Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: REGULAMENT nr. 20 din 14 decembrie 2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei in cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzactiilor de rascumparare, al operatiunilor de dare/luare de titluri/marfuri cu imprumut, al tranzactiilor cu termen lung de decontare si al tranzactiilor de creditare in marja*) Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

REGULAMENT nr. 20 din 14 decembrie 2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei in cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzactiilor de rascumparare, al operatiunilor de dare/luare de titluri/marfuri cu imprumut, al tranzactiilor cu termen lung de decontare si al tranzactiilor de creditare in marja*)

EMITENT: BANCA NATIONALA A ROMANIEI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.034 bis din 27 decembrie 2006
Comenteaza legea
--------
*) Aprobat prin <>Ordinul Bãncii Naţionale a României nr. 17 din 14 decembrie 2006 şi <>Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 114 din 14 decembrie 2006 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1034 din 27 decembrie 2006.


CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 1
(1) Prezentul regulament stabileşte regulile cu privire la tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de rãscumpãrare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mãrfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjã.
(2) Prezentul regulament se aplicã instituţiilor de credit, persoane juridice române, şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe.
(3) Casele centrale sunt responsabile pentru reglementarea cadrului general aferent tratamentului riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de rãscumpãrare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mãrfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjã pentru cooperativele de credit din cadrul reţelelor cooperatiste. Reglementãrile emise vor avea în vedere prevederile prezentului regulament în ceea ce priveşte tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacţiilor de rãscumpãrare, al operaţiunilor de dare/luare de titluri/mãrfuri cu împrumut, al tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi al tranzacţiilor de creditare în marjã pentru cooperativele de credit şi nu vor putea stabili cerinţe mai puţin restrictive decât cele prevãzute de acesta. În acest sens, reglementãrile emise de casa centralã vor fi transmise spre avizare Bãncii Naţionale a României.
(4) Prezentul regulament se aplicã în mod corespunzãtor societãţilor de servicii de investiţii financiare, precum şi societãţilor de administrare a investiţiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii. În acest sens, orice referire la Banca Naţionalã a României se considerã a fi fãcutã, dupã caz, la Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare.
(5) Prezentul regulament se aplicã la nivel individual şi, dupã caz, consolidat, în conformitate cu prevederile <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 17/22/2006 privind supravegherea pe bazã consolidatã a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.
(6) Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de reţea cooperatistã.
ART. 2
(1) Termenii şi expresiile folosite în cuprinsul prezentului regulament au semnificaţia prevãzutã de <>Ordonanţa de Urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
(2) Expresia "portofoliu de tranzacţionare" are înţelesul prevãzut de <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii.
(3) Expresiile "risc operaţional" şi "formalizare" au semnificaţia prevãzutã de <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 24/29/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii pentru riscul operaţional.
(4) Expresia "probabilitate de nerambursare" are semnificaţia prevãzutã de <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating.
(5) Pentru scopul aplicãrii prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. Risc de credit al contrapartidei reprezintã riscul ca o contrapartidã într-o tranzacţie sã-şi încalce obligaţiile contractuale înainte de decontarea finalã a fluxurilor de numerar aferente tranzacţiei.
2. Contrapartidã centralã reprezintã o entitate care se interpune, din punct de vedere juridic, între contrapartidele la contractele tranzacţionate pe una sau mai multe pieţe financiare, devenind cumpãrãtorul pentru orice vânzãtor şi vânzãtorul pentru orice cumpãrãtor.
3. Tranzacţii cu termen lung de decontare reprezintã tranzacţii în care una dintre contrapartide se angajeazã sã livreze un titlu, o marfã sau o sumã în valutã contra numerar, alte instrumente financiare sau mãrfuri, sau invers, la o datã de decontare sau de livrare, stabilitã prin contract ca fiind posterioarã standardului de piaţã celui mai scãzut pentru respectiva tranzacţie şi termenului de 5 zile lucrãtoare de la data la care instituţia de credit a intrat în tranzacţie.
4. Tranzacţii de creditare în marjã reprezintã tranzacţii în care instituţia de credit acordã credit în legãturã cu achiziţionarea, vânzarea, deţinerea sau tranzacţionarea de titluri. Tranzacţiile de creditare în marjã nu includ alte credite garantate cu titluri.
5. Set de compensare reprezintã un grup de tranzacţii derulate cu o aceeaşi contrapartidã, care fac obiectul unui acord de compensare bilateralã, executoriu din punct de vedere juridic, şi pentru care compensarea este recunoscutã potrivit Capitolului VII şi a prevederilor de la art. 2 alin. (6) pct. 1 şi <>art. 3-10 din Regulamentul BNR CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii. Orice tranzacţie care nu face obiectul unui acord de compensare bilateralã, executoriu din punct de vedere juridic, care este recunoscut potrivit Capitolului VII, trebuie sã fie consideratã, pentru scopurile prezentului regulament, ca reprezentând ea însãşi un set de compensare.
6. Poziţie de risc reprezintã o valoare de risc care este atribuitã unei tranzacţii potrivit Metodei standardizate descrise în Capitolul V, prin aplicarea unui algoritm predeterminat.
7. Set de acoperire a riscului reprezintã un grup de poziţii de risc care rezultã din tranzacţiile din cadrul aceluiaşi set de compensare, pentru care doar soldul prezintã relevanţã în scopul determinãrii valorii expunerii potrivit Metodei standardizate descrise în Capitolul V.
8. Contract în marjã reprezintã un acord contractual potrivit cãruia, sau prevederi ale unui acord potrivit cãrora, una dintre contrapartide furnizeazã garanţii reale celeilalte contrapartide, în cazul în care expunerea acesteia din urmã faţã de prima parte depãşeşte un anumit nivel.
9. Prag de marjã reprezintã nivelul maxim al unei expuneri în curs, de la care una dintre pãrţi are dreptul sã solicite garanţii reale.
10. Perioadã de risc de marjã reprezintã perioada de timp de la ultimul schimb de garanţii reale, care acoperã un set de compensare de tranzacţii cu o contrapartidã care şi-a încãlcat obligaţiile contractuale, pânã la momentul la care poziţia respectivei contrapartide este închisã şi riscul de piaţã rezultat face obiectul unei noi acoperiri.
11. Scadenţã efectivã potrivit Metodei Modelului Intern, pentru un set de compensare cu scadenţa mai mare de un an reprezintã raportul dintre suma expunerilor aşteptate pe durata de viaţã a tranzacţiilor din cadrul unui set de compensare, actualizatã cu rata randamentului fãrã risc şi suma expunerilor aşteptate pe parcursul unui an aferente acestui set de compensare, actualizatã cu aceeaşi ratã. Scadenţa efectivã poate fi ajustatã pentru a ţine cont de riscul de reînnoire prin înlocuirea expunerii aşteptate cu expunerea aşteptatã efectivã pentru orizonturi de previzionare mai mici de un an.
12. Compensare încrucişatã reprezintã includerea, în cadrul aceluiaşi set de compensare, de tranzacţii din categorii de produse diferite, potrivit regulilor cu privire la compensarea încrucişatã prevãzute în prezentul regulament.
13. Valoare de piaţã curentã reprezintã, pentru scopurile Capitolului V, valoarea de piaţã netã a portofoliului de tranzacţii incluse în setul de compensare cu contrapartida. La calculul valorii de piaţã curente se utilizeazã atât valorile de piaţã pozitive, cât şi cele negative.
14. Distribuţie a valorilor de piaţã reprezintã distribuţia de probabilitate previzionatã a valorilor de piaţã nete ale tranzacţiilor din cadrul unui set de compensare la o datã viitoare - orizontul de previzionare -, avându-se în vedere valoarea de piaţã realizatã a acestor tranzacţii pânã la momentul prezent.
15. Distribuţie a expunerilor reprezintã distribuţia de probabilitate previzionatã a valorilor de piaţã, obţinutã prin egalarea cu zero a previziunilor valorilor de piaţã nete negative.
16. Distribuţie neutrã la risc reprezintã distribuţia valorilor de piaţã sau a expunerilor pe o perioadã de timp viitoare, atunci când distribuţia se obţine prin utilizarea de valori de piaţã implicite, precum volatilitãţile implicite.
17. Distribuţie efectivã reprezintã distribuţia valorilor de piaţã sau a expunerilor pe o perioadã de timp viitoare, atunci când distribuţia se obţine prin utilizarea de valori istorice sau realizate, precum volatilitãţile calculate pe baza variaţiilor înregistrate în trecut ale preţurilor sau ratelor.
18. Expunere curentã reprezintã valoarea maximã dintre zero şi valoarea de piaţã a unei tranzacţii sau a unui portofoliu de tranzacţii din cadrul unui set de compensare cu o contrapartidã, care ar fi pierdutã în cazul în care contrapartida şi-ar încãlca obligaţiile contractuale, în ipoteza în care, în caz de faliment, nu este posibilã nicio recuperare a valorii respectivelor tranzacţii.
19. Expunere maximã reprezintã o centilã superioarã a distribuţiei expunerilor, la orice datã viitoare, precedentã scadenţei tranzacţiei celei mai îndelungate din cadrul setului de compensare.
20. Expunere aşteptatã reprezintã media distribuţiei expunerilor, la orice datã viitoare, precedentã scadenţei tranzacţiei celei mai îndelungate din cadrul setului de compensare.
21. Expunere aşteptatã efectivã la o anumitã datã reprezintã expunerea aşteptatã maximã la acea datã sau la orice datã anterioarã. Expunerea aşteptatã efectivã la o anumitã datã se poate, de asemenea, defini ca valoarea maximã dintre expunerea aşteptatã la data respectivã şi, respectiv, expunerea efectivã la data precedentã.
22. Expunere pozitivã aşteptatã reprezintã media ponderatã în timp a expunerilor aşteptate, unde ponderile sunt reprezentate de o fracţiune din întregul interval de timp considerat, aferentã fiecãrei expuneri aşteptate individuale. La calculul cerinţei minime de capital, media se determinã pe durata primului an sau, dacã toate contractele din cadrul setului de compensare devin scadente în mai puţin de un an, pe durata de viaţã a contractului cu scadenţa cea mai îndelungatã din cadrul setului de compensare.
23. Expunere pozitivã aşteptatã efectivã reprezintã media ponderatã în timp a expunerilor aşteptate efective, pe durata primului an, sau, dacã toate contractele din cadrul setului de compensare devin scadente în mai puţin de un an, pe durata de viaţã a contractului cu scadenţa cea mai îndelungatã din cadrul setului de compensare, unde ponderile sunt reprezentate de o fracţiune din întregul interval de timp considerat, aferentã fiecãrei expuneri aşteptate individuale.
24. Ajustare a evaluãrii creditului reprezintã o ajustare la valoarea medie de piaţã a portofoliului de tranzacţii derulate cu o contrapartidã. Aceastã ajustare reflectã valoarea de piaţã a riscului de credit rezultat din orice neonorare a obligaţiilor aferente acordurilor contractuale încheiate cu o contrapartidã. Aceastã ajustare poate reflecta valoarea de piaţã a riscului de credit aferent contrapartidei sau valoarea de piaţã a riscului de credit aferent atât instituţiei de credit, cât şi contrapartidei.
25. Ajustare unilateralã a evaluãrii creditului reprezintã o ajustare a evaluãrii creditului care reflectã valoarea de piaţã a riscului de credit pe care-l reprezintã contrapartida pentru instituţia de credit, dar nu reflectã valoarea de piaţã a riscului de credit pe care-l reprezintã instituţia de credit pentru contrapartidã.
26. Risc de reînnoire reprezintã mãsura în care expunerea pozitivã aşteptatã este subestimatã, în situaţia în care se aşteaptã ca tranzacţiile viitoare cu o contrapartidã sã se desfãşoare pe bazã continuã. Expunerea suplimentarã generatã de aceste tranzacţii viitoare nu este inclusã în calculul expunerii pozitive aşteptate.
27. Risc general de corelare reprezintã riscul care apare în situaţia în care existã o corelaţie pozitivã între probabilitatea de nerambursare a contrapartidelor şi factorii ce determinã riscul general de piaţã.
28. Risc specific de corelare reprezintã riscul care apare în situaţia în care existã o corelaţie pozitivã între expunerea faţã de o anumitã contrapartidã şi probabilitatea de nerambursare a acesteia, ca urmare a naturii tranzacţiilor derulate cu respectiva contrapartidã. Se considerã cã o instituţie de credit este expusã la riscul specific de corelare în situaţia în care este de aşteptat ca expunerea viitoare faţã de o anumitã contrapartidã sã fie ridicatã atunci când probabilitatea de nerambursare a contrapartidei este, de asemenea, ridicatã.
29. Instrumente financiare derivate tranzacţionale pe pieţe nereglementate (OTC) reprezintã elementele enumerate în cadrul listei din anexa la prezentul regulament, altele decât acele elemente cãrora le este atribuitã, potrivit art. 8, o valoare a expunerii egalã cu zero.
30. Tranzacţie de rãscumpãrare reprezintã orice tranzacţie derulatã în baza unui acord care satisface definiţia prevãzutã în cadrul <>Regulamentului BNR - CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii pentru "acord repo" sau "acord reverse repo".
31. Operaţiuni de dare/luare de titluri/mãrfuri cu împrumut reprezintã orice tranzacţie care satisface definiţia prevãzutã în cadrul <>Regulamentului BNR - CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii pentru "operaţiuni de dare de titluri/mãrfuri cu împrumut" sau "operaţiuni de luare de titluri/mãrfuri cu împrumut".

