Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Având în vedere prevederile <>art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bãncii Naţionale a României, ale <>art. 56 alin. 1 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancarã, republicatã, ale <>art. 164 şi 285 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 200/2002 , cu modificãrile ulterioare, şi ale <>art. 4 alin. (2) din Legea nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
în temeiul <>art. 48 din Legea nr. 312/2004 ,
Banca Naţionalã a României emite prezentul regulament.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezentul regulament se aplicã ordinelor de platã pentru plãţile efectuate în monedã naţionalã pe teritoriul României, cu excepţia ordinelor de platã pentru plãţile efectuate în baza instrucţiunilor de transfer-credit între diferite unitãţi ale Trezoreriei Statului, celor procesate în conformitate cu <>Regulamentul Bãncii Naţionale a României nr. 10/1994 privind compensarea multilateralã a plãţilor interbancare fãrã numerar pe suport hârtie, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 bis din 29 martie 1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ordinelor de platã procesate în conformitate cu prevederile <>Regulamentului Bãncii Naţionale a României nr. 1/2003 privind decontarea plãţilor de micã valoare în relaţia cu Trezoreria Statului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 14 iulie 2003.
ART. 2
În înţelesul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. ordin de platã - o instrucţiune necondiţionatã, datã în orice formã de emitent instituţiei receptoare, în mod direct sau prin intermediul unui sistem de plãţi, în scopul punerii la dispoziţia unui beneficiar a sumei de platã indicate în ordinul de platã, prin creditarea unui cont al acestuia deschis la instituţia destinatarã sau, dupã caz, prin eliberarea sumei respective în numerar, în condiţiile în care:
a) instituţia receptoare dispune de fondurile corespunzãtoare sumei de bani prevãzute în ordinul de platã fie prin debitarea unui cont al emitentului, fie prin încasarea în numerar a sumei respective de la emitent;
b) instrucţiunea nu prevede cã plata trebuie sã fie efectuatã la cererea beneficiarului;
2. transfer-credit - o serie de operaţiuni care începe prin emiterea de cãtre plãtitor a unui ordin de platã dat unei instituţii de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumitã sumã de bani şi care se finalizeazã prin acceptarea respectivului ordin de platã de cãtre instituţia destinatarã;
3. emitent - persoana care emite un ordin de platã pe cont propriu; poate fi plãtitorul sau orice instituţie emitentã, inclusiv instituţia iniţiatoare;
4. plãtitor - prima persoanã care emite, în nume şi pe cont propriu, ordinul de platã în cadrul unui transfer-credit; plãtitorul poate fi un client al instituţiei iniţiatoare sau instituţia iniţiatoare;
5. beneficiar - persoana desemnatã prin ordinul de platã de cãtre plãtitor sã primeascã o anumitã sumã de bani; beneficiarul poate fi un client al instituţiei destinatare sau instituţia destinatarã;
6. instituţie iniţiatoare - prima instituţie care emite un ordin de platã pe cont propriu în cadrul unui transfer-credit;
7. instituţie destinatarã - instituţia care recepţioneazã şi acceptã un ordin de platã fie în nume propriu, fie pentru a pune la dispoziţia beneficiarului o anumitã sumã de bani, prin creditarea contului beneficiarului sau prin eliberarea sumei respective în numerar, în cadrul unui transfer-credit;
8. instituţie emitentã - orice instituţie, cu excepţia instituţiei destinatare, care emite un ordin de platã, inclusiv instituţia iniţiatoare;
9. instituţie receptoare - instituţia care recepţioneazã un ordin de platã în vederea executãrii acestuia, inclusiv instituţiile iniţiatoare şi destinatarã;
10. instituţie intermediarã - orice instituţie emitentã sau receptoare, alta decât cea a emitentului sau a beneficiarului, care participã la executarea unui transfer-credit;
11. instituţie - oricare dintre urmãtoarele entitãţi:
a) o instituţie de credit, în accepţiunea legislaţiei bancare în vigoare;
b) Trezoreria Statului;
c) Banca Naţionalã a României;
