. (1) lit. c), rezerva de lichiditate trebuie sã fie compusã, în principal, din numerar şi din active cu grad ridicat de lichiditate chiar şi în condiţii de crizã, pe care instituţia de credit poate sã le vândã sau sã le dea în pensiune fãrã a accepta reduceri mari, care sã afecteze încrederea pieţei în acestea şi sã genereze pierderi, evaluate prin metoda marcãrii la piaţã, instituţiilor de credit care deţin instrumente similare.
(8) În sensul alin. (7), numerarul reprezintã activele lichide deţinute de instituţii de credit care compun baza monetarã, în sensul acceptat de banca centralã, şi trebuie sã excludã numerarul care nu este disponibil din cauza cerinţelor activitãţii curente (cum ar fi numerarul din ATM-uri). În cazul rezervelor minime obligatorii, instituţiile de credit trebuie sã aibã în vedere orizontul de timp pentru care acestea sunt disponibile. Astfel, pentru orizontul de timp scurt (de pânã la una sau douã sãptãmâni) toate depunerile la vedere la bãnci centrale, inclusiv rezervele minime obligatorii, pot fi incluse în rezerva de lichiditate. În contextul aplicãrii mecanismului potrivit cãruia existã posibilitatea îndeplinirii nivelului prevãzut ca medie la nivelul perioadei de constituire - averaging mechanism -, instituţiile de credit trebuie sã stabileascã planuri de acţiune predefinite pentru a regulariza cerinţele de rezerve în eventualitatea unei neîncadrãri în nivelul minim şi sã defineascã puncte de declanşare oficiale pentru a implementa aceste planuri. Pentru orizontul de timp mai lung (de pânã la una sau douã luni), numai excesul de active lichide deţinute de instituţiile de credit care depãşeşte rezervele minime obligatorii poate fi luat în calculul rezervei de lichiditate.
(9) În sensul alin. (7), instituţiile de credit trebuie sã deţinã active care sunt eligibile pentru operaţiunile cu bãncile centrale şi care au un grad ridicat de lichiditate pe pieţe (cum ar fi obligaţiuni guvernamentale negrevate de sarcini, de o calitate ridicatã, obligaţiuni garantate), pe care sã le foloseascã în condiţii de crizã severã aferentã orizontului de timp scurt (de pânã la una sau douã sãptãmâni), în situaţia în care lichiditatea pieţei este sub presiune şi instituţiile de credit trebuie sã aibã capacitatea de a genera lichiditate imediat şi la valori ce pot fi prevãzute fãrã a adãuga presiune suplimentarã pieţei.
(10) În sensul alin. (7), în condiţii de crizã aferente orizontului de timp mai lung (de pânã la una sau douã luni), instituţiile de credit pot sã deţinã un set mai larg de active lichide, cu condiţia sã demonstreze Bãncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere cã au capacitatea de a genera lichiditate din activele respective, în condiţii de crizã, în perioada de timp specificatã. Instituţiile de credit trebuie sã specifice, în politicile lor interne, criterii relevante pentru a distinge activele care rãmân lichide în condiţii de crizã (cum ar fi caracteristicile emitentului unui titlu, adâncimea pieţei relevante pe o perioadã suficient de mare).
(11) Instituţiile de credit trebuie sã aibã o înţelegere clarã a termenilor şi condiţiilor în care banca centralã poate furniza finanţare garantatã cu activele eligibile ca garanţie financiarã în condiţii de crizã. În acest sens, instituţiile de credit trebuie sã testeze în mod periodic dacã banca centralã va furniza efectiv finanţare garantatã cu aceste active şi trebuie sã aplice marje corespunzãtoare pentru a reflecta suma pe care aceasta ar putea sã o furnizeze în condiţii de crizã. Instituţiile de credit trebuie sã demonstreze Bãncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere existenţa unei diversificãri adecvate a activelor componente ale rezervei, astfel încât sã asigure cã nu se bazeazã aproape în totalitate pe accesul la facilitãţile oferite de banca centralã.
Art. 168^2. - (1) Instituţiile de credit trebuie sã îşi administreze stocul de active lichide pentru a asigura, într-o mãsurã cât mai mare posibil, cã acesta va fi disponibil în condiţii de crizã. Instituţiile de credit trebuie sã evite concentrãrile în deţinerea de active şi trebuie sã asigure cã nu existã impedimente de ordin juridic sau operaţional pentru utilizarea acestor active.
(2) În sensul alin. (1), pentru determinarea lichiditãţii activelor şi a mãsurii în care acestea rãmân lichide în condiţii de crizã, instituţiile de credit pot sã utilizeze factori cum ar fi: factori specifici emitentului (de exemplu, calitatea creditului aferentã emitentului), factori specifici emisiunii (de exemplu, scadenţa şi dimensiunea emisiunii) şi factori instituţionali [de exemplu, dacã activul este tranzacţionat pe pieţe centralizate ori pe pieţe nereglementate (OTC) sau dacã are o bazã de investitori diversificatã].
(3) În sensul alin. (1), diversificarea deţinerilor de active trebuie sã se facã în funcţie de factori cum ar fi emitentul, scadenţa sau moneda.
(4) În sensul alin. (1), instituţiile de credit trebuie sã depunã toate diligenţele pentru a fi active în mod regulat pe fiecare piaţã pe care acţioneazã direct şi în care deţin active în scopuri de asigurare a lichiditãţii."
11. La articolul 169, alineatul (2) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"(2) Instituţiile de credit trebuie sã utilizeze rezultatele simulãrilor de crizã pentru ajustarea strategiilor, politicilor şi limitelor aferente riscului de lichiditate şi pentru dezvoltarea unor planuri alternative eficace."
12. La articolul 202, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"Art. 202. - (1) Instituţiile de credit trebuie, în mod regulat, sã proiecteze fluxuri de numerar în condiţiile unor scenarii alternative în care vor avea în vedere orizonturi de timp diferite şi grade variate ale condiţiilor de crizã, luând în considerare dificultãţi legate de piaţã în general - factori externi -, dificultãţi legate de specificul instituţiei de credit - factori interni - şi o combinare a celor douã tipuri de dificultãţi."
13. La articolul 202, alineatul (2) se abrogã.
ART. II
(1) Sucursalele instituţiilor de credit din state membre vor finaliza demersurile necesare în vederea conformãrii cu prevederile privind administrarea riscului de lichiditate din cap. III - Procesul intern de evaluare a adecvãrii capitalului la riscuri, aşa cum au fost modificate prin prezentul regulament, şi din cap. IV - Simulãri de crizã pânã la data de 31 decembrie 2010.
(2) Instituţiile de credit persoane juridice române şi sucursalele instituţiilor de credit din state terţe vor finaliza demersurile necesare în vederea conformãrii cu prevederile referitoare la administrarea riscului de lichiditate din cap. III Procesul intern de evaluare a adecvãrii capitalului la riscuri, aşa cum au fost modificate prin prezentul regulament, pânã la data de 31 decembrie 2010.
*
Prezentul regulament transpune prevederile art. 1 pct. 40 lit. b), c) şi d) din Directiva 2009/111/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a directivelor 2006/48/CE , 2006/49/CE şi 2007/64/CE în ceea ce priveşte bãncile afiliate instituţiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, reglementãrile privind supravegherea, precum şi gestionarea crizelor, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 302 din 17 noiembrie 2009.
Preşedintele Consiliului de administraţie
al Bãncii Naţionale a României,
Mugur Constantin Isãrescu
Bucureşti, 30 septembrie 2010.
Nr. 22.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