CAP. II
Principii generale de determinare a valorii expunerii

ART. 3
(1) Instituţiile de credit trebuie sã determine valoarea expunerii aferente contractelor prevãzute în anexa la prezentul regulament prin utilizarea uneia dintre metodele descrise în Capitolele III-VI, ţinându-se cont de prevederile art. 4-9.
(2) Instituţiile de credit care nu sunt eligibile pentru aplicarea tratamentului prevãzut la <>art. 9 alin. (2) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii nu pot utiliza metoda descrisã în Capitolul IV.
(3) Instituţiile de credit nu pot utiliza metoda descrisã în Capitolul IV în vederea determinãrii valorii expunerii aferente contractelor prevãzute la pct. 3 din anexa la prezentul regulament.
(4) Utilizarea combinatã a metodelor descrise în Capitolele III-VI este permisã pe bazã permanentã în cadrul unui grup, dar nu şi în cadrul unei singure entitãţi juridice. Utilizarea combinatã a metodelor descrise în Capitolele III şi V în cadrul unei singure entitãţi juridice este permisã în situaţia în care una dintre metode este utilizatã pentru cazurile prevãzute la art. 31.
(5) În vederea derulãrii operaţiilor de conversie în monedã naţionalã prevãzute în Capitolul V, pentru valutele pentru care Banca Naţionalã a României calculeazã şi comunicã cursurile oficiale de schimb se folosesc cotaţiile anunţate în ziua respectivã.
ART. 4
Cu aprobarea Bãncii Naţionale a României, instituţiile de credit pot determina valoarea expunerii pentru:
(a) contractele prevãzute în anexa la prezentul regulament;
(b) tranzacţiile de rãscumpãrare;
(c) operaţiunile de dare/luare de titluri/mãrfuri cu împrumut;
(d) tranzacţiile de creditare în marjã; şi
(e) tranzacţiile cu termen lung de decontare
prin utilizarea Metodei Modelului Intern, descrisã în Capitolul VI.
ART. 5
În situaţia în care o instituţie de credit este cumpãrãtor de protecţie prin intermediul unor instrumente financiare derivate de credit în vederea acoperirii unei expuneri din afara portofoliului de tranzacţionare sau a unei expuneri la riscul de credit al contrapartidei, aceasta poate calcula cerinţa de capital pentru activul acoperit potrivit <>art. 133-141 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii sau, cu aprobarea Bãncii Naţionale a României, în conformitate cu <>art. 34 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating sau cu <>art. 211-219 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating. În aceste situaţii, valoarea expunerii la riscul de credit al contrapartidei aferent acestor instrumente financiare derivate de credit este zero.
ART. 6
Valoarea expunerii la riscul de credit al contrapartidei care rezultã din instrumentele de tip credit default swap vândute, din afara portofoliului de tranzacţionare, în situaţia în care acestea sunt tratate ca protecţie a creditului furnizatã de cãtre instituţia de credit şi care fac obiectul unei cerinţe de capital pentru riscul de credit la întreaga valoare noţionalã, este zero.
ART. 7
Pentru toate metodele descrise în Capitolele III-VI, valoarea expunerii faţã de o anumitã contrapartidã este egalã cu suma valorilor expunerilor calculate pentru fiecare set de compensare cu contrapartida respectivã.
ART. 8
(1) O valoare a expunerii egalã cu zero pentru riscul de credit al contrapartidei poate fi atribuitã instrumentelor financiare derivate sau tranzacţiilor de rãscumpãrare, operaţiunilor de dare/luare de titluri/mãrfuri cu împrumut, tranzacţiilor cu termen lung de decontare şi tranzacţiilor de creditare în marjã aflate în derulare cu o contrapartidã centralã şi care nu au fost respinse de respectiva contrapartidã centralã.
(2) O valoare a expunerii egalã cu zero poate fi atribuitã, de asemenea, expunerilor la riscul de credit faţã de contrapartide centrale, rezultând din instrumente financiare derivate, tranzacţii de rãscumpãrare, operaţiuni de dare/luare de titluri/mãrfuri cu împrumut, tranzacţii cu termen lung de decontare şi tranzacţii de creditare în marjã sau alte expuneri, aşa cum sunt acestea stabilite de cãtre Banca Naţionalã a României, pe care instituţia de credit le are în proces de derulare cu contrapartida centralã.
(3) Pentru scopurile alin. (1) şi (2), expunerile contrapartidei centrale la riscul de credit al contrapartidei faţã de toţi participanţii la acordurile sale trebuie acoperite zilnic integral prin garanţii reale.
ART. 9
(1) Expunerile provenind din tranzacţiile cu termen lung de decontare se pot determina prin utilizarea oricãreia dintre metodele descrise în Capitolele III-VI, indiferent de metodele alese pentru tratarea instrumentelor financiare derivate tranzacţionate pe pieţe nereglementate (OTC), tranzacţiilor de rãscumpãrare, operaţiunilor de dare/luare de titluri/mãrfuri cu împrumut şi tranzacţiilor de creditare în marjã.
(2) La calculul cerinţelor de capital pentru tranzacţiile cu termen lung de decontare, instituţiile de credit care utilizeazã abordarea prevãzutã în <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordãrii bazate pe modele interne de rating pot aplica ponderile de risc potrivit abordãrii prevãzute în <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordãrii standard în mod permanent şi indiferent de importanţa acestor poziţii.
ART. 10
În cazul metodelor descrise în Capitolele III şi IV, instituţiile de credit trebuie sã se asigure cã valoarea noţionalã care urmeazã sã fie luatã în calcul este un indicator adecvat pentru riscul aferent contractului. În situaţia în care, de exemplu, contractul prevede o multiplicare a fluxurilor de numerar, valoarea noţionalã trebuie ajustatã pentru a lua în considerare efectele multiplicãrii asupra structurii de risc a respectivului contract.

CAP. III
Metoda Marcãrii la Piaţã

ART. 11
Metoda Marcãrii la Piaţã permite determinarea valorii expunerii prin parcurgerea urmãtoarelor etape:
Etapa (a): prin ataşarea valorilor de piaţã curente contractelor - marcarea la piaţã - se obţine costul de înlocuire curent al tuturor contractelor cu valori pozitive.
Etapa (b): pentru a obţine expunerea de credit viitoare potenţialã, exceptând contractele swap într-o singurã monedã pe rate ale dobânzii variabile - single-currency "floating/floating" interest rate swaps -, caz în care se calculeazã numai costul de înlocuire curent, valorile principalului noţional sau valorile instrumentului financiar suport se înmulţesc cu procentele din Tabelul 1:


Tabelul 1 (*1),(*2):


┌────────────┬─────────┬─────────┬──────────┬─────────────────┬────────────────┐
│            │Contracte│Contracte│Contracte │  Contracte pe   │  Contracte pe  │
│  Scadentã  │ pe rata │pe cursul│pe titluri│metale preţioase,│mãrfuri, altele │
│ rezidualã  │dobânzii │de schimb│de capital│   cu excepţia   │ decât metalele │
│    (*3)    │         │şi pe aur│          │     aurului     │   preţioase    │
├────────────┼─────────┼─────────┼──────────┼─────────────────┼────────────────┤
│Pânã la un  │   0%    │   1%    │    6%    │       7%        │      10%       │
│an inclusiv │         │         │          │                 │                │
└────────────┴─────────┴─────────┴──────────┴─────────────────┴────────────────┘


----------
(*1) Contractele care nu se încadreazã în niciuna dintre cele 5 categorii indicate în acest tabel trebuie sã fie tratate ca şi contractele pe mãrfuri, altele decât metalele preţioase.
(*2) Pentru contractele care implicã schimburi multiple ale principalului, procentele trebuie sã fie înmulţite cu numãrul de plãţi rãmase de efectuat în conformitate cu prevederile contractului.
(*3) Pentru contractele structurate astfel încât expunerile rãmase, ulterioare datelor de platã specificate, sã fie regularizate şi la care termenii sunt revizuiţi astfel încât valoarea de piaţã a contractelor la acele date specificate sã fie zero, scadenţa rezidualã este egalã cu timpul rãmas pânã la urmãtoarea datã de revizuire a termenilor contractului. În cazul contractelor pe rata dobânzii care îndeplinesc aceste criterii şi au o scadenţã rãmasã mai mare de un an, procentul nu trebuie sã fie mai mic de 0,5%.



┌─────────────────────────┬──────────┬──────────┬──────────┬─────────┬─────────┐
│Între 1 şi 5 ani inclusiv│   0,5%   │    5%    │    8%    │   7%    │   12%   │
├─────────────────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Peste 5 ani              │   1,5%   │   7,5%   │   10%    │   8%    │   15%   │
└─────────────────────────┴──────────┴──────────┴──────────┴─────────┴─────────┘



În scopul calculãrii expunerii de credit viitoare potenţiale în conformitate cu etapa b), instituţiile de credit pot, cu notificarea Bãncii Naţionale a României, sã aplice procentele prevãzute în Tabelul 2 în locul celor prevãzute în Tabelul 1, în situaţia în care instituţiile de credit fac uz de opţiunea prevãzutã la pct. 21 din Anexa IV la <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii pentru contractele pe mãrfuri, cu excepţia aurului în sensul pct. 3 din anexa la prezentul regulament.