12. recepţie - procedura prin care o instituţie recunoaşte cã a primit un ordin de platã în vederea verificãrii autenticitãţii acestuia printr-o procedurã de securitate, a acceptãrii şi executãrii ordinului de platã;
13. acceptare - procedura prin care o instituţie recunoaşte ca valabil un ordin de platã recepţionat, în vederea executãrii, obligându-se sã execute serviciul de a transfera fondurile corespunzãtoare sumei prevãzute în ordinul de platã, la termenele şi în condiţiile dispuse de emitent prin ordinul de platã respectiv;
14. procedurã de securitate - o procedurã stabilitã prin convenţie între emitent şi instituţia receptoare, în scopul:
a) de a determina dacã un ordin de platã, o modificare sau o revocare a unui ordin de platã provine de la persoana indicatã ca fiind emitent;
b) de a detecta erorile în transmiterea sau în conţinutul ordinului de platã ori a comunicãrii de modificare sau revocare a acestuia;
15. executare - procedura de emitere a unui ordin de platã de cãtre o instituţie emitentã cu scopul de a pune în aplicare un ordin de platã acceptat anterior sau, în cazul instituţiei destinatare, punerea la dispoziţia beneficiarului a sumei indicate în ordinul de platã;
16. perioadã de executare - o perioadã de o zi sau douã zile bancare consecutive în care un ordin de platã poate fi executat, în conformitate cu prevederile prezentului regulament, care începe cu ziua bancarã în care ordinul de platã a fost acceptat;
17. zi bancarã - acea parte a unei zile pe parcursul cãreia o instituţie recepţioneazã, acceptã sau refuzã executarea ordinelor de platã, a modificãrilor şi revocãrilor acestora;
18. procesare directã (în engl. straight-throughprocessing sau STP) - procesare automatã a ordinelor de platã de cãtre instituţii, inclusiv în ceea ce priveşte acceptarea şi executarea acestora, fãrã nici o intervenţie umanã;
19. revocarea unui ordin de platã - anularea unui ordin de platã dat de un emitent unei instituţii receptoare, la solicitarea emitentului, pânã cel mai târziu în momentul acceptãrii acestuia de cãtre instituţia receptoare.
CAP. II
Conţinutul ordinului de platã
ART. 3
(1) Fãrã a restricţiona instituţia iniţiatoare şi plãtitorul sã convinã şi includerea altor menţiuni sau utilizarea unui anumit format, ordinul de platã trebuie sã includã urmãtoarele elemente obligatorii:
a) identificarea ca ordin de platã;
b) identificarea plãtitorului, prin nume/denumire şi cont (codul IBAN al contului acestuia deschis la instituţia iniţiatoare, codul IBAN atribuit centralei ori unitãţii teritoriale a instituţiei iniţiatoare sau, dupã caz, codul BIC) ori doar prin nume/denumire, în cazul în care plãtitorul nu are cont deschis la instituţia iniţiatoare;
c) identificarea beneficiarului, prin nume/denumire şi cont (codul IBAN al contului acestuia deschis la instituţia destinatarã, codul IBAN atribuit centralei ori unitãţii teritoriale a instituţiei destinatare sau, dupã caz, codul BIC) ori prin nume/denumire şi adresã, în cazul în care beneficiarul nu are cont deschis la instituţia destinatarã;
d) identificarea instituţiei iniţiatoare, prin denumirea centralei sau, dupã caz, a unitãţii teritoriale şi/sau codul BIC, în cazul în care plãtitorul diferã de instituţia iniţiatoare;
e) identificarea instituţiei receptoare, prin denumirea centralei sau, dupã caz, a unitãţii teritoriale şi/sau codul BIC, în cazul în care beneficiarul diferã de instituţia receptoare;
f) suma şi denominarea sumei;
g) data emiterii ordinului de platã, care trebuie sã fie unicã, posibilã şi certã;
h) elementul sau elementele care sã permitã verificarea autenticitãţii ordinului de platã de cãtre instituţia iniţiatoare.
(2) În cazul plãţilor efectuate în relaţia cu Trezoreria Statului, ordinul de platã va conţine în plus urmãtoarele elemente obligatorii:
a) codul de identificare fiscalã al plãtitorului;
b) codul de identificare fiscalã al beneficiarului;
c) numãrul de evidenţã a plãţii, alocat de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã;
d) numãrul ordinului de platã dat de plãtitor;
e) referinţe privind conţinutul economic al operaţiunii;
f) data debitãrii contului plãtitorului de cãtre instituţia iniţiatoare (care se va completa de cãtre instituţia iniţiatoare).
(3) În plus faţã de menţiunile prevãzute la alin. (1) şi (2), instituţia iniţiatoare va putea conveni cu plãtitorul ca acesta sã furnizeze, dupã caz, şi elemente suplimentare, cum ar fi, spre exemplu:
a) exprimarea în litere a sumei prevãzute în ordinul de platã;
b) data plãţii, care reprezintã ziua bancarã în care plãtitorul doreşte ca fondurile sã fie puse la dispoziţia beneficiarului de cãtre instituţia destinatarã, în cazul în care aceastã datã este prevãzutã de plãtitor;
c) referinţe privind conţinutul economic al operaţiunii care a generat ordinul de platã, în cazul plãţilor interbancare;
d) ordinul expres al plãtitorului ca instituţia iniţiatoare sã execute ordinul de platã printr-un anumit sistem de plãţi sau printr-o anumitã instituţie intermediarã;
e) codul de identificare fiscalã al plãtitorului, în cazul plãţilor interbancare.
(4) Ordinele de platã introduse de instituţii în sistemele de plãţi vor satisface şi cerinţele prevãzute în regulile sistemelor respective.
(5) În cazul în care în ordinele de platã sunt prevãzute informaţii în formã codificatã sau trunchiatã conform înţelegerii instituţiilor receptoare cu emitenţii (inclusiv instituţii emitente), instituţiile receptoare vor dezvolta în operaţiunile lor metode de decodificare (relevare) cu performanţe minime acceptate de comun acord, care sã permitã evitarea riscului de a opera cu menţiuni obligatorii insuficient definite şi nesatisfãcãtoare pentru cel care se constituie obligat printr-un ordin de platã.
(6) În cazul ordinelor de platã care iau forma unor mesaje electronice de platã transmise prin sisteme de plãţi, datoritã restricţiilor impuse de utilizarea unor mesaje electronice standard, numele/denumirile titularilor de conturi şi, dupã caz, adresele acestora pot fi trunchiate de instituţii în momentul completãrii mesajelor electronice aferente. Trunchierea se va realiza prin metode stabilite prin convenţie încheiatã între instituţii. Metodele de trunchiere trebuie sã asigure un grad adecvat de siguranţã în interpretarea informaţiilor trunchiate şi vor fi aduse de instituţii la cunoştinţã clienţilor, în scris.
CAP. III
Obligaţiile pãrţilor şi principii de procedurã
SECŢIUNEA 1
Obligaţiile emitentului
ART. 4
(1) Ordinele de platã vor fi completate în conformitate cu cerinţele prevãzute la art. 3.
(2) Un emitent este obligat printr-un ordin de platã numai dacã acesta a fost emis de el sau de o persoanã mandatatã de acesta.
(3) În cazul în care un ordin de platã a fost supus aplicãrii unei proceduri de securitate, alta decât simpla comparare a semnãturilor, un prezumat emitent, care nu este obligat conform prevederilor alin. (2), va fi ţinut rãspunzãtor dacã:
a) instituţia receptoare a acceptat ordinul de platã recepţionat, în urma verificãrii autenticitãţii acestuia prin aplicarea procedurii de securitate;
b) procedura de securitate aplicatã de instituţia receptoare reprezintã o metodã rezonabilã pentru asigurarea protecţiei împotriva plãţilor neautorizate, acceptatã şi utilizatã de instituţiile de credit.
ART. 5
(1) Un prezumat emitent nu este totuşi ţinut rãspunzãtor conform art. 4 alin. (3) dacã dovedeşte cã ordinul de platã acceptat de instituţia receptoare, în forma recepţionatã, a rezultat din acţiunea unei persoane, alta decât:
a) un actual sau un fost angajat al prezumatului emitent; sau
b) o persoanã a cãrei relaţie cu prezumatul emitent i-a permis acesteia accesul la procedura de securitate.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplicã în situaţia în care instituţia receptoare dovedeşte cã ordinul de platã a rezultat din acţiunea unei persoane care a avut acces la procedura de securitate din vina prezumatului emitent.
ART. 6
(1) Un emitent este obligat printr-un ordin de platã în termenii prevãzuţi în ordinul de platã recepţionat de instituţia receptoare.
(2) Emitentul nu este ţinut rãspunzãtor de un duplicat eronat al unui ordin de platã, de o eroare sau de o neconcordanţã dintr-un ordin de platã, dacã:
a) emitentul şi instituţia receptoare au convenit o procedurã de detectare a duplicatelor eronate, a erorilor sau neconcordanţelor din ordinele de platã; şi
b) utilizarea procedurii de la lit. a) de cãtre instituţia receptoare a evidenţiat ori ar fi putut evidenţia duplicatul eronat, eroarea sau neconcordanţa.