Tabelul 2


┌──────────────────┬─────────────────┬─────────┬────────────┬──────────────────┐
│Scadenţa rezidualã│Metale preţioase │ Metale  │  Produse   │ Altele, inclusiv │
│                  │  (cu excepţia   │   de    │  agricole  │produse energetice│
│                  │    aurului)     │  bazã   │(perisabile)│                  │
├──────────────────┼─────────────────┼─────────┼────────────┼──────────────────┤
│Pânã la un an     │       2%        │  2,5%   │     3%     │        4%        │
│inclusiv          │                 │         │            │                  │
├──────────────────┼─────────────────┼─────────┼────────────┼──────────────────┤
│Între 1 şi 5 ani  │       5%        │   4%    │     5%     │        6%        │
│inclusiv          │                 │         │            │                  │
├──────────────────┼─────────────────┼─────────┼────────────┼──────────────────┤
│Peste 5 ani       │      7,5%       │   8%    │     9%     │       10%        │
└──────────────────┴─────────────────┴─────────┴────────────┴──────────────────┘



Etapa (c): suma dintre costul de înlocuire curent şi expunerea de credit viitoare potenţialã reprezintã valoarea expunerii.


CAP. IV
Metoda Expunerii Iniţiale

ART. 12
Metoda Expunerii Iniţiale permite determinarea valorii expunerii prin parcurgerea urmãtoarelor etape:
Etapa (a): valoarea principalului noţional pentru fiecare instrument se multiplicã cu procentele înscrise în Tabelul 3:

Tabelul 3


┌─────────────────────────────────┬────────────────────┬───────────────────────┐
│      Scadenţa iniţialã(*1)      │    Contracte pe    │  Contracte pe cursul  │
│                                 │   rata dobânzii    │  de schimb şi pe aur  │
├─────────────────────────────────┼────────────────────┼───────────────────────┤
│Pânã la un an inclusiv           │        0,5%        │          2%           │
├─────────────────────────────────┼────────────────────┼───────────────────────┤
│Între 1 şi 2 ani inclusiv        │         1%         │          5%           │
├─────────────────────────────────┼────────────────────┼───────────────────────┤
│Pentru fiecare an în plus        │         1%         │          3%           │
└─────────────────────────────────┴────────────────────┴───────────────────────┘


----------
(*1) În cazul contractelor pe rata dobânzii, instituţiile de credit pot, cu aprobarea Bãncii Naţionale, sã aleagã fie scadenţa iniţialã, fie scadenţa rezidualã.

Etapa (b): valoarea expunerii iniţiale astfel obţinutã reprezintã valoarea expunerii.


CAP. V
Metoda standardizatã

ART. 13
(1) Metoda standardizatã poate fi utilizatã doar în cazul instrumentelor financiare derivate tranzacţionate pe pieţe nereglementate (OTC) şi al tranzacţiilor cu termen lung de decontare. Valoarea expunerii se calculeazã separat pentru fiecare set de compensare şi prin deducerea garanţiile reale, conform urmãtoarei formule:





    Valoarea expunerii = Beta * max(CMV - CMC; Suma│Suma RPT(ij) - Suma RPC(lj)│* CCRM(j))
                                                 j    i              l



unde:
CMV = valoarea de piaţã curentã a portofoliului de tranzacţii din cadrul unui set de compensare cu o contrapartidã, înainte de deducerea garanţiilor reale, respectiv:



    CMV = Suma CMV(i)
           i



unde:
CMV(i) = valoarea de piaţã curentã a tranzacţiei i;
CMC = valoarea de piaţã curentã a garanţiilor reale atribuite setului de compensare, respectiv:


    CMC = Suma CMC(l)
           l



unde:
CMC(l) = valoarea de piaţã curentã a garanţiilor reale l;
i = indice care desemneazã tranzacţia;
l = indice care desemneazã garanţiile reale;
j = indice care desemneazã categoria setului de acoperire a riscului. Aceste seturi de acoperire a riscului corespund unor factori de risc pentru care poziţiile de risc de semn opus pot fi compensate, rezultând o poziţie de risc netã, pe baza cãreia se calculeazã mãrimea expunerii;
RPT(ij) = poziţia de risc care provine din tranzacţia i în raport cu setul de acoperire a riscului j;
RPC(lj) = poziţia de risc care provine din garanţiile reale l în raport cu setul de acoperire a riscului j;
CCRM(j) = multiplicatorul aferent riscului de credit al contrapartidei, prevãzut în Tabelul 5, în raport cu setul de acoperire a riscului j;
Beta = 1,4.

(2) Garanţiei reale primite din partea unei contrapartide îi este atribuit un semn pozitiv, iar garanţiei reale furnizate unei contrapartide îi este atribuit un semn negativ.
(3) Garanţiile reale recunoscute în contextul acestei metode se limiteazã la garanţiile reale eligibile în conformitate cu prevederile <>art. 20 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi ale pct. 9 din Anexa II la <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii.
ART. 14
(1) În situaţia în care o tranzacţie pe pieţe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare derivate, care prezintã un profil de risc liniar, prevede schimbul unui instrument financiar contra unei plãţi, partea tranzacţiei aferentã plãţii se numeşte "segment de platã". Tranzacţiile care prevãd schimbul unei plãţi contra altei plãţi sunt constituite din douã segmente de platã.
(2) Segmentele de platã corespund plãţilor brute prevãzute în contract, inclusiv valoarea noţionalã a tranzacţiei.
(3) Pentru scopurile efectuãrii calculelor urmãtoare, instituţiile de credit pot sã nu ţinã cont de riscul de rata dobânzii aferent segmentelor de platã cu o scadenţã rãmasã mai micã de un an.
(4) Instituţiile de credit pot trata tranzacţiile care constau din douã segmente de platã exprimate în aceeaşi monedã, cum ar fi swap-urile pe rata dobânzii, ca reprezentând o singurã tranzacţie agregatã. Tratamentul aferent segmentelor de platã se aplicã tranzacţiei agregate.
ART. 15
Tranzacţiile care prezintã un profil de risc liniar, având ca instrumente financiare suport titluri de capital (inclusiv indici ai titlurilor de capital), aur, alte metale preţioase sau alte mãrfuri, sunt puse în corespondenţã cu o poziţie de risc pe respectivele titluri de capital (sau indici ai titlurilor de capital) sau mãrfuri (inclusiv aur şi alte metale preţioase) şi cu o poziţie de risc de rata dobânzii pentru segmentul de platã. Dacã segmentul de platã este exprimat în valutã, acesta trebuie, de asemenea, sã fie pus în corespondenţã cu o poziţie de risc pe respectiva valutã.
ART. 16
(1) Tranzacţiile care prezintã un profil de risc liniar şi care au ca instrument financiar suport un titlu de creanţã sunt puse în corespondenţã cu o poziţie de risc de rata dobânzii pentru respectivul titlu de creanţã şi cu o altã poziţie de risc de rata dobânzii pentru segmentul de platã.
(2) Tranzacţiile care prezintã un profil de risc liniar şi care prevãd schimbul unei plãţi contra altei plãţi, inclusiv contractele forward pe curs de schimb, sunt puse în corespondenţã cu o poziţie de risc de rata dobânzii pentru fiecare dintre segmentele de platã.
(3) Dacã titlul de creanţã suport al unei tranzacţii care prezintã un profil de risc liniar este exprimat în valutã, acesta este pus în corespondenţã cu o poziţie de risc pe respectiva valutã.
(4) Dacã un segment de platã este exprimat în valutã, segmentul de platã este pus în corespondenţã, de asemenea, cu o poziţie de risc pe respectiva valutã.
(5) În cazul unui swap de bazã pe curs de schimb - foreign exchange basis swap -, valoarea expunerii este zero.
ART. 17
Dimensiunea unei poziţii de risc care provine dintr-o tranzacţie cu profil de risc liniar este valoarea noţionalã efectivã - preţ de piaţã înmulţit cu cantitate - a instrumentelor financiare suport, inclusiv mãrfuri, convertitã în moneda naţionalã a instituţiei de credit, cu excepţia titlurilor de creanţã.
ART. 18
În cazul titlurilor de creanţã şi al segmentelor de platã, dimensiunea poziţiei de risc este produsul dintre valoarea noţionalã efectivã a plãţilor brute rãmase de efectuat, inclusiv valoarea noţionalã, convertitã în monedã naţionalã a instituţiei de credit, şi durata modificatã a titlului de creanţã sau a segmentului de platã, dupã caz.
ART. 19
Dimensiunea unei poziţii de risc care provine dintr-un instrument de tip credit default swap este produsul dintre valoarea noţionalã a titlului de creanţã de referinţã şi scadenţa rãmasã a instrumentului de tip credit default swap.
ART. 20
Dimensiunea unei poziţii de risc care provine dintr-un instrument financiar derivat tranzacţionat pe pieţe nereglementate (OTC), care prezintã un profil de risc neliniar, inclusiv opţiunile şi instrumentele de tip swaption, este egalã cu echivalentul delta al valorii noţionale efective a instrumentului financiar suport al tranzacţiei, cu excepţia situaţiei în care instrumentul suport este reprezentat de un titlu de creanţã.
ART. 21
Dimensiunea unei poziţii de risc care provine dintr-un instrument financiar derivat tranzacţionat pe pieţe nereglementate (OTC), care prezintã un profil de risc neliniar, inclusiv opţiunile şi instrumentele de tip swaptions, al cãrui instrument suport este reprezentat de un titlu de creanţã sau de un segment de platã, este egalã cu produsul dintre echivalentul delta al valorii noţionale efective a titlului de creanţã sau a segmentului de platã şi durata modificatã a titlului de creanţã sau a segmentului de platã, dupã caz.
ART. 22
În vederea determinãrii poziţiilor de risc, garanţia realã primitã de la o contrapartidã trebuie tratatã ca o creanţã asupra contrapartidei provenind dintr-un instrument financiar derivat (poziţie lungã), scadentã astãzi, iar garanţia realã furnizatã trebuie tratatã ca o obligaţie faţã de contrapartidã (poziţie scurtã), scadentã astãzi.
ART. 23
(1) În vederea determinãrii dimensiunii şi semnului unei poziţii de risc, instituţiile de credit pot utiliza urmãtoarele formule:
(a) pentru toate instrumentele, altele decât titlurile de creanţã:



    valoarea noţionalã efectivã sau
                                                     delta(V)
    echivalentul delta al valorii noţionale = P(ref) ─────────
                                                     delta(P)



unde:
P(ref) = preţul instrumentului suport, exprimat în moneda de referinţã;
V = valoarea instrumentului financiar (în cazul unei opţiuni, aceasta este preţul opţiunii, iar în cazul unei tranzacţii cu profil de risc linear este valoarea instrumentului suport însuşi);
P = preţul instrumentului suport, exprimat în aceeaşi monedã ca V;

(b) pentru titlurile de creanţã şi pentru segmentele de platã ale tuturor tranzacţiilor:

valoarea noţionalã efectivã, multiplicatã cu durata modificatã sau echivalentul delta al valorii noţionale, multiplicat cu durata modificatã


    delta(V)
    ─────────
    delta(r)


unde:
V = valoarea instrumentului financiar (în cazul unei opţiuni, aceasta este preţul opţiunii, iar în cazul unei tranzacţii cu profil de risc linear este valoarea instrumentului suport însuşi sau a segmentului de platã, dupã caz);
r = nivelul ratei dobânzii.