ART. 7
Obligaţia emitentului de a plãti instituţiei receptoare pentru un ordin de platã emis se naşte la momentul când instituţia receptoare acceptã respectivul ordin de platã, dar aceastã platã nu este obligatoriu a fi efectuatã înainte de începutul perioadei de executare a respectivului ordin de platã. În cazul în care plata se face totuşi înaintea începutului perioadei de executare a ordinului de platã, aceasta se considerã efectuatã pe riscul emitentului.
ART. 8
Prevederile art. 4-7 se aplicã în mod corespunzãtor şi în cazul modificãrii şi revocãrii unui ordin de platã.
ART. 9
Plata obligaţiei emitentului faţã de instituţia receptoare, conform art. 7, se considerã a fi efectuatã:
a) în momentul în care s-a fãcut debitarea contului emitentului, în cazul în care acesta are un cont deschis la instituţia receptoare, sau în momentul punerii la dispoziţie instituţiei receptoare a fondurilor aferente ordinului de platã, în numerar, în cazul în care emitentul nu deţine un cont la instituţia receptoare; sau
b) în momentul în care instituţia emitentã crediteazã un cont al instituţiei receptoare deschis la aceasta; sau
c) în momentul în care instituţia emitentã crediteazã un cont al instituţiei receptoare deschis la o altã instituţie; sau
d) în momentul în care decontarea finalã este fãcutã în contul instituţiei receptoare în conformitate cu regulile unui sistem de plãţi sau cu un acord de compensare bilateralã existent între instituţia emitentã şi cea receptoare; sau
e) la un alt moment prevãzut de legislaţie, dacã prevederile lit. a), b), c) şi d) nu sunt aplicabile.
SECŢIUNEA a 2-a
Acceptarea sau refuzul unui ordin de platã de cãtre o instituţie receptoare, alta decât instituţia destinatarã
ART. 10
O instituţie receptoare poate accepta sau poate refuza un ordin de platã recepţionat de la emitent.
ART. 11
Un ordin de platã se considerã acceptat de cãtre instituţia receptoare în oricare dintre urmãtoarele situaţii:
a) la recepţia sa de la emitent, în cazul în care între emitent şi instituţia receptoare existã un acord în acest sens, în vigoare la începutul perioadei de executare a ordinului de platã, inclusiv cu privire la procedura de înregistrare a momentului recepţiei;
b) în momentul în care instituţia receptoare l-a înştiinţat pe emitent privind acceptarea; sau
c) în momentul în care instituţia receptoare procedeazã la executare;
d) în momentul în care instituţia receptoare a debitat un cont al emitentului deschis la aceasta, ca platã pentru ordinul de platã respectiv;
e) în momentul încasãrii în numerar de la emitent a sumei prevãzute în ordinul de platã, în cazul în care emitentul nu are cont deschis la instituţia receptoare.
ART. 12
O instituţie receptoare care nu acceptã un ordin de platã este obligatã sã transmitã emitentului, în forma convenitã între aceştia, o comunicare de refuz a executãrii ordinului de platã, inclusiv motivul refuzului, pânã cel târziu la sfârşitul ultimei zile a perioadei de executare.
Fac excepţie de la aceastã regulã situaţiile în care:
a) instituţia receptoare nu îl poate identifica pe emitent din lipsã de informaţii;
b) plata urmeazã sã se realizeze prin debitarea contului emitentului deschis la instituţia receptoare şi nu existã suficiente fonduri pentru aceasta;
c) plata urmeazã sã se realizeze în alte moduri şi aceasta nu a fost efectuatã.
ART. 13
Un ordin de platã recepţionat îşi înceteazã efectele dacã nu este nici acceptat nici refuzat, conform art. 10-12, pânã la sfârşitul celei de-a doua zile bancare urmãtoare momentului recepţiei inclusiv.
SECŢIUNEA a 3-a
Obligaţiile instituţiei receptoare, alta decât instituţia destinatarã
ART. 14
(1) O instituţie receptoare care acceptã un ordin de platã are obligaţia sã execute respectivul ordin de platã pânã cel târziu în ziua bancarã urmãtoare datei acceptãrii.
(2) Dacã în ordinul de platã este indicatã o anumitã datã a plãţii mai îndepãrtatã, instituţia receptoare va executa ordinul de platã acceptat, astfel încât data respectivã sã fie respectatã.
ART. 15
O instituţie receptoare care recepţioneazã un ordin de platã dupã încheierea zilei bancare are dreptul sã considere cã ordinul de platã respectiv a fost recepţionat în ziua bancarã urmãtoare acestei date.
ART. 16
(1) Dacã o instituţie receptoare considerã cã nu este posibil sã execute un ordin de platã primit de la un emitent în condiţiile cerute de acesta sau cã executarea respectivului ordin de platã ar determina costuri excesive ori întârzieri în finalizarea transferului-credit, respectiva instituţie trebuie sã aducã de îndatã acest fapt la cunoştinţã emitentului, printr-o comunicare în scris, înainte de încheierea perioadei de executare a ordinului de platã şi sã îi solicite instrucţiuni suplimentare.
(2) Dacã un ordin de platã nu poate fi executat deoarece nu conţine poate menţiunile obligatorii sau datoritã insuficienţei ori inconsecvenţei datelor pe care le conţine, instituţia receptoare îl va înştiinţa pe emitent, dacã acesta poate fi identificat, prin mijloacele convenite de pãrţi, cel mai târziu în ziua bancarã urmãtoare ultimei zile a perioadei de executare.
(3) Dacã termenul prevãzut la alin. (1) şi (2) nu a fost respectat, instituţia receptoare poate datora emitentului dobânzi de întârziere pentru orice sumã primitã de la emitent pentru perioada în care a reţinut suma respectivã peste termenele prevãzute la alin. (1) şi (2). Aceastã dobândã va fi dedusã din dobânda de întârziere plãtibilã beneficiarului conform art. 30 alin. (1).
SECŢIUNEA a 4-a
Acceptarea sau refuzul unui ordin de platã de cãtre instituţia destinatarã
ART. 17
Instituţia destinatarã poate accepta sau poate refuza un ordin de platã primit de la un emitent.
ART. 18
(1) În cazul în care ordinul de platã primit de la instituţia destinatarã identificã beneficiarul atât prin nume/denumire, cât şi printr-un cod IBAN/BIC, iar aceste douã informaţii identificã persoane diferite, în vederea acceptãrii, instituţia beneficiarului poate proceda dupã cum urmeazã:
a) în cazul în care instituţia destinatarã proceseazã ordinele de platã în mod direct, aceasta va lua în considerare doar codul IBAN/BIC ca element unic de identificare a beneficiarului în vederea creditãrii contului acestuia;
b) în celelalte cazuri, instituţia destinatarã va verifica dacã numele/denumirea beneficiarului şi codul IBAN/BIC identificã acelaşi beneficiar, în caz contrar acceptarea ordinului de platã neputându-se realiza.
(2) În cazul prevãzut la alin. (1) lit. a), instituţia destinatarã nu este ţinutã rãspunzãtoare pentru ordinele de platã în care numele/denumirea beneficiarului şi codul IBAN/BIC nu identificã acelaşi beneficiar.
(3) În cazul prevãzut la alin. (1) lit. a), la solicitarea emitentului, instituţia destinatarã va depune diligenţele necesare pentru recuperarea fondurilor bãneşti direcţionate în mod necuvenit în contul beneficiarului identificat doar dupã codul IBAN/BIC şi pentru returnarea acestora emitentului, cu deducerea corespunzãtoare a tuturor cheltuielilor legate de returnare.
(4) În cazul prevãzut la alin. (1) lit. b), pentru creditarea eronatã a unui cont, altul decât cel al beneficiarului identificat şi prin nume/denumire, instituţia destinatarã este ţinutã rãspunzãtoare de consecinţele ce decurg din aceastã acţiune.
(5) În cazul în care ordinul de platã primit de Trezoreria Statului în calitate de instituţie destinatarã identificã beneficiarul atât prin nume/denumire, cât şi printr-un cod de identificare fiscalã, iar aceste douã informaţii identificã persoane diferite, aceasta va lua în considerare doar codul de identificare fiscalã ca element unic de identificare a beneficiarului în vederea creditãrii contului acestuia.
(6) În cazul în care ordinul de platã primit de Trezoreria Statului în calitate de instituţie destinatarã identificã conţinutul economic al operaţiunii atât prin explicaţii, cât şi printr-un cod IBAN, iar aceste douã informaţii reprezintã informaţii diferite, aceasta va lua în considerare doar codul IBAN ca element unic de identificare a conţinutului economic al operaţiunii în vederea creditãrii contului beneficiarului.