(2) Dacã valoarea instrumentului financiar la care se face referire la alin. (1) este exprimatã într-o altã monedã decât moneda de referinţã, instrumentul financiar derivat trebuie convertit în moneda de referinţã prin înmulţirea cu cursul de schimb relevant.
ART. 24
Poziţiile de risc trebuie grupate pe seturi de acoperire a riscului. Pentru fiecare set de acoperire, se calculeazã valoarea absolutã a sumei poziţiilor de risc rezultante. Aceastã sumã se numeşte "poziţie de risc netã" şi este reprezentatã de termenul:



    │Suma RPT(ij) - Suma RPC(lj)│
      i              l
    din cadrul formulei prevãzute la art. 13 alin. (1).



ART. 25
Pentru poziţiile de risc de rata dobânzii provenind din depozite în numerar primite de la contrapartidã drept garanţie realã, din segmente de platã şi din titluri de creanţã suport, cãrora, potrivit Tabelului 1 din Anexa I la <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii li se aplicã o cerinţã de capital de cel mult 1,60%, existã şase seturi de acoperire a riscului pentru fiecare monedã, conform Tabelului 4 de mai jos. Seturile de acoperire a riscului se definesc printr-o combinaţie a criteriilor "scadenţã rãmasã" şi "rate ale dobânzii de referinţã".

Tabelul 4


┌─────────────────────┬─────────────────────────┬──────────────────────────────┐
│                     │  Rate ale dobânzii de   │Rate ale dobânzii de referinţã│
│                     │referinţã guvernamentale │      ne-guvernamentale       │
├─────────────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Scadenţa rãmasã      │Pânã la un an inclusiv   │Pânã la un an inclusiv        │
├─────────────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Scadenţa rãmasã      │Între 1 şi 5 ani inclusiv│Între 1 şi 5 ani inclusiv     │
├─────────────────────┼─────────────────────────┼──────────────────────────────┤
│Scadenţa rãmasã      │Peste 5 ani              │Peste 5 ani                   │
└─────────────────────┴─────────────────────────┴──────────────────────────────┘



ART. 26
Pentru poziţiile de risc de rata dobânzii, care provin din titluri de creanţã suport sau din segmente de platã pentru care rata dobânzii este legatã de o ratã a dobânzii de referinţã, reprezentativã pentru nivelul general al ratelor de dobândã de pe piaţã, scadenţa rãmasã este lungimea intervalului de timp pânã la urmãtoarea re-ajustare a ratei dobânzii. În orice alte situaţii, scadenţa rãmasã este durata de viaţã rãmasã a titlului de creanţã suport sau, în cazul unui segment de platã, este durata de viaţã rãmasã a tranzacţiei.
ART. 27
Existã un singur set de acoperire a riscului pentru fiecare emitent al unui titlu de creanţã de referinţã, suport al unui instrument de tip credit default swap.
ART. 28
(1) Pentru poziţiile de risc de rata dobânzii, care provin din depozite în numerar care sunt puse la dispoziţia unei contrapartide drept garanţie realã, în situaţia în care contrapartida respectivã nu are obligaţii de platã rãmase cu risc specific scãzut, şi din titluri de creanţã suport, cãrora, potrivit Tabelului 1 din Anexa I la <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii, li se aplicã o cerinţã de capital mai mare de 1,60%, existã un singur set de acoperire a riscului pentru fiecare emitent. În situaţia în care un segment de platã reproduce un astfel de titlu de creanţã, existã de asemenea un singur set de acoperire a riscului pentru fiecare emitent al titlului de creanţã de referinţã.
(2) Instituţiile de credit pot atribui aceluiaşi set de acoperire a riscului poziţiile de risc care provin din titluri de creanţã ale unui anumit emitent sau din titluri de creanţã de referinţã ale aceluiaşi emitent, care sunt reproduse de segmente de platã sau care constituie suportul unui instrument de tip credit default swap.
ART. 29
(1) Instrumentele financiare suport, altele decât titlurile de creanţã, sunt respectiv atribuite aceluiaşi set de acoperire a riscului, numai dacã sunt instrumente similare sau identice. În orice alte situaţii, acestea sunt atribuite unor seturi distincte de acoperire a riscului.
(2) Similaritatea instrumentelor este stabilitã dupã cum urmeazã:
- pentru titlurile de capital, instrumentele similare sunt cele care au acelaşi emitent. Un indice al titlurilor de capital se trateazã ca pentru cazul unui emitent distinct;
- pentru metalele preţioase, instrumentele similare sunt cele aferente aceluiaşi metal. Un indice al metalelor preţioase se trateazã drept un metal preţios distinct;
- pentru energia electricã, instrumentele similare sunt drepturile şi obligaţiile de livrare aferente aceluiaşi interval temporal de încãrcare a capacitãţii, la nivel maxim sau nu, din cadrul oricãrei perioade de 24 de ore; şi
- pentru mãrfuri, instrumentele similare sunt cele pe aceeaşi marfã. Un indice al mãrfurilor se trateazã drept marfã distinctã.
ART. 30
(1) Multiplicatorii aferenţi riscului de credit al contrapartidei aplicabili diferitelor categorii de seturi de acoperire a riscului sunt prevãzuţi în Tabelul 5 de mai jos:

Tabelul 5


┌──────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────┐
│                                                      │Multiplicatorul aferent│
│      Categorii de seturi de acoperire a riscului     │ riscului de credit al │
│                                                      │     contrapartidei    │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│1. Rate ale dobânzii                                  │         0,2%          │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│2. Rate ale dobânzii pentru poziţii de risc care      │         0,3%          │
│provin dintr-un titlu de creanţã de referinţã, suport │                       │
│al unui instrument de tip credit default swap, cãruia │                       │
│i se aplicã o cerinţã de capital de cel mult 1,60%, în│                       │
│conformitate cu Tabelul 1 din Anexa I la Regulamentul │                       │
│BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea             │                       │
│capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de │                       │
│investiţii                                            │                       │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│3. Rate ale dobânzii pentru poziţii de risc care      │         0,6%          │
│provin dintr-un titlu de creanţã sau un titlu de      │                       │
│creanţã de referinţã, cãruia i se aplicã o cerinţã de │                       │
│capital mai mare de 1,60%, în conformitate cu         │                       │
│Tabelului 1 din Anexa I la Regulamentul BNR-CNVM nr.  │                       │
│22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor│                       │
│de credit şi al firmelor de investiţii                │                       │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│4. Cursuri de schimb                                  │         2,5%          │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│5. Energie electricã                                  │          4%           │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│6. Aur                                                │          5%           │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│7. Titluri de capital                                 │          7%           │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│8. Metale preţioase (cu excepţia aurului)             │         8,5%          │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│9. Alte mãrfuri (cu excepţia metalelor preţioase şi a │         10%           │
│energiei electrice)                                   │                       │
├──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────┤
│10. Instrumente suport ale instrumentelor financiare  │         10%           │
│derivate tranzacţionate pe pieţe nereglementate (OTC),│                       │
│care nu sunt incluse în niciuna dintre categoriile de │                       │
│mai sus                                               │                       │
└──────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────┘



(2) Instrumentele suport ale instrumentelor financiare derivate tranzacţionate pe pieţe nereglementate (OTC), prevãzute la pct. 10 din Tabelul 5, trebuie atribuite unor seturi distincte de acoperire a riscului pentru fiecare categorie de instrument suport.
ART. 31
Pentru tranzacţiile care prezintã un profil de risc neliniar sau pentru segmentele de platã şi tranzacţiile care au ca suport titluri de creanţã, pentru care instituţia de credit nu poate determina delta sau, respectiv, durata modificatã, cu ajutorul unui model, care a fost considerat eligibil de cãtre Banca Naţionalã a României pentru scopurile determinãrii cerinţelor minime de capital pentru riscul de piaţã, Banca Naţionalã a României trebuie sã determine, de o manierã prudentã, dimensiunea poziţiilor de risc şi multiplicatorii aferenţi riscului de credit al contrapartidei aplicabili sau poate solicita, de la caz la caz, utilizarea metodei descrise în Capitolul III. Compensarea nu este recunoscutã, ceea ce înseamnã cã valoarea expunerii se determinã ca în cazul unui set de compensare care ar include doar tranzacţia în cauzã.
ART. 32
O instituţie de credit trebuie sã dispunã de proceduri interne pentru a verifica dacã, anterior includerii unei tranzacţii într-un set de acoperire a riscului, tranzacţia este acoperitã de un contract de compensare executoriu din punct de vedere juridic, care respectã cerinţele prevãzute în Capitolul VII.
ART. 33
O instituţie de credit care, în vederea diminuãrii riscului de credit al contrapartidei, utilizeazã garanţii reale, trebuie sã dispunã de proceduri interne pentru a verifica dacã, anterior recunoaşterii în cadrul calculelor sale a efectului garanţiilor reale, garanţiile reale îndeplinesc standardele legate de siguranţa juridicã prevãzute în <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii.


CAP. VI
Metoda Modelului Intern

SECŢIUNEA 1
Principii generale

ART. 34
(1) O instituţie de credit poate utiliza, cu aprobarea Bãncii Naţionale a României, Metoda Modelului Intern pentru a calcula valoarea expunerii pentru tranzacţiile prevãzute la art. 4 lit. (a) sau pentru tranzacţiile prevãzute la art. 4 lit. (b), (c) şi (d) sau pentru tranzacţiile prevãzute la art. 4 lit. (a)-(d), în fiecare dintre aceste situaţii, pot fi incluse, de asemenea, şi tranzacţiile prevãzute la art. 4 lit. (e).
(2) Fãrã a lua în considerare prevederile art. 3 alin. (4), instituţiile de credit pot alege sã nu aplice aceastã metodã în cazul expunerilor care nu sunt semnificative în termeni de dimensiune şi risc.
(3) Pentru a aplica Metoda Modelului Intern, o instituţie de credit trebuie sã îndeplineascã cerinţele prevãzute în acest capitol.
(4) În cazul instituţiilor de credit care utilizeazã abordarea bazatã pe modele interne de rating, în vederea calculãrii scadenţei efective, acestea trebuie sã notifice Banca Naţionalã a României cu privire la alegerea sau, dupã caz, calcularea ratei randamentului fãrã risc, Banca Naţionalã a României urmând a decide de la caz la caz dacã este necesarã revizuirea metodologiei.
ART. 35
(1) Cu aprobarea Bãncii Naţionale a României, implementarea Metodei Modelului Intern se poate efectua secvenţial pe diferite tipuri de tranzacţii şi, pe durata acestei perioade, instituţia de credit poate utiliza metodele descrise în Capitolele III-V, cu respectarea prevederilor Capitolului II.
(2) Fãrã a lua în considerare prevederile subsecvente ale acestui capitol, instituţiilor de credit nu le este solicitatã utilizarea unui anumit tip de model.
ART. 36
Pentru toate tranzacţiile pe pieţe nereglementate (OTC) cu instrumente financiare derivate şi pentru tranzacţiile cu termen lung de decontare, pentru care o instituţie de credit nu a obţinut aprobarea de a utiliza Metoda Modelului Intern, instituţia de credit trebuie sã utilizeze metodele descrise în Capitolele III-V, cu respectarea prevederilor Capitolului II.
ART. 37
(1) Instituţiile de credit care au obţinut permisiunea de a utiliza Metoda Modelului Intern nu pot reveni la utilizarea metodelor descrise în Capitolele III-V, decât pentru motive justificate în mod corespunzãtor şi cu aprobarea Bãncii Naţionale a României.
(2) Dacã o instituţie de credit nu mai îndeplineşte cerinţele prevãzute în prezentul capitol, aceasta trebuie fie sã prezinte Bãncii Naţionale a României un plan de redresare oportunã, fie sã demonstreze cã efectul neîndeplinirii acestor cerinţe nu este semnificativ.