(7) În cazurile prevãzute la alin. (5) şi (6), Trezoreria Statului nu este ţinutã rãspunzãtoare pentru ordinele de platã în care numele/denumirea beneficiarului şi codul de identificare fiscalã nu identificã acelaşi beneficiar sau pentru ordinele de platã în care referinţele privind conţinutul economic al operaţiunii şi codul IBAN nu exprimã acelaşi lucru.
(8) Restituirea, la solicitarea emitentului, a sumelor înregistrate în conturi bugetare de cãtre Trezoreria Statului potrivit prevederilor alin. (5) şi (6) se efectueazã potrivit reglementãrilor legale în vigoare în domeniul fiscal.
ART. 19
Un ordin de platã se considerã acceptat de cãtre instituţia destinatarã în oricare dintre urmãtoarele situaţii:
a) la recepţia sa de la emitent, în cazul în care între emitent şi instituţia destinatarã existã un acord în acest sens în vigoare la momentul recepţiei, inclusiv cu privire la procedura de înregistrare a momentului recepţiei;
b) în momentul în care instituţia destinatarã l-a înştiinţat pe emitent privind acceptarea;
c) în momentul în care instituţia destinatarã a debitat un cont al emitentului deschis la aceasta ca platã pentru ordinul de platã respectiv;
d) în momentul în care a creditat contul beneficiarului sau a pus, în alt mod, fondurile bãneşti la dispoziţia acestuia;
e) în momentul în care a comunicat beneficiarului cã are dreptul sã retragã sau sã utilizeze fondurile provenite în urma acceptãrii ordinului de platã respectiv;
f) în momentul în care instituţia destinatarã a utilizat fondurile pentru acoperirea unei datorii a beneficiarului faţã de aceasta sau le-a folosit în conformitate cu hotãrârea unei instanţe judecãtoreşti ori a unei alte autoritãţi competente.
ART. 20
Instituţia destinatarã care nu acceptã un ordin de platã recepţionat este obligatã sã transmitã emitentului, în forma convenitã între aceştia, o comunicare de refuz a executãrii ordinului de platã, inclusiv motivul refuzului, pânã cel târziu la sfârşitul zilei bancare urmãtoare ultimei zile din perioada de executare. Fac excepţie de la aceastã regulã situaţiile în care:
a) instituţia destinatarã nu poate identifica emitentul din lipsã de informaţii;
b) plata obligaţiei emitentului faţã de instituţia destinatarã, respectiv a sumei prevãzute în ordinul de platã, nu se poate realiza;
c) executarea ordinului de platã a fost refuzatã de un sistem de plãţi, caz în care comunicarea de refuz se realizeazã în conformitate cu regulile sistemului respectiv.
ART. 21
Un ordin de platã îşi înceteazã efectele dacã nu este nici acceptat nici refuzat, conform art. 19 şi 20, pânã la sfârşitul celei de-a doua zile bancare urmãtoare ultimei zile a perioadei de executare.
SECŢIUNEA a 5-a
Obligaţiile instituţiei destinatare
ART. 22
În urma acceptãrii unui ordin de platã, instituţia destinatarã are obligaţia sã punã fondurile la dispoziţia beneficiarului în ziua acceptãrii sau cel mai târziu în ziua bancarã urmãtoare ori sã le foloseascã în concordanţã cu menţiunile conţinute de ordinul de platã şi cu relaţiile contractuale existente între ea şi beneficiar.
ART. 23
Dacã un ordin de platã nu poate fi executat deoarece nu conţine toate menţiunile obligatorii sau datoritã insuficienţei ori inconsecvenţei datelor pe care le conţine, instituţia destinatarã îl va înştiinţa pe emitent, dacã acesta oate fi identificat, prin mijloacele convenite de pãrţi, cel mai târziu în ziua bancarã urmãtoare ultimei zile a perioadei de executare.
ART. 24
(1) În cazul în care beneficiarul, altul decât o instituţie, nu are cont deschis la instituţia destinatarã, iar fondurile prevãzute în ordinul de platã urmeazã sã fie puse la dispoziţia beneficiarului în numerar, instituţia destinatarã are obligaţia înştiinţãrii beneficiarului identificabil, cel mai târziu în ziua bancarã urmãtoare finalizãrii transferului-credit.
(2) În situaţiile prevãzute la alin. (1), instituţia destinatarã va pãstra la dispoziţia beneficiarului suma aferentã ordinului de platã pentru o perioadã de maximum 10 zile bancare de la data finalizãrii transferului-credit, dupã care va returna instituţiei iniţiatoare suma respectivã în ziua bancarã urmãtoare expirãrii acestui termen, mai puţin costurile aferente returnãrii.
CAP. IV
Soluţionarea transferurilor-credit nefinalizate, eronate sau întârziate
SECŢIUNEA 1
Returnarea fondurilor bãneşti în cazul transferurilor-credit nefinalizate
ART. 25
(1) În cazul în care un transfer-credit nu este finalizat, instituţia iniţiatoare este obligatã sã returneze plãtitorului suma primitã de la acesta în baza odinului de platã.
(2) Dacã la restituirea sumei rezultând din ordinul de platã neexecutat apar din partea plãtitorului pretenţii de dobânzi de întârziere, acestea vor fi achitate plãtitorului de cãtre instituţia iniţiatoare, pentru intervalul de timp cuprins între începutul perioadei de executare şi data returnãrii sumei.
(3) Instituţia iniţiatoare şi fiecare instituţie emitentã ulterioarã au dreptul la recuperarea oricãror fonduri bãneşti plãtite instituţiei receptoare cãtre care au emis ordinul de platã, împreunã cu dobânda de întârziere calculatã pentru intervalul de timp cuprins între începutul perioadei de executare şi data returnãrii sumei.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu pot fi schimbate printr-un acord intervenit între pãrţi.
(5) Dacã ordinul de platã nu s-a executat din cauza unor motive care nu ţin de plãtitor, achitarea dobânzilor de întârziere datorate conform alin. (2) şi (3) se va face la cererea plãtitorului sau a oricãrei instituţii emitente.
(6) O instituţie receptoare nu este obligatã conform alin. (1) sã returneze fondurile bãneşti care au fãcut obiectul unui ordin de platã recepţionat dacã, la rândul sãu, instituţia nu poate obţine returnarea respectivelor fonduri deoarece instituţia intermediarã care a primit ordin expres sã execute transferul-credit a suspendat executarea respectivei plãţi sau este opritã de lege sã efectueze returnarea respectivei sume.
ART. 26
O instituţie receptoare obligatã sã returneze o sumã pentru un transfer-credit nefinalizat este descãrcatã de aceastã obligaţie faţã de emitentul ordinului de platã respectiv atunci când face returnarea direct plãtitorului. În aceste condiţii, instituţia iniţiatoare, precum şi orice altã instituţie obligatã sã returneze suma sunt descãrcate de respectiva obligaţie de platã.
ART. 27
Un plãtitor care, conform prevederilor prezentei secţiuni, are dreptul sã recupereze o sumã prevãzutã într-un ordin de platã poate recupera fondurile respective de la orice instituţie obligatã sã returneze suma, în cazul în care acea instituţie nu a fãcut anterior acest lucru.
ART. 28
Prevederile art. 26-27 nu se aplicã unei instituţii dacã prin aplicarea acestora ar fi afectate drepturile şi obligaţiile instituţiei respective decurgând dintr-un acord sau din regulile unui sistem de plãţi, în vigoare, şi la care ea participã.
SECŢIUNEA a 2-a
Soluţionarea transferurilor-credit eronate
ART. 29
(1) În cazul în care suma prevãzutã într-un ordin de platã emis de cãtre o instituţie receptoare este mai micã decât suma prevãzutã în ordinul de platã pe care l-a acceptat anterior în vederea executãrii şi aceasta nu se datoreazã deducerii costurilor aferente transferului, respectiva instituţie este obligatã sã emitã un ordin de platã pentru diferenţã.
(2) În cazul în care transferul-credit a fost finalizat, dar suma prevãzutã într-un ordin de platã emis de cãtre instituţia emitentã este mai mare decât cea prevãzutã în ordinul de platã pe care l-a acceptat anterior în vederea executãrii, respectiva instituţie are dreptul sã recupereze diferenţa de la beneficiar, respectiv beneficiarul este obligat sã restituie în aceastã circumstanţã diferenţa respectivã cãtre instituţia emitentã la prima cerere a acesteia.