SECŢIUNEA 2
Valoarea expunerii

ART. 38
(1) Valoarea expunerii se determinã la nivelul setului de compensare.
(2) Modelul trebuie sã specifice distribuţia previzionatã a modificãrilor valorii de piaţã a setului de compensare, datorate modificãrilor variabilelor pieţei, precum ratele dobânzii şi cursurile de schimb.
(3) Modelul trebuie sã determine, în continuare, valoarea expunerii aferente setului de compensare la fiecare moment viitor, luând în considerare modificãrile variabilelor pieţei.
(4) În cazul contrapartidelor care sunt acoperite prin garanţii reale în cadrul contractelor în marjã, modelul poate surprinde, de asemenea, evoluţiile viitoare ale garanţiilor reale.
ART. 39
Instituţiile de credit pot include garanţiile financiare eligibile, prevãzute la <>art. 20 din Regulamentul BNR CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi la pct. 9 din Anexa II la <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii, în distribuţiile previzionale ale modificãrilor valorii de piaţã a setului de compensare, dacã garanţiile reale îndeplinesc cerinţele cantitative, calitative şi cele aferente datelor pentru Metoda Modelului Intern.
ART. 40
Valoarea expunerii este calculatã ca produsul dintre factorul alfa şi expunerea pozitivã aşteptatã efectivã:

Valoarea expunerii = alfa * EPE(efectivã)
unde:
alfa (alfa) este 1,4, dar Banca Naţionalã a României poate solicita utilizarea unei valori mai mari a acestuia;
EPE(efectivã) este expunerea pozitivã aşteptatã efectivã, care se calculeazã prin estimarea expunerii aşteptate [EE(t)], ca expunere medie la momentul viitor t, unde media se determinã pe baza valorilor viitoare posibile ale factorilor de risc de piaţã relevanţi. Modelul estimeazã expunerea aşteptatã la o serie de momente viitoare t(1), t(2), t(3) etc.
ART. 41
Expunerea aşteptatã efectivã se calculeazã prin recurenţã, dupã cum urmeazã:

EEt(k efectivã) = max [EEt(k-1 efectivã); EEt(k)]
unde:
momentul curent se noteazã cu t(0), iar expunerea aşteptatã efectivã la t(0)(EEt(0 efectivã) este egalã cu expunerea curentã.
ART. 42
(1) Expunerea pozitivã aşteptatã efectivã este valoarea medie a expunerilor aşteptate efective pe parcursul primului an al expunerii viitoare. Dacã toate contractele aferente setului de compensare devin scadente în mai puţin de un an, expunerea pozitivã aşteptatã este egalã cu media expunerilor aşteptate pânã la data la care toate contractele aferente setului de compensare ajung la scadenţã.
(2) Expunerea pozitivã aşteptatã efectivã se calculeazã ca media ponderatã a expunerilor aşteptate efective:



                       min(1 an; scadenţã)
    EPE(efectivã) =          Suma  EEt(k efectivã) * DELTA[t(k)]
                              k=1



unde:
ponderile DELTA[t(k)] = t(k) - t(k-1) permit sã se ţinã cont de cazul în care expunerea viitoare se calculeazã la momente de timp care nu sunt repartizate la intervale egale.

ART. 43
Cuantificãrile expunerii aşteptate sau ale expunerii maxime trebuie calculate pe baza unei distribuţii a expunerilor care ţine cont de posibilitatea ca expunerile sã nu fie normal distribuite.
ART. 44
Instituţiile de credit pot utiliza o cuantificare mai prudentã decât produsul dintre factorul alfa şi expunerea pozitivã aşteptatã efectivã, calculat în conformitate cu formula prevãzutã la art. 40, pentru fiecare contrapartidã.
ART. 45
(1) Fãrã a lua în considerare prevederile art. 40, instituţiile de credit pot utiliza, cu aprobarea Bãncii Naţionale a României, propriile estimãri ale lui alfa, cu condiţia ca valoarea acestuia sã nu fie mai micã decât 1, 2, iar alfa sã fie egal cu raportul dintre capitalul intern rezultat ca urmare a unei simulãri globale pe toate contrapartidele a expunerii la riscul de credit al contrapartidei - la numãrãtor - şi capitalul intern determinat pe baza expunerii pozitive aşteptate - la numitor -. În cazul numitorului, expunerea pozitivã aşteptatã trebuie sã fie utilizatã ca şi când ar fi o sumã fixã rãmasã de rambursat.
(2) Instituţiile de credit trebuie sã demonstreze Bãncii Naţionale a României cã estimãrile proprii ale lui alfa surprind, la numãrãtor, surse semnificative ale dependenţei stocastice a distribuţiei valorilor de piaţã ale tranzacţiilor sau ale portofoliilor de tranzacţii de-a lungul contrapartidelor. Estimãrile proprii ale lui alfa trebuie sã ţinã cont de diversificarea portofoliilor.
(3) O instituţie de credit trebuie sã se asigure cã, atât numãrãtorul cât şi numitorul lui alfa, se determinã în mod coerent în ceea ce priveşte metodologia de modelare, specificãrile parametrilor şi structura portofoliului.
(4) Abordarea utilizatã pentru estimarea lui alfa trebuie sã aibã la bazã abordarea instituţiei de credit cu privire la capitalul intern, trebuie sã fie bine formalizatã şi sã fie supusã unui proces independent de validare.
(5) Instituţia de credit trebuie sã revizuiascã estimãrile lui alfa cel puţin trimestrial, şi chiar mai des în situaţiile în care structura portofoliului se modificã în timp. De asemenea, instituţia de credit trebuie sã evalueze riscul aferent modelului.
ART. 46
Dacã este cazul, volatilitãţile şi corelaţiile factorilor de risc de piaţã care se utilizeazã în simularea comunã a riscului de piaţã şi a riscului de credit trebuie sã fie condiţionate de factorul de risc de credit, pentru a reflecta creşterile potenţiale ale volatilitãţii sau ale corelaţiei în condiţiile unui declin economic.
ART. 47
În cazul în care setul de compensare face obiectul unui contract în marjã, instituţiile de credit trebuie sã utilizeze una dintre urmãtoarele cuantificãri ale expunerii pozitive aşteptate:
a) expunerea pozitivã aşteptatã efectivã, fãrã a lua în considerare contractul în marjã;
b) pragul de marjã, dacã este pozitiv, potrivit contractului în marjã, plus un adaos care reflectã creşterea potenţialã a expunerii pe perioada de risc de marjã. Acest adaos se calculeazã ca fiind creşterea aşteptatã a expunerii setului de compensare, începând de la o expunere curentã cu valoarea zero, pe perioada de risc de marjã. Pentru perioada de risc de marjã utilizatã în acest scop se impune un termen minim de 5 zile lucrãtoare în cazul seturilor de compensare compuse numai din tranzacţii de tip repo - repo-style transactions -, care fac obiectul reajustãrii zilnice a marjei şi marcãrii zilnice la piaţã, şi un termen minim de 10 zile lucrãtoare pentru toate celelalte seturi de compensare; sau
c) dacã modelul include efectele marjei în cazul estimãrii expunerii aşteptate, cuantificarea expunerii aşteptate prin intermediul modelului se poate utiliza direct în ecuaţia de la art. 41, cu aprobarea Bãncii Naţionale a României.

SECŢIUNEA 3
Cerinţe minime pentru modelele de calcul a expunerii pozitive aşteptate

ART. 48
Modelul utilizat de o instituţie de credit în vederea determinãrii expunerii pozitive aşteptate trebuie sã respecte cerinţele operaţionale prevãzute la art. 49-73.