SECŢIUNEA a 3-a
Soluţionarea transferurilor-credit finalizate cu întârziere
ART. 30
(1) În cazul în care un transfer-credit este finalizat cu întârziere datoritã faptului cã o instituţie receptoare nu şi-a respectat obligaţiile conform art. 16 alin. (1) şi (2), beneficiarul poate solicita plata unei dobânzi de întârziere, calculatã la suma prevãzutã în ordinul de platã pentru perioada de întârziere cauzatã, pentru aceastã obligaţie fiind emise instrumente de platã distincte.
(2) Obligaţia unei instituţii receptoare conform alin. (1) poate fi stinsã prin efectuarea plãţii cãtre instituţia receptoare urmãtoare sau direct cãtre beneficiarul ordinului de platã. În cazul în care o instituţie receptoare, alta decât instituţia destinatarã, primeşte o astfel de sumã, aceasta are obligaţia sã transmitã respectiva sumã urmãtoarei instituţii receptoare. În cazul în care instituţia receptoare este instituţia destinatarã, aceasta va transmite respectiva sumã beneficiarului.
ART. 31
Instituţia iniţiatoare şi orice instituţie receptoare ulterioarã care nu este instituţie obligatã conform art. 30 alin. (1) are dreptul sã-şi recupereze dobânda de întârziere plãtitã emitentului de la care a recepţionat un ordin de platã, fie de la instituţia receptoare cãreia i-a transmis aceastã sumã, fie de la instituţia obligatã conform aceluiaşi articol.
ART. 32
(1) O instituţie receptoare care nu face o comunicare conform art. 16 alin. (1) şi (2) este obligatã sã plãteascã dobândã de întârziere emitentului ordinului de platã pentru orice sumã pe care a primit-o de la acesta conform art. 7 pentru perioada în care a reţinut suma respectivã peste perioada prevãzutã la art. 16 alin. (1) şi (2).
(2) O instituţie destinatarã care nu face o comunicare conform art. 23-24 este obligatã sã plãteascã dobândã de întârziere emitentului ordinului de platã pentru orice sumã pe care a primit-o de la acesta conform art. 7, calculatã pentru perioada în care a reţinut suma respectivã.
(3) În cazul în care instituţia destinatarã nu îşi îndeplineşte una dintre obligaţiile prevãzute la art. 22-24, aceasta este obligatã faţã de beneficiar, în termenii înţelegerilor dintre cele douã pãrţi.
ART. 33
(1) Dobânzile de întârziere datorate conform art. 30-32 se achitã la cererea celor îndreptãţiţi.
(2) Dobânda de întârziere se va calcula prin aplicarea unei rate a dobânzii convenite, care nu poate fi mai micã decât rata dobânzii de referinţã stabilitã de Banca Naţionalã a României.
CAP. V
Finalizarea transferului-credit
ART. 34
(1) În cazul în care un ordin de platã a fost emis în scopul stingerii unei obligaţii a plãtitorului faţã de beneficiar, aceastã obligaţie este stinsã în momentul în care instituţia destinatarã acceptã ordinul de platã în favoarea beneficiarului.
(2) Un transfer-credit este finalizat atunci când are loc acceptarea prevãzutã la alin. (1).
(3) În momentul în care transferul-credit este finalizat, instituţia destinatarã devine obligatã faţã de beneficiar pentru suma înscrisã pe ordinul de platã acceptat.
ART. 35
(1) Un transfer-credit este finalizat indiferent dacã suma prevãzutã în ordinul de platã acceptat de instituţia destinatarã este mai micã decât suma prevãzutã iniţial de cãtre plãtitor în ordinul de platã datoritã faptului cã una sau mai multe instituţii receptoare au dedus valoarea costurilor aferente.
(2) Finalizarea transferului-credit nu împiedicã exercitarea dreptului beneficiarului de a recupera ulterior totalul acestor costuri aferente de la plãtitor.
ART. 36
Pânã la finalizarea unui transfer-credit fiecare instituţie implicatã în acesta are obligaţia de a sprijini plãtitorul sau oricare instituţie emitentã anterioarã. De asemenea, fiecare instituţie implicatã are dreptul de a solicita sprijinul oricãrei instituţii receptoare ulterioare, în vederea finalizãrii în condiţii corespunzãtoare a transferului-credit.
CAP. VI
Dispoziţii finale
ART. 37
Prezentul regulament intrã în vigoare la data de 8 aprilie 2005.
Preşedintele Consiliului de administraţie al Bãncii Naţionale a României,
Mugur Constantin Isãrescu
Bucureşti, 23 februarie 2005.
Nr. 2.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