3.1. Controlul riscului de credit al contrapartidei

ART. 49
(1) Instituţia de credit trebuie sã dispunã de o unitate de control al riscului, care sã fie responsabilã pentru proiectarea şi implementarea sistemului de administrare a riscului de credit al contrapartidei, inclusiv în ceea ce priveşte validarea iniţialã şi pe bazã continuã a modelului.
(2) Unitatea de control al riscului trebuie sã verifice integritatea datelor de intrare în model, sã elaboreze şi sã analizeze rapoarte asupra rezultatelor modelului de cuantificare a riscului utilizat de instituţia de credit, inclusiv sã evalueze legãtura dintre cuantificãrile expunerii la risc şi limitele de creditare şi tranzacţionare.
(3) Unitatea de control al riscului trebuie:
(a) sã fie independentã de unitãţile responsabile cu iniţierea, reînnoirea sau tranzacţionarea expunerilor şi sã nu fie supusã niciunei influenţe inoportune;
(b) sã deţinã personal adecvat;
(c) sã raporteze direct conducerii superioare a instituţiei de credit.
(4) Activitatea unitãţii de control al riscului trebuie sã facã parte integrantã din procesul de administrare zilnicã a riscului de credit. Rezultatele acesteia trebuie, în consecinţã, sã facã parte integrantã a procesului de planificare, monitorizare şi control al profilului de risc de credit şi al profilului de risc în ansamblul sãu, aferente instituţiei de credit.
ART. 50
(1) O instituţie de credit trebuie sã dispunã de politici, procese şi sisteme privind administrarea riscului de credit al contrapartidei care sunt solide din punct de vedere conceptual şi care sunt implementate cu integritate.
(2) Un cadru solid de administrare a riscului de credit al contrapartidei trebuie sã includã identificarea, cuantificarea, administrarea, aprobarea şi raportarea internã a acestui risc.
ART. 51
Politicile unei instituţii de credit cu privire la administrarea riscului trebuie sã ţinã cont de riscul de piaţã, de riscul de lichiditate, de cel legal şi de cel operaţional care pot fi asociate riscului de credit al contrapartidei. Instituţia de credit nu trebuie sã deruleze tranzacţii cu o contrapartidã fãrã a-i evalua bonitatea şi trebuie sã ţinã cont în mod corespunzãtor de riscul de credit înregistrat înainte şi la momentul decontãrii - settlement and pre-settlement credit risk -. Aceste riscuri trebuie administrate pe cât de cuprinzãtor posibil atât la nivel de contrapartidã - prin agregarea expunerilor la riscul de credit al respectivei contrapartidei cu alte expuneri din credite -, cât şi la nivelul întregii organizaţii.
ART. 52
(1) Consiliul de administraţie şi conducerea superioarã ale instituţiei de credit trebuie sã fie implicate activ în procesul de control al riscului de credit al contrapartidei şi trebuie sã-l considere un aspect esenţial al activitãţii economice cãruia trebuie sã-i fie alocate resurse semnificative.
(2) Conducerea superioarã trebuie sã cunoascã limitele şi ipotezele aferente modelului utilizat precum şi impactul pe care acestea pot sã îl aibã asupra fiabilitãţii rezultatelor.
(3) Conducerea superioarã trebuie sã ţinã cont, de asemenea, de incertitudinile aferente condiţiilor de piaţã şi de problemele operaţionale şi sã aibã cunoştinţã despre modul în care acestea sunt integrate în model.
ART. 53
Rapoartele zilnice cu privire la expunerile instituţiei de credit la riscul de credit al contrapartidei trebuie sã fie examinate de cãtre conducerea cu un nivel ierarhic adecvat şi cu o autoritate suficientã pentru a impune atât reducerea poziţiilor luate la nivel individual de administratorii de credite sau de personalul care tranzacţioneazã, cât şi reducerea expunerii totale a instituţiei de credit la riscul de credit al contrapartidei.
ART. 54
Sistemul instituţiei de credit privind administrarea riscului de credit al contrapartidei trebuie sã fie utilizat în strânsã legãturã cu limitele interne de creditare şi de tranzacţionare. Limitele de creditare şi de tranzacţionare trebuie sã se coreleze cu modelul instituţiei de credit de cuantificare a riscului într-o manierã coerentã în timp şi care sã fie înţeleasã în mod corespunzãtor de cãtre administratorii de credite, de cãtre personalul care tranzacţioneazã şi de cãtre conducerea superioarã.
ART. 55
(1) Cuantificarea riscului de credit al contrapartidei de cãtre instituţia de credit trebuie sã includã cuantificarea zilnicã şi pe parcursul zilei a utilizãrii liniilor de credit.
(2) Instituţia de credit trebuie sã cuantifice expunerea curentã brutã şi netã de garanţiile reale.
(3) Instituţia de credit trebuie sã calculeze şi sã monitorizeze, la nivel de portofoliu şi de contrapartidã, expunerea maximã sau expunerea viitoare potenţialã la un interval de încredere ales de instituţia de credit.
(4) Instituţia de credit trebuie sã ţinã cont de poziţiile importante sau cu un grad mare de concentrare, cum ar fi de exemplu pe grupuri de contrapartide aflate în legãturã, pe un anumit sector economic, pe o anumitã piaţã, etc.
ART. 56
(1) Instituţia de credit trebuie sã implementeze un program sistematic şi riguros de simulare de crizã - stress testing - care sã completeze analiza riscului de credit al contrapartidei bazatã pe rezultatele zilnice generate de modelul instituţiei privind cuantificarea riscului.
(2) Rezultatele acestor simulãri de crizã trebuie sã fie examinate periodic de cãtre conducerea superioarã şi sã se reflecte în politicile şi în limitele privind riscul de credit al contrapartidei, stabilite de cãtre conducerea superioarã şi de cãtre consiliul de administraţie.
(3) În cazul în care simulãrile de crizã evidenţiazã o vulnerabilitate particularã la un anumit ansamblu de circumstanţe, instituţia de credit trebuie sã adopte fãrã întârziere mãsuri de administrare adecvatã a acestor riscuri.
ART. 57
(1) Instituţia de credit trebuie sã dispunã de proceduri care sã asigure conformitatea cu ansamblul politicilor, mecanismelor de control şi procedurilor interne formalizate privind funcţionarea sistemului de administrare a riscului de credit al contrapartidei.
(2) Sistemul de administrare a riscului de credit al contrapartidei deţinut de instituţia de credit trebuie sã fie formalizat în mod corespunzãtor şi sã ofere explicaţii cu privire la tehnicile empirice utilizate în vederea cuantificãrii acestui risc.
ART. 58
În cadrul procesului de audit intern, instituţia de credit trebuie sã desfãşoare cu regularitate o analizã independentã a sistemului sãu de administrare a riscului de credit al contrapartidei. Aceastã analizã trebuie sã includã atât activitãţile unitãţilor operaţionale, la care se face referire la art. 49, cât şi activitãţile unitãţii independente de control al riscului de credit al contrapartidei. Analiza procesului general de administrare a riscului de credit al contrapartidei trebuie sã se realizeze cu regularitate şi sã aibã în vedere cel puţin urmãtoarele aspecte:
a) caracterul adecvat al documentaţiei sistemului şi procesului de administrare a riscului de credit al contrapartidei;
b) organizarea unitãţii de control al riscului de credit al contrapartidei;
c) integrarea rezultatelor cuantificãrii riscului de credit al contrapartidei în cadrul administrãrii zilnice a riscului;
d) procesul de aprobare a modelelor de evaluare a riscului - risk pricing models - şi a sistemelor de evaluare care sunt folosite de cãtre personalul din unitãţile responsabile cu iniţierea tranzacţiilor (front-office) şi din unitãţile responsabile cu înregistrarea şi monitorizarea tranzacţiilor iniţiate (back-office);
e) validarea oricãrei modificãri semnificative apãrute în procesul de cuantificare a riscului de credit al contrapartidei;
f) sfera riscului de credit al contrapartidei surprins de modelul de cuantificare a riscului;
g) integritatea sistemului de informare a conducerii;
h) acurateţea şi caracterul complet al datelor privind riscul de credit al contrapartidei;
i) verificarea coerenţei, actualitãţii şi fiabilitãţii surselor de date folosite pentru rularea modelelor interne, inclusiv independenţa unor asemenea surse de date;
j) acurateţea şi pertinenţa ipotezelor utilizate cu privire la volatilitate şi corelaţie;
k) acurateţea calculelor cu privire la evaluarea şi transformarea riscului; şi
l) verificarea acurateţei modelului prin utilizarea frecventã a procesului de testare ex-post (back-testing).

3.2. Testul de utilizare

ART. 59
Distribuţia expunerilor generatã de modelul utilizat pentru a calcula expunerea pozitivã aşteptatã efectivã trebuie sã facã parte integrantã din procesul instituţiei de credit de administrare zilnicã a riscului de credit al contrapartidei. Rezultatele modelului trebuie, în consecinţã, sã aibã un rol esenţial în aprobarea creditului, în administrarea riscului de credit al contrapartidei, în alocarea capitalului intern şi în guvernanta corporatistã a instituţiei de credit.
ART. 60
O instituţie de credit trebuie sã dispunã de un istoric al utilizãrii modelelor care genereazã o distribuţie a expunerilor la riscul de credit al contrapartidei. Instituţia de credit trebuie sã demonstreze în acest mod cã utilizeazã un model pentru a calcula distribuţiile expunerilor pe care se bazeazã determinarea expunerii pozitive aşteptate care, în sens larg, respectã cerinţele minime prevãzute în acest capitol, cu cel puţin un an de zile înaintea obţinerii aprobãrii din partea Bãncii Naţionale a României.
ART. 61
(1) Modelul utilizat pentru a genera o distribuţie a expunerilor la riscul de credit al contrapartidei trebuie sã facã parte integrantã din cadrul de administrare a riscului de credit al contrapartidei, care include identificarea, cuantificarea, administrarea, aprobarea şi raportarea internã cu privire la acest risc. Acest cadru trebuie sã includã cuantificarea utilizãrii liniilor de credit, prin agregarea expunerilor la riscul de credit al contrapartidei cu alte expuneri din credite, şi alocarea capitalului intern.
(2) Pe lângã expunerea pozitivã aşteptatã, o instituţie de credit trebuie sã cuantifice şi sã administreze expunerile curente.
(3) Acolo unde este cazul, instituţia de credit trebuie sã cuantifice expunerea curentã la valoarea brutã şi la valoarea netã de garanţii reale.
(4) Testul de utilizare se considerã cã este îndeplinit dacã o instituţie de credit utilizeazã alte cuantificãri ale riscului de credit al contrapartidei, precum expunerea maximã sau expunerea viitoare potenţialã bazate pe distribuţia expunerilor generatã de acelaşi model care este utilizat pentru calcularea expunerii pozitive aşteptate.
ART. 62
(1) O instituţie de credit trebuie sã dispunã de sisteme în mãsurã sã estimeze zilnic, dacã este necesar, expunerea aşteptatã, cu excepţia cazului în care demonstreazã Bãncii Naţionale a României cã expunerile sale la riscul de credit al contrapartidei justificã o frecvenţã mai micã de calcul.
(2) Instituţia de credit trebuie sã calculeze expunerea aşteptatã de-a lungul unui profil temporal de orizonturi de previzionare, care sã reflecte în mod adecvat structura temporalã a fluxurilor de numerar viitoare şi scadenţa contractelor, şi într-o manierã care sã ţinã cont de importanţa şi de structura expunerilor.
ART. 63
(1) Expunerea trebuie sã fie cuantificatã, monitorizatã şi controlatã pe durata de viaţã a tuturor contractelor aferente setului de compensare şi nu doar pe un orizont de timp de un an.
(2) Instituţia de credit trebuie sã dispunã de proceduri care sã permitã identificarea şi controlul riscului asociat contrapartidelor în cazul în care expunerea depãşeşte orizontul de timp de un an.
(3) Creşterea previzionatã a expunerii trebuie sã fie o datã de intrare pentru modelul instituţiei de credit cu privire la capitalul intern.

3.3. Simularea de crizã

ART. 64
(1) O instituţie de credit trebuie sã dispunã de procese solide de simulare de crizã, pe care sã le utilizeze în vederea evaluãrii adecvãrii capitalului pentru riscul de credit al contrapartidei.
(2) Cuantificãrile de crizã trebuie sã fie comparate cu cea a expunerii pozitive aşteptate şi trebuie sã fie considerate de instituţia de credit ca fãcând parte integrantã din procesul prevãzut la <>art. 148 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
(3) Simularea de crizã trebuie sã permitã, de asemenea, identificarea posibilelor evenimente sau modificãri viitoare ale condiţiilor economice, care ar putea avea efecte nefavorabile asupra expunerilor la riscul de credit ale instituţiei de credit precum şi o evaluare a capacitãţii acesteia de a face faţã unor astfel de modificãri.
ART. 65
(1) Instituţia de credit trebuie sã supunã simulãrii de crizã expunerile sale la riscul de credit al contrapartidei, inclusiv sã efectueze simulãri de crizã care sã combine factorii de risc de piaţã şi de risc de credit.
(2) Simulãrile de crizã pentru riscul de credit al contrapartidei trebuie sã ia în considerare riscul de concentrare, faţã de o singurã contrapartidã sau grupuri de contrapartide, riscul de evoluţie corelatã a riscurilor de piaţã şi de credit şi riscul ca lichidarea poziţiilor contrapartidei sã provoace mişcãri pe piaţã.
(3) Simulãrile de crizã trebuie sã analizeze, de asemenea, impactul asupra poziţiilor proprii ale instituţiei de credit al mişcãrilor pe piaţã la care se face referire la alin. (2), iar instituţia de credit trebuie sã integreze acest impact în evaluarea sa privind riscul de credit al contrapartidei.

3.4. Riscul de corelare

ART. 66
Instituţiile de credit trebuie sã acorde o atenţie corespunzãtoare acelor expuneri care conduc la un nivel semnificativ al riscului general de corelare.
ART. 67
Instituţiile de credit trebuie sã dispunã de proceduri pentru identificarea, monitorizarea şi controlul situaţiilor de risc specific de corelare, începând din momentul iniţial al tranzacţiei şi continuând pe toatã durata acesteia pânã la scadenţã.

3.5. Integritatea procesului de modelare

ART. 68
(1) Modelul intern trebuie sã reflecte condiţiile şi specificaţiile tranzacţiilor într-o manierã actualizatã, completã şi prudentã. Aceste condiţii trebuie sã includã cel puţin valorile noţionale ale contractelor, scadenţa, activele de referinţã, contractele în marjã şi acordurile de compensare.
(2) Specificaţiile şi condiţiile tranzacţiilor trebuie înregistrate într-o bazã de date care sã facã obiectul unui proces de audit periodic şi formal.
(3) Procesul de recunoaştere a acordurilor de compensare presupune avizul juriştilor pentru a se verifica caracterul executoriu din punct de vedere juridic al compensãrii şi trebuie sã fie înregistrat în baza de date de cãtre o unitate independentã.
(4) Transmiterea cãtre model a datelor cu privire la condiţiile şi specificaţiile tranzacţiilor trebuie, de asemenea, sã facã obiectul unui proces de audit intern, iar între model şi sistemele de date-sursã trebuie sã existe implementate proceduri de reconciliere formalã pentru a verifica pe bazã continuã dacã respectivele specificaţii şi condiţii sunt corect sau, cel puţin, prudent luate în considerare la calculul expunerii pozitive aşteptate.
ART. 69
(1) Pentru a calcula expunerile curente, modelul trebuie sã utilizeze datele de piaţã curente.
(2) În cazul în care se utilizeazã date istorice pentru estimarea volatilitãţii şi a corelaţiilor, acestea trebuie sã acopere o perioadã de cel puţin trei ani şi sã fie actualizate trimestrial sau mai frecvent dacã condiţiile de piaţã necesitã acest lucru.
(3) Datele trebuie sã acopere o întreagã gamã de condiţii economice, de exemplu un ciclu economic complet.
(4) O unitate independentã de unitatea operaţionalã trebuie sã valideze preţul furnizat de aceasta din urmã.
(5) Datele trebuie sã fie procurate independent de liniile de activitate, sã fie introduse în model în timp util şi într-o manierã completã şi sã fie pãstrate într-o bazã de date ce face obiectul unui proces de audit formal şi periodic.
(6) O instituţie de credit trebuie sã dispunã, de asemenea, de un proces bine dezvoltat de verificare a integritãţii datelor, care sã permitã eliminarea observaţiilor eronate şi/sau a celor care prezintã anomalii.
(7) În mãsura în care modelul se bazeazã pe aproximãri ale datelor de piaţã, inclusiv pentru produsele noi pentru care o serie de date istorice care sã acopere trei ani ar putea sã nu fie disponibilã, politicile interne trebuie sã identifice aproximãrile adecvate, iar instituţia de credit trebuie sã demonstreze empiric cã aproximãrile furnizeazã o reprezentare prudentã a riscului asumat în condiţii adverse de piaţã.
(8) În cazul în care modelul include efectul garanţiilor reale asupra modificãrilor valorii de piaţã a setului de compensare, instituţia de credit trebuie sã dispunã de date istorice adecvate în vederea modelãrii volatilitãţii garanţiilor reale.
ART. 70
(1) Modelul trebuie sã fie supus unui proces de validare. Acest proces trebuie sã fie reflectat cu claritate în politicile şi procedurile instituţiei de credit.
(2) Procesul de validare trebuie sã specifice modalitatea de testare necesarã pentru a se asigura integritatea modelului şi identificarea condiţiilor în care ipotezele nu sunt respectate şi ar putea conduce la subestimarea expunerii pozitive aşteptate.
(3) Procesul de validare trebuie sã includã o examinare a exhaustivitãţii modelului.
ART. 71
O instituţie de credit trebuie sã monitorizeze riscurile relevante şi sã dispunã de procese pentru a-şi ajusta estimarea expunerii pozitive aşteptate atunci când aceste riscuri devin semnificative. Aceasta include urmãtoarele:
a) instituţia de credit trebuie sã identifice şi sã administreze expunerile sale la riscul specific de corelare;
b) pentru expunerile care prezintã un profil de risc în creştere dupã un an de zile, instituţia de credit trebuie sã compare cu regularitate estimarea expunerii pozitive aşteptate pe o perioadã de timp de un an cu expunerea pozitivã aşteptatã pe întreaga duratã a expunerii; şi
c) pentru expunerile cu o scadenţã rezidualã mai micã de un an, instituţia de credit trebuie sã compare cu regularitate costul de înlocuire - expunerea curentã - cu profilul expunerii realizate şi/sau sã pãstreze date care ar permite o astfel de comparaţie.
ART. 72
O instituţie de credit trebuie sã dispunã de proceduri interne pentru a verifica, înainte de includerea unei tranzacţii într-un set de compensare, cã respectiva tranzacţie este acoperitã de un contract de compensare executoriu din punct de vedere juridic, care respectã cerinţele prevãzute în Capitolul VII.
ART. 73
O instituţie de credit care utilizeazã garanţii reale în vederea reducerii riscului de credit al contrapartidei trebuie sã dispunã de proceduri interne pentru a verifica, înainte de recunoaşterea efectului garanţiilor reale în calculele sale, cã acestea respectã standardele legate de siguranţa juridicã prevãzute în <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii.

SECŢIUNEA 4
Cerinţe privind validarea modelelor de calcul al expunerii pozitive aşteptate

ART. 74
(1) Modelul de calcul al expunerii pozitive aşteptate deţinut de cãtre instituţia de credit trebuie sã respecte urmãtoarele cerinţe în scopul validãrii:
a) cerinţele calitative privind validarea prevãzute în Anexa V la <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii;
b) în vederea cuantificãrii expunerii la riscul de credit al contrapartidei, ratele de dobândã, cursurile de schimb, preţurile titlurilor de capital, mãrfurile şi alţi factori de risc de piaţã trebuie sã fie previzionaţi pe orizonturi lungi de timp. Performanţa modelului de previzionare pentru factorii de risc de piaţã trebuie sã fie validatã pe un orizont lung de timp;
c) modelele de evaluare - pricing models - utilizate pentru calcularea expunerii la riscul de credit al contrapartidei pentru un anumit scenariu privind şocuri viitoare asupra factorilor de risc de piaţã sunt testate ca parte a procesului de validare a modelului. Modelele de evaluare a opţiunilor trebuie sã ţinã cont de caracterul neliniar al valorii opţiunilor în raport cu factorii de risc de piaţã;
d) modelul de calcul al expunerii pozitive aşteptate trebuie sã surprindã informaţiile specifice ale fiecãrei tranzacţii, în vederea agregãrii expunerilor la nivelul setului de compensare. O instituţie de credit trebuie sã verifice cã, în cadrul modelului, fiecare tranzacţie este atribuitã setului de compensare adecvat;
e) modelul de calcul al expunerii pozitive aşteptate trebuie sã includã, de asemenea, informaţii specifice ale fiecãrei tranzacţii, în vederea surprinderii efectelor contractelor în marjã. Modelul trebuie sã ţinã cont atât de valoarea curentã a marjei, cât şi de marja care, în viitor, ar putea fi transferatã între contrapartide. Un astfel de model trebuie sã ţinã cont de natura contractelor în marjã - unilateralã sau bilateralã -, de frecvenţa apelurilor în marjã, de perioada de risc de marjã, de pragul minim al expunerii în afara marjei pe care instituţia de credit este dispusã sã-l accepte şi de valoarea minimã a fiecãrui transfer. Acesta trebuie fie sã modeleze variaţiile, marcate la piaţã, ale valorii garanţiilor reale furnizate, fie sã aplice regulile prevãzute în <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii; şi
f) procesul de testare ex-post (back-testing) staticã, bazatã pe date istorice, pe portofolii reprezentative de contrapartide, trebuie sã facã parte integrantã din procesul de validare a modelului. La intervale regulate de timp, o instituţie de credit trebuie sã efectueze o astfel de testare ex-post (back-testing) pe un numãr de portofolii reprezentative de contrapartide, reale sau ipotetice. Aceste portofolii reprezentative trebuie sã fie alese în funcţie de sensitivitatea acestora la corelaţiile şi la factorii de risc de piaţã semnificativi la care este expusã instituţia de credit.
(2) Dacã procesul de testare ex-post (back-testing) indicã faptul cã modelul nu prezintã destulã acurateţe, Banca Naţionalã a României revocã aprobarea modelului sau impune luarea unor mãsuri adecvate în vederea îmbunãtãţirii cu promptitudine a modelului. Banca Naţionalã a României poate, de asemenea, solicita instituţiei de credit constituirea de fonduri proprii suplimentare în conformitate cu prevederile <>art. 226 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.


CAP. VII
Compensarea contractualã (contractele prevãzute la art. 77 lit. a) şi alte acorduri de compensare)

SECŢIUNEA 1
Tipuri de compensare recunoscute

ART. 75
(1) Pentru scopurile acestui capitol, prin "contrapartidã" se înţelege orice entitate, inclusiv persoanã fizicã, care are capacitatea juridicã de a încheia un acord de compensare contractualã, iar prin "acord de compensare contractualã încrucişatã" se înţelege un acord bilateral încheiat în scris, între o instituţie de credit şi o contrapartidã, care creeazã o singurã obligaţie din punct de vedere juridic care acoperã toate acordurile cadru bilaterale şi toate tranzacţiile aferente diferitelor categorii de produse incluse.
(2) Acordurile de compensare contractualã încrucişatã acoperã doar compensarea efectuatã pe bazã bilateralã.
ART. 76
Pentru scopurile compensãrii încrucişate, tranzacţiile şi contractele urmãtoare sunt considerate categorii de produse diferite:
(a) tranzacţiile de rãscumpãrare, operaţiunile de dare şi luare de titluri şi mãrfuri cu împrumut;
(b) tranzacţiile de creditare în marjã; şi
(c) contractele prevãzute în anexa la prezentul regulament.
ART. 77
Se considerã ca fiind diminuatoare de risc urmãtoarele tipuri de compensãri contractuale:
(a) contractele bilaterale între o instituţie de credit şi contrapartida sa, prin care creanţele şi datoriile reciproce ale pãrţilor sunt automat amalgamate într-o asemenea manierã încât se stabileşte o singurã sumã netã şi astfel se creeazã un nou contract unic, obligatoriu din punct de vedere juridic, care anuleazã contractele anterioare;
(b) alte acorduri bilaterale încheiate între o instituţie de credit şi contrapartida sa; şi
(c) acordurile de compensare contractualã încrucişatã, încheiate de cãtre instituţiile de credit care au primit aprobarea de la Banca Naţionalã a României pentru a utiliza metoda descrisã în Capitolul VI, în ceea ce priveşte tranzacţiile care intrã în sfera de aplicare a metodei respective. Compensarea între tranzacţiile efectuate de membrii unui grup nu este recunoscutã pentru scopurile determinãrii cerinţelor de capital.

SECŢIUNEA 2
Condiţii de recunoaştere

ART. 78
Compensarea contractualã este consideratã ca fiind diminuatoare de risc numai în urmãtoarele condiţii:
(a) instituţia de credit trebuie sã aibã încheiat un acord de compensare contractualã cu contrapartida sa, care creeazã o singurã obligaţie din punct de vedere juridic, acoperind toate tranzacţiile incluse, astfel încât, în situaţia în care contrapartida nu şi-ar îndeplini obligaţiile ca urmare a situaţiei de nerambursare, falimentului, lichidãrii sau oricãrei alte situaţii similare, instituţia de credit ar avea dreptul de a primi sau obligaţia de a plãti numai suma netã a valorilor pozitive şi negative, marcate la piaţã, ale tranzacţiilor individuale incluse;
(b) instituţia de credit trebuie sã fi pus la dispoziţia Bãncii Naţionale a României opinii juridice scrise şi fundamentate corespunzãtor, din care rezultã faptul cã, în cazul unui litigiu, instanţele şi autoritãţile administrative competente ar putea constata cã, în cazurile descrise la lit. (a), creanţele şi datoriile instituţiei de credit ar fi limitate la suma netã, aşa cum este descris la lit. (a), sub incidenţa:
- legislaţiei aplicabile în jurisdicţia în care contrapartida are sediul statutar şi, în cazul în care este implicatã sucursala strãinã a unei entitãţi, legislaţiei aplicabile în jurisdicţia în care este localizatã sucursala;
- legislaţiei care guverneazã tranzacţiile individuale incluse; şi
- legislaţiei care guverneazã orice contract sau acord necesar efectuãrii compensãrii contractuale;
(c) instituţia de credit trebuie sã aibã implementate proceduri pentru ca validitatea juridicã a compensãrii sale contractuale sã fie verificatã în permanenţã având în vedere modificãrile posibile ale legislaţiei aplicabile;
(d) instituţia de credit trebuie sã pãstreze îndosariatã toatã documentaţia solicitatã;
(e) efectele compensãrii trebuie sã fie luate în considerare în cuantificarea de cãtre instituţia de credit, pentru fiecare contrapartidã, a nivelului agregat al expunerii la riscul de credit al contrapartidei, iar instituţia de credit trebuie sã administreze riscul de credit al contrapartidei pe aceastã bazã; şi
(f) riscul de credit faţã de fiecare contrapartidã este agregat în vederea obţinerii unei singure expuneri din punct de vedere juridic pentru toate tranzacţiile. Aceastã valoare agregatã trebuie luatã în considerare pentru scopurile limitelor de creditare şi pentru scopurile capitalului intern.
ART. 79
În cazul în care sunt implicate alte jurisdicţii, compensarea contractualã trebuie sã fie validã din punct de vedere juridic potrivit legislaţiei aplicabile în fiecare jurisdicţie. Banca Naţionalã a României recunoaşte ca diminuator de risc un acord de compensare contractualã numai dacã acesta este valid din punct de vedere juridic în fiecare jurisdicţie relevantã şi dacã este recunoscut ca atare de fiecare autoritate competentã implicatã. În acest scop, Banca Naţionalã a României se consultã, dacã este nevoie, cu autoritãţile competente respective.
ART. 80
O opinie juridicã la care se face referire la art. 78 poate fi sub forma unei opinii juridice fundamentate corespunzãtor întocmite în funcţie de tipul de compensare contractualã.
ART. 81
Nu poate fi recunoscut ca diminuator de risc niciun contract care conţine o prevedere ce permite unei contrapartide care nu şi-a încãlcat obligaţiile contractuale sã facã numai plãţi limitate sau sã nu facã nicio platã în contul averii contrapartidei care şi-a încãlcat obligaţiile contractuale, chiar dacã aceasta din urmã este creditor net - walkaway clause -.
ART. 82
În cazul acordurilor de compensare contractualã încrucişatã, trebuie sã se respecte şi urmãtoarele criterii:
a) suma netã la care se face referire la art. 78 lit. (a) trebuie sã fie suma netã dintre valorile de închidere pozitive şi negative ale oricãrui acord cadru bilateral individual inclus şi valorile pozitive şi negative, marcate la piaţã, ale tranzacţiilor individuale - "Suma netã aferentã compensãrii încrucişate" -;
b) opiniile juridice scrise şi fundamentate corespunzãtor la care se face referire la art. 78 lit. (b) trebuie sã ateste validitatea şi aplicabilitatea din punct de vedere juridic a întregului acord de compensare contractualã încrucişatã, în conformitate cu clauzele sale, şi sã prezinte impactul acordului de compensare asupra prevederilor semnificative ale oricãrui acord cadru bilateral individual inclus. O opinie juridicã trebuie sã fie general recunoscutã ca atare de comunitatea juridicã din România sau de un memorandum legislativ - memorandum of law -, care sã vizeze toate problemele relevante într-o manierã fundamentatã;
c) instituţia de credit trebuie sã aibã implementate proceduri, în conformitate cu art. 78 lit. (c), pentru a verifica cã orice tranzacţie care urmeazã sã fie inclusã într-un set de compensare este acoperitã de o opinie juridicã; şi
d) instituţia de credit, luând în considerare acordul de compensare contractualã încrucişatã, trebuie sã continue sã îndeplineascã atât cerinţele privind recunoaşterea compensãrii bilaterale, cât şi cerinţele prevãzute la art. 2 alin. (6) pct. 1 şi <>art. 3-10 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de instituţiile de credit şi firmele de investiţii referitoare la recunoaşterea tehnicilor de diminuare a riscului de credit, în mãsura în care sunt aplicabile, în ceea ce priveşte fiecare acord cadru bilateral individual inclus şi tranzacţie individualã inclusã.

SECŢIUNEA 3
Efectele recunoaşterii

ART. 83
Pentru scopurile Capitolelor V şi VI, recunoaşterea compensãrii se efectueazã în conformitate cu prevederile de la aceste capitole.

3.1. Contractele prevãzute la art. 77 lit. (a)

ART. 84
(1) Ponderarea se poate aplica, de preferat, sumelor nete unice stabilite prin contractele prevãzute la art. 77 lit. (a), decât sumelor brute implicate. Astfel, în vederea aplicãrii prevederilor Capitolului III, la
- etapa (a): costul de înlocuire curent, iar la
- etapa (b): valorile principalului noţional sau valorile instrumentului financiar suport se pot obţine ţinându-se cont de contractul prevãzut la art. 77 lit. (a).
(2) În vederea aplicãrii prevederilor Capitolului IV, la etapa (a), valoarea principalului noţional poate fi calculatã luând în considerare contractul prevãzut la art. 77 lit. (a), în continuare aplicându-se procentele prevãzute în Tabelul 3.

3.2. Alte acorduri de compensare

ART. 85
(1) În vederea aplicãrii prevederilor Capitolului III:
- la etapa (a) costul de înlocuire curent pentru contractele incluse într-un acord de compensare poate fi obţinut prin luarea în considerare a costului de înlocuire net ipotetic actual care rezultã din acord; în cazul în care compensarea conduce la o obligaţie netã pentru instituţia de credit care calculeazã costul de înlocuire net, costul de înlocuire curent este luat în calcul la valoarea zero; şi
- la etapa (b) expunerea de credit viitoare potenţialã pentru toate contractele incluse într-un acord de compensare poate fi redusã în conformitate cu urmãtoarea ecuaţie:

PCE(red) = 0,4 * PCE(brut) + 0,6 * NGR * PCE(brut)

unde:
- PCE(red) = valoarea redusã a expunerii de credit viitoare potenţiale pentru toate contractele cu o contrapartidã datã, incluse într-un acord de compensare bilateralã valid din punct de vedere juridic;
- PCE(brut) = totalul valorilor aferente expunerilor de credit viitoare potenţiale pentru toate contractele încheiate cu o contrapartidã datã, care sunt incluse într-un acord de compensare bilateralã, valid din punct de vedere juridic, şi care sunt calculate prin înmulţirea valorilor aferente principalului noţional cu procentele stabilite în Tabelul 1;
- NGR = raportul net/brut: calculat de instituţia de credit, fie prin
(a) calcul separat: raportul dintre costul de înlocuire net pentru toate contractele incluse într-un acord de compensare bilateralã, valid din punct de vedere juridic, cu o contrapartidã datã - la numãrãtor - şi costul de înlocuire brut pentru toate contractele incluse într-un acord de compensare bilateralã, valid din punct de vedere juridic, cu acea contrapartidã - la numitor -; fie prin
(b) calcul agregat: raportul dintre suma costurilor de înlocuire nete, calculate pe o bazã bilateralã pentru toate contrapartidele ţinând cont de contractele incluse în acorduri de compensare valide din punct de vedere juridic - la numãrãtor -, şi costul de înlocuire brut al tuturor contractelor incluse în acordurile de compensare valide din punct de vedere juridic - la numitor -.
(2) Instituţiile de credit trebuie sã utilizeze metoda aleasã în vederea calculãrii raportului net/brut în mod consecvent.
ART. 86
Pentru calculul expunerii de credit viitoare potenţiale, potrivit formulei de la art. 85, contractele perfect corespondente care sunt incluse în acordul de compensare pot fi luate în considerare ca un singur contract în care principalul noţional este echivalent cu rezultatele nete. Contractele perfect corespondente sunt contracte forward pe cursul de schimb sau contracte similare în care principalul noţional este echivalent cu fluxurile de numerar dacã acestea devin scadente la aceeaşi datã a valutei şi sunt exprimate total sau parţial în aceeaşi monedã.
ART. 87
În vederea aplicãrii prevederilor Capitolului IV, la etapa (a):
- contractele perfect corespondente care sunt incluse în acordul de compensare pot fi luate în considerare ca un singur contract în care principalul noţional este echivalent cu rezultatele nete, valoarea principalului noţional urmând a se multiplica cu procentele din Tabelul 3; şi
- pentru toate celelalte contracte incluse într-un acord de compensare, procentele aplicabile pot fi reduse potrivit Tabelului 6:

Tabelul 6


┌───────────────────────────────────┬─────────────────┬────────────────┐
│          Scadenţa iniţialã(*1)    │Contracte pe rata│  Contracte pe  │
│                                   │     dobânzii    │cursul de schimb│
├───────────────────────────────────┼─────────────────┼────────────────┤
│Pânã la un an inclusiv             │      0,35%      │     1,50%      │
├───────────────────────────────────┼─────────────────┼────────────────┤
│Între 1 şi 2 ani inclusiv          │      0,75%      │     3,75%      │
├───────────────────────────────────┼─────────────────┼────────────────┤
│Pentru fiecare an suplimentar      │      0,75%      │     2,25%      │
└───────────────────────────────────┴─────────────────┴────────────────┘


----------
(*1) În cazul contractelor pe rata dobânzii, instituţiile de credit pot, cu aprobarea Bãncii Naţionale, sã aleagã fie scadenţa iniţialã, fie scadenţa rezidualã.


CAP. VIII
Sancţiuni şi dispoziţii finale

ART. 88
Nerespectarea dispoziţiilor prezentului regulament atrage aplicarea mãsurilor şi/sau a sancţiunilor prevãzute la art. 226, art. 227, art. 229, precum şi la <>art. 284 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
ART. 89
Fãrã a aduce atingere prevederilor <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, prezentul regulament intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

*

Prezentul regulament transpune prevederile art. 4 pct. 33 şi 34 şi ale Anexelor III şi IV din Directiva nr. 2006/48/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006, privind accesul la activitate şi desfãşurarea activitãţii de cãtre instituţiile de credit, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006, precum şi prevederile art. 3 alin. (1) lit. (h) din Directiva 2006/49/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006, privind adecvarea capitalului firmelor de investiţii şi al instituţiilor de credit, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006.


ANEXĂ
la regulament

TIPURI DE INSTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE

1. Contracte pe rata dobânzii:
(a) contracte swap într-o singurã monedã pe rata dobânzii - single-currency interest rate swaps -;
(b) contracte swap de bazã - basis-swaps -;
(c) forward rate agreements,
(d) contracte futures pe rata dobânzii;
(e) opţiuni pe rata dobânzii, cumpãrate; şi
(f) alte contracte de naturã similarã
2. Contracte pe cursul de schimb şi contracte pe aur:
(a) contracte swap în valute diferite pe rata dobânzii - cross-currency interest-rate swaps -;
(b) contracte forward pe cursul de schimb - forward foreign-exchange contracts -;
(c) contracte futures pe valute - currency futures -;
(d) opţiuni pe valute, cumpãrate - currency options purchased -;
(e) alte contracte de naturã similarã; şi
(f) contracte pe aur de naturã similarã celor de la lit. (a)-(e).
3. Contracte de naturã similarã celor de la pct. 1 lit. (a)-(e) şi pct. 2 lit. (a)-(d) privind alte elemente de referinţã sau indici. Sunt incluse aici cel puţin toate instrumentele menţionate la lit. d), e) subpct. (1)-(3), g) şi h) ale art. 2 pct. 1 din <>Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 31/2006 de completare a reglementãrilor CNVM în vederea implementãrii unor prevederi ale directivelor europene, care nu au fost incluse la pct. 1 şi 2 din prezenta anexã.

--------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Regulament, Banca Nationala a Romaniei, REGULAMENT nr. 20 din 14 decembrie 2006

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016